CUPRINS

CAPITOLUL I
CARDUL - INSTRUMENT DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR...........................3
1.1. Istoricul cârdului.......................................................................................3
1.2. Definirea şi clasificarea cârdurilor...........................................................6
1.2.1. Definirea cardului...........................................................................6
1.2.2. Clasificarea cardurilor...................................................................7
1.2.1. Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a
caracteristicilor de securizare..................................................................8
1.2.2. Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a
cheltuielilor................................................................................................9
1.2.1. Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului.................10
1.2.1. Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării
tranzacţiei................................................................................................13

CAPITOLUL II
SISTEME MONDIALE MAJORE CARE ASIGURĂ PROMOVAREA
ŞI GLOBALIZAREA PLĂŢILOR PRIN CARDURI.....................................14
2.1. VISA International......................................................................................14
2.2. Europay International................................................................................18
2.3. American Express......................................................................................21

CAPITOLUL III
OPERAŢIUNI CU CARDURI.........................................................................22
3.1. Emiterea cardurilor....................................................................................22
3.1.1. Fluxul operaţional al activităţii de emitere carduri către
clienţi 25
3.1.1. Sistem informatic pentru emiterea de carduri...........................26
3.1.2. Profitabilitatea bancară obţinută prin operaţiuni de emitere
carduri 26
3.2. Acceptarea cardurilor.................................................................................27
3.2.1. Fluxul operaţional al activităţii de acceptare la plată a
cardurilor 29
3.2.2. Sistemul informatic pentru operaţiunile de acceptare
carduri 30
3.2.3. Profitabilitatea bancară din operaţiuni de decontare a
tranzacţiilor prin carduri..................................................................................31
CAPITOLUL IV
ACTIVITĂŢI BANCARE CU CARDURI ÎN ROMÂNIA.............................33
4.1. Stadiul organizării pieţei bancare de carduri în România......................33

1
4.2. Romcard - centru de autorizare şi decontare a tranzacţiilor cu
carduri în România............................................................................................35
4.3. Perspectivele tranzacţiilor cu carduri în România..................................35

CAPITOLUL V
SMART - CARDUL..........................................................................................37
5.1. Conceptul de Smart - card.........................................................................37
5.2. Credit si debit-cardurile bazate pe tehnologia smart..............................41
5.3. Elemente cheie în definirea unui program de portofel electronic...42
5.4. Caracteristici de operare...........................................................................45
5.5. Componente şi elemente de securitate într-un sistem de portofel
electronic..46

CAPITOLUL VI
ANALIZA UTILIZĂRII CARDURILOR LA B.R.D. - GROUPE
SOCIETE GENERALE - SUCURSALA CRAIOVA
6.1. Rentabilitatea bancară a programului de emitere de cărţi de plată
internaţionale şi naţionale....49
6.2. Studiul rentabilităţii privind programul de acceptare la B.R.D. -
Groupe Societe Generale - a tranzacţiilor cu carduri........57
6.3. Reflectarea in contabilitate a operaţiilor realizate cu cărţi de plată
(carduri)
CONCLUZII ŞI PROPUNERI....61
BIBLIOGRAFIE...65
CAPITOLUL I CÂRDUL - INSTRUMENT DE PLATĂ FĂRĂ
NUMERAR

1.1 Istoricul cardului

În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piaţă avansate

specializarea: plăţi fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice şi de telecomunicaţii a
permis globalizarea tranzacţiilor şi creşterea fiduciarităţii în comerţul de servicii. Serviciile
financiare au devenit un factor de creştere a eficienţei tranzacţiilor, dar şi a independenţelor între
partenerii de afaceri. Plaţile sunt astăzi critice, iar riscul generat de comportamentul în timp al
resurselor de creditare are la dispoziţie formule revoluţionare de management. Datorită
performanţei în transferul şi deconectarea banilor, devin posibile noi produse în întreaga
economie fiduciară, deocamdată doar prin materializarea unei singure ramuri de opţiune
tehnologică: instrumentul multifuncţional şi personalizat de economisire, credit şi plată.

2
 Este desigur, o certitudine că puţini specialişti din domeniul financiar ar fi putut ghici cu
mai bine de 40 de ani în urmă impactul pe care urma să-l aibă cardul bancar asupra întregii vieţi
economice şi sociale, că acest produs urma să devină cel mai profitabil şi des utilizat dintre
produsele financiare oferite consumatorilor.
În anul 1946, John C. Biggins creează premisele apariţiei cardului bancar. Lucrând ca
specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din Brooklyn, Biggins s-a
gândit să lanseze un nou plan de creditare denumit "Charge-it" care să utilizeze bonurile valorice
în schimbul cărora se puteau face achiziţii de la comercianţi la acest nou plan de creditare.
Principiul care stătea la baza acestui plan era relativ simplu: comercianţii depuneau aceste bonuri
valorice obţinute în urma vânzărilor efectuate (în general de mică valoare) într-un cont bancar, iar
banca factura cumpărătorii pentru contravaloarea lor.
De la acest plan de creditare şi pâna la apariţia efectivă a primului credit-card modern nu
mai era decât un singur pas, iar în 1951 acest pas este făcut de Franklin National Bank din New
York.
Cam în aceeaşi perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru călătorii şi
consum (Travel&Entertainment Card). Acest nou card a stârnit interesul băncilor de a lua în
considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe baza unui card de plastic care
funcţiona într-un mod similar cu bonurile valorice introduse de J. C. Biggins.
Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument propriu-
zis abia în 1960, când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent denumită VISA
International). Persoanele care au conceput acest nou instrument şi sistem-suport, se aşteptau de
la bun început ca produsul să fie rapid absorbit de consumatori. Ceea ce nu au sesizat a fost ca
acest nou instrument bancar, în doar câţiva ani de la lansarea sa, va revoluţiona definitiv modul
de achiziţionare de bunuri şi servicii pentru milioane de consumatori de pretutindeni.
BankAmericard, emis de Bank of America, a fost utilizat la început de foarte puţini
consumatori, pentru ca apoi, în numai zece ani, statisticile să indice existenţa a peste 20 milioane
de deţinători de carduri.
Odata cu succesul nemaiîntâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17 bancheri din
diferite instituţii financiare s-au decis sa-şi creeze propria reţea, prin care sa şi accepte reciproc
credit-cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 banci înfiinţeaza Asociaţia Interbancara de
carduri (Master Charge), care se ocupă cu procedurile de autorizare, clearing şi decontare.
Odată cu dezvoltarea pe plan internaţional a acestei organizaţii, în 1979 aceasta şi-a
schimbat denumirea în Master Card. Astfel, această organizaţie, a cunoscut, ca şi

3
BankAmericard (VISA International), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90
milioane de carduri MasterCard în circulaţie.
Piaţa cardului a evoluat ascendent, aceasta întrucât, cu toate reticenţele, acest instrument
rămâne pentru consumatorul de baza, turist sau om de afaceri, o modalitate practica de
reglementare. "Alergia" manifestată de anumite categorii de utilizatori potenţiali faţă de acest
produs (riscurile de fraudă, furt sau pierdere, la care se adaugă incitarea spre consum) nu a
împiedicat extinderea lor.
Motivele pentru care acest nou instrument de plată, cardul, a cunoscut o dezvoltare
fenomenală într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: al
deţinătorilor de carduri, al comercianţilor şi al băncilor. Noţiunea de card provine din limba
engleză deoarece acest instrument a apărut pentru prima dată în S.U.A. şi ulterior a apărut şi s-a
dezvoltat în alte părţi, preluând denumirea generică consacrată pe piaţa americană.

A. Deţinătorii de carduri.
La început, instituţiile financiare emitente de credit-carduri s-au confruntat cu o problemă
deosebit de importantă. Bancherii nu ştiau ce segment de piaţă să abordeze cu prioritate în
emiterea cardurilor: cel al comercianţilor (astfel încât deţinatorii să poată utiliza cardul în multe
locuri) sau cel al deţinătorilor (astfel încât comercianţii să poată utiliza carduri). Multe bănci au
atacat ambele segmente în egală măsură, dar s-a dovedit ulterior că tactica cea mai bună era
atragerea comercianţilor în acceptarea cardurilor. Astfel, consumatorii (potenţialii deţinători de
carduri) puteau observa din ce în ce mai mute locuri unde îşi puteau folosi cardurile.
Reţelele hoteliere de lux, companiile petroliere sau marile magazine au adoptat imediat
cardurile de plată pentru a obţine fidelitatea din partea clienţilor.
Uşurinţa în utilizare a cardurilor a asigurat succesul acestora. Băncile au promovat ideea
uşurinţei în utilizare, atrăgând atenţia asupra faptului că nu mai era nevoie ca deţinătorii de
carduri să poarte asupra lor sume însemnate de numerar, numai apăreau probleme ivite în
utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate în achiziţionarea de bunuri şi servicii, iar cardurile
erau acceptate de foarte mulţi comercianţi.
Costurule referitoare la gestiunea cecurilor au determinat bancile să încurajeze plăţile
prin intermediul cardurilor. Afirmaţia cu privire la eliminarea progresiva a cecurilor şi înlocuirea
lor cu carduri este exagerata: cele două instrumente vor coexista, completându-se în unele funcţii.
Cardul bancar asigură obţinerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte
convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc să

4
achiziţioneze anumite produse din fondurile proprii. Creditele obţinute automat prin utilizarea
cardului puteau fi rambursate într-o singură rată, la scadenţă, sau în rate lunare flexibile. Pentru
prima dată în istoria bancară, clienţii băncilor puteau obţine credite fără să mai completeze cereri
de credite, chiar dacă se aflau în altă localitate.
Deţinătorilor de carduri le covenea să utilizeze cardul deoarece obligaţia de a achita
efectiv bunurile şi serviciile achiziţionate era amânată cu aproape o lună. Până în ziua de astăzi,
peste 70% din deţinătorii de carduri nu plătesc în întregime soldul din conturile lor şi utilizează
creditul tip "revolving".
Pe scurt, deţinătorii de carduri sunt atraşi de uşurinţa de utilizare a credit-cardurilor. Se
poate obţine credit imediat, iar sumele cheltuite pot fi urmărite cu uşurinţă la sfârşitul lunii şi
astfel se poate verifica extrasul de cont trimis de bancă.

B. Comercianţii
Din punct de vedere al comercianţilor, cardurile reprezentau anumite avantaje:
În primul rând, vânzările se puteau autoriza cu uşurinţă. Procedura a fost şi este relativ
simplă: dacă numărul de card nu apărea pe lista "neagră" a comerciantului şi valoarea tranzacţiei
se încadra sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziţia deţinătorului de card era considerată
validă. În cazul în care valoarea tranzacţiei depăşea limita de autorizare stabilita de bancă,
comerciantul lua legătura telefonic cu centrul de autorizare al bancii pentru a valida tranzacţia.
Prin această procedură, comercianţii nu erau expuşi riscurilor inexistenţei de fonduri sau a
invalidităţii cardurilor, iar contravaloarea achiziţiilor clienţilor le era plătită de către bancă în
momentul în care aceştia depuneau la bancă chitanţele în original.
În al doilea rând, prin utilizarea cardurilor, creşte volumul vânzărilor comercianţilor,
băncile şi asociaţiile naţionale emitente de carduri au cheltuit sume însemnate de bani pentru
publicitate si direcţionarea posesorilor de carduri către punctele de vânzare ce afişau autocolante
cu însemnele băncii- marcă. Astfel, cu cât erau emise mai multe carduri, cu atât erau frecventaţi
mai mult aceşti comercianţi. Comercianţii alegeau cardurile şi pentru faptul că deţinătorii
acestora făceau achiziţii de valori mult mai mari decât ar fi făcut cu numerar.
În al treilea rând, gestionarea achiziţiilor efectuate pe credit era aproape imposibilă
pentru micii comercianţi. Odată cu apariţia MasterCarInternational, comercianţii au putut să
vândă pe credit. Rezultatul imediat a fost sporirea numărului deţinătorilor de carduri, a valorii şi
volumului vânzărilor la comerciant.

5
 Singurul aspect care i-a împiedicat pe unii comercianţi să accepte carduri a fost plata
comisionului bancar pentru serviciile oferite în momentul acceptării cardurilor, întrucât acest
comision reprezenta un anumit procent din valoarea achiziţiilor.

C. Băncile
Şi pentru băncile care ofereau carduri clienţilor lor existau anumite avantaje. La început,
ceea ce atrăgea, era linia de credit revolving asociată cardurilor. Prin linia de credit revolving,
clientul putea împrumuta fară a fi nevoit să meargă la bancă pentru a completa o cerere de
împrumut, atâta timp cât suma împrumutată nu depăsea plafonul de creditare stabilit şi rambursa
sumele la scadenţe lunare. Veniturile băncii sporeau cu dobânda încasată de la toţi clienţii care
împrumutau bani şi care îi rambursau în tranşe lunare la scadenţă.
În timp ce clienţii furnizau noi surse de venit băncilor în urma utilizării cardurilor, acelaşi
lucru se întâmpla şi cu comercianţii, aceştia plătind comisioane băncii pentru prestarea serviciilor
de prelucrare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri.
Pe lângă veniturile din comisioane, comercianţii mai aduceau şi depozite suplimentare
băncii. Lista cu chitanţe a comerciantului era considerată drept un depozit. Deci, banii obţinuţi
din achiziţiile clienţilor cu ajutorul cardului generau noi depozite pentru bancă, iar aceste sume, la
rândul lor, deveneau noi sume de creditare.
Se poate observa, astfel, crearea unei relaţii ciclice de interdependenţă între cele trei părţi
participante la acest nou fenomen, şi anume cardul. Tocmai această relaţie unică a dus la
dezvoltarea rapidă a acestui nou produs încă de la lansarea sa pe piaţă.

1.2. Definirea şi clasificarea cardurilor 1.2.1.

Definirea cârdului
Cardul este un instrument de decontare care asigură posesorului autorizat achiziţionarea
de bunuri sau servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cu alte cuvinte, cardul, care
facilitează legătura financiară intrinsecă între comercianţi şi consumatori, este o simplă cheie de
acces într-un cont bancar.
Cardul este un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care
semnalează că deţinătorul său ar putea avea acces la dreptul de a-l folosi pentru plată.

Un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc pentru plată de către deţinător a
obligaţiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de servicii sau

6
obţinerea de avansuri în numerar de la comerciat, în termenele şi condiţiile legii, a obligaţiilor
reciproce şi a altor reglementări aplicabile.
Un card va fi acceptat ca mijloc de plată conform condiţiilor în care a fost emis, stipulate
prin obligaţiile reciproce.
În vedera prevenirii riscurilor de neplată, cardul va fi acceptat ca mijloc pentru plată
astfel încât să permită un sistem de transfer de fonduri:
a) transferul obligaţiilor create de instrucţiunile de a plăti sau a face să se plătească, date sau
autorizate de plătitor, colectate la banca beneficiarului plăţii către banca plătitorului în vederea
debitării contului acestuia, procedură denumită, conform practicii internaţionale, debit transfer;
sau
b) prelucrarea unuia sau mai multor ordine de plată începând cu cel al iniţiatorului, date în
scopul de a pune fonduri la dispoziţia beneficiarului, procedură care va fi denumită, conform
practicii internaţionale, credit transfer.
Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură, pe lângă
fincţiunile prezentate, şi obţinerea necondiţionată de numerar, înlăturându-se astfel orice barieră
funcţională de utilizare.
Începând cu anul 1992, cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare încorporate
("chips", "puces"). Aceste instrumente, standardizate pe plan internaţional, integreaza date
informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul operaţiilor de distribuţie bilete, facilitându-se
astfel evidenţa şi verificarea ordinelor primite de la clienti. De asemenea, se economisesc hărtia şi
timpul pentru verificarea autenticităţii semnăturilor. Emitentul cardului este o bancă, fie că este
proprietatea mărcii distinctive sub care este emis cardul, fie că are cu proprietarul mărcii obligaţii
reciproce care îi permit să emită cardul.
Proprietarul mărcii (credit-card company) este o persoană juridică ce, conform
obligaţiilor reciproce în care este semnatară, poate furniza şi servicii de marketing, prelucrare de
informaţii, precum şi alte servicii persoanelor cărora le acordă permisiunea de a folosi marca
respectivă.

Cardurile pot deschide foarte multe uşi celor care ştiu să le folosească. În afară de
funcţiile de plată şi retragere de bani în toată lumea, cardurile pot crea condiţii deosebite cu
ocazia deplasărilor în străinătate. Astfel, pe lângă toată gama de asigurări, cardurile cuprind o
serie de servicii de asistenţă medicală (pentru posesor şi membrii de familie), garanţii pentru
locaţii auto, reduceri la hotelurile şi restaurantele de lux şi rezervări de locuri în cadrul acxestora,
selectarea voiajelor cu preţuri mai atractive, transmiterea de mesaje urgente. Gama acestor

7
prestaţii variază mereu datorită concurenţei între emitenţi. Beneficiază cu adevărat persoanele
care călătoresc mult în stăinătate; cei ce se deplasează doar o dată pe an, cu ocazia concediilor, nu
vor reuşi niciodată să epuizeze avantajele, pe cât de discrete, pe atât de numeroase, oferite de
cardurile de prestigiu.
Prin îngemănarea tuturor caracteristicilor mai sus amintite, cardul este în prezent un
instrument de plată universal aplicabil şi global acceptabil.

1.2.2. Clasificarea cârdurilor

Cardurile, indiferent de funcţiile îndeplinite, au o serie de trăsături comune care conferă
uniformitate tehnologică şi recognoscibilitate universală. Aceste trăsături comune sunt:
• fabricarea din material plastic cu aceleaşi dimensiuni indiferent de
emitent (86mm x 54mm x 0,54mm).

• Să se prezinte pe partea din faţă (recto) următoarele: a)elemente

destinate folosirii impriterului pentru luarea unei amprente clare
şi distincte cel puţin pentru evidenţele deţinătorului, care vor include:
- numărul cardului, putând avea maximum de caractere prevăzut în obligaţiile reciproce;
- numele, prenumele şi orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor referitoare la
identitatea deţinătorului, într-o redactare cu caractere latine şi fonturi conforme obligaţiilor
reciproce;
- data cronologică a expirării valabilităţii cardului (LL/AA), conform calendarului gregorian, cu
precizarea în obligaţiile reciproce a timpului convenţional în care este stabilită ora expirării în
evidenţele emitentului;

b)elemente destinate informării prin recunoaştere vizuală, cel puţin la comerciant:

- denumirea şi sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare astfel încât
să nu inducă în eroare comerciantul şi să nu furnizeze informaţie falsă despre emitent;
- o hologramă vizibilă la lumina naturală.
Toate aceste înscrisuri se vor face prin gravare laser (recomandat) sau embosare. Să
prezinte pe partea din spate (verso) următoarele:
a) o bandă magnetică care permite citirea următoarelor date: numărul de cont, numărul de cod
confidenţial, fondurile disponibile;
b) un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură şi având elemente de
siguranţă în desen care să îngrădească posibilitatea ştergerii sau modificării semnăturii.

8
 Cardurile pot fi clasificate în funcţie de o serie de criterii, esenţială rămânând gruparea
acestora după modul de stocare a caracteristicilor de securizare, funcţiile îndeplinite şi calitatea
emitentului.

1.2.3. Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteristicilor de securizare

Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare, precum şi dezvoltările
tehnologice actuale au condus la existenţa şi funcţionarea a două tipuri esenţiale de carduri,
respectiv:
a) carduri cu bandă magnetică;
b) carduri cu microprocesor.

a) Cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte încriptarea şi securizarea

unor informaţii despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia, precum şi algoritmului unic de
codare/ decodare a datelor de verificare a validităţii acestui instrument de plată.

Cardurile cu bandă magnetică se utilizează pentru aparatele automate de distribuit bilete

din bănci, case de schimb sau la magazinele ce dispun de terminal în legătură directă cu banca
(on-line) sau fără legătură cu aceasta (off-line).
În primul caz terminalul este racordat la un conector cu ac magnetic care transmite
ordinatorului băncii datele primite. Pentru autenticitatea ordinului de plată, clientul trebuie să
formeze numărul codului său secret, prescurtat conform practicii internaţionale prin termenul
PIN.
Codul personal de identificare (PIN) este un cod personal atribuit biunivoc de către
emitent unui deţinător de card, cod pe care utilizatorul poate fi pus în situaţia de a-l reproduce în
vederea verificării identităţii deţinătorului la o plată cu card deservită de un automat programabil
sau de un alt mijloc apt să preia şi să recunoască cardul pentru comerciant, precum şi să
protejeze, cel puţin faţă de acesta din urmă, coţinutul respectivului PIN.
Acolo unde plata cu card se poate face prin transfer electronic de date, PIN poate fi
considerat ca echivalentul electronic al semnăturii deţinătorului cardului.
În absenţa legăturii instantanee între bancă şi furnizor, verificarea fondurilor clientului nu
se poate face imediat. Date cum sunt: debitul clientului, creditul acordat de furnizor se conservă
în memorie, fiind ulterior reportate pe ordinatorul din bancă. Verificarea codului se face în
terminal. Acest sistem implică un schimb periodic de informaţii între bancă şi furnizorii de
mărfuri şi servicii, care se realizează prin suporturi magnetice sau teletransmisiuni.

9
 b) La cardurile cu microprocesor (chip) - smart-carduri - chip-ul ataşat pe avers asigură
stocarea informaţiilor de securitate direct în acest chip şi pot, opţional, asigură alimentarea şi
golirea financiară (transfer efectiv de fonduri). În acest ultim caz, cardurile cu chip funcţionează
pe principiul unui portofel electronic.
Cardul cu microprocesor stochează şi verifică toate datele. Aceste carduri sunt adevărate
bănci de date, care îndeplinesc funcţia de acceptare, respingere şi identificare a codului secret
comandat. Transmiterea operaţiunilor de la comerciant la bancă se face "on-line". Extinderea
acestui tip de carduri a determinat o reducere substanţială a fraudelor.

Din 1998 marii operatori ai acestui instrument de decontare (VISA International,

MASTERCARD, AMEX etc.) promovează pe scară largă chip-ul, încercându-se astfel înlocuirea
tehnologiei de securizare pe bandă magnetică cu cea pe microprocesor.

1.2.4. Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor

În raport raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca următoarele
forme:
a) debit - carduri
b) credit - carduri

a) Cardurile de debit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri sau servicii, sau

retrageri de numerar fără prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia esenţială de
funcţionare a acestui tip de card o reprezintă prerezervarea unor fonduri într-un cont de card şi
efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.
Toate plăţile efectuate prin intermediul unui astfel de card se găsesc în grupa debitorilor
contului ataşat cardului. Un card de debit poate funcţiona printr-un cont curent de operaţiuni sau
printr-un cont dedicat tranzacţiilor cu carduri.
Un card multifuncţional este orice debit-card care are şi alte funcţii care îl pot face
recunoscut ca mijloc de plată, precum:

• Cartela de numerar, denumită conform practicii internaţionale cash card, care este
un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui numerar;
sau

• Cartela de garantare a emiterii cecurilor, denumită conform practicii

internaţionale cheque guaranteed card, care este un card emis ca parte a unui sistem de garantare

10
care permite, la prezentarea de către utilizatorii unui astfel de card valid, alături de cecul scris şi
semnat, ca acesta să fie garantat, până la o sumă specificată, de către banca emitentă a cardului şi
trasă prin cec.
Unele carduri de debit sunt "on-line", ceea ce înseamnă că ele merg direct în computerul
băncii pentru a extrage banii. Altele intră într-un sistem de aşteptare, unde detaliile cardului de
debit sunt înregistrate şi aşteaptă până la sfârşitul zilei de lucru, când şirul de informaţii este
alimentat în computer pentru a debita contul deţinătorului debit-cardului şi pentru a credita contul
comerciantului.
Deşi cardul de debit se apropie cel mai mult de ideea lichidităţilor financiare fizice
(cheltuielile se fac în limita disponibilului existent), practica mondială actuală demonstreză o
reluctanţă evidentă pentru produse debit. O societate bancară orientată pe gestionarea profitabilă
a unor produse "retail" (produse şi servicii bancare pentru populaţie) nu este interesată de
încadrarea consumului în limitele disponibilităţilor proprii, ci de stimulare "prudenţială" a
cheltuielilor pe credit.

b) Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii sau

retrageri de numerar; iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau o linie de credit acordate pe
numele posesorului de card.
Un credit-card este un împrumut bancar automat, care are programate pe o bandă
magnetică detaliile aranjamentelor între deţinătorul cardului şi bancă.
Deţinătorul cardului are cardul asupra sa şi îl poate folosi pentru a scoate bani din
maşinile automate de plată sau pentru a cumpăra în orice magazin care acceptă cardul ca plată.
Vânzătorul sau automatele de plată restituie o chitanţă ca dovadă a tranzacţiei, iar duplicatul
acesteia se foloseşte pentru a informa banca în legătură cu folosirea cardului de credit.
Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esenţiale, luând în considerare gradul de
expunere al băncii faţă de creditul potenţial, şi anume:

• Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa

cunoaşterii unor comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la dispoziţie este de tip
"charge", caz în care posesorul este obligat ca într-un anumit termen (maxim o lună) să acopere
depăşirea de sold înregistrată (credit de overdraft) sau creditul temporar acordat.

• Pentru utilizatorii cu "punctaje" de credit rezonabile, banca pune la dispoziţie

cardul de credit cu funcţiuni depline, cheltuielile fiind acoperite dintr-un plafon sau linie de
împrumut negociată anterior.

11
 Practica mondială demonstrază că acest tip de card, respectiv cardul de credit, este cel
mai avantajos, atât pentru utilizatori, cât şi pentru bănci. Nu trebuie, însă ignorate, avantajele
comercianţilor.
Orice cheltuială efectuată de utilizator generează instantaneu venituri bancare şi surse de
profit comercianţilor. Dobânda la credit asigură în timp real funcţionarea surselor bancare, iar
utilizatorii îsi pot satisface oricând dorinţele, chiar dacă temporar nu dispun de sumele necesare.
Această corelaţie asigură promovarea perpetuă a cardului şi desigur universalitatea plăţilor prin
carduri.

1.2.5. Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului

Din punct de vedereal emitentului, cardurile pot fi grupate după cum urmează:
- carduri emise de bănci;
- carduri emise de societăţi non-bancare;
- carduri emise de comercianţi.

A. Carduri emise prin bănci

Dezvoltarea fără precedent a sectorului bancar mondial, creşterea încrederii în utilizarea
instrumentelor bancare pentru fructificarea oricăror surse de venit au generat preocupări multiple
pentru identificarea şi lansarea pe piaţa de consum a unor instrumente de plată atractive, utile,
uşor de obţinut, sigure şi profitabile.
Sistemul american a reuşit într-un termen scurt lansarea "banilor de plastic" pe piaţa
instrumentelor de plată mondială. Astfel, cardurile în variantă debit sau credit au devenit realitate,
sigla şi holograma de securitate asigurând globalizarea plăţilor prin carduri, dinamizarea
comerţului internaţional, atragerea valorilor moderate şi chiar modeste în circuitul schimburilor
internaţionale, precum şi eliminarea barierelor de incompatibilitate a valutelor mondiale.
Cardurile bancare sunt caracterizate printr-o mare diversitate în cadrul unei game unice
comune tuturor băncilor care se asociază. Această gamă are patru nivele distinctive în funcţie de
posibilităţile de utilizare:
- carduri pentru retrageri de numerar;
- carduri naţionale;
- carduri internaţionale;
- carduri internaţionale de prestigiu.

12
 Cardurile pentru retrageri de numerar sunt emise contra cost în limita unui plafon
variabil în funcţie de banca emitentă. Aceste carduri dau posibilitatea deţinătorilor să cunoască
soldul contului şi ultimele operaţiuni efectuate.

Cardurile nationale sunt administrate prin acorduri interbancare, supunându-se unor

dispoziţii comune. Cu ajutorul lor se pot efectua retrageri de numerar prin distribuitoarele aflate
pe teritoriul naţional, în baza unui plafon variabil. Totodată, aceste carduri permit şi reglarea
plăţilor în cazul achiziţiei de bunuri de la comercianţii afiliaţi.

Cardurile internaţionale prezintă importanţă asemănătoare cu cele naţionale, dar

folosirea lor este extinsă şi în străinătate pentru efectuarea de plăţi. Acestea sunt grupate în două
reţele, VISA şi Eurocard/ MasterCard, fiind utilizate ca şi cardurile naţionale pentru plăţi şi
retrageri de numerar pe plan naţional şi internaţional. Acest gen de carduri asigură şi servicii
precum: asigurarea contra pierderii sau furtului, asigurarea în caz de accident de călătorie, de
invaliditate şi deces. Sunt carduri personale şi profesionale.
În cadrul cardurilor internaţionale se disting cardurile bancare internaţionale de
prestigiu care sunt carduri de "gamă înaltă" definite prin acordurile internaţionale. Ele oferă
servicii multiple, precum: retrageri de numerar în ţară şi străinătate, asigurarea automată a
călătoriei, servicii de rezervare asigurate, închirieri de maşini fără garanţie, protecţie juridică şi
alte garanţii şi asigurări însoţite de indemnizaţii mai ridicate.
Deţinătorii cardurilor internaţionale de prestigiu (ex.: Premier sau Gold pentru VISA)
sunt selectaţi pe criteriul venitului fix anual realizat. Fiecare din aceste carduri este marcat prin
caracteristicile fiecărei reţele şi vizează clientela de "gamă înaltă".

B. Cardurile emise de societăţi non-bancare

Luând exemplul cardurilor bancare, societăţile non-bancare, precum: lanţuri de
magazine, cluburi private etc., au lansat propriile carduri care, pe lângă recunoaşterea calităţii de
membru, asigură posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real, fără a mai fi pusă problema
dimensiunii disponibilităţilor proprii.

C. Cardurile emise de comercianţi

13
 Cardurile emise de comercianţi sunt aşa-numitele carduri private emise de întreprinderi
comerciale pentru a facilita plăţile emise cumpărătorilor din magazine şi, eventual, de a oferi
facilităţi de credite. Creditul este uneori acordat gratuit cu ocazia anumitor operaţii de promovare.
Aceste cărţi sunt livrate de marile magazine, de supermagazine, societăţi de distribuţie a
carburantului, precum şi de firme ce vând prin corespondenţă. Fiecare carte este emisă de o filială
a băncii comerciantului. Ca efect, fiecare credit este asociat utilizării unei cărţi sau, dacă aceasta
este utilizată mai mult într-unul din magazinele comerciantului considerat, emiţătorul trebuie
obligatoriu să fie un stabiliment de credit.
Cardurile private presupun în general două opţiuni de reglement:
- opţiunea la termen care permite purtătorului să plătească o dată pe lună cantitatea
de cumpărături recepţionate conform facturii. Plata se face prin cec sau prin autorizaţie,
emiţătorul cărţii neavând acces direct la contul purtătorului cărţii. Această opţiune corespunde
unui credit gratuit mai mult de 30 de zile.
-opţiunea credit care permite purtătorului să se elibereze de datoriile sale prin mai
multe vărsăminte, la taxe precizate la semnarea contractului. Suplimentar, anumite carduri permit
retragerile din distribuitoarele deschise de către emiţătorii lor în marile magazine. Este vorba de
retrageri de credit efectuate asupra contului (fivtiv) al purtătorului, după cum un card de credit
este debitat la orice retragere. Alte funcţii ale cardurilor private, în afară de plată şi retragere, dau
dreptul la servicii financiare sau la produse de asigurare. Ele sunt dedicate unui comerciant
particular şi dau dreptul de acces la o reţea de distribuţie de bani.
Cărţile private ale comerţului au apărut din necesitatea cunoaşterii mai bune a clientelei
şi din dorinţa de a împărţi riscurile şi informaţiile legate de un sistem multicomerţ. În acest scop
distribuitorii s-au asociat cu societăţi financiare pentru a crea propriul lor sistem de carduri. Prin
urmare, emitenţii acestora sunt marii distribuitori. Ele sunt emise şi de alţi comercianţi de talie
mai mică. Acest card este acceptat de un comerciant sau de un grup de comercianţi, iar obiectivul
său este fidelitatea clientelei, în timp ce scopul îl constituie stabilirea unei legături constante între
card şi magazinul care l-a emis, inclusiv activitatea utilizării sale.
Cartea funcţionează pe un singur cont şi oferă diferite avantaje titularilor: plata imediată,
credit revolving, dinamizarea vânzărilor care justifică apelarea la credite, oferirea unor servicii
mai bune, stimularea cumpărătorilor, administrarea mai bună a serviciilor, conferirea unei
imagini moderne, ş.a.

14
 Sistemul de carduri private aduce comercianţilor o mai bună rentabilitate a încasărilor,
evitându-se costurile legate de manipularea cecurilor sau a numerarului, ca şi riscurile legate de
păstrarea numerarului.
Cardurile private oferă, în principal, următoarele avantaje:
- plata din disponibilităţile clientului;

- creditul;

- retrageri de numerar;

- servicii anexe multiple.

Cardurile de voiaj şi plăcere sunt specifice emiţătorilor ce beneficiază de o anumită
vechime (ex. Dinners Club, American Express). Aceste cărţi au aceleaşi funcţii ca şi cardurile
bancare, acceptul fiind pus pe utilizarea internaţională. Sunt acceptate de către comercianţi din
mai multe ţări şi dau dreptul la un ansamblu de servicii anexe, cum ar fi: asigurare, reduceri în
animite hoteluri etc.. Ele necesită deschiderea unui cont, purtătorul reglând cumpărările sale ca şi
în cazul unei cărţi private.
Chiar dacă plata cardurilor s-a maturizat într-un termen uluitor de scurt, trebuie amintit
faptul că implementarea acestui instrument de plată s-a efectuat pe un "teren"fertil cu grad înalt
de "conştinţă" bancară. Rătăcirile evazioniste sau de utilizare frauduloasă au fost estompate de
acţiunea riguroasă a comportamentului bancar modern. Nici un produs card nu ar fi primit
aureola globalizării dacă utilizatorii nu ar fi acţionat în cadrul unor reguli stricte de respect bancar
faţă de termene, domenii de aplicabilitate sau elemente de securizare ale produsului.
Cu siguranţă tendinţa producerii şi utilizării frauduloase a cardurilor reprezintă un
fenomen negativ care generează multiple pierderi sistemului bancar mondial. Tendinţa generală,
tehnologia modernă şi comportamentul riguros bancar al utilizatorului modern asigură, însă,
acoperirea efectelor negative de fraudă, precum şi încrederea deplină în funcţiile acestui nou
instrument de plată.

1.2.6. Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei

Cardurile pot fi clasificate şi după alte criterii, dar cel mai important criteriu pentru
activitatea bancară este sistemul de decontare căruia îi aparţin.
Astfel, în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei în contul deţinătorului de card,
există trei sisteme de decontare:
Sistemul "pay later": deţinătorul de card îşi reglează datoriile faţă de bancă la anumite
intervale de timp stabilite de comun acord cu aceasta, după ce tranzacţia dintre el şi comerciant a

15
avut loc. Acesta este singurul sistem care a fost folosit până acum în tranzacţiile internaţionale,
iar la baza lui stau aşa numitele "cărţi de credit", când banca creditează deţinătorul de card până
la data convenită pentru reglarea cheltuielilor.
Există două tipuri de cărţi de credit: credit-card- posesorul de card are deschisă
permanent o linie de credit, având obligaţia reglării periodice a soldului contului şi charge-card-
posesorul de card are obligaţia caq la sfârşitul fiecărei luni să-şi regleze cheltuielile.
Sistemul "pay befor": deţinătorul de card plăteşte serviciile pe care le facilitează cardul
înainte de a beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul cardurilor de
acces la metrou, al cardurilor pentru telefon.
Sistemul "pay now": deţinătorul de card plăteşte bunurile cumpărate sau serviciile de
care beneficiază în momentul derulării tranzacţiei prin debitarea automată a contului. Sistemul
presupune utilizarea debit-card-ului.
În concluzie, precizăm că analiza tipologiei cardurilor în funcţie de diferite criterii
demonstrează că piaţa internaţională a acestora s-a dezvoltat continuu, iar de la apariţia lor şi
până în prezent cardurile au câştigat un loc important în rândul instrumentelor de decontare.
CAPITOLUL II SISTEME MONDIALE MAJORE
CARE ASIGURĂ PROMOVAREA ŞI GLOBALIZAREA PLĂŢILOR PRIN
CARDURI

Dintre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea plăţilor prin carduri
se pot aminti: VISA International, Europay International, American Express, Dinners Club, JCB
etc.. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma unor organizaţii non-profit,
generarea unui compartiment de plăţi "uniform", excluzând orice barieră naţională, monedă
tradiţională sau comportament financiar particular.
Indiferent de interesele regionale, fără a denatura rolul sau importanţa euromonedelor, a
monedelor transnaţionale sau global acceptabile, sistemele mondiale majore amintite mai sus
realizează internaţionalizarea neconvenţională a plăţilor, precum şi uniformitatea
comportamentală în domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei monede unice şi anume,
banul de plastic.

2.1. VISA International

16
 VISA International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei, înfiinţată şi
subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare. Societatea VISA
International este alcătuită din organisme financiare cum ar fi: bănci comerciale, case de economi
etc..
VISA este o societate cu marcă înregistrată; această marcă, incluzând faimoasele benzi
colorate în albastru, alb şi galben, autorizează membri în decontarea tranzacţiilor internaţionale.
VISA International oferă o mare varietate de instrumente de plată orientate spre
satisfacerea diferitelor necesităţi ale fiecărui client-membru VISA.
VISA este cel mai mare sistem mondial de plată, cu peste 850 milioane de carduri ce
poartă simbolul VISA în întreaga lume. Mai exact, cardurile VISA sunt acceptate în peste 17
milioane de locaţii care au afişat simbolul unic VISA, uşor de recunoscut şi, în peste 550 mii de
automate bancare.

VISA a fost înfiinţată la începutul anilor '70 prin asocierea unor bănci americane care
aveau un ţel comun, şi anume: crearea pentru clienţii proprii a unui sistem de plată universal
acceptat. Conceptul băncilor de a-şi uni eforturile în beneficiul clienţilor lor s-a dovedit atât de
prolific, încât numărul instituţiilor bancare asociate VISA a crescut rapid.
Pe lângă faptul că VISA are cele mai multe carduri în circulaţie în întreaga lume şi cea
mai mare reţea de acceptare dintre toate sistemele de plată, cardul VISA este folosit de clienţi
foarte frecvent în cursul unui an, iar valoarea tranzacţiilor este mai mare decât a oricărui alt
sistem de carduri. Preferinţa utilizatorilor de carduri VISA este motivată de excelenţa şi unicitatea
mărcii la punctul de vânzare. Această preferinţă a utilizatorilor este foarte importantă pentru
băncile membre VISA, întrucât volumul mare de tranzacţii este o sursă de venit considerabil.
Preocupată de depăşirea cu succes a dificultaţilor cauzate de anul 2000, VISA este
pionierul industriei de introducere a tehnologiilor de programare pe bază de chip sau smart-card-
uri, cqare sunt mult mai sigure şi mai uşor de folosit atât de către bănci, cât şi de către utilizatori.
Aceste carduri oferă utilizatorilor şi posibilitatea de a achiziţiona bunuri şi servicii prin Internet în
secolul XXI. VISA are deja în circulaţie peste 23 milioane de smart-card-uri în 17 ţări din lume.

Cârdurile de tip "VISA Classic"

Manipularea numerarului şi a cecurilor reduce profitabilitatea unei bănci. Unele studii au
estimat că aproximativ 40% din costurile unei bănci sunt reprezentate de costurile de procesare a
numerarului şi a cecurilor. Automatizarea prin intermediul unui program de carduri îmbunătăţeşte
viteza şi eficienţa şi poate reduce în mod semnificativ costurile.

17
 Nu toţi clienţii unei bănci îndeplinesc condiţiile pentru a primi un credit-card, iar debit-
card-urile pot fi acceptate numai într-un mediu electronic on-line şi pot limita oportunităţile de
folosire potenţial profitabile. Un debit-card care operează în toate mediile de acceptare, on-line,
înseamnă creşterea oportunităţilor de folosire, creşterea volumului şi a veniturilor. Statisticile
VISA arată că, în medie, debit-card-urile autorizate în toate mediile sunt folosite de patru ori mai
mult la punctele de vânzare decât cardurile de debit care funcţionează numai on-line. În plus, pe
lângă reducerea costului pentru bancă, acestea asigură noi surse potenţiale de venituri pentru
emitent.
Cu un debit-card VISA Classic, clienţii pot avea acces convenabil, controlabil şi global la
fondurile lor. Acest card poate fi autorizat prin intermediul unui EFT POS (terminalul pentru
transferul electronic de fonduri) sau ATM (ghişeu automat de bancă). Acolo unde se folosesc
sisteme manuale, sumele tranzacţionate trebuie să fie autorizate vocal atunci când valoarea
tranzacţiei depăşeşte plafonul limită stabilit de VISA pentru tipurile specifice de comercianţi.
Faptul că se solicită autorizarea tranzacţiilor atunci când se depăşeşte o anumită limită,
asigură un nivel de gestiune a riscului mai ridicat decât în cazul cardului de credit. De aceea,
selectarea şi evaluarea bonităţii clienţilor sunt importante.
Serviciile suplimentare oferite de emitent contra-cost, specifice acestui tip de card, sunt:
- înlocuirea cardurilor în situaţii excepţionale (furt, pierderi etc.);
- eliberarea de numerar cu maximă operativitate.
Procesarea cererilor personale de împrumut, de obicei înseamnă interviuri, verificarea
referinţelor, garanţii, costând timp şi bani. Un credit-card, cu o linie de credit aprobată anterior,
poate fi o alternativă viabilă. În acelaşi timp, emitenţii pot extinde creditul într-un mod practic şi
profitabil.
Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să menţină controlul asupra limitelor
aprobate anterior. În sistemul on-line, cardul poate fi folosit la EFT POS-uri. În sistemele off-line,
autorizarea telefonică prin voce ajută la minimizarea folosirii greşite a cardului şi a fraudelor. În
oricare dion aceste situaţii, deţinătorii de carduri se bucură la maximum de oportunităţile de a
face cumpărături şi de a opţine numerar la un mare număr de bănci, comercianţi şi ATM-uri.

Cardul de tip "VISA Business"

Cardul de tip "VISA Business" este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce
călătoresc şi întreţin în mod regulat afaceri şi au un potenţial financiar ridicat, cum sunt firmele,
personalul angajat al societăţilor comerciale, patronii, familiile bine situate.

18
 Utilizarea acestui tip de card este asemănătoare cu cea a cardului VISA Classic,
utilizându-se pentru achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme, a
vacanţelor etc..
Emitentul trebuie să se preocupe să ofere contra-cost servicii suplimentare. Pentru cardul
de tip VISA Business serviciile sunt:
- servicii speciale de asistenţă medicală şi juridică în cazurile fortuite;
- asigurări pentru evitarea pierderilor în caz de întârzieri pe timpul trasportului,
pierderea bagajelor;
- înlocuirea cardurilor în cazuri excepţionale;

- servicii de rezervări (hoteluri, manifestări culturale, autoturisme etc). Cardul de

tip "Gold Card/Premier"

Emitenţii doresc să folosească un program de gold card pentru a întări relaţiile cu clienţii
importanţi. Cardul VISA Gold domină piaţa în acest moment. Acesta oferă clienţilor cu venituri
mari, acces la fondurile proprii şi la facilităţi de creditare prin intermediul celei mai extinse reţele
de ATM-uri şi comercianţi din lume.
Serviciile oferite de programul VISA Gold Card include:
- o limită de cheltuială de cel puţin 5000 USD sau echivalentul în monedă locală, pentru fiecare
ciclu de facturare;
- limită zilnică de retragere de numerar de la ATM de cel puţin 200 USD sau echivalentul în
moneda locală. Emitenţii pot ridica această limită pentru anumiţi clienţi;
- înlocuirea de urgenţă a cardului şi avans de numerar pentru clienţii al căror card a fost furat în
ţară sau în străinătate. VISA oferă acest serviciu fără taxe suplimentare pentru emitent;
- asigurarea asistenţei medicale şi juridice de urgenţă pentru deţinătorii aflaţi în străinătate, oferite
centralizat de către VISA.
Emitenţii pot potrivi programele în scopul satisfacerii nevoilor clienţilor şi ale pieţei prin
adăugarea de alte servicii, obţinute de la furnizori recomandaţi de VISA. Aceste servicii pot
include telephone-banking, rate de împrumut speciale, asigurare, tarife privilegiate pentru
călătorie, hotel şi inchirieri de maşini, acces la saloanele business din aeroporturi etc..

Cardul de tip "VISA Electron"

În mod tradiţional, băncile au gestionat riscul asociat clienţilor noi sau clienţilor care nu
au mai avut un cont bancar-studenţi şi elevi, de exemplu, solicitându-se să retragă numerar de la o

19
sucursală unde sunt cunoscuţi. Acest lucru este ineficient pentru bănci şi neconvenabil pentru
clienţi.
VISA Electron este un produs de debit integral "on-line", care permite autorizarea
fiecărei tranzacţii efectuate de o gamă largă de clienţi. VISA Electron este folosit atât pentru
extragerea de numerar din automatele bancare, cât şi pentru efectuarea cumpărăturilor.
Acest tip de card este un produs tip "electronic" şi este în special desemnat clienţilor care
prezintă un grad ridicat de risc în utilizare, cum sunt studenţii şi elevii. Ori de câte ori un electron
card este folosit, trebuie obţinută autorizarea, adică emitentul decide dacă tranzacţia se face sau
nu.
Principala funcţie a acestui card este înlocuirea numerarului. Prin utilizarea electron-card-
ului se poate înlocui circulaţia numerarului, acest lucru fiind posibil prin distribuirea debit-card-
urilor clienţilor din categoria menţionată mai sus, dându-se astfel posibilitatea de a avea acces în
reţeaua dispozitivelor de eliberare automată a numerarului.

Cardul de tip "VISA Cash"

VISA a lansat un puternic program de cercetare pentru prototipuri de smart-card-uri,
terminale şi echipamente aferente.
Cardul VISA cu valoare înglobată - "VISA Cash" - operează într-un sistem deschis şi
poate fi folosit pentru cumpărături de valoare mică în locurile în care, în mod tradiţional, se
folosesc bancnotele şi moneda metalică. Un astfel de card, care arată identic cu un card bancar,
este dotat cu un microprocesor care conţine şi procesează bani sub formă de date electronice. În
momentul folosirii, suma exactă de bani este dedusă din chip şi pe display-ul terminalului apare
suma de bani rămasă în card.
Microprocesoarele înglobate într-un asemenea card pot stoca, în mod curent, aproximativ
de 80 ori mai multă informaţie decât banda magnetică. Capacitatea de procesare a
microprocesorului îmbunătăţeşte semnificativ securitatea şi permite plasarea de aplicaţii
suplimentare pe acelaşi card laolaltă cu funcţiile deja existente.
VISA şi-a extins sistemul VISA Net pentru a sprijini compensarea şi decontarea
tranzacţiilor efectuate cu cardul VISA Cash. Există trei tipuri de carduri:

• De unică folosinţă. Cardurile sunt cumpărate la o valoare prestabilită şi după ce valoarea

este consumată sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.

20
• Reîncărcabile. Cardurile se cumpără cu sold zero şi se încarcă cu valoare electronică.
Atunci când valoarea este consumată, cardul se poate reîncărca cu ajutorul dispozitivelor speciale
sau a unor ATM-uri upgradate.
• Multifuncţionale. Cum sunt cardurile de debit sau de credit care conţin aplicaţia VISA
Cash. Acesta este primul pas către oferirea de servicii complete prin smart-card.
Sistemul VISA Cash este bazat pe specificaţiile comune ale industriei financiare, fapt
care asigură compatibilitatea cu alte produse pe bază de chip. De asemenea, sistemul este
proiectat pentru a asigura simplitatea şi operarea cu costuri scăzute, astfel încât oferă o alternativă
practică numnerarului şi monedei metalice.
Avantajele particulare oferite de produsul VISA Cash sunt:
- clienţii vor avea posibilitatea să efectueze tranzacţiile mai rapid;
- clienţii vor avea la dispoziţie un produs convenabil, uşor de folosit, în condiţiile în care
nu vor mai fi nevoiţi să poarte asupra lor numerar, în special în tranzacţiile zilnice de rutină, unde
sunt necesare sume fixe de bani;
- comercianţii se vor confrunta cu mai puţine probleme de securitate, mânuind mai puţin
numerar;
- comercianţii îşi vor micşora costurile de manipulare a numerarului;
- cu timpul, un astfel de card emis într-o ţară va putea fi folosit şi în altă ţară.

Afinity Card
VISA Afinity Card este un produs rezultat în urma unui acord între VISA şi alte
organizaţii sau grupuri care nu pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, societăţi profitabile pe
închirieri auto, organizaţii profesionale sau de caritate.

VISA Travellers Cheques

Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanţelor şi a
călătoriilor de afaceri, iar reţeaua cerată de VISA, este în prezent cea mai dezvoltată reţea de
astfel de cecuri în întreaga lume, acestea emiţându-se în 14 valute.

2.2. Europay International

Europay International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei, înfiinţată
şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare.
Europay International cuprinde societatea MasterCard International cu sediul în S.U.A. şi
Eurocard cu sediul în Belgia, cele două societăţi acordând reciproc dreptul de emitere şi acceptare

21
a cărţilor de plată MasterCard şi Eurocard pe teritoriul naţional al membrului. Ca rezultat al
acestei structuri, băncile membre Europay pot emite şi accepta atât cărţile de plată Eurocard (care
reunesc siglele eurocard şi Mastercard), cât şi MasterCard (care nu poartă şi sigla Eurocard).
Atât sigla Eurocard/MasterCard, cât şi sigla MasterCard sunt mărci înregistrate, utilizarea
lor fiind condiţionată de calitatea de membru Europay. Europay International a creat o gamă largă
de produse pentru diverse categorii de clienţi atraşi.

Cardul de tip "Eurocard/MasterCard Classic"

Eurocard/MasterCard - clasic card este un card tip debit-card sau credit-card care se
adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit grad de siguranţă. El poate fi
folosit în întreaga lume atât pentru tranzacţii comerciale, cât şi pentru obţinerea de numerar, prin
intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu preluarea manuală a datelor
operaţionale.

Cardul de tip "Cirrus"

Cirrus este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt
de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru retragerea de numerar prin intermediul
echipamentelor electronice (ATM).

Eurocheque
Eurocheque este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor care
călătoresc frecvent şi nu deţin conturi în bancă.

Cardul de tip "Edc"

Edc este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt
de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru tranzacţii comerciale prin intermediul
echipamentelor electronice (POS).

Cardul de tip "Maestro"

Maestro este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad
înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacţii comerciale prin intermediul
echipamentelor electronice (POS). Fiecare membru Europay decide asupra condiţiilor de
furnizare a serviciilor Europay clienţilor săi. Ei aleg produsele care se potrivesc cel mai bine

22
necesităţilor pieţelor interne şi a serviciilor oferite împreună cu produsele Europay; au, de
asemenea, libertatea de a vinde produsele şi serviciile Europay în orice mod doresc.
Sistemul de operare a tranzacţiilor Eurocard/MasterCard şi desfăşurarea tranzacţiilor sunt
identice cu cele ale societăţii VISA Intrnational.

Europay CLIP
Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu uşurinţa în folosire, securitatea
absolută şi capacitatea unică de folosire oriunde în lume. Deţinătorul cardului foloseşte una din
metodele de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să folosească cardul
în ţara sa, fie în străinătate.
CLIP este singurul produs de plată de acest tip proiectat să opereze fie la nivel local, fie
la nivel internaţional. Abilitatea produsului de a stoca diferite valute în acelaşi timp este apreciată
în mod egal atât de clienţi cât şi de companii.
Valoarea înglobată în card este stocată în chip, sumele plătite deducându-se în momentul
efectuării unei tranzacţii, astfel încât nu este necesară conectarea "on-line" sau un cod personal de
identificare (PIN). Deoarece valoarea cardului este limitată la suma stocată, riscurile rezultate din
pierdere sau furt sunt limitate.
Utilizarea CLIP este la fel de uşoară ca şi utilizarea numerarului, mai ales în situaţia în
care este necesară folosrea unor valute nefamiliare. Produsul CLIP este realmente avantajos
atunci când se fac plăţi de valuare mică sau atunci când se solicită sume fixe. De aceea, acest
produs este ideal pentru folosirea în magazine cu rulaj ridicat cum ar fi fast-food-uri sau la
dispozitive de parcare, automate de vânzare etc..
Avantajele acestui produs sunt:
Pentru clienţii privaţi:
- dispun oricând de suma potrivită de numerar atunci când doresc, unde doresc, local sau
în străinătate;
- tranzacţii rapide, fără probleme de schimb valutar, fără PIN sau semnătură, fără grija de
furt sau pierdere.
Pentru companii:
- avantajos pentru angajaţii companiilor care călătoresc frecvent în străinătate, deoarece
au posibilitatea de a efectua plăţi de mică valuare în orice moment şi în orice ţară, fără a fi nevoie
să aibă asupra lor mai multe valute. Companiile pot oferii angajaţilor care efectuează o călătorie

23
de afaceri în străinătate un CLIP pre-încărcat şi să recupereze orice valoare reziduală rămasă pe
card la sfârşitul călătoriei.
Pentru comercianţi:
Comercianţii acoperă o mare varietate de tipuri: de la cafenele la transportul public, de la
parcări la staţii de benzină, lanţuri de restaurante, fast-food, super-market-uri etc.. Pentru toţi
aceştia, importante sunt viteza şi securitatea banilor. Cu cât au capacitatea de aşi servi mai repede
clienţii, cu atât afacerea creşte, iar profitul devine mai mare.
Faptul că nu mai este necesar ca aceştia să manevreze numerar şi să dea rest la
cumpărături face ca tranzacţiile cu cardul de tip CLIP să fie garantate 100%, să fie precise şi să
dureze practic câteva secunde.
Modalitatea de plată prin CLIP este excelentă pentru creşterea profitabilităţii şi securităţii
în cazul plăţilor de taxe auto, a taxelor de parcare şi la automatele de vânzare.

Cardul de tip Europay CLIP poate, de asemenea, să crească profitabilitatea, permiţând

clienţilor să efectueze plăţi chiar şi atunci când se solicită bani potriviţi -serviciu apreciat în
particular de turişti şi de cei care sunt în călătorii de afaceri.
Pentru bănci:
Aspectul care interesează cel mai mult profesiunea bancară este securitatea excepţională
a produsului CLIP, toate sumele fiind încărcate on-line şi controlate permanent de bănci.
Valoarea unui card furat sau pierdut este strict limitată la valoarea pe care acesta o conţine,
neputând fi folosit peste suma stocată în chip sau încărcat fără un PIN corect.
Alte beneficii pentru emitent include valoarea adăugată de CLIP produselor existente prin
extinderea plăţilor electronice la plăţi de mică valoare şi plăţi internaţionale.
Cercetarea făcută în Europa a evidenţiat faptul că cea mai cerută combinaţie de servicii
este CLIP asociat unui card de debit. Cardul CLIP conţine o multitudine de portofele, fiecare
fiind capabil să poarte o valută diferită.
Cardurile CLIP pot fi încărcate în diferite modalităţi, şi anume:
a) Încărcare din contul curent
Deţinătorul îşi încarcă cardul direct din contul său bancar sau din contul de debit sau
credit-card. Aceasta se poate face la ghişeul băncii sau utilizând terminalele "on-line" de încasare,
care în mod normal pot fi ATM-uri adaptate le sistemele CLIP sau dispozitive de încărcare
instalate de bancă şi operate prin introducerea unui PIN. Încărcarea poate implica una sau mai
multe valute, iar contul va fi debitat cu suma corespunzătoare cursului de schimb fixat de banca
emitentă.

24
 b) Încărcare cu numerar
Cardul poate fi, de asemenea, încărcat prin utilizarea numerarului la o bancă sau casă de
schimb valutar având terminalul necesar şi legătură "on-line" cu banca emitentă. Existenţa
legăturii "on-line" cu banca emitentă permite acesteia gestiunea float-ului. Încărcarea prin
utilizarea numerarului poate fi o paret dintr-o tranzacţie de schimb valutar.
c) Încărcarea iniţială de card

În momentul în care un card aflat în procedura de efectuare a tranzacţiei nu conţine în

întregime suma necesară a fi plătită, cardul însuşi va detecta acest lucru şi în mod automat va
iniţia o secvenţă de încărcare ca parte a tranzacţiei.
Dacă deţinătorul cardului doreşte ca acesta să fie încărcat cu mai mulţi bani, cardul poate
fi încărcat cu o sumă care a fost prestabilită cu banca emitentă. În acest fel se elimină
posibilitatea inexistenţei de bani în card, iar clientul evită punerea intr-o situaţie jenantă.
d) Încărcarea "card - to - card"
Această facilitate deschide o varietate de posibilităţi noi. În cazul acestui tip de încărcare
trebuie să existe un card "cheie" care poate fi folosit pentru a încărca alte carduri. Acest mod de
lucru permite celui care deţine cardul cheie să ofere celorlalţi membri ai familiei sale sume fixe
de bani şi îi asigură totodată supravegherea cheltuielilor totale.
Sumele de bani pot fi transferate de pe un card CLIP pe un altul, cu condiţia ca ambele să
fie emise de aceeaşi bancă şi sub o conectare on-line cu banca.
Descărcarea cardului poate avea loc atunci când, după o călătorie în străinătate,
deţinătorul poate dori să transforme în numerar valorile reziduale din portofele sau să transfere
valoarea echivalentă în compartimentul de monedă locală a portofelului. Întreaga sumă, sau
numai o parte, poate fi creditată în cadrul deţinătorului sau transferată într-un portofel deja
deschis în card.

2.3.American Express
American Express este un sistem global de plăţi prin carduri promovate de banca
americană American Express. Preluând modelul creat de organizaţiile non-profit Eurocard sau
MasterCard, banca American Express a impus pe piaţa americană şi apoi treptat a globalizat
sistemul de plăţi de cărţi sub sigla American Express.
Cardurile în variantă debit sau credit American Expres, destinate în special agenţilor
economici sau persoanelor fizice cu potenţial financiar ridicat, îmbracă în prezent următoarele
forme: Business Card, Gold Card şi Classic Card.

25
 Cardul de tip "American Express Business"
Cardul "Business Card" AMEX este orientat, în general, către acea categorie de clienţi
care călătoresc foarte mult în interes de serviciu şi întreţin în mod regulat relaţii de afaceri şi către
acei clienţi care au un potenţial financiar personal foarte ridicat. Cu alte cuvinte, acest produs este
oferit şi agreat îndeosebi de firme, personal angajat al societăţilor comerciale, patronii şi familiile
înstărite.

Cardul de tip "Gold Card" American Express

Acest produs a fost creat pentru categoria de clienţi cu un potenţial financiar foarte mare.
Se impun anumite condiţii speciale la eliberarea produsului.

Cardul "Classic Card" American Express

Cardul Classic AMEX se poate elibera oricărei categorii de clienţi - persoane fizice. Este
un produs cu o largă utilizare internaţională şi este destinat satisfacerii necesităţilor de consum ale
clienţilor obişnuiţi ai băncilor.
Existenţa diferitelor categorii de carduri bancare, unele utilizate mai mult pe plan
naţional, altele cu vocaţie internaţională, permit, deci, retragerea de numerar din bănci şi
distribuitoare automate, obţinerea de credit şi oferă deţinătorului o gamă de servicii anexe. Aceste
servicii, obţinute contra unei tarifări majorate constau în: asigurări pentru întârzierea avionului
sau bagajelor, asistenţă medicală, repatriere, accidente, decese, invalidate, servicii
hoteliere/restaurant şi auto etc..
CAPITOLUL III
OPERAŢIUNI CU CÂRDURI
5

În acest capitol se va aborda problema emiterii şi acceptării de carduri, deoarece prin

aceşti doi termeni se cuprinde întreaga structură logistică a legăturii băncilor cu deţinătorii de
carduri şi cu comercianţii. Deasemenea, se vor avea în vedere strategiile, fluxurile şi sistemele
utilizate în emiterea şi acceptarea cardurilor.
Orice bancă preocupată de creşterea veniturilor proprii, de diversitatea produselor şi
serviciilor oferite clienţilor săi, trebuie să se preocupe şi de lansarea şi promovarea produselor
card, atât sub aspectul emiterii acestor instrumente moderne de plată, cât şi sub aspectul
acceptării la decontare a tranzacţiilor derulate cu ajutorul cardurilor.

26
 3.1 Emiterea cardurilor
În Regulamentul nr.1 privindprincipiile şi organizarea avizăriitehnice a sistemelor de
plăţi şi decontări fără numerar, publicat în Monitorul Oficial nr.75 din 26.04.1995, la art.4 se
prevede că nici un instrument de plată fără numerar nu poate fi utilizat de către o bancă, decât
dacă, cât timp şi în forma în care are aprobată în prealabil de către Autoritatea de Avizare
Tehnică o documentaţie specifică, expresă şi la zi. Documentaţia va cuprinde următoarele
documente:
a) cererea de autorizare a circulaţiei şi de luare în evidenţă a tirajului, cuprinzând:
♦ date privind producerea, volumul şi numerotarea specimenului şi multiplilor,
formatul cardului, dimensiunile, înscrisurile şi elementele de desen. De asemenea, se
va ataşa o mostră a materialului din care urmează a fi confecţionat cardul.
♦ Angajamentul formal şi pe proprie răspundere al băncii că multipli produşi sunt
identici cu specimenul, mai puţin seria şi numărul, precum şi inscripţia
"specimen"sau o altă modalitate de a individualiza specimenul confecţionat ca atare
prin scoaterea definitivă a unui multiplu din circulaţie prin anulare individuală
(perforare, operare de inscripţii lămuritoare ale faptului etc.);

♦ Acordul cu efectuarea de către Autoritatea de avizare Tehnică în contul băncii

solicitate, de cheltuieli de verificare în conformitate cu prevederile reglementărilor în
vigoare a datelor şi elementelor communicate în cerere şi materializate în specimenul
remis Autorităţii de Avizare Tehnică.
b) cinci exemplare - martor ale specimenului numerotate distinct care nu vor fi
restituite de către Autoritatea de Avizare Tehnică;
c) o copie intergrală a studiului de fezabilitate aprobat de acţionarii sau de
conducerea emitentului, care va cuprinde:

♦ prezentarea generală a instrumentului;

♦ procedura de emitere;
♦ aria de utilizatori;
♦ operaţiunile de decontare realizabile cu ajutorul cardului;
♦ modalităţi de evaluare a riscului şi de asigurare a securităţii prin caracteristicile
cardului;

♦ fraude estimate de emitent;

27
 ♦ alte informaţii pe care emitentul le consideră relevante pentru lansarea şi succesul
pe piaţă al cardului.
Băncile puse în faţa problemei emiterii de carduri vor apela la diferite strategii de
atragere a potenţialilor deţinători de carduri. Pâna a se stabili, însă, legătura directă între banca
emitentă şi clientul potenţial deţinător de carduri, sectorul specific care se ocupă cu promovarea
cardurilor din cadrul băncii, va parcurge mai multe etape pentru a-şi stabili anumite coordonate.
Emitentul va organiza activitatea şi evidenţele astfel încât să poată gestiona distinct
cel puţin două faze ale plăţii cu card, şi anume:
1.O fază non- bancară care cuprinde emiterea cardului, iniţierea şi schimbul de
informaţie pentru autorizarea cererii comerciantului de a-l accepta ca mijloc pentru plată, precum
şi circuitul şi evidenţa informaţiei convenite în obligaţiile reciproce pentru finalitatea decontării
plăţilor cu card.
2.O fază bancară care cuprinde, după incheierea fazei non-bancare, operarea de înscrieri
în evidenţe, inclusiv în conturi deschise la bănci, agenţi participanţi sau instituţii de decontare, în
măsura în care acestea sunt bănci pentru finalitatea decontării plăţilor cu card.
Dobândirea calităţii de emitent de card se face după dobândirea autorizării cardului ca
instrument de plată de Banca Naţională a României.
În scopul obţinerii autorizaţiei, emitentul va prezenta la B.N.R. la Direcţia Generală de Plăţi
şi Urmărirea Riscurilor Bancare următoarele documente:

♦ Cererea de autorizare însoţită de 5 specimene ale cardului;

♦ Toate normele interne legate de carduri, aprobate de Consiliul de Administraţie

al emitentului;
♦ În cazul în care emitentul nu este proprietar de marcă, se vor prezenta toate
certificările primite de la proprietar cu privire la designul şi condiţiile tehnice de
executare a cardului, a softului utilizat, precum şi a aparaturii montate la comerciant;
♦ În cazul în care cardul este cu circulaţie internaţională şi emitentul nu este
proprietar de marcă, se vor prezenta şi certificările proprietarului de marcă cu privire la
integrarea în sistemul de autorizare şi decontare al acestuia;
♦ În situaţia în care emitentul solicită autorizare pentru smart-card, cererea va fi
însoţită de o scrisoare de certificare din partea VISA International sau Europay
International, din care să rezulte că producătorul cardurilor respectă la fabricarea
cardurilor specificaţiile Europay - MasterCard - VISA, ultima condiţie valabilă la data
cererii;

28
 ♦ Un business plan, care va cuprinde: informaţii despre emitent, informaţii despre
card, informaţii despre aria de utilizare a cardului, obiectivele băncii şi o estimare pe
durata de 3 ani a veniturilor şi cheltuielilor legate de carduri şi utilizarea acestora.
Procesul de emitere este un proces care se adresează îndeosebi persoanelor fizice, deci este
necesară elaborarea unui sistem specific pentru fiecare categorie-ţintă de persoane fizice, pentru a
putea promova produsul card.
Modalitatea generală utilizată în abordarea problemei emiterii cardurilor de către bănci este
aceea a stabilirii obiectivelor pe termen scurt şi lung.
Aceste obiective se referă la:
♦ Numărul de carduri ce vor fi emise;
♦ Modul de efectuare a analizei de solvabilitate în cazul credit- cardurilor;
♦ Estimarea numărului de tranzacţii anuale;
♦ Data la care se intenţionează începerea emiterii cardului respectiv;
♦ Canalele de distribuţie (la ghişeu, sucursale, prin poştă etc.);
♦ Tipul de hardware ce urmează a fi folosit;
♦ Strategia de promovare a produsului, modul de organizare a campaniei publicitare etc.
Strategia de emitere se va determina pe baza studiilor de marketing referitoare la poziţia cardului
în cadrul segmentelor de piaţă. Odată stabilită capacitatea de atragere a unui segment de piaţă de
către produsul- card, se va trece la definerea clară a produsului şi a segmentelor- ţintă ale pieţei.
O bancă comercială care se angajează în dezvoltarea produselor- card, poate lansa pe piaţa
instrumentelor de plată bancare trei produse principale, respectiv: carduri de debit, carduri de
credit şi carduri cu facilităţi de descoperire de cont (charge-card cu capacitate de overdraft).
Pornind de la aceste produse principale, fiecare bancă poate emite diferite variante ale cardurilor
amintite, care nu reprezintă altceva decât funcţiuni suplimentare ale cardurilor standard puse în
circulaţie în strânsă concordanţă cu nevoile de moment ale clienţilor tradiţionali ai băncii. În
urma studierii documentaţiei prezentate Băncii Naţionale a României de către banca ce doreşte să
devină emitent de carduri, B.N.R. va emite în curs de 30 de zile de la data primirii documentaţiei
o autorizaţie provizorie, valabilă 90 de zile, perioadă în care emitentul se va afla sub
monitorizarea unei echipe specializate din cadrul B.N.R.
Obiectivele urmărite în perioada de monitorizare sunt:

♦ Derularea zilnică a operaţiunilor;

29
 ♦ Extragerea şi analizarea săptămânală a statisticilor rezultate din utilizarea cardurilor, în
scopul prevenirii unor potenţiale probleme;
♦ Analiza desfăşurării activităţii serviciului de gestiune a riscului (dacă există) sau a celui
responsabil de această activitate;
♦ Analiza modului de decontare a operaţiunilor;
♦ Elaborarea de rapoarte săptămânale de monitorizare.
În situaţia în care rezultatele obţinute în perioada de monitorizare sunt satisfăcătoare,
B.N.R. va emite autorizaţia pentru tipul de card solicitat a fi pus în circulaţie.
Implicarea autorizării cardurilor asupra activităţii bancare se regăseşte doar în
domeniul proiectării, autorizării şi decontării tranzacţiilor. Performanţele scontate pot fi atinse,
însă, numai cu condiţia emiterii unor produse ce se subordonează nevoilor pieţii, ce acţionează în
deplină siguranţă şi oferă posibilităţi multiple de finanţare.

3.1.1. Fluxul operaţional al activităţii de emitere de cârduri către clienţi Orice

program de emitere de carduri presupune patru etape principale, şi
anume:

♦ Proiectarea şi lansarea produselor card;

♦ Analiza şi aprobarea cererilor de emitere;

♦ Producerea şi predarea cardurilor;

♦ Autorizarea şi decontarea tranzacţiilor derulate prin intermediul
cardurilor.
Fiecare din obiectivele etapelor enumerate mai sus trebuie atent programate şi urmărite în
evoluţie pentru a se asigura succesul şi menţinerea produsului pe piaţă.
Pentru proiectarea şi lansarea unui produs card este indicată urmărirea obiectivelor
bancare în ceea ce priveşte emiterea cardurilor. Cu siguranţă că de clarviziunea proiectului de
emitere şi de adptarea programului propus la necesităţile pieţei, depinde în mare măsură succesul
produsului ce se intenţionează a se lansa.

30
 Emiterea cardului se face la cererea persoanei care doreşte să dobândească calitatea de
deţinător şi care va depune în prealabil o cerere scrisă de emitere a cardului, în forma şi în
condiţiile hotărâte de emitent.
Acordarea calităţii de deţinător este un drept descreţionar al emitentului, şi nu un drept al
clientului unei bănci, emitentul asumându-şi obligaţia să verifice, până la eliminarea oricărui
motiv de dubiu, datele cerute persoanei care doreşte să devină deţinător şi pe care aceasta le-a
furnizat. În acest scop, banca emitentă are obligaţia să verifice cel puţin identitatea, autenticitatea
documentelor prezentate şi a veridicităţii şi actualităţii informaţiei pe care acestea o conţin,
precum şi a oricăror date şi elemente de performanţă economico-financiară şi conformitate
administrativă pe care emitentul le-ar putea considera necesare pentru evaluarea activităţii şi
faptelor clientului care ar putea genera riscuri în plata cu card.
În urma acestei analize, emitentul aprobă cererea solicitantului şi îl informează pe acesta
că va deveni posesorul cardului solicitat. În acelaşi timp, banca va da comanda de producere a
cardului respectiv şi va cere un nou fişier în baza de date card.
Pe baza cererilor aprobate, banca va încheia şi semna un acord reciproc cu deţinătorul,
acest acord având prevederi exprese privind drepturile şi obligaţiile părţilor la plata cu card.
După încheierea acordului reciproc, reprezentantul autorizat al băncii emitente va elibera
deţinătorului un card personalizat confecţionat prin procedee tehnologice specifice, astfel încât să
asigure încadrarea în standardele internaţionale ISO 7810 şi ISO 7813 şi să cuprindă în card cel
puţin numele şi prenumele deţinătorului, o codificare care să reflecte unicitatea în circulaţie a
respectivului card, data expirării valabilităţii şi alte elemente de siguranţă, identificare şi
funcţionalitate. În cadrul pregătirii pentru livrarea cardului împreună cu codul PIN se recomandă
un flux automatizat cu o implicare umană cât mai redusă.
Autorizarea tranzacţiilor presupune verificarea disponibilităţilor proprii ale clientului ca
proces anterior efectuării actului de comerţ (predarea unui bun sau serviciu). Autorizarea
tranzacţiilor presupune existenţa unui sistem informatic performant în bancă, care să asigure în
timp real informaţii despre nivelul disponibilităţilor proprii ale deţinătorului de card.

Decontarea tranzacţiilor efectuate prin intermediul cardurilor urmăreşte aceleaşi principii de plată
aferente oricărui act bancar tradiţional.

3.1.2. Sistemul informatic pentru emiterea de carduri

un sistem bancar integrat în emiterea de carduri presupune existenţa a două componente
principale care prin interconexiune permanentă asigură pe de o parte fluentizarea fluxurilor

31
informaţionale de plăţi, iar pe de altă parte securizarea activităţilor de autorizare şi decontare a
tranzacţiilor. Aceste componente sunt:
♦ Subsistemul de autorizare şi decontare tranzacţii, aici integrându-se şi logistica
bancară care asigură servicii de consultanţă şi asistenţă clienţilor.
♦ Subsistemul informatic ce reprezintă componenta esenţială a programului de
susţinere a operaţiunilor cu carduri. Acest sistem asigură menţinerea bazei de date a
cardurilor emise, actualizarea în timp real a conturilor de carduri şi autorizarea
directă şi pe deplin securizată a tranzacţiilor ăn derulare.
Companii prestigioase de soft au dezvoltat aplicaţii impresionante în domeniul
operaţiunilor cu carduri.
Indiferent de structura logică a programelor, producătorii, fie că editează sub sigla IBM
sau ARKANSAS, DIGITAL, RS/2 etc., nu sunt preocupaţi decât de două elemente esenţiale,
respectiv autorizarea tranzacţiilor în condiţii de deplină siguranţă şi decontarea în timp real
a tuturor tranzacţiilor efectuate.
Tendinţa actuală în domeniul softului pentru asistenţă programe pe carduri o reprezintă
punerea în operă a unor aplicaţii deosebit de performante care să asigure desfăşurarea tuturor
operaţiunilor din domeniul afacerilor bancare cu carduri cu o implicare redusă a factorului uman.
În acest domeniu, tendinţa de supercomputerizare a avut loc ca o necesitate stringentă de
securizare a tranzacţiilor, întrucât din experienţa pieţei s-a constatat o nevoie crescândă de mărire
a vitezei de răspuns a cererilor de autorizare pentru tranzacţiile cu carduri aflate în derulare în
orice punct de pe mapamond.

3.1.3. Profitabilitatea bancară obţinută din operaţiuni de emitere de carduri Orice

proiect bancar trebuie subordonat ideii de profitabilitate, indiferent dacă se
referă la un domeniu consacrat (creditare, spre exemplu) sau la unul de dată mai recentă
(emisiune de carduri). În acelaşi mod se pune problema şi în cazul programelor de carduri ale
unei bănci comerciale, chiar dacă cardul are o "istorie" de numai 40 de ani în cadrul
instrumentelor bancare de plată fără numerar.
În domeniul plăţilor cu card, problema esenţială o reprezintă determinarea programului
primordial care să asigure profitabilitatea unei activităţi bancare constante şi eficiente, respectiv
emisiunea de carduri urmată de acceptarea la comercianţi sau invers.

32
 Succesul unui program de carduri este direct condiţionat de eficienţa unui proiect de
emitere a acestui instrument modern de plată, un astfel de proiect bazându-se pe o analiză care
este structurată pe patru etape şi conţine următoarele elemente:

♦ Produsul;
♦ Valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al
produsului, în care se include:

- numărul de carduri emise;

- cheltuieli cu producerea plasticului din care urmează a se

confecţiona cardul;

- numărul de operaţiuni anuale cu card;

- taxe plătite proprietarului de marcă (VISA, Europay, Ameri

canExpress);

- taxe de rambursare între membri;

- taxe plătite de către purtătorul de card etc.

valoarea costurilor implicate în emiterea şi funcţionarea unui program de emitere;

venituri previzionate;
rezultatul financiar obţinut;
numărul de carduri presupus a fi emise.
Dincolo de rezultatele relevante care indică profitabilitatea evidentă a unui program de
emitere de carduri, trebuie ţinut cont de faptul că numai anumite venituri asigură valorificarea
integrală a efortului bancar. Din analiza veniturilor rezultă faptul că profitul bancar se obţine în
mod indubitabil din comisioanele încasate ca urmare a utilizării acestui instrument de plată.

Astfel, se poate concluziona că o reorientare a activităţii bancare către domeniile de servicii,

respectiv venituri din comisioane, nu poategenera decât profitabilitatea ridicată, constantă şi
perpetuă.
Dacă luăm în considerare faptul că o bancă poate promova simultan emiterea unor
carduri cu facilităţi multiple şi că, printr-o preocupare frecventă, poate achiziţiona în portofoliul
valorilor sale contracte de procesare tranzacţii cu carduri, se poate identifica cu uşurinţă şansa
actuală a băncilor comerciale de a obţine profituri substanţiale din programe de carduri.
Rezultă că dacă, dintr-un program de emitere debit-carduri, beneficiile băncii constau în
comisioane substanţiale şi surse bancare ieftine (depozit de cont curent), în cazul unui produs

33
credit sau overdraft, aceeaşi bancă poate beneficia de venituri din dobânzi, dar şi de fructificarea
sigură a surselor sale temporar disponibile. Nu mai trebuie insistat asupra reducerii expunerii
băncilor la fenomenul de nerambursare a creditelor, întru-cât riscul se dispersează către un număr
ridicat de utilizatori egal cu cel al cardurilor lansate. Dacă se mai adaugă şi comisioanele de
procesare a tranzacţiilor depuse la încasare de comerciant, putem obţine cea de-a treia sursă de
venit din acelaşi produs-program.
Iata cum, dintr-o iniţiativa bancară judicios elaborată, se pot genera venituri însemnate,
asigurându-se valorificarea fondurilor temporar disponibile din economie, în acelaşi timp având
loc crearea acelor comportamente numite "benefic bancare" care asigură disciplinarea liber
consimţită a mediului de plăţi.

3.2.Acceptarea cardurilor
Acceptarea la decontare a tranzacţiilor derulate prin intermediul cardurilor la
comercianţii care au încheiat cu o bancă comercială contracte de procesare a acestui tip de
operaţiuni reprezintă cea de-a doua verigă esenţială a unui program integrat de afaceri bancare cu
carduri. Pe plan internaţional, acest proces este denumit generic acquiring system (din engleză:
acquiring = acceptare, achiziţie).
Comerciantul este o persoană juridică sau un automat programabil asupra căruia aceasta
are constituită şi poate prelua răspunderea materială şi care acceptă cardurile ca mijloc pentru
plată ca parte a unui sistem de prevenire şi împărţire a riscului, la care, în termenele şi condiţiile
obligaţiilor reciproce, este parte şi asupra căruia poate cere să fie instruit.
Programul de acceptare presupune în primul rând încheierea unor contracte de procesare
a tranzacţiilor cu carduri între bancă şi un comerciant, prin contractul de acceptare comerciantul
declarând disponibilitatea sa de a accepta la plată cardul.
Banca emitentă a cardului va încheia şi semna obligaţii reciproce cu comercianţii în
scopul promovării cardului său pentru a fi acceptat ca mijloc pentru plată, fără ca obligaţiile
reciproce să aducă atingere dreptului comerciantului de a-şi asuma riscuri, a refuza discreţionar
sau a se informa, după caz, în termenii şi condiţiile prevăzute pentru autorizare, asupra opiniei
emitentului în legătură cu bonitatea deţinatorului cardului acceptabil ca mijloc de plată, la
momentul tranzacţiei la comerciant, precum şi asupra oricărui element care, în opinia
comerciantului, poate sprijini finalitatea decontării.
Decontarea este descărcarea de o obligaţie între două sau mai multe părţi, inclusiv între
acelea având calitatea de participant la decontare în vederea finalizării transferului de fonduri şi

34
trecerii acestora în mod necondiţionat şi irevocabil în proprietatea beneficiarului, printr-o formă
de finalitate a plăţii.
În cazul decontărilor fără numerar, părţile reflectă descărcarea de obligaţii prin înscrieri
în evidenţe, inclusiv în conturi deţinute la cel puţin o bancă şi/ sau la un agent de decontare
desemnat prin obligaţii reciproce ca parte a unui sistem interbancar de transfer de fonduri. O
decontare între două părţi este considerată finală în cazul şi la momentul când un transfer
irevocabil al creditului se produce în conturile deschise de către agenţii de decontare ai celor două
părţi la o instituţie de decontare (bancă) definită.
Instituţia de decontare, de obicei banca de emisiune, îşi asigură obligaţia de punere la
dispoziţia participantului la decontare primitor, în mod definitiv şi irevocabil, fondurile pe care
le-a primit de la participantul la decontare expeditor; momentul descărcării de obligaţie coincide
cu momentul hotărât de părţi pentru înregistrarea în evidenţele instituţiei de decontare, inclusiv în
conturi, fie imediat, fie în aceeaşi zi, fie în ziua următoare, fie în alt moment în timp, conform
practicii internaţionale, această finalitate a plăţii fiind definită finalitatea decontării.
În virtutea contractului încheiat, comerciantul are obligaţia afişării la loc vizibil, mai
precis pe uşa principală şi în zona caselor de marcat, a siglei (VISA, EuroCars,

MasterCardetc.) indicându-se astfel disponibilitatea vânzătorului de a accepta un card emis sub

sigla afişată, cât şi tipurile de carduri ce operează în mediul comercial respectiv.în virtutea
aceluiaşi contract încheiat, banca pune la dispoziţia comerciantului atât servicii de decontare, cât
şi servicii de autorizare carduri. Prin această din urmă facilitate, operatorul bancar asigură
vânzătorul într-un interval de maxim 15 secunde că instrumentul de plată propus pentru plată este
perfect valabil şi că deţinătorul acestuia se află în posesia fondurilor care să acopere tranzacţia
dorită.
Dacă obligaţiile reciproce cu emitentul nu prevăd altfel, ori de câte ori un comerciant a
acceptat cardul ca mijloc pentru plată, el va realiza o evidenţă şi cel puţin o copie sub forma
chitanţei, facturii sau a oricărei alte forme scrise pe baza căreia utilizatorul, prin contrasemnare
pe loc, să poată recunoaşte ulterior transferarea de către comerciant a proprietăţii asupra bunurilor
şi/ sau consumul de servicii. Comerciantul are totodată obligaţia ca la prima cerere şi fără
amânare să pună definitiv la dispoziţia utilizatorului o copie a unei astfel de evidenţe.
În cazul tranzacţiilor, comerciantul poate fi şi un automat programabil. Automatul
programabil este un dispozitiv ale cărui date de ieşire depind de datele de intrare şi de logica
programului intern prin care, cu ajutorul unui card compatibil, sunt iniţiate şi pot fi efectuate

35
operaţii în numele şi pe contul unui comerciant care are constituită şi poate prelua răspunderea
materială asupra automatului programabil, inclusiv asupra:
a) distribuitorului automat de numerar, denumit conform practicii internaţionale cash
dispenser, care este un dispozitiv electro-mecanic ce permite unui utilizator de card accesul la
dreptul deţinătorului de a retrage disponibil din contul său, sub forma bancnotelor şi uneori şi sub
forma monedelor metalice;
b)ghişeul automat de bancă, denumit prescurtat, conform practicii internaţionale,
ATM, care este un dispozitiv electro-mecanic ce permite unui utilizator de card accesul la dreptul
deţinătorului de a retrage disponibil din contul său sub forma numerarului şi/ sau să aibă acces la
diferite servicii de informare asupra situaţiei unor conturi, asupra transferurilor de fonduri sau
asupra acceptării de depozite.
a) terminalul pentru transferul electronic de fonduri de la punctul de vânzare,
denumit prescurtat, conform practicii internaţionale, EFT POS, care este un dispozitiv ce permite
preluarea, captarea şi, în unele cazuri, transmiterea de informaţie asupra plăţii cu card prin
mijloace electronice de la puncte de vânzare, de obicei cu amănuntul, ale comerciantului.
Fluxul operaţional, în cazul acceptării la plată a tranzacţiilor cu carduri la comercianţi,
presupune parcurgerea unui segment de program prezentat în continuare.

3.2.1. Fluxul operaţional al activităţii de acceptare la plată a cârdurilor

Tranzacţia se derulează în mediu electronic, adică legătura între comerciant şi banca
emitentă este asigurată în timp real prin echipamente electronice şi softuri specializate şi în
condiţii de deplină siguranţă. Având în vedere că legătura dintre comerciant, banca acceptatoare,
centrul de autorizare şi procesare şi banca emitentă este asigurată de un soft proprietar,
imixtiunea factorului uman este limitată doar de sarcini strict precizate, cum ar fi: comunicarea
autorizării, întreţinerea sistemului la parametrii optimi.
În cadrul unei tranzacţii, deţinătorul cardului solicită comerciantului achiziţionarea unui
bun sau serviciu, prezentând la plată cardul. Comerciantul solicită autorizarea tranzacţiei
centrului de autorizare care, la rândul său, transmite cererea de autorizare băncii emitente a
cardului. Banca emitentă va verifica contul deţinătorului de card în sensul existenţei
disponibilului pentru plată; dacă există disponibil suficient, banca va autoriza tranzacţia. Centru
de autorizare va transmite codul de autorizare comerciantului care va accepta cardul deţinătorului
pentru plată şi va preda bunul sau va presta serviciul solicitat de clientul său - deţinător de card.

36
Toată această schemă logică a operaţiunii de acceptare la plată a tranzacţiilor cu carduri se
realizează în maxim 15 secunde.
Rezultatul autorizării poate conţine unul din următoarele tipuri de mesaj referitor
la card:

♦ acceptarea pentru toată suma plăţii;

♦ solicitarea de instrucţiuni suplimentare la o adresă într-un interval de timp şi prin
proceduri cunoscute de plăţi din obligaţiile reciproce;

♦ neacceptare ca mijloc pentru plată;

♦ neacceptare ca mijloc pentru plată, cu solicitarea comerciantului de a confisca
respectivul card. Acest mesaj se prezintă în cazul în care cardul respectiv a fost
declarat furat de catre adevăratul posesor al cardului.
Emitentul va identifica activitatea suspectă cu carduri la comerciant prin compararea
tranzacţiilor decontate cu datele care reflectă autorizările cerute şi acordate comerciantului şi cu
nivelele de risc adoptate de emitent, notificând comerciantului şi altor persoane interesate
informaţia şi orice alt document care le-ar putea fundamenta decizii de prevenire a riscurilor de
neplată, de limitare sau împărţire a efectelor acestuia, după caz.
Emitentul are obligaţia să definească activitatea frauduloasă a deţinătorului şi să se
informeze în legătură cu aceasta din orice sursă pentru evitarea riscurilor de neplată.activitatea
frauduloasă presupune existenţa următoarelor elemente:
♦ obţinerea unui card de către un deţinător care se dovedeşte ulterior că nu era
îndreptăţit să îl obţină sau să mai beneficieze de drepturile pe care i le conferă;
♦ obţinerea unui card de către un deţinător se dovedeşte că a fost făcută pe baza
furnizării de către acesta a unor date false privind bonitatea sa.
Emitentul va identifica activitatea neobişnuită la comerciant şi deţinător, care prin
desfăşurarea şi consecinţele ei depăşeşte anumite limite, fie din punct de vedere al acumulării, fie
din punct de vedere al apariţiei unui exces de tranzacţii pe credit ale comerciantului, fie din punct
de vedere al apariţiei unui ritm accelerat de creştere a depozitelor bancare ale deţinătorului de
carduri, fie din orice alte motive pe care consideră oportun să le urmărească pentru evitarea
riscurilor de neplată, notificând comerciantului, deţinătorului, precum şi altor persoane şi
autorităţi relevante informaţia şi orice document care le-ar putea fundamenta decizii pentru
prevenirea, limitarea sau împărţirea, după caz, a riscurilor de neplată.
În concluzie, autorizarea plăţii cu card este un ansamblu de metode şi proceduri
prevăzute în obligaţii reciproce prin care, inclusiv prin intermediul unui automat programabil,

37
comerciantul transmite informaţia referitoare la un card pentru care doreşte să minimizeze riscul
de a-l prezenta ca mijloc de plată, informaţie pe baza căreia cere şi primeşte un răspuns care
reflectă opinia băncii emitente a cardului respectiv.

3.2.2. Sistemul informatic pentru operaţiunile de acceptare carduri

Aşa cum s-a afirmat, nevoia stringentă de securizare a tranzacţiilor şi a decontării
operaţiunii în timp real a generat preocuparea elaborării unor aplicaţii informatice care să asigure
îndeplinirea, în condiţii optime, a dezideratelor bancare. Pentru aceasta, firme prestigioase de
soft, precum ARKANSAS, CARDTECH, RS/2 etc., au proiectat şi pus în practică sisteme solide
care asigură autorizarea tranzacţiilor, compensarea şi decontarea acestora, reglementarea
conturilor comercianţilor şi ale deţinătorilor de card.
Perfecţionările tehnologice au asigurat asemenea performanţe, încât funcţiunile bancare
(atât de front-office, cât şi de back-office) sunt preluate şi duse la îndeplinire de aceste aplicaţii,
înregistrându-se astfel reduceri considerabile ale efortului uman şi creându-se disponibilităţi
evidente pentru îmbunătăţirea afacerii în sine şi realizarea de studii aprofundate pe piaţă.

3.2.3. Profitabilitatea bancară din operaţiuni de decontare a tranzacţiilor prin carduri.

Orice activitate de acceptare a tranzacţiilor cu carduri are cel puţin două surse de
profitabilitate, şi anume:

• un procent din valoarea tranzacţiilor derulate la comercianţi şi,

• venituri din decontări interbancare oferite de banca emitentă a cardului prin care
au fost efectuate tranzacţiile.
Cauza care a generat dilema fundamentală a programelor bancare de carduri poate fi
identificată în venituri substanţiale ce se încasează din operaţiunile de acceptare şi procesare a
tranzacţiilor, în condiţiile în care investiţia iniţială de infrastructură poate fi amortizată într-un
interval foarte scurt. În această situaţie, se pune întrebarea dacă o bancă nu ar putea înregistra
venituri suficiente fără dezvoltarea unui program de emitere de carduri, cu tot apanajul pe care îl
implică producerea cardului, eliberarea produsului, administrarea bazei de date privind deţinătorii
de carduri, urmărirea debitorilor, decontarea operaţiunilor în conturi individuale etc..

Experienţa de piaţă a dovedit însă că numai o dezvoltare paralelă a celor două programe
de carduri poate asigura succesul operaţiunilor de "retail bancar" (promovare produse şi servicii

38
bancare pentru persoane fizice); fără existenţa cardurilor pe piaţă, programele de acceptare nu-şi
au rostul, dar nici inexistenţa punctelor comerciale, în care se acceptă la plată cardul, nu
stimulează utilizarea cardurilor emise. Luând în considerare aceste realităţi, proiectarea unui
sistem de acceptare de acrduri pe baze realiste şi în deplină concordanţă cu necesităţile de
moment ale pieţei nu poate genera decât profituri bancare în continuă creştere.
În cadrul analizei rentabilităţii privind programul de acceptare a tranzacţiilor cu carduri, o
bancă ia în considerare următoarele:
• categoriile de comercianţi, acestea fiind: hoteluri, restaurante, companii aeriene,
agenţii de închirieri auto, agenţii de turism, staţii de benzină, magazine;
• unităţile de eliberări numerar ale băncii. Banca ia în calcul următoarele elemente:
structura eliberărilor de numerar pe zone, valoarea medie a unei tranzacţii la
comercianţi, taxe de decontare a tranzacţiilor, taxe pe volumul brut al vânzărilor
comerciantului, comisionul plătit către emitent, taxe plătite la Romcard, număr de
operaţiuni anulate şi costul unei anulări, numărul operaţiunilor returnate, numărul
total de tranzacţii la diferite categorii de comercianţi, numărul eliberărilor de numerar
şi numărul de refuzuri;
• costurile estimate referitoare la: taxe de acces în bandă, taxe de decontare, taxe
pe volumul vânzărilor, costuri de transmitere, taxe de expediere fotocopii, microfilm,
comisioane către banca emitentă şi către Romcard, plata abonamentelor către
Romcard, cheltuieli de afiliere la proprietarii de marcă şi de participare la înfiintarea
Romcard, cheltuieli cu mijloace materiale;
• venituri estimate a se obţine din comisionul perceput de la comercianţi şi din
comisionul perceput de la emitent pentru eliberări de numerar.
Comparând cheltuielile făcute cu venituri realizate, se obţine rezultatul băncii care poate
fi profit sau pierdere. Este de aşteptat ca în primul an, datorită investiţiei solicitate de punere în
aplicare a programului de acceptare, să se obţină un rezultat financiar nefavorabil. Acest rezultat
va fi acoperit în anii următori.

Băncile comerciale pot obţine rezultate financiare considerabile din administrarea

tranzacţiilor de comerţ en-detail fără eforturi bancare însemnate. Proiecţia veniturilor şi a
cheltuielilor proiectului de acceptare a tranzacţiilor cu carduri nu face decât să întărească
afirmaţiile anterioare.

CAPITOLUL IV ACTIVITĂŢI BANCARE

CU CARDURI ÎN ROMÂNIA
5

39
 Preocupate în permanenţă de diversificarea produselor şi serviciilor oferite clienţilor lor,
precum şi de adoptarea activităţii de specialitate la nivelul standardelor internaţionale,
principalele bănci comerciale din România s-au lansat în proiectarea şi dezvoltarea unor
programe ambiţioase de carduri.
Considerentele pentru care băncile din România au introdus sistemul de plată bazat pe
carduri sunt reprezentate în primul rând de avantajele pe termen mediu şi lung oferite, şi anume:
diminuarea numerarului în circulaţie, creşterea corespunzătoare a plăţilor prin virament şi a
plăţilor prin conturi, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru agenţii economici şi pentru
bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a-şi diversifica serviciile oferite, astfel încât să vină căt
mai mult în întâmpinarea dorinţelor clienţilor. Cerinţa orientării de către bănci şi către alte tipuri
de servicii a devenit imperioasă, întrucât se pare că, în momentul de faţă, principalul serviciu al
băncilor, creditele bancare, se află într-o perioadă de stabilizare.

4.1. Stadiul organizării pieţei bancare de carduri în România

Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de carduri bancare în România.
Tranzacţiile cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul
bancar internaţional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de
Organizaţia Naţională de Turism, reprezenta un privilegiu numai pentru persoanele fizice
nerezidente.
Din anul 1992, bănci comerciale româneşti, cum ar fi: Banca Agricolă, Banca Comercială
Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Română de Comerţ Exterior, Banca Română
"Ion Ţiriac", iar ulterior, din 1995 şi Banc Post, au pus bazele programelor de carduri în
România, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât şi în crearea condiţiilor pentru acceptarea
acestor instrumente de plată cxa mijloc de decontare în mediul economic românesc.
Intenţiile băncilor sus menţionate au fost materializate în primă fază prin aderarea lor la
sistemele mondiale VISA INTERNATIONAL şi ulterior, în anul 1994, la EUROPAY
INTERNATIONAL (promotor al cardurilor EUROCARD şi MASTERCARD), precum şi prin
cererea unor departamente bancare specializate, dedicate exclusiv operaţiunilor cu carduri. Aceste
nuclee bancare au înregistrat o dezvoltare însemnată, ajungându-se în 1996 la transformarea lor în
puternice centre de profit, care reprezintă baza viitoarelor segmente de "retail" bancar.
În prima etapă, s-a asigurat autorizarea operaţiunilor cu carduri, urmând ca apoi să se
realizeze decontarea efectivă a tranzacţiilor, practic circulaţia "prin cont" a banilor. Strategia pe

40
care băncile au adoptat-o se caracterizează prin elemente importante. În primul rând s-a creat
logistica, suportul necesar pentru deţinătorii de carduri din străinătate emise de bănci străine,
pentru a putea fi utilizate oriunde în România.
Pasul următor a fost etapa de emisiune, în care băncile româneşti au devenit capabile să
emită cărţi de credit deţinătorilor români, care trebuie să îndeplinească condiţia minimă de a avea
cont la una din cele 5 bănci amintite mai sus.
Primul pas deja demarat, urmează următorul pas, care a avut un orizont ceva mai
îndepărtat, circa un an, în care băncile româneşti au devenit capabile să emită cărţi de credit. De
fapt, s-au conturat două sub-etape. Una în care băncile au emis cărţi de plată în valută, aşa-zisele
"Bussines-card", pentru reprezentanţi ai firmelor care au conturi la băncile respective, carduri ce
vor putea fi utilizate numai în străinătate. A doua sub-etapă cuprinde cărţi de plată emise în lei
pentru cetăţeni români deţinători de canturi în lei la băncile din România şi care vor fi utilizate în
magazinele, restaurantele, hotelurile etc. din România.
Cu ajutorul consultanţilor concretizaţi în organisme specializate internaţionale, în
România a fost organizată piaţa de acceptare a instrumentelor moderne de plată-cardurile.
Băncile comerciale promotoare, constituite într-un veritabil forum de carduri, au pornit în
1993 programe de procesare tranzacţii derulate prin carduri emise de sistemul bancar
internaţional.

Într-un timp foarte scurt, băncile comerciale au retras în sfera pplăţilor prin carduri toţi
comercianţii reprezentativi din România, astfel încât la sfârşitul anului 2000 pe teritoriul naţional
se afişau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS şi se
acceptau carduri la decontare într-un număr de 5000 de puncte comerciale româneşti ca: hoteluri,
magazine, restaurante, benzinării, agenţii de turism etc..
Un alt element important, care a asigurat promovarea acestui instrument bancar ca mijloc
de plată în economia românească, l-a reprezentat demararea programelor de emisiuni de carduri
în moneda naţională.
În etapa actuală şi în continuare, populaţia trebuie să se familiarizeze cu noile
instrumente de plată - cardurile. În acest sens, băncile comerciale şi-au elaborat propriile strategii
în vederea emiterii cardului domestic, precum şi a cardurilor internaţionale care sunt carduri de
afaceri emise societăţilor comerciale ai căror reprezentanţi călătoresc în străinătate. Cardurile
proprii emise de băncile comerciale pentru deţinătorii autohtoni pot fi folosite fie ca un card
domestic numai pe piaţa românească, fie ca un card internaţional, numai în străinătate.

41
Concomitent, s-au ales softurile şi echipamentele hardware necesare pentru punerea în operă a
acestui sistem.
În acest fel, în România se va produce o revoluţionare a sistemului de plăţi, se vor
îmbunătăţi şi diversifica serviciile şi produsele bancare oferite comercianţilor sau deţinătorilor de
carduri. Rezultatul va fi, deci, creşterea vitezei de realizare a acestor operaţiuni şi în acelaşi timp
se va reuşi alinierea la standardele internaţionale.
Trebuie remarcat faptul că presiunea exercitată de agenţii economici angajaţi în activităţi
de import - exportdatorată solicitărilor frecvente de schimb şi eliberare de numerar în valută a
fost diminuată prin demiterea cardurilor.
Prin procesarea tranzacţiilor derulate de deţinătorii cardurilor emise, băncile româneşti au
obţinut cel puţin două surse de venit, respectiv venituri din taxe pe operaţiuni şi surse băneşti din
depozite de cont. Câştigul băncii nu a fost reprezentat numai de venitul efectiv sau potenţial al
taxelor din operaţiuni, ci, în special, de constituirea de surse valutare atrase care, printr-o politică
adecvată, conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare şi reduce presiunea asupra rezervelor
valutare ale ţării.

4.2. Romcard - centru de autorizare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri în

România
La 1 martie 1994, cu o investiţie de 500.000 USD, B.C.R., Banca Agricolă, B.R.D.,
Bancorex, Banca Comercială "Ion Ţiriac" şi Banc Post au înfiinţat primul centru de autorizare şi
decontare automată a operaţiunilor derulate prin carduri numit
ROMCARD.
Deoarece băncile româneşti au trecut la emiterea de carduri abia în ianuarie 1996,
activitatea s-a bazat în primii aproape doi ani de la înfiinţare numai pe autorizarea şi decontarea
cardurilor emise în străinătate. Practic pentru orice tranzacţie cu carduri -indiferent că era vorba
de extragere de numerar sau de plată a unor bunuri şi servicii la comerciant - prin Romcard se
obţinea autorizarea operaţiei respective. Circuitul mesajului era: "Are bani în cont" şi pleca de la
centrul de avizare VISA, Europay sau AMEX, iar de aici ajungea la banca emitentă a cardului. La
întoarcere, pe acelaşă traseu, mesajul era: "Acceptaţi sau nu cardul la plată". Tot acest drum
informaşional se parcurge într-un interval de timp de 7 până la 15 secunde.
Pentru efectuarea operaţiei descrise mai sus era nevoie şi de echipamentele necesare.
Astfel, VISA a echipat tehnic centrul de autorizare Romcard prin participarea, împreună cu
băncile fondatoare, la formarea primului operator interbancar al tranzacţiilor cu carduri.

42
 În următorii ani, băncile respective au devenit, pe rând, şi membre EUROPAY, iar în
prezent Romcard este dotat cu câte un server pentru fiecare din cele două sisteme internaţionale
de plată, respectiv VISA şi EUROPAY.
În primii ani de la înfiinţare, Romcard a înregistrat un profit brut de peste 2 miliarde de
lei. Acest rezultat a fost posibil ca urmare a unui volum de activitate extrem de ridicat.În structura
acestui volum, 60% reprezintă operaţiunile privind extragerile de numerar de la ATM-uri. Astăzi,
centrul procesează 100.000 de tranzacţii în 24 de ore, cu o valoare zilnică de aproximativ un
milion de dolari.

Procesarea tranzacţiilor derulate prin carduri a adus venituri însemnate şi băncilor

promotoare. În baza comisionului de procesare, băncile au încasat cel puţin 2 milioane USD,
acoperind astfel investiţia lor iniţială în proiectul de acceptare.

4.3. Perspectivele tranzacţiilor cu carduri în Romania

Toate succesele de debut, precum şi necesitatea reorientării activităţii bancare româneşti
către domenii sigure şi profitabile determină continuitatea şi amplificarea programelor de carduri
din ţara noastră. Astfel, băncile comerciale precum Banca Agricolă, Banca Comercială Română,
Banc Post, Banca Transilvania şi Banca Comercială "Ion Ţiriac" vor lărgi aria de răspândire a
activităţilor cu carduri, acţionând prin toate unităţile lor teritoriale, atât pentru determinerea
acceptării cardurilor ca mijloc de plată, cât şi pentru stimularea eliberării de carduri naţionale.
Analizele efectuate de către compartimentele specializate ale băncilor au indicat că
succesul programelor de carduri va fi direct dependent de tipul cardurilor lansate. Astfel, pe piaţa
românească se vor introduce aproape simultan câte 2-3 produse ale fiecărei bănci promotoare,
care vor satisface atât necesităţile de consum ale persoanelor fizice cu standard mediu sau ridicat,
cât şi cererile de fonduri ale persoanelor mai puţin favorizate în prezent. În acest mod, consumul
individual va fi restimulat, iar toate barierele legate de neasigurarea în timp real şi la nivelul
solicitării fondurilor necesare vor fi suprimate.
Realităţile economiei româneşti de tranziţie, mentalitatea profund înrădăcinată în spectrul
numerarului, dar şi necesitatea asigurării unei treceri graduale la folosirea banilor de plastic au
determinat specialiştii băncilor să abordeze gradual proiectele lor de carduri. În primul rând şi-au
propus să ofere consumatorului un card prin intermediul căruia să poată oricând retrage numerar.
Ulterior, printr-o politică agresivă de "scumpire" a numerarului, atunci când cardul a devenit o
realitate adânc întipărită în conştiinţa comportamentală a mediului economic, vor lansa pe piaţă
cardul de tip "cheltuială directă".

43
 Banca Agricolă, unul dintre marii operatori de carduri din România, a abordat într-un alt
mod programul său de card naţional. Dispunând de o largă reţea teritorială şi având un număr
impresionant de clienţi, atât din domeniul ofertei de consum individual (puncte de desfacere etc.),
cât şi al potenţialilor utilizatori (persoane fizice cu conturi bancare), această bancă lansează
simultan atât produse tip ATM (cash), cât şi carduri de consum direct, îngemănând funcţiunile lor
într-un singur card. Astfel, pentru necesitatea de acoperire a cheltuielilor de deplasare a
angajaţilor firmelor româneşti, dar şi pentru satisfacerea tuturor cerinţelor de consum individual
sau de grup pe parcursul vacanţelor, concediilor, dar şi pentru oferirea posibilităţilor de retragere
de numerar în orice moment, Banca Agricolă emite un card tip Classic, care este folosit atât în
ATM-uri, cât şi în mediul "zip-zap/ imprinter" la comercianţi.
Ceea ce trebuie remarcat la piaţa pmânească de carduri este faptul că, deşi băncile
comerciale se află într-o concurenţă evidentă la nivelul produselor card, orice instrument
emis sub siglă consacrată (VISA, EUROCARD/ MASTERCARD sau AMERICAN
EXPRESS) este imediat un produs naţional acceptat. Desigur, meritul revine tot experienţei
mondiale din domeniul care a impus universalitatea siglei sale, dar nu trebuie neglijată nici
disponibilitatea băncilor de a nu se bloca reciproc în acceptarea cardurilor proprii.
Pentru viitor, datorită carenţelor funcţionale ale instrumentelor de plată la vedere aflate la
dispoziţia agenţilor economici, cardul, prin funcţiunile sale de decontare în timp real, va deveni şi
o realitate a cheltuielilor "en gros".
Banca Agricolă intenţionează şi lansarea unui card de tip "en gros"care va elimina în
scurt timp toate inconvenientele generate de asigurarea, securizarea şi transferul numerarului
între participanţii la comerţul en gros.
Pe lângă băncile promotoare ale programului de carduri în România, chiar şi bănci mai
mici apărute în ultimul timp în spectrul afacerilor din România, au sesizat importanţa proiectelor
de carduri.
În concluzie, acest motor numit proiect bancar de carduri, va genera în scurt timp
impunerea cu succes a acestui instrument de decontare în mediul economic românesc.

44
 CAPITOLUL V
SMART - CARDUL

5.1. Conceptul de smart-card

Ideea de a adăuga un circuit integrat numit chip la un card de plastic standard a apărut cu
mult timp în urmă, chiar din momentul în care chip-ul a devenit suficient de mic pentru a putea fi
încorporat în card şi destul de sigur în funcţionare pentru a putea fi utilizat în domeniul
cardurilor.În ultimii ani a fost dezvoltată o imensitate de posibile aplicaţii ale smart-cardului
pentru servicii financiare şi alte scopuri.
Industria smart-cardurilor a văzut din start potenţialul atractiv pe care îl oferea sectorul
financiar, dar unele limitări tehnice au încetinit oarecum creşterea rapidă a acestei pieţe. Franţa a
fost pioniera în lansarea smart-cardurilor pentru aplicaţii financiare prin convertirea cardurilor
bancare în smart-carduri. Experienţa acumulată pe piaţa franceză a condus la multiple
îmbunătăţiri aduse tehnologiei de fabricare a chip-urilor, precum şi la o mai bună înţelegere a
comportamentului deţinătorilor de carduri şi a comercianţilor. În prezent, cea mai bună aplivaţie
folosind un smart-card este în telefonia publică. Cardurile folosite sunt carduri care
înmagazinează informaţie, dar nu conţin microprocesor. Aproximativ 200 de milioane de astfel de
smart-carduri sunt emise annual în Franţa şi în Germania, şi multe alte ţări, printre care şi
România, folosesc sau îşi propun folosirea de sisteme similare.
Cardurile cu chip mai sunt numite şi smart-carduri, carduri cu circuit integrat sau carduri
cu microprocesor. Un chip cu microprocesor este un computer în miniatură. Ca şi un computer,
are un sistem de operare care oferă funcţiile de bază ca citirea şi scrierea. Pe acest suport se pot
rula aplicaţii care utilizează parametri sau opţiuni care pot fi stabiliţi de către emitentul cardului şi
folosesc date specifice deţinătorului de card, cum ar fi numărul contului acestuia.

45
 Chip-urile se deosebesc între ele prin capacitatea lor de prelucrare şi prin tipul şi
cantitatea de memorie pe care o conţin. Tipurile de memorie include:
a. RAM (Random Access Memory): memorie cu viteză mare care necesită electricitate
pentru a menţine informaţiile. Este folosită pentru stocare temporară în timpul
tranzacţiilor cu chip;
b. ROM (Read Only Memory): memorie permanentă care nu poate fi schimbată
odată ce a fost creată. Este folosită pentru sistemul de operare şi pentru stocarea
permanentă a informaţiilor;
c. EEPROM (Electronically Eraseble Programmable Read Only Memory): memorie care
poate fi ştearsă şi reutilizată, dar care nu necesită curent electric pentru a menţine
informaţiile. Este folosită pentru a stoca informaţiile care se vor schimba, cum ar fi
tranzacţiile efectuate.
Un card cu microprocesor poate să conţină, pe o aceeaşi componentă (de unde şi
denumirea de "mono-chip"), un microprocesor, diferite memorii, magistrale de adrese şi de date
etc. anumite societăţi industriale au dezvoltat cartele cu microcircuite "bi-chip" şi chiar "multi-
chip".
Cartela bancară franceză cu microprocesor Bull CP8 reprezintă exemplul cel mai
cunoscut de cartelă cu microprocesor. Microcircuitul cuprinde, în afara microprocesorului
propriu-zis pe 8 biţi, o memorie program, o memorie de lucruşi o memorie de date.
Informaţia stocată în cadrul microcircuitului este structurată în cuvinte de 32 de biţi,
primii 4 biţi sistem şi ei au un rol de indicatori de stare ai sistemului, acesta fiind programat să
acţioneze în mod diferit în funcţie de valoarea biţilor respectivi. Aceşti biţi sunt următorii:

• Un biţ de validare, indicând dacă cuvântul este liber (nescris) sau dacă el
a fost scris (cuvântul nu poate fi rescris);
• Un biţ ce specifică tipul tranzacţiei, respectiv dacă aceasta este monetară
sau prestatară;

• Un biţ de protejare a memoriei: cuvânt secret sau nesecret;

• Un biţ de inceput de bloc.

Funcţionarea microcircuitului depinde de cheile introduse în diferite stadii ale vieţii
cartelelor, chei care pot fi:

• Cheia "fabricantului": serveşte la protejarea cartelei până la

personalizarea sa. Ea este constituită din numărul de serie al cardului, indicaţii
referitoare la fabricant, la tipul de cartelă şi alte informatii;

46
 • Cheia "bancă": este necesară pentru a ănregistra un plafon de cheltuieli
şi periodicitatea acestuia, pentru modificarea PIN-ului. Această cheie este proprie
fiecărei cartele;

• Cheia de "tranzacţie": serveşte la calculul certificării tranzacţiilor;

• Cheia de "deschidere" sau "prestatară": autorizează accese la cuvinte

pentru unul sau mai mulţi prestatari anterior stabiliţi.
Dupăintroducerea cardului într-un automat, microcircuitul se autoverifică. Dacă
componentele sale sunt operaţionale, atunci cardul aşteaptă ordinele automatului la care este
conectat. Orice semnal care provine de la un automat oarecare trebuie să respecte regulile
protocolului de transport al datelor, cardul refuzând să conlucreze cu un echipament care prezintă
anomalii.
Dacă controlul stărilor şi procedura folosită de către automat sunt corecte, cardul va
răspunde diferitelor cereri ale acestuia, precum: cererea de identificare a cardului, verificarea
codului confidenţial, cererea de înregistrare a unei tranzacţii în zone de memorie, ş.a. Spre
exemplu, când o cerere de înregistrare a unei date este făcută, microcircuitul va verifica dacă
această cerere provine de la un operator autorizat (prin verificarea cheii), dacă spaţiul memoriei
de date este disponibil pentru a scrie această informaţie (existenţa unei cantităţi suficiente de
cuvinte nescrise), va verifica conformitatea structurii mesajului recepţionat cu procedurile şi
algoritmii în vigoare pentru aplicare şi, în sfârşit, va înscrie datele în unul sau mai multe cuvinte
ale memoriei de date, poziţionând biţulsistem de validare a cuvântului pe 0, ceea ce înseamnă că
acesta este scris şi că aici nu se vor mai putea înregistra date.
Pentru a atesta că cererea privind identificarea posesorului a fost corect procesată,
microprocesorul controlează el însuşi PIN-ul tastat de către acesta de la tastatura unui automat
bancar, comparând-ul cu PIN-ul înregistrat într-o zonă secretă a cartelei. Dacă PIN-ul tastat de
posesorul cartelei bancare este identic cu cel înregistrat în microcircuit, atunci microprocesorul
autorizează, sub diferite controale, accesul la anumite zone ale memoriei. Accesul este interzis în
zona secretă a memoriei din momentul în care cardul bancar este personalizat, adică înainte de
remiterea sa posesorului pentru prima utilizare. Toate tentativele de introducere a PIN-ului sunt
înregistrate în memoria microcircuitului.
Pentru aplicaţiile bancare, după trei introduceri eronate succesive ale PIN-ului,
microprocesorul interzice folosirea cartelei bancare atâta timp cât aceasta nu a fost revalidată de
către un aparat bancar cu ajutorul PIN-ului corect şi a introducerii cheii
"banca".

47
 Plafonul de cheltuieli lunare permis a fi afectuat cu ajutorul cartelei este administrat
printr-un dispozitiv de control dublu, şi anume:
- Controlul de flux pentru operaţiunile efectuate cu ajutorul certificatelor. În
locd să se administreze un plafon de cumpărare, la un anumit număr de operaţii realizate pe
anumite echipamente pe o perioadă de timp dată se declanşează o procedură de securitate
suplimentară, care constă într-un apel sistematic la centrul de autorizare, ceea ce permite
purtătorului să continue să-şi folosească cartela. În momentul în care perioada de timp s-a scurs,
microprocesorul repune contoarele de control la zero.
- Controlul de plafon pentru operaţiile efectuate cu ajutorul terminalelor de plată (POS).
Un plafon de cheltuieli autorizate dinainte pe o animită perioadă (7 zile riscante) este administrat
la nivelul cartelei, fără ca pentru efectuarea acestuia contul purtătorului să fi fost în prealabil
debitat din suma totală a plafonului. Acest control permite să se declanşeze, în cazul în care este
necesar, un apel la centrul de autorizare.
Cel mai simplu smart-card de are o capacitate mică de memorie, aproximativ 1000 biţi şi
nu are microprocesor. Cardurile cu memorie şi cu capacităţi de procesare mai mari costă, de
regulă, mai mult. Cu toate acestea, costul scade mult în raport cu creşterea cantităţii de carduri
utilizate.
Un smart-card de putere medie conţine un microprocesor capabil să execute operaţiuni
logice şi de criptare. Un astfel de smart-card poate avea 128 biţi RAM, aproximativ 4000 biţi
ROM şi aproximativ 100 biţi EEPROM.

Smart-card-urile mai complexe sunt proiectate pentru aplicaţii care impun o mare
securitate. Acestea sunt capabile să execute proceduri foarte sofisticate de criptare/decriptare şi
tind să aibă o mai mare capacitate de memorie, din care cauză sunt considerabil mai scumpe.
Unele smart-card-uri sunt proiectate pentru scopuri speciale, cum ar fi, de exemplu,
reţelele pentru telefonia mobilă (GSM). Unele aplicaţii legate de îngrijirea sănătăţii folosesc
carduri cu cea mai mare capacitate de memorie posibilă în prezent.
Smart- card-ul fără contact este u nou tip de chip-card cu microprocesor. În loc să fie
necesar un contact fizic între cititorul de carduri şi cardul propriu-zis pentru transmiterea
informaţiilor, aşa cum se întâmplă cu smart-card-urile convenţionale, comunicarea se face cu
ajutorul undelor radio. Acest tip de card este atractiv pentru utilizări la tranzite masive sau la plata
taxelor de drumuri, unde viteza este importantă şi tranzacţiile au o valoare mică.

48
 Astăzi există aproximativ 170 de tipuri de smart-card-uri din lume, produse de mai mult
de 40 de companii. Există peste 10 companii care se ocupă de producerea chipurilor folosite
pentru carduri.
Smart-card-urile sunt fabricate respectând standardele ISO. Fabricarea unui smart-card
presupune, în primul rând, producerea chip-urilor. Chip-ul este un mic pătrat fabricat din material
semiconductor subţire, de obicei siliciu, care conţine un set specific de caracteristici electrice.
Fiecare chip este introdus într-un modul. Acest modul îndeplineşte două funcţiuni şi anume:
protejează chip-ul de mediul exterior (de exemplu: umezeală) şi conţine contactele electrice care
alimentează chip-ul cu energie electrică şi îl face capabil să comunice cu terminalul. Pentru a
finaliza un smart-card, fabricantul înglobează chip-ul într-un card de plastic.
Cea mai mare parte a informaţiilor conţinute într-un chip sunt înscrise în memoria ROM
în timpul fabricaţiei acestuia, din raţiuni de eficienţă a costurilor. Sistemul de operare al chip-ului
şi mai multe aplicaţii sunt stocate în memoria RAM. Opţiunile şi informaţiile specifice
deţinătorului de card sunt programate în memoria EEPROM atunci când un card este dat spre
utilizare. Tot atunci, cardul este embosat şi personalizat, iar banda magnetică este codată cu
informaţii care corespund informaţiilor înglobate în chip.

Din acest moment, cardul este dotat cu tot ceea ce este necesar pentru a putea fi folosit de către
utilizator.
Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) a creat standarde tehnice pentru
smart-card-uri. Cu toate acestea, deoarece aceste standarde tehnice nu se adresează direct folosirii
cardurilor în domeniul plăţilor, se oferă spaţiu de manevră suficient pentru o mare varietate de
obţiuni.
Cele mai mari organizaţii care domină piaţa card-urilor, ţi anume: VISA, Europay şi
Mastercard, au început colaborarea cu specialişti pentru a elabora specificaţii pentru utilizarea
chip-urilor în domeniul plăţilor. Scopurile acestui efort reunit au fost:
> Să asigure o interoperativitate globală, astfel încât smart-card-urile,
terminalele bancare şi dispozitivele implicate în operaţiuni cu carduri să
interacţioneze cu succes în toată lumea, indiferent de locaţie, instituţie financiară sau
furnizor de tehnologie. Astfel, deţinătorul de card poate fi sigur că, oriunde s-ar afla,
cardul său va fi acceptat, iar comercianţii nu sunt nevoiţi să investească în diferite
tehnologii de acceptare în scopul deservirii tuturor clienţilor;
> Să instituie standarde ridicate pentru smart-card-uri şi terminalele
bancare în scopul descurajării falsurilor şi a altor tipuri de fraude.

49
 În general, VISA are peste 70 proiecte pentru introducerea de smart-card-uri în 38 de ţări
din întreaga lume şi pe internet. Pe plan mondial, 23 de milioane de smart-card-uri poartă, în
prezent, marca VISA. De asemenea, VISA este pionierul în introducerea tehnologiilor legate de
securitatea electronică a tranzacşiilor care fac posibil comerţul pe internet.
VISA apreciază smart-card-urile drept metoda de plată a viitorului şi de aceea lucrează cu
băncile membre în mod convret, pe proiecte reale, în aşa fel încât băncile să poată oferi clienţilor
lor noile produse moderne într-un timp cât mai scurt cu putinţă.
Piaţa smart-card-urilor a înregistrat o creştere puternică şi este unanim recunoscut că
există un potenţial de creştere remarcabil pentru următorii ani. Cu toate că smart-card-ul are mai
mult de 20 ani vechime şi s-au încercat o mulţime de proiecte pilot sau pe scară largă, acesta este
momentul în care forţele pieţei converg înspre a crea o piaţă globală pe care să fie utilizate smart-
card-urile.

Factorii cheie care influenţează creşterea recentă şi potenţială a programelor bazate pe

smart-card şi în particular pe cele din industria serviciilor financiare sunt:
• Concurenţa crescută din partea celor noi care intră pe piaţa serviciilor
financiare a impus instituţiilor financiare să caute noi madalităţi de a menţine şi
îmbunătăţi releţiile cu clienţii. Tehnologia chip-urilor permite instituţiilor financiare
să ofere pachete de servicii prin proiectarea unui card care să vină în întâmpinarea
nevoilor clienţilor. Un astfel de produs bazat pe chip poate asigura accesul la mai
multe conturi,incluzând conturi de depozit şi conturi de credit, programe de loialitate,
informaţii personale ale deţinătorilor de card, ş.a.. Un astfel de card va face ca relaţia
client-bancă să se poată desfăşura oricând şi oriunde.
• Industria bunurilor de consum electronice se dezvoltă continuu şi
introduce pe piaţă dispozitive de acces tot mai sofisticate. Vânzările de produse
electronice sunt în creştere, odată ce consumatorii devin mult mai apropiaţi de
tehnologie. În timp ce dispozitivele de acces devin tot mai uzuale, sunt dezvoltate
diverse servicii interactive, cum ar fi, de exemplu: informaţii on-line, cumpărături şi
servicii de consum. În viitor se aşteaptă ca smart-card-ul să devină cheia de acces
către aceste servicii financiare moderne.
• Costul card-urilor este în cădere continuă datorită creşterii de smart-card-
uri. În acelaşi timp, sunt dezvoltate o mai bună securitate a card-ului, capacităţile de
stocare şi procesare a informaţiilor.

50
 Acestea sunt câteva din programele pe termen lung în domeniul serviciilor financiare. Cu
toate acestea, în multe zone din lume nu există smart-card-uri care asigură accesul la servicii
financiare sau sunt un fenomen relativ nou.
În anul 1994 s-a realizat un pas foarte important în domeniul plăţilor, odată cu
recunoaşterea smart-card-ului la nivel internaţional de către marile organizaţii - VISA, Europay şi
Mastercard - ca fiind platforma de viitor a plăţilor. Smart-card-ul a fost recunoscut ca singura
tehnologie capabilă să lupte împotriva fraudelor. Acest tip de card permite efectuarea de
tranzacţii on-line şi off-line, reducând astfel costul tranzacţiei. Smart-card-ul este, de asemenea,
considerat ca fiind tehnologia ideală pentru a oferi servicii suplimentare deţinătorului de card şi
comerciantului, servicii ce nu pot fi oferite folosind tehnologia existentă cu bandă magnetică.

5.2. Credit şi debit-card-urile bazate pe tehnologia smart

Smart-card-urile se pot folosi în programele de credit sau debit-card-uri pentru a
implementa sceme noi de asigurare a securităţii, pentru a reduce fraudele şi costurile asociate
reducerii fraudelor. Un smart-card poate conţine următoarele tehnici: autentificarea criptografică
a cardurilor şi a terminalelor, semnătura electronică, gestionarea on-line a resurselor, controlul
codului PIN în mod selectiv sau sistematic, controlul plafonului sau al soldului.
Cardurile de credit, precum şi cele de debit, necesită o mare securitate, precum şi sisteme
de clearing şi decontare. Se bazează, în principal, pe sisteme de telecomunicaţii mari, soft-uri
sofisticate şi clienţi bancari maturi, chiar dacă apariţia tehnologiei smart permite tot mai multe
tranzacţii off-line.
Produsul potrivit pentru a înlocui numerarul în pieţele dezvoltate este portofelul
electronic. În pieţele dezvoltate există un număr mare de bănci, un număr de utilizatori de carduri
de debit, o mare reţea de terminale de tipul ATM-urilor şi EFT POS-urilor şi o minimă
interoperativitate.
De obicei, băncile lansează un sistem deschis, pre-plătit de portofelulelectronic. În
traducere, înseamnă că valuarea conţinută în card a fost plătită anterior, folosind debit-card-uri
sau numerar şi este considerată ca un echivalent electronic al numerarului. Un sistem deschis de
portofel electronic poate fi considerat ca un înlocuitor perfect al monedelor metalice şi al
bancnotelor. Acest sistem este destinat cumpărătorilor de mică valoare.
Soluţia smart de plăţi pentru pieţele în formare o reprezintă portofelul electronic
universal. În cazul pieţelor în formare, se confruntă cu următoarele probleme: lipsa de
solvabilitate a clienţilor, o rată mică de utilizatori de credit-card-uri, respectiv debit-card-uri,

51
funcţionare necorespunzătoare a reţelei publice de telecomunicaţii, o rată mare a inflaţiei. În
astfel de cazuri este recomandată implementarea unui portofel electronic universal. Cardul este
asociat unui cont bancar.Valoarea înglobată în card este fie preplătită. Fie pre-autorizată,
putându-se crea astfel două portofele electronice, şi anume: unul pre-plătit şi unul pre-autorizat.
Aşa cum fiecare tranzacţie este în mod necesar urmărită şi înregistrată, un nou card poate
fi oferit după pierderea , furtul sau distrugerea cardului odată cu restaurarea soldului original.
Portofelul electronic pre-autorizat poate fi utilizat pentru cumpărări de mare valoare.
Cea mai simplă modalitate de a obţine numerar este libretul electronic. Acesta combină
într-un singur dispozitiv caracteristicile unui libret uzual fabricat din hârtie şi a cardului ataşat
pentru retrageri de numerar. Libretul electronic este, de fapt, un smartcard asociat contului bancar
al deţinătorului de card, care înregistrează tranzacţiile, calculează soldul şi permite retrageri de
numerar off-line.
Pentru emitent, produsul oferă o serie de avantaje. Smart-card-ul este protejat împotriva
falsificării comparativ cu libretul confecţionat din hârtie sau cu banda magnetică a cardului clasic.
Limita de autorizare este stocată de card. Ca mijloc de educaţie a populaţiei, libretul electronic
este platforma perfectă pentru implementarea graduală a portofelului electronic sau a altor servicii
suplimentare. Acesta permite stabilirea unui sistem eficient de plăţi, fără a avea un sistem de
comunicaţii naţional corespunzător.
Pentru deţinător, libretul electronic oferă următoarele avantaje: ori de câte ori cardul este
folosit on-line, ultima tranzacţie, precum şi soldul contului sunt actualizate. Acest lucru poate fi
folositor atunci când deţinătorul cardului aşteaptă creditarea contului din partea unei terţe
persoane sau atunci când călătoreşte în tone neconectate, fiind informat de noul sold şi poate
retrage numerar de la un ATM sau de la o sucursală locală a băncii.

5.3.Elemente cheie în definirea unui program de portofel electronic

Un portofel electronic este un smart-card care înlocuieşte numerarul sau cecurile.
Conceptul de portofel electronic a obţinut un mare succes atât în mediul bancar, cât şi în presă.
Deşi iniţial a fost proiectat pentru pieţe mature din punct de vedere al plăţilor, în prezent el este
folosit în toată lumea.

Sistemul de portofel electronic se bazează pe un smart-card şi prezintă următoarele

avantaje:

• Sunt uşor depurtat într-un buzunar sau portvizit;

• Sunt ieftine;

52
 • Sunt sigure din punct de vedere funcţional;
• Sunt prevăzute cu un înalt nivel de securitate, necesar pentru a preveni
fraudele şi falsificările;
• Un singur smart-card poate fi folosit ca un portofel electronic şi poate, de
asemenea include şi alte funcţii cum ar fi facilitaţile de debit sau credit.
Un sistem de portofel electronic poate îmbrăca următoarele forme:
a) Deschis sau închis;
b) De unică folosinţă sau reîncărcabil;
c) Pre-plătit sau pre-autorizat;
d) Domestic sau internaţional;

a) Un sistem de portofel electronic este închis atunci când acelaşi operator emite
carduri şi acceptă tranzacţii. Un sistem deschis de portofel electronic necesită compensarea
tranzacţiilor între diferiţi emitenţi.

b) Un portofel electronic de unică folosinţă este cel care se vinde la valoarea înglobată
în el. Odată consumat, acesta poate fi aruncat sau colecţionat la fel ca şi card-urile pentru
telefonia publică.
Portofelul electronic reîncărcabil este acela care poate fi reîncărcat la bănci sau ATM-uri
sau poate fi folosit atâta timp cât soldul său este creditor, ceea ce înseamnă că funcţiile, respectiv
aplicaţiile de pe fiecare card de acest gen pot fi şterse sau completate la cerere. Băncile emitente
de portofele electronice reîncărcabile beneficiază şi ele de avantajele acestor posibilităţi, în sensul
creşterii securităţii şi scăderii costurilor operaţionale.

c) Valoarea înglobată în card poate fi pre-plătită, fie pre-autorizată. Un portofel

electronic pre-plătit înglobează bani reali, transferaţi dintr-un cont bancar sau dintr-un
depozit de numerar. Un portofel electronic pre-autorizat înglobează costul unei
cumpărături, pe care operatorul portofelului o garantează.

d) Dacă se doreşte abordarea unui sistem de portofel electronic internaţional,

este necesar un card care se adresează mai multor valute. Acesta necesită dispozitive capabile să
execute scimbul valutar şi un sistem de compensare între operatorii portofelului. Portofelul
electronic domestic este cel destinat utilizării pe plan naţional.

53
 În scopul producerii şi lansării pe piaţă a sistemului de portofel electronic este necesară
elaborarea unui plan de afaceri de către emitent. Planul de afaceri va atinge următoarele probleme
tehnice şi de marketing:
- Controlul/Proprietate/Marcă;

- Integrare cu cardurile curente/Infrastructură;

- Standarde - interoperabilitate;

- Regulu schematice pentru bănci, deţinători, comercianţi;

- Costuri de intrare;

- Integrare cu alte produse

Se poate opta pentru un portofel electronic pre-plătit în situaţia unei pieţe mature din
punct de vedere al plăţilor. Sistemele pre-autorizate sunt mai bine adaptate pieţelor în formare.
Orice combinaţie este posibilă, depinzînd de scopurile specifice ale fiecărui emitent.
În orice sistem de portofel electronic există cel puţin trei participanţi principali şi
anume:
a) Banca;
b) Deţinătorul de card;
c) Comerciantul.

a) Banca
Un sistem de portofel electronic este promovat, de obicei, de către un grup de bănci sau
alte instituţii financiare sau asociaţii de comercianţi. Banca poartă întreaga răspundere pentru
operarea şi securitatea sistemului de portofel electronic.
Banca va implementa sau subcontracta emiterea portofelului electronic, operaţiunile de la
ATM-uri pentru încărcarea portofelului electronic şi transferul de fonduri de la comercianţi.
În cadrul unui sistem naţional, există multe bănci sau instituţii implicate în elaborarea şi
lansarea pe piaţă a unui sistem de portofel electronic. Acest lucru implică existenţa cel puţin a
unui acceptant şi o reţea de case de compensaţii pentru a colecta tranzacţiile de la comercianţi şi a
le redistribui între bănci. De aceea, un sistem de portofel electronic porneşte cu un sistem pilot
care implică o singură bancă pentru a se asigura de operarea corectă a sistemului, după care
sistemul este extins la scară naţională.

b) Deţinătorul de card

54
 Persoana care primeşte de la bancă un portofel electronic îl încarcă cu numerar electronic
şi îl foloseşte pentru cumpărături. În mod normal,deţinătorul portofelului pretinde ca acesta să fie
acceptat acolo unde este acceptat numerarul şi în locurile care îl avantajează.

c) Comerciantul
Comerciantul va accepta plata cu un portofel electronic în schimbul bunurilor şi/sau
serviciilor vândute deţinătorului de portofel electronic. Plata se va face cu ajutorul unui terminal
EFT POS. Comerciantul pretinde ca portofelul electronic să prezinte garanţia că bunurile şi/sau
serviciile vor fi plătite şi ca acestă modalitate de plată a cumpărătorului să fie uşoară şi rapidă de
utilizat de către comerciant în sistemul bancar.
Şi în cazul portofelului electronic, ca la toate tipurile de carduri, există beneficii şi
limitări atât pentru bancă, cât şi pentru deţinătorul portofelului electronic şi pentru comerciant.
a) Pentru bancă
Portofelul electronic asigură o nouă metodă de plată care permite băncii să intre pe o
piaţă a tranzacţiilor, care este complementară pieţei tranzacţiilor cu debit sau credit -
carduri.portofelul electronic nu prezintă riscul de neplată şi generează venituri din existenţa
contului de float.
b) Pentru deţinătorul portofelului electronic
În cazul în care portofelul electronic este combinat cu un debit-card, reprezintă un singur
card care poate plăti convenabil toate cumpărăturile de valoare mică până la medie efectuate de
deţinător. Înlocuirea monedelor cu carduri în sistemul de telefonie publică arată că populaţia
preferă cardul telefonic şi îl foloseşte mai des şi pentru convorbiri de mai lungă durată.
Acceptarea instrumentului de plată de către potenţialul deţinător se va baza pe adoptarea
acestuia de către comercianţi, pe uşurinţa în folosire şi probabil, pe posibilitatea de a consulta
soldul potofelului electronic oriunde şi oricând.
c) Pentru comerciant
Un sistem total de portofel electronic va însemna o metodă simplă de a accepta plăţi, cu
eliminarea numerarului şi a costurilor de manipulare a acestuia, şi fără riscuri de fraude.
Sistemele care uşurează plăţile cresc vânzările.

5.4. Caracteristici de operare

În momentul în care banca emite un portofel electronic, se creează un cont de float care
concentrează toate tranzacţiile din sistemul potofelului electronic. Portofelele electronice vor fi

55
emise numai clienţilor care au un cont deschis la banca respectivă. Deasemenea, cardul emis
poate avea şi funcţiunea de debit-card, în care caz funcţiile de potofel electronic şi de debit card
sunt folosite în concordanţă cu valoarea bunurilor sau serviciilor achiziţionate. Totuşi, de
serviciile oferite de un portofel electronic pot beneficia şi cei care nu posedă un card de debit.
Atunci când un deţinător îşi încarcă portofelul său electronic, el debitează suma
respectivă din contul său curent. În mod normal, încărcarea unui portofel electronic se face
folosind un ATM on-line sau un PC la sediul băncii. Această operaţie este inversă retragerii de
numerar. Deţinătorul portofelului electronic mai are posibilitatea de a utiliza terminale dedicate
din sediul băncii, telefoane mobile sau telefoane cu ecran la domiciliul.

În momentul în care deţinătorul îşi încarcă portofelul electronic în interior, banca

creditează contul de float. Soldul contului de float este suma soldurilor tuturor portofelelor
electronice pe care banca le-a emis, plus suma tuturor cumpărăturilor efectuate cu portofelele
electronice aflate încă în sistemul de compensare.
Deoarece încărcarea portofelului electronic este efectuată on-line, este posibil să se
verifice dacă deţinătorul are suficient credit pentru încărcare, acest avantaj eliminând toate
problemele legate de garantarea plăţii.
Cu ajutorul portofelului său electronic, un deţinător poate opta pentru achiziţionare de
bunuri şi/sau servicii. Atunci când deţinătorul de portofel electronic cumpără un produs sau un
serviciu, cardul său este debitat. Terminalul EFT POS înregistrează creditul comerciantului fie
într-un "safe electronic" intern, fie într-un card aparţinând comerciantului.
Deoarece garantarea plăţii cu un potofel electronic nu este o problemă, numai
valabilitatea, soldul şi opţional identitatea deţinătorului portofelului electronic trebuie verificate.
Toate acestea pot fi efectuate off-line de către cardul comerciantului sau de către terminalul EFT
POS, astfel încât nu există nici o întârziere sau cost suplimentar asociat legăturii telefonice cu
banca emitentă în timpul efectuării tranzacţiei.
Portofelele electronice sunt ieftine şi rapide, din acest motiv putând fi utilizate pentru
tranzacţii de mică valoare. Posibilitatea de a lucra off-line în siguranţă, înseamnă că portofelul
electronic poate fi utilizat ca mijloc de plată la automate de vânzare, telefoane publice sau la
automate de taxare pentru parcarea autoturismelor.
Ceea ce este important şi folositor pentru deţinătorul unui portofel electronic este
posibilitatea de a-şi putea verifica soldul portofelului electronic, precum şi ultimele tranzacţii.
Această funcţiune a portofelului electronic este, de obicei, implementată în terminalul
EFT POS, în ATM-uri şi, posibil, în terminale dedicate special acestor scopuri. Înregistrarea

56
ultimelor tranzacţii derulate prin portofelul electronic poate fi tipărită pentru informarea
deţinătorului.
La intervale de timp regulate, în mod normal, zilnic, comerciantul comunică băncii
numerarul electronic pe care l-a obţinut. Banca transferă suma corespunzătoare din contul float în
contul comerciantului atunci când deţinătorul şi-a folosit portofelul electronic. Transferul de
fonduri electronice către bancă poate fi efectuat în mai multe moduri. Cel mai comun presupune
ca aceste fonduri să fie stocate în EFT POS, care are o facilitate de transmitere în timpul nopţii, în
afara vârfurilor de aglomerare a reţelei telefonice.
Atunci când EFT POS-ul funcţionează on-line, informaţia poate fi încărcată în EFT POS
la fel ca şi o listă neagră actualizată de carduri pierdute sau furate. Acolo unde această soluţie nu
este practicabilă, fondurile sunt stocate în cardul comerciantului şi transferate băncii prin
intermediul unui ATM on-line sau chiar prin poştă.
În cazul automatelor de vânzări care funcţionează off-line, fondurile trebuie colectate
iniţial într-un card de colectare şi apoi transferate băncii prin intermediul unui ATM sau prin
poştă. Contul comerciantului se creditează cu suma reprezentând totalul tranzacţiilor, indiferent
dacă EFT POS-ul este on-line sau off-line.
Într-un sistem în care mai multe bănci emit portofele electronice, fondurile transferate
băncilor vor fi procesate cu ajutorul unei case de compensaţie într-o modalitate similară cu cea
utilizată pentru cardurile de debit şi de credit existente în prezent.

5.5. Componente şi elemente de securitate într-un sistem de portofel electronic

Într-un sistem de portofel electronic este necesar să se prezinte cardurile, terminalele şi
softul din punct de vedere al caracteristicilor principale şi opţionale. O atenţie specială trebuie
acordată elementelor de securitate ale acestor componente.
Portofelul electronic conţine:
□ Un identificator de card;
□ Un identificator pentru banca emitentă cu scopul de a permite
compensarea şi decontarea;
□ Soldul;
□ Chei criptografice de debitare pentru a securiza acţiunea de cumpărare;
□ Chei criptografice de creditare pentru a securiza reîncărcarea;
□ Soldul maxim (opţional);

57
 □ Înregistrarea ultimelor tranzacţii; Schema după care se desfăşoară o operaţiune de
creditare sau de debitare a unui portofel electronic este următoarea:
• Autentificarea cardului cu ajutorul cheii avute la dispoziţie de furnizorii
de servicii;

• Se determină valoarea tranzacţiei şi se verifică soldul cardului;

• Se verifică deţinătorul portofelului electronic (de obicei PIN-ul);

• Operaţiunea de debitare sau de creditare;

• Se generează de către card certificatul de debitare;

• Certificatul de debitare este verificat de cititorul de smart-card. Cardul

comerciantului conţine cheile secrete cu care EFT POS-ul autentifică
portofelul electronic, verifică extrasul de cont cu soldul curent şi debitează din soldul portofelului
electronic valoarea bunurilor sau serviciilor achiziţionate.
În situaţia în care EFT POS-ul nu are capacitatea de a lucra on-line, cardul
comerciantului va stoca fişierul tranzacţiei şi de aceea va necesita o capacitate de memorie mai
mare.
Folosirea cardului comerciantului este protejată cu un PIN pentru a se evita folosirea
neautorizată. Un dispozitiv EFT POS trebuie:

■ Să aibă capacitatea de a conecta două carduri;

■ Să afişeze pe display valoarea curentă stocată în portofelul electronic;
■ Să afişeze pe display valoarea curentă a tranzacţiei efectuate;
■ Să verifice cardul şi certificatul de debitare;
■ Să permită deţinătorului să-şi dea acordul pentru cumpărare;
■ Să permită deţinătorului să introducă PIN-ul său (opţional);
■ Să tipărească chitanţa (pe hărtie) cu suma tranzacţiei;
■ Să memoreze tranzacţiile şi/sau valoarea totală a tranzacţiilor. EFT POS-
ul, în mod normal, memorează fişierul tranzacţiilor pentru comerciantul
care îl operează, situaţie în care terminalul transmite acest fişier băncii sau acceptantului şi obţine
de la acesta "lista neagră" a cardurilor pierdute sau furate. Această transmisie are loc zilnic,
folosindu-se perioade în afara v'rfului de încărcare al reţelei telefonice, deci la tarife reduse.
Aplicaţia software asociată EFT POS-ului nu va face decât să permită şi să înregistreze
tranzacţii după autentificarea portofelului electronic şi a cardului comerciantului.

58
 În multe din sistemele de portofel electronic, EFT POS-ul nu poate încărca un portofel
electronic. Nici EFT POS-ul, nici cardul comerciantului nu conţine cheile necesare creditării
instrumentului.
Datele referitoare la tranzacţiile off-line, efectuate prin dispozitive de tipul distribuitor
automat de produse, sunt colectate într-un aşa numit card de colectare. În timpul colectării de
informaţii, fişierul tranzacţiilor din distribuitorul automat de produse va fi şters.
Este posibil ca, în acelaşi timp, cardul de colectare să transmită informaţii, cum ar fi tarife
noi către distribuitor sau să colecteze alte informaţii, ca numărul şi tipul produselor cumpărate.
Banii electronici colectaţi, precum şi informaţia asociată, pot fi "descărcaţi" direct la
centrul de procesare sau on-line, folosind un ATM, un PC cu modem şi un cititor de card.
Înregistrarea tuturor tranzacţiilor efectuate de către un comerciant de-a lungul unei
perioade de timp, de obicei o zi, se realizează cu ajutorul jurnalului tranzacţiilor. Cantitatea de
informaţii înregistrată în acest jurnal influenţează nivelul costurilor de asigurare a securităţii, al
celor de operare şi de servicii pentru un portofel electronic. Jurnalul tranzacţiilor este păstrat în
EFT POS sau în cardul comerciantului.
Într-un sistemminimal, jurnalul tranzacţiilor conţine numai totalul tranzacţiilor pe bancă
emitentă. Într-un asemenea sistem ar fi imposibil de reconstituit soldul unui portofel electronic
pierdut sau furat. De asemenea, nu există un al doilea nivel de securitate care să verifice existenţa
unui portofel fals sau a unei încărcări frauduloase. Avantajul unui astfel de sistem constă în
costurile de operare mici.
Jurnalul tranzacţiilor, în cele mai multe dintre sistemele de portofel electronic, conţine toate
detaliile fiecărei tranzacţii, cum ar fi: - suma;
- identificatorul băncii care a emis portofelul electronic;

- identificatorul portofelului electronic şi al comerciantului;

- data şi ora la care s-a desfăşurat tranzacţia;

Într-un astfel de sistem este posibil ca, teoretic, să se poată reconstitui soldul unui
portofel electronic pierdut sau furat şi să detecteze orice formă de fraudă prin verificarea
încrucişată a tuturor informaţiilor. Cu toate acestea, costul de operare a sistemului creşte.
Pentru încărcarea portofelului electronic se foloseşte ATM-ul sau un alt dispozitiv. În
cazul folosirii unui ATM, acesta va fi în legătură on-line cu banca emitentă a portofelului
electronic unde sunt păstrate cheile secrete necesare pentru încărcarea portofelului electronic.
Atm-ul este, de asemenea, capabil să descarce cardul comerciantului.

59
 CAPITOLUL VI ANALIZA UTILIZĂRII
CÂRDURILOR LA BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE -
GROUPE SOCIETE GENERALE -
SUCURSALA CRAIOVA

6.1. Rentabilitatea bancară a programului de emitere de cărţi de plată

internaţionale şi naţionale
Orice proiect bancar trebuie subordonat ideii de profitabiliotate, indiferent dacă se referă
la un domeniu consacrat (creditare spre exemplu) sau unul de dată mai recentă (emisiune de
card). În aceelaşi mod se pune problema şi în cazul programelor de carduri ale unei bănci
comerciale.
Problema esenţială actuală în domeniul plăţilor prin carduri o reprezintă determinarea
programului primordial care să asigure profitabilitatea unei activităţi bancare constante şi
eficiente în domeniul afacerilor cu cărţi de plată, respectiv emisiunea de card urmată de
acceptarea la comercianţi sau invers.
Dacă presupunem că succesul unui program de carduri este direct condiţionat de eficienţa
utilizării cardurilor, să observăm cum se prezintă rezultatele unui studiu de eficienţă aplicabil
emiterii.
În ipoteză trebuie delimitaţi o serie de parametrii. Din necesităţi de analiză, în studiu a
fost presupus un program de emitere a unui card de tip sub sigla VISA cu aplicabilitate naţională
şi a fost urmărită eficacitatea sa pe o perioadă de 5 ani.

60
 în permanenţă analiza a ţinut cont atât de implicaţiile sistemului mondial VISA (marca sub care
se presupune emiterea) asupra profitabilităţii cardului domestic - aflat în stadiu - VISA Banca, cât şi
potenţialul valoric al unui instrument de decontare aflat în proces lucrativ pe o piaţă bancară.
Analiza este structurată pe patru etape şi conţine următoarele elemente:

• produsul domestic VISA debit card;

• valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al

programului Banca emitentă (în cazul nostru Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe
Societe General);
• valoarea costurilor implicate de emiterea şi funcţionarea unui program de emitere
de carduri;

• venituri previzionate;

• rezultatul financiar obţinut;

• număr de carduri presupuse a fi emise:

a) 100 000 buc. în primul an de activitate;

b) 200 000 buc. în al doilea an de activitate;
c) 500 000 buc. în al treilea an de activitate;
d) 1 000 000 buc. în al patrulea an de activitate.

Valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al

programului "Banca emitentă"
Date de intrare

Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5

Business Card Business Card Business Card Business Card Business Card
Card National Card Naţional Card Naţional Card Naţional Card Naţional

Nr.de carduri emise/an 3000 600 5000 700 8000 900 10000 1100 1200
(inclusiv cele emise
anterior)

Cheltuieli cu 5 S 5 5 5 5 5 5 5 5
producerea
plasticului/card
Nr. utilizări carduri 60 120 20 120 60 120 60 120 60 120
(card/an)
Numerar (%) 17 17 17 17 17 17 17 17 17 17
Cumpărături (%) 83 83 83 83 83 83 83 83 83 83
Eliberări numerar în 10 0 10 0 10 0 10 0 10 0
cadrul regiunii EMEA
manual %
Eliberări numerar în 65 0 65 0 65 0 65 0 65 0
cadrul regiunii EMEA-
ATM %

61
Eliberări numerar în 25 0 25 0 25 0 25 0 25 0
afara regiunii EMEA %
Valoare medie 100 25 100 25 100 25 100 25 100 25
operaţiune
% tranzacţii autorizate 70 50 70 50 70 50 70 50 70 50
din total tranzacţii
% tranzacţii autorizate 50 100 50 100 50 100 50 100 50 100
de bancă (din total
tranzacţii autorizate)
% tranzacţii autorizate 80 0 80 0 80 0 80 0 80 0
de STIP (din total
tranzacţii autorizate)
% verificări PIN din 75 0 75 0 75 0 75 0 75 0
total tranzacţii
autorizate
% carduri 3 5 3 5 3 5 3 5 3 5
pierdute/furate/an din
total carduri în
circulaţie
% carduri introduse în 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0
fişierul "PIN"
verification/an
Nr. de luni de staţionare 12 0 12 0 12 0 12 0 12 0
în fişierul cu PIN-uri
(/card)
% introduse în CRB 3 0 3 0 3 0 3 0 3 0
(/an)
Săptămâni de staţionare 5 0 5 0 5 0 5 0 5 0
în cRB/card
% cereri "Retrival 2 5 2 5 2 5 2 5 2 5
request" (cereri copii
chitanţe vânzare)
Chargeback (refuzuri) 2 5 2 5 2 5 2 5 2 5
Operaţiuni /an 30000 360000 36000 600000 42000 960000 54000 1200000 66000 1440000
A. CHELTUIELI

1. Cheltuieli fixe

1.1. Cheltuieli hard

Server 8000 0
Spaţii de lucru 24300 0
UPS (sursă 700 0
neinteruptibilă de
tensiune)
Imprimante 7000 0
Streamer (pentru 800 0
Salvare informaţii)
Server de 2700 0
comunicaţie
general
Server legătură 15000 0
ROMCARD
Modem-uri 1400 0
HSM (Modul de 15000 0
securitate)
Maşină de 40000 0
embosat/encodat
Fax 700 0
Copiator 500 0
500 0
1.2. Cheltuieli soft 0
Soft reţea Novell 4000 0
3.12/4.02
Soft RS/2 120000 0
Soft comunicaţie 3000 0
Novell (Novell

62
Connect)
Soft gestiune 1000 0
diagnosticare Novell
(lanalizer)

1.3. Alte cheltuieli

Linie telefonică 2000 0 2000 0 2000 0 2000 0 2000 0

închiriată (sau
abonament X. 25)
Linie telefonică 40 0 40 0 40 0 40 0 40 0
internaţională

2. Cheltuieli
variabile

2.1. Taxe BASE I

Taxă de acces în bandă 12000 0 12000 0 12000 0 12000 0 12000 0

(BASE I)
Autorizări date de 34065 0 4158 0 4851 0 6237 0 7623 0
bancă via VISA
Autorizări date de 336 0 403 0 470 0 605 0 739 0
VISA (STIP)
Verificare PIN 158 0 189 0 221 0 284 0 347 0
Introducere înregistrări 6000 0 7200 0 8400 0 10800 0 13200 0
în Exception File
(/lună)
Menţinerea
înregistrărilor în
Exception File (/lună)
Introducere înregistrări 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
în PIN Verification File
(/lună)
Taxa BIN (/an) 1 0 1 0 2 0 2 0 3 0
(Card intern:) 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
Autorizare
Naţională

(Card intern:) PIN

Verification

2.2. Taxe BASE II

Taxa de acces în bandă 12000 0 12000 0 12000 0 12000 0 12000 0

(BASE II)
Recepţionarea 1380 16560 1656 27600 1932 44160 2484 55200 3036 66240
operaţiunilor obişnuite
(interschimb)
Transmiterea cererilor 28 828 33 1380 39 2208 50 2760 61 3312
de copii prin BASE II
Transmiterea
refuzurilor de plată prin
BASE II
Tranzacţii "fee
collection funds
disbursement"
(Card intern)
interschimb
2.3. Taxa trimestrială şi
de licenţă
În funcţie de 96 288 115 480 134 768 173 960 211 1152
valoarea
tranzacţiei
Taxa de licenţă în 10 60 12 100 14 160 18 200 22 240
funcţie de nr. de carduri
emise
Taxa de asigurare 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0

2.4. Taxa de rambursare

între membri
Eliberare numerar 1403 0 1683 0 1964 0 2525 0 3086 0

63
(sumă fixă) în regiunea
EMEA (manual)
Eliberare numerar 5801 0 6962 0 8122 0 10442 0 12763 0
(sumă fixă) în regiunea
EMEA (prin ATM)
Eliberare numerar 2231 0 2678 0 3124 0 4016 0 4909 0
(sumă fixă) în afara
regiunii EMEA
(manual)
Eliberare numerar (%) 1683 2295 2020 3825 2356 6120 3029 7650 37803 9180
pentru toate regiunile
Taxa de rambursare pe 720 2250 864 3750 1008 6000 1296 7500 1584 9000
Acquirer aferentă
Chargeback-ului
Înlocuire card
pierdut/furat
Taxa de licenţă pt. 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02
Emitere carduri cu sigla
VISA (/card)
Taxa asupra valorii 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032
chelt. Deţin. De card
percepură de VISA
(%>)
Taxe anuale de service 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

TAXE VISA
BASE I

Taxa de rulare cerere 0.33 0 0.33 0 0.33 0 0.33 0 0.33 0

de
autorizare spre
bancă
(/operaţiune)

Taxa de autorizare dată 0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0

de STIP
(/operaţiune)

Taxa de verificare PIN 0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0

(/operaţiune)
Taxa de introducere 0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0
articol
în fişierul VISA de
verificare PIN-uri

Taxa de introducere 0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0

articol
în fişierul VISA de
verificare PIN-uri
(card/săptămână)

Taxa introducere card 80 0 80 0 80 0 80 0 80 0

în CRB
(card/săptămână)

Taxa lunară de acces 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0

în bandă

TAXE VISA
BASE II

Taxa de interschimb 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046
(IOI)
(/tranzacţie)

Taxa lunară de acces 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0

în bandă

TAXE DE

64
RAMBURSARE
ÎNTRE MEMBRI

Taxe de eliberare de 2.75 0.5 2.75 0.5 2.75 0.5 2.75 0.5 2.75 0.5
num erar (sumă
fixă) în regiunea
EMEA (manual)

Taxe de eliberare de 1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0

numerar (sumă
fixă) în regiunea
EMEA prin ATM-
uri

Taxe de eliberare de 1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0

numerar (sumă
fixă) în afara
regiunii EMEA

Taxe de eliberare de 0.33 0.15 0.33 0.15 0.33 0.15 0.33 0.15 0.33 0.15
numerar (%)
pentru toate
regiunile

Taxe datorate 1.20 0.5 1.20 0.5 1.20 0.5 0.5 0.5
emitentului pentru
cumpărături prin
carduri

TAXE PLĂTITE DE
PURTĂTORUL DE
CARD

BUSINESS

-taxa de emitere 50 10 50 10 50 10 50 10 50 10
-taxa de reînoire 0 0 30 10 30 10 30 10 30 10
-taxa anuală

-taxa pt. eliberări 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1

numerar (%)
(minimum) 3 0.5 3 0.5 3 0.5 3 0.5 3 0.5
-taxa pentru 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
cumpărături (%din
valoarea
cumpărăturilor)
Cheltuieli "Global
Customers Assistance
Service Fees"

2.5. Diverse cheltuieli

Cheltuieli cu 2500 15000 3000 25000 3500 40000 4500 50000 5500 60000
introducerea
cardurilor de
plastic
Taxe pentru 15000 0 15000 0 15000 0 15000 0
mentenanţă soft
Taxe plătite către 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0
ROMCARD
Materiale consumabile 1000 1500 1000 1500 1000 1500 1000 1500 1000 1500
(hârtie, toner etc.)
Cheltuieli cu 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0
publicitatea

TOTAL CHELTUIELI 357079 39709 133147 65115 138315 103224 148650 128630 158988 154038

B. VENITURI

65
Taxa iniţială 25000 30000 5000 20000 5000 30000 10000 20000 10000 20000
Taxa anuală 5000 15000 6000 25000 7000 40000 9000 50000 11000 60000
Comision din eliberare 0 0 15000 30000 18000 50000 21000 80000 27000 100000
de numerar perceput
clientului
Comision operaţiuni 15300 30600 18360 51000 21420 81600 27540 102000 33660 122400
sales draft perceput
clientului
Comision pentru 24900 74700 29880 124500 34860 19920 44820 249000 54780 298800
cumpărături primite de
la banca acceptatoare
Taxa înlocuire card 29880 37350 35856 62250 41832 99600 53784 124500 65736 149400
pierdut/furat
VENITURI TOTAL 100080 187650 110096 312750 128112 50040 166144 625500 202176 750600

BENEFICII -256999 147941 -23051 247635 -10203 39717 17494 496870 43190 596564

Rezultat, financiare -109050 115526 502500 1016864 1656618

cumulate (total
program) (cu reportarea
investiţiei iniţiale şi a
profitului până la
sfârşitul perioadei)
Rezultat, financiare -109058 115526 386973 514364 639754
cumulatre (total
program) (cu reportarea
investiţiei iniţiale până
se trece pe profit)
Rezultat, -109058 224584 386973 514364 639754
financiare anuale (total
program emitere)

După cum se poate observa din proiecţia rezultatelor pe intervalul de analiză luat în calcul,
rezultate financiare favorabile pot fi obţinute chiar din primul an de activitate. La un volum total de
cheltuieli de 15.835 miliarde lei în primul an de activitate, veniturile se apreciază la nivelul sumei de
22.249 miliarde lei, generând un beneficiu de 6.413 miliarde lei. Rata profitului pentru primul an de
activitate este de 140%. La sfârşitul anului 4, beneficiul ce poate fi obţinut este de 67.168 miliarde lei (cu
un effort de 15.532 miliarde lei). Rata profitului la sfârşitul intervalului de analiză este de 143%.
Dincolo de rezultatele relevante care indică profitabilitatea evidentă a unui program de emitere,
trebuie ţinut seama că numai 6 posturi ale capitolului de venituri asigură valorificarea efortului bancar.
Analiza pe structură a capitolului de venituri indică faptul că profitul bancar a rezultat în mod
indiscutabil din comisioanele încasate ca urmare a utilizării acestui instrument de decontare (56%). Astfel,
se poate concluziona că o reorientare a activităţii bancare către domeniul de servicii (respectiv venituri din
comisioane bancare) nu poate genera decât profitabilitate ridicată, constantă şi perpetuă.
Dacă luam în considerare că o bancă poate promova simultan emiterea unor carduri cu facilităţi
multiple (credit, overdraft) şi că, printr-o preocupare frecventă, poate achiziţiona în portofoliul valorilor
sale contracte de procesare a tranzacţiilor cu carduri (programul de acceptare) se poate identifica cu
uşurinţă şansa actuală a băncilor comerciale de a obţine profituri substanţiale din programe de carduri.

În sensul celor afirmate mai sus menţionămcă, dacă dintr-un program de emitere carduri de debit,
beneficiile băncii constau din comisioanele substanţiale şi surse bancare ieftine (depozitele de cont curent), în

66
cazul unui produs credit sau overdraft, aceeaşi bancă poate beneficia şi de venituri din dobânzi, dar şi de
fructificarea sigură a surselor saale disponibile temporar. Nu mai trebuie insistat asupra reducerii expunerii
băncilor la fenomenul de nerambursare a creditelor întrucât riscul se dispersează către un număr ridicat de
utilizatori egal cu cel al cardurilor lansate.
Dacă se mai adaugă şi comisioanele de procesare a tranzacţiilor depuse la încasare de comercianţi,
putem obţine cea de-a treia sursă de venit din acelaşi produs-program. Iată cum, dintr-o iniţiativă bancară
judicios elaborată, se poate genera venituri însemnate care asigură valorificarea fondurilor temporar
disponibile în economie, dar şi crearea acelor compartimente "benefic bancare" car asigură disciplinarea liber
consimţită a mediului de plăţi din ţara noastră.
Indicatorii specifici menţionaţi la capitolul de cheltuieli sau parametrii din ipoteză respectă întru totul
structura elementelor funcţionale şi a costurilor de lucru utilizată în prezent de metodologia VISA în calculul
rezultatului financiar al programului de acceptare de carduri.
Gruparea tranzacţiilor ipotetice pe zone de emisiune este foarte importantă în analiza proiectului
întrucât atât costurile de operare, cât şi veniturile interbancare diferă în funcţie de apartenenţa emitentului la
una din zonele VISA. Am considerat o pondere însemnată a tranzacţiilor cu carduri emise în zona CEMEA
(Europa, Orientul Mijlociu, Africa) Întrucât, datorită poziţiei geografice a României, este puţin probabil ca,
în mod frecvent, ponderea operaţiunilor cu carduri în ţara noastră să fie deţinută de cele derulate prin carduri
emise în America Latină, Asia etc..
Totodată trebuie amintit faptul că analiza a fost structurată pe 5 ani de studiu, iar datele (rezultatele
financiare în esenţă) au fost calculate prin rapoarte.
După cu se poate observa, dacă în primul an rezultatul financiar în ipoteza dată a fost nefavorabil
(pierdere de 5.565 miliarde lei), în următoarele intervale de analiză activitatea a înregistrat beneficii
substanţiale.
Trebuie precizat însă aspectul că primul an de activitate a fost încheiat cu pierderi datorită ponderii
însemnate a investiţiei iniţiale solicitată de punerea în operare a programului de acceptare. Din experienţa
băncilor comerciale româneşti s-a constatat că, pentru un sistem de putere medie, costul iniţial al unui
program de emitere este de cel puţin 1 miliard lei.
Notabil este însă faptul că investiţia iniţială a fost acoperită încă din anul 2 de activitate (la fel şi
pierderea anului I). După 5 ani de funcţionare la nivelul parametrilor prezumaţi, rezultatul financiar favorabil
este de 304.089 mii lei, ceea ce demonstrează temeinicia profitabilităţii programului de acceptare.
Iată cum, fără eforturi bancare însemnate, rezultate financiare considerabile pot fi obţinute de băncile
comerciale din administrarea tranzacţiilor de comerţ en-detail, iar proiecţia veniturilor şi cheltuielilor
proiectului de acceptare nu face decât să întărească afirmaţiile anterioare.

67
 6.2.Studiul rentabilităţii privind programul de acceptare la Banca Română pentru Dezvoltare -
Groupe Societe General a tranzacţiilor cu carduri

Număr de judeţe la care se vor face tranzacţii VISA 15

Număr de case de schimb la care se vor face eliberări cash 40
Număr mediu zile/lună pentru tranzacţii VISA 28
Număr mediu zile/lună pentru eliberări cash 22
Categorii de comercianţi Comision Pondere tr. Tranz/zi
-hoteluri 5.5 25% 1
-restaurante 6.5 25% 1
-companii aeriene 4 0%
-agenţii de închiriat auto 6 0%
-agenţii de turism 6 10% 0.4
-staţii de benzină 4 0%
-magazine 6 40% 1.6
Unităţi ale băncii (pentru eliberări cash)

Structura eliberării cash pe zone (%)

-CEMEA (Europa Centr. şi de Est, Orien. Mijl.,Africa) 70%
-alte zone Taxe pentru
Valoarea medie a unei tranzacţii la comercianţi (%) schimb
Valoarea medie a unei tranzacţii "cash" (%) internaţional
Taxe BASE II (de decontare tranzacţii) (IOI)
Taxe pe volumul brut al vânzărilor comerciantului Taxe plătite la
Comision plătit către emitent Romcard
Comision plătit de emitent pentru eliberare cash Număr
CEMEA operaţiuni
-procentual anuale
-sumă fixă Costul unei
Alte zone anulări
-procentual
-sumă fixă

68
 Număr operaţiuni returnate
Costul unei operaţiuni returnate 5
Costul unui formular complet de voucher (%) 0
Cursul lei (%) 10
0
0.046
0.005%
1.20%

0.33% 2.75%

0.33% 1.75
0.12%
1.00% 1400
0.25 1400
5
0.18
7000
Anul I Anul II Anul II AnuIV Anul V
Total nr. de tranzacţii 20160 22176 24394 26833 29516
-hoteluri 5040 5544 6098 6708 7379
-restaurante 5040 5544 6098 6708 7379
-companii aeriene 0 0 0 0 0
-agenţii de închiriat auto 0 0 0 0 0
-agenţii de turism 2016 2218 2439 2683 2952
-staţii de benzină 0 0 0 0 0
-magazine 8064 8870 9757 10733 11807

Număr de eliberări cash10S60 11616 12778 140SS 1S461

-CEMEA 0 0 0 0 0
-Alte zone 0 0 0 0 0
Număr de refuzuri S000 S2S0 5513 S788 6078
I. COSTURI ESTIMATE
A. Taxe BASE II
1. Acces în bandă 3000 3000 3000 3000 3000
TOTAL A 3000 3000 3000 3000 3000
B. Taxe BASE II

69
1. Acces în bandă 3000 3000 3000 3000 3000
2. Taxe decontare 1413 1554 1710 1881 2069
3. Taxe operaţiuni anulate 350 350 350 350 350
4. Articole returnate de BASE I 7000 7000 7000 7000 7000
S.Taxe pe volumul vânzărilor S0 SS 61 67 74
TOTAL B 11814 11960 12121 12298 124
C. Refuzuri
1. Cost transmitere 230 242 2S4 266 280

2. Taxe expediate, fotocopii, 38 39 41 microfilm. 43 46

TOTAL C 268 281 295
310 325

D. Comisioane
16100 17710
1. Către banca emitentă 12096 13306
3297 3626
2. Către VISA (IOI) 2477 2724 14636
3. Către Romcard 20640 22704 2997
24974 27472 30219
TOTAL D 35213 38734 42607 46869 51555

E. Achiziţii săptămânale CRB 520 520 520 520 520

F. Plată abonament către Romcard

a) abonament annual în % 1200 1200 1200 1200 1200 1200
TOTAL F 1200 1200 1200 1200

G. Taxe de serviciu, taxe anuale

BIN, taxe neutilizate BIN
a)taxe de serv.(1000%/lună x 1
BIN)
b) taxe anuale BIN (100%/BIN) 100 100 100 100
d) taxă neutilizare BIN (1000% 1000
BIN neutilizat)
TOTAL G 1000 100 100 100 100

70
 H. Cheltuieli de afiliere la VISA Şi de
participare la înfiinţarea Romcard
a) Afiliere la VISA 35000
b) Înfiinţare Romcard 50000 TOTAL H 0 0 0 0
85000
0 0 0 0

0 0 0 0

I. Cheltuieli mijloace materiale

a) Imprintere mecanice 8096
1000 buc x 15% 15000 00 0 8096
b) Vouchere tipizate nr.
buc. x 0.18%/buc 5530 6083 6691 7360
TOTAL I 20530 6083 6691 7360 0

RECAPITULARE 8245 88089

CHELTUIELI 169343
72677 77334

II.VENITURI ESTIMATE a) din

comisionul perceput de la
comercianţi
- hoteluri 13680 15246 16771 18448 20292
- restaurante 16380 18018 19820 21802 23982
- companii aeriene 0 0 0 0 0
- agenţii de închiriat auto 0 0 0 0 0
- agenţii de turism 6048 6653 7318 8050 8855
- staţii de benzină 0 0 0 0 0
- magazine 24192 26611 29272 32200 35420
b) din comisionul
perceput de la emitent
pentru eliberări cash
- în zona CEMEA 0 0 0 0 0
- în afara CEMEA 0 0 0 0 0
TOTAL VENITURI 60480 66528 73181 80499 88549
1.PROFIT (USD) -108864 -6149 -4156 -1957 460
Echivalent în mii lei -3265920 -184470 -124680 -58710 13800

71
 Din necesităţile de studiu, în ipoteză au fost presupuse ca date de intrare: numărul
unităţilor ce acceptă carduri (atât operaţiuni de vânzare, cât şi eliberări cash), categoriile de
comercianţi acceptatori, numărul mediu de zile calendaristice când se fac tranzacţiile, precum şi
valorile medii ale unei tranzacţii la comercianţi sau la ghişeul bancar de eliberare de numerar.
Întrucât analiza s-a axat pe studiul profitabilităţii operaţiunilor de decontare a tranzacţiilor
efectuate prin carduri emise de sistemul bancar internaţional sub sigla VISA, datele de lucru au
fost exprimate în USD, iar profitul a fost ulterior convertit în lei la un curs de 30.000 lei / USD.

Indicatorii specifici menţionaţi la capitolul de cheltuieli sau pentru parametrii din ipoteză
respectă întocmai structura ele,emtelor funcţionale şi a costurilor de lucru utilizată în prezent de
metodologia VISA în calculul rezultatului financiar al programului bancar de acceptare carduri.
Gruparea tranzacţiilor ipotetice pe zone de emisiune este foarte importantă în analiza
proiectului întrucât atât costurile de operare, cât şi veniturile interbancare diferă în funcţie de
apartenenţa emitentului la unele din zonele VISA. Am considerat o pondere însemnată a
tranzacţiilor cu carduri emise în zona CEMEA (Europa, Orientul Mijlociu, Africa) întrucât,
datorită poziţiei geografice a României, este puţin probabil ca, în mod frecvent, ponderea
operaţiunilor cu carduri în ţara noastră să fie deţinută de cele derulate prin carduri emise în
America Latină, Asia etc.. Totodată, trebuie amintit faptul că analiza a fost structurată pe cinci ani
de studiu, iar datele (rezultatele financiare în esenţă) au fost calculate prin rapoarte (rezultate
cumulate).
După cum se poate observa, dacă în primul an rezultatul financiar în ipoteza dată a fost
nefavorabil (pierdere de 5,565 mild. lei), în următoarele intervale de activitate se înregistrează
beneficii substanţiale. Trebuie precizat însă aspectul că primul an de activitate a fost încheiat cu
pierderi datorită ponderii însemnate a investiţiei solicitate de punerea în operă a programului de
acceptare.
Din experienţa băncilor comerciale româneşti s-a constatat că, pentru un sistem de putere
medie, costul iniţial al unui program de emitere este cel puţin 1 miliard lei. Notabil este faptul că
investiţia iniţială a fost acoperită încă din anul doi de activitate (la fel ca şi pierderea anului I).
După cinci ani de funcţionare la nivelul parametrilor prezumaţi, rezultatul financiar favorabil este
de 304,089 mii lei, ceea ce demonstrează eficienţa programului de acceptare.
Iată cum, fără eforturi bancare însemnate, băncile comerciale pot obţine rezultate
financiare considerabile din administrarea tranzacţiilor de comerţ en-detail. Proiecţia veniturilor
şi cheltuielilor proiectului de acceptare nu face decât să întărească afirmaţiile anterioare.

72
6.3. Reflectarea in contabilitate a operaţiilor realizate cu cărţi de plată (carduri)

In contabilitatea societăţii bancare se reflectă următoarele operaţii economice cu cărţi de

plată (carduri):

A. Operaţii privind retragerile de numerar prin cărţi de plată.

1. Alimentarea contului de cărţi de plată al clientului

101 = 2511 „Casa"

„Conturi curente"

2. Încasarea preţului cărţii de plată si a comisioanelor de eliberare

101 = 7085
„Casa" „Venituri privind mijloacele de plată"

3. Dobânzi calculate la contul de cărţi de plată al clientului

6024 = 25172 „Dobânzi la

„Datorii ataşate" conturile curente"

4. Plata dobânzilor

25172 = 2511 „Datorii

ataşate" „Conturi curente"

5. Alimentarea ghişeului automat de bancă (ATM)

367 = 101
„Alte stocuri „Casa"
si asimilate"

73
6. Retrageri de numerar de către deţinătorul cărţii de plată de la banca la care s-a deschis contul

2511 = 367
„Conturi curente" „Alte stocuri si asimilate"
7. Recepţia avizului de retragere venit prin Casa de compensaţie, reprezentând retrageri de
numerar de la ghişeul automat (ATM) al altei bănci

2611 111
„Valori de recuperat" „Cont curent la BNR"

2511 = 2611 „Conturi curente"

„Valori de recuperat"

8. Retrageri de numerar la ghişeul automat de bancă (ATM) de către clientul unei alte
bănci si recepţia fondurilor prin Casa de compensaţie

3712 = 367
„Valori primite „Alte stocuri si asimilate" la
încasare"

111 3712
„Cont curent la BNR" „Valori primite la încasare"

B. Operaţii privind plăti efectuate cu cărţi de plata

1. Plăti imediate ale comercianţilor efectuate cu cărţi de plată a) la

banca comerciantului:
- documente remise la încasare

3712 = 2511 „Valori primite

la încasare" „Conturi curente"

74
 - încasarea documentelor prin Casa de compensaţie si recuperarea
comisioanelor percepute de banca cumpărătorului

% = 3712
111 „Valori primite la încasare"
„Cont curent la BNR"
2511
„Conturi curente"

- comisioane percepute de banca comerciantului

2511 = 7029 „Conturi

curente" „Comisioane"

b) la banca cumpărătorului:
- documente plătite prin Casa de compensaţie si comisioane percepute

2511 = %
„Conturi curente" 111
„Cont curent la BNR"
7029
„Comisioane"

2. Plăti amânate ale comercianţilor cu cărţi de plată (creditarea conturilor comercianţilor

se face după încasarea documentelor) :
a) la banca comerciantului:
- documente remise la încasare

3712 3716
„Valori primite „Conturi indisponibile privind
la încasare" valori la încasare"

75
 - încasarea documentelor prin Casa de compensaţie si recuperarea
comisioanelor percepute de banca cumpărătorului

% 3712
111 „Valori primite
„Cont curent la BNR" la încasare" 2511
„Conturi curente"

376 = 2511 „Conturi

indisponibile „Conturi curente" privind valori la
încasare'

- comisioane percepute de banca comerciantului

2511 = 7029 „Conturi curente"

„Comisioane"

b) la banca cumpărătorului
- documente plătite prin Casa de compensaţie si comisioane percepute

2511 %
„Conturi curente" 111
„Cont curent la BNR"
7029

„Comisioane"

C. Operaţii privind cărţile de plată pe baza liniei de credit

1. Înregistrarea angajamentului de acordare a liniei de credit

90319 = 999

„Alte deschideri de „Contrapartidă" credite

confirmate"

76
2. Documente plătite prin Casa de compensaţie si comisioane percepute

20214 = 111 „Utilizări din deschideri

„Cont curent la BNR" de credite permanente"

111 = 7029

„Cont curent la BNR" „Comisioane"

concomitent:

999 = 90319

„Contrapartidă" „Alte deschideri de credite

confirmate"

3. Dobânzi calculate aferente creditelor utilizate

2027 = 70213
„Creanţe ataşate" „Dobânzi de la creditele de trezorerie"
4. încasarea dobânzilor aferente creditelor utilizate

2511 = 2027 „Conturi curente"

„Creanţe ataşate"

5. Retrageri de numerar de către deţinătorul cărţii de plată

20214 = 367 „Utilizări din deschideri „Alte

stocuri si asimilate" de credite permanente"

concomitent:

999 = 90319 „Contrapartidă" „Alte deschideri de

credite confirmate"

77
6. Rambursarea creditelor

2511 = 20214
„Conturi curente" „Utilizări din deschideri de
credite permanente"

concomitent:

90319 = 999
„Alte deschideri de „Contrapartidă" credite
conformitate"

78
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Cârdurile constituie cea mai mare provocare a actualului secol întrucât ele au revoluţionat
sistemul de plăţi. Acestea au evoluat de la plăcuţele metalice din 1914 când General Petroleum
Corporation of California (devenită apoi Mobil Oil) a emis primele cărţi de credit pentru
funcţionarii săi şi pentru câţiva clienţi aleşi cu grijă, până la cardurile de plastic în care sunt
înmagazinaţi noii bani electronici care câştigă tot mai mult teren. În conformitate cu grupul de
cercetare Data Monitor, numărul cardurilor a crescut la 3.5 miliarde în anul 2002.dintre acestea,
aproximativ 450 miliarde vor fi bani electronici şi se va crea astfel cea mai mare piaţă de carduri
cu care vor putea fi făcute peste 100 miliarde de tranzacţii electronice. Cardul a devenit astfel
unul dintre rarele suporturi care dispune de accesibilitatea şi universalitatea unui mijloc de plată.
Flexibilitatea sistemului i-a încurajat pe cei care l-au lansat pe piaţă. În prezent este
posibil transferul de numerar prin telefon deoarece aproape toate societăţile de carduri au la
centralele lor proprii ATM. Dacă fără banii electronici serviciile bancare la domiciliu erau doar
un vis, în prezent populaţia a luat în serios acest serviciu. Mai mult, o soluţie este în curs de a fi
adoptată în comun de către marile companii de carduri -standardizarea acestora, care a devenit
crucială. Nimeni nu va fi de acord să aibă mai multe terminale pentru a accepta carduri diferite.
Aşanumitul standard EMV - numit

79
astfel după Europay, MasterCard şi VISA - se bazează pe standardul pentru carduri ISO 7816
recunoscut pe plan internaţional.
Dacă problema standardelor poate fi rezolvată, cea mai mare chestiune care urmează a fi
hotărâtă este aceea a furnizorului de bani electronici. Vestea bună, atât pentru furnizori, cât şi
pentru clienţi, este că piaţa are cerere suficientă pentru a permite prosperitatea tuturor tipurilor de
carduri, mărind capacitatea de a alege şi încurajând competiţia.
în prezent, Europay International şi MasterCard International au introdus noua marcă
MAESTRO care îmbunătăţeşte imaginea acestor mărci în Europa. Noul logo de accesare
MAESTRO acceptat de Europay şi MasterCard urmăreşte să îmbunătăţească imaginea mărcii
MAESTRO faţă de deţinătorii de carduri şi să faciliteze eforturile băncilor de stimulare a utilizării
acestora.
Marca MAESTRO a extins funcţionalitatea debitului electronic POS de a include
acceptări la ATM, aceasta însemnând că MAESTRO reprezintă acum o acceptare globală ATM şi
POS. aceasta va simplifica identificarea de către consumatori a mărcilor şi va facilita efortul de
comunicare al băncii.
în ultimul timp Europay, MasterCard şi VISA au elaborat programul industrial comun
care identifică şi elimină decalajele de acceptare ale anului 2001.
Afacerile bancare cu carduri prezintă un potenţial însemnat pentru obţinerea de profituri
în cazul băncilor care se angajează în proiectarea şi administrarea unor programe integrate de
carduri.
Având în vedere preocuparea permanentă a societăţilor bancare româneşti în
modernizarea activităţilor lor şi adoptarea tehnicilor mondiale de operare la nivelul de plăţi din
ţara noastră, este de la sine înţeles că plăţile prin carduri vor deveni o realitate cotidiană în scurt
timp.
Pentru a se asigura succesul activităţii bancare de impunere a cardurilor ca mijloc de plată
în economia românească, ar fi necesară îndeplinirea următoarelor obiective:

□ Proiectarea şi punerea "în undă" în scurt timp a unui program

"agresiv" de promovare publicitară a cardului ca modalitate de plată.

Articole concise şi convingătoare lansate în presa scrisă, clipuri publicitare sugestive

prezentate de mai multe ori pe zi în mediul audio-vizual, precum şi alte acţiuni propagandistice
pot genera atragerea interesului persoanelor fizice în utilizarea cardurilor bancare. Este unanim

80
recunoscut faptul că succesul lansării unui produs nou este direct dependent, în proporţie de cel
puţin 70%, de calitatea şi eficienţa programelor publicitare iniţiate.
Având în vedere însă costurile ridicate ale activităţilor publicitare, se impune o
direcţionare eficientă a mesajului mass-media. Aruncarea pe piaţă a sloganelor publicitare de tipul
"Cardul X"este viitorul, dar şi prezentul" nu face decât deservicii băncilor iniţiatoare întrucât,
indiferent de veridicitatea mesajului transmis, tiparele nu crează decât ideea unei uniformizări
periculoase a receptorului uman. Fiecare subiect vizat nu suferă mai mult, în prezent, decât de
atingere adusă individualităţii, precum şi de încercarea oricui de aplatizare a performanţei şi
particularităţii comportamentale. Pentru a evita asemenea inconveniente, banca trebuie să-şi
definească clar produsul ce intenţionează a-l lansa, precum şi segmentul uman căruia I se
adresează. În acest fel, cu ajutorul unor studii de specialitate publicistică, produsul va fi acceptat
în special de subiecţii vizaţi, iar succesul produsului va fi imediat.
Nu este un neadevăr faptul că, în prezent, mediul economic ondividual acţionează şi în
virtutea "perceptelor" modei. Ca atare, fără a acţiona "neortodox" şi a specula nevoia indivizilor
de a fi contemporani timpului în care trăiesc, este chiar uşor de promovat un produs, chiar mai
costisitor la început, dacă el asigură satisfacerea nevoilor într-un mediu uşor perceptibil. Fără a
încerca obţinerea de rezultate favorabile ca urmare a exploatării micilor trebuinţe umane, nu
trebuie iutat faptul că moda publicitară generează, de cele mai multe ori, dependenţa faţă de un
produs.
Băncile româneşti vor reuşi, şi prin metode publicitare, într-un termen scurt, generarea
unui nou comportament de plăţi în mediul economic românesc.

□ Propuneri legislative privind direcţionarea plăţilor din economie

către instrumente de plată fără numerar

în România este unanim recunoscut faptul că, în prezent, cel puţin 65% din tranzacţiile
economice se efectuează în numerar. Acest fapt este consecinţa imediată a tranzacţiei de ţară
"cash"a României, dar şi a imperfecţiunilor procedurale ale instrumentelor aflate în circulaţie în
prezent.
O iniţiativă legislativă care să genereze obligativitatea societăţilor comerciale de a-şi
achita salariile direct prin conturi bancare va genera, fără îndoială, extinderea utilizării cardurilor
în mediul economic întrucât cardul face legătura directă şi în timp real între contul bancar
individual de salarii şi cel al comerciantului. Astfel, se elimină toate inconvenientele generate în
prezent de asigurarea bilunară de lichidităţi, asigurarea şi securizarea transportului de numerar,

81
eliminarea cheltuielilor bancare şi interne de manipulare a numerarului şi nu în ultimul rând, cel
mai important element, eliminarea cu desăvârşire a sincopelor productive generate de ridicarea
salariului. Toate aceste probleme pot fi dintr-o dată eliminate cu ajutorul unui act normativ
modern prin care să se statueze obligaţia plăţilor de salarii prin carduri bancare.
Chiar şi în condiţiile unei astfel de legi, tradiţia pieţei româneşti de mediu economic
"cash" poate fi respectată în continuare prin asigurarea serviciilor bancare de eliberare de numerar
la ghişee specializate, cum ar fi operaţiunile prin intermediul aparatelor zip-zap sau prin
intermediul ATM-urilor cu activitate operaţională non-stop.
Toate retragerile de numerar pot fi efectuate, conform regulilor bancare, prin carduri.
Pentru o bancă, însă, rezultatele unei astfel de iniţiative legislative sunt incomensurabile prin
atragerea lunară de noi surse financiare. Dacă o bancă comercială şi-a creat şi o reţea numeroasă
de comercianţi care acceptă la plată carduri, toate cheltuielile efectuate de o persoană fizică direct
prin carduri generează venit bancar datorită perceperii unui comision de procesare.
Toate aceste avantaje pot fi obţinute în condiţiile în care numerarul pentru posesorul
contului de salarii rămâne în continuare gratuit. Este şi normal, dacă facem comparaţie cu situaţia
actuală, când individul primeşte în numerar valoarea integrală a drepturilor sale băneşti.
Pentru succesul iniţiativei legislative propuse, băncile trebuie să fie însă preocupate în
permanenţă de perfecţionarea serviciilor pentru persoane fizice şi de implementare în scurt timp a
proiectelor de ATM-uri. De asemenea, programul unităţilor bancare va trebui prelungit şi adptat
nevoilor persoanelor fizice, iar prestaţia lucrătorilor bancari va trebui mult îmbunătăţită.

□ Înfiinţarea unor departamente specializate în cadrul băncilor, care să

asigure proiectarea, implementarea şi administrarea unui program integrat de
carduri

Aşa cum a fost prezentată până acum, activitatea cu carduri necesită eforturi specializate
şi susţinute, dar şi îngemănarea rezultatelor muncii unui personal strict specializat, dedicat
exclusiv domeniului (marketing, metodologie bancară, publicitate, sociologie comportamentală
de piaţă, inginerie de sistem etc.).
Pentru a obţine rezultatele scontate, se impune o soecializare strictă a lucrătorului bancar
care deserveşte acest domeniu de activitate. Soluţii de genul împrumutului sau dataşării de
personal din serviciul creditării, plăţilor sau trezoreriei bancare nu generează decât o abordare
superficială a acestui nou domeniu, iar soluţiile valoroase ot întârzia datorită neimplicării

82
comportamentale. Se consideră că un rezultat financiar favorabil întârzie să apară dacă lucrătorul
bancar nu se identifică cu răspunderea funcţionării optime a produsului rezultat ca urmare a
activităţii zilnice.
Băncile sunt conştiente că afacerea cu carduri va merge cu mult mai bine din momentul
în care se va crea presiune asupra folosirii cardurilor. Din această perspectivă sunt două elemente
care pot conduce la mutaţii de masă în piaţa cardurilor. Primul este implementarea factorului
politic prin decizia executivului ca anumite categorii socio-profesionale să-şi primească veniturile
într.un cont de card. Oportunitatea acestei decizii nu poate fi pusă de nimeni la îndoială, mai ales
în condiţiile în care băncile primesc deja semnale din ţară, din partea pensionarilor şi a şomerilor,
care şi-ar dori un card, în acest caz comisionul este mai mic decât cel practicat de Poşta Română.
Cel de-al doilea element se referă la introducerea impozitului pe venitul global. A avea un cont la
bancă scuteşte individul de o mulţime de drumuri, timp şi mai ales nervi, plăţile putând fi
efectuate direct din cont. Iar de la un cont bancar şi până la a deţine un card, prin care de
asemenea se pot efectua plăţi, nu mai este decât un pas.

Trecerea imediată la plăţile prin carduri în economia românească va asigura un

management corespunzător al surselor bancare, disponibilizarea instituţionalizată a resurselor
băneşti temporar disponibile de pe piaţă, dar şi îmbunătăţirea şi chiar însănătoşirea
comportamentului bancar de plăţi din ţara noastră.
Plăţile persoanelor fizice prin cont vor depăşi, într-un interval scurt de timp, plăţile
agenţilor economici, iar controlul efectiv al fluxului monetar şi reducerea presiunii plăţilor cu
numerar asupra masei monetare vor fi efective.
Plăţile prin carduri pot deveni în scurt timp un veritabil mecanism regulator al
disfuncţionalităţilor micro şi macroeconomice contemporane, cu condiţia implementării ştiinţifice
şi administrării eficiente a rezultatelor ce pot fi obţinute în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

Avram, V. Institutul Bancar Român

Basno, C., Dardac, N., Cousserques, S. Davidescu, N. Ionescu, C.
Floricel, C.
Basno, C., Dardac, N. Dedu, V. Isărescu, M. Liţoiu, V.

83
Liţoiu,V.,Mehedinţu,A., Management bancar Fundamentele Bucureşti, 1996
Bădică, A. gestiunii bancare Băncile şi Ed. Dunod, Paris, 1992
Monedă şi credit Monedă, operaţiunile bancare Ed. ALL, Bucureşti, 1998
credit, bănci
Reforma bancară în România Ed. Mondan, Bucureşti,1996
Operaţiuni bancare. Sisteme informaţionale bancare Note de curs
Instrumente Şi tehnici de Sisteme informatice financiar Ed. Economică, Bucureşti,
plată Gestion de la -bancare 1996
Banque Sisteme Ed.Radical, 2000 Bucureşti, 1995
informatice financiar Ed. Didactică şi Pedagogică, Ed. Sitech, Craiova, 1998
-bancare Bucureşti, 1994 Reprografia Universităţii din
Ed. Didactică şi Pedagogică, Craiova, 1999
Negruş, M. Plăţi şi garanţii internaţionale Ed. ALL, Bucureşti, 1996
Opriţescu, M., Hurtupan Monedă şi credit - Teorie şi Ed. Universitaria, Craiova
J.Spulbăr,C.,Ungurean, P. practică Parlamentul României 1998
Legislaţie bancară R.A. Monitorul Oficial,
Bucureşti, 1998
Păunescu, F., Goloşteanu, Sisteme de prelucrare distribuită Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993
D.P. şi aplicaţiile lor
Roşca, T. Monedă şi credit Cluj Napoca, 1996

**** Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară

****
Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale Sisteme de
****
plăţi în România, BNR, Bucureşti 1996 Raport annual BNR pe
****
1998, 1999, 2000 Regulamentul BNR nr. 10/1994privind
****
compensarea interbancară
Regulamentul BNR br. 6/1995 privind plăţile cu carduri Revista "Capital",
****
colecţiia 2001, 2004 Planul de conturi bancar şi instrucţiunile de aplicare a
****
acestuia, Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 212 bis, 1997
****

84