CAPITOLUL 1.

ASPECTE GENERALE PRIVIND TRANSPORTURILE

AERIENE

1.1. Transporturile aeriene o componenta a transporturilor internationale

1.2. Infrastructura transporturilor aeriene
1.3. Institutii internationale care reglementeaza functionarea transportului,
aerian (ICAO, IATA)
 1.1. TRANSPORTURILE AERIENE O COMPONENTA A
TRANSPORTURILOR INTERNATIONALE

Transporturile aeriene constituie factorul principal al dezvoltarii turismului

international.
In intreaga lume, transportul pasagerilor si a marfurilor in trafic international
se desfasoara numai cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv. Fiecare stat
a stabilit reguli proprii, ceea ce a complicat foarte mult activitatea de transporturi
internationale pe calea aerului.
Chiar in prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar
de conventii multilaterale, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se
deruleaza normal avand la baza si unele intelegeri bilaterale.
De asemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate in domeniul
transporturilor in trafic aerian s-a adoptat cooperarea internationala intre
companiile de navigatie, astfel cooperarea imbraca forme diferite de contacte
care permit asigurarea si acordarea unor servicii prompte si sigure.

Transporturile aeriene se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:

 capacitatile de transport sunt orientate spre acoperirea cerintelor in varfurile
de sezon, ceea ce reduce sensibil gradul mediu anual de ocupare a avioanelor
si antreneaza inerent o neutralizare pronuntata a capacitatilor de transport in
perioadele de extrasezon;
 transporturile turistice aeriene se caracterizeaza printr-o elasticitate
diferentiata a tarifelor practicate.
Pentru a asigura o utilizare cat mai rationala a capacitatilor de transport
disponibile, companiile aeriene ofera serviciile lor la tarife competitive,
diferentiate in functie de intensificarea solicitarilor pentru servicii de transport
ale clientelei turistice.

In stadiul actual de dezvoltare a transporturilor aeriene civile se disting:

1. Dupa obiectul transportului:
a) transportul de pasageri;
b) transportul de marfuri si posta;
2. Dupa destinatia transportului:
a) transporturi interne;
b) transporturi internationale;
3. Dupa principiul de organizare si cadrul de reglementare:
a) transporturi aeriene pe curse regulate;
b) transporturi aeriene pe curse charter.

4
 Traficul aerian are o valoare comerciala nationala, si ca urmare in abordarea
politicilor nationale a transporturilor aeriene s-au statornicit practici privind:
a)protejarea traficului intern pentru transportatorii aerieni nationali;
b)acordarea accesului transportatorilor aerieni straini la traficul national in
transporturile internationale pe baza de reciprocitate. In lipsa unor acorduri
guvernamentale de reciprocitate, accesul la traficul aerian national al unei tari
poate fi autorizat in schimbul unor compensatii comerciale sub forma baneasca
a taxelor de royalitate.

Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza in conformitate

cu legislatia interna nationala.
Transporturile aeriene civile internationale se organizeaza si se deruleaza in
baza unor Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei
Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I.) ca organism specializat al ONU.
Romania este membru al O.A.C.I. si semnatara a Conventiei de la Chicago
privind Transporturile Aeriene Civile Internationale.

1.2. INFRASTRUCTURA TRANSPORTURILOR AERIENE

Principalele componente ale infrastructurii transportului aerian sunt:

AERONAVELE si AEROPORTURILE.
AERONAVELE. Aeronavele reprezinta mijloacele de transport aerian si
sunt definite de O.A.C.I. (Organizatia Aviatiei Civile Internationale) ca fiind
orice corp conceput si realizat de catre om, care cantareste mai mult de 5 kg si
este capabil sa execute o evolutie aeriana cu/fara mijloace de propulsie la bord.

Partile componente ale unui avion sunt urmatoarele:

1.Fuselaj;
2.Motor;
3.Tren de aterizare;
4.Fanta;
5.Aripioara;
6.Spolieri;
7.Flaps;
8.Stabilizator;
9.Profundor;
10.Deriva.

5
 Avioanele sunt caracterizate din punct de vedere constructiv de catre
urmatoarele elemente:
 Inaltimea sau plafonul de zbor este cuprins intre 1.000 si 7.000 de metri
pentru avioanele cu elice si intre 8.000 si 20.000 de metri pentru avioanele
cu reactie.
 Distanta de croaziera reprezinta lungimea pe care avionul o poate strabate
fara escala de alimentare cu combustibil.
 Lungimea pistei de decolare si de aterizare, depinde de tipul si de categoria
avionului.
 Rezistenta specifica a pistelor de decolare si de aterizare.
 Numarul de locuri.
 Viteza dezvoltata.

Avioanele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:

 Din punct de vedere al modului de propulsie si al tipului de motor folosit
avioanele se clasifica in:
-avioane cu elice;
-avioane cu reactie.

 Din punct de vedere al distantelor de croaziera avioanele se clasifica in:

-avioanele scurte curier sunt destinate zborurilor la distanta de pana la 2.500
kilometri; masa combustibilului imbarcat constituie o cincime din masa maxima
admisa la decolare;
-avioanele mediu curier sunt destinate zborurilor la distanta de pana la 5.000 de
kilometri;
-avioanele lung curier depasesc frecvent 10.000 de kilometri intre 2 escale; masa
combustibilului imbarcat ajunge pana la jumatatea masei maxim admise la
decolare; ele devin economice in exploatare la o capacitate de peste 100 de
locuri, cu un grad de ocupare al acestora de 70-80%;

 Din punct de vedere al destinatiei, avioanele se clasifica in:

-avioane civile care sunt destinate transportului de persoane, posta, marfuri,
nevoilor utilitare si sanitare etc;
-avioane militare.

AEROPORTUL. Aeroportul reprezinta totalitatea constructiilor,

instalatiilor si amenajarilor destinate servirii calatorilor, servirii avioanelor
pentru decolare si aterizare, imbarcare si debarcare a calatorilor, desfasurarii
operatiunilor comerciale, controlului si conducerii zborului intr-o zona
delimitata de spatiu, intretinerii si repararii avioanelor etc.

6
 Aeroporturile cuprind urmatoarele elemente structurale si organizatorice:
A. AERODROMUL reprezinta suprafata de teren special amenajat care
serveste la decolarea si aterizarea avioanelor la rularea, stationarea si
servirea lor tehnica.

Aerodromul are urmatoarele parti componente:

 Piste de decolare si de aterizare, denumite prescurtat P.D.A. si international
R.W.Y., sunt stabilite in raport cu pozitia geografica, temperatura de
referinta, conditiile de vant si de altitudine. Pistele sunt echipate pentru
asigurarea decolarii si aterizarii avioanelor doar pe doua directii opuse.
Aerodromul are mai multe piste, una din ele fiind principala, iar celelalte
fiind secundare si dispuse diferit. Clasa aerodromului este determinata de
clasa pistei de decolare/aterizare.
Elementele componente ale pistei sunt urmatoarele:
 pista propriu-zisa de decolare si de aterizare;
 benzi de siguranta laterale;
 benzi de siguranta de capat;

 Platforme de imcarcare si descarcare marfuri;

 Platforme de imbarcare si debarcare calatori;
 Cai de rulare a avioanelor, intre piste si platforme. Caile de rulare sunt porturi
de teren amenajate pentru deplasarea avioanelor de la/si la pistele de aterizare
si de decolare, la platformele de imbarcare si debarcare a calatorilor sau la
suprafetele stationare si deservire tehnica.

B. AEROGARA (terminal) reprezinta punctul de concentrare a traficului, a

pregatirii expedierii calatorilor si marfurilor, al finalizarii transportului
aerian.
Aerogara de marfuri este formata din depozitele de marfuri si din
compartimentele de efectuare a formalitatilor comerciale. Aerogara este sediul
birourilor companiilor aeriene si al serviciilor acestora (conducerea aeroportului
si controlul circulatiei aeriene, dirijarea la sol a aeronavelor si utilajelor de
servire, informarea aeronautica a echipajelor, serviciul sanitar, organele de paza,
ordine publica, graniceri, vama. In cadrul aerogarii sunt amenajate spatiile
pentru servirea calatorilor si a publicului (sali de asteptare, birouri de informatii,
case de bilete, depozite pentru bagaje, restaurante, spatii de cazare).
C. ATELIERELE;
D. TURNUL DE CONTROL;
E. HANGARELE;
F. INSTALATII SOCIALE;
G. ECHIPAMENTELE si UTILAJELE pentru SERVIRE TEHNICA.
7
 Activitatea de trafic se refera la urmatoarele elemente organizatorice:
 Servirea calatorilor consta intr-o multitudine de deplasari si de operatii care
incep din orasul de resedinta pana in orasul de destinatie si invers, din orasul
de destinatie, pana in orasul de resedinta. Servirea calatorilor se realizeaza pe
toata durata deplasarilor atat la sol (aici fiind prestate unul, mai multe sau
toate serviciile urmatoare: transportul din oras catre aeroport si de la aeroport
inspre oras, serviciul informativ, vanzarea biletelor, pastrarea, cantarirea,
transportul bagajelor, controlul vamal si controlul documentelor de transport,
plata diferentelor de taxe, servicii de posta, telefon, presa), precum si in aer
(aici sunt prestate serviciile urmatoare: servicii de catering, posta, informatii
cu privire la utilizarea instalatiilor, asupra traseului). Pentru o cat mai buna
servire a calatorilor este necesara elaborarea unei scheme de circulatie a
calatorilor pe fluxuri separate, pentru o deplasare cat mai rapida si comoda.
 Servirea aeronavelor consta in revizia tehnica si pregatirea aeronavelor
pentru efectuarea cursei, in acest caz luandu-se masuri tehnice si
organizatorice speciale. Organizarea servirii la sol a aeronavelor prezinta atat
trasaturi comune aeroporturilor (programarea pe schimburi a lucrului pentru
asigurarea continuitatii activitatii, asigurarea unui program zilnic de zbor,
varietatea tipurilor de aeronave, concentrarea mare a mijloacelor tehnice si a
fortei de munca in jurul aeronavelor), cat si anumite trasaturi specifice
(numarul, dimensiunile platformelor de transfer la sol, distributia avioanelor
pe platforme, configuratia aeroportului, dotarea tehnica a aeroporturilor,
diversitatea si multitudinea relatiilor tehnice si economice dintre aeroport si
transportatorii aerieni).
 Organizara circulatiei aeronavelor reprezinta totalitatea metodelor care
asigura decolarea, aterizarea si navigatia aeronavelor in siguranta. Circulatia
aeronavelor pe aeroport se face intr-o anumita succesiune: la sosire-aeronava
aterizeaza pe pista programata de turnul de control, apoi ruleaza pe platforma
de debarcare a calatorilor si descarcare a bagajelor, urmand apoi sa se ruleze
pe platforma de garare in cadrul careia se fac revizii tehnice, alimentare; la
plecare-aeronava ruleaza pe platforma de imbarcare a calatorilor si de
incarcare a bagajelor si marfurilor, apoi ruleaza spre punctul de start la
capatul pistei de decolare, urmand apoi sa decoleze dupa primirea acordului
din partea turnului de control.

Cu toate avantajele pe care le prezinta aceasta forma de transport, se pot

mentiona si principalele neajunsuri ale utilizarii aeronavelor, oricare ar fi tipul
de cursa, si anume:
 dependenta acestora de conditiile atmosferice, ceea ce pune sub semnul
incertitudinii respectarea riguroasa a orarului sau chiar realizarea calatoriei;

8
 costul ridicat al calatoriei comparativ cu cel al celorlalte mijloace de
transport;
 investitiile mai mari pe care le necesita construirea si exploatarea unor
aeroporturi moderne;
 dependenta de faptul ca imbarcarea si debarcarea turistilor se face in afara
localitatilor, necesitand transferul la baza de cazare cu alte mijloace, etc..
Cu toate acestea, calea aerului continua sa fie tot mai mult solicitata in
aranjamentele turistice si in calatoriile pe cont propriu, mai ales in traficul
international.

1.3. INSTITUTII ITERNATIONALE CARE REGLEMENTEAZA

FUNCTIONAREA TRANSPORTULUI AERIAN (ICAO, IATA)

Exploatarea liniilor aeriene internationale se efectueaza in cadrul juridic al

Conventiei de la Chicago din 7 decembrie 1944, care a fixat modalitatile tehnice
si comerciale de functionare a transportului aerian prin acorduri bilaterale intre
state sau prin aranjamente regionale.
Conventia de la Chicago, impreuna cu anexele sale, reprezinta cea mai
ampla reglementare juridico-tehnica din istoria aviatiei civile mondiale. Cu
aceasta ocazie a fost creat cadrul juridic institutional si a luat fiinta Organizatia
Aviatiei Civile Internationale (ICAO). Aceasta Conventie reprezinta, in
continuare fundamentul tuturor celorlalte reglementari internationale adoptate
ulterior in domeniul aviatiei civile, dispozitiile si anexele sale contribuind la
unificarea regulilor utilizate in acest domeniu, avand drept scop cresterea
sigurantei, regularitatii, punctualitatii, rapiditatii si eficientei economice a
transporturilor aeriene.
Negocierile purtate cu aceasta ocazie, de catre reprezentantii a 52 de state
participante, s-au finalizat cu elaborarea unui “Cod Aerian”, incheierea a trei
“Acorduri”si definitivarea a 12 anexe tehnice relative la asigurarea bunei
functionari a transporturilor aeriene, acestea din urma fiind completate ulterior,
pe masura dezvoltarii aviatiei civile mondiale si a aparitiei diverselor probleme,
cu inca 6:
Anexa nr.1: Licente de personal;
Anexa nr.2: Regulile aerului;
Anexa nr.3: Meteorologie;
Anexa nr.4: Harti aeronautice;
Anexa nr.5: Unitati de masura in telecomunicatii;
Anexa nr.6: Exploatarea operativa a aeronavelor;
Anexa nr.7: Marca de nationalitate si insemnele de inmatriculare;
Anexa nr.8: Certificatele de navigabilitate a aeronavelor;
Anexa nr.9: Facilitati;
9
Anexa nr.10: Telecomunicatii aeronautice;
Anexa nr.11: Servicii de circulatie aeriana;
Anexa nr.12: Cautare si salvare;
Anexa nr.13: Anchetarea accidentelor de aviatie;
Anexa nr.14: Aerodromuri;
Anexa nr.15: Serviciile de informare aeronautica;
Anexa nr.16: Protectia mediului inconjurator;
Anexa nr.17: Protectia aviatiei civile internationale contra actelor de interventie
ilicita;
Anexa nr.18: Transportul in siguranta al marfurilor periculoase.
In cadrul aceleiasi Conventii a fost semnat, de catre toate statele membre
ICAO, acordul referitor la transportul aerian international, care descrie libertatile
aerului (doua tehnice si trei comerciale), care au aplicare generala in practica
aviatiei internationale. In cadrul fiecarui acord aerian inter-guvernamental, in
anexa sunt desemnati, pe langa transportatorii aerieni care pot deservi una sau
mai multe rute, libertatile de care acestia pot beneficia si punctele intre care pot
fi folosite.

Cele cinci libertati ale aerului folosite in transportul aerian international,

definite prin Conventia de la Chicago sunt:
1. dreptul de a traversa teritoriul unei tari fara aterizare (dreptul de a survola
teritoriul unei tari);
2. dreptul de a ateriza pe teritoriul unei tari pentru motive necomerciale (dreptul
de a face escala tehnica);
3. dreptul de a ateriza in scopul debarcarii de pasageri, marfa si posta imbarcati
pe teritoriul statului din care apartine aeronava;
4. dreptul de a ateriza in scopul imbarcarii de pasageri, marfa si posta, si de a-i
transporta in statul din care apartine aeronava;
5. dreptul de a ateriza pentru a imbarca pasageri, marfa si posta din orice stat
contractant, si de a debarca pasageri, marfa si posta provenind din orice stat
contractant.
Efectuarea transportului aerian de pasageri, marfa si posta intre statele
membre ICAO se face pe baza de acorduri bilaterale, prin care sunt negociate
rutele zburate, capacitatile oferite pe piata si tarifele folosite. In negocierile
acestor elemente se urmareste realizarea unor principii generale ca: adaptarea
ofertei la cerere, egalitate de sanse, respectarea intereselor reciproce.

Institutii internationale care reglementeaza functionarea transportului aerian

Organizatia Aviatiei Civile Internationale (ICAO)

10
 Este o organizatie inter-guvernamentala instituita prin Conventia de la
Chicago din 7 decembrie 1944, are ca misiune principala elaborarea de norme,
practici recomandate si proceduri internationale in domeniile tehnice ale aviatiei
civile, precum si promovarea masurilor de securitate aeriana.

Scopurile infiintarii acestei organizatii sunt precizate prin Articolul 44 al

Conventiei, acestea fiind:
 sa asigure dezvoltarea ordonata si sigura a aviatiei civile internationale;
 sa incurajeze in scopuri pasnice dezvoltarea tehnicii constructiei si
exploatarii aeronavelor;
 sa incurajeze dezvoltarea cailor aeriene, a aeroporturilor si a instalatiilor de
navigatie aeriana in beneficiul aviatiei civile internationale;
 sa puna la dispozitia popoarelor lumii transporturi aeriene sigure, regulate,
eficiente si economice de care au nevoie;
 sa evite risipa economica provocata de concurenta excesiva;
 sa se asigure ca drepturile statelor contractante sunt integral respectate si ca
fiecare stat contractant are posibilitatea de a exploata intreprinderi de
transport aerian international;
 sa evite orice discriminare intre statele contractante;
 sa amelioreze siguranta zborului in navigatia aeriana internationala;
 sa favorizeze, in general, dezvoltarea aeronauticii civile internationale sub
toate aspectele sale.
ICAO are sediul central la Montreal si numara 174 de state membre.
Romania a semnat actul de membru aderent la Conventia de la Chicago la 30
aprilie 1965.

Asociatia Internationala de Transport Aerian (IATA)

IATA este o asociatie mondiala a companiilor de transport aerian regulat,

fondata in 1919, reorganizata la 18 decembrie 1945, are ca misiune principala
promovarea transportului aerian sigur, regulat si economic in beneficiul
popoarelor lumii si de dezvoltare a comertului pe calea aerului.

La origine, IATA avea doua caracteristici importante:

1. toti membrii participau la conferintele Asociatiei;
2. regula de baza in interiorul Asociatiei era unanimitatea, toti membrii avand
drept de “veto” la toate acordurile.

Intre timp, expansiunea activitatii de transport aerian si cresterea numarului

companiilor aeriene de transport regulat international au facut ca, din anul 1975
IATA sa-si revizuiasca regulile de functionare. Ca urmare a procesului de
restructurare, membrii Asociatiei nu mai sunt obligati sa participe la
11
conferintele tarifare si de orarii ce au ca scop stabilirea grilelor tarifare (pentru
pasageri, marfa si posta, execedent de bagaj, comisionul agentiilor de transport
etc.) si alocarea timpilor de aterizare/decolare a companiilor aeriene pe
aeroporturile internationale coordonate.
Reglementarile IATA au caracter orientativ, ele urmand a fi supuse
autoritatilor aeronautice din fiecare tara, acestea avand dreptul final de a le
aproba si de a le mentine in cadrul acordurilor aeriene bilaterale.

IATA are sediul central in acelasi oras cu ICAO, scopul principal fiind
definit in articolul 3 al statutului si cuprinde urmatoarele:
 sa incurajeze dezvoltarea unui transport aerian regulat sigur, eficient,
economic, in favoarea tuturor partilor;
 sa furnizeze mijloace proprii de colaborare intre intreprinderile de transport
aerian angajate direct sau indirect in serviciile de transport aerian
internationale;
 sa asigure asistenta in rezolvarea posibilelor probleme aparute in activitatea
acestora;
 sa coopereze cu ICAO si cu alte organisme internationale.
(Compania Tarom a aderat la IATA in anul 1993).

12