Abordare conceptuală

ABORDARE CONCEPTUALÃ

1.1. ETAPE DE EVOLUŢIE

Primele atestãri documentare privind utilizarea acreditivului dateazã de la începutul

secolului al XIX-lea şi se regãsesc în arhivele bãncilor din centrele comerciale ale lumii financiare
de atunci: Paris, Amsterdam, Londra etc., fiind utilizat în negoţul cu ţãri din Extremul Orient.
Începând cu secolul al XX-lea, atestãrile sunt mult mai numeroase.
Interesant este faptul cã elementele de structurã ale acreditivului se regãsesc şi astãzi în
practica în materie.
Într-o accepţiune modernã însã despre acreditiv documentar se poate discuta dupã primul
rãzboi mondial.
În anul 1920, ca rezultat al Hotãrârii Conferinţei Comerţului Internaţional din 1919 ce a
avut loc la Atlanta (SUA), a fost creatã Camera de Comerţ Internaţional (C.C.I.) cu sediul la
Paris. Între domeniile prioritare de activitate ale C.C.I. s-a înscris şi elaborarea unor norme
uniforme aplicabile comerţului internaţional pentru facilitarea tranzacţiilor.
Debutul şi elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare a fost lung
şi dificil. Un prim document, intitulat "Reguli şi uzanţe uniforme privitoare la acreditivul
documentar" a fost prezentat de C.C.I. la Conferinţa de la Viena din 1933. Acesta nu a reţinut
atenţia decât câtorva ţãri, iar altele, printre care SUA, l-au privit cu reticenţã.
Dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, SUA au fost principalul promotor al revizuirii
Regulilor şi Uzanţelor, noul text fiind adoptat în 1951 la Conferinţa de la Lisabona.
Numãrul ţãrilor interesate şi care aderau la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor a început sã fie
tot mai mare, iar practica acestora şi experienţa acumulatã au impus o nouã revizuire în 1962.
Cu aceastã ocazie, toate bãncile din diferite ţãri şi teritorii care figurau în "Banker's Almanach"
au aderat la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor. În acest context, realizarea unor reglementãri cu
adevãrat internaţionale aplicabile în materie de acreditiv documentar devenea tot mai necesarã.
Sintetizând practicile şi experienţa în materie, Comisia de Tehnicã şi Practicã Bancarã
elaboreazã o nouã versiune, adoptatã în 1974 (Publicaţia nr. 274). Textul a fost recunoscut de
un organism ONU (Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional), ceea ce i-a conferit un
caracter mondial.
Textul este din nou îmbunãtãţit şi adaptat cerinţelor moderne în 1984 (Publicaţia nr. 400)
şi în 1993 (Publicaţia nr. 500). Aceste revizuiri au fost necesare datoritã noilor tehnici de
producere şi transmitere automatã a datelor, mutaţiilor în transportul internaţional.

1
 Abordare conceptuală

1.2. REGLEMENTÃRI. STANDARDIZARE

În decontarea tranzacţiilor internaţionale acreditivul documentar ocupã un loc

predominant - peste 70%, fiind în mod deosebit solicitat în cazul contractelor de valoare
ridicatã, ori atunci când existã îndoieli în ceea ce priveşte solvabilitatea partenerului1 . Larga sa
utilizare este determinatã de avantajele pe care le prezintã atât pentru exportator, cât şi pentru
importator.
Pentru ca cei implicaţi sã poatã fructifica avantajele oferite de plata prin acreditiv
documentar, este necesarã cunoaşterea regulilor şi uzanţelor în materie elaborate de CCI -
Paris.
Acestea sunt:
Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare - CCI Publicaţia nr. 500, revizuitã în
1993 şi care a început sã fie aplicatã de la 1 ianuarie 1994. Bãnci din peste 170 de ţãri,
inclusiv România, au aderat la aplicarea acestor reguli. În continuare, toate trimiterile din
text referitoare la acreditivul documentar, sub forma "art …" se referã la Publicaţia nr. 500.
Ediţia în limba englezã a Publicaţiei nr. 500 constituie textul oficial.
Formulare Standard privind acreditivele documentare - Publicaţia nr. 516, în care sunt
prezentate formularele recomandate de CCI Paris pentru derularea plãţilor prin acreditive
documentare.
MT 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial
Telecomunication (SWIFT) cuprinde formatele de Teletransmisie Standard pentru
acreditivele documentare.
Referitor la Formularele Standard privind acreditivele documentare se fac urmãtoarele
recomandãri generale:
1. Securitatea formularului
 Individual şi prin colaborare mutualã, bãncile trebuie sã continue efortul lor pentru
combaterea fraudei în domeniu. Este o obligaţie a bãncilor avizatoare/notificatoare de a
verifica cu o grijã rezonabilã autenticitatea aparentã a acreditivului (art. 7 a).
 Se recomandã ferm ca:
- Originalul AD pentru Beneficiar şi
- Originalul AD pentru Banca Notificatoare
sã fie tipãrite pe hârtie ce asigurã securitatea înscrisului, iar tehnoredactarea sã fie realizatã
potrivit Formularelor Standard.
2. Tehnoredactarea şi tipãrirea formularelor

1 Popa Ioan - "Tranzacţii comerciale internaţionale", Editura Economicã, Bucureşti, 1997, pag. 225.

2
 Abordare conceptuală

Formularele standard au fost elaborate cu scopul de a asigura standardizarea la nivel

internaţional, precum şi o uniformã înţelegere, interpretare şi procesare. La baza lor stã
tehnoredactarea standard a Naţiunilor Unite.
3. Limba
La tipãrirea Formularelor Standard de cãtre bãnci se recomandã a fi formulate
urmãtoarele limbi:
- englezã sau francezã;
- englezã şi francezã;
- englezã sau francezã şi o altã limbã;
- o altã limbã, dacã formularele sunt utilizate numai într-o zonã geograficã unde se
utilizeazã aceastã limbã.
Recomandarea de a se utiliza limba englezã este destinatã a reduce erorile de traducere
şi interpretare a termenilor tehnici, aşa cum sunt ei precizaţi în Publicaţia nr. 500, versiunea
oficialã (englezã).
4. Dimensiunile Formularelor Standard
Formularele vor fi tipãrite pe hârtie de urmãtoarele dimensiuni:
- ISO A4 (210 x 297 mm) sau
- American Standard Document Size (8,5 x 11 inch).
Imaginea textului formularului este de 182 x 200 mm, cu chenar distanţat în partea de
jos de 10 mm, iar în partea stângã de 17 mm.
Spaţiile destinate adreselor vor fi scrise cu litere groase şi vor fi marcate cu chenar,
pentru uşurarea circulaţiei şi a transmiterii documentului.

1.3. NOŢIUNEA DE ACREDITIV DOCUMENTAR. ELEMENTE

ESENŢIALE ÎN DERULAREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR
A. Noţiune. Caractere

În Publicaţia nr. 500 este utilizat termenul de acreditiv documentar pentru a desemna:
"orice angajament de platã contra documente asumat de o bancã, indiferent cum este numit
sau descris" (art. 2).
Ca rezultat al tradiţiei şi practicii comercial-bancare din diferite ţãri, termenul "credit
documentar" se regãseşte numit:
- Letter of Credit, Documentary Credit, Commercial Letter of Credit (englezã);

3
 Abordare conceptuală

- Credit Documentaire, Acreditif Documentaire, Lettre de Credit Documentaire

(francezã);
- Akkreditiv, Handels Kreditbrief (germanã);
- Credito Documentario, Accreditivo (italianã) etc.
În limba românã, prin uzanţã, s-a impus termenul de acreditiv documentar, abreviat în
continuare AD.
Ca tehnicã de platã internaţionalã, AD prezintã urmãtoarele caractere:
 formalismul sau caracterul documentar. Pe de-o parte, exportatorul nu poate pretinde
plata decât pe baza documentelor ce atestã îndeplinirea condiţiilor prevãzute în AD iar pe de
altã parte bãncile vor decide plata exclusiv pe baza documentelor, ele neavând sarcina sã
controleze mãrfurile;
 independenţa faţã de relaţia contractualã de bazã, în sensul cã întinderea obligaţiilor
pãrţilor este cea precizatã în AD;
 fermitatea angajamentului bancar. Angajamentul de platã al bãncii rãmâne ferm pânã
când, eventual, primeşte alte instrucţiuni decât cele iniţiale;
 adaptabilitatea, în sensul cã, prin tipurile sale, AD poate fi ajustat diferitelor operaţiuni
de comerţ exterior;
 siguranţa, prin aceea cã asigurã protejarea intereselor tuturor pãrţilor implicate2.

B. Elemente esenţiale în derularea AD

În derularea plãţii prin AD sunt implicate patru pãrţi:

1. Ordonatorul AD. În relaţia contractualã acesta este importatorul (cumpãrãtorul,
beneficiarul unei prestaţii sau unui serviciu). El este cel care iniţiazã operaţiunea, solicitând
bãncii sale sã deschidã un AD şi indicându-l pe exportator drept beneficiar.
2. Beneficiarul AD. În relaţia contractualã acesta este exportatorul (vânzãtorul, prestatorul
de servicii), cel în favoarea cãruia banca importatorului s-a angajat la platã şi care,
îndeplinind condiţiile şi termenele prevãzute în AD, încaseazã banii.
3. Banca emitentã. Este aceea care, la solicitarea importatorului, îşi asumã în scris
angajamentul de platã în favoarea beneficiarului, în condiţiile prevãzute în AD.
Prin angajamentul de platã asumat în scris, banca emitentã este principala angajatã în
relaţia de AD3. Acest angajament de platã ea îl poate realiza:
 direct, în sensul ca ea însãşi sã efectueze plata;

2 Popa Ioan - op. cit., pag. 227.

3 Negruş Mariana - "Plãţi şi garanţii internaţionale", Editura All-B, Bucureşti, 1998, pag. 17.

4
 Abordare conceptuală

 indirect, în sensul cã desemneazã o altã bancã sã efectueze plata.

4. O altã bancã, numitã şi bancã corespondentã, situatã, de regulã, în ţara exportatorului,
este banca prin care banca emitentã transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului
AD, exportatorul. În funcţie de modul cum este precizat a se face plata sau de alte
instrucţiuni cuprinse în textul AD, aceastã bancã poartã urmãtoarele denumiri:
- bancã notificatoare sau avizatoare. Îndeplineşte rolul unui simplu intermediar,
manipulator de documente. Ea anunţã exportatorul de deschiderea AD, primeşte de la acesta
documentele şi le transmite bãncii plãtitoare (art. 7).
- bancã plãtitoare. În cazul în care plata nu este fãcutã de banca emitentã, prin
instrucţiunile primite de la aceasta din urmã, banca plãtitoare este autorizatã sã plãteascã
exportatorului documentele prezentate, în strictã concordanţã cu termenele şi condiţiile din AD,
sã remitã documentele bãncii emitente, iar aceasta sã-i ramburseze suma plãtitã.
- bancã trasã/acceptantã. Când plata urmeazã sã se facã prin cambii banca trasã primeşte
documentele însoţite de cambii de la exportator, acceptã cambiile şi i le restituie, iar
documentele le remite importatorului sau bãncii emitente (dupã caz). La scadenţã, banca trasã
achitã cambiile beneficiarului (art. 9 b.iii.b).
- bancã negociatoare. În mãsura în care o altã bancã decât banca emitentã este
însãrcinatã cu negocierea, banca negociatoare este autorizatã sã preia documentele de la
exportator, sã i le achite şi sã le remitã apoi bãncii emitente.
- bancã confirmatoare este aceea care, la angajamentul de platã asumat de banca
emitentã, adaugã propriul ei angajament, egal ca valoare şi condiţii. În cazul în care banca
emitentã nu îşi onoreazã angajamentul de platã, banca confirmatoare va efectua ea plata.
Banca confirmatoare poate fi banca din ţara exportatorului respectiv, banca plãtitoare sau o
bancã dintr-o terţã ţarã.

Etapele derulãrii plãţii prin AD sunt (figura 1):

1. Încheierea contractului comercial internaţional prin care partenerii au convenit plata prin
AD.
2. Dispoziţia/ordinul de deschidere a AD este dat de importator bãncii sale şi cuprinde toate
condiţiile de termene şi documente pe care trebuie sã le îndeplineascã exportatorul pentru
a i se face plata.
3. Deschiderea AD constã în eliberarea unui înscris, însuşi AD, prin care banca emitentã se
angajeazã ferm la platã în favoarea beneficiarului AD, potrivit instrucţiunilor primite de la
ordonator. Acest document este transmis bãncii exportatorului.

5. 12.

Exportator 5
Beneficiarul AD
 Abordare conceptuală

1. 1. Importator
Ordonatorul AD

7. 6. 4. 11. 10. 2.

Banca exportatorului 9. Banca importatorului

Banca plãtitoare 8.
Banca emitentã
3.

Figura 1. Mecanismul derulãrii AD (domiciliat în ţara exportatorului).

4. Notificarea beneficiarului AD. Banca exportatorului îl anunţã pe acesta de deschiderea

AD şi îi remite documentul AD.
5. Livrarea mãrfii. Exportatorul studiazã cu atenţie AD şi, dupã caz, începe producerea
mãrfii sau o preia din stoc. Marfa este expediatã cu respectarea tuturor termenilor din
AD, exportatorul întocmind şi setul de documente cerut. În cazul în care nu poate
îndeplini condiţiile prevãzute, nu expediazã marfa, ci cere modificarea AD.
6/7. Utilizarea AD. În posesia documentelor ce atestã livrarea mãrfii în condiţiile din AD,
exportatorul le prezintã la bancã. Banca verificã concordanţa documentelor cu
cerinţele AD şi efectueazã plata.
8/9. Remiterea documentelor/rambursarea sumei. Banca plãtitoare, dupã efectuarea plãţii,
remite documentele bãncii emitente. Aceasta, dupã un nou control al documentelor,
în funcţie de condiţiile din AD, ramburseazã bãcii plãtitoare banii.
10/11. Notificare importator/platã documente. Banca emitentã deţine documentele privitoare
la marfã şi le elibereazã importatorului contra platã. Importatorul, la rândul sãu,
verificã documentele şi concordanţa acestora cu instrucţiunile pe care le-a dat prin
cererea de deschidere a AD.
12. Eliberarea/ridicarea mãrfii. Importatorul, în posesia documentelor, îşi ridicã marfa.
Cãrãuşul elibereazã marfa contra documentului de transport.

6
 Abordare conceptuală

1.4. FORMA AD

Din punct de vedere al formei, AD pot fi revocabile sau irevocabile (art. 6 a).
În orice AD trebuie sã se precizeze forma sa. În lipsa unei astfel de precizãri în textul
AD, el va fi considerat irevocabil (art. 6 c).
1. AD revocabil oferã importatorului şi/sau bãncii emitente dreptul de a amenda sau
anula AD în orice moment, pânã în momentul efectuãrii plãţii, fãrã nici o avizare prealabilã a
beneficiarului. Ca urmare a riscurilor pe care le incumbã, AD revocabil este foarte rar utilizat
(art. 8 a).
2. AD irevocabil constituie o obligaţie contractualã fermã, asumatã de banca emitentã, de
a onora clauzele de platã stipulate în AD4. Un AD irevocabil nu poate fi modificat sau anulat fãrã
acordul bãncii emitente, al bãncii confirmatoare, dacã existã, şi al beneficiarului (art. 9 d.i).
AD irevocabile pot fi neconfirmate şi confirmate.
2.a. AD irevocabil neconfirmat. Banca emitentã, prin angajamentul luat în deschiderea de
AD, este singura care se obligã sã efectueze plata. Aceasta înseamnã:
 în cazul în care în textul AD este desemnatã o altã bancã sã plãteascã, aceastã
precizare nu constituie nici un angajament pentru banca desemnatã sã plãteascã (art. 10 c
al.1);
 banca desemnatã este obligatã sã comunice expres beneficiarului acceptul sãu de a
efectua ea plata (art. 10 c al.2);
 dacã o altã bancã a efectuat plata, banca emitentã este obligatã sã îi ramburseze banii
contra documentelor primite în strictã concordanţã cu termenii şi condiţiile din AD (art. 10 d);
 dacã o altã bancã desemnatã prin AD nu acceptã cambiile trase asupra ei sau cambiile
acceptate de ea nu le plãteşte la scadenţã, banca emitentã este obligatã sã accepte cambiile şi,
respectiv, sã le plãteascã la scadenţã (art. 9 b.iii.b);
 dacã plata AD este prin negociere, banca emitentã este obligatã sã plãteascã, fãrã
drept de recurs împotriva trãgãtorilor, cambiile trase de beneficiar şi documentele prezentate în
cadrul AD, negociate de banca desemnatã (art. 9 b.iv).
Sintetizând, în cadrul AD irevocabil neconfirmat, banca emitentã este singura angajatã
ferm la platã, celelalte bãnci care intervin în relaţia de AD acţioneazã ca mandatar, în numele
bãncii emitente şi potrivit instrucţiunilor acesteia, fãrã sã-şi asume vreun angajament ferm de
platã.
În textul AD regãsim formulãri de genul:
"Instrucţiuni de confirmare: nu existã" sau

7
 Abordare conceptuală

"Acest AD se aflã sub incidenţa 'Uzanţelor şi practicilor uniforme privind acreditivele

documentare' (revizuite în 1993), publicate de Camera Internaţionalã de Comerţ la numãrul
500, şi ne obligã în conformitate cu clauzele stipulate."
2.b. AD irevocabil confirmat este acela în care, la angajamentul ferm al bãncii emitente,
se adaugã un angajament de platã independent şi ferm al unei terţe bãnci confirmatoare.
Confirmarea unui AD de o altã bancã se realizeazã pe baza autorizãrii sau la cererea bãncii
emitente, cuprinse în textul AD (art. 9 b). În caz de modificare a AD, banca confirmatoare poate
sã accepte sau nu extinderea confirmãrii şi asupra modificãrii AD (art. 9 d.ii).
În cazul în care banca emitentã nu plãteşte conform termenilor şi condiţiilor din AD,
documentele vor fi plãtite de banca confirmatoare.
Deci, AD irevocabil confirmat oferã un plus de securitate exportatorului privind încasarea
contravalorii mãrfurilor.
În textul AD regãsim formulãri de genul:
"Instrucţiuni de confirmare: cu confirmare sau confirmat" sau
"Acest AD se aflã sub incidenţa 'Uzanţelor şi practicilor uniforme privind acreditivele
documentare' (revizuite în 1993), publicate de Camera Internaţionalã de Comerţ la numãrul
500, şi ne obligã în conformitate cu clauzele stipulate."
Opţiunea pentru AD irevocabil confirmat este, de regulã, a exportatorului, care trebuie
sã aibã în vedere:
- comisionul de confirmare care, de regulã, este suportat de beneficiarul AD;
- este recomandabil a fi utilizat în relaţiile cu parteneri proveniţi din ţãri cu situaţie
financiarã instabilã, dificilã sau standingul bãncilor emitente (banca importatorului) este mai
puţin cunoscut sau pus sub semnul întrebãrii;
- în perioada negocierilor comerciale, exportatorul sã solicite expres prin contract
precizarea bãncii confirmatoare. Aceasta poate fi o bancã din ţara sa sau o bancã dintr-o terţã
ţarã (alta decât ţãrile celor doi parteneri). De exemplu: "Plata prin acreditiv documentar
irevocabil confirmat de Banca 'X' din Paris"5.
În cazul exporturilor româneşti se recomandã utilizarea AD irevocabil confirmat de o
terţã bancã, cu bonitate de necontestat pentru acele AD emise de bãnci cu dificultãţi financiare.
Confirmarea datã de o bancã comercialã românã este preferabil a se utiliza pentru AD emise de
bãnci fãrã astfel de probleme.
Datoritã acestor aspecte, în cazul în care partea românã solicitã includerea în contractul
de bazã confirmarea AD, este indicat sã se precizeze clar ce bancã va da confirmarea,
indicându-se bineînţeles o bancã în mãsurã sã avantajeze partea românã.

4 Hinkelman Edward G. - "Plãţi internaţionale", Editura Teora, Bucureşti, 2000, pag. 74.
5 Negruş Mariana - op. cit., pag. 25.

8
 Abordare conceptuală

În practicã, adesea, în cazul unor importatori/bãnci emitente cu probleme financiare,

bãncile confirmatoare condiţioneazã confirmarea AD de constituirea în prealabil la ele a unui
depozit valutar egal ca valoare cu valoarea AD.
Bãncile solicitate sã confirme acreditivele deschise de bãncile comerciale române adesea
condiţioneazã confirmarea acestora de acoperire anticipatã a acreditivelor, respectiv, punerea la
dispoziţia lor, în mod anticipat, a sumelor în valutã, corespunzãtor valorii AD ce vor fi
confirmate. Asemenea acreditive, în practicã, sunt denumite acreditive cu acoperire anticipatã.
În concluzie, criteriul decisiv al utilizãrii AD este dat de fermitatea angajamentului
bancar. Indiferent de forma AD - revocabil sau irevocabil - banca acţioneazã la cererea şi în
conformitate cu instrucţiunile ordonatorului faţã de care s-a angajat sã efectueze o platã. Acest
angajament rãmâne ferm pânã primeşte alte instrucţiuni (în cazul AD revocabil) decât cele
primite iniţial.
Fermitatea angajamentului bancar este o caracteristicã esenţialã a AD.

1.5. MODUL DE UTILIZARE (PLATÃ) A AD

Toate AD trebuie sã indice clar modul în care sunt utilizabile de beneficiar, respectiv,
modul în care exportatorul va încasa banii: la vedere, prin plata amânatã, prin acceptare sau
prin negociere (art. 10 a).
1. AD cu plata la vedere: este acel acreditiv care, în momentul prezentãrii
documentelor la banca plãtitoare, acesta este plãtit imediat. Plata imediatã:
- se face numai dupã ce banca a efectuat controlul documentelor şi a constatat
concordanţa strictã cu condiţiile şi termenii AD;
- dacã banca plãtitoare este situatã în altã parte (oraş sau ţarã) decât exportatorul,
controlul şi plata documentelor se face numai dupã ce acestea au ajuns la ea în cadrul
valabilitãţii AD;
- bãncile nu plãtesc documente neconforme cu termenele şi condiţiile din AD.
În textul AD se regãseşte precizarea: "plata la vedere", "payment at sight".
2. AD cu plata diferatã (amânatã). Plata documentelor nu se face în momentul
prezentãrii acestora la bancã, ci la o datã ulterioarã, menţionatã expres în textul AD. De regulã,
plata diferatã se efectueazã la 30-60 de zile faţã de momentul prezentãrii documentelor.

9
 Abordare conceptuală

Importatorul intrã în posesia documentelor şi îşi poate ridica marfa înainte sã o achite, iar
exportatorul, care a fãcut de fapt o vânzare credit pe termen scurt (30-60 de zile), are
certitudinea, prin angajamentul bancar din AD, cã va fi plãtit la momentul diferat.
În textul AD se regãseşte precizarea: "plata diferatã la 'x' zile", "deferred payment at 'x'
days".
3. AD cu plata prin acceptare. Sunt utilizate în cazul exporturilor pe credit. O datã cu
documentele, exportatorul prezintã bãncii şi o cambie sau un set de cambii trase asupra bãncii
indicate în textul AD, cu anumite scadenţe. Banca acceptã cambiile, devenind debitor cambial
principal, le restituie exportatorului, iar documentele le remite importatorului. La scadenţã,
exportatorul prezintã bãncii acceptante cambiile, iar aceasta le achitã. Exportatorul poate sã nu
aştepte scadenţa cambiilor, ci sã le revândã (sã le sconteze) unei bãnci comerciale, plãtind o
taxã de scont.
În textul AD se regãsesc precizãrile: "acceptarea cambiei la 'x' zile, trasã de beneficiar
asupra bãncii 'y' ", "acceptance of drafts at 'x' days; beneficiary's draft(s) drawn on 'y' ".
4. AD cu plata prin negociere. Specific dreptului bancar anglo-saxon, utilizarea AD
presupune prezentarea de cãtre beneficiar a documentelor însoţite de una sau mai multe cambii
trase asupra bãncii emitente. Aceasta (la instrucţiunile ordonatorului) poate autoriza o altã
bancã sã negocieze documentele, pentru a evita situaţia, dezavantajoasã pentru exportator, în
care locul plãţii este întotdeauna în strãinãtate, la banca emitentã. Negocierea documentelor
sau plata prin negociere semnificã dreptul bãncii negociatoare de a "cumpãra" documentele (de
a plãti exportatorul) şi de a le transmite bãncii emitente. Simpla examinare de documente, fãrã
a le cumpãra, nu constituie negociere (art. 10 b.ii).

1.6. CLAUZE SPECIALE ÎN ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Prin anumite menţiuni trecute în textul AD sau prin modul de utilizare, acesta se poate
adapta diferitelor particularitãţi ale tranzacţiilor comerciale. În acest sens, se disting
urmãtoarele clauze: transferabil, revolving, clauzã roşie, de compensaţie.
1. AD transferabil. Este acel AD prin care beneficiarul iniţial transferã parţial sau total
drepturile ce decurg din acesta uneia sau mai multor pãrţi care devin beneficiari secundari6. Un
astfel de AD este utilizat în operaţiunile de intermediere: beneficiarul AD este un intermediar,
iar beneficiarul secund este exportatorul real.

6 Hinkelman Edward G. - op. cit., pag. 87.

10
 Abordare conceptuală

2. AD revolving (reînnoibil). Se caracterizeazã prin faptul cã valoarea AD se

reîntregeşte automat, pe mãsura efectuãrii plãţilor pânã la un anumit plafon, în funcţie de
fiecare livrare. Este utilizat pentru contracte de valori mari, cu livrãri eşalonate în timp. Valoarea
AD este la nivelul unei livrãri şi, în consecinţã, comisioanele, taxele bancare, sunt mai reduse.
3. AD clauzã roşie (red clause). Prin inserarea acestei clauze în textul AD, banca
plãtitoare este autorizatã sã facã o platã în favoarea beneficiarului, înainte ca acesta sã prezinte
documentele privitoare la expedierea mãrfii. Plata poate fi sub forma unui avans sau poate fi
egalã cu valoarea AD. Suma astfel obţinutã permite exportatorului sã procure marfa sau unele
componente. La termenul de expediţie precizat în AD beneficiarul livreazã marfa şi prezintã
documentele la bancã, încasând diferenţa.
4. AD de compensaţie sau reciproce se caracterizeazã prin inserarea în textul AD a
unei clauze care nu permite utilizarea AD de export decât în corelaţie cu un AD de import. Prin
combinarea a douã AD cu astfel de clauze, partenerii care dezvoltã operaţiuni prin
contrapartidã, compensaţie se asigurã cã dacã unul din ei nu va livra marfã în compensaţie, va
fi plãtit de banca emitentã, respectiv va primi echivalentul mãrfurilor nelivrate în compensaţie.

1.7. FOLOSIREA COMBINATÃ A ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

Beneficiarul unui AD poate folosi tehnica derulãrii AD în operaţiunile de intermediere prin

aşa-numitul AD back-to-back şi prin cesiune de AD.
1. AD back-to-back. Este un AD de import deschis pe baza unui AD de export. AD original
este deschis din ordinul importatorului în favoarea exportatorului care, pe baza AD de
export, va deschide la rândul sãu un AD de import, prin intermediul cãruia îşi procurã marfa
ce face obiectul viitorului export7.
2. AD cesionat. Beneficiarul unui AD are dreptul ca o parte sau întreaga valoare a AD deschis
în favoarea sa sã o cesioneze unui terţ - beneficiarul cesiunii, cel mai adesea exportatorul
real.
Particularitatea acestor douã tipuri de AD constã în faptul cã nu conţin clauze speciale, ci
se disting prin modul în care beneficiarul AD imagineazã tehnic întreaga afacere.

7 Vasile Dedu - "Management bancar", Editura Mondan, Bucureşti, 1997, pag. 140.

11