Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea „ Petre Andrei”

Iasi
Facultatea de Economie
Disciplina: Economie bancara

Cardul bancar

Nume: Nechita Mariana


Specializarea: Finante – Banci
Anul II, Grupa 2

2
Cuprins

CARDUL BANCAR...................................................................................................................4
1.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA.....................................................................5
1.2 TIPURI DE CARDURI....................................................................................................7
1.3 OPERATIUNI CU CARDURI.......................................................................................10
1.3.1 EMITEREA CARDURILOR..................................................................................11
1.3.2 OPERATIUNI DE RETRAGERE DE NUMERAR...............................................13
1.3.3 OPERATIUNI DE PLATI CU CARDURI LA COMERCIANTI..........................14
1.4 COMPENSAREA INTERBANCARA A TRANZACTIILOR......................................18
CU CARDURI......................................................................................................................18
1.5 OPERATIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI........................................................19
1.6 CARDURILE IN ROMANIA........................................................................................21

3
CARDUL BANCAR

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita progreselor


deosebite in domeniile informatic si electronic in masura sa faciliteze schimbul de fonduri
prin tehnici electronice intre partenerii de tranzactii prin intermediul bancilor. Cardul a intrat
definitiv in familia instrumentelor de plata atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor
componente s-a dovedit eficienta, adica preturile echipamentelor si retelei au devenit
accesibile, atat bancilor cat mai ales populatiei, principalul beneficiar, care putea efectua plati
fara a mai folosi numerarul.
Din punct de vedere istoric, aparitia cardului are loc in anul 1946, la New York, cand
o banca specializata in creditul de consum lanseaza pe piata un nou produs “Charge It”, care
consta in emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza caruia clientii puteau efectua
cumparaturi de la comerciantii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comerciantii
depuneau bonurile la banca emitenta si incasau contravaloarea bunurilor vandute, banca
facand transferul banilor din conturile clientilor in conturile comerciantilor. In 1950 apare, tot
in America, cardul de plastic pentru consum si calatorii emis de o firma Diners Club si
preluat apoi de banci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc in 1960
prin Bank of America care lanseaza produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA
International), care in 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. In Europa, prima
lansare a unui card european are loc dupa 1967, in Franta, prin “Carte Bleu”, un card care
necesita semnatura clientului pe factura, dupa care facturile se remiteau la banca pentru
incasare. Cardurile s-au raspandit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind
VISA, MASTERCARD si EUROPAY. In Romania, primele carduri (VISA) au fost lansate in
1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata
electronica pe teritoriul tarii noastre au fost stabilite de Banca Nationala a Romaniei, mai
tarziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.
Cardurile de plastic s-au extins rapid, s-au diversificat intr-o gama larga si s-au
perfectionat, atat tehnologic cat si ca proceduri de lucru, devenind, din ce in ce mai mult,
instrumentul de plata preferat pentru populatie. Cu toate acestea, potrivit statisticilor
internationale ale Grupului celor zece tari cele mai dezvoltate, pe anul 2003, cardurile
detineau pana la 60% din volumul numeric al tranzactiilor fara numerar si numai pana la 2%
din valoarea acestor tranzactii. Aceasta pondere valorica redusa este urmare a faptului ca

4
platile prin carduri se fac, de regula, de persoanele fizice care opereaza cu valori mici in
comparatie cu platile comerciale care sunt de valori mari si se folosesc alte instrumente de
plata.

1.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA

Prin Regulamentul nr. 4/2002 al BNR, cardul este definit ca un instrument de plata
electronica, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat,
care permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont
deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita
unui plafon stabilit in prealabil, deschisa de emitent in favoarea detinatorului cardului,
in vederea efectuarii, cumulativ sau nu, a urmatoarelor operatiuni: (a) retragerea de
numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice in cazul unui
instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale precum distribuitoarele
de numerar si ATM, de la ghiseele emitentului/bancii acceptante sau de la sediul unei
institutii obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata electronica; (b) plata
bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii acceptanti si plata obligatiilor
catre autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe, amenzi, penalitati
etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice; (c)
transferurile de fonduri intre conturi, altele decat cele ordonate si executate de
institutiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica. Ca
si cecul, cardul nu este insa moneda, respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de
plata care mijloceste transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de
tehnologie. Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui numar nelimitat
de tranzactii spre deosebire de instrumentele de plata pe suport hartie care erau legate de o
singura tranzactie, iar transmiterea informatiei-bani este electronica si nu prin posta.
Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe suprafata sa
care sa asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:
- suport fizic din material plastic si cu dimensiuni standard;
- aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului redactat in
cifre arabe, numele si prenumele posesorului in redactare cu caractere latine, data
expirarii valabilitatii [LL/AA] conform calendarului gregorian, card international
sau local); si elemente destinate informarii (sigla proprietarului de marca,

5
denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma de securitate,
tridimensionala, vizibila la lumina naturala);
- reversul care contine o banda magnetica standard pentru inregistrare cu cel putin trei
piste si/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnatura, avand
elemente de siguranta in desen care sa ingradeasca posibilitatea stergerii sau
modificarii semnaturii;
- pentru asigurarea interoperabilitatii sistemelor de plati electronice emitentii trebuie
sa foloseasca numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).
Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu-se telefonic catre un
centru unde se introduceau intr-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea
cardului si existenta disponibilului in cont. Aceasta operatiune necesita un timp de raspuns si
facea ca vanzarea sa sufere o anumita intarziere. Ulterior, cardurile s-au perfectionat foarte
mult si in prezent sunt de doua feluri:
- carduri cu banda magnetica;
- carduri cu microprocesor.
Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin
care se realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie telefonica a datelor ( codul
BIN - engl. Bank Identification Number, codul PIN – engl. Personal Identification
Number, numele si prenumele detinatorului, caracteristicile cardului – debit, credit, cu/fara
PIN, data expirarii, alte date privind securitatea cardului). La centrul de autorizare exista un
cititor de carduri care introduce automat in retea informatiile cuprinse in banda. In acest fel,
viteza de procesare este destul de mare si se inlatura inconvenientul intarzierii tranzactiei.
Cardurile cu banda magnetica au insa dezavantajul ca pot fi furate sau falsificate si utilizate in
mod fraudulos, ceea ce reprezinta un risc pentru posesor. Codul PIN este un numar atribuit de
emitent pentru identificarea detinatorului si se utilizeaza de acesta atunci cand foloseste cardul
la un terminal. In cazul in carea plata se face prin transfer electronic, PIN are rolul de
semnatura electronica a detinatorului cardului.
Cardurile cu microprocesor, cunoscute si sub numele de SMART CARDS sau chip-
carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-o capsula de
dimensiuni mici. Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care in
anul 1973 a inserat intr-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de cateva zeci
de kilobyts. Memoria cardului cuprinde patru zone de stucturare a informatiei, dupa cum
urmeaza:

6
- informatii neconfidentiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont al
titularului, termenul de valabilitate etc.);
- informatii confidentiale (disponibilul in cont);
- informatii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
- inregistrari care cuprind informatii unice privind tranzactiile si care se regasesc intr-o
“agenda”.
Cardul cu microprocesor prezinta certe avantaje fata de cardul cu banda magnetica si
este suficient sa ne referim la: (a) securitatea pe care o ofera in sensul reducerii al minim a
riscului falsificarii si intaririi controlului in momentul folosirii; si (b) capacitatea de a primi si
stoca date intr-un volum destul de mare pentru a permite extinderea serviciilor electronice.
Bancile sunt cele mai interesate in extinderea acestui nou tip de card, intrucat reduce riscul de
falsificare si deci pierderile care s-ar inregistra in asemenea situatii, inclusiv disconfortul in
relatiile cu clientii determinat de aparitia falsurilor, iar pe de alta parte cresc posibilitatile de a
extinde gama serviciilor fata de clienti si deci noi oportunitati de comisioane, respectiv de
venituri si implicit de profituri. Comerciantii au mai multa incredere in noul instrument de
plata intrucat acesta este mai sigur si mai operativ, iar posesorii pot extinde folosirea cardului
la mai multe operatii, deosebit de siguranta sporita conferita de acesta.

1.2 TIPURI DE CARDURI

In practica exista o diversitate destul de mare de carduri care raspund cerintelor tot mai
complexe ale clientilor. Aceste carduri se pot imparti in mai multe tipuri in functie de
urmatoarele criterii: functiile specifice pe care le indeplinesc, emitentul, zona de
acceptabilitate.
In raport de functiile specifice se disting urmatoarele tipuri de carduri:
Cardul de credit, un instrument prin care platile se fac dintr-un credit acordat de
banca emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileste la
emiterea cardului in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care acesta il are in
relatiile cu banca, pe baza unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-
3 venituri nete lunare sau mai mult in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se
garanteaza cu veniturile nete a 1-2 giranti sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se
face lunar, in proportie de cca. 20% din creditul existent in sold la finele lunii, astfel ca pentru
creditele primite si rambursate in cursul lunii nu se percepe dobanda. Dobanda este cea

7
practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale bancii (taxa
emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operatiuni de plati interbancare si
eliberari de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de credit este
de 1-4 ani. Operatiunile se evidentiaza intr-un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat
cu contul pentru cardul de debit, banca preluand automat fondurile pentru rambursarea ratelor
scadente la credit si plata taxelor si comisioanelor. Rambursarea in totalitate a creditului la
termenul stabilit se foloseste in cazul cardului de calatorie si divertisment (engl. travel and
entertainment card), iar rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea ramasa
considerandu-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este
destinat cu prioritate pentru plata marfurilor si serviciilor.
Cardul de debit este un instrument prin care plata se face in limita disponibilului
existent in contul de card si se foloseste atat la efectuarea platilor pentru bunuri si servicii, cat
si la retragerile de numerar. In cont trebuie pastrat un sold minim intangibil care se majoreaza
prin transfer din contul curent. Pentru disponibilitati, posesorul primeste dobanda la vedere iar
pentru operatiunile de plati si retrageri de numerar se percep comisioane si taxe pentru diverse
servicii (utilizare card, inlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile de
debit se emit atat in lei pentru tranzactii locale, cat si in valuta pentru tranzactii in strainatate,
dar sunt si unele carduri in lei valabile si in strainatate, conversia leu/valuta facandu-se
automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai
ales in tarile in care rata dobanzii la credite este ridicata.
Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea platilor
peste disponibilitatile banesti din contul de card, intr-o anumita suma asimilata creditului. Se
foloseste in cazul cardurilor pentru salarii care se alimenteaza direct cu sumele virate periodic
de firmele angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limiteaza la cca. 75% din salariu
si se ramburseaza la virarea salariului in luna urmatoare. Garantia rambursarii este asigurata
de firma angajatoare.
Carduri de numerar. Acestea sunt carti de debit care se folosesc numai pentru
retrageri de numerar dintr-un aparat automatizat si cu un program informatic de casierie,
numit automat de distribuire de numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac
dintr-un cont de card care trebuie sa se alimenteze periodic de catre titular.
Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plati,
retrageri de numerar, garantare si alte operatiuni de debit.
Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de urmatoarele tipuri:

8
Carduri emise de banci (carduri bancare). Bancile emit o gama larga de carduri si
intra in competitie pentru castigarea unui segment cat mai mare de piata. Pentru a facilita
accesul clientilor, bancile incheie intre ele conventii de plati prin carduri, astfel ca un client al
unei banci poate apela la bancomatele altor banci cu care banca sa are incheiata o conventie.
De asemenea, comerciantii incheie aranjamente cu bancile pentru folosirea cardurilor emise
de acestea. Asistam astfel la un fenomen de interbancaritate a cardurilor care este in continua
extindere cu tendinta de globalizare.
Carduri emise de comercianti (carti private). Marile firme comerciale emit propriile
carti de plata clientilor sai pentru a permite sau facilita plati in vederea achizitionarii de bunuri
sau servicii exclusiv de la comerciantii emitenti fara a acorda accesul la un cont bancar.
Aceste carduri sunt insa valabile numai in magazinele sau lantul de magazine ale
comerciantului sau a unui grup de comercianti. Pentru a atrage clientii, cardurile private
trebuie sa fie mai atractive decat cele bancare si in acest scop se ofera unele facilitati si
servicii financiare (discount la vanzare, neaplicarea de comisioane, livrari pe credit,
asigurarea gratuita a bunurilor vandute etc). Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe baza
unei conventii incheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilitatile clientului
existente in contul de card la banca, fie din credit acordat de comerciant pe o perioada de pana
la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin conventie. Plata din disponibilitati poate fi
imediata, in care caz in conventie se mentioneaza banca si contul clientului, precum si acordul
acestuia pentru solicitarea platii de catre comerciant sau plata amanata la sfarsitul lunii cand
datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli transmis de comerciant. Plata din
credit se poate face in mai multe variante: credit comercial acordat gratuit pe 10-15 zile de la
livrare; credit pe 1-3 luni, in limita unei anumite sume, cu rambursarea in 2-3 transe; credit pe
perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara; linie de credit permaneneta cu
reintregirea acesteia de catre client. Pentru atragerea clientilor, marile magazine mai ofera
celor care folosesc cardurile lor diverse facilitati ca bonuri gratuite de cumparaturi de
sarbatori, reduceri de preturi in anumite perioade, parcari gratuite la magazinele firmei etc.
Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care contine atat banda magnetica, cat si
microprocesor si care permite efectuarea unor operatiuni combinate, specifice fiecarui tip de
card.
Cardul co-branded este emis de o banca impreuna cu o entitate care, de regula, are ca
obiect principal de activitate comertul sau prestarile de servicii.
Carduri emise de alte institutii sau organizatii. Deosebit de banci si comercianti
sunt numeroase alte institutii care emit carduri, ca de exemplu: institutii internationale

9
specializate in carduri, institutii de credit, companii de transporturi, in special cele aeriene,
agentii de turism, cluburi etc. Acestea emit carduri cu aceptablitate redusa, specifice
domeniului lor de ativitate, cu exceptia institutiilor internationale de specialitate si a
institutiilor de credit care emit carduri cu acceptabilitate larga. Dintre institutiile internationale
specializate cele mai importante sunt American Express, American Express Gold si Diners
Club. Acestea au o clientela cu resurse financiare mai mari, carora le elibereaza carduri
acreditive insotite de numeroase servicii ca garantii pentru pierderea sau furtul cartilor,
asigurari medicale pe timpul calatoriei, garantii pentru rezervare hoteliera, precum si alte
facilitati speciale. Costul acestor carduri este insa destul de ridicat. Societatile comerciale mai
emit carduri selective cum sunt cardurile pentru abonamente telefonice, carduri de asigurare,
carduri pentru a cumpara benzina (statii de benzina), deci carduri care se folosesc pentru
anumite servicii prestate de compania respectiva. Companiile de transport aeriene si rutiere
mai ofera carduri de abonament care nu sunt carduri de plata dar asigura anumite facilitati
ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit puncaj (numar de km parcursi), prioritate la lista
de asteptare sau la rezervare hoteliera etc.
In functie de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:
Carduri nationale. Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul national si se
pot emite de bancile locale, fie sub marca si firma lor, fie sub marca si denumirea unei
institutii internationale specializate. Cardurile au o utilzare tipica, adica pentru eliberari de
numerar si efectuarea de plati din disponibil sau din credite.
Carduri internationale. Asemenea carduri se emit de institutiile internationale sau de
bancile locale care au devenit membre ale sistemelor internationale pentru carduri, dar numai
sub marca si firma sistemului international folosit. Cele mai cunoscute sisteme internationale
sunt VISA INTERNATIONAL si EUROPAY INTERNATIONAL, sisteme folosite si in tara
noastra. Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plati din disponibil sau din credite, in
functie de tipul cardului, atat pe plan national cat si international.

1.3 OPERATIUNI CU CARDURI

Cardurile se folosesc fie pentru retragerea de numerar fie pentru operatiuni de plati din
disponibil sau credite, cu alte cuvinte pentru operatiuni de incasari si plati. Aceste operatiuni
implica emiterea cardului, deschiderea de conturi bancare, efectuarea tranzactiilor,
compensarea - decontarea, gestionarea intregii activitati si bineinteles o infrasructura adecvata

10
la banci si comercianti. In vederea functionarii, emitentii de carduri trebuie sa obtina
autorizarea Bancii Nationale a Romaniei si a organizatiei proprietare de marca. In acest scop,
emitentul prezinta BNR un dosar de evaluare care cuprinde: cererea de autorizare, tipul de
card, serviciile ce se vor oferi, echipamentele de lucru, procedurile de operare, certificatul
proprietarului de marca privind designul si conditiile tehnice de executare a cardului, tipul de
hardware si software, integrarea in sistemul de autorizare si decontare a tranzactiilor, un
business plan si evaluarea riscurilor care pot interveni in transferul, decontarea si
administrarea informatiei. Autorizarea are un caracter provizoriu pe o perioada de 90 de zile,
considerata perioada de monitorizare, dupa care se emite autorizatia definitiva.

1.3.1 EMITEREA CARDURILOR

Emiterea cardurilor este o operatiune mai complexa care include incheierea conventiei
de card, confectionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informatiilor la
centrul de autorizare si la institutitiile internationale si apoi eliberarea cardului.
Conventia de card este un contract scris intre banca si viitorul posesor de card in care
se prevad: tipul de card si modul de folosire a acestuia, contul care se deschide, sumele
minime de mentinut in cont (cardul de debit), tipurile de tranzactii care se efctueaza
(achizitionare de bunuri/servicii, retragere de numerar, transfer de fonduri intre conturi,
constituire de depozite, rambursari de credite, plata de dobanzi, comisioane etc.), sumele
limita minime/maxime pentru o operatiune, tipurile de taxe (pentru emitere, exploatare),
comisioane, dobanzi (acordate la disponibilitati si percepute la credite), penalitati, precum si
drepturile si obligatiile partilor, perioada de contestare a unei operatiuni si procedurile
aferente, autoritatea abilitata sa solutioneze litigiile. Detinatorii trebuie sa aiba posibilitatea sa
obtina informatii, pe suport hartie sau prin mijloace electronice, privind soldul disponibil,
identificarea tranzactiei, locul si data acesteia, valoarea tranzactiei (suma platita, retrasa,
transferata), rata de schimb in cazul tranzactiilor in valuta. In mod similar, se incheie o
conventie intre banca si comerciant pentru acceptarea cardurilor si efectuarea decontarilor
care rezulta din folosirea cardului. Conventiile sunt actele juridice dintre parti si sunt
opozabile in justitie in cazul unor conflicte intre banca si titularul de conventie.
Pe tot parcursul existentei sale, cardul este proprietatea emitentului, de regula o
institutie de credit. Aceasta are o serie de obligatii, precum pastrarea secretului codului PIN si
a parolei, a datelor despre card si detinator, pastrarea o perioada de timp, legal stabilita, a

11
evidentelor privind tranzactiile pentru urmarirea eventualelor erori, sa asigure mijloacele
tehnice si sa efectueze operatiunile conform contractului, sa puna la dispozitia detinatorului,
la cererea acestuia, documentele privid tranzactiile etc. Emitentul raspunde pentru valoarea
pierduta din vina lui si pentru executarea necorespunzatoare a tranzactiilor (intarzieri, erori de
operare, disfunctionalitati ale instrumentului de plata sau terminalului, chiar daca acesta este
proprietatea altei banci care are relatii de operare cu banca emitenta), efectuarea operatiunilor
dupa comunicarea de catre detinator a furtului, pierderii, distrugerii, blocarii cardului etc.
Valoarea pierduta se achita in termen de 24 de ore de la recunoasterea acesteia de catre
emitent. Detinatorul cardului are, in principal, urmatoarele obligatii: sa pastreze in bune
conditii instrumentul de plata electronica, sa instiinteze emitentul imediat ce constata
pierderea, furtul, distrugerea, blocarea cardului, inregistrarea unor tranzactii eronate sau alte
erori, disfunctionalitati ale instrumentului de plata, sa nu inregistreze PIN-ul sau parola pe
card sau pe alt obiect pe care il pastreaza impreuna cu cardul, sa nu contramandeze un ordin
dat pana in momentul identificarii sumei. Raspunderea privind valoarea pierduta este integrala
a detinatorului in cazul in care acesta a actionat cu neglijenta, fraudulos si pentru toate
operatiunile efectuate pana in momentul anuntarii emitentului.
Confectionarea cardurilor are loc la banca emitenta care dispune de carti de plastic
produse de firme specializate si autorizate in acest scop. Pe carduri, banca imprima cu
echipamente speciale, numele si prenumele beneficiarului, numarul cardului, data expirarii,
precum si datele de identificare din banda magnetica ( prezentate la cardurile cu banda
magnetica). La primirea cardului, titularul este obligat sa semneze pe verso in spatiul special
desemnat.
Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice) are loc dupa semnarea
conventiei. Toate operatiunile de incasari si plati trebuie sa se desfasoare prin conturi distincte
pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaste miscarile debitoare si creditoare si soldul
acestora si a se calcula dobanzile cuvenite. Deschiderea unui cont de card nu este conditionata
de existenta la aceiasi banca a unui cont curent, fiind frecvente situatiile in care o persoana are
conturi de carduri la mai multe banci si cont curent la una dintre acestea. Contul de card se
alimenteaza la deschidere cel putin cu suma minima obligatorie de mentinut in cont si
prevazuta in conventie. In functie de tehnologia folosita, alimentara contului de card se face
de titular prin transfer din contul curent sau automat de banca pana la nivelul plafonului
convenit cu titularul. Unele banci acorda ca facilitate si decontarea unor plati care depasesc
diponibilul intr-o anumita suma cu recuperare intr-un interval scurt de timp (descoperit de
cont). Lunar, titularul contului de card primeste un extrs de cont cu toate tranzactiile efectuate

12
si soldul contului. Inchiderea contului de card are loc la cererea titularului sau din initiativa
bancii, daca se produc evenimente care impun acest lucru.

1.3.2 OPERATIUNI DE RETRAGERE DE NUMERAR

Pentru retragerile de numerar cu carduri se folosesc echipamente electromecanice,


echipamente de transmisie (relee) si softuri informatice care asigura circulatia informatiei-
bani si eliberarea numerarului. Echipamentele electromecanice sunt automatele programabile
ATM (Automated Teller Machine), CD (Cash Dispencer) si automatele de schimb valutar, iar
releele sunt echipamente de tip modem.
Automatul bancar ATM este un echipament pentru eliberarea de numerar sub forma
de bancnote, precum si transferuri de fonduri pentru plati de servicii, furnizarea unor
informatii de cont si consultanta bancara. Din punct de vedere fizic, ATM-ul este un seif
blindat care are in interior un numar de 10-12 casete cu bancnote, un mecanism de numarare
si altul de preluare a bancnotelor si de transport care sunt actionate electronic, precum si un
echipament de blocare conectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. In exterior, ATM-ul
dispune de un ecran pentru afisarea instructiunilor de lucru, o fanta pentru introducerea cartii
de plata in vederea transmiterii informatiilor la centrul informatic al bancii si primirii
raspunsului, o tastatura pentru suma de bani solicitata sau plata serviciilor si o fanta cu un
sertar pentru eliberarea numerarului. Echipamentul de transmisie se afla la unitatea bancara
care deserveste ATM-ul prin care se transmit si se primesc informatiile la si de la centrul
informatic de la centrala bancii comerciale. La primirea informatiei privind golirea casetelor,
acestea se inlocuiesc de personalul autorizat ca casete cu bancnote iar cele goale se transporta
la centrul de procesare al bancii. Pentru fiecare tip de operatiune (eliberare de numerar, plata
pentru fiecare fel de serviciu sau de informatie) se folosesc softuri specifice existente la
centrul informatic care comanda succesiunea operatiunilor. Fluxul operational pentru
eliberarea numerarului este urmatorul:
- introducerea cartii de plata in nisa pentru carduri;
- tastarea PIN-ului (se admite numai o singura greseala de tastare la a doua greseala
cardul se retine de ATM);
- tastrea sumei dorite care nu trebuie sa depaseasca limita prevazuta in conventie;
- eliberarea numerarului si debitarea contului personal de card;
- eliberarea chitantei;

13
- restituirea cartii de plata.
In ce priveste operatiunile de plata sau informatii de cont, acestea se regasesc in
meniul care se afiseaza pe ecran, dintre care cele mai frecvente se refera la:
- plata facturilor pentru servicii ca telefon, electricitate, gaze etc;
- rambursarea ratelor de credite, plata dobanzilor, comisioanelor etc;
- obtinerea de extrase de cont si alte informatii de cont;
- obtinerea unor informatii fonanciare de piata (dobnazi la depozite, credite, titluri sau
alte valori mobiliare);
- operatiuni de cash management.
In toate cazurile se introduc prin tastare datele solicitate de meniul ales si se astepta
confirmarea tranzactiei. In unele cazuri pot apare mai multe variante si atunci trebuie sa se
opteze pentru una dintre ele. In final, aparatul elibereaza o chitanta privind operatia efectuata
si returneaza cartea de plata.

1.3.3 OPERATIUNI DE PLATI CU CARDURI LA COMERCIANTI

Operatiunile de plati la comercianti reprezinta esenta cardurilor, inlocuind numerarul


sau cecul cu operatiuni on-line si implica o relatie tripartita: comerciant, beneficiar si banca.
Comerciantii au asigurata plata prin confirmarea primita de la banca, fie ca este o banca locala
sau din strainatate, iar beneficiarii s-au achitat de obligatia de plata in cateva secunde.
Echipamentul de la comerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of
Sale) sau uzual POS.
Deschiderea conturilor comerciantilor acceptanti (persoane juridice).
Comerciantul acceptant este persoana juridica care realizeaza acte si fapte de comert si care
accepta cardul ca mijloc de plata pentru bunurile vandute si serviciile prestate pe baza unui
contract incheiat anterior cu o banca acceptanta, de regula banca la care are contul curent, dar
pot fi si situatii in care banca acceptanta este o alta banca. Pentru operatiunile cu carduri,
comerciantii trebuie sa deschida conturi de carduri, respectiv cate un cont pentru fiecare tip de
card. In situatia efectuarii unei tranzactii la un comerciant dotat cu POS, contravaloarea
tranzactiei se blocheaza in contul clientului la banca emitenta in momentul autorizarii, iar
debitarea se realizeaza atunci cand banca emitenta primeste de la banca acceptatoare in
fisierul de tip incoming mesajul electronic de debitare. Contul comerciantului la banca

14
acceptanta se crediteaza in momentul in care aceasta primeste, prin compensare,
contravaloarea tranzactiei de la banca emitenta.
Conventia de acceptare este un contract scris care se incheie de comerciant cu banca
acceptanta si in care se prevad termenii si conditiile de acceptare (tipurile de carduri si bancile
emitente, limita de autorizare, procedurile de lucru), drepturile, obligatiile si raspunderile
partilor. Banca acceptanta pune la dispozitie comerciantului echipamentele necesare utilizarii
cardurilor, inclusiv consultanta de specialitate, furnizeaza listele cu cardurile interezise la
plata si documentele de decontare (chitantele) si asigura decontarea la termenele convenite a
tranzactiilor. Banca acceptanta atribuie un cod comerciantului care contine si codul bancii
emitente. Clauza de acceptare este obligatorie si neconditionata.
Platile prin carduri sunt, in principiu, ireversibile, adica o plata initiata de utilizator si
autorizata de emitent devine irevocabila si nu poate fi contramandata decat in anumite situatii
precis determinate. O plata efectuata prin card poate fi stornata de comerciant la solicitarea
initiatorului platii in cazul in care a avut loc o operatiune eronata. In ce priveste decontarile,
acestea se efectueaza pe teritoriul Romaniei numai in moneda nationala, indiferent de moneda
in care este emis cardul.
Acceptarea. Pe baza conventiilor/contractelor de acceptare a cardurilor incheiate cu
bancile, comerciantii efectueaza vanzari pe baza de carduri. Acceptarea este operatiunea prin
care comerciantul agreeaza decontarea prin cardul prezentat de cumparator dupa o verificare
atenta a cardului (integritate fizica, sa nu prezinte stersaturi, sau modificari, sa aiba elementele
de securizare) si a cumparatorului (un document de identitate) si daca sunt suspiciuni se
solicita bancii emitente interogarea titularului de card asupra operatiunii si se asteapta mesajul
de raspuns. Daca nu sunt probleme, comerciantul introduce cardul in masina de citit carduri
(POS), precum si datele privind suma de plata, iar cumparatorul introduce codul PIN. POS-ul
transmite centrului de autorizare ROMCARD si bancii acceptante datele de identificare si cele
privind tranzactia, iar ROMCARD dupa o anumita verificare (validitatea cardului, banca
acceptanta sa nu fie si emitenta etc) le retransmite sistemului VISA BASE I. Mesajul de
raspuns se transmite pe acelasi circuit la comerciant care este receptionat de POS.
Comerciantul elibereaza o chitanta/factura care se semneaza de cumparator (semnatura de pe
card se confrunta cu cea de pe chitanta) si se elibereaza marfa. Acest procedeu este folosit
pentru tranzactiile de mica valoare care nu necesita autorizarea bancii emitente.
Autorizarea. Autorizarea reprezinta atestarea validitatii operatiunii intre un posesor
autorizat si un comerciant acceptant si se face de centrul de autorizare al bancii emitente.
Autorizarea se da, in cazul platilor peste o anumita limita valorica a acestora (engl. issuer

15
limit), iar in cazul retragerilor de numerar pentru toate operatiunile indiferent de valoarea
acestora. Comerciantul solicita autorizarea prin ROMCARD (via banca acceptanta) iar acesta
o transmite bancii emitente prin sistemul de autorizare international (VISA International-
BASE I). Banca emitenta, care primeste mesajul prin intermediul sistemului sau informatic
(mesaj electronic), verifica in cateva secunde existenta disponibilului in cont si alti parametrii
aflati intr-o baza de date (engl. exception file) care cuprinde numerele cardurilor
pierdute/furate, numarul maxim de tranzactii, suma maxima care poate fi extrasa intr-o
anumita perioada etc. Daca nu sunt probleme, emitentul transmite in sistem mesajul de
autorizare (VISA BASE I) care il retransmite ROMCARD si prin acesta comerciantului, via
banca acceptanta. Autorizarea se da de banca emitenta in 10-15 secunde printr-un cod care se
inscrie de comerciant pe documentele de decontare (chitante). Banca trebuie sa asigure non-
stop linii de comunicatie directa atat cu comerciantul, cat si cu sistemul mondial de autorizare
pentru a inlesni conectarea clientului sau cu banca emitenta. Organizatiile internationale in
domeniul cardurilor stabilesc periodic pe fiecare tara sau grupe de tari si pentru fiecare tip de
activitate (comerciala, service, hoteliera, turism, benzinarie etc) limite de autorizare care insa
pot fi ajustate de bancile acceptatoare (ex. o banca poate impune unui comerciant autorizarea
tuturor tranzactiilor in functie de unele criterii: bonitate, natura activitatii, vad comercial
riscant, tipul de card etc). Practica internationala cunoaste atat centre de autorizare constituite
prin participarea mai multor banci, cat si centre organizate distinct de o banca.
Decontarea. La sfarsitul zilei, memoria POS se descarca in fisierul electronic al bancii
acceptatoare. Urmeaza procesul de compensare la institutia internationala de carduri si
decontarea finala care se trateaza in subcapitolul urmator. Pe baza soldurilor debitoare din
compensare, bancile emitente transmit creditarile catre bancile acceptatoare iar acestea
crediteaza conturile comerciantilor. Cu aceasta se incheie ciclul opertiunilor de plata prin
carduri. Durata decontarii unei operatiuni din momentul autorizarii pana la creditarea contului
comerciantului este, in medie, de 2 zile, daca comerciantii depun zilnic la banca isierele cu
tranzactiile din ziua precedenta, in practica insa perioda medie de decontare este de 4 zile.
Fluxul operatiunilor de plata prin carduri se prezinta in urmatoarele etape:
1 Clientul detinator al cardului achizitioneaza bunuri/servicii de la comerciantul
acceptant de card si efectueaza plata prin utilizarea cardului care se introduce in POS si se
tasteaza codul PIN;
2 Comerciantul in calitatea sa de acceptant verifica integritatea si valabilitatea cardului
(sa contina holograma, sa nu existe stersaturi, modificari sau deteriorari, sa fie in termenul de
valabilitate si sa nu figureze pe lista cardurilor pierdute/furate) si solicita autorizarea

16
tranzactiei, adresandu-se centrului de autorizare (VISA BASE I prin ROMCARD), automat
facandu-se conexiunea cu banca comerciantul, iar centrul de autorizare retransmite mesajul
bancii clientului (banca emitenta);
3 Banca emitenta verifica exitenta disponibilului in cont si alti parametrii si trimite
mesajul de raspuns DA (codul de autorizare) sau NU catre centrul de autorizare (BASE I prin
ROMCARD) si dupa procesare, acesta retransmite mesajul catre comerciant si banca acestuia;
4 Comerciantul intocmeste documentul de vanzare cumparare (chitanta) pe care se
imprima codul de autorizare, iar cumparatorul semneaza pe aceasta; comerciantul verifica
identitatea semnaturii cu cea de pe card, restituie cardul si o copie de pe chitanta si elibereaza
marfa;
5 Are loc procesul de compensare si decontare interbancara in urma caruia bancile
debitoare (bancile emitente) transfera fondurile catre bancile creditoare (bancile acceptatoare);
bancile debiteaza respectiv crediteaza conturile clientilor.
Operatiunile de plata cu carduri se pot efectua in doua medii: on-line (electronic) si
off-line (neelectronic sau manual). Mediul electronic a fost descris mai inainte si este cel mai
utilizat in tarile avansate tehnologic. Acesta nu foloseste in acceptare si decontare documente
pe suport hartie, cu exceptia chitantei care se elibereaza clientului, mesajele de transfer de
fonduri fiind electronice. Mediul off-line foloseste echipamente mecanice, telefonia vocala si
documente pe suport hartie. Mediul off-line prezinta urmatoarele particularitati: comerciantii
au la dispozitie imprintere (echipamente mecanice) utilizate pentru preluarea informatiilor in
relief de pe card prin presare mecanica pe chitante, celelalte elemente (data tranzactiei, codul
bancii) completandu-se manual de operator; autorizarea tranzactiei are loc prin telefon, telex
sau numai prin verificarea listei cardurilor pierdute/furate; decontarea se face pe baza
chitantelor tip “imprint” care se depun la banca acceptatoare, iar aceasta le transmite
ROMCARD pentru pregatirea fisierelor electronice, dupa care se restituie bancii acceptatoare;
comerciantii pot primii fondurile imediat sau la primirea efectiva a creditarii de la banca
emitenta. Acest sistem este mai greoi, perioada de decontare mai lunga, costurile mai ridicate
si riscurile mai mari.
Bancile emitente au dreptul de a refuza la plata documentele de decontare, fie din
initiativa posesorului (a, c), fie din proprie initiativa (b, d), datorita urmatoarelor motive:
(a) nevalabilitatea operatiunilor – bunurile sau numerarul care constituie obiectul
operatiunii nu au fost primite de posesorul cardului (ex. bancomatul nu a eliberat
numerarul dar operatiunea s-a inregistrat); operatiunea de vanzare- cumparare nu a

17
fost finalizata efectiv iar chitanta nu a fost anulata; comerciantii au modificat suma
operatiunii fara acordul posesorului de card;
(b) nerespectarea procedurii de autorizare – cardul era inscris pe lista celor interzise la
acceptare; carul fost utilizat pentru mai multe operatiuni de vanzare la aceiasi
unitate si in aceiasi zi in scopul evitarii autorizarii; contravaloarea bunurilor
depaseste limita de autorizare a comerciantului;
(c) erorilor de completare sau procesare a chitantelor tip;
(d) carti expirate, contrafacute, operatiuni frauduloase.
Intrucat, atat in mediul on-line cat si in cel off-line, bancile emitente nu primesc
documentele de decontare (chitantele) ci numai listele cu tranzactii, refuzurile din proprie
initiativa se fac la faza de autorizare. In practica, refuzurile se datoreaza in cea mai mare parte
sesizarilor detinatorilor de carduri. Pentru exercitarea dreptului de refuz, banca emitenta
solicita bancii accepatante restituirea platii, iar acceasta notifica comerciantului reclamatia si
recupereaza sumele din incasarile care urmeaza sau dupa un inerval de timp debiteaza
automat contul clentului, potrivit prevederilor din conventia de card.

1.4 COMPENSAREA INTERBANCARA A TRANZACTIILOR

CU CARDURI

Cardurile emise de o banca se folosesc in sistemul interbancar potrivit scopurilor si


relatiilor dintre clienti. Interbancarizarea a facut ca bancile sa accepte un numar din ce in ce
mai mare de carduri si de tranzactii, intrand in relatii de transfer de fonduri cu bancile
emitente. Intrucat operatiunile se refera la decontari fara numerar, apare si necesitatea
compensarii intre banci, in cadrul institutiei internationale de carduri prin sistemul BASE II.
In fiecare zi, BASE II calculeaza pozitiile debitoare/creditoare pentru fiecare membru. Acestia
desemneaza o banca la care are deschis contul pentru decontarea tranzactiilor (banca de
decontare). In Romania, Banca Nationala indeplineste rolul de banca de decontare. BASE II
transfera zilnic bancilor de deconare si ROMCARD soldurile din compensare si lista
tranzactiilor.
Compensarile interbancare a tranzactiilor cu carduri in lei se prezinta in urmatoarele
etape:

18
1. Posesorii de carduri in lei le folosesc atat in reteaua bancii emitente, cat si a in
retelele celorlalte banci, care sunt banci colectoare. Aceste banci primesc fondurile de la
bancile emitente in urma compensarii;
2. Bancile acceptatoare transmit tranzactiile sub forma unui fisier electronic la centrul
de procesare national (ROMCARD);
3. ROMCARD transmite fisierul electronic la VISA INTERNATIONAL din Anglia
unde au loc compensarile intre banci si rezulta situatia neta debitoare sau creditoare;
4. VISA transmite Bancii Nationale a Romaniei si bancilor participante pozitia neta a
fiecarei banci;
5. La BNR are loc transferul fondurilor din conturile bancilor emitente in cele ale
bancilor acceptante. In continuare, au loc transferurile intrabancare (debitarile si creditarile)
din conturile centralei bancii in conturile subunitatilor teritoriale deschise la sucursalele BNR.
Odata sumele ajunse la unitatile operative, bancile emitente debiteaza conturile titularilor de
card iar bancile acceptante crediteaza conturile comerciantilor. Astfel se incheie operatiunea
de plata prin card.

1.5 OPERATIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI

Dezvoltarea activitatii cu carduri a scos in evidenta si unele inperfectiuni in ce priveste


securitatea operatiunilor si a modului de utilizare de catre posesori. Masurile de securitate ca
holograma, PIN-ul, verificarea specimenului de semnatura nu s-au dovedit suficiente si au
fost introduse masuri in operare ca limitarea sumei autorizate, a numarului zilnic de tranzactii
la un comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente in baza de date si
alti parametrii specifici bancilor emitente. In acelasi timp, perfectionarile tehnologice au
condus la inlocuirea suportului hartie cu cel electronic si la extinderea transmisiei telefonice,
care, in unele zone, raman vulnerabile la incercarile de frauda. Masurile de protectie mai noi
prevad codificarea mesajelor transmise prin circuitul telefonic dar acest sistem este mai
complicat si mai scump si nu este invulnerabil. In cazul tranzactiilor de valori mai importante,
comerciantii au luat masura de a interoga banca emitenta si aceasta pe detinatorul cardului
asupra realitatii operatiei, masura care presupune un raspuns suplimentar si o autorizare
intarziata, dar care s-a dovedit a fi foarte eficienta. Practica bancara cu carduri a aratat ca
frauda se produce de cele mai mule ori in activitatea de acceptare, determinata de posesorii
cardurilor sau de terte persoane.

19
Fraude determinate de posesorii cardurilor:
(a) utilizarea cardului de catre posesor fara existenta disponibilului in cont pentru mai
multe operatiuni care nu sunt supuse autorizarii (sub limita de autorizare),
speculand faptul ca operatiunea nu se verifica; banca emitenta refuza plata,
urmand ca banca acceptanta sa se indrepte impotriva comerciantului; solutia este
impunerea autorizarii in toate cazurile in care se opereaza in mediu de risc;
(b) utilizarea cardului pentru tranzactii pe care ulterior posesorul nu le mai recunoaste,
din rea intentie sau alte motive (folosirea cardului de catre un alt membru al
familiei fara stirea posesorului); in acest caz se ridica problema calitatii activitatii
de triere a clientilor de catre banca emitenta si a preocuparii pentru formarea unei
culturi bancare;
(c) transmiterea cardului altor persoane care efectueaza tranzactii (de regula in
strainatate) fara ca detinatorul sa le recunoasca; de asemenea, apare o problema de
relatii cu clientii, in special in perioada de inceput a folosirii cardurilor.
Fraude determinate de terte persoane:
(d) aflarea numarului cardului de catre o terta persoana in diverse imprejurari si
folosirea acestuia in operatiuni frauduloase, ca de exemplu, folosirea cardului la
un magazin, restaurant, hotel, cazinou pentru tranzactii pe care le recunoaste, insa
numarul cardului a fost furnizat de un angajat al firmei unor persoane care
utilizeaza aceste informatii in tranzactii frauduloase sau transmiterea prin internet
a numarului de card si data valabilitatii pentru a beneficia de acces la un site ori
pentru a plati un bun/serviciu, aceste informatii ajungand la un hacker care le
foloseste in detrimentul detinatorului de card; din acest considerent multe banci
emitente limiteaza accesul cardurilor la tranzactii pe internet;
(e) copierea benzii magnetice a unui card valid al carui cont atasat este alimentat cu un
alt card pentru tranzactii comerciale, procedura care se numeste “skiming’’ si este
foarte greu de depistat ;
(f) folosirea unor carduri pierdute/furate sau contrafacute, profitand de ignoranta
comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul; de exemplu, in cazul cardurilor
pierdute/furate comerciantul accepta operatiuni sub limita de autorizare fara a consulta lista
cardurilor nevalabile, iar in cazul cardurilor contrafacute, in care se cumpara bunuri de valori
mai mari (bijuterii, produse electronice, haine de lux etc), comerciantul fie ca nu verifica cu
atentie cardul care se poate depista ca nu este autentic, fie nu este prudent ca sa solicite
consultarea posesorului real; asemenea fraude se recupereaza, la sesizarea detinatorului real,

20
de catre banca emitenta, aceasta de la banca acceptanta si apoi de la comerciant; in vederea
contracararii acestor situatii, bancile acceptante procedeaza fie la incheierea de contracte de
asigurare, fie la obligarea comerciantului de a constitui un depozit colateral prin care sa
garanteze eventuale tranzactii frauduloase.
In general, cardurile cu procesor s-au dovedit a fi mult mai sigure, fraudele fiind
nesemnificative. Datele statistice demonstreaza acest lucru si este de asteptat elaborarea unor
procedee de securizare mai performante pe baza acestor carduri.

1.6 CARDURILE IN ROMANIA

Cardurile au fost acceptate pentru prima data in Romania in anul 1972, in cadrul
Oficiului National de Turism (ONT) si numai pentru persoanele fizice nerezidente. Bazele
activitatii cu carduri s-au pus in 1992 cand un numar de cinci banci, Banca Agricola, Banca
Comerciala Romana, Banca Romana de Dezvoltare, BANCOREX si Banca Comerciala “I.
Tiriac”, s-au angajat in emiterea de carduri si crearea conditiilor pentru acceptarea la plata de
catre firmele romanesti. Aceste banci si-au creat departamente specializate in operatiuni cu
carduri si au aderat la sistemele internationale VISA in1993 si EUROPAY in 1994. In 1995
aceste banci au constituit societatea ROMCARD specializata in operatiunile cu carduri si in
autorizarea platilor. Principalul motiv al crearii ROMCARD a fost aprecierea bancilor ca este
mai eficient economic sa utilizeze in comun nodurile de comunicatii ale unei societati
specializate, decat sa faca investitii separate in noduri electronice individuale de acces catre
sistemele internationale (VISA si EUROPAY). De asemenea, erau necesare si investitii
individuale in module soft pentru acceptarea cardurilor internationale. ROMCARD este un
centru de autorizare vocala (prin telefon) a operatiunilor derulate de comercianti, autorizare
electronica a eliberarilor de numerar de la ATM (bancomate), nod electronic de acces la VISA
si EUROPAY de autorizare, compensare si decontare, nod de acces pentru banci emitente de
carduri catre retelele ROMCARD. Din anul 2000, pe langa ROMCARD si-au inceput
activitatea alte doua centre de procesare a cardurilor, Pay Net si Provus care emit in numele
bancilor mici. Numarul cardurilor emise, a echipamentelor ATM si POS, precum si volumul
tranzactiilor a crescut destul de repede in ultimii ani. Piata cardurilor este dominata de trei
banci, BANC POST, BRD- Groupe Societe Generale si Banca Comerciala Romana, care la
finele anului 2002 detineau peste 82% din piata.

21
O crestere de 2,6-6,6 ori in 2002 fata de 2000, ceea ce denota un salt semnificativ.
Trebuie remarcat insa, ca marea majoritate a cardurilor, peste 90%, sunt carduri pentru
retrageri de numerar, iar volumul tranzactiilor prin POS reprezinta numai 6% din total, ceea
ce nu justifica rolul cardului ca instrument de plata. Bancile sunt preocupate pentru a largi aria
serviciilor de plata prin carduri cum ar fi plata telefonului, energiei electrice, apei, biletelor de
transport, hotel etc si de a determina tot mai multi comercianti de a accepta cardurile. Potrivit
unui studiu efectuat de compania Roland Berger Strategy Cosultants, potentialul Romaniei se
estimeaza la cca. 7-8 mil. carduri, iar pentru finele anului 2003 se estimau peste 4 mil. carduri.
Cu toate progresele inregistrate pe linia emiterii si folosirii cardurilor, tara noastra se afla pe
ultimele locuri in Europa Centrala si de Est, impreuna cu Bulgaria si Ucraina, in ce privese
numarul de carduri si valoarea unei tranzactii.
Numarul de carduri de debit active nou emise de catre BCR a crescut cu 6,75% in
2008, fata de 2007. Cardurile de credit au crescut de asemenea cu peste 6%, comparativ cu
anul precedent. Totodata, Banca Comerciala Romana a inregistrat un volum de tranzactionare
pe carduri de 16,5 miliarde lei, in 2008, in crestere de 33% fata de 2007, a anuntat Igor
Zganjer, director executiv al Directiei Carduri din BCR.
Banca a inregistrat, anul trecut, 51 de milioane de tranzactii efective, in crestere cu
41% fata de 2007. Volumul tranzactiilor la ATM a totalizat 15,3 miliarde lei (+29% fata de
2007), fiind efectuate 43,7 milioane operatiuni cu cardul, cresterea este de 15,3%.
"Economia romaneasca este dominata de platile in numerar. Comertul de retail este la un
nivel relativ scazut in Romania, in comparatie cu celelalte tari din Europa Centrala, dar va
creste rapid, avand in vedere tendinta continua de cresterea economica si a veniturilor”, a
mai spus Igor Zganjer.

Specialistii BCR apreciaza ca numarul de carduri creste dar rata de penetrare este inca
scazuta comparativ cu alte piete. De asemenea, tranzactiile la ATM si cele la POS au crescut
rapid ca numar si valoare, piata fiind insa dominata de tranzactiile la ATM. Romania este in
acest moment aliniata cu tarile din Europa Centrala in ceea ce priveste valoarea tranzactiilor
la ATM dar tranzactiile la POS sunt in continuare scazute comparativ cu alte piete.

BCR s-a inscris in trendul general, fiind lider al pietei cu peste 2,5 milioane de carduri
emise pana in prezent. Numarul de carduri de debit active nou emise de catre BCR a crescut
cu 6,75 procente in 2008, fata de 2007. Cardurile de credit au crescut de asemenea cu peste
6% comparativ cu anul precedent. BCR a raportat si o crestere a numarului si valorii

22
tranzactiilor efectuate cu cardul la ATM si POS in 2008 astfel: numarul de tranzactii a crescut
cu 9%, in timp ce valoarea acestora a crescut cu 31%, pana la peste 4 miliarde de euro.

In 2009 piata cardurilor va creste cu cel putin acelasi procent ca in 2008, adica 30%,
spun specialistii BCR. Banca Comerciala Romana va continua sa creasca peste media de
crestere de pe piata. In acelasi timp, focusul BCR va fi pe cardurile de credit, scopul fiind
dublarea numarului acestora.

23
Bibliografie:

1. Mugur Isărescu - Reflecţii economice – Pieţe, bani, bănci. Academia Română –


Centrul Român de Economie Comparată şi Consensuală, Ed. Expert, Bucureşti, 2001

2. Dorina Poanta - Instrumente de plată fără numerar – Operaţiuni prin carduri. Ed.
Cartea Universitară, 2005.

3. Mariana Diaconescu, Vasile Săvoiu - Sistemul naţional de plăţi al Băncii Naţionale a


României. Direcţia generală de plăţi şi urmărire a riscurilor bancare, 1998.

4. C. Basno, N. Dardac - Operaţiuni bancare. Ed. Didactică şi Pedagocică 2001

5. www.bnr.ro

6. Colecţia revistei Piaţa financiară, Banii Noştri

24