UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Tipuri de credite in economia

de piata

PROFESOR: IOAN VIORICA

MANAGEMET: STASCU IULIA
STAMATE REMUS

DECEMBRIE 2015

1
 Cuprins

Capitolul 1 Creditul. Dispozitii generale ........................................................................................................ 3

1.1 Conceptul de credit ............................................................................................................................ 3
1.2 Trasaturi caracteristice ....................................................................................................................... 3
1.3 Funcţiile creditului ............................................................................................................................... 4
Capitolul 2 Tipuri de credite .......................................................................................................................... 5
2.1 Creditul commercial ............................................................................................................................ 5
2.2 Creditul bancar ................................................................................................................................... 6
2.3 Creditul obligator ................................................................................................................................ 9
2.4 Creditul ipotecar................................................................................................................................10
2.5 Creditul de consum ...........................................................................................................................11
Concluzii ......................................................................................................................................................12
Bibliografie ..................................................................................................................................................13

2
 Capitolul 1 Creditul. Dispozitii generale
1.1 Conceptul de credit
Creditul, ca şi moneda,este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea
unor probleme economice,sociale legate de procesul de schimb.

Creditul constituie un contract prin care o bancă (o firmă sau o persoană) transmite unei firme
sau unei persoane fizice o sumă de bani pentru a o folosi o anumită perioadă de timp pentru
realizarea unui scop (afacere, investiţie), cu obligaţia de a restitui suma şi dobânda aferentă
conform prevederilor stipulate în contract.

1.2 Trasaturi caracteristice

Trăsăturile caracteristice ale creditului se referă la:

• Subiecţii raportului de credit:

- creditorul − partea care acordă creditul (banca comercială, instituţia
financiară şi de credit)
- debitorul − partea care primeşte creditul (agenţi economici, populaţia,
statul)

• Promisiunea de rambursare:
element esenţial al raportului de credit şi este supusă evitării a două riscuri: riscul de
nerambursare şi riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare se manifestă atunci când apar amânări de la scadenţă ce micşorează

resursele creditorului,încetinesc viteza de rotaţie a capitalului ducând la diminuări ale profitului
băncii sau atunci când debitorul este în imposibilitatea de a rambursa suma de bani împrumutată,
ce conduce la pierderi efective de capital pentru creditor.

Riscul de imobilizare afectează creditorul întrucât acesta nu poate să-şi recupereze o parte din
capital, nepermiţându-i să reia activitatea de creditare. În această situaţie creditorul este nevoit să
apeleze la alte bănci pentru a-şi procura resursele necesare,devenind din creditor debitor şi fiind
nevoit să achite pentru aceste resurse dobânzi care îi diminueazăprofitul.
Pentru a evita astfel de riscuri,băncile solicită garanţii din partea debitorilor.

• Termenul de rambursare (scadenţa) - reprezintă momentul sau momentele stabilite

pentru rambursarea creditului şi a dobânzilor aferente.

• Ratele parţiale – sunt rate care se rambursează eşalonat,la anumite termene,conform

înţelegerii stipulate în contractul de credit.

• Termenul de graţie – reprezintă perioada cuprinsă între momentul angajarii creditului

3
 şi începerea rambursării lui.

• Garanţiile asiguratorii – sunt formate din bunuri care se constituie la dispoziţia

creditorului sau a unui terţ pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a obligaţiilor asumate
prin contractul de credit. Garantarea creditelor se realizează în principal prin gaj şi ipotecă.

• Costul creditului (dobânda) – reprezintă preţul plătit de debitor creditorului său pentru
împrumutul acordat pe un termen determinat.

• Alte costuri ale creditului sunt comisioanele de mişcare sau de conturi curente pentru
operaţiunile legate de viramente,decontări şi gestionare a creditului.

1.3 Funcţiile creditului

Avantajele creditului sunt evidenţiate prin funcţiile sale:

• funcţia distributivă – constă în mobilizarea resurselor băneşti disponibile la un

moment dat în economie şi redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri,
sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanţare.

• funcţia de transformare a economiilor în investiţii – contribuie la realizarea

echilibrului macro-economic conform ecuaţiei E = I, unde E = economii iar I = investiţii.

• funcţia de emisiune monetară

Consolidarea ideii de credit bazat pe încredere între participanţii la actul economic a
determinat crearea monedei fiduciare (cu valoare fictivă,întemeiată pe încredere) la biletele la
bancă şi apariţia a diverse instrumente şi tehnici de plată prin care s-a realizat o importantă
reducere a cheltuielilor cu circulaţia monetară, asigurând o creştere a volumului şi valorii
tranzacţiilor economice.
Instrumente şi tehnici de plată precum viramentul,cecul,trata,cambia au dus la diminuarea
numerarului din circulaţie şi la creşterea în mari proporţii a monedei scripturale.
 functia de asigurare a stabilitatii preturilor
Se realizeaza prin reglarea dimensiunilor cererii si ofertei de marfuri si servicii,creditinduse
consumul pe de o parte,si stocul pe de alta parte.

Prin functiile pe care le îndeplineste, creditul generează o serie de efecte favorabile, cum
ar fi:
1) sporirirea puterii productive a întreprinderilor prin redistribuirea capitalului;
2) concentrarea capitalului;
3) reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulatia monetară;
4) adaptarea elastică a masei de bani în circulatie la necesarul economiei.

Pe lângă efectele favorabile, creditul presupune si o serie de riscuri, principalul risc fiind
abuzul de credit.Fenomenul supracreditării economiei generează procese de deteriorare a puterii
de cumpărare a monedei, deci inflatie .

4
 Capitolul 2 Tipuri de credite
Formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piaţă sunt:
- creditul comercial;
- creditul bancar;
- creditul obligatar;
- creditul ipotecar;
- creditul de consum.

2.1 Creditul comercial

Creditul commercial reprezinta o formă de împrumut practicată între vânzător şi
cumpărător,atunci când vânzarea mărfurilor este făcută pe credit, adică înmânarea mărfurilor este
separată în timp de plata preţului ei.

Creditul comercial este acordat cumpărătorului de către furnizor sub formă de vânzări de
mărfuri,executări de lucrări şi prestări de servicii cu plata la o dată ulterioară.

Creditul comercial este utilizat de către întreprinzători la vânzarea-cumpărarea pe credit a

maşinilor, utilajelor, materiilor prime, materialelor, combustibilului,precum şi a obiectelor de
consum.

Aceasta modalitate de finantare, denumita si finantare prin capital comercial, se practica,

de regula, intre firme care au relatii comerciale indelungate si se bazeaza pe incredere reciproca.

De regulă,creditul comercial se acordă pe termen scurt si este consemnat în înscrisuri

speciale, numite efecte comerciale (cambia, poliţa ş.a.) sau în contractul de vânzare-cumpărare
intervenit între părţi. Pe această cale, creditul comercial înlesneşte şi accelerează circulaţia
capitalului, constituind totodată baza sistemului de credit;contribuie la accelerarea circulaţiei
mărfurilor şi la dezvoltarea economiei naţionale.

Fiind un imprumut civil, creditul comercial se deosebeste fundamental de creditul bancar

prin aceea, ca in timp ce banca imprumuta banii depunatorilor sau fonduri ale altor banci,
imprumutatorul (creditorul) civil imprumuta banii sai.
Acest tip de imprumut fiind civil nu poate fi calificat ca operatiune bancara.

Creditul comercial prezintă următoarele caracteristici:

- părţile implicate sunt agenţii economici, care se împrumută reciproc;

- obiectul creditului îl constituie transmiterea de capital de împrumut sub formă de marfă

(vânzarea pe datorie a mărfurilor);

- îmbină interesul furnizorului de a asigura vânzara mărfurilor sale cu interesul beneficiarului,

lipsit de capital, de a le procura, fără a le plăti imediat, ci la o dată ulterioară;

5
- permite beneficiarului ca, la rândul său, să poată acorda credit comercial partenerilor săi de
afaceri; astfel, pe ansamblu, apare un transfer reciproc de resurse, care avantajează pe fiecare
întreprinzător.

Creditul comercial prezintă următoarele limite:

-dimensiunile creditului(volumul său este limitat la capitalul disponibil sub formă de marfă şi
este influenţat de frecvenţa restituirii sumelor împrumutate)

-beneficiarii posibili (de exemplu, o firmă producătoare de încălţăminte poate primi un credit
comercial de la o firmă producătoare de utilaje industriale, dar în sens invers mai rar).

Politica de credit commercial promovata cuprinde urmatoarele aspect:

• Perioada creditului.
Reprezinta intervalul de timp pe care firma furnizoare il acorda clientilor sai pentru a efectua
plata. In stabilirea perioadei se au in vedere urmatoarele aspecte: natura economica a produsului,
circumstantele financiare ale firmei furnizoare, situatia financiara a cumparatorului.

• Rabatul acordat pentru urgentarea platii urmareste pe de o parte sa atraga

noi clienti, care il apreciaza ca fiind un mod de reducere a pretului, iar pe de
alta parte o reducere a perioadei de incasare a vanzarilor, deoarece anumiti
clienti vor plati mai repede pentru a beneficia de avantajul acordarii acestuia.

• Calitatea creditului se refera la forta financiara minima a clientilor pentru a se

acorda creditul. Pentru masurarea calitatii creditului exista mai multe metode,
cum sunt: sistemul celor „5 C“ (caracter, capacitate, capital, colateral, conditii),
gestiunea prin exceptie, credit scoring-ul.

• Politica de incasari evidentiaza „duritatea“ sau „lejeritatea“ in urmarirea platii,

iar rata de transformare a creditelor comerciale in bani cash reflecta eficienta acestei politici.

2.2 Creditul bancar

Creditul bancar este creditul care se acordă agenţilor economici sub formă bănească de
către instituţiile bancare în aşa-numitul ,,comerţ cu bani”.

Definiţia legală a creditului bancar este cuprinsă în art. 3 lit. g) alin.1 al Legii bancare nr.58/1998
iar această definiţie este următoarea: ,,Creditul bancar reprezintă orice angajament de plată a unei
sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite,precum şi la plata unei dobânzi
sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice
angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei
sume de bani”.

6
 Această formă de credit este foarte larg răspândită având ca obiect acea parte disponibilă a
capitalului numită capital de împrumut. Creditul bancar este principala sursă pentru asigurarea
fondurilor băneşti necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei naţionale. El intră în
categoria împrumuturilor în bani.

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite pe termen
scurt, mediu şi lung privind operaţiuni bazate pe înscrisuri sau nu, garantate sau
negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.Raporturile de creditare ale
diferitelor întreprinderi sunt, de regulă, cu băncile. Pe de o parte, întreprinderile având conturi
deschise la bănci formează depozitele care pot fi
folosite de către acestea ca resurse, iar pe de altă parte băncile acordă credite întreprinderilor
pentru nevoile lor de producţie, pentru investiţii, etc. Esenţial în acest raport de creditare este
faptul că unul dintre parteneri este banca, iar relaţiile între bancă
şi celălalt partener se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şirealizării de
profituri, în principal sub formă de dobânzi.

Clasificarea creditelor bancare:

In functie de tipul debitorului care contracteaza credite bancare:

 Credite persoane fizice

 Credite persoane juridice
 Credite acordate statului
 Credite acordate altor banci

In functie de structura valutara:

 credite acordate in lei

 credite acordate in valuta.

Tipuri de credite bancare:

a) Avansurile în cont curent – credite de casă sau de trezorerie.Aceste credite sunt destinate să
acopere nevoile curente ale agenţilor economici(cheltuielile de producţie imprevizibile şi greu de
localizat pe obiecte).

b) Liniile de credit
Băncile deschid agentului economic linii de credite în cadrul cărora stabilesc un plafon
maxim de credite, ce urmează a fi puse la dispoziţia agentului economic. Se cunosc mai multe
feluri de linii de credite:
- credite provizorii (neconfirmate)
- credite confirmate
În cazul creditelor provizorii, băncile comerciale, pot cere agentului economic în orice moment
acoperirea debitului.
Creditele confirmate sunt mult mai avantajoase pentru debitor. Ele se bazează pe un
acord scris, în cadrul căruia posibilităţile de acordare a creditului se stabilesc pentru o anumită
perioadă prevăzută în contract, în cadrul căruia sunt prevăzute termene precise de rambursare.

7
c) Credite pe stocuri sau credite sezoniere – sunt menite să asigure resursele necesare
în cazul apariţiei unui dezechilibru în circuitul aprovizionării, producţiei şi desfacerii.

d) Warantul – este un titlu, un instrument care atestă existenţa mărfurilor într-un

depozit general (porturi, vămi). Prin natura lui el permite transmiterea proprietăţii pentru
obţinerea şi garantarea creditului bancar. Acest instrument poate fi utilizat fie ca un efect de
comerţ, fie mobilizat, negociat, vândut băncii, dându-se astfel posibilitatea acesteia să acorde
un credit (resursă de recreditare).

Creditul bancar care are următoarele caracteristici:

- părţile implicate în relaţia de credit sunt, pe de o parte băncile, iar pe de altă parte agenţii
economici şi populaţia;

- obiectul creditului îl constituie transmiterea de capital de împrumut în formă bănească;

- poate contribui la sporirea capitalului real, când vizează proiecte de investiţii sau poate servi
doar la mişcarea capitalului, când vizează acoperirea unor nevoi curente:

- nu există limite în ceea ce priveşte posibilii beneficiari;

- relaţiile de credit ale agenţilor economici cu banca sunt, de regulă, reciproce, în sensul că
aceştia, având deschise conturi bancare, formează depozite, pe care banca le foloseşte pentru
acordarea de credite.

Institutii care intervin in relatia cu banca, in procesul de creditare :

 Banca Nationala a Romaniei
 Centrala Riscurilor Bancare
 Biroul de credit
 Centrala Incidentelor de Plati
 Fondurile de garantare a creditelor
 Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
 Societatile de Asigurare
 Oficiul Registrul Comertului
 Asociatia Romana a Bancilor
 Institutul Bancar Roman
 ECAI (External Credit Assessment Institutions) – Basel II

În functie de specificul afacerii si de politicile proprii fiecare bancă comercială are o situatie
particulară a creditului în totalul bilantului propriu.
Strategia băncilor din România are în vedere concentrarea unui volum important al creditului bancar pe
acoperirea solicitărilor justificate ale economiei reale, respectiv a cererilor de finantare a productiei
materiale si a serviciilor din toate sectoarele.
Politica băncilor in domeniul creditării tine seama si este influentată de mai multi factori cu
actiune si efecte diferite, principalul factor fiind cererea de creditare care la rândul său este impulsionată

8
de nivelul scăzut de capitalizare al multor agenti economici, de capacitatea redusă de crestere pe baza
profitului si de procesul de erodare pe care inflatia îl alimentează.

2.3 Creditul obligator

Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale
sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile, in aceasta calitate, si
creditorii, subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel capitalurile, in
vederea obtinerii unui venit sigur sub forma de dobanzi.Obligatiunea reprezinta astfel inscrisul
care consemneaza raportul de credit si forma prin care se desfasoara in principal.
Obligatiunea este un titlu de recunoastere a datoriei care reprezinta o creanta financiara pe
care detinatorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul) sau, altfel spus,o promisiune
scrisa de a plati o suma de bani (principal) la o data stabilita.Detinatorul incaseaza de regula,
periodic, dobanzile convenite in raportul de credite.

Emitentii de obligatiuni pot fi :

• Statul. Tezaurul (Ministerul Finantelor) sau institutiile locale (primarii,prefecturi) contracteaza
credite obligatare prin lansarea titlurilor de imprumut(obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul
acoperirii deficitului bugetar.Rambursarea acestor credite se face din fonduri speciale de
amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.
• Societatile comerciale. Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de mobilizare a
capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind denumite obligatiuni corporative.
Intreprinderile (de obicei societatile pe actiuni), avand o structura data a capitalului si a
actionariatului (existand o repartizare data a puterii in consiliul de administratie) evita noile
emisiuni de actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea duce la schimbarea
raportului de forte. Astfel se explica preferinta pentru imprumutul obligatar, in opozitie cu
posibilitatea de sporire a capitalului propriu prin emitere de actiuni.

Imprumuturile obligatare se pot clasifica astfel :

Dupa modalitatile de lansare:

• Emisiunea de obligatiuni si distribuirea directa de catre organismul emitent
• Emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din
banci comerciale si institutii financiare.

Dupa tipologia obligatiunilor:

• Obligatiuni cu venit fix
• Obligatiuni indexabile
• Obligatiuni cu rata variabila a dobanzii
• Obligatiuni convertibile in actiuni
• Obligatiuni cu cupon reinvestit.

Dupa modalitatile de rambursare:

• Rambursarea prin anuitati constante
• Rambursarea prin amortismenre constante
• Rambursarea la sfarsitul perioadei
• Rambursarea prin tragere la sorti

9
2.4 Creditul ipotecar
Creditul ipotecar este creditul bancar acordat pe termen lung, garantat cu un contract de
ipoteca. Se acorda de regula pentru construirea, cumpararea sau transformarea unei locuinte.
Ipoteca se constituie asupra bunului imobiliar in cauza.

Acesta presupune o conventie intre creditor si imprumutat, in care se prevad urmatoarele:

• Proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii imprumutului
• Conditiile de remunerare si scadentele de rambursare
• Penalitatile in caz de rambursare anticipata (partiala sau integrala) a creditului
• Circumstantele in care prin nerespectarea conditiilor de imprumut debitorul
poate pierde proprietatea.

Principalul tip de imprumut pe ipoteca prezinta o suma de rambursare si o rata a dobanzii fixa
(constanta si identica). Rambursarile periodice sunt prevazute pe intreaga perioada si fiecare
rambursare cuprinde dobanda si suma cu care se reduce datoria in curs.In cadrul ratei fixe, in
timp, scade partea privind dobanzile si creste partea privind rambursarea propriu-zisa.

In ultimul timp s-au dezvoltat si alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi:
• Imprumut pe ipoteca cu dobanzi variabile (acum se foloseste si dobanda variabila dupa
evolutiile fluctuante ale ratei dobanzii din anii ’80).
• Imprumut pe ipoteca cu rambursare progresiva
• Imprumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati.
Imprumutul pe ipoteca cu dabanzi variabile s-a instituit datorita cresterii si variatiei ratei
dobanzii in anii 80’ ,in care s-a produs cresterea costurilor de procurare a fondurilor de imprumut.
Creditul cu ipoteca pe dobanzi variabile presupune variatia acestora, in functie de un
indicator précis al pietei financiare.
Creditele pe ipoteca cu rambursare progresiva satisfac cerintele crescande ale familiilor cu
venituri modeste,aflate la inceputul activitatii,care au perspectiva ameliorarii veniturilor lor.
Creditul ipotecar inversat,purtator de anuitati,urmareste sa valorifice capitalul imobilizat in
locuinte proprietate,fara a se renunta la dreptul de proprietate.

Creditul ipotecar are un rol deosebit in expansiunea si prosperarea proprietatii,sprijinul statului

se manifesta pe scara larga in toate tarile,pe multiple planuri: supraveghere ,asigurare, impozitare,
gestiunea datoriei etc.

10
2.5 Creditul de consum
Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu, acordat persoanelor
individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de
comercializare si servicii, sau pentru recreditarea creantelor contractate in acest scop.
Creditorii includ institutiile de credit, companiile financiare, institutiile de economii,
comerciantii de detaliu.

Creditul de consum a existat initial sub forma « creditului deschis », respectiv a

posibilitatii pe care comerciantul o acorda clientilor solvabili de a achizitiona marfuri portivit
necesitatilor, urmand ca lichidarea datoriilor sa se faca ulterior. Forma astfel practicata a fost
considerata drept credit cu rambursare neesalonata.

De la inceputul secolului XX, productia de masa de bunuri de folosinta indelungata si

necesitatea de a asigura accesul deschis la acestea a cumparatorilor a determinat dezvoltarea unor
norme specifice de creditare, precum si a unei retele ample de institutii de credit, in mare parte
legate de firmele producatoare. Astfel, cea mai mare parte a creditelor de consum exista si se
acorda sub forma creditelor esalonate, forma in care termenii raportului de credit (plafonul
acordat, cuantumul ratelor, scadenta) se stabilesc la acordarea creditului.

O forma deosebita a creditelor esalonate o reprezinta creditul revolving, aparut la

sfarsitul anilor ’30. Aceasta forma s-a extins o data cu amplificarea utilizarii cartilor de credit.
Elementele caracteristice a creditului revolving sunt:
• Se acorda in cadrul unei conventii stabilite intre parti
• Permite debitorului sa efectueaza cumpararile sau sa obtina imprumuturi fie direct asupra
creditorului, fie indirect prin cartile de credit, in momentul oportun pentru el
• Debitorul are posibilitatea sa efectueze plata fie in totalitate pentru creditul in curs, fie prin plati
partiale, periodice, dupa posibilitati.

Creditul de consum anticipează momentul intrării în posesia bunurilor şi permite

accesul cumpărătorilor cu venituri mai mici la bunurile de folosinţă îndelungată de valoare
mare. Prin aceasta se acţionează pe două planuri, pe de o parte, se asigură satisfacerea facilă a
dorinţelor şi necesităţilor marii mase de consumatori, iar pe de altă parte, se promovează pe
scară largă producţia şi circulaţia unei game extinse de mărfuri, dincolo de cererea solvabilă a
populaţiei şi chiar, după unele aprecieri, dincolo de capacităţile normale de plată a populaţiei,
luată în ansamblul ei.
De aici s-a tras şi concluzia că, pe unele planuri acţiunea creditului de consum este
destabilizatoare pentru economie, oferind terenul unor producţii supradimensionate, ea
acţionând ca un factor de expansiune a economiei de consum.

11
 Concluzii

În concluzie, încrederea în relatiile individuale creditor-debitor, dar si cu caracter mai

generalizator, între bănci si agenti economici, atât la intern cât si în relatiile internationale este
importantă pentru derularea activitătii economice.
Relatiile de credit se corelează cu plătile pentru tranzactii si reprezintă un suport principal
al derulării fluente a plătilor în relatiile interne si în circuitul international, al cresterii
economice în general.

12
 Bibliografie
I)Literatura de specialitate:

1. Viorica Ioan,”Moneda si Credit”,Editura Europlus,Galati, 2010

2. Basno C., Dardac N., Floricel C., „Monedă, credit, bănci”, Editura Didactică si
Pedagogică,Bucuresti, 2003

II )Surse de tip Google:

1) http://www.banknews.ro/utile/informatii-despre-credite.php
2) http://www.referat.ro/referate_despre/tipuri_de_credite_bancare.html
3) http://ru.scribd.com/doc/23442376/Creditul-bancar

13