CUPRINS

Adnotare…………………………………………………………………………………2

Lista abrevierilor………………………………………………………………………...4

Introducere………………………………………………………………………………5

Capitolul I. Definirea și evoluția cardurilor bancar…………………………………....8

1.1 Istoria apariției și dezvoltării cardurilor bancare……………………8

1.2 Definirea și clasificarea cardurilor……………..…………………...11
1.3 Avantajele și dezavantajele utilizării cardului………………………21

Capitolul II. Operațiunile efectuate cu carduri. Sistemele mondiale majore care asigură
promovarea si globalizarea plăților prin carduri………………………………………26

2.1 Emiterea, utilizarea și acceptarea cardurilor………………………...26

2.2 Operațiuni de plăți efectuate cu carduri virtuale și riscurile

posibile …………………..........................................................................30

2.3 Sistemele internaționale de plăți la etapa actuală și cardurile emise de către

ele………………………………………………………………………..38

Capitolul III Infracțiuni în domeniul mijloacelor de plată speciale. Perspectiva cardurilor in

Republica Moldova…………………………………………………………………...…50

3.1 Bazele juridice si funcționale ale sistemului de plată cu utilizarea cardurilor de

plată in Republica Moldova …………………………………………….50

3.2 Formele de bază, modurile și condițiile comiterii fraudelor cu utilizarea

cardurilor de plată.....................................................................................59

3.3 Evoluția și perspectivele cardului în Republica Moldova…………...70

Concluzii și recomandări………………………………………………………………..77

Bibliografie……………………………………………………………………………...79

Anexe…………………………………………………………………………………….81

1
 Adnotare

la teza de licență cu tema:

Cardul - instrument modern de plată în decontările interne și internaționale

Culicova Anastasia, Chișinău,2017

Teza cu tema: “Cardul - instrument modern de plată in decontările interne și internaționale” este
constituită din întroducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie cu 30 titluri, 4
anexe, 78 pagini de text de bază, 2 figuri și 3 tabele.

În teză au fost utilizate cuvinte-cheie cum ar fi: emitent, card de debit, card de credit, smart card,
sistem de plată, retragere de numerar, tranzacție, posesor de card, comerciant, cont curent.

Semnificația și valoarea aplicativă a tezei constă în evidențierea rolului cardului de plată ca o

inovaţie revoluţionară care a putut fi aplicată în practică datorită progreselor deosebite din
domeniul informatic şi electronic. Rolul său este acela de a facilita schimbul de fonduri prin
tehnici electronice între partenerii de afaceri cu ajutorul băncilor. Cardul a intrat definitiv în
familia instrumentelor de plată atunci cand şi-a dovedit eficienţa, preţul echipamentelor şi reţelei
au devenit accesibile atît băncilor, cît şi populaţiei.

Scopul și obiectivele cercetării propuse constituie: determinatea conceptului de card bancar,

utilizarea cardului în decontările interne și internaționale, gradul de utilitate a sistemului de plată
fără numerar, protecția și securizarea informației împotriva utilizării frauduloase a cartelelor de
plastic.

2
 ANNOTATIONS
to the thesis with topic:
The card - a modern instrument of payment in domestic and international
settlements
Culicova Anastasia,Chisinau,2017

Thesis with the theme: “The card - a modern instrument of payment in domestic and
international settlements” consists of introduction, three chapters, conclusions and
recommendations, bibliography with 30 titles, 4 attachments, 78 pages of basic text, 2 figures
and 3 tables.

In the thesis have been used keywords such as: issuer, debit card, credit card, smart card,
payment system, cash withdrawal, transaction, cardholder, merchant, account current.

The significance and the applicative value of the thesis consist in highlighting the role of the
payment card as a revolutionary innovation that could be applied in practice because of the
advances outstanding in the field of computer and electronic. Its role is to facilitate the exchange
of funds through the techniques of electronic between business partners with the help of banks.
The card has entered definitively in the family of instruments of payment, when and has proved
its effectiveness, the price of the equipment and the network became accessible to both banks
and the population.

The goal and the aim of the thesis of the proposed research are: determination of the concept of
a bank card, using the card in domestic and international transaction, the degree of utility of the
system of cashless payment, the protection and securing of information against fraudulent use of
plastic cards.

3
 Lista abrevierilor

1. AIC- asociați interbancară de carduri

2. PIN- număr personal de identificare
3. ATM-automated teller machine
4. POS terminal- (engl. Point of sale) terminal electronic de plată
5. EFT POS- electronic funds transfer at point of sail
6. EBG- electronic banking group
7. BNM- Banca Națională din Moldova
8. BERD- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
9. IAPA- International airline passangers association
10. WPC-wood plastic composites

4
 Introducere

Actualitatea temei de cercetare. În ultimii ani tema banilor electronici preia o actualitate tot
mai înaltă. Moneda electronică a apărut datorită dezvoltării tehnologice care a făcut posibil
transferul electronic a fondurilor bănești (intre diferite conturi) și reprezentată, in principal, de
cărțile de plată(card), uneori numite și „bani de plastic” (card de debit și card de credit). Experții
care analizeaza tendințele creării unui nou spațiu economic cu valuta comună in rapoartele sale
pun accent pe tema cardurilor de plastic. La etapa actuală aspirația creării unui spațiu comun de
plata și respectiv alegerea instrumentelor de plată electronică este intradevăr o tendința
contemporană a tuturor țărilor.

Cetățenii Republicii Moldova și alte țări CSI pentru o lungă perioadă de timp a avut o idee
foarte vagă în privința cardurilor bancare de plastic. Colapsul Uniunii Sovietice a rupt multe
stereotipuri vechi de plăți fără numerar și relații monetare. Au apărut bănci noi, dinamice care
construiau planurile lor de dezvoltare nu pe dorința de a obține beneficii imediate, ci pe
înțelegerea importanței integrării în comunitatea bancară internațională, acceptarea standardelor
de servicii pentru clienți de înaltă calitate, nevoia de tehnologie avansată și respect pentru
nevoile cetățenilor obișnuiți

În scopul de a câștiga încrederea clienților nu este suficient doar a le oferi numai serviciile
tradiționale. Trebuie să se schimbe formele și metodele de serviciu, să sporească capacitățile de
serviciu, pentru a oferi servicii bancare complexe.

Într-o piață de retail extrem de competitivă este nevoia de a găsi noi soluții, pentru a adapta
activitățile la infrastructura tehnologică în schimbare.

Pentru băncile din Moldova este foarte actuală întrebarea de oferire populației o gamă
complexă de servicii a plăților fără numerar. Și aici, va fi analizată experiența neprețuită a
sistemelor de plăți din plastic a țărilor occidentale dezvoltate.

Din păcate, problemei utilizării cardurilor internaționale de plastic în republica Moldova sunt
dedicate foarte puține articole în ziare și reviste.

Lipsa studiilor cu privire la această problemă și actualitatea ei in condițiile de trecere a țării

noastre pe piața internațională (și, prin urmare, economiei deschise) a determinat alegerea temei
lucrării de licență. În afară de toate, autorul este un mare fan al tehnologiilor informaționale,
dezvoltarea și punerea în aplicare a acestora în practică.

În prezent, este cunoscut un număr mare de sisteme bancare internaționale, care posedă
diferite game de servicii, caracteristici de funcționare și zone geografice de acțiune.
5
 În ceea ce priveşte gradul de studiere a temei de cercetare menţionăm că, deşi
problematica sistemelor de plăți fără numerar concentrează o serie întreagă de lucrări de
specialitate, modul de abordare este unul punctual, lipsind o abordare globală şi pluridisciplinară
a mecanismelor şi strategiilor prin care instituțiile financiare utilizează acest sistem de plăți.

Scopul lucrării constă în examinarea sistemelor de plăți fără numerar, facilitățile acestui
sistem de plată la etapa actuală, promovarea de către bănci unui astfel de sistem și infracțiunile
posibile efectuate cu ajutorul cartelelor de plastic și metode de securizare și prevenire a
fraudelor.

Scopul lucrării este relevant prin următoarele sarcini ale cercetării:

· Studierea conceptului de card și sistemului de plată fără numerar;

· Examinarea și analiza operațiunilor efectuate cu carduri în sistemul bancar intern și
internațional;
· Efectuarea analizei infracțiunilor desfășurate prin intermediul de plăta fără numerar;

Obiectivul cercetării constă în specificarea și evidențierea aspectelor practice și definitorii al

sistemului de decontări fără numerar.

Volumul şi structura tezei. Teza dată are o structură bine definită şi complexă. Prin urmare
este compusă din 3 capitole, alcătuite respectiv din 3 subcapitole, concluzii şi recomandări,
literatura selectivă studiată şi anexele.

Astfel, în Introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare şi importanţa

acesteia, gradul de studiere a temei investigate, mai sunt precizate scopul, obiectivele şi obiectul
cercetării.

În primul capitol „Definirea și evoluția cardurilo bancare” se pune accentul pe istoricul

apariției și evoluției cardurilor bancare. Sunt specificați primii emitenți de carduri de plastic, sunt
aduse definiții pentru așa noțiuni ca: card de credit, card de debit, card cu bandă magnetică etc.
Am clasificat tipurile de carduri și am precizat gradul de utilitate a sistemului de plăți prin
carduri.

Dezvoltarea sistemului național de plăți fără numerar pe baza instrumentelor de plată

electronice este o direcție importantă de lucru pentru a reduce circulația de numerar și costurile
pentru organizarea acestuia, completarea bazei de resurse a băncilor, pentru a îmbunătăți
transparența și caracterul complet al evidenței operațiunilor de plată, creșterea de plată de cultură
a populației și de securitate.

6
 În capitolul II “Operațiunile efectuate cu carduri. Sistemele mondiale majore care
asigură promovarea si globalizarea plăților prin carduri” sunt analizate operațiunile efectuate prin
intermediul cartelelor de plastic, este examinată noțiunea de Internet banking și card virtual și
riscurile utilizării acestora. Dupa aceasta am remarcat faptul că piața tradițională de carduri de
plată este suficient de intensă, prin urmare, pentru a asigura atractivitatea acestuia emitenții
trebuie să propună noi domenii de utilizare a cardurilor produse. Apoi am trecut la examinarea
pieței internaționale și emitenților majori de carduri, care asigură dezvoltarea pieței naționale de
carduri care servește drept exemplu pentru sistemul bancar al Republicii Moldova.

Capitolul III ”Infracțiuni în domeniul mijloacelor de plată speciale. Evoluția și

perspectiva cardurilor în Republica Moldova” se cercetează bazele legale și juridice ale
sistemelor de plată cu utilizarea cardurilor în R. Moldova, apoi se trece la analiza detaliată a
formelor principale, mijloacelor și condițiilor de desăvîrșire a infracțiunilor cu utilizarea
cardurilor de plată. După aceasta am trecut la analiza perspectivelor şi evoluţiei cardului în ţara
noastră, influenţa sistemului de plată fără numerar asupra populaţiei și facilităţile pe care le oferă
cardul atît consumatorilor cît şi băncilor comerciale. Am evidenţiat, în limita surselor
disponibile, modul de organizare şi funcţionare a cardului bancar în Republica Moldova, rolul,
funcţiile, cardului în cadrul economiei statului.

Concluziile şi recomandările reprezintă ultimul compartiment al tezei care conţine sinteze

ale cercetărilor, studiului elaborat, dar şi recomandări cu privire la activitatea sistemului de
decontare fără numerar.

7
Capitolul I.

Definirea si evoluția cardurilor bancare

1.1 Istoria apariției si dezvoltării cardurilor bancare

În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piaţă avansate specializarea:
plăţi fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice şi de telecomunicaţii a permis globalizarea
tranzacţiilor şi creşterea fiduciarităţii în comerţul de servicii. Serviciile financiare au devenit un
factor de creştere a eficienţei tranzacţiilor, dar şi a independenţelor între partenerii de afaceri.
Plaţile sunt astăzi critice, iar riscul generat de comportamentul în timp al resurselor de creditare
are la dispoziţie formule revoluţionare de management. Datorită performanţei în transferul şi
deconectarea banilor, devin posibile noi produse în întreaga economie fiduciară, deocamdată doar
prin materializarea unei singure ramuri de opţiune tehnologică: instrumentul multifuncţional şi
personalizat de economisire, credit şi plată. [1;66]
Este desigur, o certitudine că puţini specialişti din domeniul financiar ar fi putut ghici cu
mai bine de 40 de ani în urmă impactul pe care urma să-l aibă cardul bancar asupra întregii vieţi
economice şi sociale, că acest produs urma să devină cel mai profitabil şi des utilizat dintre
produsele financiare oferite consumatorilor.
În anul 1946, John C. Biggins creează premisele apariţiei cardului bancar. Lucrând ca
specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din Brooklyn, Biggins s-a
gîndit să lanseze un nou plan de creditare denumit “Charge-it” care să utilizeze bonurile valorice
în schimbul cărora se puteau face achiziţii de la comercianţi la acest nou plan de creditare.
Principiul care stătea la baza acestui plan era relativ simplu: comercianţii depuneau aceste bonuri
valorice obţinute în urma vânzărilor efectuate (în general de mică valoare) într-un cont bancar, iar
banca factura cumpărătorii pentru contravaloarea lor. [2;25]
De la acest plan de creditare şi pâna la apariţia efectivă a primului credit-card modern nu
mai era decât un singur pas, iar în 1951 acest pas este făcut de Franklin National Bank din New
York.
Cam în aceeaşi perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru călătorii şi
consum (Travel&Entertainment Card). Acest nou card a stârnit interesul băncilor de a lua în
considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe baza unui card de plastic care
funcţiona într-un mod similar cu bonurile valorice introduse de J. C. Biggins.
Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument propriu-
zis abia în 1960, când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent denumită VISA
International). Persoanele care au conceput acest nou instrument şi sistem-suport, se aşteptau de

8
la bun început ca produsul să fie rapid absorbit de consumatori. Ceea ce nu au sesizat a fost ca
acest nou instrument bancar, în doar câţiva ani de la lansarea sa, va revoluţiona definitiv modul de
achiziţionare de bunuri şi servicii pentru milioane de consumatori de pretutindeni. [2;28]
BankAmericard, emis de Bank of America, a fost utilizat la început de foarte puţini
consumatori, pentru ca apoi, în numai zece ani, statisticile să indice existenţa a peste 20 milioane
de deţinători de carduri.
Odata cu succesul nemaiîntâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17 bancheri din
diferite instituţii financiare s-au decis sa-şi creeze propria reţea, prin care sa-şi accepte reciproc
credit-cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 banci înfiinţeaza AIC, care se ocupă cu
procedurile de autorizare, clearing şi decontare.
Odată cu dezvoltarea pe plan internaţional a acestei organizaţii, în 1979 aceasta şi-a
schimbat denumirea în Master Card. Astfel, această organizaţie, a cunoscut, ca şi BankAmericard
(VISA International), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90 milioane de carduri
MasterCard în circulaţie. [22]
Piaţa cardului a evoluat ascendent, aceasta întrucât, cu toate reticenţele, acest instrument
rămâne pentru consumatorul de baza, turist sau om de afaceri, o modalitate practica de
reglementare. “Alergia” manifestată de anumite categorii de utilizatori potenţiali faţă de acest
produs (riscurile de fraudă, furt sau pierdere, la care se adaugă incitarea spre consum) nu a
împiedicat extinderea lor. [23]
Motivele pentru care acest nou instrument de plată, cardul, a cunoscut o dezvoltare
fenomenală într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: a) al
deţinătorilor de carduri, b) al comercianţilor şi c) al băncilor. Noţiunea de card provine din
limba engleză deoarece acest instrument a apărut pentru prima dată în S.U.A. şi ulterior a apărut
şi s-a dezvoltat în alte părţi, preluând denumirea generică consacrată pe piaţa americană. [28]

A. Deţinătorii de carduri.
La început, instituţiile financiare emitente de credit-carduri s-au confruntat cu o problemă
deosebit de importantă. Bancherii nu ştiau ce segment de piaţă să abordeze cu prioritate în emiterea
cardurilor: cel al comercianţilor (astfel încât deţinatorii să poată utiliza cardul în multe locuri) sau
cel al deţinătorilor (astfel încât comercianţii să poată utiliza carduri). Multe bănci au atacat ambele
segmente în egală măsură, dar s-a dovedit ulterior că tactica cea mai bună era atragerea
comercianţilor în acceptarea cardurilor. Astfel, consumatorii (potenţialii deţinători de carduri)
puteau observa din ce în ce mai mute locuri unde îşi puteau folosi cardurile.[21]
Reţelele hoteliere de lux, companiile petroliere sau marile magazine au adoptat imediat
cardurile de plată pentru a obţine fidelitatea din partea clienţilor.
9
 Uşurinţa în utilizare a cardurilor a asigurat succesul acestora. Băncile au promovat ideea
uşurinţei în utilizare, atrăgând atenţia asupra faptului că nu mai era nevoie ca deţinătorii de carduri
să poarte asupra lor sume însemnate de numerar, numai apăreau probleme ivite în utilizarea
cecurilor, nu exista nici o dificultate în achiziţionarea de bunuri şi servicii, iar cardurile erau
acceptate de foarte mulţi comercianţi.[27]
Costurule referitoare la gestiunea cecurilor au determinat bancile să încurajeze plăţile prin
intermediul cardurilor. Afirmaţia cu privire la eliminarea progresiva a cecurilor şi înlocuirea lor
cu carduri este exagerata: cele două instrumente vor coexista, completându-se în unele funcţii.
Cardul bancar asigură obţinerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte convenabil
pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc să achiziţioneze anumite
produse din fondurile proprii. Creditele obţinute automat prin utilizarea cardului puteau fi
rambursate într-o singură rată, la scadenţă, sau în rate lunare flexibile. Pentru prima dată în istoria
bancară, clienţii băncilor puteau obţine credite fără să mai completeze cereri de credite, chiar dacă
se aflau în altă localitate.
Deţinătorilor de carduri le covenea să utilizeze cardul deoarece obligaţia de a achita efectiv
bunurile şi serviciile achiziţionate era amânată cu aproape o lună. Până în ziua de astăzi, peste 70%
din deţinătorii de carduri nu plătesc în întregime soldul din conturile lor şi utilizează creditul tip
“revolving”.
Pe scurt, deţinătorii de carduri sunt atraşi de uşurinţa de utilizare a credit-cardurilor. Se
poate obţine credit imediat, iar sumele cheltuite pot fi urmărite cu uşurinţă la sfârşitul lunii şi astfel
se poate verifica extrasul de cont trimis de bancă.[28]

B. Comercianţii
Din punct de vedere al comercianţilor, cardurile reprezentau anumite avantaje:
În primul rând, vânzările se puteau autoriza cu uşurinţă. Procedura a fost şi este relativ
simplă: dacă numărul de card nu apărea pe lista “neagră” a comerciantului şi valoarea tranzacţiei
se încadra sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziţia deţinătorului de card era considerată
validă. În cazul în care valoarea tranzacţiei depăşea limita de autorizare stabilita de bancă,
comerciantul lua legătura telefonic cu centrul de autorizare al bancii pentru a valida tranzacţia.
Prin această procedură, comercianţii nu erau expuşi riscurilor inexistenţei de fonduri sau a
invalidităţii cardurilor, iar contravaloarea achiziţiilor clienţilor le era plătită de către bancă în
momentul în care aceştia depuneau la bancă chitanţele în original.
În al doilea rând, prin utilizarea cardurilor, creşte volumul vânzărilor comercianţilor,
băncile şi asociaţiile naţionale emitente de carduri au cheltuit sume însemnate de bani pentru
publicitate si direcţionarea posesorilor de carduri către punctele de vânzare ce afişau autocolante
10
cu însemnele băncii- marcă. Astfel, cu cât erau emise mai multe carduri, cu atât erau frecventaţi
mai mult aceşti comercianţi. Comercianţii alegeau cardurile şi pentru faptul că deţinătorii acestora
făceau achiziţii de valori mult mai mari decât ar fi făcut cu numerar.[3;97]
În al treilea rând, gestionarea achiziţiilor efectuate pe credit era aproape imposibilă pentru
micii comercianţi. Odată cu apariţia MasterCarInternational, comercianţii au putut să vândă pe
credit. Rezultatul imediat a fost sporirea numărului deţinătorilor de carduri, a valorii şi volumului
vânzărilor la comerciant.
Singurul aspect care i-a împiedicat pe unii comercianţi să accepte carduri a fost plata
comisionului bancar pentru serviciile oferite în momentul acceptării cardurilor, întrucât acest
comision reprezenta un anumit procent din valoarea achiziţiilor.[15;31]

C. Băncile
Şi pentru băncile care ofereau carduri clienţilor lor existau anumite avantaje. La început,
ceea ce atrăgea, era linia de credit revolving asociată cardurilor. Prin linia de credit revolving,
clientul putea împrumuta fară a fi nevoit să meargă la bancă pentru a completa o cerere de
împrumut, atâta timp cât suma împrumutată nu depăsea plafonul de creditare stabilit şi rambursa
sumele la scadenţe lunare. Veniturile băncii sporeau cu dobânda încasată de la toţi clienţii care
împrumutau bani şi care îi rambursau în tranşe lunare la scadenţă.[28]
În timp ce clienţii furnizau noi surse de venit băncilor în urma utilizării cardurilor, acelaşi
lucru se întâmpla şi cu comercianţii, aceştia plătind comisioane băncii pentru prestarea serviciilor
de prelucrare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri.
Pe lângă veniturile din comisioane, comercianţii mai aduceau şi depozite suplimentare
băncii. Lista cu chitanţe a comerciantului era considerată drept un depozit. Deci, banii obţinuţi din
achiziţiile clienţilor cu ajutorul cardului generau noi depozite pentru bancă, iar aceste sume, la
rândul lor, deveneau noi sume de creditare.
Se poate observa, astfel, crearea unei relaţii ciclice de interdependenţă între cele trei părţi
participante la acest nou fenomen, şi anume cardul. Tocmai această relaţie unică a dus la
dezvoltarea rapidă a acestui nou produs încă de la lansarea sa pe piaţă.

1.2 Definirea si clasificarea cardurilor

Cardul este definit ca un instrument de plata electronică, respectiv un suport de informatie
standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său sa utilizeze
disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să
utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit in prealabil, deschisă de bancă in favoarea
deținătorului cardului[12;105]
11
 Cardul este un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care
semnalează că deţinătorul său ar putea avea acces la dreptul de a-l folosi pentru plată.
Un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc pentru plată de către
deţinător a obligaţiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de servicii
sau obţinerea de avansuri în numerar de la comerciat, în termenele şi condiţiile legii, a
obligaţiilor reciproce şi a altor reglementări aplicabile.
Un card va fi acceptat ca mijloc de plată conform condiţiilor în care a fost emis,
stipulate prin obligaţiile reciproce.
În vedera prevenirii riscurilor de neplată, cardul va fi acceptat ca mijloc pentru
plată astfel încât să permită un sistem de transfer de fonduri:
a) transferul obligaţiilor create de instrucţiunile de a plăti sau a face să se plătească,
date sau autorizate de plătitor, colectate la banca beneficiarului plăţii către banca
plătitorului în vederea debitării contului acestuia, procedură denumită, conform
practicii internaţionale, debit transfer; sau
b) prelucrarea unuia sau mai multor ordine de plată începând cu cel al iniţiatorului,
date în scopul de a pune fonduri la dispoziţia beneficiarului, procedură care va fi
denumită, conform practicii internaţionale, credit transfer.
Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură, pe lângă
fincţiunile prezentate, şi obţinerea necondiţionată de numerar, înlăturându-se astfel orice barieră
funcţională de utilizare.
Începând cu anul 1992, cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare încorporate
(“chips”, “puces”). Aceste instrumente, standardizate pe plan internaţional, integreaza date
informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul operaţiilor de distribuţie bilete, facilitându-
se astfel evidenţa şi verificarea ordinelor primite de la clienti. De asemenea, se economisesc
hărtia şi timpul pentru verificarea autenticităţii semnăturilor. Emitentul cardului este o bancă, fie
că este proprietatea mărcii distinctive sub care este emis cardul, fie că are cu proprietarul mărcii
obligaţii reciproce care îi permit să emită cardul.[12;106]

Cardurile pot deschide foarte multe uşi celor care ştiu să le folosească. În afară de
funcţiile de plată şi retragere de bani în toată lumea, cardurile pot crea condiţii deosebite cu
ocazia deplasărilor în străinătate. Astfel, pe lângă toată gama de asigurări, cardurile cuprind o
serie de servicii de asistenţă medicală (pentru posesor şi membrii de familie), garanţii pentru
locaţii auto, reduceri la hotelurile şi restaurantele de lux şi rezervări de locuri în cadrul acxestora,
selectarea voiajelor cu preţuri mai atractive, transmiterea de mesaje urgente. Gama acestor
prestaţii variază mereu datorită concurenţei între emitenţi. Beneficiază cu adevărat persoanele
12
care călătoresc mult în stăinătate; cei ce se deplasează doar o dată pe an, cu ocazia concediilor,
nu vor reuşi niciodată să epuizeze avantajele, pe cât de discrete, pe atât de numeroase, oferite de
cardurile de prestigiu.
Prin îngemănarea tuturor caracteristicilor mai sus amintite, cardul este în prezent un
instrument de plată universal aplicabil şi global acceptabil.

Clasificarea cardurilor
Cardurile, indiferent de funcţiile îndeplinite, au o serie de trăsături comune care conferă
uniformitate tehnologică şi recognoscibilitate universală.
Aceste trăsături comune sunt:
 fabricarea din material plastic cu aceleaşi dimensiuni indiferent de emitent (86mm x 54mm x
0,54mm). [5;36]
 Să se prezinte pe partea din faţă (recto) următoarele:
a)elemente destinate folosirii impriterului pentru luarea unei amprente clare şi
distincte cel puţin pentru evidenţele deţinătorului, care vor include:
- numărul cardului, putând avea maximum de caractere prevăzut în obligaţiile reciproce;
- numele, prenumele şi orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor referitoare
la identitatea deţinătorului, într-o redactare cu caractere latine şi fonturi conforme obligaţiilor
reciproce;
- data cronologică a expirării valabilităţii cardului (LL/AA), conform calendarului
gregorian, cu precizarea în obligaţiile reciproce a timpului convenţional în care este stabilită ora
expirării în evidenţele emitentului;
b)elemente destinate informării prin recunoaştere vizuală, cel puţin la comerciant:
- denumirea şi sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare astfel încât
să nu inducă în eroare comerciantul şi să nu furnizeze informaţie falsă despre emitent;
- o hologramă vizibilă la lumina naturală.
Toate aceste înscrisuri se vor face prin gravare laser (recomandat) sau embosare.
Să prezinte pe partea din spate (verso) următoarele:
a) o bandă magnetică care permite citirea următoarelor date: numărul de cont, numărul de
cod confidenţial, fondurile disponibile;
b) un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură şi având
elemente de siguranţă în desen care să îngrădească posibilitatea ştergerii sau modificării
semnăturii.

13
 Cardurile pot fi clasificate în funcţie de o serie de criterii, esenţială rămânând gruparea
acestora după modul de stocare a caracteristicilor de securizare, funcţiile îndeplinite şi calitatea
emitentului.

Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteristicilor de

securizare
Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare, precum şi dezvoltările
tehnologice actuale au condus la existenţa şi funcţionarea a două tipuri esenţiale de carduri,
respectiv:
a) carduri cu bandă magnetică;
b)carduri cu microprocesor.

Cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte încriptarea şi securizarea unor
informaţii despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia, precum şi algoritmului unic de
codare/ decodare a datelor de verificare a validităţii acestui instrument de plată.
Cardurile cu banda magnetică au dezavantajul ca pot fi falsificate și utilizate in mod fraudulos,
ceea ce reprezintă un risc pentru possesor.[12;106]
Cardurile cu bandă magnetică se utilizează pentru aparatele automate de distribuit bilete
din bănci, case de schimb sau la magazinele ce dispun de terminal în legătură directă cu banca
(on-line) sau fără legătură cu aceasta (off-line).
În primul caz terminalul este racordat la un conector cu ac magnetic care transmite
ordinatorului băncii datele primite. Pentru autenticitatea ordinului de plată, clientul trebuie să
formeze numărul codului său secret, prescurtat conform practicii internaţionale prin termenul
PIN.
Codul personal de identificare (PIN) este un cod personal atribuit binevol de către
emitent unui deţinător de card, cod pe care utilizatorul poate fi pus în situaţia de a-l reproduce în
vederea verificării identităţii deţinătorului la o plată cu card deservită de un automat programabil
sau de un alt mijloc apt să preia şi să recunoască cardul pentru comerciant, precum şi să
protejeze, cel puţin faţă de acesta din urmă, coţinutul respectivului PIN.[15;53]
Acolo unde plata cu card se poate face prin transfer electronic de date, PIN poate fi
considerat ca echivalentul electronic al semnăturii deţinătorului cardului.
În absenţa legăturii instantanee între bancă şi furnizor, verificarea fondurilor clientului nu
se poate face imediat. Date cum sunt: debitul clientului, creditul acordat de furnizor se conservă
în memorie, fiind ulterior reportate pe ordinatorul din bancă. Verificarea codului se face în

14
terminal. Acest sistem implică un schimb periodic de informaţii între bancă şi furnizorii de
mărfuri şi servicii, care se realizează prin suporturi magnetice sau teletransmisiuni.

b) La cardurile cu microprocesor (chip) – smart-carduri – chip-ul ataşat pe avers

asigură stocarea informaţiilor de securitate direct în acest chip şi pot, opţional, asigură
alimentarea şi golirea financiară (transfer efectiv de fonduri). În acest ultim caz, cardurile cu chip
funcţionează pe principiul unui portofel electronic.
Cardul cu microprocesor stochează şi verifică toate datele. Aceste carduri sunt adevărate
bănci de date, care îndeplinesc funcţia de acceptare, respingere şi identificare a codului secret
comandat. Transmiterea operaţiunilor de la comerciant la bancă se face “on-line”. Extinderea
acestui tip de carduri a determinat o reducere substanţială a fraudelor.
Din 1998 marii operatori ai acestui instrument de decontare (VISA International,
MASTERCARD, AMEX etc.) promovează pe scară largă chip-ul, încercându-se astfel înlocuirea
tehnologiei de securizare pe bandă magnetică cu cea pe microprocesor.

Figura1.1 Card cu microprocesor

Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor

În raport raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca următoarele
forme:
a) debit – carduri
b) credit – carduri

a) Cardurile de debit conțin o banda magnetică și necesită introducerea unui număr

personal de identificare (PIN) in terminalul electronic, înainte de accesarea serviciului.[13;21]
Acest tip de card asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri sau servicii, sau retrageri de

15
numerar fără prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia esenţială de funcţionare a acestui
tip de card o reprezintă prerezervarea unor fonduri într-un cont de card şi efectuarea de cheltuieli
în limita soldului disponibil.[24]
Toate plăţile efectuate prin intermediul unui astfel de card se găsesc în grupa debitorilor
contului ataşat cardului. Un card de debit poate funcţiona printr-un cont curent de operaţiuni sau
printr-un cont dedicat tranzacţiilor cu carduri.
Un card multifuncţional este orice debit-card care are şi alte funcţii care îl pot face
recunoscut ca mijloc de plată, precum:
 Cartela de numerar, denumită conform practicii internaţionale cash card, care este un card
utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui numerar;
sau
 Cartela de garantare a emiterii cecurilor, denumită conform practicii internaţionale cheque
guaranteed card, care este un card emis ca parte a unui sistem de garantare care permite, la
prezentarea de către utilizatorii unui astfel de card valid, alături de cecul scris şi semnat, ca
acesta să fie garantat, până la o sumă specificată, de către banca emitentă a cardului şi trasă
prin cec.
Unele carduri de debit sunt “on-line”, ceea ce înseamnă că ele merg direct în computerul
băncii pentru a extrage banii. Altele intră într-un sistem de aşteptare, unde detaliile cardului de
debit sunt înregistrate şi aşteaptă până la sfârşitul zilei de lucru, când şirul de informaţii este
alimentat în computer pentru a debita contul deţinătorului debit-cardului şi pentru a credita
contul comerciantului.
Deşi cardul de debit se apropie cel mai mult de ideea lichidităţilor financiare fizice
(cheltuielile se fac în limita disponibilului existent), practica mondială actuală demonstreză o
reluctanţă evidentă pentru produse debit. O societate bancară orientată pe gestionarea profitabilă
a unor produse “retail” (produse şi servicii bancare pentru populaţie) nu este interesată de
încadrarea consumului în limitele disponibilităţilor proprii, ci de stimulare “prudenţială” a
cheltuielilor pe credit.[13,p21]

b) Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii sau

retrageri de numerar; iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau o linie de credit acordate pe
numele posesorului de card.
Un credit-card este un împrumut bancar automat, care are programate pe o bandă
magnetică detaliile aranjamentelor între deţinătorul cardului şi bancă.
Deţinătorul cardului are cardul asupra sa şi îl poate folosi pentru a scoate bani din
maşinile automate de plată sau pentru a cumpăra în orice magazin care acceptă cardul ca plată.
16
Vânzătorul sau automatele de plată restituie o chitanţă ca dovadă a tranzacţiei, iar duplicatul
acesteia se foloseşte pentru a informa banca în legătură cu folosirea cardului de credit.
Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esenţiale, luând în considerare gradul de
expunere al băncii faţă de creditul potenţial, şi anume:
 Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa cunoaşterii unor
comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la dispoziţie este de tip “charge”, caz
în care posesorul este obligat ca într-un anumit termen (maxim o lună) să acopere depăşirea
de sold înregistrată (credit de overdraft) sau creditul temporar acordat.
 Pentru utilizatorii cu “punctaje” de credit rezonabile, banca pune la dispoziţie cardul de
credit cu funcţiuni depline, cheltuielile fiind acoperite dintr-un plafon sau linie de împrumut
negociată anterior.
Practica mondială demonstrază că acest tip de card, respectiv cardul de credit, este cel
mai avantajos, atât pentru utilizatori, cât şi pentru bănci. Nu trebuie, însă ignorate, avantajele
comercianţilor.
Orice cheltuială efectuată de utilizator generează instantaneu venituri bancare şi surse de
profit comercianţilor. Dobânda la credit asigură în timp real funcţionarea surselor bancare, iar
utilizatorii îsi pot satisface oricând dorinţele, chiar dacă temporar nu dispun de sumele necesare.
Această corelaţie asigură promovarea perpetuă a cardului şi desigur universalitatea plăţilor prin
carduri.

Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului

Din punct de vedereal emitentului, cardurile pot fi grupate după cum urmează:
- carduri emise de bănci;
- carduri emise de societăţi non-bancare;
- carduri emise de comercianţi.

A. Carduri emise prin bănci

Dezvoltarea fără precedent a sectorului bancar mondial, creşterea încrederii în utilizarea
instrumentelor bancare pentru fructificarea oricăror surse de venit au generat preocupări multiple
pentru identificarea şi lansarea pe piaţa de consum a unor instrumente de plată atractive, utile,
uşor de obţinut, sigure şi profitabile.[22]
Sistemul american a reuşit într-un termen scurt lansarea “banilor de plastic” pe piaţa
instrumentelor de plată mondială. Astfel, cardurile în variantă debit sau credit au devenit
realitate, sigla şi holograma de securitate asigurând globalizarea plăţilor prin carduri,
17
dinamizarea comerţului internaţional, atragerea valorilor moderate şi chiar modeste în circuitul
schimburilor internaţionale, precum şi eliminarea barierelor de incompatibilitate a valutelor
mondiale.
Cardurile bancare sunt caracterizate printr-o mare diversitate în cadrul unei game unice
comune tuturor băncilor care se asociază. Această gamă are patru nivele distinctive în funcţie de
posibilităţile de utilizare:
- carduri pentru retrageri de numerar;
- carduri naţionale;
- carduri internaţionale;
- carduri internaţionale de prestigiu.
Cardurile pentru retrageri de numerar sunt emise contra cost în limita unui plafon
variabil în funcţie de banca emitentă. Aceste carduri dau posibilitatea deţinătorilor să cunoască
soldul contului şi ultimele operaţiuni efectuate.

Cardurile naționale sunt administrate prin acorduri interbancare, supunându-se unor

dispoziţii comune. Cu ajutorul lor se pot efectua retrageri de numerar prin distribuitoarele aflate
pe teritoriul naţional, în baza unui plafon variabil. Totodată, aceste carduri permit şi reglarea
plăţilor în cazul achiziţiei de bunuri de la comercianţii afiliaţi.

Cardurile internaţionale prezintă importanţă asemănătoare cu cele naţionale, dar

folosirea lor este extinsă şi în străinătate pentru efectuarea de plăţi. Acestea sunt grupate în două
reţele, VISA şi Eurocard/ MasterCard, fiind utilizate ca şi cardurile naţionale pentru plăţi şi
retrageri de numerar pe plan naţional şi internaţional. Acest gen de carduri asigură şi servicii
precum: asigurarea contra pierderii sau furtului, asigurarea în caz de accident de călătorie, de
invaliditate şi deces. Sunt carduri personale şi profesionale.[26]
În cadrul cardurilor internaţionale se disting cardurile bancare internaţionale de
prestigiu care sunt carduri de “gamă înaltă” definite prin acordurile internaţionale. Ele oferă
servicii multiple, precum: retrageri de numerar în ţară şi străinătate, asigurarea automată a
călătoriei, servicii de rezervare asigurate, închirieri de maşini fără garanţie, protecţie juridică şi
alte garanţii şi asigurări însoţite de indemnizaţii mai ridicate.
Deţinătorii cardurilor internaţionale de prestigiu (ex.: Premier sau Gold pentru VISA)
sunt selectaţi pe criteriul venitului fix anual realizat. Fiecare din aceste carduri este marcat prin
caracteristicile fiecărei reţele şi vizează clientela de “gamă înaltă”.

18
 B. Cardurile emise de societăţi non-bancare
Luând exemplul cardurilor bancare, societăţile non-bancare, precum: lanţuri de
magazine, cluburi private etc., au lansat propriile carduri care, pe lângă recunoaşterea calităţii de
membru, asigură posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real, fără a mai fi pusă problema
dimensiunii disponibilităţilor proprii.

C. Cardurile emise de comercianţi

Cardurile emise de comercianţi sunt aşa-numitele carduri private emise de întreprinderi
comerciale pentru a facilita plăţile emise cumpărătorilor din magazine şi, eventual, de a oferi
facilităţi de credite. Creditul este uneori acordat gratuit cu ocazia anumitor operaţii de
promovare. Aceste cărţi sunt livrate de marile magazine, de supermagazine, societăţi de
distribuţie a carburantului, precum şi de firme ce vând prin corespondenţă. Fiecare carte este
emisă de o filială a băncii comerciantului. Ca efect, fiecare credit este asociat utilizării unei cărţi
sau, dacă aceasta este utilizată mai mult într-unul din magazinele comerciantului considerat,
emiţătorul trebuie obligatoriu să fie un stabiliment de credit.[10;64]
Cardurile private presupun în general două opţiuni de reglement:
- opţiunea la termen care permite purtătorului să plătească o dată pe lună cantitatea de
cumpărături recepţionate conform facturii. Plata se face prin cec sau prin autorizaţie, emiţătorul
cărţii neavând acces direct la contul purtătorului cărţii. Această opţiune corespunde unui credit
gratuit mai mult de 30 de zile.
-opţiunea credit care permite purtătorului să se elibereze de datoriile sale prin mai multe
vărsăminte, la taxe precizate la semnarea contractului. Suplimentar, anumite carduri permit
retragerile din distribuitoarele deschise de către emiţătorii lor în marile magazine. Este vorba de
retrageri de credit efectuate asupra contului al purtătorului, după cum un card de credit este
debitat la orice retragere. Alte funcţii ale cardurilor private, în afară de plată şi retragere, dau
dreptul la servicii financiare sau la produse de asigurare. Ele sunt dedicate unui comerciant
particular şi dau dreptul de acces la o reţea de distribuţie de bani. [10;66]
Cărţile private ale comerţului au apărut din necesitatea cunoaşterii mai bune a clientelei şi
din dorinţa de a împărţi riscurile şi informaţiile legate de un sistem multicomerţ. În acest scop
distribuitorii s-au asociat cu societăţi financiare pentru a crea propriul lor sistem de carduri. Prin
urmare, emitenţii acestora sunt marii distribuitori. Ele sunt emise şi de alţi comercianţi de talie
mai mică. Acest card este acceptat de un comerciant sau de un grup de comercianţi, iar

19
obiectivul său este fidelitatea clientelei, în timp ce scopul îl constituie stabilirea unei legături
constante între card şi magazinul care l-a emis, inclusiv activitatea utilizării sale.
Cartea funcţionează pe un singur cont şi oferă diferite avantaje titularilor: plata imediată,
credit revolving, dinamizarea vânzărilor care justifică apelarea la credite, oferirea unor servicii
mai bune, stimularea cumpărătorilor, administrarea mai bună a serviciilor, conferirea unei
imagini moderne, ş.a.
Sistemul de carduri private aduce comercianţilor o mai bună rentabilitate a încasărilor,
evitându-se costurile legate de manipularea cecurilor sau a numerarului, ca şi riscurile legate de
păstrarea numerarului.
Cardurile private oferă, în principal, următoarele avantaje:
- plata din disponibilităţile clientului;
- creditul;
- retrageri de numerar;
- servicii anexe multiple.
Cardurile de voiaj şi plăcere sunt specifice emiţătorilor ce beneficiază de o anumită
vechime (ex. Dinners Club, American Express). Aceste cărţi au aceleaşi funcţii ca şi cardurile
bancare, acceptul fiind pus pe utilizarea internaţională. Sunt acceptate de către comercianţi din
mai multe ţări şi dau dreptul la un ansamblu de servicii anexe, cum ar fi: asigurare, reduceri în
animite hoteluri etc.. Ele necesită deschiderea unui cont, purtătorul reglând cumpărările sale ca şi
în cazul unei cărţi private.
Chiar dacă plata cardurilor s-a maturizat într-un termen uluitor de scurt, trebuie amintit
faptul că implementarea acestui instrument de plată s-a efectuat pe un “teren”fertil cu grad înalt
de “conştinţă” bancară. Rătăcirile evazioniste sau de utilizare frauduloasă au fost estompate de
acţiunea riguroasă a comportamentului bancar modern. Nici un produs card nu ar fi primit
aureola globalizării dacă utilizatorii nu ar fi acţionat în cadrul unor reguli stricte de respect
bancar faţă de termene, domenii de aplicabilitate sau elemente de securizare ale produsului.
Cu siguranţă tendinţa producerii şi utilizării frauduloase a cardurilor reprezintă un
fenomen negativ care generează multiple pierderi sistemului bancar mondial. Tendinţa generală,
tehnologia modernă şi comportamentul riguros bancar al utilizatorului modern asigură, însă,
acoperirea efectelor negative de fraudă, precum şi încrederea deplină în funcţiile acestui nou
instrument de plată.

Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei

Cardurile pot fi clasificate şi după alte criterii, dar cel mai important criteriu pentru
activitatea bancară este sistemul de decontare căruia îi aparţin. [25]
20
 Astfel, în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei în contul deţinătorului de card,
există trei sisteme de decontare:
Sistemul “pay later”: deţinătorul de card îşi reglează datoriile faţă de bancă la anumite
intervale de timp stabilite de comun acord cu aceasta, după ce tranzacţia dintre el şi comerciant a
avut loc. Acesta este singurul sistem care a fost folosit până acum în tranzacţiile internaţionale,
iar la baza lui stau aşa numitele “cărţi de credit”, când banca creditează deţinătorul de card până
la data convenită pentru reglarea cheltuielilor. [10;68]
Există două tipuri de cărţi de credit: credit-card- posesorul de card are deschisă
permanent o linie de credit, având obligaţia reglării periodice a soldului contului şi charge-card-
posesorul de card are obligaţia caq la sfârşitul fiecărei luni să-şi regleze cheltuielile.
Sistemul “pay befor”: deţinătorul de card plăteşte serviciile pe care le facilitează cardul
înainte de a beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul cardurilor de
acces la metrou, al cardurilor pentru telefon.
Sistemul “pay now”: deţinătorul de card plăteşte bunurile cumpărate sau serviciile de
care beneficiază în momentul derulării tranzacţiei prin debitarea automată a contului. Sistemul
presupune utilizarea debit-card-ului.
În concluzie, precizăm că analiza tipologiei cardurilor în funcţie de diferite criterii
demonstrează că piaţa internaţională a acestora s-a dezvoltat continuu, iar de la apariţia lor şi
până în prezent cardurile au câştigat un loc important în rândul instrumentelor de decontare.

1.3 Avantajele și dezavantajele cardului

În timp ce majoritatea oamenilor continuă să considere bancnotele și monedele ca fiind
“adevărați bani”, utilizarea banilor de plastic a devenit tot mai frecventă în detrimentul
numerarului. [13;16] Extinderea utilizării cardurilor se datorează avantajelor pe care acestea le
prezintă pentru părțile implicate. Dar, adevăratul avantaj al cardurilor, îl reprezintă tehnologia
electronică pe care se bazează utilizarea lor. In acest sens, o revoluție in domeniul decontărilor a
constituit-o crearea sistemului de transfer electronic al fondurilor la locul de vînzare (EFTPOS).
Este vorba de decontarea tranzacției prin simpla introducere a unei cărti inteligente (Smart card)
in terminalul situat la locul plății (de exemplu, intr-un magazin) si aparținînd sistemului
computerizat de decontare al emitentului cardului (sistem on-line).

21
 Avantajele utilizării cardurilor.

După tipul cardului (credit card sau debit card) pot fi identificate avantajele utilizării
acestora, care se regăsesc la nivelul utilizatorului,al comerciantului cît şi al băncii
emitente.[6;56]

a) pentru posesorii şi utilizatorii de carduri, pot fi evidenţiate următoarele avantaje:

a. dacă utilizatorul deţine un credit card, are avantajul de a alege momentul cumpărării bunurilor
sau al serviciilor, are posibiliatatea de a achita datoriea faţă de bancă, fie integral la primirea
situaţiei soldului, fie în rate lunare, comparativ cu plata prin cec sau numerar, cardul reprezintă
un grad ridicat de securitate;

b. dacă utilizatorul deţine un debit card, avantajele pot fi enumerate astfel: se elimină riscurile de
furt aferente numerarului, valoarea tranzacţiilor nu este limitată şi nu se completează cu nici un
document; tranzacţia se realizează imediat;

b) pentru comercianţi

1. prin utilizarea credit cardului comerciantul are garanţia plăţii, în sensul că se creditează imediat
contul acestuia cu valoarea mărfurilor şi serviciilor vîndute prin card, pe baza documentelor care
atestă vînzările; aceşti comercianţi atrag un număr mai mare de clienţi; sunt eliminate riscurile pe
care le antrenează utilizarea numerarului;

2. debit cardul conduce la decontarea mai rapidă decît în cazul cecului, prin nelimitarea sumelor ce
pot fi cheltuite de către clienţi, comercianţii îşi sporesc volumul vînzărilor.

c) pentru bănci utilizarea debit şi credit cardurilor rezultă din următoarele:

1. Credit cardurile generează pentru bănci dobînzi al căror nivel este mai mare decît dobînda la alte
credite; comisioanele percepute de la comercianţii care acceptă achitarea mărfurilor şi serviciilor
cu cardurile sunt importante surse de venituri; volumul operaţiilor manuale, la nivelul băncii, se
reduc considerabil, plăţile sunt garantate;

2. Debit cardurile conduc la reducerea cheltuielilor bancare legate de activitatea de la ghişee;

există un grad ridicat de control asupra tranzacţiilor clientului în raport cu disponibilităţile din
cont;costurile bancare pentru operarea debit cardurilor sunt reduse comparativ cu cele aferente
utilizării cecurilor sau numerarului.

Este știut faptul că deținătorul unui card este din start un om fericit, in principal datorită faptului
că nu mai trebuie sa-și facă griji in privința sumei cu care va trebui sa plece de acasă. Cardul te

22
ajută la cumpărături “în magazinele prevăzute cu aparate de citire a cardurilor”, pentru a achita
diverse facturi, a efectua alte plăți sau pentru retragerea de bani de la bancomat. Apoi, dacă ești
posesorul unui card de credit, nu-ți faci griji in privința unor eventuale probleme financiare.
Cardul poate ține loc și de “depozit bancar”, banca oferind dobînda pentru sumele existente in
cont. Nu trebuie sa-și facă griji pentru eventuale probleme apărute la cumpărături, fiind un
portofel extrem de sigur. Dobînda la aceste credite asigură fructificarea resurselor bancare. Orice
cheltuială efectuată de utilizator generează venituri bancare şi surse de profit pentru
comercianţi.[17;76]

Pentru posesor cardul reprezintă o serie de avantaje:

 se elimină riscul de furt și disconfort, pe care îl presupune numerarul la purtător;

 tranzacția se realizează mai rapid decît in cazul cecului și, spre deosebire de acesta,
nu trebuie completat nici un document;
 în cazul credit cardurilor posesorii pot cumpăra bunuri sau servicii in momentul cand
au nevoie de ele putînd să nu dispună momentan de disponibil in cont;
 cardurile prezintă un grad de securitate mai ridicat decat in cazul cecurilor sau
numerarului;
 ușurința in utilizare, posibilitatea utilizării atat pe plan național, cat și pe plan
internațional;
 alte avantaje, dupa tipul cardului: asigurare medical, asigurare de călătorie, rezervări
hoteliere etc.
 achitarea de bunuri și/sau servicii fara de a dispune de numerar la orice comerciant
din țara care are afișata sigla bancii emitente de card. [5;114]

Pentru bănci cardul reprezintă urmatoarele avantaje:

a. se reduce volumul operațiilor efectuate manual care necesită mai mult timp, și
prevăd un risc mai mare si sunt mai puțin eficiente;
b. plățile efectuate cu credit carduri sunt garantate;
c. obținerea de venituri din taxe, comisioane și penalități;
d. au un control sporit asupra tranzacțiilor clienților in raport cu disponibilitățile din
conturile lor;
e. costurile pentru operarea cardurilor sunt mai reduse in comparație cu cheltuielile
utilizării cecurilor sau numerarului;
f. este degrevata activitatea la ghișee;
23
 g. sursa de venit sunt dobînzile percepute in cazul credit cardurilor care sunt mai
mari comparativ cu celelalte forme de imprumut;
h. altă sursa de venit o reprezintă comisioanele percepute de la comercianții
acceptanți.
b) și comerciantul beneficiază de o serie de avantaje:
a. prin utilizarea cardului (spre deosebire de cec) plata este garantată;
b. comercianții care acceptă credit carduri atrag mai multi clienti;
c. cheltuielile (de exemplu cheltuielile cu asigurarea securitații) si riscurile pe care le
presupunea numerarul sunt diminuate;
d. banca percepe comerciantului taxe mai mici decît in cazul operarii cu numerar;
e. decontările sunt mai rapide decît in cazul ceculu.

Dezavantaje
Acceptarea de plăţi . În ţările dezvoltate, aproape de toate magazinele accepta carduri de
credit, în mai puţin dezvoltate acceptarea cardurilor este limitată la marile supermarketuri. În
unele ţări, prezenţa POS-terminalului în magazine este obligatorie și neutilizarea acestuia poate
crea unele probleme, mai ales pe timp de noapte.

· Problemă bacșîșului. Este o problemă atunci cînd plata se efectuează la restaurante,

baruri, etc., legată de dificultatea de a obţine bacșîș atunci când plata este efectuată prin card de
credit. Există software specializat- POS-terminale, care vă permite să mențină aceste
tranzacționare, cu posibilitatea de a specifica suma bacșîșului, dar de obicei, bacșîșul este oferit
în numerar. Acest lucru duce la faptul că, în unele ţări, plata cu cardul in bar este imposibilă.[28]

· Securitate. La achitarea prin intermediul internetului şi primirea de numerar prin

intermediul ATM-uri şi plata pentru mărfurile în puncte îndoielnice, există o probabilitate
diferită de zero de a deveni o victimă a fraudei, folosind mijloace tehnice. Parţială ieşire din
această situaţie este de a folosi carduri microprocesor. Deci ar trebui să fiți extrem de atenţi
atunci cînd folosinți carduri magnetice, care avertizează în mod regulat și băncile emitente.
· Complexitatea aplicaţiei . În timp ce băncile încearcă să simplifice interfaţa de ATM-uri,
pentru mulţi oameni, în special vârstnicii, încă există dificultati notabile în obţinerea de numerar,
şi, uneori, chiar şi în achitarea prin terminale POS.

24
· Comisioane înalte în magazine. Pentru posibilitatea de primire a plăţilor prin carduri
magazinul este nevoit să adauge costul de obţinere la valoarea mărfurilor (aproximativ 2 %), care
este critic pentru magazine de operare în format disscount.

· Trasabilitatea, acest lucru este atît demnitatea cît şi slăbiciune. Pe de o parte toate
achiziţiile persoanelor fizice devin absolut transparente autorităţilor, pe de altă parte este mai
ușoara pregătirea diverselor rapoartelor financiare.

25
Capitolul II

Operațiunile efectuate cu carduri. Sistemele mondiale majore care asigura

promovarea și globalizarea plaților prin carduri.

2.1 Emiterea cardurilor

Emiterea cardurilor este o operațiune mai complexa care include incheiearea convenției de
card, confecțtionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informațiilor la centrul
de autorizare și la instituțiile internaționale și apoi eliberarea cardului.(Anexa 1)

Convenția de card este un contract scris între bancă și posesor în care se prevăd: tipul de
card și modul de folosire a acestuia , contul care se deschide, sumele minime de menținut in cont
(cardul de debit), tipurile de tranzacții care se efectuează ( achiziționare de bunuri, retragere de
numerar, transfer de fonduri intre conturi, constituire de depozite, rambursări de credite, plata de
dobînzi), sumele limită minime/maxime pentru o operațiune, tipurile de taxe, comisioane,
dobînzi precum și drepturile și obligațiile părților.[5, p107]

Pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină posesoarea unui card, este necesar să
solicite acest lucru băncii sau companiei emitente, prin adresarea unei cereri şi încheierea unui
contract. În contractul respectiv se precizează tipul de card, facilităţile de care va dispune
deţinătorul şi obligaţiile acestuia faţă de bancă. Pentru a obţine cardul solicitat, titularul trebuie
să plătească o taxă de emitere şi o taxă anuală de utilizare. În momentul primirii cardului, banca
îi comunică titularului parola personală. Codul personal de identificare aferent unui card abreviat
PIN, reprezintă codul atribuit de emitent unui deţinător de card. Utilizatorul trebuie să reproducă
acest număr, în scopul verificării identităţii, atunci când plata este deservită de un ghişeu
automat. Pentru verificarea bonităţii clientului căruia banca îi emite cardul, societăţile emitente
de asemenea instrumente de plată, pot apela la firmele specializate în acest scop.

Astfel, se urmăreşte în ce măsură clientul are capacitatea de rambursare a creditului acordat,

întrucât cardurile reprezintă, practic, o altă modalitate de creditare.

Confecționarea cardurilor are loc la banca emitentă care dispune de cărți de plastic
produse de firme specializate și autorizate în acest scop. Pe carduri, banca imprimă cu
echipamente speciale, numele și prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării,
precum și datele de identificare din banda magnetică.[5, p108]

26
 Utilizarea cardului

Posesorul cardului îl poate utiliza în unul din următoarele scopuri (după cum rezultă din
definiţia dată cardului):

• plata mărfurilor şi serviciilor;

• retragerea de numerar de la distribuitoarele automate sau de la ghişeele băncii.

Utilizarea cardului pentru plata mărfurilor şi serviciilor necesită existenţa, la nivelul

comerciantului care acceptă acest instrument de plată, a unui terminal pentru transferul electronic
al fondurilor, denumit POS.

Rolul terminalului este acela de a prelua şi a transmite informaţiile asupra plăţii, de la

comerciant la centrul de analizare şi primirea autorizării privind plata (în maxim 30 secunde).

Pentru obţinerea de numerar de la distribuitoarele automate deţinătorul cardului trebuie să

tasteze codul personal (PIN) şi suma dorită. Distribuitoarele automate de numerar realizează
operaţiile direct şi imediat, iar în funcţie de serviciile prestate se disting două tipuri de
dispozitive:

• distribuitorul automat de numerar - denumit bancomat sau cash dispenser, care

permite utilizatorului retragerea de numerar din contul său (sub formă de bancnote şi

monede metalice);

• ghişeul automat de bancă - denumit ATM

reprezintă, ca şi tipul precedent de distribuitoare, un dispozitiv electromagnetic, care

permite utilizatorului atât retragerea de numerar cât şi accesul la servicii de informare

cu privire la situaţia din conturi şi la transferul de fonduri.

Amploarea utilizării cardurilor ca instrument de plată în ţările dezvoltate dupa cateva decenii de
la aparitia acestora poate fi evidenţiată cu ajutorul datelor din tabelul următor:

27
 Acceptarea cardurilor

Comercianţii care au încheiat cu o bancă comercială contracte de procesare a acestui tip

de operaţiuni trebuie să beneficieze de decontarea tranzacţiilor derulate. Acest proces este
denumit acquiring system, respectiv acceptarea cardurilor. [8;84](Anexa 2)

Programul de acceptare presupune existenţa unui contract de procesare a tranzacţiilor cu

carduri între o bancă şi un comerciant, care are obligaţia afişării siglei (VISA, EUROCARD,
MASTERCARD), precum şi a tipurilor de carduri care operează în mediul comercial respectiv.

Pe baza contractului încheiat, banca pune la dispoziţia comerciantului, servicii de

decontare şi servicii de autorizare carduri. Prin autorizarea cardului, operatorul bancar asigură
vânzătorul că instrumentul de plată respectiv este valabil, iar deţinătorul acestuia se află în
posesia fondurilor care să acopere tranzacţia efectuată. Rezultatul autorizării este răspunsul, care
poate conţine unul dintre următoarele tipuri de mesaj referitor la card:

a) acceptare pentru toată suma;

b) solicitarea de instrucţiuni suplimentare într-un anumit interval de timp;

c) neacceptarea ca mijloc de plată cu solicitarea comerciantului de a confisca respectivul

card.

Operaţiunea de acceptare la plată a tranzacţiilor cu carduri se realizează prin parcurgerea

următoarelor etape (care se regăsesc în cadrul schemei logice de acceptare):

1. deţinătorul cardului solicită achiziţionarea unui bun sau serviciu de la comerciant;

2. comerciantul solicită autorizarea tranzacţiei către centrul de autorizare local /

internaţional;

3. centrul de autorizare transmite cererea de autorizare către banca emitentă a cardului;

4. banca emitentă verifică contul deţinătorului de card;

5. banca emitentă autorizează tranzacţia şi transmite informaţia către centrul de autorizare;

6. centrul de autorizare transmite codul de autorizare către comerciant;

7. comerciantul predă bunul sau prestează serviciul către deţinătorul cardului.

Tranzacţia se derulează în timp real, prin echipamente electronice şi softuri specializate, în

condiţii de deplină siguranţă.

28
 Schema logică a acceptării la plată a tranzacţiilor cu carduri este următoarea; în care
semnificaţia cifrelor este indicată în descrierea etapelor prezentate anterior:

1
Deținătorul Comerciant
cardului

2
6

Centrul de
5 autorizare local
3
Contul
4 deținătorului de
Banca emitentă card
a cardului

Figura2.2 Sursa: elaborat de către autor

29
2.2 Operațiuni de plăți cu carduri virtuale

Apariția internetului este considerată ca cel mai important eveniment din a doua jumatate a
secolului XX din punct de vedere al impactului în economie și societate. In 1966, Paul Barand de
la RAND Corporation emite conceptul transmisiei dinamice a pachetelor de date într-o rețea
descentralizată și stabilește anumite principii de funcționare. In 1968, Laboratorul Național de
Fizică al Angliei construiște pe baza acestui concept primul prototip de rețea și în continuare alte
firme, in special americane, construiesc rețele cu un număr din ce in ce mai mare de calculatoare.
Din 1982, sistemul devine domeniu public și internetul se dezvoltă vertiginos devenind o
necesitate. Potrivit publicației International Telecommunication Union, internetul dispunea la
finele anului 2003 de aproape 700 mil. de utilizatori (peste 100 mil. in 1991), din care 32% in
Europa, 31% in Asia/Pacific, 30% in SUA si Canada. Pe sectoare economice, la nivel mondial,
ponderea operațiunilor prin internet era de 44% in sistemul bancar, 29% in comunicatii și media,
25% in distributie, 16% in asigurări.

Operaţiunile bancare prin internet au apărut după anul 1990. Internetul bancar măreşte foarte
mult gradul de libertate al celor care fac plăţi sau transferă fonduri, nefiind obligaţi să se
deplaseze la bancă. Mai mult, internetul bancar poate fi accesat de la orice calculator care are
conexiuni la internet, deci emitentul instrucţiunii de plată poate să nici nu posede un calculator la
domiciliu.[5, p101]

Ca urmare a gamei diferite de operaţiuni prin internet şi a riscului pe care acestea îl implică,
se pot stabili trei tipuri de internet bancar:

• informaţional - acesta este primul nivel prin care băncile prezintă oferta de produse şi servicii
stocată pe un server;

• comunicativ - operaţiile se referă la poşta electronică, informaţii despre cont, formulare pentru
obţinerea de împrumuturi, schimbarea numelui sau a adresei clientului;

• tranzacţional - efectuarea de operaţii bancare specifice tranzacţiilor;

Operaţiile bancare care se pot efectua prin internetul bancar sunt următoarele:

- depozite la termen

- plăţi din cont (ordine de plată);

- plăţi prin carduri;

- transferuri de fonduri;

30
- schimburi valutare;

- vizualizarea conturilor;

- acces la informaţii financiar-bancare.

Plățile pentru procurarea de bunuri prin internet se fac de regulă prin folosirea cardului
virtual. Acesta este un card special pentru operațiuni pe internet, similar cu cardul de credit, care
se alimentează dintr-un cont curent.

Cardul virtual reprezintă un card bancar emis la contul deţinătorului în formă de înregistrare
a rechizitelor cardului şi destinat exclusiv pentru efectuarea tranzacţiilor în mediul unde cardul
nu este prezent fizic (Card Not Present). Cardul nu poate fi utilizat la punctele comerciale,
bancomate sau POS-terminale (cu excepţia tranzacţiilor Key Entered). Datele cardului virtual
emis se aplică fizic pe un suport din plastic, care nu este dotat cu suport electronic de informaţie
(bandă magnetică/cip). Cardul se emite fără PIN-cod, iar Deţinătorului i se oferă rechizitele
cardului pe suportul de plastic.

Etapele de desfașurare a operațiunilor cu carduri virtuale [5;101]:

1 - Cumpărătorul obţine de la banca lui un card virtual încărcat cu o anumită sumă de bani.

2 - Cumpărătorul (posesorul de card virtual) accesează site-ul magazinului virtual, care acceptă
plata prin card şi apoi alege produsul.

3 - Cumpărătorul dă comanda şi completează informaţiile privitoare la card.

4 - Comerciantul transmite băncii informaţiile privitoare la card şi tranzacţie.

5 - Banca la care este arondat comerciantul autentifică mesajul şi transmite informaţiile prin
sistemul VISA băncii emitente a cardului.

6 - Banca emitentă validează mesajul şi îl retransmite prin sistemul VISA băncii beneficiarului
(comerciantului).

7 - Comerciantul primeşte mesajul de autorizare şi poate elibera marfa.

8 - Transmiterea fişierului cu tranzacţiile.

9 - Transferul fondurilor.

Operațiunile directe de cont se pot efectua pe baza unui cont deschis la bancă și a
convenției de utilizare a contului în regim on-line pentru:

- plăți de bunuri și servicii;

31
 - constituirea de depozite bancare;
- transferuri de fonduri in conturi;
- schimb valutar;

Pentru efectuarea acestor operțiuni se accesează site-ul băncii, se formează codul de acces, se
introduce parola și se transmit instrucțiunile de plată conform meniului afișat pentru fiecare fel
de produs și/sau serviciu.

La bancă, operațiunile se desfășoară în următoarea succesiune:

 Decodificare se face automat pe baza unorm formule folosite de comun accord de cele
două părți
 Autentificare reprezintă verificarea emitentului prin parola folosită
 Validarea reprezintă verificarea corectitudinii mesajului și a disponibilului în cont
 Execuție presupune efectuarea operațiunilor de cont și transmiterea fondurilor prin
ordine de plată electronice

Unele bănci au mers mai departe. Acestea oferă clienților independent de a elibera un card virtual,
folosind Internet Bank, stînd la calculator fără de a părăsi casa. Utilizatorul în acest caz primește doar
detalii pentru cardul său virtual, pe care le înregistrează, de exemplu intr-un carnet. Aceasta este suficient
pentru a plăti online, dar cardul în sine nu este, este o virtualitate completă.

Pentru garanţie astfel de carduri virtuale pot fi limitate la perioada de valabilitate. Totul depinde de
condiţiile specifice ale băncii. De exemplu, cardul virtual poate funcționa doar o luna. Sau poate limita
numărul de plăţi pe Internet (de exemplu, o singură plată) şi simultan este limitată de suma de plată.

În unele bănci, utilizatorul poate seta limita totala de achitare: suma maximă care poate folosită din
acest card pentru o anumită perioadă.Toate acestea, utilizatorul poate selecta la momentul emiterii
cardului virtual în cazul în care banca oferă aceste condiţii.

De fapt, cardul virtual se aplică numai pentru a face plăţi pe Internet. În acest sens, acesta poate de a
nu avea nici aspectul fizic, care este cunoscut pentru majoritatea dintre noi. Unele bănci emit carduri
similare sub formă de plastic (cum ar fi un card bancar normal), dar ele sunt doar elemente de recuzită.
Cardurile virtuale nu au chip, banda magnetica si alte caracteristici distincte. După cum sa menţionat deja,
acest card virtual de internet trebuie să aibă toate detaliile necesare, ca un card bancar regulat. În special,
trebuie să fie specificate:

- numărul cardului,
- data expirarii,
- titularul cardului,
- codul de cvc2 din 3 cifre

32
Acest card virtual poate fi produs doar în plus la un card de credit de bază, sau să fie o unitate separată.

Eliberarea cardul virtual se poate efectua direct in bancă. Unele instituţii financiare pentru a simplifica
sarcina, oferă eliberarea cardurilor prin intermediul terminalelor, ATM-uri sau la banca ta de internet. Dar
uşurinţa în obţinerea de departe nu este singurul plus acestui card. Puteţi plăti pentru achiziţiile în toate
ţările lumii, spre deosebire de populare banii electronici. Există, de asemenea, și minusuri in astfel de
carduri cum ar fi: suma maximă anumitor restricţii şi în unele cazuri, durata scurtă a valabilității cardului.
Nu întotdeauna se primește să alimentezi cardul în mod repetat și este mai uşor de lansat un card nou.

RISCUL OPERAȚIONAL PRIN INTERNET

Operațiunile bancare prin internet sunt supuse riscurilor clasice, precum și unor riscuri noi, specifice
acestei proceduri. Riscurile clasice trebuie însă reconsiderate in sensul creșterii importanței unor riscuri
tradiționale si luării in cosiderație a unor riscuri noi, datorită globalizării activității bancare și posibilității
efectuării de tranzacții bancare la distanțe mari care depașesc sfera de control a unei bănci.[5, p121]
Office of the Comptroller Curencies din Statele Unite și Electronic Banking Group din cadrul Comitetului
de la Basel au definit următoarele categorii de riscuri asociate operațiunilor prin internet:

Riscul de credit. Operațiunile prin internet oferă băncilor posibilitatea de a se extinde teritorial,
clienții putînd intra in relații cu banca din orice țară de pe glob. În sistemul on -line, în lipsa unui contact
personal, este o provocare pentru bănci să verifice bonitatea clienților, elementul central in luarea
deciziilor fondate de acordare a creditului, precum tot o provocare o reprezintă și verificarea garanțiilor
clienților depărtați geografic. În lipsa unei gestiuni adecvate, operațiunile prin internet ar putea conduce
la o concentrare a creditelor în afara zonei de control a băncii, deci cu risc ridicat sau intr -un anumit
domeniu mai riscant. Gestionarea unui portofoliu de credite obținute prin internet necesită o nouă
abordare din partea băncilor a profilului de risc, a politicilor de expunere și a practicilor de control.

Riscul de rată a dobînzii. Experiența a dovedit că a existat o tendință a băncilor prezente exclusiv pe
internet de a acorda rate superioare de dobînda la depozite, ceea ce a condus la creșterea dobînzilor
active, fiind în discordanță cu principiul ca dobîndă trebuie sa fie aceeași indiferent de canalul folosit.
Totodata, activele și pasivele bancare sunt foarte sensibile la variația ratei dobînzii, iar prin internet se
pot atrage depozite și acorda împrumuturi pentru o sferă mult mai mare de clienți decît prin orice altă
formă de marketing. Întrucît clienții caută cea mai bună rată de dobîndă sau cel mai bun termen, aceștia
pot influența cererea de credite și evoluția dobînzii cu efecte asupra rentabilității băncii. Ca urmare este
necesar un sistem adecvat de gestiune a activelor și pasivelor și o cunoaștere a condițiilor permanent
schimbătoare ale pieței pentru a preveni atragerea de pasive scumpe care nu se mai pot plasa in condiții
de eficiență și pot determina pierderi importante pentru bancă.

Riscul de lichiditate. Informațiile prin internet circulă mult mai rapid decît prin canalele clasice,
orice știre adversă, adevarată sau nu, ar putea determina deponenții să-și retragă depozitele in orice
moment. În plus, operațiunile prin internet pot crește volatilitatea depozitelor, intrucît clienții atrași își

33
mențin depozitele pentru rate ridicate de dobîndă și nu pentru solvabilitatea băncii și siguranța acestora.
Ca atare, managementul pasivelor trebuie să asigure un grad de lichiditate mai mare pentru aceste
depozite, ceea ce este mai costisitor și necesită o anumită limită de expunere.

Riscul de curs valutar. Acest risc apare cand un portofoliu de credite este denominat intr-o altă
valută decît cea locală sau cînd se acceptă depozite în alte valute de la nerezidenți. Băncile care dezvoltă
activități transfrontaliere se confruntă mai mult cu riscul valutar. De asemenea, riscul valutar poate fi
intensificat de dezvoltarea economică, politică și socială, aspecte al căror impat o bancă făra experiența
în acțiuni transfrontaliere ar putea să nu îl aprecieze corect. Un rol esențial in asemenea situații revine
autorității de supraveghere din țara gazdă care trebuie să se asigure că banca indeplinește criteriile unui
sistem de management al riscului care să ii permită inițierea de astfel de operațiuni.

Riscul de tranzacție. se manifestă in condiții de greșeală umană, frauda, imposibilitatea livrării

produselor datorită greșelilor de concepție, implementare sau monitorizare a sistemelor cu frecvența mai
mare in zona fraudei prin penetrarea serverelor și sustragerea de informații de către operatori neautorizați
care pot deturna fonduri. Băncile trebuie sa ofere servicii ferme și de calitate pentru a consolida
încrederea în numele și marca lor. În acest scop ele iși organizează un control intern sofisticat pentru a
supraveghea sistemul electronic și a preveni eventuale fraude, tentativele de atac devenind o preocupare
majoră. Studiile arată ca sistemele elctronice sunt mult mai vulnerabile la atacurile interne și mai puțin la
cele externe, intrucît utilizatorii interni au cel mai ușor acces la informații. În actuala etapă de dezvoltare
a internet-bankingului, riscul cel mai mare este cel de tranzacție (fraudă), intrucît sistemul de transmisie
telefonică este destul de vulnerabil la interceptări. Exemplificăm cîteva tipuri mai noi de atacuri: sniffers
(adulmecatori) – programe de monitorizare care captează numele utilizatorilor și parolele atunci cînd
aceștia intră pe sitte-ul băncii; ghicitori de parole – programe care testează un număr mare de combinații
posibile pentru a obține o intrare in rețea; forța brută – o tehnică de a capta mesaje codificate care apoi
sunt citite cu ajutorul programelor de spargere; intercepția – interceptarea de transmisii și apoi se
incearcă deducerea de informații. Pentru protecția sistemelor s -au inventat firewalls (ziduri de protecție)
o combinație de hardware si software plasate intre două rețele prin care trebuie să treacă inregistrarea de
date, precum și o gamă largă de elemente de securitate pentru riscuri specifice.

Riscul de piață. se manifestă mai mult in zona operațiunilor cu valori mobiliare. Creșterea
vertiginoasă a acestei piețe și tranzactionarea on-line prin internet poate conduce la o volatilizare
crescută a valorilor mobiliare și în consecință la necesitatea unei lichidități mai mari. Angajarea băncii în
operațiuni de brokeraj prin internet pentru portofoliu sau o expunere la un risc sporit trebuie analizate cu
mult profesionalism. Ca și in cazul riscului de lichiditate, efectele operațiunilor on-line asupra volatilității
pieței trebuie monitorizate, atît de bănci, cît și de autoritățile de supraveghere.

Riscul strategic apare in cazul incompatibilității între obiectivele strategice, pe de o parte, și

resursele și posibilitățile de indeplinire, pe de alta parte. Acest risc apare la introducerea de
produse/servicii noi care în condițiile internetului poate produce schimbări substanțiale între fortele

34
concurente. De cele mai multe ori, băncile din dorința de a aparea pe piață cît mai repede nu
experimentează suficient produsul/serviciul sau implementarea (in special pregătirea personalului) nu
este adecvată și pot aparea eșecuri cu consecințe nefavorabile pentru numele băncii și ca urmare
pierderea de clientelă. De aceea, trebuie analizat dacă este oportună o expertiză pentru a identifica,
monitoriza și controla riscul și care să asigure ca obiectivul poate fi indeplinit in concordanță cu celelalte
scopuri ale băncii și cu toleranța la risc. Prin natura sa, riscul strategic este mai general și mai extins decît
celelalte tipuri de risc, întrucît deciziile managementului pot avea implicații asupra tuturor tipurilor de
risc. O industrie, cum este internetul, poate aduce avantaje substanțiale dacă strategia și maniera de
concepere și implementare a produsului/serviciului este adecvată.

Riscul reputațional este determinat de impactul negativ al activității băncii prin internet asupra
opiniei publice, ca urmare a unor servicii de calitate indoielnică, neasigurarea confidențialității
informației despre clienți, promovarea cu ușurintă a unor produse/servicii, lipsa de răspuns la cerințele
clienților. Riscul reputațional poate expune banca la pierderea clienților, reducerea veniturilor și chiar la
litigii datorită nerespectării angajamentelor pentru facilitățile prezentate pe site. Operațiunile prin internet
sporesc dependența băncii de partenerii care asigură suportul tehnologic, existînd riscul că acestia să nu-
și mențină serviciile la un nivel constant înalt. De aceea, banca trebuie să efectueze controale care să
gestioneze și să monitorizeze acest risc și să primească informații despre planurile terților de derulare a
actvității. Un alt aspect important îl constituie eventualele brese în sistemul de securitate al site-lui
băncii, clientul putînd să constate gradul de soliditate al tranzacțiilor efectaute de bancă prin internet.
Pentru a se proteja împotriva acestor amenințări, banca trebuie să dezvolte și să mențină standarde de
performanță ridicate, să revizuiască și să testeze periodic soluțiile de continuare a activității, precum și să
imbunătățească permanent strategiile de comunicare. Gestionarea riscului operațiunilor bancare prin inter
net este un domeniu nou care necesită o anumita tehnologie bancară de identificare, dimensionare,
monitorizare și control a expunerii la risc. În prezent există o dilema privind elaborarea unei tehnologii
interne sau alegerea unei tehnologii externe care să fie implementată de o firma specializată. Mai mult, se
contureaza ideea că intreaga activitate de operațiuni bancare prin internet să fie plasată la o firma de
specialitate (out-sourcing) în special de băncile care nu dispun de infrastructura necesară. Pentru
gestionarea riscului operțiunilor bancare prin internet, Electronic Banking Group de la Basel a
recomandat băncilor un set de 14 principii, astfel:

1. Comitetul de Direcție și administratorii trebuie să organizeze supravegherea efectivă a riscurilor

asociate activității on-line, inclusiv stabilirea de elemente specifice de contabilitate, politici și
control. Ca urmare, este necesară revizuirea strategiei băncii, inființarea unui serviciu de
specialiști în supraveghera riscurilor in funcție de vulnerabilitatea rețelelor și sensibilitatea
informației transmise.
2. Comitetul de Direcție și administratorii trebuie să revizuiască și să aprobe aspectele-cheie ale
controlului securității informației. Aceasta presupune stabilirea modului de autorizare, control
logic și fizic de acces și o infrastructură de securitate adecvată. Totodata, vor trebui gestionate

35
 amenințările externe prin anumite tehnici, ca programe anti - viruși, programe de detectare a
intrărilor frauduloase în rețea și testarea gradului de penetrare a rețelei interne și externe.
3. Comitetul de Direcție și administratorii trebuie să stabilească o politică de colaborare cu
partenerii în oferirea serviciilor prin internet. Managementul băncii trebuie să evalueze riscurile
de parteneriat, să efectueze analize asupra competenței partenerilor și să solicite efectuarea de
audit intern și extern.
4. Banca va trebui să ia masurile indicate pentru a autoriza și identifica clienții cu care efectueazaă
operațiuni prin internet. Banca trebuie să folosească metode sigure de autentificare (PIN, parola,
smart card și certificat digital) și de autorizare a clienților pentru reducerea riscului de furt al
identității, operațiuni frauduloase de cont și spălari de bani.
5. Băncile trebuie să folosească metode de autentificare a tranzacțiilor care să promoveze non-
repudierea. Non-repudierea necesită crearea unei dovezi a originii livrării informației electronice
pentru a proteja expeditorul împotriva falsei negări din partea emitentului. Cel mai cunoscut
mijloc este acordarea certificatelor digitale care împreună cu semnătura digitală permit
identificarea în mod unic a emitentului.
6. Băncile trebuie sa asigure măsurile indicate pentru separarea adecvată a sarcinilor între sistemele
de internet banking, bazele de date și aplicații. Separarea sarcinilor este o masură uzuală și da
siguranță că tranzacțiile sunt autorizate, inregistrate și supravegheate in mod corect.
7. Băncile trebuie să sigure controlul autorizării și condițiile de acces. Pentru a susține separarea
sarcinilor, băncile trebuie să controleze strict autorizarea și condițiile de acces.
8. Băncile trebuie să asigure integritatea datelor. Integritatea datelor se referă la faptul că atît datele
stocate cît și cele ăn tranzit nu pot fi modificate fără autorizație.
9. Băncile trebuie să asigure existența reperelor pentru audit. Întrucît informațiile sunt în format
electronic numai anumite repere sunt supuse auditului, ca: deschideri, modificări și inchideri de
cont; tranzacții cu consecințe financiare; tranzacții peste limită, acordare, modificare sau revocare
a drepturilor de accesare a sistemului.
10. Băncile trebuie să ia măsurile necesare pentru a păstra confidențialitatea informațiilor. Băncile
trebuie să se asigure ca toate înregistrările și informațiile sunt accesibile numai celor autorizați și
că toate datele confidențiale sunt protejate impotriva accesului neautorizat. Folosirea eronată sau
expunerea neautorizată de informații expune banca atît la un risc legislativ, cît și la unul
reputațional.
11. Băncile trebuie să se asigure ca informațiile furnizate pe paginile lor de Web sunt adecvate în
permiterea unor potențiali clienți să iși formeze o opinie în privința identității și statutului băncii.
12. Băncile trebuie să ia masurile necesare pentru a asigura adaptarea la regulile de confidențialitate
aplicabile în jurisdicția în care ele oferă servicii prin internet. Băncile trebuie să depună eforturi
pentru ajustarea politicilor de confidențialitate la normele juridice existente, prezentarea
politicilor clienților săi, evitarea folosirii informațiilor private în scopuri nepermise sau
neautorizate.
36
13. Continuitatea în timpul activității. Banca trebuie să ofere servicii pe un timp îndelungat și
prevzibil pentru client. În acest scop, capacitatea curentă și previziunile trebuie corelate cu
dinamica pieței de comerț electronic și a ratei viitoare de acceptare de către clienți a serviciilor
bancare prin internet.
14. Băncile trebuie să dezvolte planuri adecvate de gestiune a incidentelor pentru a îngrădi și
minimiza problemele care apar în mod neprevăzut, inclusiv atacuri interne sau externe. Aceste
acțiuni se referă la mecanisme de identificare a unui incident sau criză imediat ce a aparut,
strategii de comunicare cu mass-media în cazul apariției unor atacuri sau brese de securitate,
procedura simplă de alertare a autorităților, procedura de informare a clienților și mass-media cu
privire la eventualele probleme din sistem. Electronic Banking Group precizează ca aceste
principii nu sunt definitive, urmînd sa fie completate și imbunătățite, și nici obligatorii, ci au
numai un caracter de recomandare pentru evitarea unor evenimente nedorite și întarirea increderii
în internetul bancar.

37
2.3 Sisteme de plăți internaționale la etapa actuală și cardurile emise de către
ele

Dintre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea plăţilor prin carduri se
pot aminti: VISA International, Europay International, American Express, Dinners Club, JCB
etc.. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma unor organizaţii non-profit,
generarea unui compartiment de plăţi “uniform”, excluzând orice barieră naţională, monedă
tradiţională sau comportament financiar particular. [27]

Ele reprezintă în străinătate clienților, practic, orice serviciu în orice domeniu de întreținere.
Funcționarea acestor asociații financiare se bazează pe o infrastructură puternică, pentru o
folosință care se plătesc comisioane. Acestea pot fi considerate ca o cota de creatorii acestor
rețele în distribuția veniturilor. Existent în prezent, dimensiunea acestor comisioane este
prezentată în Tabelul 2.2.

Tabelul2.1Dimensiunea comisioane percepute de conducerea companiilor internaționale (SUA)

Compania % din summa decontării Pentru un cec(cenți)

Visa International 1,54 9,8
Europay Internanional 1,40 7,0

Sursa: Serverul official MasterCard, serverul official Visa International

Indiferent de interesele regionale, fără a denatura rolul sau importanţa euromonedelor, a

monedelor transnaţionale sau global acceptabile, sistemele mondiale majore amintite mai sus
realizează internaţionalizarea neconvenţională a plăţilor, precum şi uniformitatea
comportamentală în domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei monede unice şi anume,
banul de plastic.

VISA International

VISA International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei, înfiinţată şi

subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare. Societatea VISA
International este alcătuită din organisme financiare cum ar fi: bănci comerciale, case de
economi etc..

VISA este o societate cu marcă înregistrată; această marcă, incluzând faimoasele benzi
colorate în albastru, alb şi galben, autorizează membri în decontarea tranzacţiilor internaţionale.

38
 VISA International oferă o mare varietate de instrumente de plată orientate spre satisfacerea
diferitelor necesităţi ale fiecărui client-membru VISA.

VISA este cel mai mare sistem mondial de plată, cu peste 850 milioane de carduri ce poartă
simbolul VISA în întreaga lume. Mai exact, cardurile VISA sunt acceptate în peste 17 milioane
de locaţii care au afişat simbolul unic VISA, uşor de recunoscut şi, în peste 550 mii de automate
bancare.

VISA a fost înfiinţată la începutul anilor ’70 prin asocierea unor bănci americane care aveau
un ţel comun, şi anume: crearea pentru clienţii proprii a unui sistem de plată universal acceptat.
Conceptul băncilor de a-şi uni eforturile în beneficiul clienţilor lor s-a dovedit atât de prolific,
încât numărul instituţiilor bancare asociate VISA a crescut rapid. [6;35]

Pe lângă faptul că VISA are cele mai multe carduri în circulaţie în întreaga lume şi cea mai
mare reţea de acceptare dintre toate sistemele de plată, cardul VISA este folosit de clienţi foarte
frecvent în cursul unui an, iar valoarea tranzacţiilor este mai mare decât a oricărui alt sistem de
carduri. Preferinţa utilizatorilor de carduri VISA este motivată de excelenţa şi unicitatea mărcii
la punctul de vânzare. Această preferinţă a utilizatorilor este foarte importantă pentru băncile
membre VISA, întrucât volumul mare de tranzacţii este o sursă de venit considerabil.

Preocupată de depăşirea cu succes a dificultaţilor cauzate de anul 2000, VISA este pionierul
industriei de introducere a tehnologiilor de programare pe bază de chip sau smart-card-uri, cqare
sunt mult mai sigure şi mai uşor de folosit atât de către bănci, cât şi de către utilizatori. Aceste
carduri oferă utilizatorilor şi posibilitatea de a achiziţiona bunuri şi servicii prin Internet în
secolul XXI. VISA are deja în circulaţie peste 23 milioane de smart-card-uri în 17 ţări din lume.

Cardurile de tip “VISA Classic”

Manipularea numerarului şi a cecurilor reduce profitabilitatea unei bănci. Unele studii au

estimat că aproximativ 40% din costurile unei bănci sunt reprezentate de costurile de procesare a
numerarului şi a cecurilor. Automatizarea prin intermediul unui program de carduri
îmbunătăţeşte viteza şi eficienţa şi poate reduce în mod semnificativ costurile.[6;38]

Nu toţi clienţii unei bănci îndeplinesc condiţiile pentru a primi un credit-card, iar debit-card-
urile pot fi acceptate numai într-un mediu electronic on-line şi pot limita oportunităţile de
folosire potenţial profitabile. Un debit-card care operează în toate mediile de acceptare, on-line,
înseamnă creşterea oportunităţilor de folosire, creşterea volumului şi a veniturilor. Statisticile
VISA arată că, în medie, debit-card-urile autorizate în toate mediile sunt folosite de patru ori mai
39
mult la punctele de vânzare decât cardurile de debit care funcţionează numai on-line. În plus, pe
lângă reducerea costului pentru bancă, acestea asigură noi surse potenţiale de venituri pentru
emitent.

Cu un debit-card VISA Classic, clienţii pot avea acces convenabil, controlabil şi global la
fondurile lor. Acest card poate fi autorizat prin intermediul unui EFT POS sau ATM. Acolo unde
se folosesc sisteme manuale, sumele tranzacţionate trebuie să fie autorizate vocal atunci când
valoarea tranzacţiei depăşeşte plafonul limită stabilit de VISA pentru tipurile specifice de
comercianţi.

Faptul că se solicită autorizarea tranzacţiilor atunci când se depăşeşte o anumită limită,

asigură un nivel de gestiune a riscului mai ridicat decât în cazul cardului de credit. De aceea,
selectarea şi evaluarea bonităţii clienţilor sunt importante.

Serviciile suplimentare oferite de emitent contra-cost, specifice acestui tip de card, sunt:

- înlocuirea cardurilor în situaţii excepţionale (furt, pierderi etc.);

- eliberarea de numerar cu maximă operativitate.

Procesarea cererilor personale de împrumut, de obicei înseamnă interviuri, verificarea

referinţelor, garanţii, costând timp şi bani. Un credit-card, cu o linie de credit aprobată anterior,
poate fi o alternativă viabilă. În acelaşi timp, emitenţii pot extinde creditul într-un mod practic şi
profitabil.

Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să menţină controlul asupra limitelor

aprobate anterior. În sistemul on-line, cardul poate fi folosit la EFT POS-uri. În sistemele off-
line, autorizarea telefonică prin voce ajută la minimizarea folosirii greşite a cardului şi a
fraudelor. În oricare dion aceste situaţii, deţinătorii de carduri se bucură la maximum de
oportunităţile de a face cumpărături şi de a opţine numerar la un mare număr de bănci,
comercianţi şi ATM-uri.[6;41]

Cardul de tip “VISA Business”

Cardul de tip “VISA Business” este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce călătoresc
şi întreţin în mod regulat afaceri şi au un potenţial financiar ridicat, cum sunt firmele, personalul
angajat al societăţilor comerciale, patronii, familiile bine situate.

Utilizarea acestui tip de card este asemănătoare cu cea a cardului VISA Classic, utilizându-se
pentru achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme, a vacanţelor etc..
40
Emitentul trebuie să se preocupe să ofere contra-cost servicii suplimentare. Pentru cardul de tip
VISA Business serviciile sunt:

- servicii speciale de asistenţă medicală şi juridică în cazurile fortuite;

- asigurări pentru evitarea pierderilor în caz de întârzieri pe timpul trasportului, pierderea

bagajelor;

- înlocuirea cardurilor în cazuri excepţionale;

- servicii de rezervări (hoteluri, manifestări culturale, autoturisme etc).

Cardul de tip “Gold Card/Premier”

Emitenţii doresc să folosească un program de gold card pentru a întări relaţiile cu clienţii
importanţi. Cardul VISA Gold domină piaţa în acest moment. Acesta oferă clienţilor cu venituri
mari, acces la fondurile proprii şi la facilităţi de creditare prin intermediul celei mai extinse reţele
de ATM-uri şi comercianţi din lume.

Serviciile oferite de programul VISA Gold Card include:

- o limită de cheltuială de cel puţin 5000 USD sau echivalentul în monedă locală, pentru fiecare
ciclu de facturare;

- limită zilnică de retragere de numerar de la ATM de cel puţin 200 USD sau echivalentul în
moneda locală. Emitenţii pot ridica această limită pentru anumiţi clienţi;

- înlocuirea de urgenţă a cardului şi avans de numerar pentru clienţii al căror card a fost furat în
ţară sau în străinătate. VISA oferă acest serviciu fără taxe suplimentare pentru emitent;

- asigurarea asistenţei medicale şi juridice de urgenţă pentru deţinătorii aflaţi în străinătate,

oferite centralizat de către VISA.

Emitenţii pot potrivi programele în scopul satisfacerii nevoilor clienţilor şi ale pieţei prin
adăugarea de alte servicii, obţinute de la furnizori recomandaţi de VISA. Aceste servicii pot
include telephone-banking, rate de împrumut speciale, asigurare, tarife privilegiate pentru
călătorie, hotel şi inchirieri de maşini, acces la saloanele business din aeroporturi etc..

Cardul de tip “VISA Electron”

În mod tradiţional, băncile au gestionat riscul asociat clienţilor noi sau clienţilor care nu au
mai avut un cont bancar-studenţi şi elevi, de exemplu, solicitându-se să retragă numerar de la o

41
sucursală unde sunt cunoscuţi. Acest lucru este ineficient pentru bănci şi neconvenabil pentru
clienţi.

VISA Electron este un produs de debit integral “on-line”, care permite autorizarea fiecărei
tranzacţii efectuate de o gamă largă de clienţi. VISA Electron este folosit atât pentru extragerea
de numerar din automatele bancare, cât şi pentru efectuarea cumpărăturilor.

Acest tip de card este un produs tip “electronic” şi este în special desemnat clienţilor care
prezintă un grad ridicat de risc în utilizare, cum sunt studenţii şi elevii. Ori de câte ori un electron
card este folosit, trebuie obţinută autorizarea, adică emitentul decide dacă tranzacţia se face sau
nu.

Principala funcţie a acestui card este înlocuirea numerarului. Prin utilizarea electron-card-
ului se poate înlocui circulaţia numerarului, acest lucru fiind posibil prin distribuirea debit-card-
urilor clienţilor din categoria menţionată mai sus, dându-se astfel posibilitatea de a avea acces în
reţeaua dispozitivelor de eliberare automată a numerarului.

Cardul de tip “VISA Cash”

VISA a lansat un puternic program de cercetare pentru prototipuri de smart-card-uri,

terminale şi echipamente aferente.

Cardul VISA cu valoare înglobată – “VISA Cash” – operează într-un sistem deschis şi
poate fi folosit pentru cumpărături de valoare mică în locurile în care, în mod tradiţional, se
folosesc bancnotele şi moneda metalică. Un astfel de card, care arată identic cu un card bancar,
este dotat cu un microprocesor care conţine şi procesează bani sub formă de date electronice. În
momentul folosirii, suma exactă de bani este dedusă din chip şi pe display-ul terminalului apare
suma de bani rămasă în card.[27]

Microprocesoarele înglobate într-un asemenea card pot stoca, în mod curent, aproximativ de
80 ori mai multă informaţie decât banda magnetică. Capacitatea de procesare a
microprocesorului îmbunătăţeşte semnificativ securitatea şi permite plasarea de aplicaţii
suplimentare pe acelaşi card laolaltă cu funcţiile deja existente.

VISA şi-a extins sistemul VISA Net pentru a sprijini compensarea şi decontarea tranzacţiilor
efectuate cu cardul VISA Cash. Există trei tipuri de carduri:

 De unică folosinţă. Cardurile sunt cumpărate la o valoare prestabilită şi după ce valoarea este
consumată sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.

42
 Reîncărcabile. Cardurile se cumpără cu sold zero şi se încarcă cu valoare electronică. Atunci
când valoarea este consumată, cardul se poate reîncărca cu ajutorul dispozitivelor speciale
sau a unor ATM-uri upgradate.

 Multifuncţionale. Cum sunt cardurile de debit sau de credit care conţin aplicaţia VISA Cash.
Acesta este primul pas către oferirea de servicii complete prin smart-card.

Sistemul VISA Cash este bazat pe specificaţiile comune ale industriei financiare, fapt care
asigură compatibilitatea cu alte produse pe bază de chip. De asemenea, sistemul este proiectat
pentru a asigura simplitatea şi operarea cu costuri scăzute, astfel încât oferă o alternativă practică
numnerarului şi monedei metalice.

Avantajele particulare oferite de produsul VISA Cash sunt:

- clienţii vor avea posibilitatea să efectueze tranzacţiile mai rapid;

- clienţii vor avea la dispoziţie un produs convenabil, uşor de folosit, în condiţiile în care nu vor
mai fi nevoiţi să poarte asupra lor numerar, în special în tranzacţiile zilnice de rutină, unde sunt
necesare sume fixe de bani;

- comercianţii se vor confrunta cu mai puţine probleme de securitate, mânuind mai puţin
numerar;

- comercianţii îşi vor micşora costurile de manipulare a numerarului;

- cu timpul, un astfel de card emis într-o ţară va putea fi folosit şi în altă ţară.

Afinity Card

VISA Afinity Card este un produs rezultat în urma unui acord între VISA şi alte organizaţii
sau grupuri care nu pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, societăţi profitabile pe închirieri
auto, organizaţii profesionale sau de caritate.

VISA Travellers Cheques

Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanţelor şi a

călătoriilor de afaceri, iar reţeaua cerată de VISA, este în prezent cea mai dezvoltată reţea de
astfel de cecuri în întreaga lume, acestea emiţându-se în 14 valute.

Europay International

Europay International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei, înfiinţată şi

subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare.[4;51]

43
 Europay International cuprinde societatea MasterCard International cu sediul în S.U.A. şi
Eurocard cu sediul în Belgia, cele două societăţi acordând reciproc dreptul de emitere şi
acceptare a cărţilor de plată MasterCard şi Eurocard pe teritoriul naţional al membrului. Ca
rezultat al acestei structuri, băncile membre Europay pot emite şi accepta atât cărţile de plată
Eurocard (care reunesc siglele eurocard şi Mastercard), cât şi MasterCard (care nu poartă şi sigla
Eurocard).

Atât sigla Eurocard/MasterCard, cât şi sigla MasterCard sunt mărci înregistrate, utilizarea
lor fiind condiţionată de calitatea de membru Europay. Europay International a creat o gamă
largă de produse pentru diverse categorii de clienţi atraşi.

Cardurile MasterCard emit și deservesc circa la 21,7 mii de bănci și instituții financiare, în toate
părțile lumii (tabelul2.2)

Regiunea Numărul băncilor

Canada 626
Europa 7691
America Latină 339
Orient/Africa 96
Asia/Oceania 314
Total 21747
Sursa: European Monetary Institute

Tabelul 2.2 Implicarea băncilor în sistemul MasterCard - europay

Cardul de tip “Eurocard/MasterCard Classic”

Eurocard/MasterCard – clasic card este un card tip debit-card sau credit-card care se
adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit grad de siguranţă. El poate fi
folosit în întreaga lume atât pentru tranzacţii comerciale, cât şi pentru obţinerea de numerar, prin
intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu preluarea manuală a datelor
operaţionale.

Cardul de tip “Cirrus”

Cirrus este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de
risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru retragerea de numerar prin intermediul
echipamentelor electronice (ATM).

44
Eurocheque

Eurocheque este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor care
călătoresc frecvent şi nu deţin conturi în bancă.

Cardul de tip “Edc”

Edc este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de
risc, putând fi folosit numai în Europa pentru tranzacţii comerciale prin intermediul
echipamentelor electronice (POS).

Cardul de tip “Maestro”

Maestro este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de
risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacţii comerciale prin intermediul
echipamentelor electronice (POS). Fiecare membru Europay decide asupra condiţiilor de
furnizare a serviciilor Europay clienţilor săi. Ei aleg produsele care se potrivesc cel mai bine
necesităţilor pieţelor interne şi a serviciilor oferite împreună cu produsele Europay; au, de
asemenea, libertatea de a vinde produsele şi serviciile Europay în orice mod doresc.

Sistemul de operare a tranzacţiilor Eurocard/MasterCard şi desfăşurarea tranzacţiilor sunt

identice cu cele ale societăţii VISA Intrnational.

Europay CLIP

Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu uşurinţa în folosire, securitatea absolută şi

capacitatea unică de folosire oriunde în lume. Deţinătorul cardului foloseşte una din metodele de
încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să folosească cardul în ţara sa, fie
în străinătate. [4;81]

CLIP este singurul produs de plată de acest tip proiectat să opereze fie la nivel local, fie la
nivel internaţional. Abilitatea produsului de a stoca diferite valute în acelaşi timp este apreciată
în mod egal atât de clienţi cât şi de companii.

Valoarea înglobată în card este stocată în chip, sumele plătite deducându-se în momentul
efectuării unei tranzacţii, astfel încât nu este necesară conectarea “on-line” sau un cod personal
de identificare (PIN). Deoarece valoarea cardului este limitată la suma stocată, riscurile rezultate
din pierdere sau furt sunt limitate.

Utilizarea CLIP este la fel de uşoară ca şi utilizarea numerarului, mai ales în situaţia în care
este necesară folosrea unor valute nefamiliare. Produsul CLIP este realmente avantajos atunci
când se fac plăţi de valuare mică sau atunci când se solicită sume fixe. De aceea, acest produs
45
este ideal pentru folosirea în magazine cu rulaj ridicat cum ar fi fast-food-uri sau la dispozitive
de parcare, automate de vânzare etc.

Avantajele acestui produs sunt:

Pentru clienţii privaţi:

- dispun oricând de suma potrivită de numerar atunci când doresc, unde doresc, local sau în
străinătate;

- tranzacţii rapide, fără probleme de schimb valutar, fără PIN sau semnătură, fără grija de furt sau
pierdere.

Pentru companii:

- avantajos pentru angajaţii companiilor care călătoresc frecvent în străinătate, deoarece au

posibilitatea de a efectua plăţi de mică valuare în orice moment şi în orice ţară, fără a fi nevoie să
aibă asupra lor mai multe valute. Companiile pot oferii angajaţilor care efectuează o călătorie de
afaceri în străinătate un CLIP pre-încărcat şi să recupereze orice valoare reziduală rămasă pe
card la sfârşitul călătoriei.

Pentru comercianţi:

Comercianţii acoperă o mare varietate de tipuri: de la cafenele la transportul public, de la

parcări la staţii de benzină, lanţuri de restaurante, fast-food, super-market-uri etc.. Pentru toţi
aceştia, importante sunt viteza şi securitatea banilor. Cu cât au capacitatea de aşi servi mai
repede clienţii, cu atât afacerea creşte, iar profitul devine mai mare.

Faptul că nu mai este necesar ca aceştia să manevreze numerar şi să dea rest la cumpărături
face ca tranzacţiile cu cardul de tip CLIP să fie garantate 100%, să fie precise şi să dureze practic
câteva secunde.

Modalitatea de plată prin CLIP este excelentă pentru creşterea profitabilităţii şi securităţii în
cazul plăţilor de taxe auto, a taxelor de parcare şi la automatele de vânzare.

Cardul de tip Europay CLIP poate, de asemenea, să crească profitabilitatea, permiţând

clienţilor să efectueze plăţi chiar şi atunci când se solicită bani potriviţi – serviciu apreciat în
particular de turişti şi de cei care sunt în călătorii de afaceri.

Pentru bănci:

Aspectul care interesează cel mai mult profesiunea bancară este securitatea excepţională a
produsului CLIP, toate sumele fiind încărcate on-line şi controlate permanent de bănci. Valoarea
46
unui card furat sau pierdut este strict limitată la valoarea pe care acesta o conţine, neputând fi
folosit peste suma stocată în chip sau încărcat fără un PIN corect.

Alte beneficii pentru emitent include valoarea adăugată de CLIP produselor existente prin
extinderea plăţilor electronice la plăţi de mică valoare şi plăţi internaţionale.

Cercetarea făcută în Europa a evidenţiat faptul că cea mai cerută combinaţie de servicii este
CLIP asociat unui card de debit. Cardul CLIP conţine o multitudine de portofele, fiecare fiind
capabil să poarte o valută diferită.

Cardurile CLIP pot fi încărcate în diferite modalităţi, şi anume:

a) Încărcare din contul curent

Deţinătorul îşi încarcă cardul direct din contul său bancar sau din contul de debit sau credit-
card. Aceasta se poate face la ghişeul băncii sau utilizând terminalele “on-line” de încasare, care
în mod normal pot fi ATM-uri adaptate le sistemele CLIP sau dispozitive de încărcare instalate
de bancă şi operate prin introducerea unui PIN. Încărcarea poate implica una sau mai multe
valute, iar contul va fi debitat cu suma corespunzătoare cursului de schimb fixat de banca
emitentă.

b) Încărcare cu numerar

Cardul poate fi, de asemenea, încărcat prin utilizarea numerarului la o bancă sau casă de
schimb valutar având terminalul necesar şi legătură “on-line” cu banca emitentă. Existenţa
legăturii “on-line” cu banca emitentă permite acesteia gestiunea float-ului. Încărcarea prin
utilizarea numerarului poate fi o paret dintr-o tranzacţie de schimb valutar.

c) Încărcarea iniţială de card

În momentul în care un card aflat în procedura de efectuare a tranzacţiei nu conţine în

întregime suma necesară a fi plătită, cardul însuşi va detecta acest lucru şi în mod automat va
iniţia o secvenţă de încărcare ca parte a tranzacţiei.

Dacă deţinătorul cardului doreşte ca acesta să fie încărcat cu mai mulţi bani, cardul poate fi
încărcat cu o sumă care a fost prestabilită cu banca emitentă. În acest fel se elimină posibilitatea
inexistenţei de bani în card, iar clientul evită punerea intr-o situaţie jenantă.

d) Încărcarea “card - to – card”

Această facilitate deschide o varietate de posibilităţi noi. În cazul acestui tip de încărcare
trebuie să existe un card “cheie” care poate fi folosit pentru a încărca alte carduri. Acest mod de

47
lucru permite celui care deţine cardul cheie să ofere celorlalţi membri ai familiei sale sume fixe
de bani şi îi asigură totodată supravegherea cheltuielilor totale.

Sumele de bani pot fi transferate de pe un card CLIP pe un altul, cu condiţia ca ambele să fie
emise de aceeaşi bancă şi sub o conectare on-line cu banca.

Descărcarea cardului poate avea loc atunci când, după o călătorie în străinătate, deţinătorul
poate dori să transforme în numerar valorile reziduale din portofele sau să transfere valoarea
echivalentă în compartimentul de monedă locală a portofelului. Întreaga sumă, sau numai o
parte, poate fi creditată în cadrul deţinătorului sau transferată într-un portofel deja deschis în
card.

American Express

American Express este un sistem global de plăţi prin carduri promovate de banca americană
American Express. Preluând modelul creat de organizaţiile non-profit Eurocard sau MasterCard,
banca American Express a impus pe piaţa americană şi apoi treptat a globalizat sistemul de plăţi
de cărţi sub sigla American Express.

Cardurile în variantă debit sau credit American Expres, destinate în special agenţilor
economici sau persoanelor fizice cu potenţial financiar ridicat, îmbracă în prezent următoarele
forme: Business Card, Gold Card şi Classic Card.

Cardul de tip “American Express Business”

Cardul “Business Card” AMEX este orientat, în general, către acea categorie de clienţi care
călătoresc foarte mult în interes de serviciu şi întreţin în mod regulat relaţii de afaceri şi către
acei clienţi care au un potenţial financiar personal foarte ridicat. Cu alte cuvinte, acest produs
este oferit şi agreat îndeosebi de firme, personal angajat al societăţilor comerciale, patronii şi
familiile înstărite.

Cardul de tip “Gold Card” American Express

Acest produs a fost creat pentru categoria de clienţi cu un potenţial financiar foarte mare. Se
impun anumite condiţii speciale la eliberarea produsului.

Cardul “Classic Card” American Express

Cardul Classic AMEX se poate elibera oricărei categorii de clienţi – persoane fizice. Este un
produs cu o largă utilizare internaţională şi este destinat satisfacerii necesităţilor de consum ale
clienţilor obişnuiţi ai băncilor.

48
 Existenţa diferitelor categorii de carduri bancare, unele utilizate mai mult pe plan naţional,
altele cu vocaţie internaţională, permit, deci, retragerea de numerar din bănci şi distribuitoare
automate, obţinerea de credit şi oferă deţinătorului o gamă de servicii anexe. Aceste servicii,
obţinute contra unei tarifări majorate constau în: asigurări pentru întârzierea avionului sau
bagajelor, asistenţă medicală, repatriere, accidente, decese, servicii hoteliere/restaurant şi auto
etc.

49
Capitolul III

Infracțiuni în domeniul mijloacelor de plată speciale. Perspectiva cardurilor

in Republica Moldova

3.1Bazele juridice si funcționale ale sistemului de plată cu utilizarea cardurilor

de plată în Republica Moldova

Moldova rămâne angajată în procesul de reformă şi trecere la o economie de piaţă, începută

în anul 1991. Una dintre cele mai mici după teritoriu şi cea mai dens populată dintre republicile
din fosta Uniune Sovietică, Moldova rămîne una reformatoare din țările CSI. Moldova este
prima din fostele republici sovietice care au primit un împrumut de la Banca Mondială şi a creat
o piaţă de valori mobiliare independente. În republică există un sistem bancar bine dezvoltat,
care opereaza la două niveluri: Banca Națională a Moldovei și băncile comerciale.[19;27]

Principalele acte juridice, care reglează sistemul bancar din Republica Moldova sunt: Legea
BNM (nr. 548-XIII din 21.07.1995)[20] si Legea instituţiilor financiare (nr. 550-XIII din
21.07.1995)[21]

Aceste legi au înlocuit Leagea „ Despre Banca centrală” și Legea “Despre bănci și activitățile
bancare”. Aprobarea noilor legi se efectua de Banca Națională cu ajutorul experților Fondului
Monetar Internațional. La etapele următoare, proiectele au fost revizuite de comisia
Parlamentului și Comisia de finanțe și buget.

Legea cu privirea Băncii Naționale din Moldova stabilește statutul juridic al Băncii Naționale
din Moldova, sarcinile, funcțiile, activitățile valutare, monetare și creditare ale băncii,
organizarea și reglarea, relațiile cu instituțiile financiare și de stat.

În realizarea scopurilor sale Banca Națională in cooncordanță cu Guvernul determină și

implementează politica monetară și valutară luînd în considerare starea economică și financiară a
țării.

Banca Națională activează în calitate de agent fiscal al statului în organizarea deservirii

hîrtiilor de valoare prin:

 Marketingul hîrtiilor de valoare, emise de către stat și organele sale

 Achitarea summei de bază a hîrtiilor de valoare, procente și comisioane

Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a Moldovei este asigurarea şi menţinerea

stabilităţii preţurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, BNM promovează şi
50
menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a
statului.

În calitate de bancă centrală, îşi orientează eforturile spre atingerea obiectivelor sale
strategice, aliniate la domeniile de activitate de bază. Acestea din urmă vizează politica
monetară, supravegherea instituţiilor financiare, emisiunea monetară şi sistemul de plăţi.

Una din funcțiile principale a Băncii Naționale este supravegherea sistemului de plăți în
Republica Moldova și facilitarea funcționării eficiente a sistemului de plăți interbancare. Cu
acest scop Banca Națională are următorele puteri:

 licențierea, supravegherea și reglementarea activității instituțiilor financiare;

 controlul instituțiilor financiare in realizarea activităților sale și respectarea reglamentului
instituțiilor date;
 cererea din partea instituțiilor financiare luarea măsurilor de corectare a poziției sau
aplicarea sancțiunilor corespunzătoare;

Banca Naționala în bilanțul său deține rezerve valutare internaționale.

De reglamentul Bănciii Naționale este stabilit ordinul emisiilor, schimbului și retragerea

bancnotelor Republicii Moldova.

Legea privind instituțiile financiare determină ordinul de creare, conducere, funcționare și

finisare a activităților instituțiilor financiare pe teritoriul Republicii Moldova.

Legea a intrat în vigoare de la 01.01.96 și este direcționată spre apărarea intereselor

investorilor, scăderii riscului în sistemul financiar și este destinată să promoveze mecanismul de
piață pentru acordarea serviciilor financiare.[19;28]

Pentru realizarea activității financiare pe teritoriul Republicii Moldova instituțiile finaciare

trebuie să primească licența Băncii Naționale a Moldovei pentru realizarea activitații financiare.

Băncile, respectiv legii posedă independeță juridică, operațională, financiară și administrativă

față de Banca Națională, Guvernului sau altor organe.

Legea interzice operațiuni și activități instituțiilor financiare direcționate spre inlăturarea

concurenței.

Doar cu acordul Băncii Naționale pot fi realizate tranzacții părților capitalului băncii, dacă in
rezultatul acestor tranzacții o persoană sau un grup de persoane va avea o parte semnificativă a
capitalului Băncii.

51
 La Bancă, independent sau împreună cu alte persoane ar putea poseda de o parte importantă a
capitalului unei entități, desfăşurarea activităţilor care nu sunt legate de cele financiare sau parți
mai mare de 15 la sută din capitalul reglementat, banca trebuie să aibă acordul scris al băncii
naţionale. În plus, există restricții privind tranzacţiile comise personalul Băncii şi dimensiunea de
imprumuturi pe care Banca poate oferi la filiale şi angajaţi. Legea stabileşte, de asemenea şi
procedura de lichidare a instituţii financiare. Al doilea nivel al sistemului bancar din Republica
Moldova formează 21 Bănci comerciale, 18 dintre care sunt locale, două străine şi o altă misiune
de o bancă străină. Băncile comerciale care sunt, în esenţă, societăţi pe acţiuni și sunt
independente de organe publice şi guvernul nu au nevoie de licenţa BNM. În conformitate cu
legea "instituții financiare", adoptată în an 1995, lista serviciilor prestate de băncile depinde de
mărimea capitalului normativ total. Acest minim nivel este de 8 de milioane de lei moldoveneşti.

Mai recent (anul 1998.) toate băncile comerciale din Republica Moldova ar putea fi împărțite
în următoarele grupuri:

1.Mari 3-4 Bănci (Banca socială, Agroinbank, Moldincbank, Banca de Economii). Aceste sunt
foste bănci specializate cu capital de stat.

2. Mijlocii -8-9 bănci (Victoriabank, Mobiasbank, Investprivatbank, OguzBank, Universalbank,

Fintorgbank, Eximbank, Petrolbank, BancCoop). Aceste bănci s-au creat practic de la zero, nu a
avut nici o "greutate" a ultimelor probleme.

3.Mici - alte bănci 10-11.

Dar acum acest lucru s-a schimbat şi este în mare măsură determinată Banca în care
investorul străin preferă să păstreze fondurile sale. La începutul lunii decembrie 1999, la bănci
"majore" (în termeni de active şi alţi indicatori) se includ 4 bănci: Agroinbank , Victoriabank ,
Banca Sociala , Moldinconbank. Active ale acestor bănci de 2,3 şi mai multe ori depășesc
activele la orice Bancă medie. La aceste bănci s-a concentrat mai mult de 62 % din toate activele,
59 % din activele în formă lichidă, peste 66 % din toate investițiile de credit, mai mult de 50 %
din capitalul tuturor băncilor comerciale din Republica Moldova.

Pot fi atribuite la mijlocii 8 bănci: Universalbank" Mobiasbank, Eximbank, FinComBank ,

Petrolbank , Energbank , Investprivatbank. La mici-alte bănci.

În iunie 1999 la o conferinţă de presă la Chişinău Directoril executiv BERD pentru Moldova
L.Forbes a susținut consolidarea băncilor mici prin unirea acestora. 23 de bănci pentru Republica
este mult a spus el. Mai întâi de toate, aceasta este și opinia mea a observat gov. Băncii Naţionale

52
L. Talmaci câteva luni mai târziu. Dar poziţia şef bancherului a fost semnificativ diferită de
poziţia de experţi internaţionali care au venit la problema cu metode aritmetice simple.

Din această cauză Banca Națională a identificat strategia sa în felul următor. Pentru început
lasă capitalul să fie mai mic dar bănci mai multe pentru a crea stimul pentru concurență și de a
nu impune băncilor serviciile care sunt pe larg utilizate în practica mondială, prin metodologia de
diversificare a directivelor. Și acolo unde este concurență, apare diversificarea- minimizarea
riscului pentru investitori și maximizarea calității serviciilor. Aici deja se înecepe lupta pentru
client, dar clientul în bancă este pe primul loc, postulat L. Talmaci [19].

În ciuda faptului că sistemul bancar din Moldova este în creştere din punct de vedere a celor
mai noi tehnologii, dezvoltarea locală şi interbancare a rețelelor informaționale şi computerizrea
tuturor operațiunilor bancare, agenţii economici nu folosesc sistemul bancar cu intensitatea în
măsura în care, ea este folosită în Occident. Ca şi în alte țări în curs de dezvoltare, acest lucru
poate fi explicat în parte de nevoia de timp pentru a construi încrederea în bănci şi
imperfecţiunea sistemului impozitar. Pe de altă parte, gradul de risc pentru dezvoltarea în
Republica Moldova este specificat de cantitatea dobînzilelor depuse de bănci pe credite.
Contribuie la creşterea factorilor de risc, situaţia financiară proastă de mai multe întreprinderi şi
eşecul în sfera legislativă. Criza bancară-financiară din anul 1998 a dus la scadența activelor
băncilor comerciale în decembrie la 2660 mln lei (304 milioane de euro) şi de capital de plătit-
pentru 735,7 de milioane lei. Suma creditelor oferite a scăzut la 117 de milioane lei.

Activele întregului sistemului bancar din Moldova au crescut pentru semestrul 1 anul 2000
la 624,6 de milioane lei (19.6 %) şi au constituit la 3811,8 de milioane. (307.4 de lei milioane de
dolari). Potrivit Băncii Naţionale a Republicii, capitalul normativ total al băncilor a crescut la
269,45 de milioane lei (29 %), în valoare de 1197,4 de milioane lei (119,2 de milioane dolari).
Portofoliul de agregare de împrumut a Băncilor moldoveneşti pentru 1 iulie anul 2000 a crescut
la 177,9 de milioane lei (11,1 %) şi s-a ridicat la 1780,8 de milioane lei (143,6 de milioane
dolari).

Legii Republicii Moldova despre instituţiile financiare de date financiare şi agenţii se referă
managementul instrumenetelor de plată -carduri credit şi plată, cecuri, facturile bancare, etc
(articolul 26 punctul 1 subpunct."e"). În consecinţă, Banca Naţională a Moldovei 22 Mai 1997, a
adoptat o prevedere privind organizarea de plăţi pentru bănci cărţile de pe teritoriul Republicii
Moldova [17]. Această prevedere este dezvoltată pe baza articolului 11 din Legea cu privire la
Banca Naţională a Moldova No. 548- XIII din 21 iulie 1995 şi deciziile Consiliul de
administraţie al băncii naţionale, Protocolul nr. 3 din 27 decembrie 1995. Sub rezerva

53
principiilor şi regulilor de organizare a băncilor autorizate de Banca Naţională, serviciile de
transfer de numerar şi calcule folosind carduri utilizate ca un instrument de plată fără numerar în
servicii si retail comerciale, care sunt prevăzute în prezentul regulament ca plăţile de carduri.

Conformitatea cu cerințele este obligatorie pentru toate părţile implicate în activităţi legate de
emisii şi adoptarea în cadrul sistemelor de plată bancară cum cardurile locale la fel şi
internaţionale. În poziţie determinată acel card (card de debit)- este un purtător de informație
standardizat, securizat şi personalizat care este utilizat de titularul său în modul prevăzut de
obligaţiile reciproce ale emitentului, şi acceptat pentru plată de un negustor ca un instrument de
plată atunci când achiziţionează mărfuri, consumul de servicii, retragere de numerar şi primirea
de alte servicii bancare.

Activitatea în piaţa tehnologiei smart-card, experienţa de punere în aplicare a proiectelor au

format o abordare realistă a noilor perspective tehnologice în Moldova.Este ridicată problema
sistemului de plăți naționale în Moldova [19;33].

Principalele motive care împiedică introducerea instrumentelor noi de plată pe teritoriul

Republicii Moldova:

 Absenţa unor beneficii economice substanţiale şi rapide pentru fiecare membru al

titularului cardului de sistem, emitentului care achiziționează și comerciantului.
 Problemele economice, criza din August anul 1998 şi nivelul extrem de scăzut de trai a
populaţiei.
 Incapacitatea de a citi şi de a gestiona. Originală, ne suportată de calculele euforia de tip
"vom face totul, ne vom ocupa de dezvolarea, prelucrarea şi achiziție și aşa mai departe
se înlocuiește cu jale, după cum se dovedeşte, că smart ca tehnologia este un lucru
complicat, care necesită specialişti calificați şi costuri mari pentru dezvoltare şi
management.
 Lupta pentru resurse umane de calitate în interiorul băncilor. Ea conduce la aceea că
conducerea instruieşte angajaţii calificaţi, angajați iniţial pentru introducerea de
tehnologii smart, noi și noi activităţi, dar proiectele de carduri se duc la planul al doilea şi
al treilea ca nu aduce venitul real la punctul curent în timp.
 Costul ridicat de software, terminale de plata (400-1200USD) şi cartele (5-9 USD).

. În Moldova, situaţia este agravată de faptul că structurile cointeresate de stat, cum ar fi

Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională încă nu înţeleg avantajele sistemelor de plată bazat pe
smart tehnologii. Despre suportul din partea lor nici nu vorbim. Conduși de ambiţii, dar nu de

54
realităţile economice prin încercările comune de luare a deciziilor şi lipsa forţelor băncilor locale
comerciale mici.

În Moldova aplicarea tehnologiei şi proiectul smart card este protejat destul de mult.

Compania "Dekart" s. r. l (Moldova) a fost fondată în anul 1993 de programatori

profesionişti. Obiectivul principal de dezvoltare a companiei este de a crea o plată fără numerar
bazată pe sisteme de smart tehnologie şi sisteme de protecţie cu aplicare metodelor criptografice
moderne şi mijloace tehnice. Începând cu anul 1993, compania "Dekart" lucrează pentru
dezvoltarea şi punerea în aplicare unui sistem de plată care utilizează cartele de plastic cu
micriprocessor, produse străine şi native.

În anul 1995 specialiştii companiei "Dekart"au introdus și însoțesc sistemul de club car în
comerţul industrial a companiei Fidesco. Doi ani de experienţă în sistemul francez de plată
FunChip în Compania FIDESCO şi CRA Mobiasbanka, precum şi analiza plăţilor internaţionale
existente sisteme au permis profesioniștilor în anul 1997 să dezvolte un sistem de Dekart Mass-
Media Pay, luînd în considerare cele mai bune soluţii tehnice. Principala caracteristică a acestui
sistem este aplicarea criptografiei moderne, asigurînd multiemitența, fiabilitate şi securitate
decontărilor.

În Chişinău în ianuarie anul 1997 s-a desfășurat conferinţa tematică "Carduri de Credit".
Organizatorii acestei conferințe a fost departamentul Academiei internaţionale de informatizare
(MO MAI), "Mobiasbank" şi centrul bancar-financiar, cu Asociaţia băncilor din Moldova. În
cadrul conferinţei au participat experţii de Băncii Naţionale din Moldova (BNM) şi a băncilor
comerciale din Republica.

În raportul său introductiv Leonid Talmaci a remarcat relevanţa creării şi implementării

sistemului naţional de plăţi cu carduri de plastic. Victor Boroshevich, în raportul său a subliniat
că Republica are potenţialul intelectual şi tehnico-ştiinţific necesar pentru a rezolva această
problemă. Ca un eveniment semnificativ, s-a remarcat că, cu ajutorul specialiștilor moldovenești
din "Mobiasbank" s-a făcut emisia primelor 10000 de carduri de plastic interne [19;35].

Analizînd discursul acestei conferințe este necesar de menţionat că problemele juridico-

penale şi criminologice nu au fost menționate.

În Moldova treptat se consolidează cultura utilizării cardurilor bancare. Acest lucru este
datorită eforturilor Băncii Comerciale "Victoriabank", care urmăreşte să extindă domeniul de
aplicare a tehnologiei în Moldova a cardurilor bancare, în special VISA.

55
"B.C. "Eximbank" oferă servicii în vânzarea cecurilor de călătorie în valută străină, precum şi
plata de de numerar.

"FinComBank "Martie 19, anul 2001 a anunţat despre ieşire pe piaţă cardurilor magnetice din
plastic cu produse de plată Europene sistem"Europay International " şi"MasterCard
International".

Banca v-a lansa patru tipuri de carduri Cirrus-Maestro, Eurocard/MasterCard "standart"

EuroCard/MasterCard noastre " şi " EuroCard/MasterCard Gold".

Solicitarea oficială "FinComBank" apartenenţei la aceste sisteme de plată a fost aprobată în

aprilie 2000, dar datorită complexității procedurilor tehnice pentru autorizarea și testarea
cardurilor banca a avut nevoie aproape un an pentru a ajunge la partenerii occidentali pentru
aprobarea finală la emiterea cardurilor.

Dar cardul este doar un fel de "preludiu" pentru o altă inovaţie nu numai în zona de servicii
"FinCombank" ', dar, de asemenea, pe piaţa bancară din Moldova ca un întreg.

Tuturor posesorilor de carduri de plată Banca oferă discount carduri Countdown şi IAPA.
Aceste "carduri de reduceri" sunt destul de populare în întreaga lume şi salvează de fapt
consumatorilor pînă la 50 % din costul de bunuri şi servicii.

Countdown este proiectată în principal pentru economisirea banilor, atunci cînd sunt
achiziționate bunuri şi servicii. Apărută 38 de ani în urmă ăn Marea Britanie, Countdown acum
are 7 milioane de clientii. Ea este folosită de 75 de mii de întreprinderi de comerţ şi servicii în
mai mult de 30 de ţări ale lumii. Countdown oferă clienţilor de obţine garantat reduceri de 3 % la
50 %.

Cataloagele speciale sunt publicate periodic de ţări, indicând companiile comerciale şi

servicii care sunt membri ai Countdown. Astfel, atunci când călătorești în orice ţară din lume
poți obţine un astfel de catalog şi ştii exact unde şi ce fel de reducere vei lua dacă ești posesor de
Countdown. Apropo, în Chişinău sunt deja 12 puncte comerciale şi de servicii cere sunt membri
acestui sistem în care poți primi reducere. De exemplu, agenție de turism “Voiaj
International"magazin"Alina electronică" cluburi "Black Elephant" şi "Sepia neagră".

Cardul de discount Asociației Internaționale a pasagerilor companiilor aeriene (IAPA)

garantează membrilor săi şi mai substanţiale economisiri. Apărută acum 45 de ani pentru a
proteja drepturile călătorilor, acest sistem acoperă în principal serviciile de piaţă. În prezent
asociaţia include mai mult de 500 de mii membri în peste 200 de ţări din întreaga lume mai mult

56
de 5000 de hoteluri din întreaga lume oferă reduceri posesorilor de carduri Countdown şi IAPA
pînă la 50 %, și la inchirierea masinei companiei-până la 30 %.

Utilizarea directă a cardului IAPA oferă o oportunitate de a primi un bonus gratuit de zbor.

Beneficiile de diferite tipuri de discont sunt apreciate de Europa şi America încă în mijlocul
secolului trecut. Acum așa oportunitate oferă și "FinComBank". "FinComBank"- încă singurul
loc din Moldova, de unde puteţi achiziționa carduri de reducere Countdown si IAPA.

Un loc special este ocupat de card de plastic Moldcardsystem. Cartela smart bazată pe noua
tehnologie universală folosind microprocesor. Extrem de utilă pentru plăţile serviciilor
comunale, decontărilor fără numerar la punctele de vînzare de produse și servicii situate în
Moldova, retragerea de numerar, precum şi primirea dobînzii la soldul stocat pe cartelă. Este
aplicată la intreprinderi, companii, instituţii şi organizaţii, cointeresate în realizarea de proiecte
de salarizare. Moldova acordă o atenţie mare sistemului de plată cu utilizarea de carduri.

28-29 octombrie 1999, s-a desfășurat Simpozionul Internaţional "Lumea de computere şi lumea
umană — interacţiune şi conflict."

La acest simpozion, declaraţia unicului doctor în Știinte tehnice, şeful Biroului de tehnologii
ştiinţifice de cercetare și informare al filialei din Moldova a AII Oleynik V.P. a fost dedicată
aspectelor de securitate a tehnologiilor moderne de informare în Republica Moldova. Cu toate
acestea, această declaraţie este mai concentrat pe probleme tehnice şi nu purta aspecte juridice şi
criminologice [35].

De fapt, acelaşi lucru s-a întâmplat la Forumul Internaţional "Sistemului bancar, tehnologia
informaţiei şi carduri de plastic", care a avut loc pe 16 -19 martie 1999 în Chişinău în Palatul
Republicii, unde cu prezentarea a vorbit academicianul AII Oleynik V.p. [19;36].

Reeșind din cele de mai sus, nu este posibil de intrat în controverse ştiinţifice în aspecte juridice,
penale şi criminologice cu vorbitorii de la aceste evenimente din cauza absenţei lor. Cu toate
acestea, sugestiile de securitate tehnice a lui Oleynik V.P. fără îndoială ar putea fi acceptate.

În opinia noastră, perspectivele de dezvoltare a smart tehnologiei de plată în Moldova sunt

următoarele: două-trei bănci mari ar trebui să ia o decizie privind stabilirea unui sistem comun de
plată şi să înceapă activitatea . Alte bănci ar urma liderii.

Atunci cînd alegeţi un sistem, ar trebuie să se ia în considerare următorii factori şi proprietăţi:

57
 Conceptul de clădire, multiemitența și gradul de protecție.

 Prezenţa de procesare distribuită, perspectivele şi integrarea lui complexă în sistemul

informațional bancar.
 Suma investiţiilor primare, rata de suport și dezvoltarea sistemului, costul tranzacţiilor.

58
3.2Formele de bază, modurile și condițiile comiterii fraudelor cu utilizarea
cardurilor de plată

Plăţi electronice efectuate prin cardurile bancare de plată de diferite tipuri, constituie o un
mecanism suficient de flexibil şi universal din lanţul de plăţi interbancare "Bank1-client-Bank2"
şi de tip "Bank1-...-BankN". Dar universalitatea acestor instrumente de plată le face deosebit de
atractive pentru fraudă. La rîndul său, utilizarea tehnologiilor înalt dezvoltate în diverse domenii
de finanţare, în special în utilizarea de carduri de plastic nu exclude posibilitatea de diferite tipuri
de abuz. Apariţia mijloacelor de plată de plastic în sistemul de aşezări fără numerar în mod
inevitabil a dat naştere la modalităţi alternative de infracţiuni. Fraudele devin din ce în ce mai
sofisticate, şi protecţia tot mai vicleană, şi aşa mai departe pîna la infinit. Nu trebuie de
subestimat amploarea acestui fenomen: din moment ce piaţa de cardurilor de plastic complet în
Moldova nu este încă formată (dar evident, totul merge la asta), referindu-se la anomalii ale
acestei pieţe, este recomandabil să se folosească nu numai experienţa penală a Republicii
Moldova, dar de asemenea și practica internaţională.[14;195]
Pe plan internaţional, rezultatele de fraudă cardurilor de plastic sunt impresionante: numai în
Statele Unite au fost comise fraude în sistemul de plăți fara numerar de 1 miliard dolari
americani.
Sistemul de securitate financiară şi juridică dintre bănci şi clienţii lor, poate fi împărțit în 12
tipuri de crime de bază:
Pentru comoditatea de cararcterizare, metodelor individuale de fraudă, este recomandabil să
fie analizate după subiecți și fiecare dintre aceste metode necesită o caracteristică individuală.

Operaţiunile cu carduri false

Acest tip de fraudă a reprezentat cea mai mare parte din pierderi a sistemului de plăți prin
carduri. Datorită securității tehnice și tehnologice înalte a cardurilor originale, în ultima vreme
sunt rar folosite așa fel carduri şi pot fi depistate cu ajutorul unei simple diagnostice. De regulă,
pentru falsificare sunt utilizate cardurile de credit pure furate, pe care sunt aplicate datele băncii
și a clientului. Fiind extrem de dotați tehnic, criminali pot aplica chiar informaţii pe banda
magnetică a unui card sau să copie informația, pentru a efectua o falsificare la nivel înalt. Autorii
de astfel de acţiuni, de obicei, sunt grupurile criminale organizate care uneori vin în complicitate
cu angajații băncilor emitente cu acces la informaţii cu privire la conturile clienților. Ar trebui de
remarcat că cardurile false în Moldova au apărut aproape simultan cu inceputul dezvoltării
acestui sector de piață bancară.[14;198]

59
 Frauda cu falsificarea cardurilor de plată este caracterizată prin falsificarea parţială sau
completă. Sub carduri autentice schimbate se subînțeleg acele carduri care sunt fabricate la
fabrici autorizate, dar care conţin informaţii despre titularul de card care diferă de cardul original
lansat. Card parţial falsificat se angajează prin utilizarea de un adevărat card.
Mecanismul de fraudă poate fi diferit: infractorul devine posesor legal de card în bancă și
introduce summa minimă necesară in contul special de card . După aceea (sau înainte), el obține
informațiile necesare despre titularul de card din aceeaşi companie, dar cu un cont mai solid, şi
introduce noi date pe cardul său. Pentru a pune în aplicare această metodă de fraudă infractorul
trebuie să obţină informaţii despre cod privat, nume de familie, Prenume, Prenume proprietar,
proba semnăturilor, etc.[18;102]

Realizarea unei astfel de falsificări poate fi diferită:

 schimbarea informaţiei pe suportul magnetic;

 modificarea informaţiilor, imprimarea în relief pe avers;
 ambele tipuri;
 forjarea semnăturii titularului cardului legitim.

În falsificarea semnăturii sunt folosite cîteva variante, dar ţinând cont de faptul că ştergerea
semnăturii nu poate fi realizată, pentru că dacă încerci să faci aceasta, în cîmpul pentru
semnătură v-a apărea cuvîntul VOID “invalid”. Prin urmare, este adesea pur şi simplu vopsită cu
vopsea albă. Se întâmplă că cîmpul pentru semnătură se schimbă cu unul nou folosind banda
adezivă de hirtie. Aplicarea externă de informaţii despre proprietarul a benzii magnetice și
înainte, din punct de vedere tehnic, nu a fost o mare problemă nici înainte. Datele se introduceau
după principiul unei benzi de înregistrare în formatul corespunzător. Cînd emitenţii au început să
se apere folosind înregistrările de codificare numite “skimming”-o copie aprofundată şi completă
a întregului conținut de piese magnetice (piese).
Hologramele şi emblemele, făcute după tehnologia de difracție, nu este o protecţie prea
eficientă, deoarece în timpul procedurilor de rutină pentru identificarea lor, de obicei se atrage o
atenţie mai mică decât la semnătura şi alte detalii personale. Modificările imprimate în relief a
informațiilor pe suprafața cardului se fac în diferite moduri.
Literele și cifrele, imprimate în relief în planul cardului, infractorii pot tăia, folosind lipici
pentru a înlocui cu altele. Astfel, pe card apar complet noi numărul şi numele de familie.
Aşa cum deja s-a observat, există multe modalităţi de a obţine noi date la un card ( ele provin
din contracte între firme, cecuri, sau sunt obţinute de la angajaţi, etc.). Instrumentele de obicei

60
sunt: lama, bisturiu, lupa cu lumina. Drumul este destul de dur deoarece la o examinare atentă a
suprafeței cardului la un unghi la lumină, se observă urme de lipici și a numărului vechi. Pe
lângă acestea literele şi numerele pot fi lipite inegal, care de asemena pot fi
observate. Disponibilitatea de instrumente folosite la comiterea acestui tip de fraudă, trebuie
luată în vedere la perchiziția suspectului.[18;105]
O altă cale de forjare parţială este "netezirea" materialului plastic. În străinatate acest tip de
fraudă se numește o "lucrare de fier". Acesta a fost practicat de la începutul anului 80’ şi provine
din capacitatea materialului din care a fost făcut cardul de a devine elastic, atunci cînd este expus
la căldură. Înainte de netezire vopseaua este zgîrîiată de pe literele convexe. Pentru incălzire se
folosesc o varietate de mijloace: fier, lumînare, apă caldă, cuptor cu microunde, etc.
După încălzirea cardului, manual sau prin utilizarea unui pres hidrauluic el este netezit și adus la
nivel. Infractorul înainte de procesul termic sau presare ar trebui să îndepărteze vopseaua cu
umflături. Pentru aceasta, sunt utilizaţi agenţi de curăţare normală care conţin ponce, vîndute în
magazine de hardware. În cazul în care vopseaua veche nu este eliminată complet, apoi devin
vizibile contururile fontului autentic. Pentru a pune în aplicare această metodă este nevoie de o
maşină cu tabel de presare cu un set de litere şi cifre. Unele dintre ele sunt efectuate astfel încît
noile numere şi litere pot fi apăsate peste cele vechi.[18;108]
Ar trebui de remarcat că, în cazul în care cardul a fost supus procesului termic este posibil să
rămînă urme văluroase pe suprafaţă. Un semn clar de falsificare, de asemenea, servește existenţa
unor urme de lovituri pe font și offset de litere şi numere, etc. Complet forjate, sunt cardurile
care au falsificate şi plasticul şi sigiliu.
Unul dintre cele mai periculoase tehnici de falsificare a cardului de plastic este producţie
cardurilor complet falsificate. Această metodă este ades utilizată în unele ţări din Asia de Sud-
Est de grupuri criminale organizate, care au tendinţa de a include în fraudă angajaţii de
restaurante şi a altor instituţii de serviciu „comercianți”. Aceștia sunt utilizați pentru a colecta
informaţii despre cardurile de credit care se încadrează în mâinile lor, atunci cînd se efectuează
plata la restaurant şi altor servicii, după cum s-a menţionat mai sus, atunci cînd cardul pentru un
timp dispare din perspectiva clientului, dar cînd se întoarce, criminali dețin în mâinile lor "fratele
geamăn" a acestui card.
La acest tip de fraudă i se atribuie și metoda de "plastic pur"(WPC). Forjarea cardului este o
tehnologie scumpă deoarece gradul de protecţie externă a cardului autentic “desene slim-line,
holograme, fotografie, imagini UV”, cu fiecare an devine mai avansată. WPC reprezintă
utilizarea unei bucăți de plastic pură sub forma unui card normal, pe care se aplică datele reale
„numărul contului real, data de expirare, numele, etc.”.
Mai departe cardul este utilizat de comerciant, care acţionează împreună cu grupul
61
 penal. Comerciantul efectuează o circulație fictivă- trimite la emitent conturi pentru achitare şi
împarte profitul cu partenerii săi.
Folosind cardurile "albe", deținînd codul PIN, se poate efectua furtul, retragerea de numerar
prin ATM-uri, care nu diferențiază semnătura, fotografiile și alte date nu verifică.
Informația creditară, utilizată pentru fabricarea cardurilor falsificate poate fi colectată în diferite
ţări ale lumii. Cele mai adesea folosite sunt date din Canada, Statele Unite, ţările europene,
precum şi din regiunea Asiei. Grupările criminale care operează în diferite regiuni, împărtăşesc
aceste informații între ele.

Tranzacţiile cu carduri furate/pierdute.

Utilizarea frauduloasă a cardurilor furate rămîne crima cea mai răspînidită. Metodele de
contorizare a furtului şi utilizării frauduloase de carduri sunt îmbunătăţite de-a lungul anilor, dar în
prezent, companiile preferă să producă carduri ieftine pentru a reduce cantitatea posibilă de pierderi
la folosirea lor. Atunci cînd cantitatea de daune crește, companiile fac eforturi urgente să introducă
noi măsuri de securitate.[19;89]
Serviciile de securitate a companiilor străine care se plâng din cauza lipsei de atenţie de către
poliţie la acest tip de infracţiune. La rîndul său, poliția adesea este de părere că companiile pur şi
simplu îi utilizează în scopul colectării datoriilor.
Provocarea pagubelor majore cu ajutorul unui card furat este posibilă numai în cazul în care
escrocul știe codul PIN al clientului. Atunci este posibilă retragerea de sume mari de pe contul
special de card a clientului prin intermediul reţelei electronice de casieri-ATM-uri înainte ca banca-
emitentă introduce cardul furat în „stop-list” electronic.
Metoda specifică este caracterizată prin deținerea de aplicații softwear ca urmare a furtului din
apartamente, transport sau în alte locuri, precum şi pierderea de proprietarul cardului după achiziția
și semnătura sa din bancă.

Cardul este răpit de la proprietar, de obicei, împreună cu documentele, portofelul și alte

bunuri. Evenimentul este cel mai adesea nedetectat. În acest caz trebuie de recurs la banca emitentă
pentru îngheţarea conturilor, ce oferă posibilitatea de a aresta infractorul, sau prevenirea furtului în
excepţia cazului în care hoțul nu începe imediat a face achiziţii care cauzează suspicii prin
comportamentul său, sau dacă hoțul nu exploatează cardul în regiune unde nu este susținut cardul în
lista "stop". Acest caz se referă la carduri cu bandă magnetică, nu la cardurile cu
microprocesor. Astfel, infractorii folosesc cardul, de obicei, în timp ce "stop-listul" nu a fost încă
primit de către comercianti şi se bucură de asemenea de neglijenţa personalului care nu verifică "stop
listul" care li se oferă.
În caz de răpire a cardului când el este trimis prin poştă, caracteristic acestei fraude este că
62
proprietarul nu ştie despre pierderea cardului. Prevenirea furtului în acest tip de fraudă este foarte
dificilă. Astfel de tip de fraudă înca nu este răspîndit în Moldova. Problema constă în aceia că, în
Statele Unite, de exemplu, atunci cînd propritarul de card își scimbă locul de reşedinţă, titularul
cardului de credit poate apela cu o cere la emitent pentru primi o copie a cardului la adresa nouă.
Infractorul schimbă notificarea despre mutarea titularului de cont şi emitentul trimite cardul chiar în
mîinile infractorului prin poştă. Soarta cardului furat în acest caz poate fi diferită. Hoțul o poate
utiliza el însuşi, sau o poate revinde la un alt infractor . Acesta este un alt mod de penetrare a
cardului furat în țară.
Cutiile poştale sunt de asemenea, un obiectiv preferat al furătorilor de carduri străine. Infractorii
sunt adesea conştienţi de termenul de livrare al cardului nou. Hoțul urmărește poștașul, așteaptă cînd
acesta coboară poșta şi merge mai departe, şi apoi preia conţinutul. Anchetatorii au numit acest tip
de furt "trecător lent".
Din cauza pierderilor semnificative prin intermediul furtului poștal, multe organizaţii
producătoare de carduri, utilizează livrarea de scrisori înregistrate. Ca o măsură de precauţie
suplimentară se utilizează un preaviz a livrării viitoare a cardului, uneori împreună cu un sistem
numit "datare dublă". În acest caz cardul începe să funcționeze într-o lună sau mai mult după data
expedierii. În cazul în care cardul nu a ajuns la destinatar, această perioadă de timp este suficient
pentru a raporta pierderea şi de a introduce cardul într-o listă de avertismente. Unele organizaţii
producătoare de carduri, solicită de la destinatar confirmarea obligatorie a livrării cardului [11;43].
În cazul în care un membru al grupului criminal are capacitatea de a se incadra în organizarea
poștală, el primeşte o oportunitate unică pentru furt a cardurilor personele, care apoi sunt
redirecţionate la complici. Astfel, îmbunătăţirea modului de livrare de corespondenţă în combinaţie
cu măsurile sporite de protecție duce la reducerea furtului de carduri prin poștă .(Anexa 4)
Potrivit experţilor internaţionali, mafia cea mai puternică, specializată în afaceri din material
plastic, este formată de imigranţii din Nigeria. În această ţară, potrivit Interpol, există cel puţin cinci
centre majore pentru formare profesională de escroci. După studierea modurilor de fraudă
"absolvenţii" de aceste şcoli sunt trimiși în Europa. Aici ei sunt întîlniți, angajați în cîmpul de
muncă, de regulă, la curăţenie în firmele mari. Sarcina este destul de sigură-colectarea informației
despre o anumită persoană, cu un cont solid în bancă.
Infractorii sunt interesați de tot: mostre de semnătura lui, conturi bancare, fotografii, corespondența.

După colectarea informaţiei care durează de 2-3 luni, criminali aleg banca la care clientul nu
deține card și apelează cu o cerere la conducere din numele victimei de a emite un card. Finanțatori,
după ce primesc o astfel de declaraţie, după o scurtă verificare cu pace de spirit trimit cardul de
credit la adresa lui. Însă cardul nu ajunge la destinație, el este interceptat de provinentu din Nigeria

63
care s-a stabilit la oficiul poştal pentru acest scop. Acum rămâne falsificarea semnăturii victimei pe
card şi utilizarea lui. Timp de o lună, de regulă, grupurile criminale reuşesc să cîştige de la 300 la
500 de mii de dolari SUA.
În 1996 la Moscova s-au reţinut doi cetăţeni din Nigeria, "absolvenți" a învățămîntului utilizării
frauduloase a cardurilor de credit cu cartele VISA forjate. Acum aceștia sunt închiși pentru termenul
de trei ani, după articolul 147 p.1 al Codului penal al Federaţiei Ruse [11;51].
Criminalii au arătat mare ingeniozitate şi îndrăzneală în încercarea de a utiliza în sistemul de
decontare a cardurilor de credit pentru propriile scopuri. Cu toate acestea, furtul de la proprietarul de
card legitim ramîne modul cel mai răspîndit de fraudă. Aceasta se poate face de un infractor
singuratic sau de un grup organizat ca urmare a unui jaf de buzunar, a genții sau a furtului din
mașină. Cazul cel mai dificil pentru investigare este existența de coluziune între vânzători sau între
vânzător şi cumpărător. De exemplu, doi vînzători pot colabora prin schimbul de carduri pierdute
sau furate pentru a efectua tranzacţii fictive. Vânzătorul poate vinde escrocului bunuri, care de fapt
rămân la el şi suma plătită de instituția financiară, este împărţită între ei prin acord. Casierul oferă,
de obicei, 10-20 % din fiecare tranzacție cash.
Există un alt fel de fraudă, ceea ce implică un vînzător necinstit sau o altă persoană cu un număr
de telefon pentru testarea cardului. Apelul permite de a afla dacă cardul este în lista de furt sau
nu. Dacă nu, vânzătorul poate realiza o tranzacţie fictivă pentru o sumă mare prin intermediul
instituţiei sale. În cazul în care cardul este furat, el poate face mai multe tranzacţii care nu trec de
limita impusă pe el.
Criminalii au numeroase moduri de a utiliza cardurile furate. Grupuri criminale organizate
achită de la 100 pana la 500 de dolari SUA pentru un card furat, în funcţie dacă acesta este semnat
sau nu, cît de de mult a fost furat, dacă este în listele de furt, cât timp acesta a fost folosit de
proprietarul legal, dacă există documente suplimentare.
În organizaţiile cele mai criminale, hoţul vinde cardul furat "furnizorului", care are numărul
necesar de parteneri pentru utilizarea sa. Membrii grupei criminale fac cumpărături folosind
cardurile furate în conformitate cu lista de la "furnizor", pentru a se asigura că prețul de achiziție nu
se extinde dincolo de limitele stabilite pentru vânzătorul dat. Bunurile cumpărate sunt apoi trimise la
comerciant. Persoana care direct comite activitate frauduloasă cu ajutorul cardului, primeşte, de
obicei, aproximativ 40 % din venit sau i se permite utilizarea cardului pentru achiziţiile sale înainte
de a se întoarce cardul la"furnizor".

64
Plata multiplă pentru servicii și bunuri în cantităţi ce nu depăşesc “floor limit”şi nu necesită
autorizație.
Pentru efectuarea calculelor infractorul are nevoie numai de falsificat semnătura clientului. Cu
toate acestea, această schemă devine indisponibilă a celui mai atractiv obiect - abuz de numerar. Pot
fi atribuite la această categorie de infracţiuni cardurile furate în timp ce acestea sunt în tranzit de la
banca emitentă la clienţii săi prin poștă.
Răspîndirea în străinătate o are, de asemenea, comiterea furtului prin căile de fraudă a cardurilor
de credit a băncilor, care au stabilit semnificativ limita operațiunilor efectuate fără
autorizaţie. Escrocii folosesc limita superioară într-o zi în diferite puncte de vânzare cu amănuntul şi
servicii. De exemplu, unele bănci din Londra au stabilit limita superioară la 200 de lire sterline şi
utilizarea repetată a acestora aduce inapoi o sumă substațtială.[14;184]
Pentru a determina porţiunea neutilizată de credit pentru cardul de plată, criminali recurg la o
metodă simplă. Ei fac un apel la telefon la centrul de înregistrare a companiei şi cer să se autorizeze
tranzacția, de exemplu la 3000 dolari SUA. În caz de refuz, se reduce cantitatea înainte de limită
pînă cînd primesc acordul. După ceva timp ei sună din nou şi cer sa se anuleze tranzacţia. Datorită la
aceasta la ei pe card se primește summa deja autorizată pentru plată. Obţinerea numerelor existente a
cardului nu este complicată. Pentru aceasta, sunt utilizate informaţiile primite prin intermediul
personalului din hoteluri, restaurante, folosind conturi aruncate neglijent, agenții de inchiriere, etc.
O variantă a acestui tip de fraudă este de a folosi cardul în scopuri criminale de către titular, care
după operaţiunile efectuate cu cardul „cel mai frecvent cu ATM”, poate să declare că cardul a fost
furat. În astfel de cazuri, complicii pot fi folosiți pentru a evita posibilitatea de identificare.

frauda prin mail/comenzi efectuate prin telefon.

Acest tip de criminalitate a apărut în legătură cu dezvoltarea serviciilor de livrare de bunuri și
servicii prin intermediul mail sau la telefon. Ştiind cardul de credit a victimei sale, infractorul o
poate specifica în formularul de comandă și primind comanda la adresa de reşedinţă temporară,
dispare. În acest fel sunt achiziționate de obicei elemente costisitoare, cum ar fi echipamente
informatice, echipamente electronice, etc. Acest tip de fraudă în telemarketing este denumit
"inbound". Numerele cardului se pot afla de la personalul magazinelor, restaurantelor etc.
Utilizarea frauduloasă a numerelor cardurilor de credit oferă o mare varietate de moduri, cum ar
fi frauda în sistem de telemarketing şi telecomunicaţii. Deoarece pentru a face o rezervare prin e-
mail sau telefon, nu trebuie de prezentat cardul, este nevoie doar a indica numărul său, numărul de
cazuri a acestui tip de fraudă crește de zi cu zi. Abuzul de telemarketing se referă la tranzacţii
neautorizate efectuate de telemarketeri, precum şi criminali, care colaborează cu telemarketeri şi
întreprinderile reale, care primesc comenzi prin mail.

65
 La comiterea fraudei în domeniul telemarketingului de tip "outbound” participă escrocii-
telemarkeri. Aceşti criminali află în diverse moduri numerele cardului original şi îl utilizează în
emiterea facturilor frauduloase pentru comenzi, pentru care plata este transferată în contul său
bancar zilnic. Deoarece multe bănci introduc pentru conturile comenzilor acelaşi regim ca și pentru
numerar, telemarketer are capacitatea de a transfera imediat aceste fonduri către un alt cont sau pur
şi simplu zilnic de a retrage bani din cont. Atunci când crima este descoperită telemarketer-escroc,
de obicei, dispare împreună cu banii.
O nouă variantă a acestui tip de fraudă este utilizarea Internetului pentru sistem electronic de
comenzi la diverse produse. Cu toate acestea, chiar şi astăzi, există aproximativ 30 de tipuri de
tranzactii ilegale cu un card prin intermediul Internet:

 plata cu carduri non-existente;

 crearea de magazine virtuale false;

 furt "electronic";

 achitarea falsificată în localuri cu jocuri de noroc etc. [14; 167].

Retrageri repetate.
Aceste crime sunt, de obicei, comise de angajaţii din comerţ şi servicii de desfacere
acceptînd plăţi de la clienţi pentru bunuri şi servicii pe credit şi se efectuează prin înregistrarea
conturilor multiple de achitare la singură plată. Pe baza prezentării cecurilor în detrimentul
întreprinderii vin mai mulţi bani decît costul mărfurilor vîndute sau serviciilor prestate. Cu toate
acestea, după o serie de operațiuni infractorul este forţat să închidă sau să lase compania.
Acestui tip de fraudă este caracteristic participarea însoţitorilor acestor pieţe de desfacere,
precum restaurante, cafenele, baruri, moteluri, etc angajaţii întreprinderilor astfel, profitînd de
greşelile comise de client.
Cheia pentru această metodă este că spre deosebire de magazin unde achitarea se desfașoară
de față cu clientul, ospătarii din restaurant achiziționează cartela pentru cîteva clipe și apoi o
aduc împreună cu factura. În acest caz titularul cardului nu are nici un indiciu că i-a fost înaintat
în calitate de cont sau împreună cu el amprenta „depunerile de pe card” - este doar una dintre
mai multe, făcute de casier agil sau un chelner. La alte tipărituri diferă numai prezenţa unei
date. Peste câteva zile, banii primiți de la alți clienti, casierul, împarte cu chelnerul, şi poate
atribui conturile cu detaliile titularului cardului care le introduce în condiţii de siguranţă pentru
raportarea şi plata transmite companiei-emitentul. Conducerea instituţiilor poate bine rămîne în
66
neștiință de fraudă. Pentru a evita astfel de fraude utilizatorilor de carduri se recomandă studierea
cu atenţie a documentelor semnate în tranzacţii chiar şi în summe mici.

Scheme de plată în avans

Conform regulamentelor emițătorii cartelelor de credit sunt datori sa crediteze un cont al
clientului de curînd ce se primește plată, adică pînă la momentul de decontare prin instrumentul
de plată. În timp ce acest regulament a fost conceput spre a proteja consumatorii, el mai și
creează "fereastra de oportunitate pentru fraudă".

Schema este simplă. Folosind o cartelă de credit contrafacută sau furată, grupul fie ca
efectuează o plată anticipată pe cartelă sau platește în plus o balanță existentă folosind un cec
fictiv. Deoarece contul este creditat la primirea plații, avansurile in numerar pot fi imediat
ridicate contra cartelei bancare pîna la eliberarea cecului de plată. Prin sute de așa plăți o
organizație criminală poate realiza profituri esențiale intr-o perioadă de timp relativ scurtă.

 Deținatorii cardului bancar rătăcesc pe lingă bancomat și din lipsa de experiență roagă
persoane necunoscute să-i ajute sa retragă numerarul. „Cel ce vine in ajutor” copie banda
magnetică neobservat si află codul PIN
 Deținatorul cardului dorește sa retragă numerarul prin bancomat. La unele din bancomate
accesul este posibil doar prin ușa care se deschide cu cartela bancară. Escrocii conectează
readerul electronic in ușa pentru a obține informația de pe card. În astfel de cazuri se
recomanda folosirea pentru deschiderea ușii un alt card pe contul căruia nu sunt depuși
bani.
 Escrocii conectează la bancomat numit ATM “Automatic Teller Machine-automate
bancare publice” un dispozitiv compus dintr-o "capcană" și un reader electronic, scanner
specializat atașat slotului de inserție al cardului, care preea informațiile conținute pe
banda magnetică. Cind deținătorul introduce cartela și culege codul PIN, tranzacția nu se
efectuiază, și nici cartela nu iese din slotului de inserție. In cele din urmă, după mai multe
incercari nereușite, deținatorul supărat pleaca fiind convins ca cardul a fost inghițit de
bancomat. Totodată se folosesc minicamere de luat vederi pentru a inregistra parolele de
identificare ale clienților, care le amplasează deasupra automatelor bancare. Uneori
escrocul se apropie de client și spune ca cu el s-a intîmplat la fel propunîndu-i sa culeaga
din nou codul PIN și cartela va fi extrasă. Cartela nu va fi extrasă in schimb escrocul va
memoriza codul PIN.
 Escrocii imediat dupa plecarea deținatorului extrag cartela cu un instrument special și
retrag integral sumele aflate in conturile respective.

67
 Escrocii încleie “folosind lipici sai clei” plăncuța prin care se elibereaza numerarul. Se
efectuiază tranzacția, dar banii nu pot fi retrași. După plecarea clientului escrocul iese de
după colț si scoate lipiciul sau prin forță dezlipește plăncuța și ia banii. Această metodă
se utilizează pe timp de noapte sau în zilele de odihnă.
 Pe claviatura bancomatului se depune o "mască" subțire specială cu microprocesor, care
memorizează cifrele tastate. In dispozitivul care citește informațiile conținute pe banda
magnetică se instaleaza un reader electronic. La dispoziția escrocilor se află toată
informația necesară.
 Uneori escrocii instalează automatele bancare publice false care la exterior fiind ca multe
altele, însă evident nefuncționabile. Mai corect funcționabile, dar astfel cum doresc
escrocii. Prin sistemele contrafăcute de citire a cardurilor numerele de cont ale victimelor
sunt furate și transferate apoi pe carduri magnetice contrafăcute, și retrag prin ATM-uri
sumele aflate in conturile respective.

„Skimming”

Skimming vom numi tipul de fraudă in care se sustrag informațiile conținute pe cardurile
bancare in special prin instalarea deasupra automatelor bancare a diferitor dispozitive
electronice care permit fixarea și transmiterea la distanță a informației obținute fraudulos in
momentul retragerii numerarului din bancomat. Dispozitive electronice utilizate de infractori
se maschează sub diferite parți componente ale automatelor bancare publice. Uneori se
folosesc minicamere de luat vederi mascate in cutiuți pentru broșuri cu informații și reclamă,
care le amplaseză in preajma automatelor bancare sub un unghi ce ar permite inregistrarea
parolelor de identificare culese de clienți.

“Cash-trapping”-ul ca metodă de fraudare a bancomatelor

Tot mai frecvent infractorii folosesc alte mijloace decît skimming-ul pentru fraudarea
bancomatelor la interceptarea si incasarea sumelor de bani.
Cea mai nouă metodă pentru a fura bani din bancomate a devenit cunoscută sub numele de
cash-trapping. Metoda constă in plasarea unei plăcuțe metalice lipite in interiorului orificiului
prin care se elibereză banii din bancomat. Plăcuța impiedica banii sa iasă, acestia ramînînd
blocați in partea din interior a orificiului de eliberare a bancnotelor, moment in care victimele
cad in plasă.

Infractorii in alte cazuri pun bandă adezivă in interiorul zonei din care se extrag banii,
astfel ca bancnotele sa ramînă blocate în aparat.

68
 În acest fel, după finalizarea tranzacției, clientul pleacă in căutarea altui bancomat cu
gîndul că incidentul se datorează unei probleme tehice a aparatului sau nu mai există bani.

După plecarea acestora, infractorii, care de obicei iși pîndesc victimele de la distanță, vin
pentru a intra in posesia banilor blocați in bancomat.

Dacă analizăm raportul de fraudă la serviciile oferite de diferite întreprinderi [14, C. 72],
atunci se dovedește că cele mai frecvente fraude cu utilizarea cartelelor se observă prin
restaurante - 26,4%, hoteluri, moteluri) - 25%, magazine - 20,7%, baruri - 10,6%, serviciile
de telefonie - 7,4%, adică întreprinderile din rețeaua comercială, de prestări de servicii de
carduri de plată. În concluzie, trebuie de remarcat faptul că un system de securitate financiară
şi juridică dintre bănci şi clienţii lor, precum şi dezvoltarea acestuia nu poate fi considerată
fără examinarea modalităţilor de comitere a crimelor prin intermediul mijloacelor de plată
din plastic.

69
3.3 Evoluția și perspectivele cardului în Republica Moldova

Apariţia şi aplicarea cardurilor în Republica Moldova are loc odată cu devenirea băncii
"VictoriaBank" S.A.-prima bancă din Republica Moldova, în octombrie ca membru principal al
Organizaţiei Internaţionale Europay, atfel ca urmare în decembrie încep a fi emise cardurile
VISA Electron, iar emiterea cardurilor de credit VISA Gold se realizează în octombrie 1999 ca
urmare a efectuării primului transfer bănesc prin sistemul "Money Gram" de către
"VictoriaBank" S.A.[29]

În aprilie 2000 BC “Moldindconbank” S.A. a semnat acordul cu compania

internaţională – American Express Services Europe LTD privind emiterea cardurilor American
Express. BC “Moldindconbank” S.A. este unica bancă din Republica Moldova, care deţine
dreptul de a comercializa cardurile American Express.

În octombrie 2000 BC “Moldindconbank” S.A. a fost acceptată în sistemul internaţional

Europay, ceea ce îi acordă dreptul de a emite şi deservi cardurile internaţionale Maestro şi
Mastercard. Banca a lansat deja pe piaţă un nou produs – cardurile sistemului internaţional de
plăţi Europay Mastercard şi Maestro.

Un pas important pe piaţa cardurilor are loc în ianuarie 2001 cînd sunt emise primele
carduri de tip Europay/MasterCard, tot în acea perioadă are loc certificarea centrului de
procesare "Victoriabank" S.A. în calitate de Member Service Provider al sistemului de plăţi
internaţionale Europay Int.

În decembrie 2001 se realizează creditarea cetăţenilor prin intermediul cardurilor

bancare, cardurile bancare noi “VISA Classic Privilegiat”, “Mastercard Standard Privilegiat” de
către "Victoriabank" S.A.

Datorită paşilor rapizi realizaţi pe piaţa cardurilor în Republica Moldova către anul 2002
pe 5 martie prin intermediul centrului de procesare, Victoriabank deserveşte 50 000 de
persoane – deţinătoare ale cardurilor bancare. Pe 17 martie 2003 se implementează un nou
serviciu pentru deţinătorii cardurilor bacare „Moldindconbank” – Extras electronic din contul de
card prin reţeaua Internet.

Pe 23 septembrie, anul 2003 - începe să emită cardurile de tip Mastercard Gold şi

Mastercard Business Gold de către banca comercială "Victoriabank", iar în iunie
2008 Victoriabank lansează Cardul Multifuncţional - primul card care îmbină în sine posibilităţi
multiple pentru deţinătorul său.

70
 Din aprilie 2005 BC “EuroCreditBank” S.A. lansează un produs inovativ pe piața
financiară din RM - MasterCard Virtual pentru cumpărături in mediu virtual.

Performanţele pe piaţa cardurilor a Republicii Moldova au fost realizate şi de către

„Moldova Agroindbank” şi anume a lansat în premieră în ţară carduri cu design personalizat
„Clic Card”, care oferă posibilitatea creării de către client a design-ului personalizat direct pe
site-ul bănci.[23]

În prezent piaţa cardurilor a intrat în etapa de maturizare, caracterizată printr-un ritm

moderat de creştere, diversificarea produselor şi serviciilor oferite online şi creşterea numărului
de cumpărători care aleg plata online cu cardul. Industriile în care s-au procesat cele mai multe
tranzacţii cu ajutorul cardului bancar au fost: telecomunicaţiile, turismul, plata utilităţilor,
serviciile, retailul si divertismentul.

Sisteme de carduri bancare în Republica Moldova

La momentul de faţă băncile comerciale din Moldova emit carduri bancare VISA,
MasterCard, Cirrus Maestro, fiind membri a celor mai mari sisteme de plăţi internaţionale din
lume, care oferă posibiliatea de a realiza efectuarea plăţilor fără numerar şi garantarea accesului
permanent la mijloacele din cont în cazul pierderii sau deteriorării unuia din carduri.

I. VISA International – este cel mai mare sistem de plăţi din lume cu 21 mii de instituţii
financiare drept membri. Cardurile VISA sunt acceptate în 22 mln puncte de vînzare şi deservire
în peste 130 ţări ale lumii. Băncile din R. Moldova emit diferite tipuri de carduri VISA în valuta
naţională şi dolari.

II. VISA Electron - sunt cele mai accesibile carduri după preţ. Acest tip de card este menit
pentru achitarea mărfurilor şi serviciilor în reţeaua comercială înzestrată cu terminale
electronice, în acelaş timp cardul poate fi utilizat pentru ridicarea numerarului în automatele
bancare. Este o variantă optimală în calitate de card suplimentar la contul Dvs, pentru persoanele
apropiate. Este necesar să depuneţi iniţial 20-25 USD, dintre care 5 se păstrează în cont fără ca
dvs să aveţi acces la ei, decît dacă închideţi contul respectiv. Băncile percep diferite taxe de
întreţinere a cardului (de circa 2,5-5 USD pe an) şi alte taxe pentru diferite operaţiuni (extragerea
de pe cont în străinătate, primirea extrasului de cont la bancomate, etc.)

III. VISA Classic - Sînt cele mai populare şi universale carduri bancare, similare
cardurilor MasterCard Standard după operaţiunile care pot fi efectuate şi tarife. Spre deosebire
de cardurile electronice, aceste tipuri de carduri permit achitarea mărfurilor şi serviciilor în
reţeaua comercială, care nu este înzestrată cu terminale electronice, ceea ce extinde substanţial

71
sfera acestora de utilizare. Aceste tipuri de card sunt bine venite pentru persoanele care pleacă
des peste hotare. Cu ajutorul acestui card puteţi să rezervaţi camere de hotele şi bilete de avion,
să luaţi automobile în arendă, sau să achitaţi mărfuri şi servicii în reţeaua Internet. Este necesar
să depuneţi iniţial o sumă de circa 250 USD, şi să achitaţi o taxă anuală de 15-30 USD. Tarifele
pentru diferite operaţiuni cu aceste carduri bancare variază de la bancă la alta. Poate fi folosit
împreună cu cardul suplimentar MasterCard Standard.

IV. VISA Gold. Adiţional beneficiilor acordate de cardurile bancare

EurocarMastercard şi Visa Classic acest tip de card vă dă posibilitatea de a profita de beneficii şi
reduceri suplimentare în timpul achitării marfurilor şi serviciilor, oferte avantajoase la folosirea
lor în majoritatea hotelurilor, magazinelor, companiilor aeriene din toată lumea. Acest tip de card
este predestinat persoanelor cu venituri înalte şi este garantul deservirii la un nivel înalt.

V. Ciruss Maestro - după caracteristicilor sale acest card este analogic cardului VISA
Electronic. Poate fi oferit individual sau împreună cu VISA Electron.

I. Europay International este cel mai mare sistem de plăţi din Europa (60% din piaţă),
conceput şi gestionat de către băncile europene. Băncile participante, deja peste 9 mii la număr,
emit şi deservesc un spectru larg de produse. Cea mai largă din Europa reţea din 216000
bancomate asigură un acces liber la numerar. La băncile din R. Moldova sunt disponibile diferite
de tipuri de MasterCard-uri, cum ar fi MasterCard Standard, Master Business, MasterCard Gold.
Spre deosebire de cardurile VISA, banii pe contul cardurilor MasterCard pot fi depuşi atît în lei
moldoveneşti, cît şi în dolari americani şi euro.

II. MasterCard Standard – analogic cardurilor VISA Classic, acest card permite de a
ridica numerar, a achita mărfurile şi serviciile în orice instituţie care acceptă ca mijloc de plată
cardurile bancare Europay/Mastercard. Este posibilă folosirea cardului atît în sistemele mecanice
pe baza de hîrtie, atunci cînd tranzacţia este efectuată cu ajutorul telefonului şi imprinterului
(dispozitivului, care permite imprimarea pe cecuri speciale a informaţiei de pe card), cît şi în
reţeaua de terminale electronice şi automate bancare.

III. MasterCard Business - vă va ajuta să coordonaţi mai eficient resursele intreprinderii,

să achitaţi cheltuielile pentru deplasări şi reprezentative, să efectuaţi peraţii de tranzacţie cu
intreprinderile de comerţ, să acordaţi servicii, precum şi să efectuaţi operaţiuni de primire a
mijloacelor băneşti în numerar.

IV.MasterCard Gold - destinat clientelei prospere, card destinat persoanelor fizice. În

afara posibilităţilor obişnuite, în cazul pierderii sau furtului cardului se prevede confecţionarea

72
urgentă a cardului sau eliberarea unei anumite sume în numerar. Acest card permite de a ridica
numerar, a achita mărfurile şi serviciile în orice instituţii care acceptă ca mijloc de plată carduril
bancare Mastercard. E posibilă folosirea cardului atît în sistemele mecanice pe bază de hîrtie,
adică tranzacţia este efectuată cu ajutorul telefonului şi imprinterului, cît şi în reţeaua de
terminale electronice şi automate bancare. Suplinirea contului e posibilă atît în numerar cît şi
prin transfer. Poate fi eliberat împreună cu VISA Gold.[23]

Gradul de penetrare a cardurilor bancare în Republica Moldova pentru perioada anilor 2015-
2016 şi perspectivele acestora

Pe parcursul primelor șase luni din anul 2016, numărul cardurilor bancare aflate în circulație
a crescut cu 12%, pastrându-se ritmul de creștere existent în perioada similară a anului trecut,
astfel că la finele lunii iunie 2016, conform datelor publicate pe site-ul oficial al Băncii
Naționale a Moldovei în Republica Moldova se aflau în circulație 1,512,110 carduri bancare.

Raportînd populația Moldovei la numărul de carduri în circulație, rezultă că, în medie unul din
trei locuitori ai țării este deținător de card bancar, respectiv este un grad de penetrare a
cardurilor bancare mai redus comparativ cu țările din zona de Sud-est și cu media Uniunii
Europene.

Astfel, la inceputul anului 2016 la nivelul Uniunii Europene existau peste de 10.25 mlrd de
carduri bancare în circulație la o populație de circa 510 de milioane de locuitori, respectiv o
medie de 2,1 carduri bancare pentru fiecare locuitor al zonei. Daca să analizăm mai desfăşurat
indicii activității în cadrul sistemului de plăți cu carduri bancare din Republica Moldova pe
ianuarie – septembrie 2016 şi pentru ianuarie-septembrie 2015, luînd în comparaţie, atunci vom
observa că pentru anul 2016 a crescut numărul de carduri aflate în circulaţie în măsură relativ
mică de 345,061 de carduri,iar numărul de carduri eliberate pe parcursul perioadei analizate
variază în măsură de 351,242 ceea ce demonstrează că pentru fiecare perioada se observă o
creştere neconsiderabila, dar totuşi o avansare.

Tabelul 3.3 Informații despre emiterea cardurilor bancare pe teritoriul Republicii Moldova
anul 2014-2016

Indicatori 1.01.2014 1.01.2015 1.01.2016

Numărul de carduri aflate în circulaţie 1,302,225 1,290,164 1,512,110
Valoarea operaţiunilor cu carduri emise în 7,457,477.8 8,614,536.0 10,895,518.5
Republica Moldova efectuate în Republica
Moldova pe parcursul perioadei analizate -
total, mii lei

73
Numărul dispozitivelor speciale 12,679 13,065 16,174
retrageri de numerar 47,816 250,474 5,794,288
bancomate 1,082 973 1,046

Sursa: Datele statistice a Băncii Naționale din Moldova www.bnm.md

Chiar dacă în ultimii ani în Republica Moldova s-au făcut progrese importante la utilizarea
cardurilor bancare, acestea rămân a fi folosite doar pe post de card pe care sunt plătite salarii şi
sunt făcute retrageri de numerar şi de pe care doar arareori se mai fac şi unele plăţi.

Conform statisticilor Băncii Naţionale a Moldovei, în primele 9 luni ale anului curent, prin
intermediul cardurilor bancare emise în Republica Moldova a fost retrasă o sumă de 10,84 mlrd.
lei, în timp ce valoarea plăţilor cu cardul a totalizat doar 845,8 mil. lei.

Altfel spus, doar o operaţiune din 13 făcute cu cardul are ca scop efectuarea unor plăţi. Pe
scurt, moldovenii preferă să plătească pentru mărfuri şi servicii în cash, adică bani lichizi.

Situaţia în privinţa utilizării cardurilor ca mijloc de plată pe teritoriul R. Moldova este chiar
mai proastă, dacă luăm altă statistică. Astfel, conform datelor BNM, în primele 9 luni ale anului
2016, din cele 845,8 mil. lei plăţi efectuate cu cardul, 426 mil. lei au fost efectuate peste hotarele
Republicii Moldova şi mai puţin de 300 mil. lei pe teritoriul Moldovei.[30]

În acelaşi timp, cu cardurile emise în Republica Moldova, moldovenii au retras peste hotare
209,5 mil. lei. În consecinţă, raportul real dintre retrageri de numerar şi plăţi cu cardul în
Moldova este de 34 la unu.

Spre comparaţie, în România raportul dintre retragerea banilor şi plata cu cardul este de
7,2/1, în Ungaria şi Polonia - de aproximativ 3/1, în Germania – 2/1, iar în Danemarca – de 1/17.

Putem doar constata că, cu cât economia este mai avansată, cu atât tranzacţiile cu cash sunt
mai rare, iar în Danemarca, lumea practic a renunţat la numerar.

Motivele unor astfel de diferenţe sunt diverse. De exemplu, în R.Moldova, pe lângă faptul că
multe bănci aplică comisioane deloc neglijabile la folosirea cardurilor, acestea sunt acceptate ca
mijloc de plată într-un număr redus de magazine. Majoritatea magazinelor de cartier nu acceptă
plata cu cardul, iar de piaţă nu mai vorbim. E adevărat că în ultimul timp s-a extins reţeaua de
terminale POS, dar acestea sunt încă într-un număr mic şi le putem găsi la tot pasul doar în
capitală şi în câteva oraşe.

74
 Pe de altă parte, sunt încă foarte puţine persoane ce deţin carduri de credit, cu care ar putea
face cumpărături în valoare mai mare decât sunt bani pe cont.

Totuşi, se pare că principalul motiv al slabei dezvoltări a plăţilor cu cardul este cota mare a
economiei subterane, unde sunt preferaţi bani lichizi, nu plata cu cardul. Altfel spus, extinderea
utilizării plăţilor cu cardul ar constitui un factor important în combaterea economiei subterane şi
autorităţile parcă ar fi primele care ar trebui să fie interesate de utilizarea pe larg a plăţilor cu
cardul, pentru a putea combate mai eficient acest flagel.

Un alt factor, care poate fi şi decisiv, este teama unei părţi importante din populaţie de a face
plăţi cu cardul. Posibil că şi băncile şi reţelele de magazine ar urma să ofere mai multe informaţii
şi chiar să-i instruiască pe deţinătorii de carduri în utilizarea lor corectă.

Perspective de îmbunătățire a situației sunt numeroase, iar băncile comerciale din Republica
Moldova fac serioase eforturi în acest sens, însă atât timp cât o mare parte dintre angajatorii din
sectorul privat vor continua să plătească salariile în numerar, de multe ori, achitând băncilor
comisioane ridicate pentru administrarea acestuia, decalajul se va menține.

Rata de utilizare a cardurilor pentru plăți la comercianți s-a majorat, deoarece deținătorii
de carduri bancare din Republica Moldova au început să utilizeze mai frecvent cardurile pentru
plăți la comercianți, atât în țară cât și în străinătate, astfel că în primul semestru din anul 2016
ponderea tranzacțiilor cu carduri efectuate la comercianți a reprezentat 10% din totalul
tranzacțiilor prin carduri, față de doar 7% în semestrul I din anul 2015. În primul semestru din
anul 2016, numărul plăților prin carduri la comercianții din Republica Moldova a crescut cu
circa 50% față de aceeași perioadă din anul 2016, iar volumul plăților a crescut cu circa 55%,
valoarea medie a unei tranzacții fiind de circa 620 MDL, dar cu toate acestea, comportamentul
deținătorilor de carduri din Moldova rămîne în continuare orientat spre tranzacțiile de retragere
de numerar.[30]

Din datele statistice publicate de BNM privind sistemul de plăți prin carduri, se constată că
anual fiecare deținător de carduri realizează circa 10 tranzacții de eliberare de numerar și doar
o singură tranzacție la comercianți. Explicația este simplă, în Republica Moldova ca și în
majoritatea țărilor în care piața cardurilor este încă în dezvoltare, peste 85% din portofoliul de
carduri îl reprezintă cardurile de debit utilizate pentru plata salariilor, iar în condițiile în care
băncile nu comisionează retragerile de numerar din rețelele de terminale (ATM-uri, POS-uri)
proprii, în zilele de salariu aglomerația de la casieriile unităților s-a deplasat către ATM-urie
băncilor, companiile externalizând “aglomerația”. Statisticile arată, fără echivoc, faptul că
aceiasi deținători de carduri din Republica Moldova, aflați în străinătate, preferă plățile la
75
comercianți în detrimentul retragerilor de numerar comisionate substanțial. Astfel, în primul
semestru din anul 2016 ca și în aceeași perioadă din anul 2012, deținătorii de carduri din
Moldova aflați în străinatate au realizat de patru ori mai multe tranzacții la comercianți, față de
cele de retragere de numerar, valori care îi apropie de media europeană, de 6 tranzacții la
comercianți pentru una de retragere numerar.

Schimbarea comportamentului clienților, în sensul creșterii apetenței pentru plățile la

comercianți, se va putea înfăptui numai după introducerea de comisioane pentru retragerea de
numerar, concomitent cu acordarea unor bonusuri pentru plățile la comercianți și, evident, prin
dezvoltarea pieței cardurilor de credit.

76
 Concluzii și recomandări

Prin ce se explică o astfel de dezvoltarea rapidă a acestui domeniu de servicii bancare în ultimii
ani? Răspunzând la această întrebare, ar trebui să evidențiem trei factori principali.

În primul rând, acest lucru se datorează concurenței interbancare în țara noastră. Piața financiară
a Republicii Moldova nu este încă saturată, are un mare potențial pentru activitatea bancară în
comparație cu marile piețe ale lumii. Prin urmare, băncile comerciale din Moldova concurează
nu atît de mult pentru un loc pe piață, pentru un număr mai mare de clienți, în general, cît de
mult pentru o poziție de lider pe piețe extrem de profitabile, pentru un anumit strat de clientelă
profitabilă.

Tratând acest cerc de clientelă, băncile din Moldova se confruntă cu necesitatea de a recupera
legăturile și de a face calcule prin bănci străine, pentru a adera la standardele adoptate la nivel
mondial bancar cu scopul integrării în sistemul mondial bancar. Cu toate acestea, în scopul de a
deveni un partener a unei bănci străine în deservirea clienților comuni, băncile noastre trebuie să
atingă un nivel ridicat de dezvoltare, inclusiv în domeniul noilor tehnologii.

Analizând experiența de dezvoltare a politicii monetare, sferei în occident , se poate concluziona

că, în perspectivă, în țara noastră vor fi utilizate pe scară largă carduri de plastic ca un instrument
de decontare în numerar.

În același timp, ar trebui să se aibă în vedere faptul că cardurile de plastic din sistemele
internaționale de plată presupun existența mijloacelor valutare, prin urmare, în Republica
Moldova potențialii posesori de către ele, poate deveni un număr limitat de indivizi. Dar realii
proprietari încă mai puțin, deoarece băncile necesită prezența destul de semnificativă a soldului
de mijloace în cont, iar în cazul unui card de credit, este obligatoriu un depozit semnificativ în
valută străină. Cu toate acestea, se poate afirma cu certitudine că dezvoltarea pieței cardurilor și
în Moldova se va baza în primul rând pe produs de card low-cost de tip VISA-Eletron și
Maestro/Cirrus. La care ajută utilizarea lor în realizarea de salarii "de plastic".

Printre cele mai stringente probleme de astăzi a pieței de "plastic" - este numărul mic de carduri
în raport cu numărul populației și numărul operațiunilor efectuate prin intermediul acestui
instrument de plată este scăzut. Motivul acestui fapt sunt condițiile macroeconomice în care la
întreprinderile de comerț lipsesc mijloace suficiente pentru instalarea echipamentelor și plata
comisioanelor, precum și la instituțiile de credit - pentru crearea infrastructurii de piață. Un
factor important este lipsa de concurență reală pentru un cumpărător de pe piață de bunuri și
servicii, ceea ce pentru mulți manageri este destul de abstract. Cu toate acestea, beneficiile de a

77
utiliza carduri de plastic pentru populație și întreprinderi sunt destul de evidente. Și cum numai
în țara noastră se va stabiliza situația pieței monetare, va scădea inflația, va funcționa producția
industrială, atunci cardurile bancare(mai presus a sistemelor mondiale majore) își vor avea locul
lor în societatea noastră.

78
 Bibliografie

Tratate, cursuri, monografii:

1. Rudacova O.S. Servicii bancare electronice: Ghid de studiu.S: Bănci și burse, Unite,
1997.-216 p.
2. Гусева А. Потребительский кредит, кредитные истории и другие предшественники
банковских карточек в США// Платежи. Системы. Карточки. -1999,-№8
3. Russel T. The Economics of Bank Credit Cards, Praeger, New York, 1975.
4. Денисов Н. Зачем сливают Europay? Мир карточек. -2001. - № 7- 8.
5. Mariana Diaconescu, Bănci. Sisteme de plăți. Riscuri. S: Bănci- activitate, Operații
Bancare, București 1999
6. Mishkin., F.S., The economics of money, banking and financial markets, (2007),
Pearson Education Inc.;
7. Savu L (2004), Monedă şi Credit (curs), Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureş;
8. Solovastru, Alina(2006), Operatiunile institutiilor de credit (curs), Tg Mures, Ed.
Dimitrie Cantemir;
9. Turliuc, V., Dornescu, V.,Cocriș, V.,Stoica, O.,Roman,Angela, Chirleșan,D.(2008),
Monedă şi credit, Iași, Editura Universităţi Alexandru Ioan Cuza;
10. Логинов А.Л., Елхимов Н.С. Общие принципы функционирования
международных электронных платежных систем и осуществление мер
безопасности при защите от злоупотребления и мошенничества // Защита
информации. Конфидент.-1995.-№ 4/2.-С.48-54.
11. Астапкина С.М., Максимов С.В. Криминальные расчеты: уголовно-правовая
охрана инвестиций: Научно-практическое пособие.-М.: Учебно-консультационный
центр ЮрИнфоР, 1995.-128с.

Articole, studii de specialitate:

12. Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu, Produse și servicii bancare, Editura universală
București 2012
13. Lavinia Nețoiu, Titu Nețoiu, Loredana Meiță, Monedă. Credit. Bănci. Editura universală,
București 2013
14. Вертузаев М.С., Чунис И.Ф., Тарасов А.В., Юрченко А.И., Контроль подлинности
пластиковых платежных средств международного образца, 1999.- p.195-197.
15. История кредитной карточки // Бухгалтерия и банки № 1 1997

79
 16. Cezar Basno, Nicolae Dardac, s.a.- Monedă, credit, bănci, - EDP, Bucureşti, 2005, vol I
şi II.
17. Silviu Cerna – Moneda şi teoria monetar, - 2 vol. Ed. “Mirton”, Timişoara, 2000
18. Кредитные карты как инструмент совершения мошеннических операций и
практика борьбы с данными преступлениями // Материалы V международной
конференции "Бизнес и безопасность. Мировой опыт" (Москва, 20-21 мая 1998г.).-
М.: Ассоциация международного сотрудничества "Безопасность
предпринимательства и личности".-С.1-4.
19. Платежные карточки в банковской системе Украины, Молдовы и преступные
деяния, связанные с их использованием (сравнительное уголовно-правовое и
криминологическое исследование) : Автореферат (12.00.08)

Alte surse:

20. Lege cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995 Publicată în
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995
21. Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95 Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.1/2 din 01.01.1996

Resurese internet:

22. http://documents.tips/documents/instrumente-de-plata-bancare-cardul.html
23. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/ROLUL-CARDURILOR-IN-
SISTEMUL-D534.php
24. http://www.scrigroup.com/finante/Tipuri-de-carduri-emise-de-ins52568.php
25. http://documents.tips/documents/proeict-practica-brd.html
26. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Cardul-VISA-
International296.php
27. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/SISTEME-MONDIALE-
MAJORE-CARE-A71.php
28. http://docshare.tips/diploma-wwwtocilarro_58e3e30bee3435c07c991c84.html#
29. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/5689
30. https://www.bnm.md/

80
Anexa 1

Obiective privind emiterea cardurilor

Sursa: http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Emiterea-cardurilor579.php
81
Anexa 2

Obiective privind acceptarea cardurilor

Sursa:http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Acceptarea-cardurilor645.php

82
Anexa 3

Prezentarea generala a sistemelor de identificare

Sursa:http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/SISTEME-DE-IDENTIFICARE123941113.php

83
Anexa 4

Rata cea mai mai a fraudelor operate prin intermediul cardurilor de plastic

Sursa: http://agora.md/stiri/167

84