Plati Si Garantii in Afacerile Internationale

Acreditivul documentar: definiţie, caracteristici, părţi implicate şi mecanism
Unitate de învăţare Nr. 1
ACREDITIVUL DOCUMENTAR: DEFINIŢIE,

CARACTERISTICI, PĂRŢI IMPLICATE ŞI MECANISM
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10

1.1 Definiţia şi caracteristicile acreditivului documentar................................................ 10
1.2 Mecanismul plăţii prin acreditiv documentar.......................................................... 13
1.3 Deschiderea acreditivului documentar.................................................................... 14
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................................... 19
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 19
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1............................................................................. 19
9
Tehnica plăților și finanțărilor tranzacțiilor internaționale
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Înţelegerea noţiunii de acreditiv documentar
 Familiarizarea cu caracteristicile acreditivului documentar
 Recunoaşterea partilor implicate in acreditivul documentar
 Derularea mecanismului acreditivului documentar
 Elementele ordinului de deschidere a acreditivului documentar
1.1 Definiţia şi caracteristicile acreditivului documentar
Cuvinte cheie Momentul plăţii în derularea operaţiunilor comerciale reprezintă punctul

culminant în care fiecare dintre cei doi parteneri implicaţi în afacere
Exportator, obţine exact rezultatul pe care l-a avut în vedere de la începutul
importator, procesului. Importatorul, prin efectuarea plăţii, îşi îndeplineşte
contract principala obligaţie şi reuşeşte să intre astfel în posesia mărfii dorite.
international, Exportatorul este în acest caz remunerat pentru munca depusă şi pentru
siguranta, îndeplinirea obligaţiei sale asumate prin contract: producerea şi
adaptabilitate, expedierea mărfii.
parti implicate În aceste condiţii, negocierea condiţiilor financiare în cadrul contractului
comercial internaţional reprezintă un aspect esenţial pentru derularea
ulerioară corespunzătoare a acestuia. Astfel, trebuie avute în vedere
câteva elemente cheie de ordin financiar printre care: evaluarea riscului
de credit, modul de finanţare a tranzacţiei, condiţia de livrare, moneda
de plată, riscul valutar, modalitatea de plată, costurile fiecărei modalităţi
de plată şi de finanţare pentru fiecare dintre participanţi. Aceste aspecte
vor fi negociate ţinând cont de anumite ţinte comerciale pe care fiecare
dintre parteneri şi le fixează. Trebuie găsită astfel o formulă de echilibru
care să permită, pe de o parte, cucerirea de noi pieţe sau menţinerea
unora deja cucerite, fapt care aduce în ecuaţie anumite constrângeri, în
paralel cu obţinerea unor condiţii financiare şi comerciale care să
confere siguranţă în ceea ce priveşte încasarea/ plata banilor. Din acest
motiv, exportatorul uneori trebuie să renunţe la o abordare financiară
foarte strictă care ar putea conduce la pierderea anumitor pieţe şi să
găsească modalităţile şi instrumentele de plată cele mai potrivite în
raport cu pieţele ţintă şi cu profitul clienţilor săi.
Acreditivul documentar (AD) nu reprezintă decât un mijloc prin care cei
doi reuşesc, prin intermediul băncilor, să-şi atingă scopurile iniţiale.
Sigur că AD nu este singurul mijloc, însă datorită caracteristicilor sale,
care vor fi analizate pe parcurs, ocupă un loc important în decontarea
tranzacţiilor internaţionale - peste 70%.
Utilizarea sa extinsă este determinată de avantajele pe care le prezintă
atât pentru exportator, cât şi pentru importator. Această modalitate de
plată se face după regulile şi uzanţele uniforme elaborate de CCI Paris
(Camera Internaţională de Comerţ):
 Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare - CCI
Publicaţia 500;
 Formulare standard privind acreditivele documentare - Publicaţia
10
516;
 MT 700 message formats elaborate de SWIFT - formatele de
teletransmisie standard.
 Acreditiv documentar - Letter of Credit - Documentary Credit
 Commercial Letter of Credit;
 Credit Documentaire;
 Akkreditiv, Handels Kreditbrief.
În Publicaţia 500 este utilizat termenul de credit documentar pentru a
desemna orice angajament de plată contra documente asumat de o
bancă, indiferent cum este numit sau descris. Acreditivul documentar
este un angajament ferm asumat de o bancă de a asigura plata
contravalorii unui export contra documentelor prezentate de exportator
în condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul acreditivului
documentar.
În esenţă, acreditivul documentar este o listă de documente. Cunoscut şi
sub denumirea de “credit documentar”, el reprezintă un compromis sigur
între un cumpărător şi un vânzător de bunuri. Un acreditiv documentar
oferă vânzătorului siguranţa de a şti că plata poate fi obţinută o dată ce
expedierea bunurilor a fost făcută şi oferă cumpărătorului confortul de a
şti că expedierea mărfurilor a fost făcută înainte de a se efectua plata.
Banca se angajează să plătească o anumită sumă de bani unui anumit
beneficiar, într-o anumită perioadă de timp, dacă va primi documentele
cerute în acreditiv conforme cu termenii acestuia.
Caracteristicile acreditivului documentar

1. siguranţa plăţii - se angajează o bancă în susţinerea
mecanismului de derulare; în acreditivul documentar confirmat şi
irevocabil intervine angajamentul a două bănci, fiind una din cele mai
sigure metode de plată;
2. formalismul acreditivului documentar - banca nu vede marfa, ci
verifică numai documentele. Acreditivul prezintă un supliment de
formalism faţă de alte tehnici de plată, banca insistând asupra
conformităţii documentului în raport cu ordinul de deschidere a
acreditivului documentar (se întocmesc trei documente: ordinul de
deschidere, deschiderea acreditivului documentar şi notificarea băncii
exportatorului). Documentele trebuie redactate în limba în care s-a cerut
şi în numărul de exemplare cerut;
3. independenţa faţă de contractul de bază - acreditivul poate să
cuprindă şi alte elemente faţă de contractul iniţial, dar banca ia în
considerare ordinul de deschidere a acreditivului documentar. Băncile
nu sunt obligate de nici o relaţie contractuală comercială sau termeni ai
unui contract comercial cu care acreditivul documentar are legătură;
4. adaptabilitatea - proprietatea acreditivului documentar de a se
adapta diferitelor operaţii comerciale;
5. fermitatea angajamentului bancar - indiferent dacă acreditivul
documentar e revocabil sau irevocabil, banca se angajează ferm la plata
contravalorii exportului, cu condiţia ca setul de documente să fie
conform cu termenele şi condiţiile din ordinul de deschidere a
acreditivului documentar.
11
Aşa cum este şi firesc, părţile implicate în derularea AD reflectă modul

în care acest mecanism este gândit şi funcţionează. Fiecare actor
implicat îşi are rolul său pe care trebuie să şi-l joace cât mai corect şi
mai eficient pentru ca întregul să nu aibă de suferit.
Aceste părţi sunt:
1. ordonatorul acreditivului documentar - importatorul/beneficiarul
unei prestaţii sau cel care iniţiază operaţiunea;
2. beneficiarul acreditivului documentar - exportatorul/prestatorul
de servicii. El este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a
angajat la plată;
3. banca emitentă - banca care, la solicitarea importatorului, care
este ordonatorul acreditivului documentar, îşi asumă în scris
angajamentul de plată în anumite condiţii şi termene.
Acest angajament ea îl poate efectua:
– direct - în sensul în care ea însăşi efectuează plata;
– indirect - în sensul că desemnează o altă bancă să efectueze
plata;
4. banca corespondentă - banca prin care banca emitentă transmite
telexul acreditivului documentar spre a fi comunicat beneficiarului
acreditivului.
Aceasta poate fi:
– banca verificatoare sau avizatoare - în cazul în care plata
documentelor are loc la banca emitentă sau plata este solicitată la o terţă
bancă;
– banca plătitoare - se poate afla în ţara exportatorului sau într-o
terţă ţară;
– banca trasă - când plata urmează să fie făcută prin cambii trase
asupra unei bănci. Banca asupra căreia au fost trase cambiile şi care la
scadenţă le va achita se numeşte banca trasă;
– banca negociatoare - în practica bancară anglo-saxonă,
acreditivul documentar presupune utilizarea unei cambii trase asupra
băncii emitente şi deci locul plăţii este la ea (domiciliul trasului). În
măsura în care o altă bancă decât banca emitentă este însărcinată cu
negocierea, aceasta înseamnă că banca negociatoare este autorizată să
preia documentele de la expeditor, să i le achite contra unui comision de
negociere şi să le remită băncii emitente;
– banca confirmatoare - banca care la angajamentul de plată asumat de
banca emitentă adaugă propriul ei angajament egal ca valoare şi condiţii.
Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
1. Alegeţi definiţia corectă pentru un acreditiv documentar:

a. Acea modalitate de plată în care importatorul achită
contravaloarea unui exportprin intermediul băncilor;
b. Modalitatea de plată prin care bănvile corespondente se
angajează ferm sa facă plata unui export cu condiţia ca exportatorul să
respecte termenele şi condiţiile impuse de importator;
c. Acea modalitate de plată prin care o bancă se angajează ferm să
facă plata unui export cu condiţia ca exportatorul să îndeplinească
12
întocmai termenele şi condiţiile impuse de importator în ordinul de

deschidere al acreditivului documentar;
d. Modalitatea de plată prin care exportatorul intră în posesia
contravalorii exportului realizat depunând documentele la o bancă
corespondentă;
e. Posibilitatea de a încasa contravaloarea unui export dacă
exportatorul depune un set de documente însoţit de un set de cambii.
2. Alegeţi din variantele de mai jos pe cea care prezintă corect

trăsăturile acreditivului documentar:
a. Independenţa faţă de contractul de bază, formalismul,
lichiditatea, reversibilitatea, costuri reduse,
b. Fermitatatea angajamentului bancar, siguranţa plăţii,
independenţa faţă de contractul de bază, adaptabilitatea, formalismul;
c. Siguranţa plăţii, formalismul, rapiditatea, fermitatea
angajamentului bancar, lichiditatea;
d. Independenţa faţă de contractul de bază, formalismul,
rapiditatea, lipsa siguranţei plăţii, costuri ridicate;
e. Formalismul, fermitatea angajamentului bancar,
irevocabilitatea, adaptabilitatea, siguranţa plăţii.
Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.
1.2 Mecanismul plăţii prin acreditiv documentar
Cuvinte cheie Plata prin acreditiv documentar face parte integrantă din ansamblul
relaţiilor comerciale şi construcţia financiară a unei afaceri.
Mecanism,
livrare, În conformitate cu practica internaţională şi cu Publicaţia 500,
documente, succesiunea momentelor este următoarea:
plata 1. existenţa unui contract sau a unei înţelegeri prin care partenerii
au convenit plata prin acreditiv documentar;
2. dispoziţia/ordinul de deschidere - este dat de importator băncii
sale, banca emitentă, şi cuprinde toate condiţiile de termene şi
documente pe care trebuie să le îndeplinească exportatorul pentru a i se
face plata;
3. deschiderea acreditivului documentar constă în elaborarea unui
înscris, însuşi acreditivul documentar, prin care banca emitentă se
angajează ferm la plată în favoarea beneficiarului acreditivului
documentar, exportatorul, în condiţiile de termene şi documente potrivit
înscrisurilor primite de la ordonator. Acest document este transmis
băncii exportatorului;
4. notificarea beneficiarului acreditivului documentar - banca
exporta¬torului anunţă exportatorul de deschiderea acreditivului
documentar şi îi remite documentul acreditivului documentar;
5. livrarea mărfii;
6/7. utilizarea acreditivului documentar - în posesia documentelor ce
atestă livrarea mărfii în termenele şi condiţiile din acreditivul
documentar, exportatorul le prezintă la bancă. Banca verifică
13
concordanţa documentelor cu cerinţele acreditivului documentar şi

efectuează plata (documente contra bani);
8/9. remiterea documentelor/rambursarea sumei - banca plătitoare,
după efectuarea plăţii, remite documentul băncii emitente. Aceasta, după
un nou control al documentelor, în funcţie de condiţiile din acreditiv,
rambursează băncii plătitoare banii. În caz contrar, nu rambursează banii
pe documente neconforme cu termenii acreditivului documentar;
10/11. notificare importator/plată documente - banca emitentă deţine
documentele privitoare la marfă şi pe cele pe care le eliberează
importatorului contra plată;
12. eliberare/ridicare marfă.
Există o varietate de denumiri atribuite părţilor implicate în acreditivul

documentar. Denumirea exactă a acestora depinde de atribuţiile pe care
aceste părţi le au în cumpărare şi vânzare, încărcare, livrare şi plată. Se
pot utiliza mai mulţi termeni pentru una din părţile implicate, fără a fi
însă obligatorii. Cumpărătorul poate fi numit importator, ordonator,
account party şi consignee, dar fiecare dintre aceştia poate fi reprezentat
de altcineva decât cumpărătorul, în funcţie de specificul tranzacţiei
respective.
O dată stabiliţi termenii vânzării şi faptul că plata se va face prin
acreditiv documentar, cumpărătorul deschide la banca sa un acreditiv
documentar în numele său şi în favoarea beneficiarului, care va fi
vânzătorul sau un agent numit de acesta. Banca emitentă (opening bank)
dă instrucţiuni fie unei filiale sau sucursale ale sale, fie unei alte bănci,
de obicei din ţara beneficiarului, să avizeze beneficiarul că în favoarea
sa a fost deschis un acreditiv documentar. Banca notificatoare va da o
copie a acreditivului documentar beneficiarului.
1. În cadrul mecanismului AD :
a. Deschiderea AD este făcută de către banca corespondentă;
b. Ordinul de deschidere al AD este completat de banca emitentă,
c. Depunerea documentelor la bancă în vederea încasării
contravalorii mărfii exportate are loc după efectuarea livrării acesteia;
d. Banca corespondentă poate fi doar bancă plătitoare;
e. Plata are loc înainte de depunerea documentelor la bancă;
1.3 Deschiderea acreditivului documentar
Cuvinte cheie Demararea unei plăţi prin acreditiv documentar trebuie să ţină cont
de câteva aspecte importante:
Banca emitenta, – acreditivul documentar este independent faţă de contractul de
banci bază. Orice trimitere la acesta nu obligă în nici un mod băncile;
corespondente, – toate părţile implicate în acreditivul documentar iau în
termene, considerare documentele, şi nu mărfurile sau serviciile la care acestea se
14
conditii speciale referă. Dacă documentele sunt în bună ordine, chiar dacă marfa nu este
corespunzătoare, acest lucru nu poate fi invocat băncii ca motiv de
neplată;
– dacă acreditivul conţine condiţii fără să precizeze ce documente
trebuie prezentate în conformitate cu acestea, băncile le vor considera ca
nefiind precizate şi le vor ignora;
– ordinul de emitere trebuie realizat în baza Publicaţiei 500,
deoarece:
• băncile lucrează după aceste reguli uniforme;
• în caz de litigiu, prima referinţă este Publicaţia 500;
• există expresii consacrate, specificate expres în Publicaţia 500;
• există termeni pe care Publicaţia 500 nu-i recomandă pentru a fi
utilizaţi.
Ordinul de deschidere - precizări:

Fără a intra în amănunte care ţin mai ales de tehnica bancară,
aspectele principale ce trebuie conţinute de către un ordin de deschidere
sunt următoarele:
1. ordonator (importator) - date de identificare - numele şi adresa;
2. banca emitentă - trebuie identificată dacă nu există pe
exemplarul tipizat;
3. data ordinului de deschidere - ordinul de deschidere trebuie să
apară în concordanţă cu contractul de vânzare-cumpărare internaţional.
Se va avea în vedere valabilitatea AD;
4. valabilitatea acreditivului documentar şi locul prezentării
documentelor - toate acreditivele trebuie să aibă precizate data la care
expiră valabilitatea şi locul unde trebuie prezentate documentele pentru
plată/negociere/acceptare. Valabilitatea acreditivului este intervalul de
timp în cadrul căruia beneficiarul trebuie să prezinte documentele la
ghişeele desemnate. Angajamentul ferm de plată al băncii emitente se
referă la acest interval. Expirarea valabilităţii se poate trece în două
moduri:
– o dată certă;
– o perioadă, de ex., 1 lună, 6 luni; în acest caz, banca emitentă va
considera data emiterii acreditivului ca prima zi de la care curge
valabilitatea acreditivului.
Documentele nu pot fi prezentate băncii decât în intervalul valabilităţii
acreditivului.
Valabilitatea este termenul până la care se pot face plăţile: trei luni de
la..., valabil până la...
Marfa trebuie să fie pregătită, exportatorul trebuie să exporte mărfurile şi
să realizeze documentele în momentul în care marfa este livrată sau într-
o perioadă anterioară livrării mărfurilor.
Documentele trebuie să ajungă după livrarea mărfurilor în termen de
max. 21 de zile la locul plăţii. Din acest punct de vedere valabilitatea se
împarte în:
– reală - maxim 21 de zile din momentul expedierii mărfurilor;
– inoperantă - restul de timp care rămâne până în momentul
expirării acreditivului.
15
Valabilitatea prea mare va determina costuri bancare suplimentare; dacă

este prea mică, nu permite exportatorului să facă toate demersurile
necesare întocmirii şi expedierii documentelor şi sunt necesare
prelungiri.
Locul prezentării documentelor/domiciliul acreditivului

Domicilierea - se indică locul, ţara, oraşul şi banca la ghişeele căreia
urmează să aibă loc plata contravalorii mărfii; domiciliul poate fi ţara
exportatorului, ţara importatorului, terţă ţară.
Avantaje pentru exportator când domiciliul este în ţara sa: documentele
ajung la timp, litigiile care ar putea să apară sunt judecate în
conformitate cu legislaţia ţării sale, banca exportatorului încasează
comisioane şi speze şi se realizează un aport valutar pentru un agent
economic din ţara exportatorului;
5. beneficiarul - numele, prenumele, adresa, elementele de
identificare;
6,7,8. menţiunile 6,7,8 fac parte dintre precizările privind modul de
transmitere a acreditivului documentar (7 - verificarea prealabilă,
transmisie prin teletransmisie - SWIFT);
9. acreditiv documentar transferabil - pentru ca acreditivul să fie
transferabil, această menţiune trebuie precizată în mod expres în ordinul
de deschidere;
10. confirmarea acreditivului documentar există dacă
ordonatorul bifează căsuţa prin care “autorizează” confirmarea la cererea
beneficiarului. Dacă confirmarea o face o bancă terţă - banca
confirmatoare este specificată în căsuţa “Instrucţiuni speciale”;
11. suma/valoarea acreditivului documentar. Această sumă
poate fi precizată:
– simplu - ex., 100.000 euro;
– prin indicarea unei limite superioare - maxim 100.000 euro;
– aproximativ, circa 100.000 euro +/- 10%.
Mărimea sumei este în strânsă corelare cu condiţia de livrare.
Băncile nu plătesc decât în moneda precizată în acreditiv;
12. acreditiv documentar plătibil la banca desemnată:
a. se specifică expres care este banca desemnată:
– ordonatorul cunoaşte numele băncii care face plata;
– ordonatorul nu cunoaşte numele băncii, dar a convenit cu
exportatorul ca plata să se facă la o bancă din ţara exportatorului (“bancă
la alegerea băncii emitente”);
– ordonatorul poate lăsa spaţiu liber - banca va decide ce bancă va
desemna pentru plată;
b. plătibil: la vedere, plată diferată, prin acceptare, prin negociere.
În cazul în care plata se face prin acceptare sau prin negociere, cambiile
care însoţesc documentele trebuie să fie trase asupra băncii emitente sau
băncii confirmatoare. În nici un caz nu se va cere prin ordinul de
deschidere a acreditivului cambii trase asupra ordonatorului. Dacă în
acreditiv se precizează cambii trase asupra ordonatorului, băncile
consideră aceste cambii ca documente adiţionale;
13. livrări parţiale sunt permise dacă în acreditivul
16
documentar nu se specifică altfel. În lipsa oricărei menţiuni, sunt

considerate permise. Livrări eşalonate - ordonatorul trebuie să precizeze
perioada sau perioadele livrărilor eşalonate. Livrările parţiale pot fi
urmate de plăţi parţiale (dacă acestea sunt permise) sau se poate face
“plata 100% la vedere după ultima livrare”;
14. transbordări - pot fi permise sau nu în funcţie de riscul
pierderii sau deteriorării mărfurilor;
15. asigurarea acoperită de ordonator - numai dacă
beneficiarul nu trebuie să prezinte la livrare şi un document de asigurare;
16. detalii cu privire la transportul mărfii: locul expedierii,
locul de destinaţie, data expedierii - toate trebuie precizate clar, fără
abrevieri, fără expresii generale. Data livrării trebuie să se afle în
perioada de validitate a acreditivului. Băncile nu admit documente de
transport care să aibă data de emitere înainte de deschiderea
acreditivului. Nu se utilizează “livrare promptă”, “pe” sau “în jur de”;
17. descrierea mărfurilor - scurtă, clară, să permită vămilor
verificarea;
18. condiţii de livrare - în conformitate cu regulile
INCOTERMS; RAFTD;
19-23. prezentarea documentelor: denumirea documentelor,
numărul documentelor, numărul de exemplare cerut, emitentul şi
conţinutul documentelor, ordinea trecerii documentelor - factura,
documente de transport, documente de asigurare;
24. termenul de prezentare a documentelor - maxim 21 de
zile de la data expedierii mărfurilor. Legat de expedierea mărfurilor,
circuitul documentelor şi încasarea contravalorii mărfii se stabilesc trei
termene:
– termenul de valabilitate;
– termenul de livrare;
– termenul de prezentare a documentelor;
a) termenul de valabilitate - data până la care pot fi prezentate
documentele la banca plătitoare/acceptatoare; fie se specifică o dată, fie
se specifică o perioadă (valabilitate 1 lună, 6 luni etc.), însă această dată
se calculează începând cu data emiterii. Data valabilităţii este pentru
documente prezentate, nu expediate;
b) termenul de livrare - data până la care are loc expedierea. Pentru
livrările în tranşe există mai multe termene de livrare. Depăşirea
termenului de livrare înseamnă neîndeplinirea obligaţiilor din acreditiv
şi deci încetarea obligaţiei de plată din partea băncii;
c) termenul de prezentare a documentelor la bancă. Dacă în
acreditiv acesta nu este precizat, este considerat de 21 de zile de la data
emiterii documentelor de transport. Termenul de 21 de zile nu este
orientativ, ci imperativ;
d) valabilitatea acreditivului şi alte termene: dacă în acreditiv
valabilitatea este fixată pentru 30 aprilie şi termenul de livrare a mărfii
este 1 aprilie, prezentarea documentelor se poate face între 1 şi 21 aprilie
- valabilitatea reală a acreditivului. Perioada 22-30 aprilie este
valabilitate inoperantă;
25. instrucţiuni suplimentare - detalieri suplimentare sau
17
menţiuni speciale;
26. reglementarea plăţii - contul din care se va face plata la
sosirea documentelor;
27. semnătura - documentul va fi semnat de ordonator.
Derularea plăţilor internaţionale este reglementată prin norme clare

stabilite de Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial
Internaţional şi de Camera Internaţională de Comerţ, un ghid cu privire
la transferurile internaţionale de fonduri intitulat „Ghidul privind
Transferurile de Fonduri Interbancare Internaţionale şi Compensaţie”.
Acest ghid stabileşte norme comune, recunoscute de către bănci pentru
tranzacţiile de transfer electronic de fonduri.
În trecut, mijloacele clasice utilizate de către bănci pentru a efectua
transferurile de fonduri au fost curierul si telexul. În prezent, acestor
două modalităţi li s-au adăugat sistemele de telecomunicaţii. Cel mai
reprezentativ sistem care răspunde tuturor cerinţelor cu privire la
siguranţă şi operativitate şi funcţionează pe plan internaţional este
sistemul SWIFT – Society for Worldwide Interbank Financial
Telecommunication, constituit în Belgia, în 1973. funcţia principală a
SWIFT este aceea de reţea de transfer în măsură să efectueze:
acceptarea, validarea, stocarea şi livrarea mesajelor.
Mesajele transmise prin intermediul sistemului SWIFT sunt cifrate în
sisteme cunoscute atât de către expeditor, cât şi de primitor. În plus,
mesajele sunt autentificate pe baza unui algoritm stabilit de SWIFT, ale
cărui chei de descifrare sunt cunoscute şi de către expeditor şi de către
primitor. Sistemul de autentificare are ca scop menţinerea mesajului
corect în integritatea sa, fără ca acesta să poată fi modificat din greşeală
sau în mod intenţionat. Orice schimbare intervenită va fi sesizată
imediat, pe baza unui algoritm şi, în cazul unor neconcordanţe, acestea
pot fi corectate imediat.
Sistemul SWIFT este un sistem rapid, sigur, beneficiind de multe măsuri
automate de control, iar costurile utilizării lui sunt relativ mici
comparativ cu avantajele oferite.
Alegeti afirmatia corecta:

a) in deschiderea acredituvului documentar se stabileste numai
termenul de licrare a marfii nu si termenul de depunere al documentelor
la banca;
b) permisiunea de a face transbordari ale marfii este data verbal de
catre importator;
c) plata se stabileste intotdeauna la vedere
d) in deschiderea AD se precizeaza domicilierea acestuia ca fiind
locul unde se va efectua plata.
18
În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită

cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 1.
1. Care sunt principalele caracteristici ale AD? Detaliaţi
2. Care sunt părţile implicate în AD şi care dintre acestea joacă un

rol aparte în derularea unui acreditiv documentar?
3. Care sunt principalele elemente care trebuie completate în

ordinul de deschidere al AD ?
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
Răspuns 1.1
1.C 2.B
Răspuns 1.2
1.C
Răspuns 1.3
1.D
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
1. Ackerman, J.; Lacher, R.; Rechsteiner, F., Documentary Credits,

Documentary Collections Bank Guaranties. A Jolidon guide to safer
international trading, Credit Suisse Special Publications, VOL.69,
1994.
2. Basno, C.; Dardac, N., Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de
plată, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.
19
Forme şi tipuri de acreditive documentare
FORME ŞI TIPURI DE ACREDITIVE DOCUMENTARE
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 21

2.1 Tipuri de acreditive documentare după natura angajamentului asumat de banca
emitentă........................................................................................................................... 21
2.2 Utilizarea acreditivului documentar.......................................................................... 22
20

 Identificarea tipurilor si formelor de acreditiv documentar

 Familiarizarea cu tipurile de plata utilizate in cadrul acreditivelor
documentare
2.1 Tipuri de acredititve documentare după natura angajamentului asumat de banca

emitentă
Cuvinte În funcţie de natura angajamentului asumat de banca emitentă,

Cheie acreditivele pot fi:
A. revocabile;
Angajament, B. irevocabile;
bancă emitentă, C. irevocabile confirmate.
revocabil,
irevocabil Acreditivul documentar revocabil
Poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment al
derulării acreditivului documentar, fără o avizare prealabilă a
beneficiarului acreditivului documentar, cu condiţia ca notificarea de
modificare sau anulare să parvină băncii însărcinate cu plata, acceptarea,
negocierea, înainte ca astfel de operaţiuni să se fi produs.
Dreptul de revocare se stinge în momentul în care plata, acceptarea sau
negocierea au fost efectuate.
Aceste acreditive sunt rar utilizate, datorită faptului că prezintă riscuri
pentru exportator. Aspectul “revocabil” trebuie menţionat în deschiderea
acreditivului documentar.
Acreditivul documentar irevocabil

Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al
băncii emitente de a executa sau a face să se execute (desemnând o altă
bancă) plata, acceptarea, negocierea, cu condiţia îndeplinirii tuturor
prevederilor stipulate cu ocazia deschiderii. Acest angajament nu poate
fi modificat sau anulat decât cu acordul părţilor interesate.
Acreditivul irevocabil presupune certitudine absolută privind plata
pentru beneficiar, cu condiţia de a se conforma tuturor condiţiilor
prevăzute în acreditiv şi de a prezenta toate documentele.
Menţiunea “acreditiv documentar irevocabil” este făcută clar în toate
momentele derulării acreditivului. Astfel, de exemplu, în documentul de
deschidere a acreditivului documentar transmis de la banca emitentă
băncii exportatorului se regăseşte un asemenea text:
– în limba română - “Din ordinul (numele, adresa
cumpărătorului) deschidem (cu sau fără precizarea “la
dumneavoastră”) în favoarea (nume, adresă vânzător) un
acreditiv documentar irevocabil...”;
21
– în limba franceză - “D’ordre (nume, adresă cumpărător) ouvrez

(cu sau fără precizarea “chez vous”) en faveur (nume, adresă
vânzător) un crédit documentaire irrévocable…”;
– în limba engleză - “By order of (numele şi adresa
cumpărătorului) open (cu sau fără precizarea “with you”) in
favour of (nume, adresă exportator) an irrevocable
documentary credit…”.
Comentariu:
Dacă în text apare precizarea “la dumneavoastră”, ea semnifică faptul că
respectivul acreditiv documentar este domiciliat la banca exportatorului.
În practică, deseori, menţiunea privind domicilierea apare separat: “acest
acreditiv documentar este domiciliat la dumneavoastră”.
Acreditivul documentar irevocabil confirmat

Este acela în care, la angajamentul irevocabil al băncii emitente se
adaugă un angajament egal ca valoare şi condiţii al unei terţe bănci,
banca confirmatoare.
Banca confirmatoare, situată de regulă în ţara beneficiarului
acreditivului documentar, dar poate fi şi în altă ţară, acceptă faţă de
beneficiar aceleaşi angajamente ca şi cele pe care banca emitentă şi le-a
asumat prin deschiderea acreditivului documentar irevocabil.
În cazul în care banca exportatorului nu este şi banca confirmatoare, în
finalul frazei prezentate mai sus se adaugă menţiunea:
– în limba română - “...fără confirmarea dumneavoastră”;
– în limba franceză - “...sans y ajouter votre confirmation”;
– în limba engleză - “...without adding your confirmation”.
1. AD revocabile difera de cele irevocabile prin faptul ca:

a. Presupun prezantarea unui set de documente la banca plătitoare;
b. Persoana ordonatorului este aceeaşi în ambele cazuri;
c. Angajamentul ferm al bancii emitente poate fi revocat in orice
moment fara acordul partilor implicate;
d. Nu există o bancă care să îşi asume ferm angajamentul de plată;
e. Comisioanele aferente operaţiei sunt suportate de vânzător.
2.2 Utilizarea acreditivului documentar
Cuvinte cheie Utilizarea acreditivului documentar este un termen generic ce

desemnează tehnica bancară prin care exportatorul îşi poate încasa
Tipuri de plata, banii. Ceea ce este interesant în funcţionarea şi utilizarea AD este
documente marea adaptabilitate de care dă dovadă această modalitate de plată.
financiare Practic, există o tendinţă de pliere cât mai adecvată pe diferitele
operaţiuni comerciale existente, pe diferitele particularităţi ale
afacerii. Din acest punct de vedere, utilizarea acreditivului
22
documentar se poate realiza prin:

a) plată la vedere;
b) plată diferată;
c) plată prin acceptare;
d) plată prin negociere;
e) plată la vedere şi prin acceptare (mixtă).
Din punct de vedere al sumei plătite, acreditivele pot fi utilizate:
f) total;
g) parţial;
h) în tranşe.
Toate acreditivele trebuie să indice clar dacă sunt utilizate prin

plată la vedere, prin plată diferată, prin acceptare sau negociere.
a) acreditivele cu plata la vedere - (franceză - “payable á vue”
sau “crédit á vue”; engleză - “sight credit”). Exportatorul, în
momentul în care a prezentat documentele în bună regulă la ghişeele
băncii plătitoare, primeşte imediat contravaloarea lor;
b) acreditivele cu plată diferată (franceză - “paiement diféré”
sau “crédit paiement diféré”, engleză “deferred payment”). Plata
documentelor, deşi se realizează integral, nu se face în momentul
prezentării acestora la bancă de către beneficiarul acreditivului, ci la
o dată ulterioară menţionată expres în acreditivul documentar (de
regulă, plata diferată durează 30-60 de zile din momentul prezentării
documentelor). Astfel, importatorul este în posesia documentelor
înainte de a fi efectuat plata. Existând certitudinea condiţiilor de
documente îndeplinite, băncile pot acorda beneficiarului un avans în
contul plăţii diferate. Acest tip de plată este avantajos pentru
importator, care, având documentele, ridică marfa, o vinde şi din
banii astfel obţinuţi plăteşte importul;
c) acreditivele cu plată prin acceptare (franceză - “crédit
d’acceptation”, engleză - “acceptance credit”) sunt utilizate în cazul
vânzărilor pe termen scurt şi foarte scurt (60-80 de zile), iar setul de
documente cuprinde întotdeauna o cambie. Valoarea cambiei este
egală cu valoarea mărfii (sau acreditivului documentar), iar scadenţa
este indicată în acreditivul documentar (între 60-180 de zile de la
depunerea documentelor), acesta fiind în fapt momentul în care
exportatorul va încasa contravaloarea mărfurilor exportate. Cambia
emisă de către exportator poate fi trasă asupra băncii emi¬tente,
băncii corespondente sau asupra cumpărătorului. O dată cu setul de
documente ce atestă expedierea mărfurilor, exportatorul prezintă
băncii plătitoare şi cambia. Banca acceptă cambia, devenind
DEBITOR CAMBIAL PRINCIPAL, şi i-o restituie exportatorului,
iar documentele le remite băncii emitente. La scadenţă, exportatorul
se prezintă la bancă pentru încasarea contravalorii cambiei, banca
plătitoare o achită şi îşi recuperează banii de la cel asupra căruia a
fost trasă cambia (banca emitentă, cumpărător). Acreditivele
documentare cu plata prin acceptare sunt utilizate adesea ca
modalitate de refinanţare a exportului efectuat pe credit.
În posesia cambiei, exportatorul procedează la scontarea ei
23
înainte de scadenţă (suportă taxa scontului), recuperându-şi astfel

mai devreme banii imobilizaţi în marfa vândută pe credit;
d) plata prin negociere - este specifică scrisorilor de credit (o
variantă a acreditivului documentar) care întotdeauna sunt
domiciliate la banca emitentă, iar derularea plăţii presupune
întotdeauna utilizarea cambiei sau a biletului la ordin. Pentru a
accelera încasarea contravalorii exportului, banca emitentă acordă
dreptul băncii notificatoare de a negocia documentele. În unele
cazuri, banca emitentă emite şi scrisori nerestrictive, în care caz
exportatorul poate negocia documentele la o bancă aleasă de el, dar
corespondentă a băncii emitente. În esenţă, operaţiunea de negociere
constă în “cumpărarea” cambiilor la o bancă (notificatoare sau, după
caz, alta, aşa cum este menţionat în textul scrisorii de credit) spre a
fi “vândute” băncii emitente a scrisorii de credit. Ca tehnică de
derulare, beneficiarul scrisorii de credit prezintă băncii documentele
însoţite de cambii cu scadenţa la vedere sau la termen trase asupra
cumpărătorului, băncii emitente sau asupra altei persoane indicate în
scrisoarea de credit. Banca negociatoare achită cambiile împreună
cu documentele, le remite băncii emitente, de unde apoi îşi
recuperează banii. Pentru operaţiunea efectuată, banca negociatoare
percepe un comision de negociere şi îşi reţine dobânda pentru
intervalul ce se scurge din momentul negocierii până în momentul
încasării banilor de la banca emitentă. Costul operaţiunii de
negociere se suportă de ordonator. Când cambiile au scadenţe la
diferite termene, iar beneficiarul acreditivului documentar doreşte
plata imediat, le poate sconta. În acest caz, scontul este suportat de
beneficiarul scrisorii de credit. De reţinut este că stingerea obligaţiei
de plată prin negociere este specifică scrisorii de credit comerciale;
e) plata la vedere şi plata prin acceptare - mixtă. Deseori, în
cazul creditelor vânzător, respectiv când exportatorul vinde marfa pe
credit, se convine ca o parte din valoarea mărfii vândute pe credit să
fie plătită sub formă de avans la livrarea mărfii (plată la vedere), iar
diferenţa, care reprezintă creditul, să se materializeze într-un set de
cambii, potrivit ratelor scadente, acceptate de banca emitentă (plata
prin acceptare). În deschiderea acreditivului documentar, conform
instrucţiunilor primite de la ordonator, se precizează cuantumul
plăţii la vedere (X) şi suma aferentă plăţii acceptate (Y). Drept
urmare, beneficiarul acreditivului documentar, în timpul valabilităţii
acreditivului documentar, prezintă băncii documentele însoţite de
una sau mai multe cambii cu scadenţele fixate la un anumit termen
de la acceptare (60, 90, 180 de zile sau mai mult), scadenţe care, în
esenţă, depăşesc valabilitatea acreditivului documentar. La
prezentarea documentelor, banca achită cota plătibilă la vedere, iar
cambiile le acceptă, garantând plata lor la scadenţă. Pentru siguranţa
încasării la scadenţă a ratelor, este de dorit ca acceptarea şi/sau
avalizarea cambiilor să se facă de către banca emitentă;
f) acreditive utilizate total (integral) sunt acele acreditive
documentare în care suma indicată ca acreditiv documentar este
plătită de bancă integral, la prezentarea documentelor de către
24
exportator, care atestă livrarea integrală a mărfii solicitate.

Menţiunea ca atare “utilizabil total” apare mai rar în practica
comercială bancară. De regulă, acreditivele conţin clauza “utilizării
parţiale interzise” şi, drept urmare, se subînţelege că plăţile parţiale
sunt interzise sau că acreditivul documentar este plătibil 100%;
g) acreditivele utilizate parţial sunt acele acreditive în care
banca onorează documentele prezentate de exportator în cadrul
valabilităţii şi valorii de ansamblu a acreditivului documentar, pe
măsura expedierii mărfurilor. În aceste cazuri, este de dorit ca în
acreditivul documentar să fie menţionat şi preţul unitar al mărfii
pentru ca banca să controleze valoarea facturilor. Dacă o astfel de
precizare lipseşte, banca onorează documentele aşa cum au fost
întocmite şi prezentate de exportator. Dacă în acreditiv nu se
menţionează altfel (sau lipsesc orice menţiuni în acest sens), plăţile
şi expedierile parţiale se interpretează ca fiind permise;
h) plăţi şi/sau expedieri în tranşe. Publicaţia 500 face o
distincţie între plăţi/expedieri parţiale (prezentate anterior) şi
plăţi/expedieri în tranşe, în practică denumite şi acreditive
documentare cu plăţile eşalonate. Acestea sunt acele acreditive în
cadrul cărora se prevede ca expedierea mărfurilor să se facă în mai
multe tranşe, pentru fiecare stabilindu-se atât termenul de expediere
(sau perioada), cât şi cantitatea de expediat (ex., 100.000 tone în
luna aprilie, 50.000 tone în luna mai etc.). Pe măsură ce acestea au
loc în perioada indicată în acreditivul documentar, banca efectuează
plata pentru fiecare tranşă. Aceste livrări, eşalonate în timp, sunt
privite de bănci ca operaţiuni distincte, deşi sunt acoperite de acelaşi
acreditiv documentar. Dacă în acreditiv sunt precizate plăţi şi
expedieri în tranşe, iar exportatorul, în cadrul unei perioade
determinate, stipulate în acreditiv, nu a efectuat expedierea tranşei
respective, acreditivul documentar încetează să mai fie utilizabil atât
pentru tranşa respectivă, cât şi pentru tranşele celelalte care
urmează, dacă în acreditiv nu s-a stabilit altfel.
De reţinut: în cazul acreditivului documentar în care sunt

plăţi/expedieri în tranşe, funcţionează, în fapt, două valabilităţi:
1. valabilitatea şi valoarea de ansamblu a acreditivului
documentar în cadrul cărora trebuie să se realizeze toate plăţile şi
expedierile în tranşe;
2. valabilitatea şi valoarea fiecărei tranşe, nerespectarea
acestora din urmă atrăgând anularea posibilităţii utilizării de
ansamblu.
1. Plata prin acceptare este o plata care presupune utilizarea unui

cec sau a unui ordin de plata in mecanismul acreditivului documentar.
Adevarat sau fals?
25
2. Plata diferata presupune un interval de timp intre momentul

depunerii documentelor si momentul efectuarii platii? Adevarat sau
fals?
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.
În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.


1. Aratati care este diferenta dintre plata prin acceptare si plata

diferata?
2. Explicati care este modul de derulare a unei plati prin negociere

in cadrul acreditivului documentar.
Răspuns 2.1
1.c
Răspuns 2.2
1. Fals; 2. Adevarat

1. Negruş, Mariana, Decontarea tranzacţiilor internaţionale, Tribuna
Economică, 1993.
2. Negruş, Mariana, Plăţi şi garanţii internaţionale, Editura ALL,
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
4. Paraschiv, Dorel, Sisteme de plăţi, compensări şi decontări,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2003.
5. Popa, Ioan, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
6. Popa, Ioan (coordonator), Tehnica operaţiunilor de comerţ exterior,
Editura Economică, Bucureşti, 2001.
26
Documentele utilizate in mecanismul acreditivului documentar
DOCUMENTELE COMERCIALE UTILIZATE IN

MECANISMUL ACREDITIVULUI DOCUMENTAR
Cuprins Pagina

3.1 Documentele utilizate in mecanismul acreditivului documentar.............................. 28
3.2 Continutul setului de documente care atesta livrarea intr-un acreditiv documentar 30
27

 Înţelegerea noţiunilor de polita de asigurare, factura comerciala,
certificate de origine
 Familiarizarea cu documentele utilizate in mecanismul
acreditivului documentar
 Recunoaşterea pricipalelor tipuri de neconcordante
3.1 Documentele utilizate in mecanismul acreditivului documentar
Cuvinte Ordinul de deschidere al acreditivului documentar trebuie să

Cheie precizeze clar documentele în baza cărora să se facă
plata/acceptarea/negocierea de către banca desemnată în favoarea
Neconcordante, beneficiarului. Este foarte important ca părţile implicate în derularea
documente de acreditivului să acorde acelaşi înţeles termenilor folosiţi pentru a
transport, polita desemna documente, conţinutul lor sau cine le va semna.
de asigurare O dată ce beneficiarul a revăzut termenii acreditivului documentar,
a făcut amendamentele necesare şi are siguranţa că poate îndeplini
toate condiţiile impuse de acreditivul documentar, acesta poate fi
acceptat. Următorul pas va fi prezentarea documentelor.
Este puţin probabil ca două acreditive să fie identice. De obicei,
documentele diferă în funcţie de natura bunurilor, de destinaţie,
transport, inspecţia bunurilor etc. Există însă câteva consideraţii
valabile pentru orice acreditiv documentar:
1. Documentele prezentate trebuie să fie conforme cu acreditivul
documentar.
Deşi acest lucru pare a fi evident, mai mult de 50% din documentele
prezentate în cadrul unui acreditiv documentar nu sunt conforme cu
cerinţele acestuia.
2. Conform Publicaţiei 500, o bancă este obligată să accepte
documentele dacă acestea respectă termenii acreditivului
documentar.
Documentele trebuie, de asemenea, să fie compatibile unele cu
altele. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci banca va considera că
documentele nu sunt în concordanţă cu acreditivul documentar.
3. Verificarea documentelor prin încrucişare.
Facturile, conosamentele, lista coletelor şi toate celelalte documente
trebuie să prezinte detalii identice referitoare la descrierea mărfii,
greutăţii, unităţii de măsură, precum şi în privinţa numărului de
colete. Rolul băncii în verificarea documentelor este să descopere
discrepanţele de orice natură.
4. Verificarea dublă sau triplă a documentelor înainte de prezentarea
lor la bancă.
În cadrul multor firme există personal care are obligaţia de a
28
întocmi şi verifica documentele. Deoarece existenţa unei greşeli

poate costa firma respectivă bani, este prudent ca verificarea
documentelor să fie făcută de o persoană experimentată care să
descopere aceste greşeli.
5. Întocmirea documentelor într-un număr corect de exemplare.
Anumite acreditive documentare cer unele documente sau copii ale
acestora într-un număr suplimentar de exemplare. Acest lucru are
legătură cu diferite cutume locale sau alte cerinţe ale guvernului din
ţara importatorului. Dacă, de exemplu, sunt solicitate 6 copii ale
listei coletelor de 50 de pagini, nu vor fi acceptate mai puţine de
către bancă, chiar dacă beneficiarul poate considera această
solicitare ca fiind birocratică. Importatorul poate să nu aibă altă
posibilitate şi banca trebuie să respecte instrucţiunile sale. Dacă
originalele, copiile, copiile confirmate sau copiile autentificate sunt
solicitate, beneficiarul trebuie să se asigure că cerinţele acreditivului
documentar sunt respectate.
6. Descrierea documentelor trebuie să fie respectată.
Dacă acreditivul documentar cere ca facturile să conţină anumite
informaţii, acest lucru trebuie respectat chiar dacă nu reprezintă
modalitatea obişnuită în care beneficiarul emite facturile.
7. Beneficiarul trebuie să prezinte documentele în cadrul
valabilităţii acreditivului documentar şi în mai puţin de 21 de zile de
la livrare, dacă acreditivul documentar nu specifică altfel.
Dacă documentele sunt prezentate mai târziu, vor fi declarate
expirate, iar banca trebuie să nu le accepte decât dacă acreditivul
documentar permite acest lucru - ceea ce ar fi neobişnuit.
Neconcordanţe
Tipuri de neconcordanţe:
1. minore, dar care pot fi rectificate - de regulă, se înapoiază
documentele pentru a fi puse în bună ordine (cronologică);
2. minore, dar care nu mai pot fi rectificate - banca poate face plata
sub rezervă. În condiţiile în care banca emitentă nu este de acord cu
neconcordanţele, banca plătitoare va cere înapoi băncii
exportatorului banii plus dobândă (practică care uneori este interzisă
chiar prin ordinul de deschidere);
3. majore, problema este gravă, marfa a fost expediată - operaţiunea
se transformă în incaso.
Chiar şi în cazul celei mai atente întocmiri a documentelor şi al unei
duble verificări a acestora, pot apărea neconcordanţe.
1. Neconcordantele ce pot aparea in documentele utilizate

intr-un acreditiv documentar sunt intotdeauna majore. Adevarat sau
fals?
2. Termenul de depunere al documentelor la banca in cadrul

29
unui acreditiv documentar este de maxim 21 de zile de la livrare.

Adevarat sau fals?
3.2 Continutul setului de documente care atesta livrarea intr-un acreditiv

documentar
Cuvinte cheie Factura comercială
Factura Factura este documentul redactat de exportator imediat după

comercială, expedierea mărfii; este document de sinteză, întrucât:
Documentele – este actul primar în baza căruia operează în evidenţa sa atât
de transport, exportatorul, cât şi importatorul;
Certificatul şi – permite identificarea valorii de ansamblu a mărfii vândute;
poliţa de – este documentul comercial cel mai important.
asigurare, Referitor la întocmirea facturii:
Certificatele de – se emite de către beneficiar pe numele ordonatorului;
origine – se emite în limba în care este deschis acreditivul;
– denumirea mărfii trebuie să corespundă exact cu cea din
acreditiv;
– numărul şi cantitatea unităţilor ambalate să corespundă cu
cele din celelalte documente;
– preţul unitar şi valoarea totală trebuie să fie în moneda
precizată în acreditiv;
– preţul total trebuie să fie în concordanţă cu condiţiile de
livrare.
Uneori se poate cere factura consulară - similară celei
comerciale, însă emisă de consulatul ţării importatoare în ţara
exportatoare.
Documentele de transport
Documentele de transport reprezintă înscrisuri prin care

vânzătorul face dovada încărcării sau preluării spre încărcare a
mărfurilor.
În general, documentele de transport sunt:
– documente tipizate;
– diferenţiate pe tipuri de transport, astfel: maritim, transport
multimodal, aerian, feroviar, rutier, fluvial, poştal, curier,
fiecăruia fiindu-i specific un anumit tip de document de
transport.
Pentru a fi acceptat de bancă, acesta trebuie să îndeplinească
anumite condiţii:
– să nu poarte nici o clauză sau adnotare care să declare în
mod expres starea defectuoasă a mărfurilor;
– trebuie să fie emis de transportator sau de un agent al
acestuia;
– să respecte toate menţiunile din acreditiv referitoare la
30
transport;
– nu pot depăşi 21 de zile de la data emiterii lor, în caz contrar
fiind considerate “vechi”.
Conosamentul maritim (Marine/Ocean Bill of Lading - B/L)
Este un document, de regulă tipizat, redactat în limba engleză şi

eliberat de comandantul vasului care asigură transportul
respectiv. Prin el se certifică faptul că marfa a fost preluată de la
expeditor spre a fi predată, în anumite condiţii stabilite de părţi,
destinatarului.
Dintre documentele prezentate la plată de exportator,
conosamentul, din punctul de vedere al băncii, are cea mai mare
importanţă, întrucât, în primul rând, constituie dovada că între
cărăuş şi expeditor a intervenit un contract de transport,
document prin care cărăuşul:
– confirmă primirea mărfurilor;
– se obligă să le elibereze la destinaţie, în anumite condiţii de
termene şi timp.
Conosamentul reprezintă o hârtie de valoare, un titlu
reprezentativ, considerându-se că simpla posesie a
conosamentului dă dreptul de posesie asupra mărfurilor.
Datorită acestei proprietăţi a conosamentului, pentru banca
emitentă el reprezintă gajul operaţiunii. Dacă ordonatorul refuză
să plătească, banca care deţine conosamentul poate ridica
mărfurile sau poate negocia valoarea lor în vederea recuperării
sumei plătite exportatorului.
Din punct de vedere al dreptului de transmitere a dreptului de
proprietate, conosamentele pot fi:
• nominative: se precizează numele persoanei pentru care a
fost emis;
• la purtător: nu este menţionat numele proprietarului;
• la ordin: se specifică pe conosament “a se livra la ordinul…
la data…”, acest tip de conosament putând fi înstrăinat prin gir
sau andosare.
Precizările privind plata navlului sunt în concordanţă cu
condiţia de livrare specificată în acreditivul documentar; navlul
poate fi:
– navlu plătit (freight paid) - transportul este plătit înainte ca
expediţia să fi fost efectuată şi cade în sarcina exportatorului;
– navlu plătibil la destinaţie (freight payable at destination) -
semnifică plata acestuia de către importator.
Alături de aceste modalităţi de plată a navlului se mai întâlnesc
şi alte categorii de plăţi, care, în general, le completează pe
acestea:
– la valoarea mărfii (ad valorem) - practicat în cazul
transportului mărfurilor scumpe;
– navlu global (lump sum freight) - navlul este calculat pentru
întreaga navă, indiferent de cantitatea de marfă transportată;
31
– navlu de întoarcere (back freight) - se plăteşte pentru

mărfurile neacceptate în portul de destinaţie şi returnate în
portul de încărcare;
– navlu mort (dead freight) - se plăteşte pentru spaţiul închiriat
sau rezervat la bordul navei, dar neutilizat;
– prima de navlu (primage) - se calculează ca procent asupra
navlului net (max. 10%) şi se plăteşte armatorului ca stimulent
pentru efectuarea transportului în cele mai bune condiţii.
În afară de acestea, în textul conosamentului pot apărea anumite
menţiuni în concordanţă cu Publicaţia 500:
1. set complet (full set) - această precizare este urmată de o
fracţie care semnifică numărul de originale şi de copii (3/5,
5/7);
2. conosament curat (clean bill of lading) - cerinţa ca pe
conosament să nu existe nici o menţiune referitoare la starea
defectuoasă a mărfurilor şi a ambalajelor, precum şi lipsa unor
ştersături, adăugiri, rectificări nesemnate şi neştampilate a doua
oară;
3. on board - este înscrisă în deschiderea acreditivului; reflectă
dorinţa ordonatorului ca emiterea conosamentului să se fi făcut
după încărcarea mărfii pe navă;
4. notificaţi pe: este urmată de precizarea numelui şi a adresei
persoanei pe care cărăuşul la destinaţie o va anunţa că a sosit
marfa;
5. with or without transcending - menţiune legată de acceptul
transbordării mărfii. De obicei nu se optează pentru
transbordarea mărfii, dar dacă apare această transbordare, există
posibilitatea manifestării refuzului la plata conosamentului.
Scrisoarea de transport aerian
Transportul mărfurilor în trafic aerian se efectuează pe baza

unui contract de transport specific, denumit după caz:
– scrisoare de transport aerian (Air Waybill);
– notă de expediţie aeriană (Air Consignment Note);
– fracht aerian.
Dacă prin AD se precizează un document de transport aerian,
băncile acceptă un astfel de document, oricum s-ar numi el,
dacă cuprinde anumite elemente:
– indică numele transportatorului şi poartă semnătura sa sau a
unui agent ce acţionează în numele său;
– indică faptul că mărfurile au fost acceptate pentru transport;
– dacă prin AD se cere data reală a expedierii mărfurilor,
aceasta trebuie menţionată expres pe document, respectiv data
predării mărfii cărăuşului;
– indică aeroportul de plecare şi de destinaţie;
– s-au respectat toate condiţiile din AD.
Acest document nu are valoare de titlu de proprietate. El nu este
negociabil, se emite în 3 exemplare: unul pentru cărăuş, unul
32
pentru cumpărător şi unul pentru vânzător.
Scrisoarea de trăsură feroviară (Railway Bill – RWB)
Scrisoarea de trăsură feroviară reprezintă contractul de transport

feroviar internaţional şi se socoteşte a fi încheiat în momentul în
care calea ferată a primit mărfurile pentru transport, moment
confirmat de data de pe ştampila staţiei respective.
Scrisoarea de trăsură feroviară (model COTIF) cuprinde
următoarele file:
1. originalul: însoţeşte marfa şi se eliberează destinatarului o
dată cu marfa;
2. foaia de expediţie, care se întocmeşte într-un număr egal cu
al căilor ferate din diferite ţări participante la transport, serveşte
la decontarea transportului de către cărăuş;
3. avizul şi adeverinţa de primire care însoţesc marfa constituie
document doveditor de primire a mărfii de către destinatar;
4. duplicatul scrisorii de trăsură care se eliberează predătorului
- constituie dovada expedierii mărfii şi este documentul
prezentat la bancă de exportator;
5. copia scrisorii de trăsură, care rămâne la staţia de expediere
a mărfii.
Scrisoarea de trăsură feroviară nu este transferabilă şi nu
constituie un document de proprietate asupra mărfurilor.
Scrisoarea de trăsură rutieră
Se întocmeşte conform reglementărilor internaţionale existente

şi reprezintă contractul de transport rutier internaţional.
Scrisoarea de trăsură rutieră se întocmeşte în 3 exemplare:
– originalul 1 - rămâne expeditorului la predarea mărfii şi
constituie dovada expedierii mărfii; este documentul prezentat
de exportator la bancă;
– originalul 2 - însoţeşte transportul şi este eliberat
destinatarului o dată cu marfa;
– originalul 3 - este reţinut de cărăuş.
Acest document de transport nu constituie un titlu de proprietate
asupra mărfurilor, nu este negociabil sau transmisibil.
Tranzitarea mărfurilor prin diferite ţări este permisă de condiţia
ca acestea să rămână în autovehicul tot timpul până la
destinaţie.
Pentru fiecare vehicul rutier se întocmeşte şi carnetul TIR
valabil pentru o singură călătorie. Acest carnet îndeplineşte
două funcţii:
– funcţia de document de evidenţă şi de declaraţie în vamă;
– funcţia de garanţie vamală pentru mărfurile transportate.
33
Certificatul şi poliţa de asigurare
Riscurile reprezintă anumite evenimente probabile care pot

surveni pe parcursul transportului mărfurilor şi care pot avea ca
urmare pierderea sau avarierea totală sau parţială atât a
mărfurilor, cât şi a mijloacelor de transport.
Pagubele astfel apărute nu se acoperă în totalitate, ci numai
acelea care se datorează unor riscuri probabile şi care sunt
asigurate.
În practica internaţională a asigurărilor, riscurile se împart în:
• riscuri asigurabile, care la rândul lor pot fi obişnuite, cum
sunt: furtuna, naufragiul, eşuarea, coliziunea, aruncarea
mărfurilor peste bord, incendiul, furtul, jaful; şi speciale, ca:
transformări fizice (autoaprinderea, scurgerea lichidelor,
spargerea sticlăriei), transfor¬mări chimice (încingerea
cerealelor, ruginirea mărfurilor din fier, oţetirea vinului,
alterarea cărnii) sau războaie, greve, inundaţii, cutremure;
• riscuri excluse - acele riscuri pentru care, în cazul când apar
în timpul trans-portului, asigurătorul nu poartă nici o
răspundere: nerespectarea regulilor de transport al mărfii
respective, viciul propriu al măr¬fii, contrastaliile, întârzierile în
livrare, capturarea, confiscarea etc.
Documentul de asigurare trebuie să corespundă cerinţelor din
deschiderea acreditivului documentar atât ca tip de asigurare,
cât şi ca riscuri asigurate.
Poliţa de asigurare atestă înţelegerea prin care asiguratul se
angajează să plătească o sumă de bani în schimbul căreia
asigurătorul îşi asumă anumite riscuri.
Ea trebuie să aibă semnătura şi ştampila societăţii de asigurări,
să fie emisă în moneda în care este emis acreditivul
documentar. Intrarea în vigoare a documentului de asigurare
trebuie să se facă cel târziu la încărcarea mărfurilor în mijlocul
de transport.
Suma de asigurat poate fi precizată în mod diferit, de exemplu:
– un procent minim asigurat (acoperind cel puţin 110% din
valoarea facturată a mărfurilor);
– un procent fix (acoperind 110% din valoarea facturată a
mărfurilor);
– limita minimă şi maximă a asigurării (acoperind minimum
110%, dar nu mai mult de 130%).
Certificatul de asigurare este un document în care se dau detalii
despre poliţa de asigurare şi care certifică existenţa acesteia.
În AD trebuie să se specifice clar tipul de asigurare cerut şi,
eventual, ce riscuri adiţionale se mai doresc a fi acoperite. De
exemplu:
– toate riscurile (all risks);
– toate riscurile, inclusiv riscurile de război, greve, tulburări şi
mişcări civile (all risks incl. war risks and strike, riots and civil
commotions).
34
Certificatele de origine
Sunt documente care confirmă natura, cantitatea, valoarea

mărfurilor exportate, locul şi data fabricaţiei; există o declaraţie
privitoare la ţara de origine a mărfii.
Solicitarea certificatului se face, de regulă, când ţara
exportatoare beneficiază în raport cu ţara importatoare de taxe
vamale reduse sau de scutiri de taxe.
Acest document este emis de Camera de Comerţ din ţara de
origine a mărfurilor sau de un organism similar şi este semnat şi
ştampilat de instituţia respectivă.
În România, certificatele sunt eliberate de Camera de Comerţ şi
sunt de două tipuri:
– cu valoare generală - atestă că mărfurile sunt de origine
română;
– cu valoare specială - pentru ţările cu care România are
încheiate protocoale privind creşterea sau reducerea de taxe.
1. Conosamentele ca si scrisorile de trasura sunt documete de

transport care nu pot fi negociate si nu dau drept de proprietate asupra
marfurilor. Adevarat sau fals?
2. Polita de asigurare utilizata in acreditivele documetare se

incheie pentru minim 110% si maxim 130% din valoarea facturata a
marfurilor asigurate. Adevarat sau fals?



1. Care sunt neconcordantele care pot aparea in documentele

utilizate in mecanismul acreditivului ducumentar?
2. Aratati diferentele dintre conosamente si scrisorile de trasura.

35
3. Ce sunt certificatele de origine?
Răspuns 3.1
1. Fals, 2. Adevarat
Răspuns 3.2.

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
36
Acreditive documentare cu clauza speciala
ACREDITIVE DOCUMENTARE CU CLAUZA SPECIALA
Cuprins Pagina

4.1 Tipuri de acreditive documentare cu clauza speciala................................................ 38
4.2 Acreditive documentare utilizate in reexport............................................................ 41
37

 Familiarizarea cu tipurile de acreditive cu clauza speciala

 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru fiecare tip de
acreditiv cu clauza speciala
4.1 Tipuri de acreditive documentare cu clauza speciala
Cuvinte cheie
Acreditivul documentar reînnoibil
Acreditiv
reînnoibil, Este acel tip de acreditiv documentar care se utilizează pentru a
trasferabil, acoperi valoarea unui export realizat în tranşe.
acreditiv În cadrul acreditivului documentar reînnoibil se stabileşte valoarea
subsidiar, totală a exportului şi valabilitatea de ansamblu a acreditivului
acreditive documentar reînnoibil.
reciproce
Caracteristici:
• toate livrările sunt acoperite de un singur acreditiv documentar;
• plăţile se fac după fiecare livrare şi aceasta este tratată de bănci
ca o livrare independentă, de regulă plata fiind la vedere. După
efectuarea unei plăţi, valoarea acreditivului documentar se
reîntregeşte automat (de unde şi denumirea);
• valoarea acreditivului este dată de valoarea unei livrări, şi nu de
suma tuturor livrărilor la un loc; de aceea şi comisioanele bancare
sunt mai mici;
• întotdeauna aceste acreditive prevăd livrări şi plăţi parţiale
permise.
Modul de revolvare a sumei se poate stabili în funcţie de:

– timp - când în acreditivul documentar se prevede ca valoarea
iniţială să se reîntregească periodic de un anumit număr de ori;
– valoare - permite o revolvare la fiecare utilizare până la un
plafon determinat.
Din punct de vedere al relaţiei marfă livrată-plată, acreditivele

documentare reînnoibile pot fi:
 cumulative - valoarea mai mică încasată pentru livrări
mai mici poate fi recuperată prin livrări ulterioare mai
mari, desigur, fără a depăşi valoarea de ansamblu;
 necumulative - când utilizarea acreditivului documentar
nu se face decât în limita valorică strict stabilită în
acreditiv pentru fiecare tranşă de marfă livrată.
38
Mecanismul derulării:
– ordonatorul solicită deschiderea unui acreditiv documentar
reînnoibil, menţionând: valoarea care se reînnoieşte (de revolvare),
numărul reînnoirilor corespunzător numărului de livrări, intervalele
de timp la care se fac livrările, numărul de zile cerute pentru
prezentarea documentelor la plată şi modul de plată (cumulativ sau
necumulativ);
– după primirea acreditivului documentar, exportatorul livrează
marfa potrivit termenilor din acreditiv şi încasează contravaloarea
mărfii după fiecare livrare. De fiecare dată, prezintă tot setul de
documente cerut prin acreditiv, neputând invoca faptul că un
document a fost prezentat la expedierea trecută.
Acreditivul documentar cu clauză roşie sau cu clauză verde

(denumit şi acreditiv documentar de prefinanţare)
Acest tip de acreditiv documentar îşi trage denumirea de la existenţa

pe ordinul de deschidere a unei clauze înscrise în roşu.
Clauza inserată în acest acreditiv documentar menţionează că
beneficiarul acestui acreditiv poate să primească un anumit procent
din valoarea acreditivului sub formă de avans înainte de expedierea
mărfii şi deci înainte de prezentarea documentelor referitoare la
marfă, beneficiarul angajându-se să prezinte setul complet de
documente o dată cu livrarea mărfii respective.
Dacă beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, respectiv nu
prezintă documentele la bancă, banca avizatoare (cea care i-a dat
avansul) va cere rambursarea sumei de la banca emitentă, care şi-a
luat angajamentul să facă plata, iar aceasta va recupera banii de la
ordonator.
Acreditivul documentar cu clauză roşie poate fi utilizat ca o
modalitate de finanţare a exporturilor de către importator, deoarece,
cu avansul primit, exportatorul procură marfa şi o expediază
(avansul poate să meargă până la valoarea totală a acreditivului
documentar).
În acest tip de acreditiv documentar, riscurile sunt ale
importatorului.
În definiţia unui acreditiv documentar cu clauză roşie există două
variante. În cazul unui acreditiv documentar cu clauză roşie
negarantat se cere un angajament din partea exportatorului că va
folosi fondurile primite în avans în scopul stabilit. În cea de-a doua
variantă - un acreditiv documentar cu clauză roşie garantat - se vor
furniza exportatorului fondurile în avans contra unor recipise de
depozit sau alte documente similare. Exportatorul rămâne însă
proprietar pentru a putea face expedierea. O dată ce livrarea a avut
loc, acreditivul documentar cu clauză roşie este utilizat pentru a
returna fondurile avansate. O altă variantă este acreditivul
documentar cu clauză verde. Structura de bază este aceeaşi ca şi în
cazul unui acreditiv cu clauză roşie, dar bunurile sunt depozitate în
numele băncii emitente, ca o garanţie suplimentară.
39
Acreditivul documentar şi operaţiile de compensaţie
În cazul operaţiilor în compensaţie, cei doi parteneri au o dublă

calitate de importator şi de exportator, iar în cazul utilizării unui
acreditiv documentar adaptat unor astfel de operaţii şi care poartă
denumirea de reciproc, cele două părţi vor fi pe rând ordonatori şi
beneficiari.
Acreditivele documentare reciproce sunt întotdeauna irevocabile şi

trebuie să fie corelate:
– valoric - cele două acreditive trebuie să fie de valori egale;
– în timp - cele două acreditive trebuie să fie deschise aproape
simultan, stabilindu-se termene de livrare şi de prezentare a
documentelor cât mai apropiate.
În funcţie de clauzele speciale pe care le conţin, acreditivele

documentare reciproce sunt de trei tipuri, şi anume:
1. Acreditivul documentar reciproc cu “clauza de intrare în
vigoare”.
Acest tip de acreditiv presupune că utilizarea primului acreditiv
deschis în favoarea partenerului este condiţionată de deschiderea de
către acesta a celui de al doilea acreditiv. După deschiderea celui de
al doilea acreditiv, cele două acreditive devin independente:
– fiecare din cei doi parteneri expediază marfa;
– se întocmesc seturile de documente şi se depun la bancă în
funcţie de condiţiile din acreditive;
– se încasează banii pe documente.
Compensaţia se referă în acest caz la faptul că partenerul care
încasează primul banii îi va folosi pentru plata mărfurilor primite în
compensaţie.
2. Acreditivul documentar reciproc cu clauză de valoare (à valoir).
Este un tip de acreditiv documentar care se apropie cel mai mult de
compensaţie, deoarece se exclude mişcarea banilor:
– cele două acreditive sunt legate, în utilizarea lor, de cei doi
parteneri;
– valoarea primului acreditiv deschis nu este pusă efectiv la
dispoziţia beneficiarului, ci se consideră că plata a fost efectuată
atunci când ordonatorul primului acreditiv a depus documentele care
atestă efectuarea exportului în compensaţie;
– aceste două acreditive sunt de obicei domiciliate la banca
emitentă a partenerului care deschide acreditivul documentar
reciproc cu clauză de valoare;
– pentru astfel de acreditive, băncile deschid conturi speciale în
care evidenţiază primul export şi sunt închise în momentul în care s-
a realizat exportul în compensaţie (pe baza documentelor care atestă
acest lucru).
3. Acreditivul documentar reciproc escrow.
Acest tip de acreditiv documentar reciproc cuprinde două
40
clauze: clauza de valoare - pentru ca băncile să ţină evidenţa

fondurilor - şi clauza cu valoare de garanţie, prin care banca
emitentă se angajează că, dacă fondurile evidenţiate în contul numit
escrow nu vor fi utilizate pentru acoperirea exportului în
compensaţie, se va efectua plata în valută în favoarea beneficiarului
AD.
1. Platile cumulative si cele necumulative din cadrul unui acreditiv

documentar reinoibil pot fi derulate in paralel. Adevarat sau fals?
2. Acreditivul cu clauza rosie presupune o prefinantare a

exportului prin acordarea unui avans.Adevarat sau fals?
3. Nici unul din acreditivel documentare reciproce nu presupun un

transfer de bani. Adevarat sau fals?
4.2 Acreditive documentare utilizate in reexport
Cuvinte cheie Acreditivul documentar transferabil
Reexport, Acreditivul documentar transferabil este acel tip de acreditiv care

transferabilitate, poate fi plătit în totalitate sau parţial unuia sau mai multor
montaj de beneficiari secunzi, adică beneficiarul principal al acreditivului
acreditive documentar poate ordona băncii emitente transferul acreditivului
documentar în totalitate sau parţial.
Acest tip de acreditiv documentar se utilizează în operaţiunile de
reexport, de intermediere în comerţul internaţional.
În practică, acreditivul documentar transferabil este utilizat atunci
când primul beneficiar nu furnizează el însuşi marfa, ci se află în
poziţia de intermediar, dorind din diferite considerente să transfere
o parte sau în totalitate obligaţiile şi drepturile sale furnizorului real
(sau furnizorilor, dacă este cazul) care apare în această situaţie în
calitate de beneficiar secund.
Acreditivul documentar reprezintă un singur acreditiv documentar

în cadrul căruia funcţionează două relaţii de acreditiv documentar:
– relaţia unui acreditiv documentar originar, în cadrul căruia
ordonatorul acreditivului documentar este importatorul final al
mărfii;
– o relaţie în care beneficiarul principal al acreditivului
documentar este ordonatorul acreditivului documentar în cadrul
căruia furnizorul real al mărfii este beneficiar secund.
41
În cadrul acreditivului documentar transferabil, transferul se face o

singură dată.
Menţiunea de “acreditiv documentar transferabil” se face din
deschiderea acreditivului documentar (adică de la început) şi este
întotdeauna un acreditiv documentar irevocabil.
Acreditivul documentar back to back sau subsidiary
Când cineva (un comerciant) cumpără bunuri de la un furnizor în

scopul revânzării lor către alţi agenţi economici la un preţ mai
ridicat, poate folosi un acreditiv documentar back to back.
Ultimul cumpărător deschide un acreditiv documentar în favoarea
comerciantului intermediar, iar acesta, la rândul său, deschide un
acreditiv documentar în favoarea furnizorului. Rezultatul va fi că
ambele plăţi de la ultimul cumpărător la comerciantul intermediar şi
de la acesta la furnizorul bunurilor vor fi făcute în deplină siguranţă
către ambii beneficiari. Datorită faptului că ambele plăţi se referă la
aceleaşi bunuri, o parte din documentaţia aferentă exportului
respectiv poate fi utilizată în ambele acreditive documentare.
Băncile implicate în astfel de aranjamente vor insista ca cele două
acreditive să fie utilizate prin intermediul lor, pentru a avea
controlul emiterii şi confirmării ambelor acreditive. Ele vor avea, de
asemenea, controlul lanţului documentar o dată ce va fi făcută
expedierea mărfurilor.
Furnizorul va face expedierea mărfurilor şi va prezenta documentele
(documente 1) în cadrul acreditivului documentar deschis de
comerciantul intermediar, cu scopul de a-şi recupera fondurile
utilizate la realizarea exportului. În general, documentele vor fi
prezentate la ghişeele unei reprezentanţe a băncii în ţara
exportatorului.
O dată ce documentele au fost verificate şi sunt în concordanţă cu
cerinţele acreditivului documentar, banca va face plata, deoarece
deţine documentele care atestă livrarea bunurilor şi are certitudinea
că o sumă mai mare va fi plătită de ultimul cumpărător al bunurilor.
Banca se va asigura că riscul de credit asupra ultimului cumpărător
este satisfăcător pentru a susţine întreaga tranzacţie.
Banca va primi documente adiţionale, cum ar fi facturile
comerciantului care le vor înlocui pe cele ale furnizorului originar.
Banca va prezenta de fapt ea însăşi documentele în cadrul celui de
al doilea acreditiv documentar (documente 2 în figură).
Această structură oferă fonduri comercianţilor şi angrosiştilor
pentru astfel de achiziţii şi operaţii de vânzare. Lucrând doar pe
diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de vânzare, nu ar avea
posibilitatea să susţină deschiderea unui acreditiv documentar în
nume propriu. Atunci când bunurile sunt livrate unor firme mai
mari, cum ar fi supermarketurile sau marii producători, desfăşurarea
acestor operaţii se face pe baza solvabilităţii acestora.
Acest tip de AD presupune existenţa a două AD distincte: unul de
export şi unul de import.
42
AD subsidiar se foloseşte în operaţiile de export şi intermediere în

comerţul internaţional, însă, spre deosebire de AD transferabil,
importatorul final al mărfii nu cunoaşte furnizorul real.
În cadrul acestui AD avem:
– un AD iniţiat de importatorul final în favoarea intermediarului;
– un AD deschis de intermediar (care este primul beneficiar) în
favoarea exportatorului real al mărfii (care este beneficiar secund).
Desfăşurarea unui acreditiv back to back presupune:

– cele două acreditive implicate de operaţie, deşi sunt
independente, trebuie corelate valoric, dar şi din punct de vedere al
termenelor de livrare şi de depunere a documentelor;
– de regulă, acreditivul deschis de exportatorul intermediar în
favoarea exportatorului real al mărfurilor trebuie să aibă termene de
livrare mai mici şi o valabilitate mai mare, iar cel deschis de
importatorul final al mărfurilor în favoarea intermediarului trebuie
să aibă o valabilitate mai mică, dar un termen de livrare mai
îndepărtat decât în celălalt acreditiv;
– preţul unitar şi valoarea totală din acreditivul deschis de
intermediar trebuie să fie mai mici decât cele din acreditivul
documentar deschis în favoarea intermediarului, primul fiind plătit
de obicei din cel de al doilea;
– documentele cerute exportatorului real al mărfurilor trebuie să
fie “neutre” şi emise de obicei la ordinul băncii intermediarului.
1. Acreditivul documentar transferabil presepune existenta a doua

acreditive in cadrul aceluiasi contract de vanzare. Adevarat sau fals?
2. Acreditivul documentar back to back este demarat de

intermediarul care deschide in paralel 2 acreditive. Adevarat sau fals?
3. Acreditivele transferabile nu pot fi transferate decat in totalitate.

Adevarat sau fals?


43

a. Care este principala caracteristică a AD cu clauză roşie şi care

este diferenţa între acest tip de acreditiv şi cel cu clauză verde?
b. Dintre AD reciproce care nu reprezintă de fapt decontarea într-o

operaţie de compensaţie ci presupune schimbul bani – documente între
parteneri?
c. Care este diferenţa dintre acreditivul documentar transferabil şi

acreditivul documentar back-to-back?
d. Care dintre părţile implicate în acreditivele documentare

reciproce deschid primul acreditiv?
Răspuns 4.1
1. Fals, 2. Adevarat, 3. Fals
Răspuns 4.2.
1. Fals, 2. Fals, 3. Fals

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
44
Scrisorile de credit
SCRISORILE DE CREDIT
Cuprins Pagina

5.1 Scrisoarea de credit comercială................................................................................. 46
5.2 Alte tipuri de scrisoare de credit............................................................................... 47
45

 Înţelegerea noţiunii de scrisoare de credit

 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru fiecare tip de
scrisoare de credit utilizata
5.1 Scrisoarea de credit comercială
Cuvinte cheie Este o formă de acreditiv utilizată în Anglia, Japonia şi zona de

influenţă anglo-saxonă.
Cambie, plata Scrisoarea comercială de credit este acea formă de AD prin care
prin negociere banca emitentă adresează direct beneficiarului o scrisoare prin care
acesta este autorizat, cu condiţia prezentării, până la un anumit
termen, a documentelor prevăzute în ordinul de deschidere şi care
atestă expedierea mărfurilor, să tragă cambii la vedere sau la termen
asupra băncii emitente, aceasta angajându-se irevocabil, faţă de
beneficiar sau faţă de orice bancă care negociază documentele, să le
onoreze la prezentare, cu condiţia strictei concordanţe cu prevederile
scrisorii comerciale.
Scrisoarea comercială de credit este întotdeauna domiciliată în
străinătate şi este întotdeauna irevocabilă.
Specifică scrisorii de credit este plata prin negociere (derularea plăţii
incumbă întotdeauna utilizarea cambiei sau a biletului la ordin).
Pentru a accelera încasarea contravalorii exportului, banca emitentă
acordă dreptul băncii notificatoare de a negocia documentele. În
unele cazuri, banca emitentă emite şi scrisori nerestrictive, în care
caz exportatorul poate negocia documentele la o bancă aleasă de el,
dar corespondentă băncii emitente.
Ca termene de derulare, beneficiarul scrisorii de credit prezintă
băncii documentele însoţite de cambii cu scadenţa la vedere sau la
termen, trase asupra cumpărătorului, a băncii emitente sau a altei
persoane indicate în scrisoare.
Banca negociatoare achită cambia, împreună cu documentele, le
remite băncii emitente, de unde apoi îşi recuperează banii. Pentru
operaţiunea efectuată, banca negociatoare percepe un comision de
negociere şi îşi reţine dobânda pentru intervalul ce se scurge din
momentul negocierii până în momentul încasării banilor de la banca
emitentă.
Costul operaţiunii de negociere este suportat de ordonator.
Când cambiile au scadenţa la diferite termene, iar beneficiarul
acreditivului doreşte plata imediată, le poate sconta. În acest caz,
scontul este suportat de beneficiarul scrisorii de credit.
46
1.Scrisoarea comerciala de credit presupune intotdeauna includerea

unui cec in setul de documente pe care exportatorul trebuie sa il depuna
la banca. Adevarat sau fals?
2. Plata specifica scrisorilor comerciale de credit poate fi diferata sau

prin negociere. Adevarat sau fals?
5.2 Alte tipuri de scrisoare de credit
Cuvinte cheie Scrisoarea de credit (S/C) simplă şi circulară
operatiuni S/C simplă şi circulară constituie adaptarea S/C la operaţiuni

necomerciale, necomerciale (turism, călătorii). S/C poate fi simplă, atunci când
garantii ordonatorul a dispus ca aceasta să fie adresată unei singure bănci, şi
circulară, când este adresată mai multor bănci corespondente băncii
emitente din aceeaşi ţară sau din ţări diferite, nominalizate sau
nenominalizate (cumulativ şi nu alternativ).
Mecanismul emiterii şi utilizării unei S/C simple sau circulare

presupune:
1. existenţa unui disponibil în cont aparţinând ordonatorului S/C
(sau a unor sume acordate de bancă în contul respectiv);
2. solicitarea adresată de către ordonator băncii sale, banca
emitentă, să emită o S/C (simplă sau circulară) în favoarea sa, pe
adresa băncilor respective;
3. în posesia S/C, al cărei purtător este, ordonatorul se poate
prezenta la ghişeele oricărei bănci nominalizate (sau nu) pe S/C şi să
solicite, pe baza acesteia, plata unei sume în valuta în care a fost
emisă S/C;
4. utilizarea S/C de către posesorul ei, respectiv solicitarea şi
încasarea unei sume de la ghişeul băncii plătitoare se fac fie prin
semnarea unei chitanţe, fie trăgând un cec sau o cambie la vedere pe
numele băncii emitente sau prin prezentarea unui decont de
cheltuieli;
5. contra unuia dintre aceste documente, banca plătitoare eliberează
suma, iar documentul respectiv este remis băncii emitente spre
încasare, care îşi regrupează banii din contul ordonatorului deschis
la ea.
Scrisoarea de credit “stand-by”
Cunoscută şi sub denumirea de “acreditiv stand-by”, este în esenţă o

variantă a AD, iar utilizarea ei este guvernată de Publicaţia 500, iar
de la 1 ianuarie 1999 a apărut ISP98 (ICC International Standby
47
Practice) care reglementează exclusiv materia acreditivelor stand-

by. (Întrucât legislaţia din SUA interzice băncilor americane de a
emite garanţii materiale în favoarea clienţilor lor, acestea au utilizat
instituţia S/C în acest scop. Băncile având dreptul să emită S/C, care
sunt angajamentele lor proprii, le-au utilizat pentru garantarea altor
obligaţii decât cele pure de plată.) Spre deosebire de garanţia
bancară, în cazul S/C stand-by, debitorul principal este banca
emitentă care se angajează în nume propriu, devenind obligată
direct. Această plată o efectuează contra unei declaraţii din partea
beneficiarului că cealaltă parte contractantă, solicitatorul
(ordonatorul) S/C stand-by, nu şi-a îndeplinit obligaţiile.
Textul S/C stand-by cuprinde toate elementele specifice S/C, cu

deosebire că sensul lor este adaptat garantării unei obligaţii. Astfel:
• ordonatorul S/C este în fapt persoana care solicită acest tip de
garanţii;
• beneficiarul S/C este cel care va fi despăgubit băneşte în cazul în
care ordonatorul nu îşi îndeplineşte întocmai obligaţia asumată prin
contractul comercial internaţional şi preluată în textul S/C stand-by;
• valoarea S/C stand-by reprezintă valoarea garanţiei şi este suma
pe care o plăteşte banca emitentă a S/C stand-by beneficiarului;
• valabilitatea S/C stand-by este intervalul de timp în care banca s-
a angajat la plată şi când beneficiarul poate solicita executarea
(plata) garanţiei;
• condiţiile de executare a S/C stand-by sunt trecute în textul ei,
iar plata se face la prima cerere şi imediat.
Deseori, în afară de simpla cerere scrisă, executarea S/C stand-by

implică şi prezentarea unor documente, cum sunt cambia şi biletul la
ordin, întotdeauna trase asupra băncii emitente.
Termenul de scrisoare de credit stand-by este utilizat pentru defini o
varietate de instrumente, dintre care unele reprezintă efectiv
garanţii, iar altele se apropie mai multe de acreditivul documentar
obişnuit, explicat anterior. Termenul de stand-by implică
posibilitatea că ceva trebuie să se întâmple sau, în cazul garantării
plăţilor, nu se întâmplă înainte ca plata să fie făcută.
Scrisoarea de credit stand-by este o formă de a cere garanţie şi de
aceea trebuie să se facă referinţă la Regulile uniforme pentru
contracte de garanţie - Publicaţia nr. 325 a Camerei Internaţionale
de Comerţ, înainte de a negocia termenii unei garanţii sau emiterea
uneia.
Scrisori de credit stand-by comerciale
Când o scrisoare de credit stand-by este legată de o anumită

tranzacţie comercială, atunci ea reprezintă o garanţie secundară
pentru a susţine anumite obligaţii de plată. Acest lucru se poate
utiliza, de exemplu, într-o operaţie de forfertare. Dacă primul tras nu
plăteşte, beneficiarul poate fi plătit prin scrisoarea de credit stand-
48
by, dacă întocmeşte condiţiile legate de documentele prezentate.
Din punct de vedere al unei garanţii, scrisoarea de credit stand-by

trebuie să respecte următoarele consideraţii:
• emitentul scrisorii de credit stand-by trebuie să fie solvabil;
• scrisoarea de credit stand-by trebuie să includă referinţe clare la
tranzacţia comercială respectivă şi garanţia oferită trebuie să fie
neechivocă;
• condiţii exprese:
– garanţia oferită de scrisoarea de credit stand-by trebuie să fie
irevocabilă, în caz contrar poate fi anulată unilateral de emitent;
– scrisoarea de credit stand-by trebuie să fie necondiţionată, în
afară de condiţiile legate de documentele aferente tranzacţiei
comerciale;
– dacă a fost emisă pentru o tranzacţie care poate fi valorificată,
cum este cazul unei operaţii de forfetare, atunci obligaţia de plată ar
trebui să fie transferabilă prin andosare;
• întreaga sumă garantată trebuie să fie declarată. Scrisoarea de
credit stand-by trebuie să menţioneze suma totală care poate fi
plătită pentru ca beneficiarul să cunoască mărimea garanţiei oferite;
• sumele şi scadenţele obligaţiilor individuale:
– dacă scrisoarea de credit stand-by trebuie să acopere creditul
principal şi dobânda aferentă, atunci sumele acoperite trebuie să fie
evidenţiate separat. Dobânda trebuie menţionată clar, ca sume
explicit datorate sau calculate în concordanţă cu o dobândă dată sau
o marjă peste dobânda de refinanţare;
– în special când o serie de plăţi viitoare sunt garantate prin
scrisoarea de credit stand-by, atunci sumele ce urmează a fi plătite
trebuie prezentate împreună cu datele convenite pentru aceste plăţi;
• perioada în care plăţile pot fi făcute în cadrul unei scrisori de
credit stand-by trebuie să înceapă înaintea primei plăţi garantate şi
să se încheie după ultima plată stabilită a se efectua. Dacă, de
exemplu, documentele trebuie prezentate în cadrul unei scrisori de
credit stand-by la un anumit număr de zile după ce o plată nu a fost
efectuată de către primul debitor, trebuie să fie suficient timp pentru
ca respectivele documente să fie întocmite şi prezentate;
• pentru beneficiarul unei scrisori de credit stand-by, condiţiile în
care pot fi făcute plăţile trebuie să fie cât mai accesibile, cum ar fi,
de exemplu, în oraşul acestuia, la ghişeele băncii sale şi în cadrul
unei lungi perioade de timp;
• semnatarii unei scrisori de credit stand-by în numele şi în contul
emitentului trebuie să fie împuterniciţi să-şi asume o astfel de
sarcină (să facă o astfel de promisiune). Această împuternicire
trebuie să fie dată printr-o rezoluţie a emitentului sau printr-un act
notarial.
Este clar că, dacă beneficiarul acceptă o scrisoare de credit stand-by,

trebuie să fie absolut sigur că va putea respecta termenii acesteia
atunci când este necesar să se facă o plată.
49
Din punct de vedere al băncii care oferă garanţia, recuperarea sumei

plătite se va face de la partea în numele căreia s-a emis scrisoarea de
credit stand-by. Acest lucru se poate realiza printr-o contragaranţie
sau o altă garanţie, cum ar fi, de exemplu, ipoteca asupra unei
proprietăţi.
Obligaţia băncii emitente continuă şi dincolo de termenul de
realizare a tranzacţiei garantate, ceea ce poate însemna câţiva ani în
cazul unei scrisori de credit stand-by.
Termenii garanţiei oferite pot stabili că o singură plată sau o serie de
astfel de plăţi pot fi solicitate în cadrul scrisorii de credit stand-by.
Preţul va fi astfel calculat în funcţie de natura obligaţiilor de plată
garantate.
1. Scrisoarea de credit simpla sau circulara difera de cele

comerciale prin faptul ca sunt utilizate in operatiuni necomerciale.
Adevarat sau fals?
2. Valoarea scrisorii de credit stand by este platita de banca

emitenta ordonatorului scrisorii. Adevarat sau fals?



1. Explicati tipul de plata specific scrisorilor de credit.
2. Care este mecanismul unei scrisori de credit simple sau

circulare?
3. Care este scopul emiterii unei scrisori de credit stand by?
50
Răspuns 5.1
Răspuns 5.2.
1. Adevarat, 2. Fals

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
51
Cambia si biletul la ordin
CAMBIA SI BILETUL LA ORDIN
Cuprins Pagina

6.1 Cambia....................................................................................................................... 53
6.2 Biletul la ordin........................................................................................................... 56
52

 Notiunea de cambie si bilet la ordin;

 Cunoasterea elementelor unei cambii si a unui bilet la ordin
6.1 Cambia
Cuvinte cheie Cambia reprezintă modalitatea de plată prin care o persoană

denumită trăgător dă ordin unei persoane numite tras să plătească o
Tragator, tras, sumă de bani la o anumită scadenţă. Prin esenţa sa, cambia este un
beneficiar, act scris, deşi legea nu prevede expres; această cerinţă este
scadenta subînţeleasă, deoarece cambia trebuie să conţină anumite elemente:
1. denumirea de cambie - în scopul de a avertiza pe toţi semnatarii
asupra drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din angajarea lor în
obligaţia cambială;
2. ordinul pur şi simplu necondiţionat de plată a unei sume de bani;
acesta, pentru a fi explicit, reprezintă voinţa emitentului de a plăti.
Ordinul nu poate fi condiţionat de efectuarea unei contraprestaţii,
serviciu sau efectuarea plăţii într-un anumit mod. Orice
condiţio¬nare a ordinului de plată atrage după sine nulitatea
cambiei. Suma trecută pe cambie trebuie să fie înscrisă în cifre şi în
litere şi se precizează moneda în care urmează să se plătească;
3. numele trasului - acesta trebuie să fie indicat pe cambie, pentru
că el trebuie să plătească şi va deveni debitor cambial principal, din
momentul acceptării. Trăgătorul se poate indica pe el însuşi ca tras
sau poate indica mai mulţi traşi, nu alternativ, ci în mod cumulativ.
Repartizarea unor cote atrage după sine nulitatea cambiei;
4. scadenţa reprezintă data la care cambia urmează să fie plătită.
Data are următoarele atribute:
– să fie certă, deci momentul plăţii nu trebuie să fie legat de un alt
moment;
– să fie fermă, unică şi posibilă.
Scadenţa unei cambii are mai multe valenţe:
a) poate să fie la vedere - în acest caz se consideră că prezentarea
cambiei la plată trebuie să se facă în termen de 1 an de la data
emiterii;
b) poate să fie la un termen de la vedere - în acest caz, de la început
se specifică pe cambie un termen scurt de 30-60 de zile de la
prezentarea cambiei la acceptare;
c) poate să fie la un anumit termen de la data emiterii. Calculul se
începe din ziua următoare emiterii şi scadenţa e ultima zi a
termenului calculat. Dacă se omite anul, se consideră anul emiterii
cambiei. Dacă luna în care apare scadenţa a trecut în anul respectiv,
53
atunci se consideră luna respectivă din anul următor;

d) poate să fie la o dată fixă;
locul unde se face plata - locul unde se obţine plata din partea
trasului, iar în caz de refuz la plată, este locul în care va fi acţionat în
instanţă. Emitentul este cel care fixează locul plăţii şi legislaţia
aplicată în caz de litigiu;
beneficiarul - persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se
plătească suma totală.
În textul cambiei pot fi desemnaţi mai mulţi beneficiari cumulativ
sau menţionaţi în mod alternativ şi atunci oricare dintre ei poate
executa cambia. Beneficiar poate fi însuşi trăgătorul cambiei. Când
în text nu e menţionată clauza “nu la ordin”, beneficiarul nu poate
transmite cambia prin gir, ci prin cesiune, şi se întocmeşte un act
suplimentar;
7. data şi locul emiterii cambiei - trebuie să cuprindă întotdeauna
ziua, luna şi anul emiterii. Data trebuie să fie unică, certă şi posibilă.
Datele imposibile sau care se află în contradicţie cu scadenţa atrag
după sine nulitatea cambiei. Dacă nu e trecut locul emiterii, este
considerat domiciliul trăgătorului. Dacă nici acesta nu e trecut pe
cambie, aceasta este nulă;
8. semnătura emitentului trebuie să fie autografă şi să cuprindă
numele şi prenumele sau denumirea firmei care a emis cambia.
În cazul cambiilor în alb (care înseamnă că unei cambii îi lipseşte un

anumit element din cele prezentate), trebuie să ţinem cont că:
– nu poate lipsi semnătura trăgătorului;
– dacă la emitere cambia poate fi incompletă, până în momentul
prezentării la plată trebuie completată.
Omisiunea unor anumite elemente trebuie să fie făcută voluntar.
Pentru completarea cambiei trebuie să existe autorizarea prealabilă
din partea trăgătorului ca beneficiarul să completeze cambia în
anumite condiţii.
Clauza de “negaranţie pentru acceptare” - inserată de trăgător pe
cambie - îl eliberează de posibilitatea de a fi urmărit înainte de
scadenţă ca urmare a faptului că trasul refuză să accepte cambia.
Clauza “după aviz”, inserată de trăgător pe cambie, îl autorizează pe
tras să nu facă plata decât în urma unei avizări prealabile făcute de
trăgător.
Acceptarea cambiei
Ordinul de plată dat de trăgător nu îl obligă cu nimic pe tras faţă de

plată. Acesta devine debitor cambial în momentul în care acceptă
cambia.
Acceptarea este obligatorie pentru:
– cambiile plătibile la un terţ sau într-o altă localitate;
– cambiile plătibile la un anumit termen de la vedere;
– când a fost înscrisă clauza prezentării cambiei la acceptare.
Cambia va fi prezentată acceptării trasului în orice moment până la
54
scadenţă. Acceptarea se scrie direct pe cambie, cu menţiunea

“acceptat” şi semnătura trasului.
Acceptarea se poate face şi pentru o parte din sumă.
Avalul
Avalul reprezintă un act prin care o persoană garantează plata

cambiei. Avalul este o garanţie care se dă pe faţa cambiei, şi atunci
este suficientă simpla semnătură, sau pe spatele cambiei, când se
scrie “pentru aval” şi se semnează de către persoana care garantează
suplimentar.
Avalul poate fi comercial, atunci când este dat de un agent
economic, sau bancar, atunci când este dat de o bancă.
Cambia poate circula prin gir sau andosare.

Girarea se poate face în mai multe feluri:
– gir plin - sunt indicate toate elementele de identificare ale noului
beneficiar;
– gir în alb - nu se precizează numele noului beneficiar.
Prin andosare garantarea cambiei se măreşte, pentru că fiecare girant
răspunde solidar de neplata sumei la scadenţă.
Vânzarea cambiei înainte de scadenţă se numeşte scontare; taxa de

scont este taxa de la care se porneşte când se calculează dobânda
comercială; taxa de rescont se obţine micşorând taxa de scont ce s-a
încasat de către banca intermediară.
Prin scont se acordă un credit celui ce solicită care este garantat cu
ajutorul instrumentului în cauză.
În cazul neacceptării, la scadenţă beneficiarul se adresează
autorităţilor juridice care emit un document prin care se certifică
refuzul la plată - “protest la cambie” - urmat de o ordonanţă de
amortizare emisă de instanţa judecătorească care pune beneficiarul
să-şi recupereze treptat suma după un calendar fixat de justiţie.
Dacă se execută un girant pentru o plată protestată, el se poate
adresa justiţiei pentru o acţiune de regres la cambie.
Cambia poate conţine clauza “fără protest”, ce permite executarea
trasului fără cheltuieli suplimentare.
Clasificarea cambiilor:
– comerciale - rezultate în urma unui contract comercial;
– bancare - se folosesc când o bancă comercială a acordat un credit
cumpărătorului;
– documentare - se folosesc în condiţiile existenţei unui contract
comercial când se solicită remiterea unor documente;
– de complezenţă - stingerea sau acoperirea unei datorii de către
debitor beneficiarului.
55
1. Emiterea unei cambii este justificată de faptul că:

a. Trăgătorul are o datorie faţă de beneficiar iar trasul are o datorie
faţă de trăgător;
b. Trasul are o datorie faţă de beneficiar şi beneficiarul are o
datorie faţă de tragător;
c. Trăgătorul are o datorie atât faţă de beneficiar cât şi faţă de tras;
d. Beneficiarul are o datorie faţă de tras;
2. O cambie avalizată reprezintă o cambie:

a. a cărei scadenţă este la vedere;
b. a cărei valoare nominală poate fi modificată până la scadenţă;
c. pentru care obligaţia de plată este garantată de o terţă persoană;
d. a cărei scadenţă este la un termen de la vedere;
e. ce urmează a fi cedată unui alt beneficiar.
6.2 Biletul la ordin
Cuvinte cheie Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană denumită emitent
se obligă să plătească altei persoane sau la ordinul ei o sumă de bani
Emitent, la o anumită scadenţă (emitent - trăgător).
beneficiar Elementele biletului la ordin:
1. denumirea de bilet la ordin;
2. promisiunea de plată pură, simplă şi necondiţionată;
3. scadenţa e o dată certă, unică şi posibilă; atunci când nu e trecută
e considerată la vedere;
4. locul unde se face plata; atunci când acesta nu e specificat este
considerat locul unde s-a întocmit respectivul bilet;
5. numele şi adresa beneficiarului;
6. data şi locul emiterii;
7. semnătura emitentului autografă.
Atât cambia, cât şi biletul la ordin sunt utilizate în AD din mai multe
motive. În primul rând, este vorba de creşterea siguranţei plăţii. Cele
două titluri de credit (devize) creează drepturi şi obligaţii
suplimentare pentru partenerii afacerii, astfel încât aceştia pot fi
ţinuţi să-şi respecte înţelegerile iniţiale mult mai strict. De
asemenea, prin faptul că atât cambia, cât şi biletul la ordin sunt
instrumente ce pot fi scontate (forfetate), beneficiarul AD
(exportatorul) poate intra în posesia fondurilor imobilizate în marfă
mai rapid, fără a fi nevoit să aştepte scadenţa titlurilor.
Reglementarea juridică a biletelor la ordin în România şi a cambiilor
are la bază Legea nr. 58/1934 modificată şi actualizată prin Legea
nr. 83/1994 şi Normele-cadru ale BNR nr. 6/08.03.1994 privind
tranzacţiile făcute de societăţile bancare şi celelalte societăţi de
credit cu cambii şi bilete la ordin.
56
1. Numele trasului trebuie sa apara explicit pe biletul la ordin.

Adevarat sau fals?



a. Mecanismul juridic al cambiei se bazează pe răspunsul la trei

întrebări: Cum se explică dreptul trăgătorului de a da dispoziţie trasului
să facă plata? De ce trasul trebuie să execute această dispoziţie? În ce
temei beneficiarul primeşte plata? Care sunt răspunsurile?
b. Care sunt posibilităţile de utilizare a unei cambii de către

beneficiar din momentul în care acesta ajunge în posesia sa? Dar ale
unui bilet la ordin?
c. Care sunt tipurile de scadenţă ce pot fi stabilite la emiterea unei

cambii şi ce semnifică fiecare dintre ele?
d. Care este diferenţa între o cambie şi un bilet la ordin?
Răspuns 6.1
1.a 2.c
Răspuns 6.2.
1.Fals
57

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
58
Incasoul documentar
INCASOUL DOCUMENTAR
Cuprins Pagina

7.1 Incasoul documentar: definitie, mecanism si parti implicate.................................... 60
7.2 Documentele utilizate in incasoul documentar si riscuri aferente operatiei de
incaso documentar........................................................................................................... 64
59
Incasoul documentar

 Înţelegerea platii prin incaso documentar

 Identificarea principalelor etape ale mecanismului si partile
implicate intr-o plata prin incasoul documentar
7.1 Incasoul documentar: definitie, mecanism si parti implicate
Cuvinte cheie Incasoul este reglementat prin: “Reguli uniforme privind încasările”,
cunoscut şi sub denumirea Publicaţia 522.
Documente Incasoul documentar este o modalitate de plată în care băncile au
comerciale, rolul pur şi simplu de a trata documentele în conformitate cu
livrare, plata instrucţiunile primite de la ordonatorul incasoului (în cazul nostru,
exportatorul mărfii). În aceste condiţii, incasoul nu reprezintă
altceva decât o simplă vehiculare de documente.
Prin incaso se înţelege tratarea de către bănci, potrivit instrucţiunilor
primite, a documentelor comerciale şi/sau financiare, în scopul de a
obţine acceptarea şi/sau plata, de a remite documente comerciale
contra acceptării şi/sau, după caz, contra plată sau de a remite
documente în alte condiţii.
Spre deosebire de AD, ID este o modalitate de plată simplă, datorită
faptului că nu implică garantarea de către bănci a efectuării plăţii. ID
se bazează în esenţă pe obligaţia de plată a cumpărătorului, obligaţie
asumată în conformitate cu contractul comercial internaţional. În
aceste condiţii, se recomandă a fi utilizat doar în situaţii în care
importatorul şi exportatorul se cunosc foarte bine şi au avut relaţii de
parteneriat pe o perioadă mai lungă de timp.
Incasoul este mai ieftin decât AD.
Elementele esenţiale specifice mecanismului incasoului:

1. operaţiunea este o simplă vehiculare de documente;
2. documentele vehiculate de bănci pot fi de două feluri:
– comerciale (factură, documente de transport, de proprietate etc.);
– financiare (cambia, bilet la ordin, cec, chitanţe etc.) utilizate
pentru a obţine sume de bani.
În funcţie de documentele vehiculate, se disting două tipuri de
incasouri:
– simplu - este un incaso de documente financiare neînsoţite de
documente comerciale;
– documentar - este un incaso de documente comerciale însoţite
sau nu de documente financiare;
3. scopul operaţiunii este transmiterea documentelor comerciale
sau financiare de la beneficiarul plăţii la plătitor, contra plată,
60
Incasoul documentar
acceptare sau alte condiţii.
Totuşi, indiferent de felul incasoului, se poate vorbi de un caracter

documentar al plăţii, în sensul că, prin vehicularea documentelor în
acest mod, se urmăreşte ca destinatarul acestora să nu intre în
posesia lor decât în momentul executării obligaţiei sale de plată sau
a altei obligaţii similare (acceptarea cambiilor).
Deşi nu este garantat de către o bancă, teoretic, incasoul conferă o
anumită certitudine partenerilor privind îndeplinirea obligaţiilor
asumate prin contractul comercial internaţional. Cumpărătorul,
văzând documentele înainte de a le plăti, are siguranţa că efectuează
plata numai după ce exportatorul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate
şi a exportat marfa. De asemenea, vânzătorul, la rândul său, are
siguranţa că importatorul nu va intra în posesia documentelor decât
după ce le va achita.
În acest sens, toate comentariile din literatura de specialitate arată
clar faptul că incasoul însă nu prezintă nici o garanţie pentru
exportator că importatorul va achita sau va achita de îndată
documentele. (Singura obligaţie de plată a importatorului fiind cea
asumată prin contractul comercial, riscurile de neîncasare sunt cele
specifice unei astfel de obligaţii.)
În plus, la aceste aspecte se adaugă şi faptul că, potrivit uzanţei,
spezele şi comisioanele bancare sunt suportate de exportator, ceea ce
ne conduce la ideea că, în cadrul acestei modalităţi de plată,
avantajele sunt de partea importatorului. De aici rezultă promovarea
acestei modalităţi de plată între partenerii între care există încredere
reciprocă.
Principalele etape în derularea plăţii în ID:

1. stabilirea termenilor contractului în care se stipulează că plata se
face prin ID;
2. livrarea mărfii şi întocmirea documentelor care să arate că
mărfurile îndeplinesc din punct de vedere calitativ şi cantitativ
condiţiile contractuale;
3. elaborarea unui set de documente însoţit de ordinul de plată:
instrucţiunile pe care banca trebuie să le urmeze pentru plată sunt
prezentate la banca exportatorului;
4. banca remitentă, acţionând la ordinul clientului ei, emite propriul
document - ID - în care preia instrucţiunile pe care exportatorul le-a
dat în legătură cu efectuarea plăţii. Acest incaso îl remite băncii
importatorului, însoţit de setul de documente depus de exportator
care să ateste livrarea mărfii;
5. notificarea importatorului în legătură cu faptul că documentele
respective care atestă livrarea mărfii au sosit la bancă;
6. documente contra acceptare sau plată. Există două situaţii:
– fie când documentele sunt acceptate ca în AD, dar nu sunt plătite
pe loc, ele fiind eliberate importatorului, acesta putând să ridice
marfa;
61
Incasoul documentar
– documentele care îi sunt eliberate importatorului trebuie să fie

plătite;
7. importatorul, o dată aflat în posesia documentelor, poate ridica
marfa;
8. după ce importatorul fie acceptă, fie plăteşte (banii sunt remişi
exportatorului de către banca care i-a încasat), banca îl va notifica pe
exportator dacă documentele au fost plătite sau cambia/biletul la
ordin a fost acceptată.
Părţile implicate:
• ordonatorul (exportatorul) - clientul care încredinţează
operaţiunea de încasare băncii sale, cel care stabileşte cum se face
plata, ce documente trebuie să însoţească marfa, ce documente sunt
plătite;
• banca remitentă - banca la care ordonatorul a încredinţat
operaţiunea de încasare;
• banca însărcinată cu încasarea - orice bancă, alta decât banca
emitentă, intervenind în operaţiunea de încasare;
• banca prezentatoare, respectiv banca însărcinată cu încasarea,
efectuând prezentarea documentelor trasului;
• trasul (importatorul) - acela căruia îi trebuie prezentate
documentele potrivit ordinului de încasare.
În practică, banca însărcinată cu încasarea şi banca prezentatoare pot

fi una şi aceeaşi bancă, dacă documentele sunt trimise direct băncii
care îl deserveşte pe tras. Noţiunile se separă atunci când banca
remitentă utilizează serviciile unei alte bănci din ţara trasului (sau
din apropiere) - banca însărcinată cu încasarea, care la rândul ei se
adresează băncii care îl deserveşte pe tras - banca prezentatoare.
I. Cel care iniţiază operaţiunea în cazul incasoului este vânzătorul -

exportatorul. După expedierea mărfii, el trebuie să depună la bancă
setul de documente; intervalul de depunere a documentelor trebuie
să fie cât mai scurt, în aşa fel încât acestea să ajungă la destinaţie
înaintea mărfii. Sosirea mărfii înaintea documentelor prezintă
anumite dezavantaje pentru vânzător în cadrul acestei modalităţi de
plată:
– de fapt, reprezintă o prelungire a creditului pe care vânzătorul îl
acordă indirect importatorului;
– importatorul se poate răzgândi în legătură cu cumpărarea sau
poate doar să amâne plata şi, având marfa, poate “inventa” anumi¬te
nereguli care să-i permită obţinerea unui rabat sau renunţarea la
achiziţionarea mărfii (piaţa să se deterioreze şi calitatea mărfii să nu
mai fie convenabilă şi, în aceste condiţii, să se prevaleze pentru
amânarea, refuzul plăţii);
– pot apărea cheltuieli mari de stalii, contrastalii, magazinaj;
– poate apărea situaţia utilizării mărfii de către importator sau
vânzării acesteia, astfel încât marfa nu mai poate fi recuperată de
62
Incasoul documentar
vânzător;
– marfa se poate deteriora, nefiind utilizată de
consumator/importator.
Exportatorul este cel care stabileşte condiţiile concrete de derulare a

operaţiunii de incaso. De fapt, întreaga operaţiune se desfăşoară din
ordinul său, pe riscurile şi răspunderea sa. Din această cauză,
documentele la incaso trebuie să fie însoţite de instrucţiuni de
încasare pe care exportatorul trebuie să le dea cât mai clar, complet
şi precis. Exportatorul este cel care iniţiază operaţiunea şi deci el
este primul interesat în a da instrucţiunile necesare pentru a se lua
acele decizii corecte din partea băncilor privind documentele sau
contravaloarea acestora. Exportatorul trebuie să aibă un
comportament activ pe toata perioada contractului.
II. Cumpărătorul sau trasul în cazul unui incaso documentar este

destinatarul documentelor vehiculate, căruia, conform instrucţiunilor
exportatorului, banca îi solicită fie să facă plata, fie să accepte efecte
de schimb sau să îndeplinească alte condiţii contra documente.
Dezavantajele amânării plăţii prin operaţia de incaso:
• pentru vânzător:
– suma încorporată în marfa vândută este imobilizată;
– se pierde dobânda potenţială;
• pentru importator:
– deteriorarea imaginii acestuia în ochii partenerului.
III. Băncile îndeplinesc rolul unor prestatori de servicii la ordinul

exportatorului, ele fiind remunerate pentru serviciile oferite prin
perceperea unor comisioane bancare. Principala lor obligaţie este de
a transmite documentele şi a încasa contravaloarea lor, cu stricta
respectare a instrucţiunilor ordonatorului. Băncile, în aceste condiţii,
au următoarele sarcini:
– să controleze documentele, adică să verifice concordanţele dintre
documentele prezentate şi cele solicitate în ordinul de încasare şi să
avizeze exportatorul asupra neregulilor apărute;
– să execute instrucţiunile ordonatorului în legătură cu
transmiterea documentelor;
– să prezinte documentele şi să obţină plata.
Băncile sunt obligate, în caz de neacceptare sau neplată, să-l anunţe

pe ordonator şi să se conformeze instrucţiunilor acestuia în legătură
cu documentele.
Dacă exportatorul nu acceptă plăţi parţiale, mărfurile vor fi eliberate
în condiţiile unor plăţi integrale. Importatorul refuză plăţi integrale
atunci când constată lipsuri la mărfuri, diferenţe
cantitative/calitative. Apare situaţia în care banca poate fi însărcinată
în scopul neacceptării plăţilor parţiale, deci se impune ca
importatorul să-l contacteze pe exportator şi să găsească o soluţie ce
63
Incasoul documentar
va fi comunicată băncii. Dacă apar neînţelegeri, păstrarea

documentelor de către exportator pe o perioadă îndelungată atrage
costuri suplimentare. Există două situaţii:
• se pot da instrucţiuni către bancă de eliberare a documentelor
fără să se încaseze diferenţa;
• se menţine poziţia exportatorului şi deci documentele sunt
menţinute la dispoziţia exportatorului până la noi instrucţiuni.
Activităţi îndeplinite de importator:

– trebuie să se conformeze înţelegerii făcute cu exportatorul;
– trebuie să verifice documentele şi să se asigure de concordanţa
contractului comercial cu documentele ce însoţesc marfa;
– dacă unele condiţii din ID nu corespund intereselor sale, trebuie
să contacteze exportatorul pentru a modifica ordinul de incaso.
1. In cadrul incasoului documentar ordonatorul este importatorul

care plateste in avens marfurile contractate. Adevarat sau fals?
2. In mecanismul incasoului documentar nici o institutie bancare nu

isi asuma un angajament ferm de plata al exportului. Adevarat sau fals?
7.2 Documentele utilizate in incasoul documentar si riscuri aferente operatiei de

incaso documentar
Cuvinte cheie Cambia în incasoul documentar
Ordin de Dacă se utilizează o cambie/un set de cambii, este necesar să se

incasare, indice scadenţa, evitându-se formulări de determinare a scadenţei (de
cambie, riscuri exemplu: x zile de la primirea mărfii la destinaţie). Trebuie să se
identifice ce formalităţi se întocmesc când apare protestul la cambie.
În cazul cambiilor acceptate, trebuie să se indice circuitul acestora:
fie sunt returnate exportatorului, fie sunt păstrate de bancă până la
scadenţă. Dacă sunt însoţite de documente comerciale, trebuie să se
specifice condiţiile în care sunt eliberate documentele importatorului.
Dacă nu se specifică, se eliberează contra plată. Costurile operaţiei
sunt suportate de exportator.
Ca şi în cazul AD, există o serie de avantaje legate de utilizarea

cambiei. Acestea sunt:
– se asigură posibilitatea de refinanţare pe termen scurt pe piaţa
financiară prin scontare şi forfetare;
– sporeşte siguranţa plăţii;
– se asigură o promovare a exporturilor (o livrare pe credit).
64
Incasoul documentar
Documentele utilizate în operaţia de incaso
Ordinul de încasare este chiar documentul denumit incaso

documentar. El este întocmit de către exportator, în conformitate cu
condiţiile stipulate în contractul comercial internaţional. Acest ordin
de încasare cuprinde anumite elemente care trebuie stipulate de
exportator, clar şi precis:
a) aspecte privind părţile implicate:
– numele şi adresa importatorului, respectiv domiciliul la care
trebuie făcută prezentarea documentelor;
– numele şi adresa băncilor implicate;
– numele şi adresa exportatorului - beneficiarului incasoului;
b) precizări privind elementele comerciale şi documente:
– descrierea mărfii, denumire, cantităţi, preţ unitar etc.;
– documentele care vor fi prezentate: factură, documente de
transport, certificat de origine, certificat de asigurare etc.;
– detalii privind transportul şi livrarea: referitoare la transbordări,
livrări parţiale etc.;
c) instrucţiuni privind condiţiile de plată:
– valoarea incasoului şi moneda în care se va face plata;
– marcarea faptului dacă documentele se vor preda contra plată sau
contra acceptare (D/P, DAP - documente contra plată, D/A -
documente contra acceptare);
– dacă sunt permise plăţile parţiale;
d) detalii precise referitoare la ceea ce trebuie făcut, procedura ce va
fi urmată în caz de neacceptare sau neplată; ordonatorul poate să
indice un mandatar al său atunci când apare refuzul de
plată/acceptare. Fără aceste instrucţiuni, banca nu are obligaţia să
păstreze documentele respective;
e) clauze privind plata incasoului - cuprind condiţiile în care
documentele vor fi plătite:
• remitere de documente contra plată imediată a acestora, termenul
imediat semnificând “cel mai târziu la sosirea mărfii”; se mai poate
insera şi menţiunea “plata la prima prezentare de documente”;
această precizare trebuie însă făcută în toate documentele (contract,
factură);
• documente contra acceptare - în acest caz, setul de documente
cuprinde şi o cambie cu scadenţa situată între 30 şi 180 de zile de la
prezentare; cambia este acceptată de importator şi banca îi eliberează
documentele, care îi permit să ridice marfa; marfa poate fi vândută,
rezultând fonduri cu care importatorul plăteşte marfa la scadenţă.
Avalizarea cambiei reprezintă o garanţie pentru exportator;
• acceptare cu remiterea documentelor contra plată - se întâlneşte în
relaţiile cu Orientul Îndepărtat. Vânzătorul dă instrucţiuni băncii ca
trasul să accepte o cambie trasă. Cumpărătorul însă nu poate intra în
posesia documentelor până nu achită titlul;
f) ultimul tip de clauze ce trebuie cuprinse în ordinul de încasare
sunt cele legate de modul de întocmire şi de prezentare a
65
Incasoul documentar
documentelor. În general, acestea sunt şi se întocmesc ca în cazul

AD.
Alte clauze:
– numărul incasoului;
– modul în care se face rambursarea (telegrafic, avion etc.);
– cine suportă comisioanele şi spezele etc.
Riscurile derulării plăţii prin incaso
Având în vedere faptul că incasoul nu implică nici o obligaţie sau

garanţie a plăţii în afara obligaţiei asumate de cumpărător prin
contract, putem considera că incaso prezintă o serie de riscuri
serioase pentru vânzător.
Exportatorul îşi execută obligaţiile stabilite prin contract, urmând ca
apoi să facă demersurile necesare pentru obţinerea plăţii. Teoretic,
importatorul nu poate intra în posesia mărfii decât după ce o achită,
deci riscul exportatorului de a pierde marfa fără a obţine plata este, în
principiu, eliminat. El rămâne însă posibil în anumite condiţii şi,
alături de acesta, mai pot apărea şi altele:
1. riscul întârzierii la plată - deoarece circuitul documentelor nu este
precis ca la AD şi este de durată, deci importatorul se poate prezenta
mai târziu pentru preluarea documentelor contra plată; se poate
solicita un rabat la preţ, o amânare;
2. riscul de neplată - neplata poate fi urmarea faptului că anumite
fenomene sau evenimente îl pun pe importator în situaţie
nefavorabilă şi, în consecinţă, acesta refuză plata - calitatea scăzută a
mărfii; conjunctura slabă a mărfii pe piaţă; existenţa unor oferte mai
avantajoase etc. Deşi este posibil prin arbitrarea litigiului în instanţă
să se recupereze contravaloarea mărfii, aceasta reprezintă o operaţie
dificilă;
3. riscul reducerii încasării ca urmare:
• fie a scăderii valorii mărfii datorită deprecierii sau chiar acceptării
exportatorului de a reduce valoarea mărfii;
• fie prin efectuarea de către exportator a unor cheltuieli
suplimentare de manipulare, depozitare şi protecţie etc.;
• fie prin plata de către exportator a unor dobânzi neluate în calculul
de eficienţă a exportatorului în situaţia în care operaţiunea este
finanţată de un terţ (banca);
4. riscul pierderii mărfii:
• când importatorul este de rea credinţă şi şi-o însuşeşte sau o
înstrăinează;
• în cazul în care perioada de staţionare în depozite şi costurile de
depozitare sunt mai mari decât marfa în sine.
Modalităţile de diminuare/contracarare a acestor riscuri

I. Practicarea incasoului numai în relaţiile cu parteneri siguri,
cunoscuţi.
II. În condiţiile în care, dintr-un motiv sau altul, cei doi parteneri
66
Incasoul documentar
stabilesc ca marfa să fie platită prin ID, trebuie să se ţină seama de:
1. factori obiectivi: natura mărfii şi poziţia ei pe piaţă (o marfă bine
cotată presupune mai puţine riscuri decât una cu o cotă slabă pe
piaţă);preţul mărfii:
2. calitatea mărfii:
3. conjunctura valutară:
III. Acţiuni de derulare în paralel de contracte comerciale cu mărfuri
similare pe aceeaşi piaţă/prospectarea pieţei şi stabilirea unor alţi
potenţiali clienţi/cumpărători. În cazul în care importatorul renunţă la
marfă, să existe deja un alt cumpărător interesat de aceasta.
IV. Adoptarea unei atitudini active din partea exportatorului pe tot
parcursul derulării operaţiei de incaso:
V. Obţinerea prin contract a unor clauze de garantare a plăţii.
VI. Vinculaţia - expedierea mărfurilor pe adresa unei bănci
corespondente băncii exportatorului sau pe adresa unei case de
expediţie de unde mărfurile sunt eliberate numai după ce se face
dovada achitării lor la bancă (nu elimină riscul ca importatorul să se
răzgândească în ceea ce priveşte marfa - costuri ridicate, suportate de
exportator); dacă avem de-a face cu o livrare parţială, dacă se observă
că prima tranşă nu a fost achitată, următoarele tranşe vor fi
suspendate. Pe tot parcursul exportului, exportatorul trebuie să fie
prezent prin el sau prin prepuşi, astfel încât să nu existe moment în
care să nu aibă controlul direct asupra mărfii în cauză.
1. Cele mai des intalnite riscuri ale operatiei de incaso documentar

sunt cel de intarziere a platii si de diminuare a acesteia. Adevarat sau
fals?
2. Pentru a putea incasa contravaloarea marfurilor printr-un incasou

documentar exportatorul poate transmite importatorului fie o cambie fie
un ordin de incasare. Adevarat sau fals?


67
Incasoul documentar

a. Care este rolul părţilor implicate în mecanismul incasoului

documentar?
b. Care este principala caracteristică a incasoului documentar în

ceea ce priveşte siguranţa plăţii?
c. Care sunt principalele riscuri care apar în cazul în care

decontarea într-un contract comercial internaţional se face prin
intermediul unui incasoul documentar, pentru exportator? Dar pentru
importator?
d. Care sunt principalele modalităţi de contracarare a riscurilor ce

pot apărea într-un incaso documentar?
e. Cine iniţiază o operaţie de incaso documentar şi cine plăteşte

comisioanele aferente unei astfel de operaţii?
Răspuns 7.1
Răspuns 7.2.
1. Adevarat, 2. Fals

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
4. Paraschiv, Dorel, Sisteme de plăţi, compensări şi decontări, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 2003.
5. Popa, Ioan, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
68
Cecul si ordinul de plata
CECUL SI ORDINUL DE PLATA
Cuprins Pagina

8.1 Cecul.......................................................................................................................... 70
8.2 Ordinul de plata........................................................................................................ 74
69

 Înţelegerea noţiunilor de cec si ordin de plata

 Familiarizarea cu caracteristicile cecului si ordinului de plata
 Recunoaşterea pricipalelor tipuri de cec
8.1 Cecul
Cuvinte cheie Cecul este instrumentul de plată prin care trăgătorul, titular al unui
cont la bancă, dă ordin necondiţionat ca banca să plătească o
Tragator, anumită sumă de bani către un beneficiar din disponibilul său în
tras,banca trasă, cont.
cec de calatorie Cecul este reprezentat de un formular tipizat, fiind inclus în carnete
de cecuri de 25, 50, 100 file.
Utilizarea cecului este guvernată de Legea cecului din 1934.
Părţile implicate:
1. trăgătorul este cel care ordonă plata (persoană fizică sau
juridică);
2. trasul este întotdeauna o bancă, fie că e banca la care trăgătorul
are deschis un cont, fie că e una corespondentă;
3. beneficiarul - persoana fizică sau juridică indicată de trăgător în
favoarea căreia se va face plata.
Aspecte implicate:
– trasul (banca) nu plăteşte fără a avea un ordin;
– presupune existenţa unei înţelegeri între trăgător şi bancă privind
disponibilul din care se va face plata;
– presupune existenţa unui disponibil în contul trăgătorului.
Cecul este întotdeauna plătibil la vedere.
Elementele cecului:
1. denumirea de cec;
2. ordinul pur şi simplu necondiţionat de a plăti;
3. suma trecută în cifre, litere şi moneda în care se va face plata;
4. numele trasului;
5. locul plăţii (dacă nu se specifică, este sediul trasului);
6. locul şi data emiterii;
7. semnătura emitentului autografă.
Tipuri de cecuri:
1. după modul în care este trecut beneficiarul:
– nominative - situaţie în care beneficiarul este trecut în mod
expres şi cecul se achită numai acestuia; sunt transmise de obicei
70
prin cesiune;
– la purtător - caz în care nu se menţionează expres numele
beneficiarului, cecul putând fi încasat de orice persoană care îl
deţine;
– la ordin - se menţionează numele beneficiarului şi menţiunea la
ordin care dă dreptul acestuia să transmită cecul altei persoane prin
gir;
2. după modul de încasare:
– cecuri barate utilizate pentru plata într-un cont bancar al
beneficiarului (reprezintă cecuri de virament - neputând fi plătite în
numerar) şi, în cazul cecului documentar, atunci când trăgătorul
condiţionează plata de prezentarea anumitor documente la bancă.
Bararea poate fi:

- generală - nu sunt menţiuni între cele două linii paralele şi atunci
banca nu poate plăti decât unei bănci sau unui client al său. Acest
cec poate circula prin andosare;
- specială - atunci când se scrie denumirea băncii unde se
efectuează plata;
– cecuri nebarate - în cazul acestor cecuri se poate plăti în numerar
la ghişeul băncii sau în cont, fără nici o restricţie.
Exemplu de cec special: cecul certificat este cecul care poartă

specificarea expresă a existenţei provizionului la banca trasă.
Cecul de călătorie este cec cu valoare fixă imprimată pe formularul
cecului. El este emis de bănci şi vândut clienţilor pentru a înlesni
lichidităţile în călătorii, pentru a înlocui cash-ul în deplasările în
străinătate. Protecţia acestui tip de cec se asigură prin semnătură.
Mecanismul plăţii prin cec
Mecanismul plăţii prin cec este diferit în funcţie de tipul de cec, şi

anume:
 cecuri primite de beneficiar direct de la trăgător şi care
poartă numele de cecuri personale;
 cecuri trase de bănci asupra altor bănci denumite cecuri
bancare;
 cecuri de călătorie.
Mecanismul cecului personal
Cecul este un instrument de plată plătibil numai la vedere. Aceasta

înseamnă că termenul de prezentare la plată se calculează în zile şi
variază de la ţară la ţară. În cazul României, acesta poate fi de
maxim 8 zile pentru plăţile din aceaşi localitate în 15 zile în celelalte
cazuri. Fiind un titlu de credit ce poate circula prin gir sau andosare,
cecul prezintă particularitatea că toţi cei ce s-au obligat într-un
moment sau altul la plata acestuia (trăgător, giranţi) să rămână
obligaţi şi să răspundă solidar în ceea ce priveşte plata cecului
71
respectiv.
Mecanismul cecului personal presupune câteva etape, şi anume:

 titularul unui cont la o bancă aflat în situaţia de a face o plată
completează fila de cec cu suma şi numele beneficiarului;
 cecul este transmis direct beneficiarului de către trăgător,
beneficiarul aflat în posesia filei de cec se prezintă la ghişeul
băncii spre încasarea acestuia;
 banca beneficiarului execută plata prin preluarea filei de cec
şi remiterea acesteia băncii trase, care debitează contul
trăgătorului şi achită băncii plătitoare valoarea cecului. În
urma acestei operaţiuni, banca beneficiarului face plata către
acesta.
Mecanismul plăţii prin cecuri bancare
În acest caz, terţul ordonator are un disponibil la bancă şi îi

transmite acestuia ordinul să tragă un cec asupra băncii
beneficiarului (banca trasă).
Banca trăgătoare (numită şi banca ordonatorului) trage un cec

beneficiarului şi îl transmite acestuia; simultan debitează contul
ordonatorului cu valoarea cecului emis şi transmite suma de bani
băncii beneficiarului.
Beneficiarul cecului se prezintă la banca trasă şi încasează

contravaloarea cecului emis de banca trăgătoare.
Mecanismul plăţii prin cecul de călătorie
Beneficiarul unui cec de călătorie achită băncii suma

corespunzătoare şi poate cere plata oricărei bănci din lume care
cumpără astfel de cecuri. Băncile care cumpără cecuri de călătorie le
achită imediat şi îşi recuperează banii remiţând cecurile băncii care
le-a emis.
Achiziţionarea unui cec de călătorie se poate face în două moduri:

 prin cumpărarea unui cec de călătorie prin achitarea cash a
sumei înscrise pe el;
 prin constituirea unui cont la banca comercială care vinde
cecul, care e utilizat în vederea acoperirii cecului de călătorie
(cecul e utilizat în străinătate, urmând ca sumele cheltuite să
fie decontate din contul respectiv, acesta fiind şi purtător de
dobândă).
Eurocecurile sunt cecuri cu limită de sumă, dar care nu au valoare

imprimată şi sunt vândute sub forma unui carnet de cecuri în alb.
Beneficiarii completează suma, aceasta fiind trasă din contul deschis
la banca menţionată pe cec.
72
Eurocecurile au ataşate o carte de garanţie cu elemente care asigură

băncii plătitoare garanţia recuperării banilor de la banca emitentă.
Cecurile VISA sunt mai recente şi, spre deosebire de eurocecuri,
beneficiarul nu le achită în totalitate de la început, iar când primeşte
carnetul, achită doar o parte, diferenţa neachitată fiind preluată din
contul său când cecurile sunt primite de la băncile plătitoare.
Cecul electronic
Cecul electronic reprezintă un instrument de plată electronică care

elimină existenţa suportului de hârtie în decontarea tranzacţiilor
internaţionale, înlocuind cecul tradiţional cu un echivalent
electronic. Cecul electronic a fost creat de către un consorţiu condus
de către Citibank – Financial Services Technology Consortium,
pornind de la ideea de a găsi un instrument care să păstreze toate
caracteristicile cecului tradiţional paralel cu îmbunătăţirea anumitor
funcţiuni şi care, în plus, să permită efectuarea plăţilor prin Internet.
Proiectul e-checks îmbunătăţeşte securitatea decontărilor efectuate
prin cecul clasic pentru că permite utilizarea unui sistem de cifrare a
mesajelor, participanţii beneficiind de confidenţialitate. Suplimentar,
e-checks permit reducerea timpilor de tranzacţie.
Tot circuitul documentelor este înlocuit cu un circuit al mesajelor
electronice între debitor, creditor şi băncile acestora. În acelaşi timp
sunt utilizate semnăturile electronice care sunt criptate şi protejate
prin sisteme specifice de criptografiere.
1. Cecul reprezinta o modalitate de plata care presupune o

scadenta de cel putin 1 luna. Adevarat sau fals?
2. Caracteristic plăţii prin cec îi este:

a. Tragătorul este intotdeauna o bancă;
b. Tragătorul are întotdeauna o datorie faţă de beneficiar;
c. Trasul este o bancă;
d. Beneficiarul are la rândul său o datorie faţă de trăgător;
e. Beneficiarul are o creanţă asupra trăgătorului.
A(b, c, e); B(a, b, c, d, e,); C(a,b,d); D(c, d, e); E(a, b,e)
3. Cecurile de calatorie trebuie incasate numai de la banca

emitenta. Adevarat sau fals?
73
8.2 Ordinul de plata
Cuvinte cheie Cea mai simplă modalitate de a realiza o plată o reprezintă

transmiterea unei sume de bani de la o persoană, care e datoare,
ordonator, către o altă persoană, care e titulara creanţei respective.
beneficiar, Ordinul de plată se realizează prin intermediul unui parcurs bancar,
ordin de plata deosebindu-se astfel de plata obişnuită - cash.
Ordinul de plată reprezintă dispoziţia dată de ordonator unei bănci
de a plăti o sumă determinată în favoarea beneficiarului, în vederea
stingerii unei obligaţii băneşti.
În România, reglementarea ordinului de plată este asigurată de
Regulamentul nr. 8/19.08.1994 privind ordinul de plată şi de
Normele-cadru nr. 15/19.08.1994 elaborate de BNR.
Caracteristicile ordinului de plată:

1. relaţia de plată apare numai ca urmare a unei datorii preexistente;
2. operaţiunea este iniţiată de plătitor (ordonatorul), care stabileşte
şi condiţiile de desfăşurare a operaţiunii;
3. este revocabil (poate fi retras, instrucţiunile pot fi modificate de
ordonator);
4. presupune existenţa unui provizion bancar.
Din punct de vedere al modului de efectuare a plăţii, ordinul de plată

poate fi:
• ordin de plată simplu - încasarea nu este condiţionată de
prezentarea nici unui alt document;
• ordin de plată documentar - încasarea este condiţionată de
prezentarea unor anumite documente, precizate dinainte.
Participanţii la operaţiune sunt:
• ordonatorul - cel care are o datorie de plătit;
• beneficiarul - cel în favoarea căruia se face plata;
• o bancă sau mai multe bănci - sunt doar prestatoare de servicii,
asigurând manipularea corectă a valorilor întrebuinţate şi solicitând
efectuarea plăţii. Acestea pot fi: ordonatoare sau plătitoare.
Documentul „Ordin de Plată” conţine:

• numele şi adresa ordonatorului;
• numele şi adresa beneficiarului;
• denumirea şi adresa băncii ordonatoare;
• data emiterii;
• ordinul de a plăti (“veţi plăti”);
• suma de plătit;
• motivul plăţii;
• documentele necesare în cazul ordinului de plată documentar;
• modul de plată (letric, telegrafic, electronic);
• semnăturile băncii ordonatoare sau semnătura persoanei
autorizate de firma ordonatoare.
74
Riscurile utilizării ordinelor de plată:

 inexistenţa disponibilului ordonatorului în cont;
 neindicarea corectă a numelui beneficiarului, precum şi a
contului acestuia la banca unde urmează să fie transferaţi
banii;
 lipsa ştampilei, a semnăturii etc.
Transmiterea ordinului de plată se poate face letric, telegrafic sau

prin sistemul SWIFT. Aceasta reprezintă cea mai modernă şi rapidă
modalitate de a face plata prin virament. Viramentul reprezintă
modalitatea de plată cea mai utilizată în tranzacţiile internaţionale
între companiile din ţările dezvoltate.
1.Ordinul de plata presupune un transfer bancar de fonduri facut de o

banca in numele clientului ei din fonduri proprii băncii. Adevarat sau
fals?
2. Plata prin ordin de plată este irevocabilă. Adevărat sau fals?



1. Arataţi care sunt caracteristicile cecului.
2. Arătaţi particularităţile plăţi prin cec în funcţie de tipul de cec

utilizat.
3. Care sunt caracteristicile ordinului de plata?
75
Răspuns 8.1
1. Fals, 2. A, 3. Fals
Răspuns 8.2.
1. Fals; 2. Fals

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
76
Contrapartida ca modalitate de plata
CONTRAPARTIDA CA MODALITATE DE PLATA
Cuprins Pagina

9.1 Contrapartida ca modalitate de plată......................................................................... 78
77

 Înţelegerea noţiunilor de compensatie in comerţul internaţional

 Familiarizarea cu tipurile de compensaţie utilizate ca modalitate
de plată
9.1 Contrapartida ca modalitate de plată
Cuvinte cheie În mod tradiţional, s-a recurs la contrapartidă pentru a facilita

comerţul în situaţiile în care cumpărarea de mărfuri cu bani lichizi
Compensaţie, sau pe credit se dovedea a fi dificilă. În acest sens, contrapartida
contrapartidă, reprezintă piaţa de ultimă instanţă. Însă, după cum vom vedea în
barter, cliring acest capitol, aceasta nu este întreaga problematică. Diferite forme
de contrapartidă şi barter sunt în prezent des întâlnite în ţări
dezvoltate, precum Statele Unite şi cele din Europa.
De regulă, contrapartida utilizează mărfuri, materiale, bunuri
prelucrate sau semiprelucrate ca mijloc de schimb, în locul monedei.
S-a estimat că 10-15% din comerţul mondial se realizează sub
forma contrapartidei. Însă nu există posibilitatea de a verifica
veridicitatea acestei informaţii, întrucât contrapartida se regăseşte
într-o varietate de tranzacţii comerciale, de la schimbul de produse
vegetale între cultivatori învecinaţi, la arme în valoare de miliarde
de dolari obţinute contra exportului de petrol. Circa 100 de ţări au
stabilit reglementări ce guvernează contrapartida, arătând că
recurgerea la aceasta este destul de răspândită.
La contrapartidă s-a recurs pe scară largă în ţările din fostul bloc
sovietic, dar şi în alte ţări cu economie centralizată. Diverse forme
ale contrapartidei sunt încă utilizate în aceste ţări şi pe alte pieţe
emergente din întreaga lume. Printre avantajele sale, se numără:
 stimulează cererea pentru produsele industriilor controlate
de stat;
 creează o piaţă pentru surplusul de produse sau pentru
produsele de slabă calitate;
 echilibrează comerţul în situaţiile în care se înregistrează un
dezechilibru în favoarea furnizorilor din ţările dezvoltate;
 compensează restricţionarea creditului comercial.
Contrapartida cu siguranţă nu este o soluţie “standard” pentru
finanţarea comerţului internaţional. Fiecare tranzacţie este diferită,
existând şi nenumărate neajunsuri. Reglementările şi convenţiile
privitoare la contrapartidă sunt puţine. Cu toate acestea, operaţiunea
facilitează comerţul în situaţiile în care acesta nu s-ar fi putut derula
altfel şi, în plus, poate fi avantajoasă pentru părţile implicate,
inclusiv băncile şi intermediarii care structurează aceste tranzacţii.
Cele mai frecvente structuri sunt prezentate în secţiunile următoare.
78
1. Barterul
Indicele valoric
Schimbarea unor mărfuri contra altor mărfuri între două părţi se
numeşte barter. Dar rămâne problema valorii mărfurilor fiecăreia
dintre părţi şi a metodei de evaluare utilizate. Cum poate fi
comparată, de exemplu, valoarea unei livrări de cherestea cu cea a
unei partide de petrol, a unei partide de grâu cu a unei partide de
îmbrăcăminte?
Problema poate fi rezolvată atunci când mărfurile în cauză se
tranzacţionează pe o piaţă reglementată. În cazul în care petrolul
este schimbat contra unor bunuri importate, valoarea petrolului se
stabileşte în funcţie de preţul cotat al petrolului la bursele din
Londra sau Rotterdam, de exemplu, la cursul dintr-un moment şi loc
convenit. În mod asemănător se va proceda în cazul metalelor,
mineralelor, ceaiului, cafelei, soiei etc. Dacă mărfurile nu se
tranzacţionează pe o piaţă reglementată sau nu există un mecanism
de referinţă pentru stabilirea preţului, general acceptat, atunci preţul
devine un subiect de negociere, pentru a se ajunge la o soluţie
acceptată de ambele părţi. Stabilirea unui indice valoric - raport al
valorilor - este un aspect esenţial al oricărei operaţii de
contrapartidă.
Principalele aspecte de care trebuie să se ţină seama într-o

operaţiune de barter sunt următoarele:
Riscul de livrare
După stabilirea preţului, livrarea devine principala preocupare.
Ca şi în cazul altor operaţiuni, riscul de livrare poate fi acoperit pe
piaţa asigurărilor comerciale, ceea este satisfăcător, cu condiţia ca
un asigurător să fie pregătit să îşi asume un astfel de risc, probabil
pe baza experienţei anterioare. În cazul în care asigurătorul nu
deţine o astfel de experienţă, iar vânzătorul nu a mai derulat astfel
de operaţiuni, nu se va încheia o asigurare.
Se poate obţine o garanţie din partea unui terţ sau, atunci când
mărfurile exportate sunt proprietatea unui guvern, minister sau
organism de stat, se poate acorda o garanţie guvernamentală din
partea ţării exportatoare. Deseori nu se obţine nici o garanţie, caz în
care sincronizarea devine esenţială.
Eşalonarea corespunzătoare a livrărilor

Graficul livrărilor este un factor-cheie al livrării şi implicit al
siguranţei tranzacţiei. Dacă una din părţi are o nevoie mai urgentă
de mărfurile în cauză decât partenerul - ceea ce se întâmplă în cazul
importurilor de petrol, alimente şi armament - atunci acesta este
dispus să efectueze primul exportul pentru a genera fondurile
necesare pentru iniţierea tranzacţiei.
Dacă partenerul care livrează primul o partidă de mărfuri este sigur
că importatorul va efectua la rândul său exportul, atunci riscul de
livrare poate fi acoperit. În ambele cazuri, una din părţi va trebui să
79
îşi asume un risc în privinţa partenerului. Această situaţie nu este

ideală şi, de aceea, în cazul unei prime tranzacţii între respectivii
parteneri, se apelează la un intermediar în care ambele părţi au
încredere. Un asemenea intermediar va acţiona ca depozitar al
mărfurilor părţilor implicate, acesta ocupându-se de efectuarea plăţii
la livrare pe baza acreditivelor deschise de fiecare din parteneri în
favoarea celuilalt.
Eliminarea riscurilor cu privire la cantitate şi calitate

Aceste riscuri pot fi acoperite apelând la o agenţie de inspecţie, care
va trimite un expert evaluator să testeze şi/sau să măsoare mărfurile
înainte de expediere şi să emită un certificat de inspecţie sau un
“raport constatator curat”, care să ateste faptul că mărfurile
îndeplinesc condiţiile de cantitate şi calitate.
Casele de comerţ - soluţia rezolvării problemelor

Sunt puţine şanse ca părţile implicate într-o operaţiune de barter să
îşi deruleze activitatea în domenii complementare. Un vânzător de
blănuri, de exemplu, probabil nu va avea nevoie de obiectele de
plastic oferite drept contrapartidă. Revânzarea unor asemenea
mărfuri presupune consum de timp şi, în plus, identificarea unui
cumpărător dispus să ofere un preţ rezonabil pentru cantitatea
respectivă se pot dovedi dificile.
Pentru a depăşi acest gen de probleme, casele de comerţ se
constituie adesea ca parteneri în operaţiunile de barter. O casă de
comerţ cu experienţă în operaţiuni de contrapartidă poate efectua
evaluarea mărfurilor primite la schimb şi poate dispune de ele în
numele partenerului principal al tranzacţiei.
Dacă, de exemplu, unui vânzător de haine i se oferă instrumente
chirurgicale, casa de comerţ va găsi un cumpărător pentru acestea,
va negocia preţul şi va organiza livrarea şi plata. În companiile de
mari dimensiuni, această funcţie poate fi îndeplinită de o subsidiară
specializată, în special dacă respectiva companie îşi comercializează
mărfurile în zone în care contrapartida apare adeseori ca o soluţie
pentru plata importurilor.
Utilizarea depozitelor de garantare

Barterul, în forma sa pură, se întâlneşte rar, din cauza faptului că
este groaie corelarea tranzacţiilor din cadrul acestuia. Este mai facilă
folosirea exportului din ţara mai slab dezvoltată pentru obţinerea
fondurilor care ulterior sunt utilizate pentru a finanţa importurile. Cu
alte cuvinte, încasările din export sunt deja deţinute înainte de
efectuarea importului corespunzător.
În aceste cazuri, fondurile obţinute din export sunt păstrate într-un
depozit de garantare, un cont cu destinaţie exclusivă deschis la o
bancă internaţională, din care se vor plăti importurile. Fondurile vor
fi eliberate din depozitul de garantare numai după ce vânzătorul
mărfurilor importate îndeplineşte anumite condiţii prestabilite.
80
2. Contrapartida
Contrapartida reprezintă o tehnică ce a fost utilizată pe scară largă în
unele ţări, fiind relativ flexibilă, dar putând implica elemente
disparate. Un cumpărător, cel mai probabil un guvern sau o unitate
aflată în proprietatea statului dintr-o ţară în curs de dezvoltare
intenţionează să cumpere anumite bunuri de capital. El va efectua
achiziţia în condiţiile în care o parte din exporturile sale se vor face
în contul plăţii parţiale sau totale a importului de bunuri de capital.
Contractul de vânzare a bunurilor de capital şi cel de cumpărare a
mărfurilor în contrapartidă sunt separate, dar au o legătură între ele.
Ele pot fi încheiate în contextul unui acord-cadru care va cuprinde
cele două contracte.
3. Acordurile buy-back şi off-take

Numită uneori şi compensare, această tehnică poate fi uneori
utilizată pentru plata unor bunuri şi echipamente de capital necesare
unei fabrici. Produsele realizate de fabrica respectivă sunt preluate
în contul plăţii. Este puţin probabil ca întreaga contravaloare a
bunurilor de capital să fie plătită în produse off-take.
4. Conturi de cliring bilaterale şi operaţiuni switch

Aceste tehnici mult discutate şi rar realizate presupun contrapartida
la nivel macro. Iată maniera de funcţionare.
Două ţări convin să exporte şi să importe una de la cealaltă. Pentru a
urmări fluxul de mărfuri şi bani, se deschid la băncile centrale ale
celor două ţări conturi bilaterale de cliring în care se înregistrează
operaţiunile. Valoarea fiecărei livrări de mărfuri în orice direcţie
este înscrisă în cont, de regulă în $, euro sau altă valută convertibilă.
Aceste acorduri bilaterale includ şi o echilibrare periodică a
conturilor. Dacă există un surplus într-un sens sau în celălalt, atunci
se va efectua o plată la valoarea surplusului pentru a aduce conturile
la zero.
În mod evident, este necesar un nivel ridicat de centralizare în
fiecare ţară sau acestea să convină să schimbe numai produse ale
întreprinderilor de stat, domeniu în care guvernele respective
controlează producţia, livrarea şi plata. Este posibil să se producă un
dezechilibru care, din anumite motive, nu poate fi rectificat,
rămânând un credit neutilizat la banca centrală. În acest caz,
presupunând că fondurile sunt efectiv disponibile, pot fi utilizate de
alţi exportatori care doresc să vândă în ţara parteneră, operaţiunea
numindu-se switch. Aceasta este o operaţiune cu aport valutar,
presupunând utilizarea unor disponibilităţi valutare apărute într-o
relaţie comercială pentru balansarea unei alte relaţii comerciale
aflate în deficit. Printr-o combinare inteligentă a celor două
operaţiuni, iniţiatorul operaţiunii poate obţine un surplus (aportul
valutar), denumit agio.
81
1. Contrapartida ca modalitate de plata poate fi utilizata numai

intre agenţi economici privaţi. Adeărat sau fals?
2. Unul din cele mai importante aspecte legate de contrapartida ca

modalitate de plată este stabilirea unui indice valoric care să permit
stabilirea cantiăţilor de marfă echivalente ca valoare. Adevărat sau fals?



cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr.9.
1. Analizati aspectele importante legate de realizarea unui barter.
2. Explicate ce reprezintă acordurile buy back si take off.
3. Arati care sunt tehnicile de realizare si cum functioneaza acestea

in cazul contrapartidei la nivel macroeconomic.
Răspuns 9.1
1. Fals 2. Adevarat
82

Economică, 1993.
Bucureşti, 1996.
Aprilie 2006.
83

Plati Si Garantii in Afacerile Internationale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Plati Si Garantii in Afacerile Internationale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acreditivul documentar: definiţie, caracteristici, părţi implicate şi mecanism

Unitate de învăţare Nr. 1

ACREDITIVUL DOCUMENTAR: DEFINIŢIE,

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

1.1 Definiţia şi caracteristicile acreditivului documentar

Cuvinte cheie Momentul plăţii în derularea operaţiunilor comerciale reprezintă punctul

Caracteristicile acreditivului documentar

Aşa cum este şi firesc, părţile implicate în derularea AD reflectă modul

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Alegeţi definiţia corectă pentru un acreditiv documentar:

întocmai termenele şi condiţiile impuse de importator în ordinul de

2. Alegeţi din variantele de mai jos pe cea care prezintă corect

Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.

1.2 Mecanismul plăţii prin acreditiv documentar

concordanţa documentelor cu cerinţele acreditivului documentar şi

Există o varietate de denumiri atribuite părţilor implicate în acreditivul

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.

1.3 Deschiderea acreditivului documentar

Ordinul de deschidere - precizări:

Valabilitatea prea mare va determina costuri bancare suplimentare; dacă

Locul prezentării documentelor/domiciliul acreditivului

documentar nu se specifică altfel. În lipsa oricărei menţiuni, sunt

Derularea plăţilor internaţionale este reglementată prin norme clare

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Alegeti afirmatia corecta:

Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.

În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită

1. Care sunt principalele caracteristici ale AD? Detaliaţi

2. Care sunt părţile implicate în AD şi care dintre acestea joacă un

3. Care sunt principalele elemente care trebuie completate în

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Ackerman, J.; Lacher, R.; Rechsteiner, F., Documentary Credits,

Unitate de învăţare Nr. 2

FORME ŞI TIPURI DE ACREDITIVE DOCUMENTARE

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 21

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

 Identificarea tipurilor si formelor de acreditiv documentar

2.1 Tipuri de acredititve documentare după natura angajamentului asumat de banca

Cuvinte În funcţie de natura angajamentului asumat de banca emitentă,

Acreditivul documentar irevocabil

– în limba franceză - “D’ordre (nume, adresă cumpărător) ouvrez

Acreditivul documentar irevocabil confirmat

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. AD revocabile difera de cele irevocabile prin faptul ca:

Răspunsul la test se găseşte la pagina 26.

2.2 Utilizarea acreditivului documentar

Cuvinte cheie Utilizarea acreditivului documentar este un termen generic ce

documentar se poate realiza prin:

Toate acreditivele trebuie să indice clar dacă sunt utilizate prin

înainte de scadenţă (suportă taxa scontului), recuperându-şi astfel

exportator, care atestă livrarea integrală a mărfii solicitate.

De reţinut: în cazul acreditivului documentar în care sunt

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Plata prin acceptare este o plata care presupune utilizarea unui

2. Plata diferata presupune un interval de timp intre momentul

Răspunsul la test se găseşte la pagina 26.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.