Tema 2.

Procesul de creditare
1. Primul contact şi interviul cu solicitantul.
2. Colectarea documentelor și analiza posibilităţii
de rambursare a creditului, a solvabilităţii
solicitantului, evaluarea asigurării creditului.
3. Luarea deciziei privind acordarea creditului.
4. Perfectarea documentelor care reglementează
relaţiile între bancă şi debitor.
5. Acordara creditului.
6. Monitorizarea creditelor.
Codul civil al Republicii Moldova, Nr.
1107 din 06.06.2002, art.26.
http://lex.justice.md/md/325085/

L E G E privind activitatea băncilor

nr. 202 din 06.10.2017
http://bnm.md/md/law_fin_institutes

Planul de conturi al evidentei contabile În

băncile licențiate din Republica Moldova.
Proces-verbal nr. 15 din 26 martie 1997.
http://bnm.md/md/budget_finances_regulati
on
CARACTERISTICILE PROCESULUI DE CREDITARE

creditorul întotdeauna este banca;

relaţiile dintre bancă și debitori se bazează pe principii

de piaţă;

mişcarea de valoare îmbracă întotdeauna formă

monetară;

reglementarea administrativă a întregului proces.

 PROCESUL DE CREDITARE
Etapa I
anterioară eliberării creditului
- în care se efectuează analiza
minuţioasă a cererilor de
creditare, evaluarea credibilităţii
potenţialilor debitori
(împrumutaţi), punctelor slabe
şi forte ale businessului lor
(analiza SWOT), analiza
activităţii financiare, după care
se eliberează creditul.
Etapa II
după eliberarea creditului -
include analiza ulterioară a
activităţii clientului şi
depistarea creditelor
problematice la stadii timpurii,
adică a creditelor cu risc de
nerambursare în termenii
prestabiliţi, în vederea
adoptării deciziilor cuvenite
Etapele de acordare a creditului persoanei
juridice:
Procesul de creditare a persoanelor juridice:
Toate produsele creditare sunt
eliberate debitorului după
efectuarea analizei economico-
financiare a activității clientului și
luarea deciziei în baza acestei
analize, evaluarea riscurilor și
luarea măsurilor pentru
minimizarea riscurilor în creditare
(garanții, asigurări, monitoring, și
altele).
I etapă - Analiza prealabilă a
pieţei şi elaborarea strategiei
de creditare a persoanelor
juridice

Această etapă cade în responsabilitatea

componenţei de marketing a băncii, fiind
parte din strategia de promovare a
produselor bancare.
II etapă - Elaborarea/optimizarea
componentelor politicii de
creditare cu referire la creditele
corporative.

Documentul de bază ce reglementează şi

dirijează activitatea băncii în domeniul
creditării este politica de creditare.
III etapă - Depunerea dosarului
şi a interviul cu potenţialul
debitor / client.

La această etapă se colectează un set de

documente financiare şi non-financiare,
precum şi acte de înregistrare a societăţii,
necesare pentru a putea forma o impresie
asupra capacităţii lui de rambursare a
creditului.
 În cadrul acestei etape are loc
întâlnirea cu clientul (interviul
preliminar) care poate fi inițiat atât
de client, cât și de persoana
responsabilă a băncii, și poate fi
petrecut atât în bancă, cât și la
sediul clientului.
Scopul interviului preliminar
Afacerea Clientului, sectorului și piața
unde activează;
Strategia și previziunile aferente activității;
Tranzacția/proiectului care urmează a fi
finanțat, argumentarea de către Client a
nevoilor de finanțare;
Capacității de plată a clientului (și a
fidejusorului, după caz), sursele de
rambursare a creditului;
Dosarul unui client persoană juridică va cuprinde:
Documentaţia juridică — documente de constituire (autentificat), statutul firmei, certificatul
de înregistrare a întreprinderii în registrul de Stat al întrepriderilor şi organizaţiilor şi
certificatul de atribuire a codului fiscal, licenţe, autorizaţii de funcţionare

Documentaţia financiară - planul de afaceri, bilanţurile contabile, raportul privind rezultatele

financiare pe o anumită perioadă,eventual auditate şi însoţite de raportul Comisiei de Cenzori,
raportul privind fluxul băneşti, declaraţia cu privire la impozul pe venit, descifrarea creanţelor
şi datoriilor, descifrarea fondurilor fixe, date despre existenţa conturilor curente şi de credit în
alte bănci
Documentaţia comercială - contractele de export sau import, comenzile interne însoţite de
actele adiţionale, graficele de livrări, contractele de vânzare-cumpărare sau prestări servicii,
eventual termenele de execuţie, contracte cu beneficiari ai viitoarei producţii, contracte de
parteneriat, orice alte contracte, acorduri, comenzi prin care firma poate demonstra scopul
creditului, licenţe, brevete
Documentaţia de garantare - depinde de tipurile de garanţii; ipotecă trebuie prezentat actul
de proprietate şi extrasul din Registrul bunurilor imobile, eliberat de Cadastru., hotărârea
AGA sau a CA care aprobă ipotecarea; active financiare (acţiuni, obligaţiuni, alte hârtii de
valoare)
Documentaţia nefinanciară -- se referă la acele informaţii care privesc proprietarii,
persoanele din conducerea executivă, gradul de implicare a proprietarilor în conducerea firmei
Alte documente - în această categorie intră studiile de fezabilitate, avize şi aprobări de la
administraţia publică locală sau centrală şi alte documente.
IV etapă - Analiza documentaţiei
depuse

va implica o analiză a fezabilităţii planului

privind rambursarea împrumutului, plan
prezentat de solicitant şi asupra
posibilităţilor de atingere a scopurilor pentru
care împrumutul a fost cerut
Sursele de informare şi evaluare a clientului pot fi:

documentaţia primită nemijlocit de la clientul băncii;

documentaţia din arhivele băncii şi biroul de credite;;

informaţii primite de la persoanele ce au relaţii de faceri

cu persoanele în cauză (furnizori, cumpărători, alţi
creditori ai clientului în cauză);

dările de seamă de la instituţiile particulare (note

analitice, cercetări, dări de seamă, rezultatele auditului
etc.).
 Baza informativă la analiza
întreprinderilor care solicita un credit:

rapoarte financiare publicate

rapoarte financiare interne
informația obținuta de la client
observațiile Responsabilului
documente juridice
alte documente
V etapă - Evaluarea solvabilităţii
persoanei juridice

În aceasta faza comportamentul unei bănci

poate fi prezentat astfel: un credit nu se
acordă decât dacă se poate estima că
probabilitatea rambursării o depăşeşte pe
cea a nerambursării.
Criteriile pentru luarea deciziilor privind
eliberarea creditului

Situația financiară a activității solicitantului

Experiența managerilor afacerii
Elemente de cunoaștere a clienților (istoria
creditară, relațiile cu banca, perspectiva și
oportunitățile de dezvoltare a afacerii etc.)
Profitabilitatea tranzacției
Gradul de asigurare cu garanții
Istorie creditară

– istoricul relațiilor dintre client

și Instituțiile financiare, inclusiv
banca respectivă, privind
achitarea ratelor pentru credit
 Istorie creditară
POZITIVĂ
istoria creditară pe
parcursul ultimelor 12 luni
fără restanțe înregistrate
mai mult de 5 zile bancare
per rată și conform
raportului Biroului
Istoriilor de Credit nu
sunt înregistrate restanțe
mai mult de 30 de zile pe
parcursul ultimelor 24 luni.
NEGATIVĂ
la momentul analizei
dosarului de credit
înregistrează restanțe
mai mult de 30 de zile
și/sau conform conform
raportului Biroului
Istoriilor de Credit sunt
înregistrate restanțe mai
mult de 60 de zile pe
parcursul ultimelor 24
luni
Solvabilitatea clienţilor bancari

este o stare financiar – economică

care dă încredere în capacitatea
debitorului de a rambursa creditul
bancar în condiţiile menţionate în
contract.
 Condiţiile ce trebuie să le îndeplinească
persoana fizică pentru a putea beneficia
de credite sunt:

a) realizează venituri certe şi cu caracter permanent,

pe întreaga perioadă de obţinere a creditului;
b) constituie şi utilizează surse proprii de finanţare;
c) garantează rambursarea creditelor solicitate cu
veniturile pe care le realizează, precum şi cu garanţii
reale;
d) nu înregistrează debite sau alte obligaţii neachitate
la scadenţă către bancă şi terţi la data solicitării
împrumutului.
 Metode de evaluare a
solvabilităţii clienţilor corporativi:
Scopul principal al analizei
situaţiilor financiare

este acela de a obţine o imagine

pertinentă a situaţiei interne a
întreprinderilor, reflectată concentrat în
nivelul rentabilităţii, eficienţei şi riscului,
informaţii care permit apoi selectarea
deciziilor optime de creditare.
Metoda punctajului sau credit
scoring

reprezintă procesul de modelare a deciziei

de acordare a unui credit în baza calculelor
indicatorilor din analiza financiară care sunt
apoi agregate într-o notă totală.

http://www.efin.ro/credit-scoring
http://www.efin.ro/credit-scoring/scoring-
credite-nevoi-personale
https://www.infodebit.md/?go=news&n=131
Metoda analizei multivariate

este de a combina mai mulţi indicatori

financiari în cadrul unei formule care
are ca scop generarea unui index
numeric, utilizat în determinarea stării
şi perspectivei întreprinderilor.
Coeficientul de îndatorare
globală (CIG):
Indicator ce exprima capacitatea
de îndatorare este (CIT):
Indicator pentru creditele de
trezorerie:

Cu cât indicatorul este mai mic, cu atât

situaţia întreprinderii este mai bună.
 Indicatorul care se foloseşte
în cazul datoriilor la termen:

reiese că întreprinderea trebuie să dispună de o capacitate de

autofinanţare care să acopere cel puţin 25% din obligaţiile
anuale (rate scadente, dobânzi, comisioane şi speze
bancare).
Situaţia cash flow-urilor

grupează intrările şi ieşirile de numerar

pe tipuri de activităţi desfăşurate de
către întreprindere, respectiv fluxuri de
numerar din activităţile de exploatare;
fluxuri de numerar din activităţile de
investiţii; fluxuri de numerar din
activităţile de finanţare.
În cadrul fluxurilor de numerar din activităţile de
exploatare sunt incluse:
încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestarea de servicii sau
provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri, ce pot fi
estimate pornind de la mărimea cifrei de afaceri realizate, corectată cu
variaţia soldului creanţelor comerciale înregistrate de întreprindere în
exerciţiul financiar respectiv bănci;

plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, a căror mărime

este reflectată de volumul total reprezentând: cheltuielile cu materii
prime şi materiale consumabile, alte cheltuieli materiale, alte cheltuieli
din afară, respectiv cu energie şi apă, cheltuieli privind mărfurile,
cheltuieli privind prestaţiile externe.

plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor, reprezentate de

cheltuielile cu personalul ajustate cu variaţia soldurilor conturilor
bilanţiere corespunzătoare

plăţile de numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi

identificate în mod specific cu activitatea de investiţii şi de finanţare, sunt
constituite de cheltuielile reprezentând impozitul pe profit.
Scorul Z (sau scorul lui Altman):
 Concluziile utilizării acestui
model se împart în trei categorii:
Z < 1,81 reflectă companii cu o mare
probabilitate de faliment în viitor;
Z > 3 reflectă companii cu o probabilitate
redusă de faliment în viitor;
Z > 1,8 şi Z < 3 reflectă companii cu
probabilitate nedeterminată de faliment.
VI etapă - Adoptarea deciziei de
creditare
Luarea deciziei de acordare a creditului se
atribuie autorităţilor de credit ale Băncii,
stabilite în conformitate cu prevederile din
Politica de creditare a Băncii, după
evaluarea şi analiza dosarului de
documente şi perfectarea concluziilor
analizei financiare ataşate.
Principiul potrivit căruia „a preveni este mai
uşor (şi mai ieftin) decât a vindeca"
Decizia privind acordarea
creditului trebuie să fie
bazată pe starea financiară a
clientului. Banca estimând că
rambursarea creditului se va
realiza din activitatea curentă
a debitorului.
 VII etapă - Pregătirea şi
încheierea contractului de credit
şi contractului de asigurare a
creditului, eliberarea creditului.

este etapa finală de negocieri

Contractul de credit şi contractului de
garantare a creditului va fi semnat de
persoanele autorizate atât din partea băncii
cât şi din partea clientului
VIII etapă - Controlul asupra respectării
prevederilor contractului de credit şi
rambursării creditului – monitoringul
creditului.

Urmărirea modului de derulare a creditului

începe odată cu aprobarea şi acordarea
împrumutului bancar şi durează până la
rambursarea totală a acestuia împreună cu
plata dobânzilor şi datoriilor ce reies din
această activitate.
Monitoringul creditar
un sistem de control elaborat pentru
supravegherea rambursării creditelor şi
a achitării dobînzilor aferente acestui,
precum şi elaborarea deciziilor ce ţin
de asigurarea rambursării creditelor.
Scopul monitoringului constă în
supravegherea creditului pentru a
preveni transformarea creditelor
performante în cele problematice.
Principiile de bază ale efectuării monitorizării creditelor
presupun :

Controlul periodic al creditelor;

Elaborarea etapelor de control al creditelor pentru

asigurarea rambursării creditelor;

Controlul sistematic al creditelor problematice;

Verificarea minuţioasă a creditelor în cazul crizelor

economico-financiare.
 Monitoringul creditar
presupune, aflarea situaţiei la zi a afacerii
clientului, precum şi a posibilităţii acestuia de a
plăti în continuare datoria către bancă,
urmărirea tendinţelor contrare astfel încât să se
poată lua măsuri preventive, confirmarea folosirii
creditului în scopul acordării,
infirmarea sau confirmarea informaţiilor date de
client, descoperirea practicilor neobişnuite
folosite de client,
informarea despre activitatea clientului şi a
credibilităţii lui, asigurarea că acest client este
încă solvabil
 Ca etapă finală a procesului de
creditare, monitoringul presupune
Contribuirea la Elaborarea unor
achitarea măsuri în cazul
obligaţiunilor în apariţiei situaţiei de
sumă totală şi în neplată din partea
termenele întreprinderii
prevăzute; debitoare.
 Funcțiile de baza ale
monitoringului:
Asigura respectarea regulilor și a obligațiunilor
contractuale, inclusiv prezentarea periodică a
informației financiare de către debitor persoană
juridică pe toată durata creditului
Stabilește o relație bilaterala cu clientul, asigura
existenta legăturii inverse vizavi de produsele și
procedurile bancare, oferind posibilitate băncii de a-si
îmbunătăți continuu oferta și calitatea deservirii
Permite băncii să reacționeze adecvat la modificarea
parametrilor riscului creditar asociat cu un anume
debitor, cu locație sectorială sau regională, care la
rândul sau influențează la clasificarea activelor
aferente
Creditele neperformante

se pot defini ca fiind acele împrumuturi

bancare acordate clienţilor a căror situaţie
economico-financiară, deteriorată, din
diverse cauze, în diferitele faze ale
procesului de creditare, nu mai asigură
condiţii de rambursare integrală sau
parţială a creditului şi de achitare a
dobânzilor şi comisioanelor datorate.
Cauze determinate de greşeli
comise de bancă:
cauze care apar în stadiul de analiză;
cauze care apar din modul de acordare a
creditului;
cauze care apar pe parcursul derulării
creditului;
cauze care apar când problema este
efectivă.
 Cauze determinate de
beneficiarii creditelor:
calitatea necorespunzătoare
a conducerii;
deteriorarea procesului de producţie;
dezvoltarea prea rapidă;
politici de marketing necorespunzătoare;
politici şi practici financiare
necorespunzătoare.
Cauze determinate de factori
externi:

factori de mediu;
factori de natură economică şi
legislativă;
factori de piaţă.