Cardul reprezintă un instrument de decontare prin intermediul căruia
posesorul autorizat poate achiziţiona bunuri sau servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cardul facilitează legătura financiară între comercianţi şi consumatori, fiind o simplă cheie de acces la un cont bancar, acela al deţinătorului de card. Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură şi posibilitatea obţinerii necondiţionate de numerar fie de la automatele de bani (ATM), fie de la ghişeele băncii (în cazul sumelor mari), înlăturându-se astfel orice barieră funcţională de utilizare. Datorită acestor caracteristici, cardul este un instrument de plată universal aplicabil şi global acceptabil. Pe piaţa românească există, la ora actuală zece emitenţi de carduri (BCR, BRD-GSG, Banc Post, Banca Agricolă, Banca Transilvania, BCIT, Bank Austria Creditanstalt, Citibank, Romanian International Bank şi Alpha Bank) care au emis 47 de tipuri diferite de carduri active, dintre care 24 sub licenţa VISA, 16 sub EUROPAZ şi 7 sub AMERICAN EXPRESS. La acestea se adaugă, de la sfârşitul anului trecut, ING Bank care oferă carduri de debit American Express. România înregistrează la ora actuală unul dintre cele mai rapide ritmuri de creştere a numărului de carduri din Europa. Numărul cardurilor emise de băncile din România se apropie de 1,6 milioane, din care circa 1,4 milioane sunt cu adevărat active. În ceea ce priveşte cardurile Visa, România se situează pe locul 4 din 44 de ţări din Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa, cu o rată de creştere de peste 156% faţă de trimestrul II al anului 2001. Piaţa românească dispune în prezent de 707. 000 carduri Visa, o evoluţie similară au cunoscut şi cardurile Maestro şi Mastercard din reţeaua Europay, care numără la ora actuală în România peste 750.000 din care mai mult de 80% Maestro. Practic, în primul semestru al anului, numărul cardurilor s-a dublat comparativ cu perioada similară din 2000. Dintre aceste carduri majoritatea sunt de debit. Cardurile de debit asigură utilizatorului posibilitatea achizionării de bunuri sau servicii, sau retragerea de numerar în limita soldului aferent în contul cardului. Condiţia esenţială de funcţionare a cardurilor de debit o reprezintă existenţa disponibilului în contul dedicat. Tot aici se încadrează şi cardurile pentru retragere de numerar care permit deţinătorului să retragă numerar prin automatele bancare de distribuire a numerarului (ATM), precum şi consultarea soldului cardului. În ceea ce priveşte cardurile de credit , până la sfârşitul lunii august 2001, exista un singur tip de astfel de card, oferit de BRD-GSG (Visa Clasic în lei). În luna septembrie, BCR a lansat primele sale carduri de credit : Eurocard Mastercard în lei pentru persoane fizice şi Eurocard Mastercard Business în valută pentru persoane juridice. Cardul de credit ca instruiment de plată dă dreptul posesorului de a utiliza o linie de credit pe o anumită perioadă de timp, egală de regulă cu termenul de valabilitate al cardului. Pe baza acestei linii de credit pe o anumită perioadă de timp titularul poate face plăţi şi retrageri de numerar până la un plafon prestabilit. Banca poate să modifice acest plafon în funcţie de solvabilitatea clientului. Banca poate să modifice acest plafon în funcţie de solvabilitatea clientului. Pentru cardurile de credit BCR, în funcţie de bonitatea şi solvabilitatea clientului, posesorii lor pot beneficia de credite între 3 şi 30 milioane cu o dobândă de 43% pe an, pentru cele în lei şi între 2000 şi 3000 USD cu o dobândă de 10% pe an, pentru cele în valută. De asemenea şi alte bănci se pregătesc să lanseze servicii de credite pe carduri. În scurt timp Banca Transilvania va oferi deţinătorilor de card Visa Electron Global posibilitatea de a beneficia de credite pentru nevoi curente, pe o perioadă de un an, cu plata lunară a dobânzii şi rambursarea integrală la sfârşitul periodei de creditare. Această creştere a numărului de carduri de credit e un semn de maturitate a pieţei noastre bancare, piaţă considerată de analişti în plin proces de consolidare, după ce au fost excluse din sistem instituţiile cu probleme. Un element cheie în dezvoltarea sistemului de plăţi prin carduri în România îl constituie nivelul de acceptare a cardurilor de către comercianţi, care în prezent este mai scăzut faţă de Ungaria, Cehia, Polonia. Potrivit unui sondaj de opinie efectuat în rândul comercianţilor din Bucureşti, peste 40% din numărul acestora au început să accepte cardul la plată în urmă cu unul sau doi ani. S-a constatat că sigla întâlnită cel mai frecvent la sediile comercianţilor chestionaţi este cea a cardurilor Eurocard /Mastercard, urmată la mică distanţă de cea a cardurilor Visa. Deşi doar două bănci emit carduri American Express (AMEX), activitatea de acceptare a acestui tip de card este bine reprezentată în ţara noastră, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că peste o cincime din comercianţi îl primesc la plată. Dintre modalităţile de lată acceptate de comercianţi, aşa cum era de aşteptat, numerarul ocupă primă poziţie. Explicaţia ţine de faptul că numerarul este cea mai veche modalitate de plată, dar şi de faptul că un cumpărător preferă încă să “simtă” banii în buzunar. Chiar şi în perspectiva folosirii pe scară largă a cardurilor şi mai nou şi a tichetelor de masă, numerarul va continua să reprezinte, ani buni, principalul instrument de plată în reţeaua comercială şi nu numai. Ca mijloc de plată, cardurile sunt acceptate de mai mult de jumătate din numărul total de comercianţi. Principalul element care îi determină pe comercianţi să accepte cardul la plată este siguranţa oferită de acest mod de decontare. Însă în ceea ce priveşte durata de încasare a banilor generaţi de tranzacţiile cu carduri există o problemă serioasă, deoarece între momentul autorizării şi momentul decontării unei tranzacţii cu card există un interval de 5 zile. O soluţie ce ar putea duce la o creştere semnificativă a valorii tranzacţiilor cu carduri ar putea fi stabilirea unor relaţii de parteneriat a băncilor comerciale cu reţelele naţionale de benzinării şi cu cele de supermarketuri, acestea din urmă făcându-şi din ce în ce mai mult simţită prezenţa pe piaţa românească. Dacă doreşte să asigure cardului locul pe care îl merită, sistemul bancar românesc trebuie să dezvolte o cât mai mare bază de comercianţi. Iar acest lucru se realizează cel mai bine pe cale naturală prin presiunea deţinătorilor de carduri. Realitatea a demonstrat că această presiune vine numai dacă posesorul este convins de avantajele obţinerii unui astfel de instrument de plată. În măsura în care băncile vor înţelege că lansarea unui card presupune, în acelaşi timp, şi oferirea unor servicii de calitate, pe piaţa românească a cardurilor toţi participanţii vor avea numai de câştigat. Rolul băncilor nu este de a permite şi a procesa carduri, ci de a le vinde şi a oferi servicii conexe de calitate. Băncile trebuie să se preocupe de instruirea publicului, în sensul explicării avantajelor pe care le presupune deţinerea unui card şi nu de rezolvarea problemelor care apar în propriile lor sisteme informatice. Dintre liderii pieţei de carduri, doar BCR procesează operaţiunile prin Romcard. În mod normal, toate băncile ar trebui să deruleze operaţiunile de emitere, autorizare, procesare prin intermediul companiilor specializate, întrucât în acest fel s-ar crea volume importante de tranzacţii şi costurile generate ar fi mult mai reduse. Decizia unei bănci de a se lansa în activitatea cu carduri presupune reţea de ATM-uri şi EFTPOS-uri (Electronic Found Transfer Point Of Sales) şi servicii de întreţinere pentru acesta. În afară de aceste elemente mai sunt necesare cheltuieli pentru cursuri obligatorii, personal specializat şi spaţiu special amenajat. Toate acestea ar necesita o investiţie de cel puţin 4-5 milioane USD. În ceea ce priveşte activitatea acestor companii specializate este de exemplu semnificativ faptul că activitatea Romcard a înregistrat creşteri la toate capitolele. Comparativ cu primul trimestru al anului în curs, în perioada aprilie- iunie au fost încheiate aproximativ 1.000 de noi contracte cu comercianţii, ceea ce arată că posibilităţile de atragere a acestora în utilizarea cardurilor sunt departe de a se fi epuizat. Nu este mai puţin adevărat faptul că, din numărul total al acestora, ponderea comercianţilor activi se situează între 70% şi 80%. În condiţiile în care tendinţa de creştere a numărului acestora se va menţine, se poate spera că rolul şi locul comercianţilor vor căpăta consistenţă iar raportul dintre tranzacţiile la ATM şi cele de la POS se va apropia de un nivel echilibrat. BIBLIOGARFIE
1 POPESCU, R., Cardul – instrument modern de plată, Bucureşti,
TUDORANCEA, C. Tribuna Economică, 1998
2 UNGUREANU, P. Banking – produse şi operaţiuni bancare,
Cluj –Napoca, Editura Dacia, 2001
3 CĂRUCERU, A. Plata cu carduri - aceptată la peste jumătate din
comercianţii bucureşteni, - suplimentul Instrumente de decontare fără numerar august 2001
4 CAROLL, M. L. Cyberstrategies, New York, Editura Van Nostrand
Reinhold, 1996
5 IACOB, A. Românii încep să prindă gustul cardurilor, Piaţa
financiară numărul 8/2001
6 POPESCU, C. De două ori mai mulţi utilizatori de card faţă de acum