CAPITOLUL III

DOCUMENTE

Orice ordin de deschidere a AD, acreditivul însuşi, iar când este cazul şi
instrucţiunile de modificare, trebuie să precizeze clar documentele în baza cărora să se facă
plata/acceptarea/negocierea de către banca desemnată în favoarea beneficiarului (art. 5b).
Enumerarea documentelor obligatoriu de prezentat pentru efectuarea plăţii este la
latitudinea importatorului.
Documentele pot fi grupate în două:
 o primă grupă formată din: factură, documentul de transport şi certificatul de asigurare,
documente pentru care Publicaţia 500 stabileşte un cadru riguros şi
 alte documente în care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista de colete/greutate, de
calitate, fitosanitar, buletinul de analize etc., al căror număr şi conţinut sunt în măsură să
asigure ordonatorul că beneficiarul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate (art. 21).
Pentru aceste "alte documente", ordonatorul în cererea de deschidere trebuie să precizeze
ce informaţii şi ce date să conţină şi cine să le semneze. În caz contrar, băncile vor accepta
documentele aşa cum sunt prezentate, cu condiţia să nu fie în neconcordanţă cu alte
documente prezentate.

III.1. FACTURA

Factura este un document comercial contabil, de regulă, sub forma unui document tipizat,
ale cărei rubrici trebuie completate în totalitate.
În practică, factura este emisă de exportator imediat după expedierea mărfurilor, în baza
documentelor de transport şi a celorlalte documente privind expediţia.
Referitor la întocmirea facturii, se are în vedere:
 se emite de beneficiarul AD pe numele ordonatorului AD. Dacă în deschiderea AD se
precizează altfel, se emite pe numele persoanei indicate;
 se emite în limba în are este emis AD, potrivit uzanţelor internaţionale;
 denumirea mărfii este absolut necesar să corespundă exact descrierii mărfii din AD;
 numărul şi cantitatea unităţilor ambalate sau, după caz, numai cantitatea, descrierea
ambalajului şi marcajul trebuie să concorde strict cu:

27
  cele ce figurează în documentele de expediţie (documente de transport, de ex.)
 cu celelalte documente, dacă se cer prin AD (de ex., listele de colete, de greutate);
 preţul unitar al mărfii şi valoarea totală a mărfii trebuie exprimate în moneda în care s-a
convenit plata, cea exprimată în AD. Modificările de sumă ca rezultat al unor dobânzi,
comisioane, taxe nu pot figura în factură;
 preţul total trecut în factură trebuie să fie în strictă concordanţă cu condiţia de livrare.
Deci, valoarea facturii trebuie să coincidă cu ansamblul obligaţiilor asumate de exportator
privind marfa şi condiţia de livrare, pentru care este îndreptăţit să primească contravaloarea lor.
Dacă în AD nu se precizează altfel, băncile acceptă facturi emise de beneficiarul
acreditivului, pe numele ordonatorului şi nesemnate (art. 37a). Este, însă, de preferat, ca
facturile să fie semnate, chiar dacă în AD nu este precizat expres acest lucru. Semnarea facturii
este obligatorie atunci când aceasta cuprinde o certificare, o declaraţie formală etc.11
Sunt cazuri când prin AD se cere şi o factură consulară. Aceasta este un formular tipizat
cu un conţinut similar unei facturi comerciale, pusă la dispoziţie de consulatul ţării importatoare
aflat în ţara exportatorului.
Sintetizând, prin factură se dau toate detaliile privind tranzacţia: numele şi adresa
exporatorului, numele şi adresa importatorului, locul şi data emiterii, descrierea mărfii, preţul
unitar şi/sau total al mărfii, costul transportului şi asigurării, condiţia de livrare, totalul sumei de
încasat de exportator, numărul şi tipul coletelor, conţinutul unui pachet/colet, numărul licenţei
de export sau import (dacă s-a cerut), marcajul şi numerotarea coletelor şi semnătura
exportatorului.

III.2. DOCUMENTELE DE TRANSPORT

Documentul de transport este un înscris prin care vânzătorul face dovada expedierii sau
preluării spre expediere mărfii la o anumită dată, cu o anumită destinaţie.
În general, documentele de transport sunt documente tipizate şi diferenţiate pe
tipuri de transport, astfel: maritim, transport multimodal, aerian, feroviar, rutier, fluvial,
poştal, curier, fiecăruia fiindu-i specific un anumit tip de document de transport.
Referitor la cerinţele de ansamblu privind documentele de transport şi mecanismul AD
de reţinut sunt:

11
*** - "Acreditivele, incasso-urile documentare, garanţiile bancare cu specimene de documente. Manual elaborat de
Uniunea Băncilor Elveţiene", Chişinău, Ed. Logos, 1993, p. 27.

28
  documentul de transport solicitat este în dependenţă directă de modalitatea de transport
aleasă (de ex.: conosament maritim pentru transport maritim);
 pentru fiecare tip de document de transport Publicaţia 500 prezintă cerinţele de
îndeplinit spre a fi acceptat de bănci (art. 23-29);
 orice alternativă legată de transportul mărfii trebuie precizată expres (de ex.: livrări
parţiale permise/nepermise);
 toate documentele de transport trebuie să fie semnate, indicând numele cărăuşului.
Acesta poate fi: operatorul transportului multimodal, căpitanul sau agentul lui, armatorul sau
agentul lui, şeful gării de cale ferată, autorităţile poştale etc. Ele pot fi semnate de însuşi cărăuş
sau de un agent numit care acţionează pentru şi în contul cărăuşului;
 dacă transportul urmează a fi efectuat cu un vapor de o anumită naţionalitate sau sub
un anumit pavilion, acest aspect trebuie precizat expres în AD, iar beneficiarul va fi obligat să
aibă grijă ca pe documentul de transport să apară această menţiune;
 dacă ordonatorul doreşte să precizeze anumite cerinţe legate de transport, dar acestea
nu sunt uzuale în spaţiul transportului internaţional sau nu pot fi trecute pe documentul de
transport, atunci se solicită un document separat şi care este supus art. 21 - trebuie să
precizeze ce informaţii trebuie să conţină şi cine să-l semneze;
 în cazul în care ordonatorul nu doreşte ca documentul de transport să fie emis de un
cărăuş numit, operator multimodal sau curier sau de agenţii acţionând în numele lor, atunci se
pot specifica documente care pot fi procurate de beneficiar şi acceptate de bănci;
 documentul de transport trebuie să fie curat (clean), respectiv să nu poarte menţiuni
referitoare la starea proastă a mărfii şi/sau a ambalajului (de ex.: sacii rupţi). Documentele cu
astfel de menţiuni sunt denumite "murdare" (foull) şi nu sunt acceptate de bănci (art. 32b);
 un documentul de transport maritim sau un document care include şi transportul
maritim trebuie să poarte menţiunea "on board" (pe vas, în sensul de în cala vasului). Nu sunt
acceptate de bănci documente cu menţiunea "on deck" (pe punte) decât dacă în AD s-a stipulat
astfel (art. 31i).

III.2.1. Conosamentul maritim

(Marine/Ocean Bill of Lading - B/L)

Este un document, de regulă, tipizat, redactat în limba engleză, care se eliberează de

căpitanul vasului, certificând că a preluat marfa de la expeditor spre a fi predată, în anumite
condiţii stabilite de părţi, destinatarului.
Se impun a fi luate în considerare următoarele aspecte:

29
 1. modul în care băncile tratează acest document, criterii stabilite în Publicaţia 500
art. 23. Dintre documentele prezentate la plată de exportator, conosamentul are cea mai mare
importanţă, întrucât, în primul rând, constituie dovada că între cărăuş (armator) şi expeditor a
intervenit un contract de transport, document prin care cărăuşul confirmă primirea mărfurilor şi
se obligă să le elibereze la destinaţie, în anumite condiţii de termene şi timp.
În al doilea rând, conosamentul reprezintă o hârtie de valoare, un titlu reprezentativ prin
care se consideră că simpla posesiune a conosamentului dă dreptul de posesiune asupra mărfii.
2. menţiunile care pot fi solicitate a fi trecute pe un conosament:
a) Ca principiu de bază, dacă într-un AD nu s-a precizat altfel, băncile acceptă un
conosament acoperind un transport din port în port, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
 indică numele cărăuşului şi a fost semnat sau autentificat;
 cuprinde menţiunea expresă că mărfurile au fost încărcate pe vas (on board);
 data emiterii conosamentului este interpretată de bănci ca data expedierii mărfurilor. Dacă
menţiunea 'on board' este trecută adiţional, ea trebuie completată şi cu data când a fost trecută
pe conosament, aceasta fiind data luată în considerare de bănci ca dată de expediere a mărfii;
 indică portul de încărcare şi portul de destinaţie (from (de la) … to (la) …);
 constă într-un original, iar dacă a fost emis în mai multe originale, trebuie prezentate
toate la bancă;
 conţine menţiunea "navlu plătit" sau "navlul urmează a fi plătit" (art. 33);
 cuprinde numele vasului pe care s-a încărcat marfa;
 băncile acceptă un conosament care indică drept expeditor o altă persoană decât
beneficiarul AD (art. 31 iii);
 este un document "curat" (clean);
 nu este un contract "charter-party" şi vasul/vaporul nu e propulsat cu pânze;
 respectă toate condiţiile şi menţiunile din AD.
În măsura în care prin AD se solicită doar " conosament set complet", exportatorul/
beneficiarul AD poate prezenta un conosament care îndeplineşte condiţiile de mai sus.
b) De regulă, însă, ordonatorii, după sintagma " conosament set complet" mai fac
anumite precizări privitoare la menţiunile unui conosament. Cele mai frecvent întâlnite sunt:
- set complet: această precizare este urmată de o fracţie care semnifică numărul de
originale şi copii (de ex. 3/5, respectiv 3 originale şi 5 copii);
- curat (clean): priveşte lipsa menţiunilor referitoare la starea defectuoasă a mărfurilor
şi/sau ambalajului precum şi lipsa unor ştersături, adăugiri, rectificări nesemnate şi
neştampilate a doua oară;
- pe bord (on board): cerinţa ca marfa să fie încărcată în vas în opoziţie cu "pe vas" (on
deck). De regulă, se utilizează sintagma 'clean on board';

30
 - la ordin: menţiunea poate fi urmată sau nu de precizarea persoanei la ordinul căreia se va
elibera marfa;
- notificaţi pe: este urmată de precizarea numelui şi a adresei persoanei pe care cărăuşul la
destinaţie o va anunţa că a sosit marfa;
- transbordarea: este urmată de precizarea permisă/nepermisă/permisă numai prin (loc
numit);
- transport direct (direct shipment), cu înţelesul de transbordări nepermise;
- navlu (freight): reprezintă preţul transportului pe mare al mărfii. Precizările privind plata
navlului sunt în concordanţă cu condiţia de livrare.

Băncile acceptă două tipuri de precizări privind navlul:

"navlu plătit" (freight paid) sau "navlu plătit anticipat" (freight prepaid) semnifică
că transportul a fost plătit înainte de expediţia mărfii şi cade în sarcina exportatorului
pentru condiţii de livrare C.I.F. sau C.F.R.;
"navlu plătibil la destinaţie" (freight payable at destination) sau "navlu plătibil la
… loc numit/port de descărcare" (freight payable at …) semnifică plata acestuia de
către importator. (Condiţie de livrare F.O.B.).
Alături de aceste modalităţi de plată a navlului se mai întâlnesc şi alte categorii de plăţi,
care, în general, le completează pe acestea. Astfel sunt:
 la valoarea mărfii (ad valorem): mărfurilor li se percepe un navlu proporţional cu
valoarea (preţul) lor.
 navlu global (lump sum freight): navlul este calculat pentru întreaga navă,
indiferent de cantitatea de marfă încărcată.
 navlu de întoarcere (back freight): se plăteşte pentru mărfurile neacceptate în
portul de destinaţie şi returnate în portul de încărcare.
 navlu mort (dead freight): se plăteşte pentru spaţiul închiriat sau rezervat pe bordul
navei, dar neutilizat.
 prima de navlu (primage): se calculează ca procent asupra navlului net (maximum
10%) şi se plăteşte armatorului ca stimulent pentru efectuarea transportului în cele mai
bune condiţii.

31
 III.2.2. Document de transport maritim nenegociabil
(Non Negotiable Sea Way Bill)

Este denumit în practică şi scrisoare de trăsură maritimă nenegociabilă sau conosament

maritim nenegociabil. Se poate prezenta ca un document de transport numai când prin AD se
prevede expres un astfel de document (art. 24a).
Conosamentul nenegociabil este un document:
 în care cărăuşul declară că a primit mărfurile spre a le transporta;
 nenegociabil şi, drept urmare, nu poate fi emis sau andosat "la ordin";
 nefiind negociabil, nu trebuie prezentat la portul de destinaţie, ca o condiţie ce precede
primirea mărfurilor;
 în cazul utilizării unui astfel de document, el trebuie să fie emis potrivit cerinţelor
Publicaţiei 500 (art. 24) care, în principiu, sunt similare conosamentului maritim.

III.2.3. Conosamentul maritim "Charter-party"

Dacă în AD nu este menţionat expres că se admite un conosament "Charter-party",

băncile nu acceptă un astfel de document de transport. Cerinţele sale sunt, în principiu,
asemănătoare conosamentului (art. 25).

III.2.4. Documentele de transport combinat

Atunci când transportul mărfii urmează a fi făcut prin două sau mai multe mijloace de
transport diferite (rutier-maritim-feroviar, de exemplu), ordonatorul va stipula în AD un
document de transport combinat. În utilizarea acestuia, trebuie avut în vedere (art. 26):
- să indice numele cărăuşului sau al operatorului de transport combinat şi să fie semnat
de acesta sau de agenţii săi;
- să indice că mărfurile au fost expediate, preluate sau încărcate;
- să indice locul de preluare şi destinaţie din AD, care pot fi însă diferite de locurile de
preluare şi descărcare în care s-au făcut operaţiunile;
- dacă transportul pe mare va fi în sistem Charter-party, acest aspect trebuie să fie
menţionat expres în AD (art. 26 VI);
- să corespundă cerinţelor din AD;

32
 - dacă în AD este interzisă transbordarea, în cazul documentului de transport combinat,
aceasta este acceptată de bănci cu condiţia ca întreg transportul să fie acoperit de unul şi
acelaşi document de transport (art. 26b).

III.2.5. Documentele de transport aerian

Transportul mărfurilor în trafic aerian se efectuează pe baza unui contract de transport

specific, denumit, după caz:
 scrisoare de transport aerian (Air Waybill - abreviat AWB);
 notă de expediţie aeriană (Air Consignment Note);
 fracht aerian etc.
Dacă în AD se precizează un document de transport aerian, băncile acceptă un astfel de
document oricum s-ar numi el dacă cuprinde următoarele elemente (art. 24):
- indică numele transportatorului şi poartă semnătura sa sau a unui agent ce acţionează
în numele său;
- indică faptul că mărfurile au fost acceptate pentru transport;
- dacă prin AD se cere data reală a expedierii mărfii, aceasta trebuie menţionată expres
pe document, respectiv data predării mărfii cărăuşului;
- indică aeroportul de plecare şi de destinaţie;
- s-au respectat toate condiţiile din AD.
În cazul transportului aerian se emit trei documente cu destinaţii precise:
Original 1 pentru transportator (rămâne la cărăuş);
Original 2 pentru destinatar (însoţeşte marfa);
Original 3 pentru expeditor
şi mai multe copii, fiecare, de asemenea, cu o destinaţie precisă.
Drept urmare, ordonatorul nu va cere set complet, întrucât beneficiarul AD nu va prezenta
decât originalul 3 la bancă iar banca, chiar dacă în AD se stipulează set complet, vor accepta
originalul 3 pentru expeditor ca document de transport.
Condiţia de livrare specifică este FCA (franco transportator … loc numit).
Documentul de transport aerian nu este un document negociabil, drept urmare, nu se va
solicita să fie emis "la ordin" sau "andosat".

33
 III.2.6. Document de transport rutier, feroviar, fluvial intern

Dacă prin AD se solicită un document de transport rutier sau feroviar sau fluvial intern,
băncile acceptă un astfel de document oricum ar fi numit (art. 28a).
În transportul internaţional se utilizează, de regulă:
 pentru transport rutier Scrisoarea de trăsură rutieră (CMR) (Truck Bill of Lading sau
Waybill);
 pentru transport feroviar Scrisoarea de trăsură feroviară (COTIF) (Railway
Consignment Note sau Rail Waybill);
 pentru transport fluvial intern Conosament fluvial (Inland Waterway Bill of Lading
sau Waybill sau Consignment Note).
Dacă prin AD nu se cere altfel, aceste documente trebuie să conţină următoarele
elemente pentru a fi acceptate de bănci:
 numele şi semnătura cărăuşului sau agentului său;
 precizarea că mărfurile au fost primite spre livrare/expediere/transport;
 indică locul de încărcare şi de destinaţie;
 data emiterii este socotită data livrării precizată pe documentul respectiv.
Referitor la numărul de exemplare cerut de ordonator: set complet sau expresii similare
nu vor fi folosite întrucât:
A. Scrisoarea de trăsură feroviară (model COTIF) cuprinde următoarele file:
- originalul: însoţeşte marfa şi se eliberează destinatarului o dată cu marfa;
- foaia de expediţie care se întocmeşte într-un număr egal cu al căilor ferate din
diferite ţări participante la transport, serveşte la decontarea transportului de către cărăuş;
- avizul şi adeverinţa de primire care însoţesc marfa constituie document doveditor de
primire a mărfii de destinatar;
- duplicatul scrisorii de trăsură care se eliberează predătorului constituie dovada
expedierii mărfii şi este documentul prezentat la bancă de exportator;
- copia scrisorii de trăsură, care rămâne la staţia de expediere a mărfii.
B. Scrisoarea de trăsură rutieră (CMR) se întocmeşte în trei exemplare:
Originalul 1 rămâne expeditorului la predarea mărfii şi constituie dovada expedierii
mărfii, este documentul prezentat de exportator la bancă;
Originalul 2 însoţeşte transportul şi este eliberat destinatarului o dată cu marfa;
Originalul 3 este reţinut de cărăuş.

34
 III.3. CERTIFICATUL/POLIŢA DE ASIGURARE

Este un document ce atestă înţelegerea prin care asiguratul se angajează să

plătească o anumită sumă de bani asigurătorului, numită primă de asigurare, în
schimbul căreia acesta îşi asumă anumite riscuri şi se obligă să îl despăgubească pe
asigurat pentru daunele pentru care s-a convenit asigurarea.
Certificatul/poliţa de asigurare este un document negociabil şi poate fi emis nominal şi
la ordin, iar prin andosare în alb devine document la purtător.
În legătură cu documentul de asigurare şi mecanismul derulării AD, de reţinut:
 pentru condiţia de livrare CIF sau CIP, obţinerea documentului de asigurare cade în
obligaţia beneficiarului AD; pentru celelalte condiţii de livrare, documentul de asigurare cade în
sarcina ordonatorului, dar în deschiderea de AD el poate solicita beneficiarului un document cu
privire la asigurare;
 documentul de asigurare trebuie să apară ca fiind emis şi semnat de companii de
asigurare sau de agenţii acestora (art. 34a);
 dacă ordonatorul doreşte ca asigurarea mărfii să se realizeze prin note de acoperire
emise de brokeri, trebuie să se specifice acest lucru expres în AD;
 dacă ordonatorul doreşte o anumită dată referitoare la emiterea poliţei de asigurare,
acest aspect trebuie precizat expres în AD. Întotdeauna, pentru siguranţa operaţiunii, data
emiterii documentului de asigurare trebuie să preceadă data expedierii mărfii;
 moneda în care este exprimat documentul de asigurare trebuie să fie aceeaşi cu cea
utilizată în AD (art. 34 f,i). Dacă ordonatorul doreşte o altă monedă, el trebuie să specifice
expres în AD;
 în AD trebuie să se precizeze expres valoarea asigurării. Dacă nu se specifică în AD,
suma minimă indicată în documentul de asigurare trebuie să fie valoarea CIF sau CIP a
mărfurilor, plus 10% când aceste valori pot fi determinate din documente. Altfel, băncile
acceptă poliţe de asigurare cu suma minimă de 110% din valoarea facturii sau valoarea
acreditivului, oricare din ele care este mai mare (art. 34 b ii);
 suma de asigurat poate fi precizată diferit, de exemplu: un procent minim de asigurat,
un procent fix, limita minimă şi maximă a asigurării;
 în AD trebuie să se specifice clar tipul de asigurare cerut şi, eventual, ce riscuri
adiţionale se doresc a fi acoperite. De exemplu: toate riscurile (all risks); toate riscurile,
inclusiv riscurile de război, greve, tulburări şi mişcări civile (all risks, including war risks and

35
 strike, riots and civil commotions). Aceste menţiuni trebuie să se regăsească expres precizate
în documentul de asigurare prezentat de beneficiarul AD;
 nu se recomandă utilizarea unor termeni imprecişi ca: "riscuri obişnuite" (usual risks)
sau "riscuri normale" (customary risks) (art. 35a);
 dacă ordonatorul este un intermediar, poate cere ca poliţa de asigurare să fie emisă la
ordinul băncii emitente, andosată în alb etc., pentru a avea libertate în utilizarea ei în
continuare.

III.2.4. CAMBIA

Adesea, prin AD se stipulează prezentarea unei cambii (sau mai multe).

Emitentul cambiei - exportatorul, beneficiarul AD - trebuie să aibă în vedere două aspecte:
1. Cambia trebuie să conţină toate elementele esenţiale de fond şi de formă pentru a fi un
document valid, potrivit legislaţiei în materie. Orice înscris care conţine elementele esenţiale
stipulate de legislaţie este o cambie;
2. Întocmirea cambiei potrivit cerinţelor specifice şi de ansamblu privind derularea AD. Astfel:
 limba în care este redactată cambia trebuie să fie aceeaşi cu cea în care a fost emis AD;
 valoarea nominală a cambiei şi moneda trebuie să corespundă celor precizate în AD, în nici
un caz valoarea nominală a cambiei nu poate depăşi valoarea AD;
 cambiile legate de utilizarea AD se trag întotdeauna asupra băncii emitente sau a băncii
trase/acceptante. Dacă cambiile se trag asupra ordonatorului, băncile le tratează ca pe
simple documente adiţionale (art. 9 b IV);
 dacă exportatorul, trăgătorul se indică pe el însuşi ca beneficiar al cambiei, de regulă,
trebuie să andoseze cambia în alb sau la ordinul băncii prin semnătură pe verso-ul cambiei;
 dacă prin AD se cere să fie trecute anumite menţiuni pe cambie, acestea vor fi trecute, dar
rolul lor este de a uşura identificarea utilizării (de ex.: numărul AD, numărul contractului
comercial etc.). Cambia este un ordin de plată necondiţionat; orice condiţie inserată în textul
ei atrage nulitatea înscrisului, de exemplu plata numai după sosirea vaporului;
 scadenţa să corespundă celor precizate în AD;
 cambiile trase în cadrul AD asupra băncii indicate sunt plătite la prezentarea documentelor,
dacă prin AD s-a precizat "plata la vedere" sau acceptate de bancă la prezentarea
documentelor, în cazul AD cu plata prin acceptare, caz în care banca le restituie
beneficiarului, iar plata lor se va face la scadenţa precizată în AD şi preluată în textul
cambiei (180 de zile de la vedere, de exemplu).

36
 III.2.5. CERTIFICATUL DE ORIGINE

Este un document comercial care atestă originea unei mărfi, respectiv faptul că
este produsă sau fabricată în întregime sau într-o anumită proporţie în ţara
exportatoare. În baza certificatului de origine, importatorii în ţara lor beneficiază de un anume
tratament vamal, respectiv pentru acel import li se aplică anumite taxe vamale. Acest tratament
vamal poate fi rezultatul unor înţelegeri internaţionale (GATT/OMC) sau a unor înţelegeri bi sau
multilaterale între două ţări sau mai multe.
Solicitarea certificatului de origine se face, de regulă, când ţara exportatoare beneficiază
în raport cu ţara importatoare de taxe vamale mai reduse.
Certificatele de origine trebuie să cuprindă toate datele şi informaţiile care să
facă posibilă constatarea originii mărfii şi să fie semnate de exportator/producător
şi de autoritatea care le-a eliberat.
În ţara noastră, autoritatea abilitată să elibereze certificate de origine este Camera de
Comerţ şi Industrie a României, care eliberează certificate de origine în două variante:
 certificat de origine cu valoare generală, prin care se atestă că marfa este de origine
românească (figura 3):

Exporter ……………………………………………………………………………… CERTIFICATE OF ORIGIN

No.

Importer CHAMBER OF COMMERCE AND INDUSTRY

OF
Address
ROMANIA
Country

Mode of transport

Description of the goods, Grossweight

Marks & Numbers U/M
number and kind of packages or quantity

We certify that the specified commodities are Stamp Place, date, signature
of Romanian origin

Figura 3. Certificat de origine.

37
  certificate de origine speciale: în sistem SGP (Sistem generalizat de preferinţe vamale)
sau în sistem Eur 1 (preferinţe vamale acordate României în relaţiile cu ţările
Comunităţii Europene).
Acest document nu este întotdeauna solicitat de către importator. Exportatorul român
este dator să se informeze exact asupra regimului vamal din ţara importatorului şi în cazul în
care taxa vamală aplicată mărfii exportate este diferenţiată în funcţie de ţara de origine a mărfii
etc., se impune ca absolut necesară şi includerea lui în setul de documente convenite cu
exportatorul.
România beneficiază de trei sisteme de preferinţe vamale:
1. Sistemul generalizat de preferinţe (S.G.P.) în 21 de ţări donatoare. Unele din
aceste ţări aplică restricţii cantitative la importuri sub formă de contingente şi plafoane.
Referitor la problema certificatului de origine şi a relaţiilor cu aceste ţări se pun două probleme:
pe de-o parte, cunoaşterea existenţei S.G.P. de care beneficiază România şi fructificarea prin
preţ a avantajelor ce decurg de aici, iar pe de altă parte, utilizarea integrală a contingentelor şi
plafoanelor pe grupe de mărfuri, în cadrul cărora ţara noastră beneficiază de S.G.P., peste
aceste nivele aplicându-se taxele vamale autonome.
2. Sistemul de preferinţe comerciale între ţările în curs de dezvoltare ratificat de
36 de ţări, inclusiv România. În esenţă, acordul comportă acordarea reciprocă de reduceri şi
consolidări preferenţiale de taxe vamale. România beneficiază în relaţiile cu ţările participante la
acest acord de reduceri de taxe vamale între 10% şi 75%, în special pentru produse chimice,
petrochimice, maşini şi utilaje.
3. Protocolul privind negocierile între ţări în curs de dezvoltare cunoscut sub
denumirea de "Protocolul celor 16". Protocolul prevede acordarea reciprocă de concesii vamale
preferenţiale - reduceri şi consolidări de taxe vamale între ţările participante pe baza unei liste
de concesii anexate la protocol. România, ca exportatoare, beneficiază de reduceri preferenţiale
de taxe vamale de 20-25% la importul în diferite ţări membre ale Protocolului celor 16, mai
ridicate la maşini unelte, produse siderurgice, chimice, lemn etc.

Cunoaşterea acestor aspecte este deosebit de importantă pentru agentul economic

român, deoarece în cazul exporturilor preţurile obtenabile pot fi sensibil mărite, dacă pe
parcursul negocierilor se menţionează că exporturile româneşti beneficiază de o scutire sau
reducere de taxă vamală. Aceasta constituie totodată un element favorizant pentru partea
română în competiţia cu alţi concurenţi care nu beneficiază de avantaje similare.

38
 III.2.6. CERTIFICATE

Prin AD se pot solicita diferite tipuri de certificate, documente care să ateste anumite
caracteristici privitoare la marfă. Astfel sunt: certificatul de calitate, de greutate, certificat
fitosanitar, veterinar, buletinul de analize chimice, fizice etc.
Pentru toate aceste documente există cerinţa ca în AD să se specifice ce date şi
informaţii să conţină şi de cine să fie semnate. Dacă astfel de precizări nu se fac, băncile
vor accepta aceste documente aşa cum sunt prezentate, cu condiţia să concorde cu celelalte
documente prezentate de exportator. În practică, potrivit specificului mărfii, astfel de
documente se emit pe formulare tipizate de producător/exportator sau de o instituţie
specializată terţă (de exemplu, în ţara noastră Romcontrol S.A.).
Pentru protecţia sa, exportatorul va negocia cu importatorul ca diferitele documente
solicitate suplimentar să fie emise şi semnate de exportator sau de o terţă parte autorizată (ex.:
institut de analize) şi nu de importator sau de reprezentanţii săi.
În momentul în care documentele trebuie depuse la bancă, aceştia (reprezentantul direct
al importatorului) pot întârzia acordarea semnăturii. Indiferent de motivul acestei întârzieri,
există riscul depăşirii termenelor de prezentare a documentelor la bancă.
Ca urmare a creşterii operaţiunilor de intermediere, o tot mai largă utilizare o au aşa-
numitele "work progress certificates" prin care importatorul confirmă că o parte din marfa aflată
în fabricaţie este corespunzătoare (de regulă, văzută şi controlată de importator).

39