Tema 5.

Gestiunea
portofoliului de
credite al băncii
• Portofoliul de credite al băncii reprezintă
totalitatea creditelor acordate de bancă la
un moment dat de timp sau suma creditelor
băncii şi datoriilor debitoare privind leasingul
financiar, minus alocările pentru pierderi la
credite sau leasing.
• Formarea și analiza portofoliului de credit permite băncii sa-și elaboreze
strategia și tactica de dezvoltare, capacitatea de creditare a clienților și
dezvoltarea activității de afaceri.
• Evaluarea portofoliului de credite este procedura de studiere a caracteristicilor
de calitate ale băncii și rambursarea creditelor, reducerea riscului de credit -
adică lipsa plăților aferente contractului de bază de credit și a dobânzii
aferente.
• Evaluarea portofoliului de credite conține următoarele elemente:
• evaluarea portofoliului de credite din punct de vedere de corespundere
limitelor impuse de legislația în vigoare;
• evaluarea structurii bazate pe dinamica;
• evaluarea calității creditelor, care alcătuiesc portofoliul de credite al bănciii;
• evaluarea portofoliului de credite după risc prin definiția mărimea necesară a
rezervelor pentru acoperirea pierderilor din credite și împrumuturi pe baza
structurii portofoliului de credite.
 Dirijarea calităţii portofoliului de credite presupune
câteva etape:
1. Alegerea criteriului de evaluare a calităţii fiecărui credit;
2. Determinarea categoriilor în care vor fi incluse creditele
în dependenţă de riscul pe care îl implică fiecare credit;
3. Evaluarea fiecărui credit eliberat de bancă şi raportarea
acestuia la o anumită categorie în dependenţă de riscul
nerambursării;
4. Determinarea structurii portofoliului de credite şi
verificarea creditelor;
5. Aprecierea calităţii portofoliului de credite în întregime;
6. Analiza factorilor în dinamică care influenţează
calitatea portofoliului de credite;
7. Determinarea reducerilor pentru pierderi la credite, care
să acopere riscul de credit al activității de creditare;
8. Elaborarea unor măsuri de îmbunătăţire a calităţii
portofoliului de credite.
 Astfel calitatea portofoliului de credite se
stabileşte după următoarele criterii:

1. Structură;
2. Profitabilitate;
3. Stabilitate;
4. Asigurate;
5. Rambursare;
6. Risc.
• Creditele neperformante.
• Creditele neperformante se pot defini ca fiind
acele împrumuturi bancare acordate clienţilor a
căror situaţie economico-financiară, deteriorată,
din diverse cauze, în diferitele faze ale procesului
de creditare, nu mai asigură condiţii de
rambursare integrală sau parţială a creditului şi de
achitare a dobânzilor şi comisioanelor datorate.
• Rezultă că un credit poate deveni problematic în
oricare din fazele procesului de creditare, inclusiv
în faza de analiză, datorită unor cauze
dependente sau independente de practica
bancară, dar în această fază el nu se manifestă
practic.
 Cauzele apariţiei creditelor neperformante

I. Cauze determinate de greşeli comise de bancă

• Aceste cauze urmează din punct de vedere cronologic

etapele din activitatea de creditare, după cum urmează:
• a) cauze care apar în stadiul de analiză:
• eşecul de a pune întrebări pertinente, izvorâte din teama
de a nu-l supăra pe client şi, implicit, de a nu-l pierde;
• neînţelegerea tipului de afaceri al solicitantului;
• existenţa unor relaţii de prietenie între ofiţerul de credit şi
solicitantul de credit;
• analiza necorespunzătoare a solicitantului împrumutului,
datorită lipsei informaţiilor, etc.
• b) cauze care apar din modul de acordare a
creditului:

• structurarea inadecvată a împrumutului -

destinaţie, sumă, sursa rambursării, termenele la
care trebuie rambursat;
• garanţia de plată inadecvată;
• acordarea fondurilor înainte de perfectarea
contractului de împrumut, solicitantul putând
refuza ulterior acceptarea anumitor clauze;
 c)cauze care apar pe parcursul derulării
creditului:
• neprimirea şi neanalizarea balanţei de verificare
lunare a situaţiilor financiar-contabile şi bugetului
de venituri şi cheltuieli care arată menţinerea
capacităţii de plată a împrumutatului;
• neefectuarea de vizite la sediul împrumutatului
pentru a verifica faptic garanţia creditelor, modul
de realizare a programelor de producţie, şi
respectarea destinaţiei creditului;
• neurmărirea impactului produs de schimbările
intervenite în condiţiile economice asupra
împrumutatului;
• acordarea de noi credite pentru plata dobânzii.
 II. Cauze determinate de beneficiarii creditelor
• Acestea se referă la modul de gestionare a
afacerilor de către împrumutat, precum şi la
poziţia sa pe piaţă după cum urmează :
• a) calitatea necorespunzătoare a conducerii;
• b) deteriorarea procesului de producţie;
• c)dezvoltarea prea rapidă (lipsa unui capital propriu care
să susţină capacitatea de autofinanţare, creşterea cheltuielilor de
circulaţie pentru a susţine efortul de vânzare).
• d)politici de marketing necorespunzătoare;
• e)politici şi practici financiare necorespunzătoare.
 • III. Cauze determinate de factori externi
• Schimbări în economie, reglementări, concurenţă, tehnologii şi alţi
factori pot să afecteze negativ activitatea clientului. Aceşti factori sunt:
a) factori de mediu:
• unele credite neperformante apar pentru faptul că unii clienţi nu fac
faţă unor dezastre naturale ca focul, seceta, inundaţiile, îngheţul.
b) factori de natură economică şi legislativă:
• recesiunea economică este o perioadă a ciclului economic când mulţi
agenţi economici nu pot activa profitabil;
• modificări în nivelul taxelor, impozitelor, salariului minim, subvenţiilor.
c) factori de piaţă:
• neadaptarea la cerinţele pieţei;
• dependenţa de o singură piaţă care îşi poate modifica cererea;
• apariţia unui concurent puternic;
d) factori tehnologici:
• introducerea unor produse mult mai sofisticate din punct de vedere
tehnic (high-tech) de către concurenţă;
• dificultatea de a ţine pasul cu concurenţa în ceea ce priveşte înnoirea
utilajelor şi echipamentelor de înaltă productivitate.
 Credite expirate
• a) activ expirat – activul, a carui plata in vederea
rambursarii/stingerii n-a fost achitata mai mult de
30 zile de la data scadentei platilor prevazute de
contract. In cazul in care un activ devine expirat si
soldul acestuia se considera expirat;
• b) activ renegociat – activul nerambursat/nestins,
la care ulterior, in baza unui acord, au fost
modificate termenele de efectuare a platilor
expirate. Pentru calificarea activului ca renegociat,
in cadrul renegocierii oricarui activ, se stabilesc
conditii preferentiale prin reducerea ratei dobinzii
si/sau sumei activului initial (sumei specificate in
contract), tinind cont de inrautatirea situatiei
financiare a contrapartii;
• c) activ prelungit – activ al carui termen de
rambursare/stingere a platii, stabilite
conform contractului, este prelungit in baza
unui acord. Pentru calificarea activului ca
prelungit, acordul trebuie sa fie semnat
inainte de calificarea activului ca expirat
conform termenului de plata prevazut in
contractul initial. Determinarea starii de
expirare a activului se efectueaza in baza
contractului initial si conform notiunii „activ
expirat”;
Recuperarea creditelor
neperformante.
• In vederea recuperării creditelor neperformante se pot
aplica mai multe metode şi anume:
1. pe cale amiabilă;
2. supraveghere bancară;
3. metode de redresare economică;
4. executarea silită.
• 1. Recuperarea creditelor pe cale amiabilă reprezintă o
metodă care se aplică pentru creditele nerambursate la
scadenţe pană în 30 de zile. Recuperarea pe această
cale se materializează prin emiterea de către bancă a
unor scrisori prin care se atenţionează agentul economic
asupra debitelor create şi asupra consecinţelor în caz de
neacoperire a acestor debite.
• 2.Recuperarea prin instituirea supravegherii bancare
reprezintă o posibilitate, dar pentru a putea fi aplicată
trebuie prevăzută distinct printr-o clauză în contractul
de credite. Si se referă la impunerea unor măsuri care
se pot concretiza în:
• închiderea tuturor conturilor deschise la alte bănci;
• supravegherea plăţilor;
• supravegherea aprovizionărilor;
• supravegherea vânzărilor;
• impunerea lichidării creanţelor;
• crearea de lichidităţi prin valorificarea cât mai rapidă şi
eficientă a activelor fixe cu grad mic de utilizare;
• impunerea contractării unor credite de tip factoring sau
leasing.
• 3.Recuperarea creditelor neperformante
prin redresare economică - presupune
luarea unor măsuri de tehnici bancare,
aceste măsuri pot fi:
• rescadenţarea ratelor de credit;
• amânarea plăţii dobânzilor;
• suplimentarea creditului;
• reducerea datoriei clientului (5-10%) ca o
dovadă a bunei credinţe a băncii.
4. Procedura de acoperire a debitelor prin
valorificarea silită a garanţiilor clienţilor este
utilizată atunci când s-a constatat că toate căile
propuse anterior au fost epuizate, clientul nu
respectă convenţiile anterioare, este evaziv sau
obstrucţionează banca.
Procedura de executare silită se referă la:
• - executarea garanţiilor;
• Recuperarea creditelor acordate clienţilor a căror
situaţie economico-financiară nu mai asigură
condiţii de rambursare se poate realiza prin
vânzarea garanţiilor conform prevederilor Legii cu
privire la gaj şi Codului de Procedură Civilă ale
Republicii Moldova.
 Trecerea creditelor la pierderi.
• Creditele clasificate ca compromise urmează a fi trecute
la pierderi din contul reducerilor pentru pierderi la credite
(fondului de risc) în decursul următorului trimestru
calendaristic după data gestionară la care au fost
clasificate astfel. Concomitent are loc luarea acestora la
evidenţă la contul memorandum.
• Trecerea la pierderi a creditului nu anulează datoria la
credit a debitorului şi nu denotă că banca nu poate să-şi
exercite şi în continuare dreptul legal deplin pentru a
obţine rambursarea creditului.
• Calculul dobânzii la creditele stinse din fondul de risc nu
se efectuează.
• Creditele trecute la pierderi, la care nu sunt şanse de a
le recupera datoria, la decizia Consiliului Băncii, pot fi
anulate din portofoliul creditelor trecute la pierderi.
Figura 1.3. Funcții prin care se manifestă
gestiunea portofoliului de credite.

Funcțiile de gestiune a PC

Diversifiarea
Funcția analitică riscului de
credit
• Gestionarea portofoliului de credit oferă băncii posibilitatea de a dezvolta sau de a
descuraja operațiunile de creditare, permite îmbunătățirea lor după structura, de a
stabili gradul de protecție împotriva calității joase a creditelor. O abordare coerentă de
gestionare a portofoliului de credit poate îmbunătăți în mod semnificativ indicatorii de
activitate ale băncii, să-l întărească siguranță financiară și să îmbunătățeasca ratingul.
• Gestionarea portofoliului de credit se bazează pe unele principii economice și
organizatorice.
• 1. Gestionarea portofoliului de credit este interconectat cu alte activități ale băncii, de
exemplu, lichiditatea, venituri. La rândul său, volumul și calitatea creditelor direct
depind de valoarea fondurilor proprii ale băncii, structura mijloacelor atrase, cultura de
creditare, nivelul de organizare și funcționare a sistemului general de management în
bancă.
• 2. Analiza portofoliului de credite este una de avengură, iar calitatea portofoliului de
credite depinde de calitatea fiecărui credit sau grup omogen.
• 3. Analiza portofoliului de credite reprezintă observarea sistematică a supa activității
băncii, ceea ce permite de a evalua structura și calitatea creditelor în dinamică.
• 4. Datele obținute în urma analizei creditelor, oferă posibilitatea de aplicare a acestora
pentru a lua operativ decizii manageriale pentru diferite subdiviziuni ale băncii implicate
în procesul de creditare.
• 5. Gestionarea portofoliului de credit implică utilizarea unor criterii de evaluare și a unor
sisteme de indicatori de activitate a băncii în domeniul creditării. În acest caz valoarea
acestor criterii și componența indicatorilor se stabilesc de către fiecare bancă de sine
stătător, reieșind din propria experiență acumulată și de practicile internaționale.
• Gestionarea portofoliului de credit este considerată de către experți din
două poziții: la macro, și micronivel. Astfel, la nivel macro se efectuează
analiza și reglementarea relațiilor de credit în corelare cu realitățile si
situația macroeconomică, legând volumul si structura de creditare a
economiei cu creșterea produsului intern brut, dezvoltarea fluxului de
numerar, investițiilor, reducerea inflației. La nivel micro, se preconizează
elaborarea și respectarea strategiei de dezvoltare a operațiunilor de credit
de către fiecare bancă, căutarea și selectarea clientilor, studiul
necesităților și bonității solicitanților de credite; controlul în procesul de
utilizare a creditului de către împrumutat.
• La toate nivelurile de gestiune al creditelor se prevede o activitate
analitică și organizatorică în domeniul formării bazei informaționale; de
planificare și reglementare a direcțiilor de dezvoltare, de supraveghere și
de control; elaborarea măsurilor de îmbunătățire a procesului de
creditare.
Gestiunea creditelor
neperformante.
• Administrarea creditelor problematice presupune controlul
pierderilor şi recuperarea maxim posibilă a creditelor
acordate şi dobânzilor aferente.
Dacă un credit nu este rambursat, devenind un credit
neperformant, profitul scade şi cheltuielile cresc din
următoarele motive:
• banca este nevoită să înlocuiască lipsa de fonduri astfel
apărută prin atragerea de noi depozite pentru care
plăteşte dobândă;
• dobânda pentru depozitele în baza cărora a fost acordat
creditul trebuie plătită;
• nu este încasată întreaga dobândă pentru creditul acordat
şi astfel profitul anticipat nu este realizat;
• pentru a-şi menţine solvabilitatea, banca trebuie să ia
sumele aferente creditului nerecuperat din profit sau din
alte active.
 • În vederea prevenirii apariţiei creditelor
neperformante, se va urmari:
a) respectarea destinaţiei creditelor prin utilizarea
acestora numai în scopurile pentru care au fost
aprobate;
b) plăţile din credite se vor efectua sub control
bancar, pe bază de documente legale (plăţi prin
virament);
c) cesionarea în favoarea băncii a fluxului de
lichidităţi (cash flow), care trebuie să fie derulat
prin banca;
d) reflectarea corectă şi la zi în evidenţa contabilă a
operaţiunilor legate de utilizarea şi rambursarea
creditelor, achitarea dobânzilor şi comisioanelor
aferente acestora; etc.
 • Gestiunea riscului de creditare.
•     Băncile comerciale ce participă în procesul de
creditare sunt influenţate de anumite evenimente interne
şi externe.
• De aceea, chiar şi în cazul unei politici de creditare
perfecte sunt inevitabile anumite pierderi la credite.
• Banca nu trebuie să acorde intenţionat credite
nefavorabile, însă o parte din credite pot deveni
nefavorabile în viitor.
• Reputaţia băncii poate fi subminată în urma majorării
cotei creditelor problematice, iar aceasta poate, la
rândul său, să influenţeze asupra poziţiei băncii pe piaţa
resurselor creditare.
   
    
•  Pentru diminuarea riscurilor aferente activităţii de
creditare bancile elaboreaza şi a implementeaza un
sistem de gestiune a riscului de creditare.
• Principiile structurale şi metodele de funcţionare a
acestui sistem sunt expuse în Politica de creditare..
• Banca îşi pune scopul de a respecta permanent
normele stabilite de către Banca Naţională a Moldovei
în vederea limitării riscului de creditare (datoria maximă
a unui grup de persoane, ce activează în comun, a
persoanelor afiliate şi lucrătorilor băncii, raportul sumei
datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane,
care constituie după mărime primele datorii nete, la
portofoliul de credite, etc.)
  
  În afară de aceasta Politica menţionată determină valorile
maxim admisibile ale următorilor indicatori:
a) Raportul Fondului de risc faţă de portofoliul de credite – 5%
b) Raportul creditelor expirate faţă de portofoliul de credite –
5%
c) Raportul creditelor dubioase şi compromise faţă de
portofoliul de credite – 2%, faşă de fondul de risc – 15%.
•     Indicatorii de bază ai riscului de creditare caracterizează
suficienţa Fondului de risc format pentru acoperirea
eventualelor pierderi rezultate în urma nerambursării
împrumuturilor.
    Planificarea indicatorilor riscului de creditare al Băncii şi
determinarea normelor de risc se efectuează în mărimi
absolute, fără a ţine cont de gajul disponibil şi garanţiile
acordate la creditele acordate.