Universitatea “Constantin Brancusi” din Targu Jiu

Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Drept si Administratie Publica

-REFERAT DREPT BANCAR-

Disciplina: DREPT BANCAR

Student: CODRESCU M. RADU-GABRIEL

ANUL III, DREPT ID, GRUPA 330

1
 CARDUL BANCAR-INSTRUMENT JURIDIC ȘI DE TEHNICĂ BANCARĂ

Istoria cardului bancar începe după al doilea război mondial odată cu expansiunea economică, extinderea
serviciilor pentru populaţie şi necesitatea unei alternative la plăţile de valori mici pentru care numerarul nu mai satisfăcea

cerinţele comercianţilor şi ale populaţiei. In 1950 apare în SUA cardul de plastic pentru consum şi călătorii emis de
firma Diners Club şi preluat apoi de bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic în
sistemul bancar are loc începând din 1960 prin BANK OF AMERICA care lansează produsul
BANKAMERICARD (ulterior VISA International) şi care înregistrează un succes deosebit. În Europa,
prima lansare a unui card are loc în 1967 în Franţa numit Carte Bleu. Cardurile s-au extins foarte
repede cuprinzând tot mai multe ţări, cele mai cunoscute carduri fiind VISA şi MASTERCARD care
acoperă cca. 90% din tranzacţii.

CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATĂ

Conform BNR, cardul este definit ca un instrument de plată electronică, respectiv un suport de
informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să utilizeze
disponibilităţile băneşti în vederea efectuării următoarelor operaţiuni: (a) retragere de numerar; (b) plata
bunurilor/serviciilor achiziţionate, a impozitelor, taxelor etc (c) transferuri de fonduri intre conturi.
Pentru a funcţiona cardul trebuie să aibă acces la moneda existentă intr-un cont sau la o linie de credit
deschisă de bancă la dispoziţia titularului

Caracteristicile cardului. Intrucât cardul se foloseşte pentru un număr mare de tranzacţii,

acesta are numai caracteristici obligatorii care îl individualizează şi securizează, astfel:
- suport fizic din material plastic şi cu dimensiuni standardizate;
- aversul care conţine elemente imprimate în relief (numărul cardului, redactat în cifre arabe,
numele şi prenumele posesorului în redactare cu caractere latine, data expirării valabilităţii – LL/AA –
conform calendarului gregorian, menţiunea card internaţional sau local) şi elemente destinate informării
(sigla proprietarului de marcă, denumirea sau sigla emitentului, eventual o hologramă de securitate,
tridimensională, vizibilă la lumina naturală);
- reversul care conţine o bandă magnetică standard pentru înregistrare cu cel puţin trei piste sau
un microprocesor integrat (chip); un panel de semnătură având elemente de siguranţă în desen care să
îngrădească posibilitatea ştergerii sau modificării semnăturii.
În prima perioadă de funcţionare a cardurilor, acestea nu aveau bandă magnetică, astfel că
informaţiile se tansmiteau telefonic de către comerciant la un centru unde se introduceau intr-un

2
terminal de calculator şi se verifica autenticitatea cardului şi existenţa disponibilului în cont şi apoi se
comunica acordul pentru efectuarea tranzacţiei. Ulterior, tehnologia s-a perfecţionat şi au apărut
cardurile cu bandă magnetică şi mai recent cardurile cu microprocesor (cu memorie electronică).

Cardurile cu bandă magnetică - au pe revers o bandă magnetică prin care se realizează

procesul de citire automată a informaţiilor (numele şi prenumele titularului, tipul de card debit/credit,
numărul cardului, codul BIN eng. Bank Identification Number, codul PIN eng. Personal Identification
Number, data expirării) şi de transmitere prin linie telefonică la centrul de autorizare.

Carduri cu microprocesor. Noua tehnologie include dotarea cardurilor cu o memorie

electronică în scopul depozitării unui volum destul de mare de informaţii (neconfidenţiale,
confidenţiale, inaccesibile şi istoricul tranzacţiilor) în scopul accesului titularului la mai multe
informaţii de cont, tranzacţii, piaţă monetară, simplificării unor operaţiuni prin transferul depozitelor în
memoria electronică şi asigurării unui grad ridicat de securitate

TIPURI DE CARDURI

. Cardurile existente pe piaţă se pot clasifica însă după anumite criterii în funcţie de elementele
comune care le conţin şi le diferenţiază, dintre care prezentăm cele mai importante tipuri de carduri.

În raport de funcţiile specifice operaţionale:

Cardul de credit care este un instrument prin care plăţile se fac dintr-un credit acordat de banca
emitentă sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileşte la emiterea cardului,
pe baza unei fişe scoring, în funcţie de solvabilitatea clientului şi de istoricul pe care acesta îl are în
relaţiile cu banca.
Cardul de debit care este un instrument care se foloseşte atât la efectuarea plăţilor cât şi la
retragerea de numerar în limita disponibilului aflat în contul de card. În acest cont se păstrează un sold
minim permanent care se majorează cu transferuri repetate din contul curent în vederea efectuării
plăţilor.
Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea plăţilor peste
disponibilităţile din contul de card intr-o anumită sumă care este tratată ca un credit. Cel mai cunoscut
este cardul pentru salarii care se alimentează direct cu sumele virate periodic de către angajatori, iar
descoperitul de cont se limitează la cca. 75% din salariu şi se rambursează la virarea salariului în luna
următoare. Garantarea rambursării este asigurată de firma angajatoare.

3
 Deosebit de acestea, mai sunt carduri de debit pentru numerar şi carduri de debit
multifuncţionale.

Din punct de vededre al emitentului:

Carduri bancare (emise de bănci). Băncile emit o gamă largă de carduri şi cea mai recentă
apariţie este cardul bifuncţional (de debit şi de credit) care pentru operaţiunile în limita disponibilului
funcţionează ca un card de debit iar pentru cele care depăşesc disponibilul ca un card de credit. Pentru a
asigura accesul clienţilor la orice ATM, indiferent de ce bancă aparţine, băncile încheie convenţii între
ele şi în mod similar comercianţii incheie convenţii cu băncile pentru acceptarea cardurilor acetora.
Carduri private (emise de comercianţi şi alte entităţi). Aceste carduri prezintă particularitatea
că se bazează pe un cont de evidenţă al companiei şi nu pe un cont bancar şi se adreseaza numai
clienţilor companiei care pot achiziţiona bunuri într-o anumită limită cu plata. Comercianţii pot acorda
un credit comercial sau o linie de credit pe perioade mai mari. Si alte facilităţi ca discount la vânzare,
neperceperea de comisioane, asigurarea gratuită a bunurilor vândute, bonuri gratuite pentru cumpărături
de sărbători, reduceri de preţuri în anumite perioade, parcări gratuite la magazine etc.
Cardul hibrid (eng. dual card) care conţine atât bandă magnetică cât şi microprocesor şi
permite efectuarea de operaţiuni specifice ambelor tipuri.
Cardul co-branded este emis de o bancă împreună cu o entitate comercială.
Carduri emise de alte instituţii sau organizaţii, unele cu acceptabilitate generală emise de
instituţii internaţionale specializate în carduri (American Express, Diners Club) şi altele cu
acceptabilitate redusă specifice unor domenii de activitate (companii de transporturi, în special aeriene,
agenţii de turism, cluburi). Companiile mai oferă: carduri selective pentru plata unor servicii efectuate
de compania respectivă (abonamente telefonice, asigurări, benzină la staţiile de alimentare); carduri
acreditive care nu sunt carduri de plată dar care asigură anumite facilităţi gratuite (garanţii in caz de
pierdere/furt, asigurări medicale pe timpul transportului, garanţii pentru rezervare hotelieră etc; carduri
de loialitate care poate fi un card de plată la care se ataşează un program de loialitate (acumulare de
puncte pentru care se acordă reduceri de preţuri sau dreptul de cumpăra gratuit în limita unei sume) ca o
recompensă pentru efectuarea de cumpărături de la magazinul respectiv.

În functie de zona de acceptabilitate:

Carduri naţionale emise de băncile locale, fie sub marca şi firma acestora, fie sub marca şi
denumirea unei instituţii internaţionale dar valabile numai în ţara respectivă.
Carduri internaţionale emise de instituţiile internţionale sau de băncile locale care au devenit
membre ale sistemelor internaţionale dar numai sub marca şi firma sistemului internaţional (VISA,
MASTERCARD).

4
 OPERAŢIUNI CU CARDURI

A. Emiterea
Emiterea cardurilor este o activitate mai complexă care include încheierea convenţiei de card,
confecţionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informaţiilor la centrul de autorizare
şi la instituţiile internaţionale de sistem şi apoi eliberarea cardului.

Convenţia de card este un contract între bancă şi viitorul posesor de card în care se prevăd
elementele specifice operaţiunilor cu carduri, ca: tipul de card şi modul de folosire a acestuia, contul de
card care se deschide, suma minimă de menţinut în cont (cardul de debit) sau limita de credit (cardul de
credit), tipurile de tranzacţii care se efectuează (plăţi pentru bunuri şi servicii, impozite şi taxe, retrageri
de numerar, transferuri de fonduri între conturi, constituiri de depozite, rambursări de credite, plăţi de
dobânzi, comisioane, speze bancare), sumele minime şi maxime pentru o operaţiune, tipurile de dobânzi
(acordate la disponibilităţi, percepute la credite), comisioane (pentru tranzacţii, de emitere, exploatare şi
ate servicii bancare), penalităţi, drepturile şi obligaţiile părţilor. În mod similar, se încheie o convenţie
între bancă şi comerciant pentru acceptarea cardurilor şi efectuarea decontărilor. Convenţiile sunt actele
juridice dintre părţi şi sunt opozabile în justiţie in cazul unor conflicte între bancă şi titularul de
convenţie
Confecţionarea cardurilor are loc la banca emitentă care dispune de carduri produse de firme
specializate şi autorizate în acest scop. Pe carduri, banca imprimă cu echipamente speciale, numele şi
prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării, precum şi datele de identificare din banda
magnetică. La primirea cardului, titularul este obligat să semneze pe verso în spaţiul special desemnat.

Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice). Pentru cunoaşterea operaţiunilor efectuate

cu carduri şi calculul dobânzilor şi comisioanelor se deschid conturi distincte de card. Inchiderea
conturilor are loc la cerereea titularilor sau din iniţiativa băncii dacă se produc evenimente care impun
acest lucru.

B. Retragerea de numerar
Operaţiunile de retragere de numerar prin carduri presupun existenta unei infrastructuri formată
din echipamente electromecanice (ATM, CD şi automate schimb valutar – numite şi terminale),
echipamente de transmisie (modem) şi softuri informatice care asigură circulaţia informaţiei-bani,

5
primirea/eliberarea numerarului şi efectuarea înregistrărilor în conturi. Terminalele sunt legate prin
telecomunicaţii (cablu, radio, satelit) cu centrul informatic al băncii care le deţine unde se realizează
procesarea datelor distinct pentru fiecare terminal.

Automatul bancar ATM (Automated Teller Machine) sau bancomatul este un terminal pentru
primirea/eliberarea de numerar sub formă de bancnote, primirea de cecuri pentru încasare, transferuri de
fonduri pentru plăţi de servicii sau trsnsferuri de fonduri între conturile titularului de card, furnizarea
unor informaţii de cont şi consultanţă bancară. Din punct de vedere fizic, ATM-ul este un seif blindat
care are în interior o parte electromecanică şi una informatică. Partea electromecanică cuprinde un
număr de 2-6 casete cu bancnote, un mecanism de preluare a bancnotelor din casete şi de transport către
echipamentul de numărare şi apoi de depunere în fanta de eliberare numerar, cititoare optice şi
magnetice pentru cecuri şi bancnote, imprimante pentru chitanţele emise, imprimantă pentru tipărirea
jurnalului de operaţiuni şi o casetă pentru eliberarea de valori ca timbre, bonuri valorice sau cupoane,
toate acţionate electronic. Partea electronică constă dintr-un calculator cu hard şi softuri specifice de
operare, microprocesor, modem, cititoare de carduri, module de comandă, interfeţe cu partea
electromecanică şi un echipament de blocare conectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. În
exterior, ATM-ul dispune de un ecran pentru afişarea instrucţiunuilor de lucru, o fantă pentru
introducerea cardului în vederea transmiterii informaţiilor la centrul informatic al băncii şi primirii
răspunsului, o fantă pentru cecuri, o fantă pentru distribuirea de timbre, bonuri cupoane, o tastatură
pentru suma de bani depusă/solicitată sau plata serviciilor şi o fantă cu sertar pentru primirea/eliberarea
numerarului. Fluxul operaţional pentru eliberarea numerarului este următorul:
- introducerea cardului în nişa pentru carduri;
- tastarea PIN-ului (se admite numai o singură greşeală de tastare la a doua greşeală cardul se
reţine de ATM)
- tastarea sumei dorite care nu trebuie să depăşească limita prevăzută în convenţie;
- eliberarea numerarului şi debitarea contului de card;
- eliberarea chitanţei;
- restituirea cardului.
Alte operatiuni posibile la ATM sunt accesate in baza unui meniu si privesc: plata facturilor
pentru servicii de telefon, electricitate, gaze; rambursarea ratelor de credite, plata dobânzilor,
comisioanelor, obţinerea de extrase şi alte informaţii de cont; oferirea unor informaţii de piaţă monetară,
operaţiuni de cash management. În toate cazurile se introduc prin tastare datele solicitate prin meniu şi se
aşteaptă confirmarea tranzacţiei.

6
C. Plata la comercianti Operaţiunile de plăţi la comercianţi reprezintă esenţa cardurilor, înlocuind
numerarul sau cecul cu operaţiuni online şi implică o relaţie tripartită: comerciant, beneficiar şi banca.
Prin aceste operaţiuni, comercianţii au asigurată plata înainte de livrarea bunurilor prin confirmarea
primită de la bancă, iar beneficiarii s-au achitat de obligaţia de plată în cateva secunde. Terminalul de la
comerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) sau uzual POS, respectiv un
echipament de tip calculator specializat prevăzut cu un sistem de operare şi programe specifice.
Terminalul POS are încorporat microprocesor, memorii, modem de telefonie cu puncte de intrare-
ieşire, cititor de carduri şi imprimantă pentru chitanţe, iar în exterior, ecran de afişaj, tastatură, fantă
pentru carduri cu bandă magnetică şi separat pentru carduri cu cip, fantă pentru eliberarea chitanţei,
terminal mobil pentru PIN cu ecran şi tastatură. POS-urile se primesc, de regulă, în mod gratuit de la
bancă în schimbul derulării operaţiunilor prin banca respectivă în urma cărora banca percepe
comisioane prin care îşi recuperează costurile.

Pentru derularea operaţiunilor, comerciantul trebuie să încheie o convenţie de acceptare cu

banca sa în care se prevăd condiţiile de acceptare (tipurile de carduri şi băncile emitente, limita de
autorizare, procedurile de lucru), drepturile, obligaţiile şi răspunderile părţilor. Banca acceptantă îşi
asumă obligaţia de a dota comerciantul cu POS, de a comunica lista cu cardurile interzise şi de a
efectua decontarea în termen, iar comerciantul de a depune zilnic fişierele cu tranzacţii şi de a respecta
condiţiile de acceptare la plată cardurilor. Clauza de acceptare este obligatorie şi necondiţionată.
Pentru operaţiunile cu carduri, comercianţii trebuie să deschidă conturi la banca. Plăţile prin
carduri sunt, în principiu, ireversibile, adică o plată iniţiată de utilizator şi autorizată de emitent devine
irevocabilă şi nu poate fi contramandată.
Acceptarea este operaţiunea prin care comerciantul agreează decontarea prin cardul prezentat
de cumpărător. Comerciantul are obligaţia să verifice cu atenţie cardul, iacă nu apar probleme,
comerciantul introduce cardul în POS, tastează datele privind suma de plată, iar cumpărătorul introduce
codul PIN. POS-ul transmite băncii accceptante datele de identificare şi cele privind tranzacţia, aceasta
le introduce în sistem pentru validare si le retransmite comerciantului. Dacă răspunsul este OK,
comerciantul eliberează o chitanţă /factură care se semnează de cumpărător (semnătura de pe card se
confruntă cu cea de pe chitanţă) şi se eliberează marfa.
Autorizarea este operaţiunea prin care banca emitentă confirmă băncii acceptante că fondurile
sunt disponibile in conturile de card ale emitentului. Autorizarea se comunică într-un interval de câteva
secunde printr-un cod care se inscrie pe documentele tranzacţiei şi se păstrează în memoria POS şi a
băncii acceptante. Pentru a nu aglomera sistemul cu plăţile de valori mai mici, autorizarea se dă numai
pentru plăţile peste o anumită limită valorică, iar în cazul retragerilor de numerar pentru toate sumele.

7
 Decontarea - reprezintă faza de transfer a fondurilor de la băncile emitente catre cele
acceptatoare. În acest scop, memoria POS-ului se descarcă intr-un fişier electronic la comerciant care se
transmite, zilnic, la banca acceptatoare. Urmează faza de compensare interbancară şi de stabilire a
soldurilor debitoare şi creditoare la instituţia internaţională de carduri şi pe baza acestora transferul de
fonduri de către agentul de deconatre (BNR). Cu aceasta se încheie ciclul operaţiunilor de plată prin
carduri.

Operaţiunile de plată cu carduri se pot efectua în două medii: online (electronic) şi offline
(manual). Mediul online bazat pe echipamente electronice conectate la o reţea este cel mai răspândit,
dar sunt numeroase situaţii în care firme mici sau firme situate în locuri izolate nu dispun de aparate şi
conexiuni electronice şi folosesc echipamente mecanice, telefonia vocală şi documente pe suport hârtie.
Mediul offline prezintă următoarele particularităţi: comerciantii au la dispozilie imprintere
(echipamente mecanice) utilizate pentru preluarea informaţiilor în relief de pe card prin presare
mecanică a acestuia asupra facturii introdusă în spaţiul din interiorul mecanismului, celelalte elemente
ale facturii completându-se manual de operator; autorizarea tranzacţiei se obţine prin telefon de la banca
emitentă sau operatorul poate să-şi asume responsabilitatea şi să nu mai solicite autorizarea; decontarea
se face pe baza facturii care se depune de comerciant la banca sa şi aceasta introduce datele în fişierul
electronic care urmează circuitul de la mediul online. Asemenea echipamente sunt pe cale de dispariţie,
decontarea durează mai mult iar gradul de securitate este destul de redus.

OPERAŢIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI

Activitatea cu carduri prezintă unele imperfecţiuni, mai ales în domeniul securităţii tranzacţiilor.
Măsurile de securitate de natură tehnică – hologramă, PIN sau bancară – limitarea sumei autorizate,
reducerea numărului zilnic de tranzacţii fără autorizare, verificarea unor informaţii cu cele din baza de
date nu s-au dovedit suficiente şi s-a abordat domeniul codificării informţiilor despre card şi tranzacţie
care au redus incercările de fraudare. Din practica bancară rezultă următoarele tipuri de fraudă cu o
frecvenţă mai mare:
- utilizarea cardului de către posesor fără existenţa disponibilului în cont pentru operaţiunile de
mică valoare care nu sunt supuse autorizării;
- aflarea informaţiilor de card de unele persoane (la restaurante, hoteluri, transmiterea prin
internet etc) care le folosesc apoi la confecţionarea cardurilor false;
- copierea benzii magnetice a cardului printr-un cititor de carduri introdus fraudulos în ATM;
- înregiatrarea informaţiilor tastate la ATM cu o cameră video minusculă amplastă în jurul
aparatului;

8
 - folosirea unor carduri pierdute, furate sau contrafăcute fără verificarea listei cu astfel de carduri
la acceptarea tranzacţiei.

CARDURILE ÎN ROMÂNIA

Primele plăţi prin carduri s-au efectuat în România in deceniul 1980 în cadrul Oficiului Naţional
de Turism (ONT) şi numai pentru persoanele fizice nerezidente. Bazele activităţii cu carduri au fost
puse în 1993 când un număr de cinci bănci, Banca Română de Comerţ Exterior, Banca Comercială
Română, Banca Română de Dezvoltare, Banca Agricolă şi Banca I. Ţiriac au aderat la sistemul
internaţional VISA şi în 1994 la EUROPAY devenit mai târziu MASTERCARD. In 1995, aceste bănci
au constituit societatea ROMCARD specializată în autorizarea plăţilor prin carduri şi în conexiunea cu
sistemele internaţionale, bazându-se pe considerentul că este mai economic să se exploateze în comun
nodurile de comunicaţii şi softurile unei companii specializate decât să facă investiţii separate. Din anul
2000, pe lângă ROMCARD şi-au inceput activitatea alte două centre de procesare a cardurilor PAY
NET şi PROVUS care operează pentru băncile mici.