Cuprins

Studiu privind activitatea de creditare bancara a agentilor

economici

INTRODUCERE

O componentă dintre cele mai importante şi dificile ale tranziţiei spre economia de
piaţă o constituie formarea unei pieţe a capitalurilor. Aceasta presupune crearea unui
sistem bancar eficient, care să mobilizeze resursele băneşti de la populaţie şi agenţi
economici în vederea reinvestirii rapide în activităţi economice profitabile, contribuind
astfel şi la sporirea vitezei de rotaţie a banilor care, comparativ cu cea din ţările dezvoltate,
este de 2-3 ori mai mică.
În ultimii ani, sistemul bancar din România a cunoscut o amplă transformare,
modernizare şi diversificare, în concordanţă cu schimbările produse în economia ţării.
Unul din rezultatele transformărilor produse până în prezent a fost crearea unui sistem
bancar modern de inspiraţie europeană, în paralel cu modificarea importanţei pe care o au
diferitele instrumente şi servicii financiare.
Buna funcţionare a pieţei de capital, în condiţiile unui mediu concurenţial
instituţionalizat, oferă posibilităţi superioare de obţinere şi utilizare a creditelor,
determinând înscrierea activităţii economice pe coordonatele eficienţei. Din păcate, în
România, activitatea bancară, deşi profitabilă, nu este caracterizată de dinamism.

Pagina 1 din 80
 Băncile sunt puţinele instituţii din ţara noastră care obţin beneficii şi în care
salariaţii au venituri mari. De asemenea, ele deţin unul din primele locuri în domeniul
informatizării, comparativ cu celelalte sectoare ale economiei naţionale.
Una din atribuţiile cele mai importante ale băncilor este legată de calitatea băncilor
de mijlocire de credite. În această calitate băncile se ocupă cu formarea resurselor,
atragerea clienţilor, acordarea creditelor, urmărirea modului de folosire acestora,
rambursarea creditelor şi elaborarea strategiei de creditare în care un loc important în
ocupă corelaţia dintre resurse şi necesităţi. Sistemul bancar reprezintă o verigă
indispensabilă a strategiei de dezvoltare a unei ţări. Fiecare stat îşi stabileşte propria
structura în domeniul bancar, în funcţie de obiectivele strategice propuse.
Ţările dezvoltate, având o reţea de instituţii bancare extrem de diversificată şi o
legislaţie care răspunde nevoilor de desfăşurare a activităţii bancare în condiţii optime,
beneficiază din plin de efectele pozitive ale sistemului. Economiile acestor state sunt
propulsate astfel spre performanţe sporite atât pe plan naţional cât şi mondial.
Ţara noastră, în tranziţia ei spre economia de piaţă, a înregistrat o serie de
dificultăţi şi chiar eşecuri ale unor bănci, care, având o “fundaţie” nesigură s-au prăbuşit în
urma interacţiunii lor cu mediul economic precar. Aceste nerealizări sunt însă iminente
perioadei de tranziţie şi au servit atât ca exemplu negativ pentru celelalte bănci cât şi ca un
motiv de perfecţionare a legislaţiei şi alinierea ei la legislaţiile ţărilor dezvoltate.
Economia românească a fost una dintre cele mai dinamice din regiune în cursul
anului 2003. Produsul Intern Brut a crescut cu 4,9 % faţă de anul 2002, inflaţia a continuat
să se reducă până la o rată medie anuală de circa 15 %, iar deficitul bugetului consolidat şi
datoria publică şi public garantată s-au menţinut la un nivel rezonabil (de 2,4 % şi respcetiv
19,2 % din PIB).
Pentru băncile comerciale româneşti creditul reprezintă un produs de bază, iar
activitatea de creditare deţine ponderea hotârătoare între activităţile desfăşurate de bănci,
reprezentând modalitatea principală de plasament a resurselor financiare atrase de la
clienţi.
În orice economie naţională, aşa cum sunt rezolvate problemele, creditul acţionează
după regulile unui sistem economic. Ca orice sistem economic, cel al creditului este
constituit dintr-un ansamblu de factori şi elemente, care prin interacţiunea lor trebuie să
realizeze, în condiţii de eficienţă, obiectivul legat de repartizarea şi folosirea fondului de
împrumut al economiei naţionale.

Pagina 2 din 80
 Importanţa creditului derivă din avantajele pe care le asigură utilizarea lui în
condiţii de maximă eficienţă şi rentabilitate. Dintre aceste avantaje enumerăm:
creditul pune la dispoziţia investitorului o parte din necesarul de capital,
contribuind astfel la transformarea economiilor in investiţii;
creditul conduce la diminuarea investiţiilor nerentabile sau ilicite, prin
supravegherea efectuată de bancă asupra afacerii creditate;
prin finanţarea consumului şi prin crearea unor instrumente şi tehnici eficiente de
finanţare a devenit un instrument indispensabil în activitatea agenţilor economici;
creditul contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
prin intermediul ratei dobânzii, creditul diminuează fenomenul inflaţionist;
creditul favorizează orientarea investiţiilor spre ramurile economice rentabile
conducând la dezvoltarea acestora;
creditul contribuie la dezvoltarea şi stimularea exportului;
prin influenţa pe care o exercită asupra cererii şi ofertei de mărfuri, creditul
contribuie la fundamentarea pe baze economice a preţurilor.
Trebuie remarcat că oricât de avantajos este creditul, utilizarea lui defectuoasă sau
abuzivă este extrem de periculoasă pentru echilibrul economic al unei ţări. De aceea,
corecta funcţionare a creditului trebuie analizată permanent şi reglementată din punct de
vedere economic, social, juridic şi politic.

Pagina 3 din 80
 CAP.1.CREDITUL-PROBLEME METODOLOGICE

1.1. Abordarea etimologică şi istorică a creditului

Etimologic, cuvântul credit este de origine latină "creditum - creditare" , care

înseamnă "a crede", "a avea încredere". Această origine a noţiunii de credit scoate în
evidenţă un element psihologic al existenţei creditului: încrederea. 1
În literatura de specialitate, creditul este abordat din două puncte de vedere:
din punct de vedere juridic – este un contract încheiat între creditor şi debitor;
din punct de vedere economic – este o categorie economică ce exprimă relaţii de
repartiţie a unei părţi din produsul naţional brut în vederea satisfacerii unor nevoi de
capital.2
Creditul a apărut iniţial în Orientul Mijlociu unde constituia monopolul marilor
proprietari funciari şi al preoţilor.
Codul lui Hammurabi tratează noţiunea de credit încă de la începutul mileniului II
î.Hr.
Negustoria de bani a apărut cu mult înaintea băncilor, existând probabil la egipteni
şi fenicieni, dar în mod sigur la greci -"trapeziţii"- şi la romani -"argintarii". Activitatea
acestora însă în realitate îmbracă forme de cămătarie, adică un împrumut pentru care se
percepea o dobândă foarte ridicată.
Încă din evul mediu, din rândurile negustorilor, zarafii s-au separat ca pătură
socială şi se ocupau cu comerţul de monede locale şţi monede străine. În mâinile zarafilor
se concentrau disponibilităţile monetare ale negustorilor evitându-se astfel riscurile de
păstrare a valorilor.
Concentrarea sumelor în monedă în mâinile zarafilor, la început pentru o perioadă
relativ scurtă, se limita la păstrarea în deplină siguranţă a monedelor de aur ale celor care îl
deţineau puterea şi ale negustorilor. După un timp din surnele păstrate, zarafii au început să
acorde credite.
O parte importantă din zarafi, odată cu dezvoltarea societăţii, s-au transformat
treptat în bancheri.
Primele instituţii care au efectuat operaţii pe profilul actualelor bănci au fost,
probabil, cele din oraşele republicii italiene, adică în secolele XII-XIV. Banca din Veneţia,

1
Vasile Dedu: Management bancar, Ed. Sildan, Bucureşti, 1997, pg.63

2
Daniela Beju: Mecanisme monetare şi instituţii bancare. Editura Casa Cărţii de Ştiinţe, Cluj Napoca, 2004.pg. 73

Pagina 4 din 80
de exemplu, a fost înfiinţată în 1171, însă a fost recunoscută oficial ca bancă de viramente,
abia în 1587 sub denumirea de "Banca di Rialto".3
Băncile au cunoscut o tot mai mare dezvoltare pe măsura extinderii relaţiilor de
producţie, contribuind la eliberarea creditului de condiţiile înrobitoare ale cămătăriei.

Tot în secolul XVI au apărut şi aşa-numitele asociaţii de credit, care acordau

membrilor credite în condiţii favorabile. Astfel de asociaţii au căpătat o largă dezvoltare în
Olanda, Germania, Italia, Anglia dar şi în alte state.
Circulaţia capitalului de împrumut era înfăptuită, în principal, prin intermediul unor
organizaţii de credit, adică prin bănci. Datorită acestor condiţii s-a ajuns la o creştere a
activităţii bancare care s-a generalizat pe la sfarşitul secolului al XIX-lea.
Creditul a devenit unul din mecanismele fundamantale ale vieţii economice
începând din 1850, după revoluţia industrială, făcând posibilă anticiparea cumpărărilor şi
astfel, în principiu, exercitând un efect multiplicator asupra activităţii economice.
În prezent, în cadrul operaţiunilor unei bănci, creditele acordate agenţilor
economici deţin ponderea cea mai mare, reprezentând modalitatea principală de plasament,
respectiv de utilizare a resurselor financiare mobilizate.

1.2. Conceptul de credit

Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul

unei promisiuni de rambursare viitoare, de regulă însoţită de plata unei dobânzi ce
remunerează pe împrumutător.
În desfăşurarea activităţii curente a oricărui agent economic se poate întâmpla să
aibă goluri temporare de casă, din motive diverse cum ar fi: neîncasarea facturilor la
scadenţă, activităţi sezoniere, cicluri de fabricaţie lungi, etc. Aceste situaţii pot fi
soluţionate prin intermediul creditelor de care poate beneficia agentul economic, special
acordate în acest sens. În principiu aceste credite sunt cele cuprinse în categoria creditelor
pe termen scurt.
În cazul în care se doreşte dezvoltarea activităţii, se va recurge la un program de
investiţii care are loc pe termen lung. Finanţarea acestor programe se realizează în mod
normal parţial din resurse proprii, parţial din resurse atrase sau împrumutate. Niciodată
banca nu va accepta finanţarea unui obiectiv de investiţii integral, din considerentul
diminuării riscului creditului prin participarea la investiţia în curs a 2 parteneri: banca şi
3
Constantin Kiriţescu: Emilian M. Dobrescu: Băncile – Mică enciclopedie, Ed. Expert, Bucureşti, 1998.

Pagina 5 din 80
debitorul, precum şi din dorinţa cointeresării directe a debitorului în finalizarea proiectului,
dat fiind ca astfel sunt implicaţi nu chiar banii băncii dar şi propriii bani ai debitorului.
Asistăm la exercitarea în practică a unui principiu de gestiune a riscului creditului. În cazul
creditelor pentru investiţii vom avea în vedere în principal creditele acordate pe termen
mediu şi lung.
Definirea creditului, a fost şi este o problemă studiată de specialişti dintr-o largă
varietate de domenii: economic, contabil, juridic, legal, etc.
Creditul “este noţiunea ce defineşte o relaţie cu caracter special, ce apare între un
vânzător şi partenerul său cumpărător, în cazul în care transferul de valoare, respectiv de
mijloace băneşti, are loc după ce s-a realizat transferul material de utilităţi, aceste două
tipuri de transferuri fiind, de fapt, decalate în timp” 4. Acelaşi autor abordează creditul şi
sub alte două
aspecte: juridic: “creditul este perceput drept o convenţie ce intervine între un
creditor şi debitorul său, de regulă materializată într-un înscris, contract, referitoare la
producerea, livrarea şi plata contravalorii unor utilităţi” şi economic: “creditul exprimă
relaţii ce se manifestă în cadrul mecanismului economic al unei ţări prin intermediul cărora
sunt mobilizate şi apoi distribuite, după reguli bine definite, resurse de capital temporar
disponibile, pentru a se satisface nevoile de finanţare ale întreprinzătorilor, generate de
actele de comerţ pe care aceştia le derulează, potrivit intereselor lor, fie ele cu caracter
productiv sau neproductiv” .
O abordare diferită, dar nu mai puţin interesantă o întâlnim şi în cartea d-nului
profesor Vasile Marian, “Monedă şi credit” : “creditul este un fenomen vechi şi de multe
feluri: este vechi pentru că ţine de nevoile care-l însoţesc pe om de la începutul existenţei
acestuia şi este de multe feluri datorită multitudinii de bunuri şi de modalităţti în care
oamenii împrumută şi restituie bunurile împrumutate”.
Conform dicţionarului de economie creditul reprezintă operaţiunea prin care o
persoană fizică sau juridică, numită debitor, obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană
fizică sau juridică, numită creditor, asumându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească
la termen/scadenţă. 5
Legea bancară nr. 485/2003 creditul astfel: orice angajament de plată a unei sume
de bani în schimbul dreptului de rambursare a sumei plătite, precum şi la plata unei
dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă, sau orice prelungire a scadenţei unei

4
Ioan Trenca: Metode şi tehnici bancare. Editura Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj Napoca, 2002

5
Niţă Dobriţă: Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pg. 42

Pagina 6 din 80
datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a
altui drept la plata unei sume de bani.

1.3. Funcţiile şi rolul creditului

Funcţiile creditului reprezintă modul în care acesta îşi indeplineşte menirea sa

socială. Pe linia funcţiilor creditului, în literatura economică întâlnim o mare diversitate de
opinii, unii specialişti considerând funcţiile creditului identice cu ale finanţelor respectiv de
repartiţie şi de control, alţii atribuind creditului funcţia de purtător de dobândă, dar
practicarea de dobândă este însoţitoarea permanentă a creditului şi nu o funţie a sa.
Cei mai mulţi specialişti sunt de părere că creditul are 3 funcţii şi anume:
funţia de repartiţie;
funcţia de emisiune;
funcţia de control.

1.3.1. Funcţia de repartiţie

Această funcţie se mai numeşte şi funcţia distributivă a creditului şi presupune

mobilizarea capitalului temporar disponibil.
Ea are două părţi inseparabile: cea de mobilizare şi cea de redistribuire.
Îndeplinind funcţia de repartiţie creditul mobilizează şi redistribuie 3 categorii de
resurse: 6
capitalurile disponibile degajate temporar din circuit;
capitalurie rentierilor;
economiile şi veniturile diferitelor c1ase şi pături sociale.
Capitalurile disponibile degajate temporar din circuit se bazează pe un complex de
factori ca:
- modul de circulatie a capitalului fix şi circulant;
- existenţa unui decalaj în timp între momentul obţinerii mărfurilor şi momentul
ivirii necesităţilor privind începerea unui nou cic1u de fabricaţie;
modul în care are loc acumularea capitalului; -
modul de plată al salariilor.
Capitalurile rentierilor sunt capitaluri băneşti ce au părăsit definitiv sfera producţiei
şi circulaţiei mărfurilor şi au de venit depuneri la termen în bănci.
6
Teodor Roşca: Monedă şi credit, Ed. Altip, Alba Iulia, 2001, pg. 159.

Pagina 7 din 80
 Economiile şi veniturile diferitelor clase şi pături sociale pot proveni din salarii, din
profitul destinat scopurilor personale, din renta funciară, etc.

1.3.2. Funcţia de emisiune

Această funcţie constă în capacitatea creditului de a crea noi mijloace de plată în

economie, pe lângă cele determinate de funcţia de repartiţie, şi se explică prin capacitatea
monedei scripturale de a se multiplica. Capacitatea de a se multiplica a creditului este însă
limitată de o serie de factori: mărimea rezervei de lichiditate reţinută de bănci, structura
masei monetare, modul de organizare a sistemului bancar naţional, ritmul creşterii
economice, etc.
Deşi emisiunea de bani prin credit este strâns legată de operaţia de creditare aceasta
nu apare în mod vizibil, ci se manifestă într-o unitate organică cu mişcările bancare şi a
numerarului.
Deşi creditul, privit în ansamblul său, are capacitatea de emisiune, aceasta este bine
să se realizeze prin intermediul creditului pe termen scurt, pentru că există posibilitatea
retragerii ei din circulaţie în decursul aceluiaşi an. Dacă s-ar pune problema manifestării
funcţiei de emisiune şi pe termen mijlociu şi lung, atunci ar exista pericolul de a rămâne în
circuit o perioadă mai lungă şi poate afecta echilibrul monetar.

1.3.3. Funcţia de control

Această funcţie este exercitată de către bănci prin implicarea lor în supravegherea
modului în care sunt acordate creditele şi prin urmărirea respectării destinaţiilor pentru care
s-au acordat aceste credite.
Această funcţie se referă strict la problemele creditării, fără să privească întreaga
activitate din întreprinderi şi este proprie atât creditului din economia capitalistă cât şi
creditului socialist. În condiţiile economiei socialiste funcţia de control a creditului era
concepută să aibă o sferă mai cuprinzătoare, referindu-se la toate laturile activităţii
economice.
Rolul creditului se concretizează în efectele obţinute în economie prin manifestarea
relaţiilor de credit sau în contribuţia acestuia la realizarea anumitor obiective de politică
economică şi se poate manifesta în următoarele direcţii7:

7
Daniela Beju: Mecanisme monetare şi instituţii bancare. Editura Casa Cărţii de Ştiinţe, Cluj Napoca, 2004.pg.75
Pagina 8 din 80
 1. fiind un mijloc de redistribuire între ramuri a capitalurilor disponibile din
economie contribuie la egalizarea ratei profitului;
2. contribuie la concentrarea capitalului, întrucât creditele pot fi folosite pentru
obiective de investiţii, favorizând, astfel, procesul de acumulare a capitalului (sporirea
capitalului real);
3. contribuie la intensificarea procesului de centralizare a capitalului, întrucât
accesul la credite este mai facil pentru firmele mari şi puternice comparativ cu cele mici;
4. contribuie la creşterea nivelului de trai al populaţiei, în măsura în care aceasta are
acces la credite pentru a-şi satisface diverse nevoi.

1.4. Formele creditului în economia de piaţă

Prin formă a creditului se înţelege un anumit mod de organizare a relaţiilor de

credit în economie, mod privit din anumite puncte de vedere.
Potrivit unei sinteze în domeniu creditele se pot clasifica astfel:
1) Din punct de vedere al calităţtii creditorului:
a) credit comercial;
b) credit bancar.

a) Creditul comercial reprezintă transferul cu caracter definitiv şi oneros a unei

mărfi în posesia clientului, achitarea acesteia fiind realizată într-un moment ulterior.
Decalajul în timp dintre primirea mărfii şi momentul achitării acesteia reprezintă perioada
de acordare a creditului comercial. Baza de concretizare a acestui credit o constituie
efectele de comerţ (cambia şi biletul la ordin). Participanţii sunt agenţii economici din
diferite sectoare ale circuitului economic.
b) Creditul bancar reprezintă transferul cu caracter temporar şi oneros al unei sume
de bani în favoarea clientului băncii. Baza de concretizare a acestui credit o constituie
contractul de credit încheiat între bancă şi client. Participanţii sunt băncile şi clienţii lor.
Dacă creditul comercial se poate transforma în credit bancar prin operaţiunea de
scontare, transformarea nu este însă valabilă şi în sens invers.

2) Din punct de vedere al calităţii debitorului:

a) credit acordat particularilor (ca persoane fizice);
b) credit acordat întreprinzătorilor (ca persoane juridice).

Pagina 9 din 80
 a) Creditul acordat particularilor, la rândul lui, poate fi:
credit de trezorerie sau pentru facilităţi de casă;
credit pentru consum;
credit personal;
credit pentru locuinţe.
b) Creditul acordat întreprinzătorilor se delimitează şi prin:
credit de exploatare destinat acoperirii cheltuielilor ce ţin de activitatea curentă;
credit de mobilizare, obţinut în urma scontării cambiilor;
credit de prefinanţare, acordat celor care produc mărfuri sezoniere sau pe stoc;
credit pentru echipament (investiţii );
credit de leasing.

3) Din punct de vedere al debitorului şi al creditorului luaţi la un loc:

credit privat, subiectele acestui tip de credit fiind subiecte de drept privat;
credit public, creditorul fiind populaţia în ansamblul ei, iar debitorul este statul,
care se împrumută de la populaţie pentru acoperirea unor nevoi ale sale, deci participaţii
sunt subiecte de drept public.

4) În funcţie de scopul acordării:

a) Credit de produţie, care la rândul său se împarte în:
- credit de exploatare;
- credit de investiţii;
- credit de speculaţie, care vizează valorificarea unei conjuncturi favorabile
consolidării situaţiei financiare a întreprinderii.
b) Credit de circulaţie;
c) Credit de consum, vizând procurarea unor bunuri de folosinţă personală.

5) După obiectul creditului:

a) Credit în bunuri sau mărfuri (credit comercial);
b) Credit în bani (numerar sau efecte de cornerţ);
c) Credit în credit, la care obiectul creditului nu este capitalul transmis, ci
răspunderea ce şi-o asumă o anumită persoană pentru debitor, că acesta din urmă îşi va
onora obligaţiile.

Pagina 10 din 80
 6) După modul de garantare:
a) Credit real, care are o acoperire materială; acest credit are la baza garanţii reale,
ca:
-ipoteca;
-cesiunea de creanţă;
-gajul;
-depozite colaterale.
b) Credit personal, care are la bază garanţii morale

7) Din punct de vedere al tehnicii de acordare:

credit acordat prin cont separat de împrumut;
credit acordat prin cont curent;
credit de accepţiune, care apare atunci când o persoană juridică, de regulă o bancă,
preia obligaţia debitorului iniţial de a rambursa împrumutul la scadenţă.

8) Din punct de vedere al întinderii drepturilor creditorului:

credit denunţabil, creditorul rezervându-şi dreptul ca oricând înainte de scadenţă, cu
sau fără avizarea debitorului, să ceară rambursarea acestui credit;
credit nedenunţabil, creditorul poate cere rambursarea doar la scadenţa dinainte
stabilită;
credit legat, creditorul condiţionează acordarea creditului de folosirea sa în anumite
scopuri convenite cu debitorul.

9) După modul de rambursare:

a) credit amortizabil, care poate fi:
- amortizabil în rate egale, prin metoda anuităţilor;
- amortizabil în tranşe egale şi dobândă pe rata;
- amortizabil în tranşe egale şi dobândă pe sold;
credit neamortizabil, rambursarea se face integral la scadenţă.

10) Din punct de vedere al mărimii perioadei în care creditul se foloseşte:

credit pe termen scurt, a cărui scadenţă nu depăşeşte un an;
b) credit pe termen mijlociu, acordat pe o perioadă de 3-5 ani;

Pagina 11 din 80
 c) credit pe termen lung, acordat pe o perioadă de peste 5 ani.

Pe lângă creditele bancare considerate clasice, sunt utilizate frecvent şi: acreditivul,
leasingul, scontul, factoringul şi forfetarea, acestea fiind modalităţi eficiente de susţinere
de către bănci a afacerilor clienţilor lor.
Acreditivul este o măsură asiguratorie a unor plăţi faţă de fumizor. La cererea
clientului privind deschiderea de acreditiv, banca va solicita constituirea unui depozit
colateral cu această destinaţie.8
Leasingul este o formă de finanţare a echipamentelor prin închirierea lor pe termen
mediu sau lung. În general se practică două tipuri de leasing: leasingul financiar şi
leasingul operaţional.
Leasingul financiar presupune că utilizatorul foloseşte bunul, titlul de proprietate
asupra acestuia urmând a se transfera clientului, la cerere, la sfârşitul perioadei de leasing.
În acest caz este plătită lunar redevenţa egală cu ratele bunului închiriat plus dobânda.
Leasingul operaţional presupune închirierea de către compania de leasing către
client a bunurilor ce fac obiectul contractului, pentru care clientul plăteşte o chirie conform
contractului încheiat. La sfârşitul perioadei de închiriere, bunurile se reîntorc la compania
de leasing, rămânând în patrimoniul acesteia. Pe toată durata derulării contractului,
bunurile constituie proprietatea firmei de leasing, utilizatorul având doar dreptul de
folosinţă.
Scontarea sau scontul este o operaţiune prin care cambiile şi biletele la ordin,
deţinute de o persoană particulară sau o societate comercială, sunt transmise unei bănci de
tip comercial în vederea achitării lor.
Factoringul “constă în aceea că un agent economic îşi vinde creanţele sale unei
bănci sau unei societăţi de factoring, aceasta urmând a încasa ulterior suma de bani de la
cumpărător.,, Banca sau societatea de factoring va recupera la scadenţă suma plătită
fumizorului plus o dobândă pentru perioada de până la scadenţă şi un comision de la
agentul economic.
Forfetarea reprezintă formula clasică a mobilizării creditelor pe calea scontului.
Pentru exportatorii deţinători de titluri de credite sub forma cambiilor prezintă
inconveniente în realizarea operaţiunii, de aceea este rar utilizat în practică.9

1.5. Elementele creditului bancar

8
Ioan Temeş: Contabilitate bancară, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002, pg. 115.

9
Georgeta Guşe (coord.): Dicţionarul complet al economiei de piaţă, Ed. Informations Business Books, 1994, pg. 161.

Pagina 12 din 80
 Indiferent de caracteristicile creditului acordat, raportul de creditare implică
existenţa în mod obligatoriu, a următoarelor elemente:

1. Părţile contractante - acestea sunt reprezentate de către:

creditor - banca care acordă creditul,
debitor - beneficiarul creditului. Debitorul poate fi o persoană juridică, fizică sau
statul.
Raportul de credit implică mobilizarea resurselor băneşti aflate, în momentul
respectiv, disponibile în economie şi redistribuirea acestora către sfera de activitate din
economie unde se înregistrează deficit de resurse, respectiv către viitorul debitor.

2. Angajamentul de restituire a creditului - constituie un element esenţial al

raportului dintre debitor şi creditor. Este elementul de bază în funcţie de care banca va
acorda creditul. Fără acest angajament, practic, relaţia de credit dispare. El reprezintă
manifestarea principiului de bază al creditării şi anume rambursabilitatea fondurilor
avansate de către bancă (în cazul creditului bancar ) sau de către creditor, luat în general.

3. Termenul de rambursare - reprezintă o altă trăsătură specifică creditului. Se poate

întălni o mare varietate de scadenţe de rambursare: de la termene foarte scurte ( 24 de ore -
termen practicat de regulă pentru creditele de pe piaţa interbancară ) şi până la termene de
30-50 de ani (în soluţii recente - pe plan intemaţional ) pentru împrumuturi privind
construcţiile de locuinţe.
4. Costurile creditului – reprezintă o altă caracteristică a creditului, respectiv
caracterul oneros al transferului de fonduri de la cele două părţi implicate în această relaţie.
În acest caz costurile creditului sunt reprezentate de:
Dobânzi încasate de bancă
La toate creditele acordate, indiferent de categorie, beneficiar, scadenţa sau alt
criteriu de clasificare, banca încasează o dobândă menţionată în contractul de credit. În
principiu, în acest moment în aproape toate cazurile dobânda este fluctuantă. Indiferent de
forma sa fixă sau variabilă, dobânda se stabileşte de Consiliul de Administraţie al fiecărei
bănci, în funcţie de factori cum ar fi:
evoluţia costului resurselor pe piaţa financiară;
evolutia dobânzilor pe piaţa bancar şi interbancară;

Pagina 13 din 80
 politica de creditare a băncii;
riscurile pe care le implică c1ienţii;
destinatia creditelor.
Nivelul dobânzilor stabilit de Consiliul de Administraţie se comunică în scris
unităţilor teritoriale ale băncii şi poate să aibă un caracter ferm sau orientativ. În acest din
urma caz, unităţile teritoriale au posibilitatea de a utiliza şi alte rate ale dobânzii în funcţie
de situaţiile concrete întâlnite în momentul creditării. Pentru această situaţie se vor
comunica nivelele minime ale dobânzilor ce vor fi utilizate de unităţile bancare în procesul
de creditare.
b) Comisioanele ce vor fi încasate de bancă
În funcţie de serviciile oferite clienţilor săi, banca stabileşte şi încasează
comisioane stabilite în procente din valoarea operaţiunilor efectuate sau în sume fixe
pentru anumite categorii de servicii. Nivelul comisioanelor se stabileşte de Consiliul de
Administraţie al băncii şi se comunică în scris unităţilor teritoriale. În cazul activităţii de
creditare pot fi întâlnite comisioane cum ar fi:
comision de gestiune a creditului;
comision de risc;
comision de neutilizare a creditului.
CAP.2. PRINCIPIILE CREDITĂRII AGENŢILOR ECONOMICI

2.1. Reguli generale de creditare bancară

Activitatea de creditare desfăşurată de băncile comerciale din ţara noastră respectă

prevederile Legii 58/1998 privind activitatea bancară modificată şi completată cu Legea
bancară nr. 485/2003, ale normelor şi regulamentelor interne proprii, ale Normelor şi
prevederilor Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de bancă centrală cu atribuţii de
reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar şi de plăţi.
Operaţiunile de creditare efectuate de băncile comerciale au la bază prudenţa
bancară, ca principiu fundamental de politică bancară, ce caracterizează întreaga activitate,
precum şi următoarele principii generale:
a) Confom prevederilor Legii, privind activitatea bancară, în procesul de acordare a
creditelor, băncile comerciale vor urmări ca solicitările să prezinte credibilitate şi, toate
operaţiile de creditare vor trebui consemnate în documente contractuale care să reflecte cu
claritate toţi termenii şi toate condiţiile de creditare.

Pagina 14 din 80
 b) Activitatea de creditare trebuie să aibă la bază analiza viabilităţii şi realismul
afacerilor în vederea identificării şi evaluării capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a
genera venituri şi lichidităţi ca principala sursă de rambursare a creditului şi de plată a
dobânzii.
c) Creditele indiferent de suma sau de perioada de creditare, se acordă pentru
destinaţia stabilită prin contracte, destinaţia precisă fiind obligatorie pentru împrumutaţi.
d) Pentru creditele acordate, băncile comerciale percep dobânzi şi comisioane ale
căror niveluri se stabilesc de fiecare bancă, precum şi penalităţi stabilite conform legii, în
cazul nerambursării la scadenţă a creditelor şi/sau neachitării dobânzilor datorate.
e) Creditele se acordă, în toate cazurile, pe bază de garanţii, volumul minim al
garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă,
formată din credite şi dobânzi. Banca are dreptul să verifice, la clienţii săi, existenţa
permanentă şi integritatea garanţiilor asiguratorii pe toată perioada creditării.
f) Pe perioada creditării beneficiarii de credite - persoane juridice, au obligaţia să
pună la dispoziţia băncii un exemplar din bilanţul contabil, situaţii contabile periodice şi
orice alte documente solicitate de bancă.
g) Rambursarea la termen a creditului, principiu care asigură reluarea permanentă a
procesului de creditare, se realizează prin determinarea reală a capacităţii împrumutatului
de a realiza venituri, prin alegerea şi convenirea garanţiilor asiguratorii precum şi prin
supravegherea permanentă a modului de utilizare a creditului.
h) Creditele se acordă la cererea agenţilor economici care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
sunt constituiţi potrivit legii;
posedă capital social vârsat, potrivit actului constitutiv;
desfăşoară activităţi legale şi eficiente;
îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;
din analiza fluxului de lichidităţi rezultă că există posibilităţi reale de rambursare la
scadenţă a ratelor din credit şi plata dobânzilor aferente;
valoarea garanţiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puţin la nivelul
creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente calculate pe întreaga perioadă de creditare;
au deschise conturi la băncile de la care solicită creditul;
prezintă situaţia angajamentelor din conturile deschise la alte societăţi bancare şi a
garanţiilor aferente;
acceptă clauzele contractului de creditare.

Pagina 15 din 80
 i) Persoanele fizice pot beneficia de credite dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
realizează venituri certe şi cu caracter permanent, pe întreaga perioadă de creditare;
constituie şi utilizează surse proprii de finanţare;
garantează rambursarea creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizează,
precum şi cu garanţii reale;
nu înregistrează debite şi alte obligaţii neachitate la scadenţă, către bănci şi terţi, la
data solicitării împrumutului.
j) Băncile comerciale, în vederea administrării riscului şi acoperirea eventualelor
pierderi din credite şi dobânzi, îşi constituie rezerva generală pentru riscul de credit şi
provizioane specifice de risc pentru credite şi dobânzi.

Pagina 16 din 80
 2.2. Resursele de creditare şi optimizarea plasamentelor

Creditul bancar se acordă din resurse proprii şi/sau atrase. 10

Resursele proprii constau din:
capital social subscris şi vârsat. În prezent Banca Naţională a României a stabilit
capitalul social minim al unei bănci comerciale la 250 miliarde lei.
fondul de rezervă, care se constituie în limita unei cote de 20% din profitul brut,
care se alocă an de an, până când fondul va egala capitalul social. În continuare se va aloca
anual câte 10% din profitul brut, până când fondul de rezervă devine dublul capitalului
social. După ce s-a atins acest nivel, alocarea de sume la fondul de rezervă se va putea face
numai din profitul net, în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţie. La fondul de
rezervă mai pot fi trecute şi primele de emisiune rezultate din derularea subscripţiilor
publice sau private, ocazionate de majorarea de capital.
alte resurse proprii.

Resursele atrase constau din:

depozite;
soldurile creditoare ale conturilor curente;
reescontul la BNR;
creditul băncii - goodwill.
Conform Legii, depozitul este definit ca o sumă de bani încredinţată în următoarele
condiţii:
să fie rambursat în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilităţi, la cerere
sau la un termen convenit de către deponent cu depozitarul
să nu se refere la transmiterea proprietăţii, la fumizarea de servicii sau la acordarea
de garanţii.
În practica bancară se disting trei categorii de depozite:
depozite la vedere;
depozite cu preaviz, care sunt mai puţin utiltzate. Depunătorii pot retrage fondurile
din aceste depozite cu condiţia să avizeze banca cu un anumit timp înainte, timp fixat în
momentul constitiurii depozitului, 5 - 10 zile sau o lună, în funcţie de convenţia încheiată;
depozite la termen.
Soldurile creditoare ale conturilor curente sunt formate din fondurile depuse în cont
şi neutilizate, pentru o perioadă de timp mai mică sau mai mare.
10
Vasile Dedu: Managementul bancar, Ed. Sildan, Bucureşti, 1997, pg. 72.

Pagina 17 din 80
 Reescontul constă în a negocia la BNR efectele de comerţ pe care le-a scontat deja
clienţilor săi, cu scopul de a obţine disponibilităţile necesare înainte de scadenţa efectelor
scontate.
Creditul băncii reprezintă încrederea pe care banca o prezintă şi este cuantificat în
funcţie de reputaţie, nivelul serviciilor prestate, calitatea operaţiunilor, natura afacerilor,
etc.
Atragerea resurselor temporar disponibile din economie şi plasarea lor sub formă
de credite reprezintă principalul obiect de activitate al băncilor comerciale.
Evoluţia creditelor şi a resurselor de acoperire ale acestora se realizează pe baza
planului de credite elaborat de băncile comerciale anual şi trimestrial, la nivelul
sucursalelor judeţene şi centralizat la nivelul fiecărei bănci. Informaţiile şi datele pe baza
cărora se fundamentează şi elaborează planurile de credite sunt: prognozele de date,
programele economice prioritare la nivel macroeconomic, cerinţele economiei naţionale,
strategia de dezvoltare a fiecărei bănci comerciale, politica de creditare a fiecărei bănci,
propunerile sucursalelor judeţene.
Pe baza analizei şi sintezei informaţiilor rezultate din sursele prezentate anterior,
atât pe plan central, dar mai ales la nivel local compartimentele de coordonare din
sucursalele judeţene elaborează proiectul programului de credite la nivel de sucursală
judeţeană pe anul următor, cu decalare pe trimestre. Sucursalele judeţene includ, pe lângă
activitatea proprie şi pe cea a agenţiilor din subordine, care nu întocmesc proiecte de plan
separate.
Volumul total al creditelor propuse pentru anul următor, cu defalcare pe trimestre,
va fi corelat cu volumul resurselor de creditare, la nivelul sucursalei stabilindu-se
excedentul sau deficitul de resurse pentru activitatea de creditare.
Sucursalele judeţene trebuie să aibă în vedere că eventualele creşteri prevăzute în
proiectul de plan de credite să aibă la bază creşterea disponibilităţilor şi depozitelor atrase
de la clientii sai. Corelarea creditelor cu resursele de acoperire ale acestora trebuie să fie
făcută atât din punct de vedere al structurii cât şi al maturităţii creditelor.
Proiectul planului anual de credite cu defalcare pe trimestre se analizează, validează
şi execută în conformitate cu normele şi metodologia fiecărei bănci comerciale.
2.3. Probleme de bază ale activităţii de creditare bancară

Întrebarea de bază pe care o bancă şi-o pune atunci când un client doreşte să
împrumute este dacă cel care va fi împrumutat poate să restituie împrumutul la timp şi într-

Pagina 18 din 80
un mod agreat de bancă. Pentru a putea răspunde acestei întrebări banca va trebui să ţină
seama de o serie de elemente tehnice specifice creditării bancare, care sunt de fapt în
conexiune cu principiile creditării:11
solicitantul creditului;
cererea de creditare;
rambursarea creditului;
dobânzile şi comisioanele;
garanţiile creditului.

2.3.1. Solicitantul creditului

Acceptarea de către bancă a acordării creditului pentru un client reflectă, de fapt,

încrederea sa în capacitatea de rambursare a creditului. De aceea banca are nevoie de o
serie de informaţii în ceea ce priveşte solicitantul unei facilităţi de creditare. Analiza pe
care o face banca va diferi în funcţie de statutul clientului faţă de bancă.
Dacă acesta este un client mai vechi al băncii, analiza se va axa pe comportamentul
anterior al clientului în raporturile sale cu banca: eventualele credite deja contractate şi
modul în care a respectat cerinţele băncii în privinţa rambursării ratelor şi a plăţii
dobânzilor, serviciul datoriei, etc. Un comportament adecvat în trecut nu garantează însă
pe deplin obţinerea unui viitor credit. Banca va mai avea în vedere şi situaţia financiară
actuală a solicitantului, obiectivul de atins şi nu în ultimul rând capacitatea actuală, reală de
rambursare.
Dacă este un nou client, banca va pune un accent sporit pe cercetarea desfăşurată cu
ocazia analizei solicitării de credit. Se vor avea în vedere următoarele probleme
considerate mai importante:
- caracterul clientului, apreciat prinl prisma gradului de cinste, integritatea sa
morală, prudenţa de care a dat dovadă în afaceri, modul în care şi-a păstrat promisiunile în
trecut, reputaţie, etc.;
performanţele clientului, care se referă la: profitabilitatea afacerii creditate,
calitatea documentaţiei întocmite pentru obţinerea împrumutului, viitoarele fluxuri băneşti
inclusiv serviciul împrumutului bancar;
domeniul de afaceri al firmei, obiectul concret de activitate, acestea fiind extrem de
importante pentru bancă în vederea menţinerii structurii portofoliului de credite dorit;
situaţia financiară a clientului;
11
Ioan I. Trenca: Metode şi tehnici bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2002, pg. 150.

Pagina 19 din 80
 calitatea mamagementului firmei;
participarea clientului cu o parte din capitalul său la afacerea creditată;
relaţiile cu partenerii din ţară şi străinătate;
postura clientului ca posesor de capital, realizată prin urmărirea evoluţiei conturilor
acestuia pe o anumită perioadă.

2.3.2. Cererea de creditare

Aspectele cele mai importante care se iau în considerare atunci când se analizează
cererea de creditare sunt:
competenţa legală a solicitantului (dacă are dreptul să angajeze societatea într-o
relaţie de credit);
destinaţia creditului (obiectul creditului trebuie să fie legal şi în legătură cu
activitatea curentă a clientului );
suma solicitată, respectiv dimensiunea creditu1ui. Reprezintă suma considerată de
creditor a fi necesară debitorului pentru desfăşurarea optimă a afacerii creditate şi trebuie
fundamentată pe baza unei analize a fluxurilor băneşti;
perioada pentru care se solicită creditul;
variantele de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii prezentate de client;
cunoaşterea scopului şi destinaţiei împrumutului, bancherul urmârind obţinerea de
informaţii precise, în care să fie arătate motivele reale pentru care clientul doreşte să se
împrumute. Supravegherea respectării acestei destinaţii, în perioada de creditare este
esenţială pentru bancher. Perioada de rambursare a creditului depinde de durata de viaţă a
obiectivului creditului, de evoluţia inflaţiei şi de cursul valutar;
garanţiile oferite de client pentru credit;
dobânzi, comisioane bancare şi profitul ce revine băncii în funcţie de risc.
2.3.3. Rambursarea creditului

Rambursarea creditului se face pe baza unui grafic de rambursare. Banca trebuie să

ţină seama, atunci când stabileşte modul în care va fi rambursat creditul de tipul creditului
şi de natura nevoii pe care o finanţează, acesta trebuind să fie în concordanţă cu prognoza
fluxurilor băneşti şi cu durata de viaţă a obiectului creditului.

Pagina 20 din 80
 Rambursarea trebuie să ţină cont de planul de rambursare, care trebuie avut în
permanenţă în vedere şi respectat pe tot parcursul perioadei de creditare. Aceasta trebuie
urmărit atât de solicitant cât şi de banca creditoare.

2.3.4. Dobânzile şi comisioanele

Dobânzile şi comisioanele trebuie astfel stabilite încât să asigure profitabilitatea

fiecărei acţiuni de creditare şi să fie competitive comparativ cu alte bănci, întrucât în caz
contrar, clienţii vor solicita credite în altă parte.
În portofoliul de venituri al băncii figurează atât dobânzile cât şi comisioanele, care
pot fi legate sau nu de activitatea de creditare. În perioada actuală băncile tind să realizeze
mai multe servicii în urma cărora se percep diverse comisioane. Acestea trebuie să fie
competitive pe piaţa bancară ca să asigure venituri instituţiilor bancare.
Principalele tipuri de rate ale dobânzii. În economia de piaţă există o mare
diversitate de dobânzi, între care cele mai semnificative sunt următoarele:
1. Taxa oficială a scontului – este dobânda la care banca centrală rescontează
(achită) cambiile prezentate de băncile comerciale şi acordă împrumuturi celorlalte bănci;
are nivelul cel mai scăzut din economie, influenţând toate celelalte dobânzi;
2. Taxa privată a scontului – este dobânda la care băncile comerciale scontează
cambiile prezentate de întreprinzători şi acordă credite economiei;
3. Dobânda practicată între întreprinzători – nivelul său este stabilit între
întreprinzători; de exemplu, dobânda practicată la vânzarea mărfurilor pe credit;
4. Dobânda bonificată la depozitele bancare (dobânda pasivă a băncilor), al cărei
nivel este inferior dobânzii percepute la creditele bancare (dobânda activă);
5. Dobânda practicată de diferite insituţii specializate de cerdit pentru a încuraja
anumite activităţi sau sectoare, al cărei nivel este inferior dobânzii practicate de celelalte
bănci la acordarea de credite;
6. Dobânda practicată la titluri publice şi private emise pe termen scurt;
7. Dobânda practicată la titluri publice şi private emise pe termen mediu şi lung
(obligaţiuni).

2.3.5. Garanţia creditului

Pagina 21 din 80
 Orice bancă trebuie să se asigure suplimentar că, creditele acordate vor fi
rambursate la timp, deci pe lângă analiza bonităţii clienţilor, banca se va asigura şi prin
perceperea de garanţii bancare.
Garanţia reprezintă metoda, instrumentul sau angajamentul accesoriu contractului
de credit, în măsura să asigure banca de recuperarea sumelor împrumutate şi dobânzilor, în
cazul nerambursării acestora de către debitor. Garantarea creditelor este considerată unul
dintre principiile de bază ale creditării bancare.
Garantarea creditelor este necesară pentru că:
banca are dovada că clientul solicitant de credit are capacitatea de a-şi îndeplini
obligaţiile asumate prin contract;
debitorul este motivat să-şi îndeplinească obligaţia asumată, altfel se va executa
garantia;
banca obţine certitudinea că în caz de neîndeplinire a obligaţiilor de către debitor va
fi despăgubită prin executarea garanţiei.
Garanţiile pentru creditele acordate se pot delimita în:
garanţii reale ;
garanţtii personale;
alte garanţii.
“Garanţiile reale reprezintă bunul sau bunurile şi produsul sau produsele obtinute în
urma valorificării acestora, pe care debitorul le afectează compensării sau recuperării prin
el(e) a creanţei pe care creditorul o are asupra sa. “12
Garanţiile reale au două forme:
ipoteca
gajul
"Ipoteca este o garanţie reală imobiliară, fără deposedare, prin care se permite
creditorului ca, în situaţia în care creditul nu a fast rambursat la scadenţă, să urmarească
imobilul ipotecat, să ceară valorificarea garanţiei prin scoaterea lui la vânzare silită, din
sumele încasate urmând să-şi recupereze integral sau parţial creditul şi/sau dobânda
aferentă".13 Obiectul ipotecii î1 constituie bunurile imobile ca terenurile şi clădirile.
Pentru a fi acceptate ca garanţie a creditului, bunurile ipotecate trebuie să
îndeplinească, o serie de condiţii :
să fie proprietatea celor care le aduc în garanţie şi să fie libere de sarcini;
să fie uşor vandabile;
12
Vasile Marian: Monedă şi credit, Univ. D. Cantemir, Cluj Napoca, 2000, pg. 287.

13
Ioan I. Trenca: Metode şi tehnici bancare, Ed Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2002, pg. 160.

Pagina 22 din 80
 să fie amplasate în zone de interes pentru eventualii potenţiali cumpărători;
terenurile pe care sunt amplasate clădirile să se afle în proprietatea celor care le
utilizează ca garanţie a creditelor sau a garantului sau să fie în folosinţa acestora;
să fie evaluat de către un evaluator agreat de banca creditoare;
să fie asigurate de o societate de asigurare agreată de către bancă.
Metode de stingere a ipotecii :
stingerea obligaţiei principale;
renunţarea creditorului la ipotecă;
prescripţia.
Gajul reprezintă "acea garanţie reală care presupune, de regulă, deposedarea
debitorului de bunul gajat şi încredinţarea acestuia unei terţe persoane desemnate de părţi,,.
Este important ca bunurile aduse în gaj să îndeplinească condiţiile de valabilitate ca şi
bunurile ipotecate.
În practică se preferă îndeosebi garanţiile reale deoarece acestea transferă cea mai
mare parte a riscului nerambursării creditului şi neplăţii costului acestuia în sarcina
debitorului.
Un nivel al garanţiilor reale cu peste 10-20% peste volumul creditului acordat şi a
costului (dobânzi, comisioane şi alte cheltuieli ) acestuia este suficient, având în vedere că
la acestea se adaugă şi o subevaluare preventivă a garanţiilor.
Garanţiile personale reprezintă angajarea printr-un contract accesoriu încheiat cu
creditorul, a uneia sau a mai multor persoane fizice sau juridice, de a plăti datoria
debitorului în cazul în care acesta nu o va plăti el însuşi.
Garanţiile personale îmbracă mai multe forme:
fidejusiunea;
cauţiunea (scrisoarea de garanţie bancară);
garanţiile personale reglementate de legi speciale, dar care se întemeiază pe ideea
de
fidejusiune;
garanţiile guvernamentale, sunt emise de către ministere, ca reprezentante ale
statului;
garanţia de firmă;
planul de afaceri.
Fidejusiunea reprezintă un contract accesoriu unilateral şi consensual, prin care
fidejusorul se obligă faţă de bancă să execute obligaţia asumată de debitor în cazul în care

Pagina 23 din 80
acesta nu o execută. Fidejusorul trebuie să fie o persoană fizică sau juridică legal
constituită, să dispună de suficient patrimoniu şi să desfăşoare o activitate licită.
Cauţiunea reprezintă un înscris prin care o altă bancă se angajează ca în cazul în
care un debitor nu va executa obligaţia sa de a plăti la timp o sumă de bani stabilită, să
plătească suma neachitată în favoarea băncii beneficiare.
Garanţia de firmă reprezintă angajamentul ferm al împrumutatului de a derula
întregul său flux bănesc prin ghişeele băncii creditoare. Această garanţie reprezintă, de
fapt, o condiţie pusă de bancă pentru acordarea creditului.
Planul de afaceri reprezintă o garanţie utilizată de întreprinderile mici şi mijlocii
care nu dispun de alte mijloace de garantare a creditelor necesare.
Un mare bancher spunea : " când se vorbeşte de încredere se vorbeşte desigur de
cinste, adică de cuvântul ferm al împrumutatului de a rambursa la scadenţă, la data
convenită, creditul pe care l-a cerut şi l-a obţinut, dar se exprimă în acelaşi timp,
necesitatea competenţei împrumutatului în activitatea sa profesională. Competenţa este un
factor fundamental pentru a aproba un credit, în măsura în care este foarte evident că o
tranzacţie prost condusă este o afacere periculoasă, mal ales pe pieţe foarte concurente, atât
pe plan naţional, cât şi internaţional ,,.
Din păcate însă, aşa cum remarcă şi alţi autori, garanţia pe care o reprezintă
debitorul, ca factor uman, şi-a pierdut din importanţă mai ales în ultimii ani. Putem spune
că băncile s-au înscris într-o tendinţă de luare în considerare a acestui factor doar în măsura
în care îşi pot derula profitabil afacerile şi nu ca o garanţie a sistemului bancar. Din
categoria altor garanţii fac parte:
efectele de comerţ (cambia, biletul la ordin. warantul, cecul );
fondul de comerţ;
depozite colaterale (garanţie reală).
"Cambia este obligaţia scrisă de a plăti sau de a face să se platească, la scadenţă, o
sumă de bani determinată ,,14
Cambia reprezintă un titlu de credit care pune în legatură 3 persoane: trăgătorul,
trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor, care dă ordin
debitorului său numit tras să plătească o suma fixată la o dată determinată în timp, fie unui
beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

14
BNR “Instrumente de plată”, octombrie, 1994.

Pagina 24 din 80
 “Biletul la ordin este un instrument prin care emitentul îşi ia angajamentul de a plăti
la o anumită dată, o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim
al instrumentului.”15
“Cecul este definit ca o instrucţiune scrisă dată unei bănci de a plăti cuiva valoarea
menţionată în acea instrucţiune.”16
“Warrantul reprezintă o “recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea
unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor, folosind ca hârtie
de valoare şi la obţinerea de credit pe gaj “
Warantul conţine două părţi: recipisa de depozit şi buletinul de gaj. Posesorul
recipisei warant poate obţine credit bancar girând warantul în favoarea băncii.
Fondul de comerţ este acceptat de unele bănci ca garanţie a creditelor şi este
considerat în ansamblul său un bun mobil chiar dacă poate include şi bunuri imobile.
Depozitul colateral se poate constitui ca garanţie dacă se au în vedere următoarele
aspecte:
durata depozitului va fi cel puţin egală cu a creditului;
depozitul nu necesită asigurare;
dacă creditul este garantat în totalitate din depozit colateral, valoarea depozitului va
fi cel puţin egală cu valoarea creditului plus dobânda antecalculată pe primele trei luni;
depozitul se constituie odată cu acordarea creditului, având menţiunea colateral, şi
se înregistrează într-un cont specific;
constituirea depozitului colateral se poate face de către titularul depozitului
indiferent dacă acesta este beneficiarul creditului sau girantul.
Garanţiile, în vederea acceptării lor de către băncile comerciale trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
să poată fi transformate rapid în lichidităţi;
să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic, etc;
bunurile să fie în circuitul civil, să se afle în proprietatea solicitantului sau a
girantului şi să nu fie afectate de alte creanţe;
proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le gaja sau ipoteca;
existenţa pieţelor de desfacere sau de potenţiali cumpărători pentru bunurile
propuse drept garanţie;

15
Idem, 23 Idem

16
Niţă Dobriţă: Dicţionar de economie. Editura Economică, Bucureşti, 1999. Pg. 143.

Pagina 25 din 80
 bunurile propuse a fi luate în garanţie să fie în stare bună de funcţionare şi să se
încadreze în uzura maximă admisă de normele tehnice în vigoare, privind evaluarea
activelor fixe;
bunurile să fie asigurate de către o societate de asigurări agreată de către bancă, iar
asigurarea bunului trebuie să fie permanentă pe perioada de creditare.
Garanţiile constituite în vederea obţinerii creditelor bancare îndeplinesc mai multe
funcţii, astfel :
stimulează şi asigură respectarea disciplinei contractuale prin executarea în mod
corespunzător şi la termen a obligaţiilor asumate de către împrumutat;
asigură securitatea creditului prin faptul că garanţia poate fi valorificată de banca
comercială în vederea acoperirii creditului nerestituit şi a dobânzilor neachitate de către
debitor;
asigură economisirea de lichidităţi, în sensul că împrumutatul dovedeşte că dispune
de lichidităţi potenţiale;
Banca îşi ia şi o serie de măsuri asiguratorii suplimentare atunci când acordă
creditele, cum ar fi: garanţiile date de directorii companiilor care au solicitat creditul, poliţe
de asigurare de viaţă, etc.

Pagina 26 din 80
 CAP.3. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - VERIGĂ IMPORTANTĂ A
SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

De la înfiinţarea sa în anul 1990, Banca Comercială Română s-a concentrat pe

crearea unui parteneriat durabil cu clienţii săi, condiţie sine qua non pentru succes. BCR a
reuşit să găsească modalitatea prin care să integreze obiectivele strategice, politicile şi
succesiunea acţiunilor într-un tot unitar, având un singur scop: satisfacerea clientului.
Segmentarea, bazată pe diversitatea dimensiunilor, domeniilor de activitate şi cerinţelor
clienţilor, a fost esenţială permiţând Băncii să îşi adapteze oferta astfel încât să corespundă
perfect cerinţelor fiecărui segment.
Banca Comercială Română (BCR) este prima bancă comercială desprinsă din
B.N.R. în anul 1990, prin preluarea operaţiunilor comerciale de la aceasta. Este o bancă
autohtonă cu capital majoritar de stat, menţinându-se cu o cotă de piaţă de 31,2%.
Realizează un trend permanent de creştere a profitului în perioada 1999-2003, şi anume de
la 54 milioane USD în 1999 la cca. 152 milioane USD în 2003. Banca ocupă o poziţie
importantă pe piaţa creditului, cu un sfert din piaţa creditului pentru companii şi o treime
din piaţa creditului pentru populaţie.
În primele 5 luni ale anului 2004 BCR a înregistrat rezultate pozitive pe toate
segmentele de piaţă pe care acţionează, realizările sale înscriindu-se în prevederile planului
de afaceri pe care şi l-a propus. Profitul net înregistrat în primele 5 luni se ridică la aproape
3.000 miliarde lei (cca 73 milioane EUR) în creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului
precedent cu peste 60%. Totalul activelor, în primele 5 luni ale anului 2004, a crescut cu
cca. 29% faţă de 31 mai. 2003, ajungând la peste 200.000 miliarde lei, în timp ca
capitalurile proprii au înregistrat o creştere cu cca. 27%, ajungând la aproape 33.000
miliarde lei (aprox. 807 milioane EUR).
În 2004 totalul creditelor s-a majorat cu cca. 45% comparativ cu 2003, atingând
peste 87.000 miliarde lei în timp ce totalul depozitelor atrase de bancă au crescut cu
aproximativ 22%, ajungând la cca. 140.000 miliarde lei. BCR îşi menţine poziţia de lider
pe piaţă prin susţinerea şi performanţele subsidiarelor sale: BCR Asigurări, BCR Leasing,
BCR Asset Management şi BCR Securrities. Activitatea BCR în semestrul I al anului 2004
a fost sprijinită şi de parteneriatul său cu cei 4,2 milioane de clienţi, pentru care banca
administrează peste 7 milioane de conturi.
3.1. Prezentarea generală a Băncii Comerciale Române

Pagina 27 din 80
 Activitatea BCR s-a concentrat pe consolidarea unor relaţii de afaceri cu instituţii
financiare puternice, care să permită asigurarea unor condiţii de afaceri avantajoase dar, în
acelaşi timp, şi sigure pentru clienţii săi. Toate acestea, coroborate cu atuurile legate de
experienţa, abilităţi tehnice, reprezentare teritorială, baza de clienţi şi, nu în cele din urmă,
rezultatele financiare, au făcut ca BCR să rămână în continuare partenerul preferat din
România al băncilor internaţionale. Pe baza unor înţelegeri reciproc avantajoase cu bănci
din Europa şi Asia (banca Vaneshtorgbank, Federaţia Rusă şi respectiv Industrial and
Commercial Bank of China), BCR a permis clienţilor lărgirea orizontului de afaceri cu noi
parteneri recomandaţi de băncile corespondente. Cele 835 bănci corespondente şi 1.550
bănci corespondente cu cheie SWIFT schimbată au fost tot atâtea alternative oferite de
BCR clienţilor săi.
Mixul de produse corporate ale BCR, unul din cele mai cuprinzătoare de pe piaţă, a
fost conceput cu scopul de a satisface şi chiar depăşi cerinţele clienţilor. BCR şi-a
reafirmat angajamnetul pentru satisfacerea clientului, adaptânu-şi oferta cerinţelor fiecărui
segment. Gama largă de produse bancare este ajustată continuu cu scvopul de a ţine pasul
cu evoluţia pieţei şi de a reflecta necesităţile ce reies din natura, scopul şi dimensiunea
activităţilor clienţilor.
BCR se va preocupa şi în viitor de extinderea clientelei din rândul persoanelor
fizice. Printr-o ofertă diversificată de produse şi servicii, concretizată într-un număr mare
de operaţiuni bancare realizate cu rapiditate, seriozitate, siguranţă şi cu respectarea
cerinţelor de confidenţialitate, banca îşi va menţine poziţia sa de lider de necontestat în
cadrul sistemului bancar românesc.
BCR se preocupă de lărgirea cadrului de afaceri cu întreprinderile mici şi mijlocii,
dar în acelaşi timp va duce şi o politică de păstrare a clientelei rentabile.
Bilanţul consolidat, la 31 dec. 2003, însuma 184.724.820 milioane lei (peste 4,7
miliarde echivalent euro), în creştere în termeni reali cu 8,7 % faţă de anul precedent; la 30
iunie 2004 aceasta era de 211.523.302 milioane lei (neauditat). Creşterea a fost generată, în
principal, de majorarea volumului de credite acordate (+41,7%), ponderea acestora
câştigând 10 puncte procentuale faţă de anul precedent (de la 33 % la 43 %). Un aspect
important al activităţii desfăşurate la nivelul Băncii îl reprezintă creşterea veniturilor care
nu provin din dobânzi, atât ca volum (+13,5%), cât şi ca pondere în structura veniturilor de
exploatare (37,2 % în 2003, faţă de 33,7% în 2002). Cele mai dinamice evoluţii le-au
înregistrat veniturile din comisioane (+15,0 %), veniturile din operaţiuni valutare (de 2,9
ori mai mari decât în 2002) şi veniturile din prime de asigurare (de 2,8 ori). În aceste

Pagina 28 din 80
condiţii, deşi venitul net din dobânzi a scăzut uşor, ca efect al reducerii ecartului de
dobândă, veniturile din exploatare s-au majorat cu 3,0 %.
Profitul din exploatare a însumat 5.462 miliarde lei (132,8 milioane echivalent
euro), ceea ce corespunde unei rentabilităţi a capitalurilor de 16,5 % şi a activelor de 2,8
%. Comparativ cu anii precedenţi profitul din exploatare s-a diminuat, pe fondul creşterii
cheltuielilor de funcţionare şi a celor cu provizioanele. În cele ce urmează vom prezenta
situaţia comparativă a veniturilor şi cheltuielilor Băncii.
Tabel nr. 1.
Contul de profit şi pierdere consolidat Nota Anul încheiat la Anul încheiat
pentru anul încheiat la 31. dec. 2003 31 dec. 2004 la 31 dec. 2003
comparat cu finele anului 2004 (millioane ROL) (millioane
ROL)
Venituri din dobânzi şi asimilate 24.310.336. 19.928.333
Cheltuieli cu dobânzile (11.081.999) (9.265.016)
Venit net din dobânzi 4 13.228.337 10.663.317
Venituri din speze şi comisioane 6.184.648 5.935.512
Cheltuiala cu spezele şi comisioanele (522.598) (684,024)
Venituri nete din speze şi comisioane 5 5.662.050 5.321.905
Profit operaţional 7.959.527 3.479.570
Profit înainte de impozitare şi interesele 8.315.336 3.822.801
minoritare
Impozit pe profit 10 (2.001.102) (1.080.470)
Profit înainte de interesele minoritare 6.314.234 2.742.331
Profit net al exerciţiului financiar 6.314.234 2.742.331

Sursa: Raportul anual al Băncii Comerciale Române

Venit net din dobânzi

14.000.000
Venituri nete din speze
12.000.000 şi comisioane
10.000.000 P rofit operaţional
8.000.000

6.000.000 P rofit înainte de

impozitare şi interesele
4.000.000 minoritare
P rofit înainte de
2.000.000 interesele minoritare
0 P rofit net al exerciţiului
2004 2003
financiar

Pagina 29 din 80
 IMM-urile constituie segmentul ce beneficiază de cea mai mare atenţie din partea
băncii ca urmare a creşterii importanţei sale în economie. IMM-urile joacă un rol important
în stimularea competiţiei şi încurajarea performanţei, constituind motorul creşterii
economice. Acest segment reprezintă 90,7 % din protofoliul de clienţi corporate. 60 % din
IMM-urile din România sunt clienţi ai BCR.
2003 a fost un an crucial în istoria BCR, atât datorită modificării structurii
acţionariatului, în favoarea a doi investitori internaţionali importanţi – BERD şi IFC, cât şi
datorită adoptării unei noi strategii şi a unui nou plan de afaceri pentru următorii 4 ani, care
să potenţeze capacitatea de a concura pe piaţa Uniunii Europene lărgite.
Prin oferta diversificată de produse şi servicii moderne, concretizată într-un număr
mare de operaţiuni bancare realizate cu rapiditate, seriozitate, siguranţă şi respectarea
cerinţelor de confidenţialitate, Grupul îşi va menţine poziţia sa de lider de necontestat în
cadrul sistemului bancar românesc.
Produsele şi serviciile oferite clienţilor persoane juridice sunt: credite în lei şi în
valută, carduri de debit emise sub sigla VISA şi Europay, acreditive în lei şi în valută,
depozite la termen în lei şi în valută, scrisori de garanţie bancară, operaţiuni online prin
Multicash – BCR, efectuarea de tranzacţii cu hârtii şi titluri de valoare, acordarea de
consultanţă economico-financiară la solicitările de credite.
Au fost lansate noi produse care vin în întâmpinarea nevoilor clienţilor şi a
realităţilor economice. Noile tipuri de credite, precum Creditul pentru Agricultură şi
Creditul Ipotecar în valută, demonstrează preocuparea permanentă a BCR de a actualiza
oferta de produse. BCR a lansat şi două noi tipuri de carduri, cardul de credit Visa
Business Electron, special conceput pentru a sprijini activitatea curentă a IMM-urilor şi
cardul Visa Virtuon destinat exclusiv tranzacţiilor pe Internet.
În domeniul activităţilor externe, BCR a continuat procesul de consolidare
calitativă a relaţiilor, atât cu băncile corespondente cât şi cu organismele financiare
internaţionale, agenţiile de rating şi agenţiile de garantare a creditelor de export. În
contextul unei legitime îngrijorări privind securitatea internaţională şi a unui mediu
economic internaţional nesigur marcat de evenimentele anului 2001, BCR a regândit
activitatea de corespondent bancar. Ca urmare, aceasta a fost abordată pe baze de
parteneriat şi cooperare (în locul celei bazate pe concurenţă) şi pe adoptarea unei stricte
politici de cunoaştere a clientului (Know Your Customer Policies) şi de luptă împotriva
spălării banilor. Printr-o atentă alegere a partenerilor şi supraveghere a activităţii acestora,

Pagina 30 din 80
prin creşterea flexibilităţii în relaţiile cu clienţii, BCR a fost capabilă să anticipeze şi să
reacţioneze eficient la provocările pieţei.
Pe lângă produsele şi serviciile bancare tradiţionale, clienţii corporate beneficiază
de servicii financiare adiţionale oferite de Bancă împreună cu subsidiarele Grupului,
precum factoring şi, respectiv leasing, asset management, consultanţă financiară, fuziuni,
achiziţii şi atragere de capital.
Aspectul cel mai important îl constituie faptul că BCR are cea mai largă ofertă de
operaţiuni prin intermediul serviciilor de electronic banking.
Ultimele ratinguri acordate Băncii Comerciale Române de către agenţiile
internaţionale de rating precum Moody’s Investors Service, Standard & Poor’s, Fitch
Ratings, Capital Intelligence, arată că BCR are putere financiară, prezintă o perspectivă
pozitivă de piaţă şi o putere internă cotată pozitiv.

3.1.1. Conceptele Băncii Comerciale Române

VIZIUNEA băncii în domeniul calităţii: consolidarea poziţiei de lider pe o piaţă

concurenţială în plină dezvoltare, managementul la cel mai înalt nivel fiind direct implicat
în creşterea eficacităţii şi eficienţei sistemului calităţii implementat.
MISIUNEA calităţii: competitivitatea - Continuarea furnizării de produse şi
servicii bancare competitive, prin creşterea permanentă a calităţii acestora şi a modului de
servire. Definirea clară a proceselor şi responsabilităţilor, implicarea personalului prin
integrarea fiecărui angajat în sistemul calităţii şi cunoaşterea locului în cadrul proceselor
băncii, asigurarea transparenţei prin documentarea sistemului şi solicitarea auditării
acestuia reprezintă principalele acţiuni în drumul spre obţinerea avantajului competitiv.
PLANURI: Ţinta BCR este aceea de a avea un sistem de management al calităţii
funcţional şi adecvat cerinţelor standardului ISO 9001:2000, dar şi atingerea obiectivului
“zero defecte”, ceea ce presupune îmbunătăţirea continuă a proceselor băncii.

3.1.2. Clienţi, investitori, personalul Băncii Comerciale Române

CLIENŢI: “Calitatea pentru Banca Comercială Română înseamnă orientarea spre

consumatorii de produse bancare, satisfacerea permanentă şi la cele mai înalte standarde a
cerinţelor acestora prin oferirea de produse şi servicii competitive, cu profesionalism,
dedicaţie şi capacitate de inovare “ - Dr. Nicolae Dănilă, Preşedinte executiv al BCR.

Pagina 31 din 80
 INVESTITORI: Scopul BCR este acela de a creşte valoarea băncii şi a valorii
adăugate pentru client.
PERSONAL: Principalul activ al băncii îl constituie personalul implicat şi loial,
dând dovadă de competenţă şi dinamism. Personalul băncii participă sistematic la cursuri
de pregătire în domeniul managementului calităţii. Fiecare angajat al băncii este
responsabil de calitatea propriei munci, care influenţează satisfacţia clienţilor şi implicit
rezultatele financiare ale băncii.
Banca Comercială Română este o societate pe acţiuni având capital social de
21.196.925 milioane lei, împărţit în acţiuni cu o valoare nominală de 10.000 lei. La
sfârşitul anului 2004 structura acţionariatului era.
Diagrama de structură nr. 1.

Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului (AVAS)
6% Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
8% Dezvoltare (BERD)
6% Corporaţia Financiară Internaţională
36,88%
6% SIF Moldova

6% SIF Banat-Crişana

6% 12,50% SIF T ransilvania

12,50% SIF Muntenia

SIF Oltenia

Persoane fizice (salariaţi şi pensionari ai

BCR)

Sursa: Raportul Anual al BCR.

3.2. Orientări în activitatea băncii

Odată cu relansarea economiei şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din România,

sistemul bancar a cunsocut o dezvoltare accelerată – mult mai accentuată decât a celorlalte
sectoare economice – atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ17.
În calitatea sa de cel mai mare grup financiar-bancar care operează pe piaţa
românească, cu o capitalizare de peste 800 milioane EURO, Banca Comercială Română şi-
a stabilit o nouă Strategie pentru perioada 2004-2007, strategie care are ca obiectiv major

17
www.bcr.ro /strategii de dezvoltare 2004-2007

Pagina 32 din 80
consolidarea poziţiei de lider în România şi a celei de prim-plan ocupate pe piaţa Europei
centrale şi de est.
Strategia BCR are la bază principii moderne de guvernanţă corporativă, iar valoarea
fundamentală este protejarea tuturor părţilor care au interes în bancă (acţionari,
administratori, cleinţi, salariaţi, furnizori, etc.) responsabilitatea şi transparenţa
reprezentând elementele cheie care asigură existenţa şi perpetuarea acestei valori.
Banca menţine orientările fundamentale din strategia anterioară

3.3. Creditul – principala operaţiune activă a Băncii Comerciale Române

Creditul continuă să fie principalul produs solicitat de către firmele româneşti, cea
mai mare cerere înregistrându-se pentru liniile de credit, creditele pentru investiţii şi
creditele pentru finanţarea stocurilor. Creditele în sold la sfârşitul anului 2003 au crescut cu
40,8 % faţă de anul 2002, acesta fiind cel mai important şi dinamic plasament pentru
Bancă.
Creditele pentru IMM-uri au reprezentat 46,25 % din totalul creditelor corporate în
sold, adică o creştere cu 28,5 % comparativ cu anul 2002. Dat fiind rolul esenţial pentru
economie, Banca a accentuat sprijinul acordat IMM-urilor prin finanţări atât din surse
proprii cât şi din surse atrase de la bugetul asigurărilor de şomaj şi din împrumuturi externe
în cadrul programelor BERD – Facilitatea de finanţare a IMM-urilor, FIDA, SAPARD,
PHARE, MARR, etc. Interesul sporit al BCR în susţinerea IMM-urilor este dovedit şi de
creditele acordate acestui segment în colaborare cu Agenţie Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă. În perioada 2001 – 2003 au fost finanţate 3.177 de proiecte totalizând
aproximativ 3.000 miliarde lei. În urma finanţării acestor proiecte au fost create 43.200 de
locuri de muncă, din care 22.000 au fost ocupate de şomeri.
BCR a micşorat dobânzile pentru credite acordate în lei, cu excepţia creditelor
ipotecare. În acelaşi timp dobânzile la depozite nu se modifică. Micşorarea este de până la
2 puncte procentuale. Dobânzile la creditele personale pe termen scurt vor fi de 23,9%,
cele de lungă durată de 24,9%, iar cele pentru creditele imobiliare de 21%. În cazul
creditelor pentru nevoi personale de până la 20.000 EURO, în funcţie de perioada de
rambursare, vor fi între 19-20%, iar pentru creditele de carduri de 28%. În cazul cardurilor
de plată cu posibilitate de credit dobânzile sunt de 24%. Creditele cu dobânda fixă, în
funcţie de perioada de rambursare, oscilează între 18-22,9%.

Pagina 33 din 80
 Finanţarea corporativă reprezenta 70,4 % din totalul creditelor în sold la finele
anului 2003, reflectând politica Băncii de a susţine companiile pentru realizarea capitalului
de lucru, precum şi pentru realizarea de investiţii:

Tabel nr. 2
Credite şi avansuri acordate clientelei
31. dec. 2003 31. dec. 2004
(mil. ROL) (mil. ROL)
Credite acordate clientelei, net 78.822.383 102.887.780
Titluri de valoare disponibile pentru 15.659.623 33.996.368
vânzare
Total 94.482.006 136.884.148
Sursa: Raportul Anual al BCR, 2004

160.000.000
140.000.000
120.000.000
100.000.000
31. dec. 2003 (mil. ROL)
80.000.000
31. dec. 2004 (mil. ROL)
60.000.000
40.000.000
20.000.000
0
Credite Titluri de Total
acordate valoare
clientelei, disponibile
net pentru
vânzare

Pagina 34 din 80
 3.4. Principalele tipuri de credite oferite de Banca Comercială Română agenţilor
economici privaţi

De la începutul activităţii sale şi până în prezent, Banca a dezvoltat şi a menţinut un

portofoliu solid de clienţi persoane juridice tradiţionali. Permanenta preocupare pentru
dezvoltarea bazei sale de clienţi a dus implicit la o continuă dezvoltare a serviciilor sale,
între care un loc important îl deţin facilităţile de creditare.
Banca va continua să aibă un rol activ pe acest segment de piaţă, acordând ca şi
până acum o atenţie specială IMM-urilor. Banca urmăreşte să fie un furnizor complet de
servicii şi produse bancare de calitate, promovând o atitudine orientată spre client.
BCR oferă clienţilor următoarele categorii de credite în funcţie de termenul de
rambursare:
*Credite pe termen scurt:
credite globale de exploatare în lei
linii de credite în lei şi valută
credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare în lei şi valută
credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere în lei
credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie în lei şi valută
credite pentru prefinanţarea exporturilor în lei şi valută
credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii în lei şi
valută
credite de scont în lei şi valută
credite pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri şi ordine de plată) în
lei
factoringul în lei şi valută
credite pentru facilităţi de cont în lei
credite pe descoperit de cont (overdraft) în lei
*Credite pe termen mediu şi lung:
credite pentru echipamente (investiţii) în completarea surselor proprii în lei şi
valută
credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active, în lei
credite promotori în lei
credite ipotecare în lei

Pagina 35 din 80
 credite pentru activitatea de leasing în lei şi valută
credite de forfetare în valută.
Având în vedere marea varietate a creditelor şi spaţiu insuficient pentru dezvoltarea
fiecărei forme de credit vom trata numai pe acelea care sunt mai uzuale şi care sunt de
interes pentru IMM-uri.

3.4.1.Linii de credite

Obiectul acestui credit îl constituie finanţarea activităţii curente a unei întreprinderi.

Facilitatea va fi revizuibilă periodic, în funcţie de modificarea criteriilor ce stau la
baza determinării valorii liniei de credit:
la fiecare 3, 6 sau 12 luni de la data acordării
la depunerea rezultatelor semestriale şi anuale
Volumul maxim al liniei de credit trebuie să se situeze cel mult la nivelul valorii
deficitului de lichidităţi determinat pe cash-flow-ul clientului, fără a depăşi însă 75% din
valoarea creanţelor medii lunare înregistrate într-o perioadă anterioară de 3-12 luni.
Acestea vor fi analizate din punct de vedere al calităţii şi al perioadei medii de încasare.
Se vor exclude acele creanţe pentru care există posibilitatea compensării lor cu
diverse datorii, creanţe incerte de încasat şi/sau creanţe a căror perioadă de încasare
înregistrată depăşeşte uzanţele comerciale ale clientului în cazul clienţilor care desfăşoară
o activitate în care ponderea vânzărilor pe credit este foarte mică, volumul maxim al liniei
de credit se va determina în limita a 75% din volumul stocurilor. Acestea vor fi analizate
din punct de vedere al calităţii şi al perioadei medii de stocare şi vor fi excluse stocurile
deteriorate, fără mişcare şi/sau a căror perioadă de stocare depăşeşte uzanţele comerciale.
Liniile de credit au o scadenţă de până la 12 luni, dar ele pot fi:
prelungite, cu o nouă revizuire la 3, 6, 12 luni, cu menţinerea, majorarea sau
diminuarea expunerii maxime în funcţie de evoluţia activităţii curente a beneficiarului;
transformată în credit cu scadenţe fixe sau în linie de credit cu diminuarea treptată a
plafonului, în cazul în care banca consideră că linia respectivă poate deveni un credit
problemă;
stopată (reziliată, denunţată) unilateral de către bancă dacă se consideră că nu mai
sunt îndeplinite un minim de condiţii pentru derularea corespunzătoare şi rambursarea
acesteia.

Pagina 36 din 80
 3.4.2. Credite pentru finanţarea stocurilor

Obiectul creditului îl constituie:

stocurile temporare,
stocurile sezoniere.
Creditele pentru finanţarea stocurilor temporare se acordă în general pe termen de
maxim 180 zile pentru finanţarea operaţiunilor cu caracter ciclic.
Societăţile vor prezenta documentaţia din care să rezulte nevoia şi obiectul
creditului precum şi cauzele economice care determină necesitatea formării stocurilor
respective:
primirea de la furnizori a unor materii prime şi materiale în avans faţă de termenele
din contracte (specific unor procese tehnologice care necesită existenţa stocurilor în
avans);
aprovizionări în loturi optime, întreruperea producţiei din motive nejustificate, lipsa
mijloacelor de transport sau alte greutăţi în expedierea produselor la intern sau la export;
Durata acestei forme de creditare va fi raportată la ciclul de fabricaţie. Vor fi
creditate:
stocurile care au fost achiziţionate deja în perioada precedentă fără a fi achitate (dar
care au desfacerea asigurată);
stocurile care urmează a fi achiziţionate de agenţii economici pe bază de contracte
ferme, cu desfacerea asigurată.
Creditele pentru finanţarea stocurilor sezoniere se acordă agenţilor economici care
constituie stocuri de produse agricole, agroalimentare, precum şi alte stocuri care nu sunt
de natura celor curente şi se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a
depăşi 12 luni de la constituire.
Pentru acest tip de credite se va avea în vedere încheierea cu clientul a unui
contract de cesiune a încasărilor aferente valorificării stocurilor creditate sau produselor
finite în care acestea au fost încorporate.
Banca va analiza periodic condiţiile de creditare urmărind în principal existenţa
stocurilor şi în cazul valorificării lor, destinaţia încasărilor provenite din vânzare, realizarea
cash-flow-ului comparativ cu cel prezentat băncii, existenţa şi respectarea contractelor de
desfacere, conservarea garanţiilor, respectarea destinaţiei creditului şi stadiul de fabricaţie.

Pagina 37 din 80
 3.4.3. Credite pentru export

Acestea asigură acoperirea cheltuielilor curente sau excepţionale ocazionate de

activitatea de export.
Prefinanţarea exportului - acest tip de credit are ca obiect finanţarea producţiei
pentru export. Volumul maxim al creditului destinat producţiei de export se va stabili la
nivelul deficitului net de resurse, fără a depăşi 75 % din costurile aferente contractelor de
export creditate.
În cazul unor exporturi a căror încasare nu se realizează prin acreditive sau alte
modalităţi de plată asiguratorii, se recomandă ca banca să solicite, pe lângă garanţii
materiale şi personale cum ar fi următoarele:
cesiunea drepturilor de încasare rezultate din acreditivele aferente altor exporturi,
deschise prin alte bănci cu acordul scris al băncilor respective;
contracte ferme cu clienţii recunoscuţi pe piaţa internaţională, sau cu care
beneficiarul de credit a avut şi alte colaborări, fără să fi avut probleme de întârziere a
plăţilor sau de neplată.
Pe lângă controlul periodic efectuat de bancă la 3, 6 sau 12 luni se va urmări în mod
special şi realizarea contractului de export creditat, respectarea tuturor clauzelor cuprinse
în acesta şi efectuarea exporturilor şi încasarea sumelor aferente prin conturile deschise la
BCR
Postfinanţarea exportului – această formă de credit se acordă pentru finanţarea
încasării producţiei livrate la export, scopul fiind refacerea lichidităţilor firmei pe perioada
cuprinsă între momentul livrării mărfii şi încasarea contravalorii acesteia, conform
termenului de plată prevăzută în facturile externe. Determinarea volumului creditului
pentru încasarea producţiei livrate la export se face în functie de:
prevederile contractelor încheiate la export privind valoarea producţiei livrate,
inclusiv cheltuielile de transport şi desfacere în limită a 75 % din valoarea facturilor de
export acceptate la creditare;
creditele de acest tip se pot acorda pe perioada de la livrarea mărfii până la data
încasării contravalorii acesteia, prevăzute în contractul de export sau de comision, pe o
perioada de cca. 30-60 zile.

Pagina 38 din 80
 Garantarea creditului se face de regulă pe baza facturilor externe emise de
exportator şi neîncasate, pentru care se încheie cesiunea de creanţă. Pe lângă garanţii
materiale se pot solicita şi: cesiunea drepturilor de încasare rezultate din acreditive aferente
altor exporturi deschise fie prin BCR, fie prin alte bănci, cu acordul scris al acestora;
cesiunea drepturilor de încasare rezultat din contracte ferme încheiate cu partenerii externi,
cu care clientul creditat de bancă se află în relaţii tradiţionale.
Se va solicita clientului emiterea unor bilete la ordin în favoarea BCR, avalizat de
către acţionari, administratori, a căror valoare să acopere creditul şi dobânzile aferente.

3.4.4. Credite pentru investiţii

Acest tip de credit se acordă pentru finanţarea investiţiilor productive, în

completarea surselor proprii, în vederea acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de
investiţii aprobate, pentru:
realizarea de noi obiective şi/sau capacităţi de producţie;
dezvoltarea, modernizarea şi/sau retehnologizarea obiectivelor de investiţii, a
capacităţilor de producţie existente;
procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport;
cumpărarea de mijloace fixe (constructii, unităţi de producţie, etc );
achiziţii de imobilizări necorporale;
efectuarea oricăror cheltuieli legate strict de realizarea şi darea în exploatare a
investiţiilor productive;
plata unor rate de leasing.
Caracteristici
Este destinat pentru finanţarea activităţii de investiţii, în completarea surselor
proprii ale clienţilor, pe total activitate de investiţii sau pe obiective (proiecte) de investiţii,
pentru:
realizarea de noi capacităţi de producţie,
dezvoltarea/menţinerea capacităţilor de producţie existente,
modernizarea/retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor,
maşinilor, instalaţiilor, clădirilor existente etc.
Se acordă clienţilor din categoria corporate pentru finanţarea în completare a unei
părţi din valoarea totală a investiţiei, diferenţa reprezentând aportul propriu al clientului

Pagina 39 din 80
care, de regulă, trebuie utilizat înainte de punerea la dispoziţie a creditului; importurile de
completare pot fi finanţate integral;
Este disponibil în lei şi valută pe termen scurt, mediu şi lung, pe cel mult 10 ani;
Se poate acorda o perioadă de graţie pentru plata ratelor de credit de până la 2 ani,
iar în cazul creditelor contractate de autorităţile administraţiei publice locale perioada de
graţie este de maxim 1 an;
Nivelul creditului este de maxim 85% din valoarea totală a investiţiei, 15% fiind
sursele proprii ale solicitantului;
Aportul propriu al solicitantului constă fie în lichidităţi înregistrate în contul curent,
fie în realizarea efectivă a unei părţi din investiţia respectivă;
Banca poate acorda clienţilor care achiziţionează echipament în leasing, credite
pentru plata avansului solicitat de compania de leasing sau pentru plata valorii reziduale,
cu condiţia ca solicitantul să contribuie cu surse proprii reprezentând 20% din valoarea
avansului;
în cazul creditelor acordate autorităţilor administraţiei publice locale, banca poate
accepta constituirea unui aport propriu mai mic de 15%;
Creditele pentru investiţii acordate asociaţiilor de locatari vor fi garantate în
proporţie de cel putin 25% cu garanţii cash.

3.4.5. Credite pe documente în curs de încasare

Acest tip de credit se acordă clienţilor Băncii pentru acoperirea decalajului

intervenit în fluxul de venituri (încasări) şi cheltuieli (plăţi), pe o perioadă de maxim 60 de
zile calendaristice.
Destinaţia acestor credite constă în efectuarea unor plăţi foarte urgente cum ar fi:
furnizori; datorii către buget, autorităţile vamale; salarii şi altele asemenea, a căror neplată
ar conduce societatea în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea curentă, şi a căror
acoperire se va face într-o perioadă foarte scurtă de timp din încasarea unor documente în
curs de achitare.
Este indicat ca valoarea creditului solicitat să reprezinte:
în cazul facturilor, cecurilor şi biletelor la ordin neavalizate, maxim 75 % din
valoarea acestora. Este de preferat ca facturile să fie emise în favoarea mai multor clienţi,
pentru dispersia riscului;

Pagina 40 din 80
 în cazul documentelor certe de natura: ordinelor de plată vizate de bancă
plătitorului, cecuri barate certificate, ordine de vânzare-cumpărare valută vizate de BCR,
bilete la ordin avalizate de instituţii bancare agreate de BCR şi altele asemenea, maxim 95
% din valoarea acestora.
Se recomandă acceptarea creditării numai a facturilor emise în favoarea unor
parteneri tradiţionali ai clientului băncii şi care şi-au dovedit capacitatea de plată.
Condiţii pentru acordarea acestui tip de credite:
valoarea tranzacţiilor anterioare ale clientului băncii şi partenerii de afaceri în
favoarea cărora au fost emise facturile respective depăşeşte de 3 ori valoarea facilităţilor de
creditare solicitate;
numărul tranzacţiilor anterioare pe relaţia de afaceri respectivă este de minimum 3;
durata medie de încasare a facturilor anterioare emise pe relaţia de afaceri analizată
se încadrează în limitele scadenţei creditului acordat;
nu există facturi restante pe relaţia de afaceri respectivă. Facturile restante sunt
acelea care au depăşit termenul uzual de încasare, la intern de 30-45 de zile, iar la extern
60 de zile.
Garanţiile necesare acordării acestei facilităţi sunt: garanţii reale, documente certe
în curs de încasare, facturi, cecuri şi bilete la ordin în curs de încasare, scrisori de cesiune a
încasărilor din acreditive.
În toate cazurile se va solicita clientului emiterea unor bilete la ordin în favoarea
BCR, avalizate de către acţionari, administratori în nume personal, a căror valoare să
acopere creditul şi dobânzile aferente.

3.4.6. Credite pentru derularea programelor SAPARD

BCR a încheiat un protocol de colaborare care are ca obiect asigurarea condiţiilor

de finanţare în cadrul Programului Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare
Rurală cu Agenţia Naţională SAPARD, prin care se acordă credite consiliilor locale şi
primăriilor pentru acoperirea aportului propriu din programele cu cofinanţare în vederea
dezvoltării infrastructurii mai ales în zonele rurale. Domeniile de finanţare sunt cuprinse în
măsurile de finanaţare a U.E. şi pot fi pentru:
dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale,
dezvoltarea şi îmbunătăţirea marketingului produselor agricole şi piscicole,

Pagina 41 din 80
 dezvoltarea resurselor umane,
dezvoltarea bazei materiale, etc.
Beneficiarii acestor credite pot fi Consiliile Locale ale comunelor din România şi
asociaţii de tip partenerial, cu statut juridic, între Consiliile Locale ale comunelor din
România.

Pagina 42 din 80
 CAP.4. PROCEDURA DE CREDITARE A AGENŢILOR ECONOMICI
PRIVAŢI DE CĂTRE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

4.1. Documentaţia necesară obţinerii creditelor

În vederea obţinerii unuia sau mai multor categorii de credite din cele prezentate,
clienţii persoane juridice, trebuie să prezinte băncii o serie de documente cum ar fi:
cererea de credit, semnată de persoanele autorizate să prezinte agentul economic
solicitant al creditului;
bilanţul contabil, raportul de gestiune, contul de profit şi pierdere, încheiate pentru
ultimul an, ultimele situaţii privind:”Rezultatele financiare”, “Situaţia patrimoniului”,
“Balanţa de verificare”, încheiată pentru ultima lună;
bugetul de venituri şi cheltuieli şi situaţia prognozată a încasărilor şi plăţilor
aferentă perioadei de creditare;
situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul, care să cuprindă
cantităţiile, valorile, cauzele formării şi termenele de valorificare;
situaţia contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului;
proiectul graficului de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor;
planul de afaceri;
lista de garanţii;
orice alte documente necesare.
Documentaţia prezentată este comună tuturor categoriilor de credite, la aceasta
agenţii economici anexează şi alte documente specifice categoriei de credite solicitate.
Aceasta, cât şi alte documente elaborate ulterior de bancă în cursul procesului de acordare,
verificare, rambursare a creditului reprezintă conţinutul dosarului de creditare al fiecărui
client, care se întocmeşte, păstrează conform prevederilor din normele de creditare ale
fiecărei bănci în parte.
În categoria documentelor elaborate ulterior de bancă se regăsesc contractul de
credit şi contractul de garanţie.
Contractul de credit este actul încheiat între bancă şi împrumutant prin care se
materializează acordul de voinţă între cele două părţi. El se întocmeşte în minimum 3
exemplare, toate fiind originale şi având fiecare în parte aceeaşi putere juridică. Destinaţia
lor este următoarea:

Pagina 43 din 80
 exemplarul 1 – se păstrează într-un loc distinct, stabilit de conducerea băncii,
constituind portofoliul de contracte de credite al unităţii respective;
exemplarul 2 – se predă împrumutantului care va semna de primire pe exemplarul1;
exemplarul 3 – se păstrează în dosarul de credite al agentului economic respectiv,
pe întreaga perioadă de creditare, până la rambursarea integrală a creditului.
Contractul de credit se va semna de directorul sucursalei, contabilul şef, consilierul
juridic şi moderatorul de credit, pe fiecare filă, numai după ce în prealabil a fost semnat de
debitor şi garanţi în faţa unui reprezentant al băncii. Un extras din contract se predă
serviciului decontări-contabile pentru acordarea împrumutului şi urmărirea rambursării
acestuia şi plata dobânzii conform graficului de eşalonare. După semnarea contractul va fi
integrat în registrul de evidenţă a cererilor de credit şi intră în vigoare după ce solicitantul
şi-a îndeplinit toate obligaţiile.
Prin contractul de credit se stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor contractante,
iar semnarea lui de către împrumutat înseamnă acceptarea necondiţionată a tuturor
prevederilor acestuia.
După încheierea contractului, ofiţerii de credite şi juristul băncii verifică:
înscrierea garanţiilor la judecătorie şi notificarea la societatea de asigurări a cesiunii
drepturilor de despăgubire pentru bunurile asigurate, ipotecate şi gajate în favoarea băncii;
constituirea şi utilizarea integrală a surselor proprii cu care împrumutatul participă
la realizarea proiectului creditat;
alte prevederi.
Orice modificare ulterioară a clauzelor unui contract de credit încheiat se va putea
face numai pe baza unui act adiţional sau notificare unilaterală, fiecare încheindu-se în 3
exemplare, constituind parte integrantă a contractului de credite şi având aceleaşi efecte
juridice.
Contractul de credite produce efecte juridice până la finalizarea ultimului act de
recuperare a creditului şi dobânzilor, inclusiv prin executare silită sau procedura de
reorganizare şi lichidare judiciară. El încetează la expirarea duratei pentru care a fost
încheiat sau în urma rezilierii unilaterale de către bancă în situaţia neexecutării obligaţiilor
contractuale de către împrumutant.
În contractele de credit nu se admit modificări, ştersături, clauze contractuale care
nu fac obiectul contractului respectiv, care pot conduce la interpretări eronate sau la
pierderea drepturilor ce decurg din contract.

Pagina 44 din 80
 Contractele de garanţie se vor semna de directorul sucursalei, contabilul şef şi
consilierul juridic. În vederea autentificării actului necesar înscrierii ipotecilor în cartea
funciară, conducerea sucursalei poate împuternici moderatorul de credite sau consilierul
juridic pentru a reprezenta banca în faţa notarului.

4.2. Analiza bonităţii clienţilor

În procesul de creditare a companiilor un prim pas îl reprezintă analiza bonităţii

solicitanţilor de credite. Pentru a determina bonitatea se efectuează ratinguri, care
reprezintă indicatorii de risc cei mai importanţi ai băncilor pentru evaluarea expunerii din
acordări de credite. Aparent nu există un sistem corect de rating, corectitudinea depinzând
de modul în care este utilizat.
Prima analiză este analiza financiară. Analiza financiară se va efectua pe baza
bilanţului şi a declaraţiei de venituri şi cheltuieli (contul de profit şi pierdere).
Activitatea de creditare implică în permanenţă analize privind situaţia patrimonială,
rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială, credibilitatea fiecărui client şi
alte elemente care să permită evaluarea potenţialului economic şi financiar prezent şi de
perspectivă.

4.2.1. Aspecte nefinanciare privind clienţii băncii

Analiza nefinanciară vizează formarea de către bancă a unor convingeri referitoare

la calităţile morale şi profesionale ale conducerii agenţilor economici, a principalilor
asociaţi şi colaboratori şi a reputaţiei, privită prin calitatea produselor, serviciilor şi a
modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate în relaţiile cu partenerii de afaceri.
Factorii nefinanciari care influenţează activitatea clientului pot fi interni sau
externi. În fundamentarea deciziei de acordare a unui credit ofiţerii de credite vor lua în
considerare următoarele aspecte:
Conducerea activităţii (managementul) - se referă la aspecte ca: pregătirea
profesională, prestigiul şi experienţa în ramura sau sectorul de activitate în funcţii de
conducere, reputaţia echipei manageriale, structura şi moralitatea conducerii, asigurarea
succesiunii manageriale, gradul de participare al echipei de conducere la capitalul
societăţii, calitatea sistemului informaţional, capacitatea de a se achita de obligaţii,

Pagina 45 din 80
perioada de rotaţie a personalului care poate constitui un semnal atunci când este prea
scurtă (câteva luni) sau prea lungă (peste 10-20 de ani).
Activitatea clientului - surprinde următoarele aspecte: evoluţia activităţii şi profilul
acesteia, caracterul activităţii (permanent, sezonier, ciclic) sfera de activitate (producţie,
comerţ, prestări de servicii etc.) produsele şi serviciile, sectorul de piaţă deţinut, portofoliul
de clienţi, relaţiile şi furnizorii, politica de preţuri, publicitate şi reclame, resursele
materiale şi resursele umane pe care le deţine.
Strategia - se referă la existenţa unei strategii pe următorii 3-5 ani (realistă,
realizabilă sau cu risc de eşec) modalităţi de realizare a ei, alternative şi implicaţii în cazul
nerealizării strategiei propuse, existenţa sau nu a unor planuri de restructurare şi redresare
financiară în cazul în care această strategie nu este viabilă.
Factorii nefinanciari externi care trebuie luaţi în considerare la fundamentare
deciziei de creditare sunt următorii:
domeniul de activitate – competitivitate, profitabilitate, tehnologizare, cheltuieli de
capital, costuri fixe ridicate sau reduse principalele firme care evoluează în respectivul
domeniu de activitate;
încadrarea activităţii clientului în politica economică generală şi în tendinţele
strategiei viitoare privind respectivul domeniu de activitate;
impactul legislaţiei asupra activităţii clientului;
impactul unor factori macroeconomici asupra activităţii clientului;
dependenţa şi poziţia geografică faţă de sursele de aprovizionare şi pieţele de
desfacere;
caracteristicile sociale ale pieţelor de desfacere: obiceiuri alimentare, inclinaţia spre
anumite produse de consum, religie, etc.
Analiza aspectelor nefinanciare privind clienţii băncii se va efectua de ofiţerii de
credite:
la solicitarea primului credit;
ori de câte ori un client al băncii solicită un credit;
o dată pe an pentru toţi clienţii aflaţi în portofoliu, beneficiari de credite;
ori de câte ori din informaţiile obţinute de bancă rezultă că ar putea fi posibile
modificări majore în activitatea clienţilor beneficiari de credite aflaţi în portofoliul băncii.
Pentru bancă este important să îşi poată forma o imagine cât mai reală despre
partenerul sau viitorul partener de afaceri şi astfel în procesul de analiză a documentaţiei şi
stabilirea oportunităţii acordării creditului, ofiţerul de credite din sucursală va face uz de

Pagina 46 din 80
 informaţii obţinute de la clienţi - din cererea de deschidere a contului, cererea de
credit, contractul de societate şi statutul societăţii, bilanţul contabil şi contul de profit şi
pierdere şi din balanţa de verificare;
informaţii din baza de date a băncii - privind: volumul total de credite acordate şi
rambursate/nerambursate pe categorii de termene, volumul de încasări şi plăţi lunare,
incidente apărute în derularea operaţiilor de plăţi fără numerar, şi a operaţiunilor de
creditare;
informaţii din surse exterioare - care pot fi obţinute de la: B.N.R., Registrul
Comerţului, organisme specializate, alte bănci, Comisia Naţională de Statistică, Centrala
Incidentelor de Plăţi, Internet, mass-media, etc.

4.2.2. Studiu economico-financiar a activităţii clienţilor

Analiza economico-financiară a activităţii clienţilor presupune:

Analiza bilanţului contabil, care vizează:
-examinarea bilanţurilor şi a situaţiilor financiare pe 3 perioade anterioare,
respectiv ultimii 2 ani consecutivi încheiaţi şi ultima situaţie contabilă periodică (balanţa
de verificare); în cazul clienţilor a căror activitate se desfăşoară de mai puţin de doi ani, cu
un standing financiar ridicat, analiza economico-financiară a activităţii acestora se poate
efectua pe baza ultimelor situaţii contabile disponibile, respectiv, ultimul bilanţ contabil
încheiat şi două balanţe de verificare sau a ultimelor trei balanţe de verificare.
Bilanţurile contabile ale societăţilor comerciale sunt supuse verificării şi certificării
de către cenzori, experţi contabili, contabili autorizaţi cu studii superioare sau societăţi
comerciale de expertiză contabilă, după caz, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor.
În acelaşi mod se stabilesc şi condiţiile privind verificarea şi certificarea bilanţurilor
contabile ale regiilor autonome.
- analiza imobilizărilor corporale şi necorporale şi a surselor de acoperire a
acestora;
- analiza decontărilor, datoriilor şi obligaţiilor faţă de terţi;
- analiza costurilor, în vederea dimensionării corecte a volumului de credite pentru
activele circulante care fac obiectul creditării.
Analiza veniturilor, cheltuielilor şi contul de profit şi pierdere, care presupune:
- analiza rezultatelor activităţii şi a profitului obţinut;
- analiza repartizării profitului net;

Pagina 47 din 80
 - analiza pierderilor înregistrate şi recuperarea lor.
Analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, oferă posibilitatea unei mai
bune înţelegeri, la nivelul fiecărei activităţi (exploatare, investiţii, financiară), a modului în
care au fost generate fondurile (sursele) şi utilizarea acestora, precum şi impactul asupra
disponibilităţilor băneşti ale agentului economic, la sfârşitul perioadei analizate.
Analiza fluxului de lichidităţi pe perioada următoare, presupune ca pe baza
rezultatelor obţinute anterior şi a portofoliului de contracte de aprovizionare şi desfacere, a
programului de producţie şi a variaţiei stocurilor etc. să se evalueze şi să se prognozeze:
-posibilităţile clientului de a genera în viitor lichidităţi;
-capacitatea clientului de a-şi onora obligaţiile de plată viitoare.
Bilanţul contabil, documentul oficial de gestiune al agentului economic, oferă o
imagine contabilă asupra patrimoniului situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute, pe baza
lui se pot elabora noi informaţii care să răspundă mai bine nevoilor de analiză ale băncii,
respectiv de diagnostic dar şi de evaluare.
De asemenea informaţiile furnizate de contul de profit şi pierdere vor fi regrupate şi
prelucrate pentru a reflecta rentabilitatea şi eficienţa activităţii desfăşurate. Foarte
important este faptul ca atunci cînd se analizează activul unei societăţi comerciale şi în
mod expres activele imobilizate ale acesteia, accentul trebuie pus pe două aspecte mai
importante şi anume: valoarea ce se poate realiza prin vânzarea activului şi care este timpul
maxim estimat de transformare în lichidităţi imediate ale activului.
Pornind de la conţinutul bilanţului prelucrat, de la contul de profit şi pierdere
prelucrat, precum şi de la situaţia patrimoniului, rezultatele financiare şi balanţa de
verificare ofiţerii de credite vor calcula un pachet de indicatori de bonitate specifice
fiecărei bănci în parte în vederea analizei bonităţii clienţilor. Când indicatorii se calculează
pe baza balanţei de verificare, în prealabil soldurile conturilor vor fi grupate potrivit
modelului formularelor de raport impuse de Ministerul Finanţelor.

4.2.3. Evaluarea bonităţii clienţilor-indicatorii de bonitate ai Băncii Comerciale

Române

Bonitatea clientului exprimă capacitatea acestuia de a-şi achita obligaţiile ce rezultă

din contractul de credit încheiat cu banca (credite şi dobânzi aferente).
Analiza bonităţii clientului se va efectua:
- ori de câte ori se solicită un credit;

Pagina 48 din 80
 - pentru creditele aflate în portofoliu o dată pe semestru;
- semestrial pentru calculul provizioanelor;
- la solicitarea conducerii băncii.

I. Indicatori de nivel şi structură

Cifra de afaceri- reprezintă veniturile relizate de client la finele perioadei (luna,
trimestru, an) din relaţiile cu terţii. Evoluţia cifrei de afaceri trebuie să fie una ascendentă.
În cadrul analizei cifrei de afaceri se va ţine cont de influenţa creşterii preţurilor şi de
evoluţia producţiei fizice la principalele produse.
Capitalul propriu- se acordă importanţă analizei capitalurilor proprii în sens larg şi
strict, cât şi a capitalurilor nete în sens strict. Se pune accent pe determinarea stocurilor,
cheltuielilor şi a altor active incerte care le diminuează valoarea.
Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere)- este un indicator sintetic care
caracterizează eficienţa activităţii desfăşurate, influenţând direct capitalurile proprii în
sensul majorării lor cu profitul şi diminuării lor cu pierderile. Banca nu intră în afaceri cu
clienţii care înregistreză pierderi, iar afacerile cu clienţii cu profit mic se vor face cu mare
prudenţă.
Fondul de rulment-în cazul unei bune gestionări activele imobilizate trebuie să fie
acoperite integral de pasivele pe termen lung.

Fondul de rulment = Pasive pe termen lung - Active imobilizate

În cazul în care pasivele pe termen lung finanţează nu numai activele imobilizate

dar şi o parte din activele realizabile avem de a face cu un excedent al pasivelor pe termen
lung faţă de activele imobilizate se numeşte fond de rulment negativ.
În cazul unui fond de rulment negativ, preocuparea clienţilor este îndreptată spre
echilibru prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor şi a altor fonduri din profitul
realizat, obţinerea de subvenţii, vânzarea de active imobilizate, etc. evitându-se acoperirea
cu credite pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.
Mărimea fondului de rulment este determinată de elementele componente ale
pasivelor pe termen lung şi activelor imobilizate astfel:
Creşterea fondului de rulment este determinată de creşterea capitalului propriu şi
majorarea datoriei pe termen mediu şi lung sau ca urmare a diminuării activelor
imobilizate (datorită procesului de amortizare sau vânzarea unor active)

Pagina 49 din 80
 Scăderea fondului se datorează diminuării capitalului propriu (retrageri din capital,
înregistrări de pierderi, retragerea unor asociaţii) sau rambursarea datoriei pe termen lung
şi mediu, creşterea activelor imobilizate.
Necesarul de fond de rulment- reprezintă diferenţa dintre activele realizabile şi
datoriile curente cu scadenţa mai mică de 1 an. Necesarul de fond de rulment se
caracterizează prin variaţii mai mari decât fondul de rulment datorită instabilităţii atât a
activelor imobilizate cât şi a datoriilor curente cu scadenţa mai mică de 1 an.

NFR=AR-DC, unde AR-active realizabile

DC-datorii curente mai mici de 1 an
Necesarul de fond de rulment poate fi:
Pozitiv – Atunci când activele realizabile sunt mai mari decât datoriile curente cu
scadenţa mai mică de 1 an, deci există o ineficienţă de resurse la nivelul bilanţului, care
trebuie acoperită prin excedent de fond de rulment sau prin credite pe termen scurt.
Negativ – Atunci când activele realizabile sunt mai mici decât datoriile curente cu
scadenţa mai mică de 1 an, rezultă că avem un surplus de resurse atrase.
Factorii care influenţează necesarul de fond de rulment sunt:
1) tipul de activităţi desfăşurate;
2) volumul activităţii;
3) sezonabilitatea activităţii;
4) viteza de rotaţie a principalelor elemente care constituie necesarul de fond de
rulment:
Rotaţia stocurilor

Durata medie de staţionare = (Stoc iniţial +Stoc final)*360/2* Cost aprovizionare

a stocurilor

Rotaţia clienţilor

Durata medie de încasare= (Sold iniţial +Sold final )*360/2*Cifra de afaceri

Rotaţia furnizorilor

Pagina 50 din 80
 Durata medie de plată = (Sold iniţial+Sold final)*360/2*Cost aprovizionare
a furnizorilor

Trezoreria netă - reflectă diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de

rulment. Ea este definită ca fiind diferenţa dintre trezoreria pozitivă şi trezoreria negativă.
TN = FR –NFR sau
TN = trezoreria pozitivă – trezoreria negativă
Dacă fondul de rulment este mai mare decât necesarul de fond de rulment rezultă o
trezorerie netă pozitivă.
Dacă fondul de rulment este mai mic decât necesarul de fond de rulment rezultă o
trezorerie netă negativă.
Variaţia trezoreriei nete este datorată necesarului de fond de rulment care evoluează
în funcţie de ciclul de exploatare, respectiv în funcţie de termenele de plată ale furnizorilor
şi de termenele de încasare a creanţelor. În general întreprinderile au un necesar de fond de
rulment pozitiv cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricaţie este mai lung.
Pentru a putea optimiza situaţia financiară putem avea în vedere:
* Fie mărirea fondului de rulment printr-o investiţie în:
- creşterea capitalului prin aport în numerar
- practicarea unor politici de majorare a rezervelor
- împrumuturi pe termen lung
- vânzare de active imobilizate.
* Fie micşorarea necesarului de fond de rulment prin:
- accelerarea rotaţiei stocurilor (reducerea stocului la nivelul optim, a ciclului de
fabricaţie)
- accelerarea rotaţiei clienţilor (diminuare amănârii de plată şi mărirea încasărilor)

II. Indicatorii de bilanţ

1)Lichiditatea
Are drept scop aprecierea capacităţii unei întreprinderi de a face faţă datoriei sale
pe termen scurt prin transformarea continuă şi progresivă a activelor sale circulante în
trezorerie. Calculul lichidităţii se face cu ajutorul lichidităţii curente şi a lichidităţii
imediate.

Pagina 51 din 80
 A.C. – S.N. – C.I. – D.A.P.C.
Lichiditatea curentă = --------------------------------------------------------------------*
100
Datorii cu scadenta mai mică de 1 an unde,

A.C. –active circulante, S.N. – stoc nevalorificabil, C.I. – clienţi incerţi, D.A.P.C.
=decontări cu asociaţii privind capitalul

(A.I – S – C.I – D.A.P.C.)

Lichiditatea imediată= -----------------------------------------------------*100
Datorii cu scadenţa mai mică de 1 an unde,
A.I = active imobilizate, S =stocuri, C.I =clienţi incerţi, D.A.P.C. =decontări cu
asociaţii privind capitalul

În cazul în care aceşti indicatori sunt mai mari decât 100 rezultă o lichiditate ideală
iar dacă sunt mai mici decât 100 rezultă un semnal pentru bancă deoarece în caz de
faliment posibilităţile de recuperare a creditelor se pot materializa integral numai prin
valorificarea stocului.
Banca calculând aceşti indicatori elimină acele active care nu se pot transforma
rapid în numerar la o valoare prestabilită.
Modul de interpretare a lichidităţii:
<100% - Lichiditate necorespunzătoare
100-120% - Lichiditate satisfăcătoare
120-150% - Lichiditate bună
>150% - Lichiditate foarte bună

2) Solvabilitatea

Arată capacitatea unei societăţi de a-şi acoperi toate datoriile (bancă, buget, etc.)
prin valorificarea tuturor activelor sale. Pentru a putea determina concret solvabilitatea
considerăm că:

Pagina 52 din 80
 activele unei societăţi trebuie diminuate cu acele elemente cu valoare zero;
datoriile societăţii trebuie diminuate cu diferenţele de conversie pasiv care nu
reprezintă o datorie ci un profit potenţial.

Total active – Active cu valoare incertă (zero)

Solvabilitatea = -----------------------------------------------------------------------*100
Total datorii – Diferenţe de conversie pasiv

3) Gradul de îndatorare

Valoare acestui indicator este influenţată direct de ramura de activitate, de

complexitatea tehnologiei şi de ciclul de fabricaţie. Astfel în ramurile industriale valoarea
indicatorului va fi mai mare iar în activitatea de comerţ va fi mai mică. Indiferent de
situaţia analizată valoarea indicatorului trebuie să fie mai mare de 1.
În aprecierea acestui indicator se va urmări ca pe total să fie mai mare ca 1, iar în
structura acea parte din activ reprezentată de imobilizările corporale să fie acoperită de
regulă cu surse proprii şi în total activ ponderea datoriilor totale (furnizor, bancă, buget) să
nu fie mai mare de 50%.
Gradul de îndatorare general arată raportul între sursele împrumutate (financiare şi
nefinanciare) luate cu împrumut şi capitalurile proprii nete ale proprietarilor. Acest
indicator furnizează o informaţie generală privind nivelul de participare a capitalurilor
proprii nete în sens strict în totalul activelor şi măsura riscului acceptat de proprietar în
cadrul afacerii.
El este relevat în analiza societăţii cu activitate în desfăşurare cât şi în analiza
acelora care au probleme financiare. Un nivel ridicat al acestui indicator este un semnal de
alarmă că societatea este subcapitalizată.
Total datorii
Gradul de îndatorare generală = ---------------------------------------*100
Capital propriu în sens strict

Gradul de îndatorare financiar arată raportul între sursele financiare împrumutate şi

capitalurile proprii nete ale proprietarilor.

Pagina 53 din 80
 Cu cât acest indicator este mai mare cu atât societatea este mai îndatorată şi deci
este mai vulnerabilă la o scădere a profitului sau la o creştere a ratei dobânzii. Se poate
accepta un nivel mai mare a acestui indicator în cazul în care profitabilitatea activităţii
clientului este ridicată şi constantă.
Total datorii financiare
Gradul de îndatorare financiar = ---------------------------------------*100
Capital propriu în sens strict

Baza de acoperire a gradului de îndatorare este următoare:

Grad îndatorare general Grad îndatorare financiar
Bun până în 60% mai mic de 30%
Satisfăcător 60-100% 30-70%
Necorespunzător mai mare de 100% mai mare de 70%

4) Viteza de rotaţie a activelor circulante

Arată numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade:

Cifra de afaceri
Viteza de rotaţie a capitalului = -----------------------------
Active circulante

Cu cât viteza de rotaţie este mai mare cu atât activele circulante au fost folosite mai
eficient. Având în vedere structura activelor circulante se poate calcula indicatori ai
stocului de mărfuri, a produsele finite şi a mărfurilor.
Pentru determinarea concretă a acestui indicator el trebuie comparat cu nivelul
înregistrat de firmele de profil similar din aceeaşi ramură de activitate sau cu nivelul mediu
al ramurii.
Rotaţia stocurilor de materii prime (RSmp)
1) RSmp = Costul aprovizionării/Stocul mediu

2) RSmp = Stoc mediu *360/ Costul aprovizionării

Stoc mediu = (Stoc iniţial +Stoc final)/2

Pagina 54 din 80
 Rotaţia stocurilor în curs de fabricaţie (RScf)
1) RScf = Cifra de afaceri / Stocul mediu;
2) RScf = Stoc mediu*360 / Cifra de afaceri

Rotaţia stocurilor de produse finite /mărfuri (RSpf/m)

1)RSpf/m = Cifra de afaceri/ Stocul mediu;
2)RSpf/m = Stoc mediu *360/ Cifra de afaceri

Durata medie de încasare a clienţilor (DmIC) – exprimată în zile reprezintă

amânarea medie a plăţii acordate clienţilor şi se calculează astfel:

DmIC = Stoc mediu*360/Cifra de afaceri

Mărfurile livrate şi neîncasate reprezintă valoarea creanţelor comerciale acordate

clienţilor şi acest indicator arată durata medie a acestor credite.

Durata medie de plată a furnizorilor (DmPF) – exprimat în zile reprezintă amânarea

medie a plăţii către furnizori şi se calculează astfel:

DmPF = Stoc mediu *360 / Costul aprovizionărilor

În cazul în care costul aprovizionărilor este dificil de determinat se poate folosi

cifra de afaceri. Indicatorul arată valoarea creditelor comerciale obţinute. Prelungirea
duratei acestor credite sporeşte volumul surselor atrase de către societatea care are nevoie
pentru finanţarea activelor sale circulante, resurse care nu sunt gratuite şi deci societatea
comercială trebuie să aleagă între costul creditelor comerciale şi cel al creditelor bancare.

Indicatori de performanţă

Rentabilitatea – reprezintă capacitatea agentului economic de a obţine profit din

activitatea proprie. Principalele tipuri de rentabilităţi care se calculează sunt:

Pagina 55 din 80
 1) Rentabilitatea de exploatare exprimă capacitatea unei societăţi comerciale de a
obţine profit din activitate propriu-zisă, înaintea oricăror influenţe ale elementelor
financiare şi excepţionale şi poate fi calculate astfel:

Excedent brut din exploatare

Rentabilitatea Brută de Exploatare = -------------------------------------------*100
Producţia exerciţiului

Rezultatul din exploatare

Rentabilitatea Netă de Exploatare= -------------------------------------------*100
Cifra de afaceri

2) Rentabilitatea economică-exprimă capacitatea unei societăţi de a obţine profit

din întreaga sa activitate economico-financiară

Excedent brut curent

Rentabilitatea Economică= --------------------------------------------*100
Total bilanţ

Alţi indicatori care exprimă rentabilitatea economică sunt:

a. (Rezultatul curent/Total bilanţ)*100
b. (Capacitatea de autofinanţare/Total bilanţ)*100
c. (Rezultatul net al exerciţiului/Total bilanţ)*100
Cu cât aceşti indicatori au valoare mai mare cu atât rentabilitatea este mai bună.

3) Rentabilitatea financiară- exprimă capacitatea capitalului investit de a produce

profit.
Capacitatea de autofinanţare
Rentabilitatea Financiară= ------------------------------------------------ * 100
Capitaluri proprii nete în sens strict

Alţi indicatori care exprimă rentabilitatea financiară sunt:

Pagina 56 din 80
 (Rezultatul brut al exerciţiului/ Capitaluri proprii în sens strict)*100
(Rezultatul net al exerciţiului/ Capitaluri proprii în sens strict)*100

Indicatori de risc financiari

Riscul financiar apare în momentul în care se apelează la credite pentru a completa

sursele de finanţare ale unei activităţi. Premisa fundamentală ca o firmă să-şi sporească
rentabilitatea financiară în condiţiile apelării la credite este ca rentabilitatea economică să
fie superioară ratei dobânzii. În caz contrar, când apelarea la credite se face în condiţiile în
care rentabilitatea economică este mai mică decât rata dobânzii, apare o degradare a
rentabilităţii financiare datorită diminuării profitului. Indicatorii oferă indicii asupra
capacităţii de rambursare a împrumuturilor şi de plată a dobânzii.
Riscul financiar se exprimă prin indicatorul de acoperire a dobânzii care arată
capacitatea societăţii de a plăti dobânda la creditele angajate.

Rezultatul înainte plăţii dobânzii şi a impozitului pe profit

Acoperirea Dobânzi =
------------------------------------------------------------------------------
Cheltuieli cu dobânzile

Dacă acoperirea dobânzii are o valoare mai mare de 3 arată o capacitate bună a
agentului economic de a-şi plăti dobânda.
Se mai folosesc şi alţi indicatori:
(Datorii financiare totale/ Excedent brut curent)*100
(Datorii financiare totale/ Excedent brut total)*100
Cu cât valoarea lor este mai mică cu atât rambursarea datoriilor se face mai rapid
(Cheltuieli cu dobânzile/ Excedent brut curent)*100
(Cheltuieli cu dobânzile/ Excedent brut total)*100;
Aceşti indicatori reflectă capacitatea clientului de a plăti dobânzile şi arată perioada
de timp necesar pentru plata acestora. Cu cât valoarea lor este mai mică cu atât plata
dobânzii este mai sigură.
(Cheltuieli financiare +Datorii financiare cu scadenta mai mica de 1 an)/Excedent
brut total;

Pagina 57 din 80
 (Cheltuieli cu dobanda/ Cifra de afaceri)*100
(Cheltuieli cu dobanda/ Datorii financiare)*100.

Rata valorii adaugate (RVA) reprezintă ponderea valorii nou create de agentul
economic în totalul activităţii sale.
Valoarea adăugată
Rata valorii adăugate = ---------------------------------*100
Cifra de afaceri

Cu cât valoarea acestui indicator creşte de la o perioadă la alta cu atât aprecierea va

fi mai bună.

Politica de dividende reprezintă ponderea dividendelor cuvenite acţionarilor în

totalul rezultatului net al exerciţiului.
Dividende
Politica de dividende= ------------------------------------------ *100
Rezultatul net al exerciţiului

Cu cât acest indicator este mai mare cu atât acţionarii au beneficiat o pondere mai
mare de dividende din totalul profitului obţinut, cunoscut fiind faptul că banca agreează
reinvestirea într-o proporţie cât mai ridicata a profitului net.
Pe baza indicatorilor calculaţi şi a punctajului acordat fiecăruia în parte, banca va
putea încadra clientul într-o categorie de bonitate de la A la E.
Factorii cantitativi sunt: caracteristicile riscului financiar, ca: grad de îndatorare;
profitabilitate; lichiditatea; acoperirea dobânzii.
Factorii calitativi se analizează de către inspectorul de credite din diferitele
documente provenite de la firmă, iar analiza financiară se va efectua pe baza bilanţului şi a
contului de profit şi pierdere.

Sunt definite 10 categorii diferite de BRR. Pentru fiecare categorie se oferă

descrierea calitativă a tipului de client care se încadrează în aceasta.

BRR 1 – Excelent

Pagina 58 din 80
 Această categorie se va aplica clienţilor cu o probabilitate minimă de incapacitate
de plată în anul următor. Aceste tipuri de societăţi au un grad ridicat de stabilitate şi
diversitate.
Clienţii din această categorie au o capacitate de rambursare a datoriei foarte
putemică şi un grad de îndatorare constant. Profitul a fost foarte bun mai mulţi ani la rând.
Aceste societăţi sunt cele mai bine cotate pe pieţele financiare.
BRR 2 – Puternic
Această categorie se aplica clienţilor cu o probabilitate redusă de incapacitate de
plată în anul următor. Societatea are un grad confortabil de stabilitate şi diversitate, dar pot
exista anumite excepţii.
Societăţile din acestă categorie au o piaţă şi o poziţie financiară solidă şi o activitate
de succes. Capacitatea totală de rambursare a datoriei, măsurată de cash flow raportat la
totalitatea serviciului datoriei, se consideră foarte puternică şi indicatorii importanţi ai
bilanţului sunt constanţi.

BRR 3 – Bun
Această categorie se aplică clienţilor cu o probabilitate destul de redusă de
incapacitate de plată în anul următor. Aceştia au un anumit grad de stabilitate şi soliditate.
Acest tip de societăţi pot fi expuse schimbărilor ciclice concentrate mai mare a
riscului activităţii, pe produs sau piaţă.
Tipic pentru această categorie este combinaţia protecţiei confortabile a activului
pentru bancă şi o structură acceptabilă a bilanţului. Capacitatea de rambursare a datoriei
raportată la cash flow se estimează a fi putemică.

BRR 4 - Satisfăcător/Normal
Această categorie include acei clienţi care reprezintă elemente clare de risc pentru
bancă, iar probabilitatea de incapacitate de plată este, într-o anumită măsură, mai mare.
Aceasta este reflectată de caracterul lavabil al câştigurilor şi performanţei.
Clienţii trebuie să facă rata ciclurilor de activităţi comerciale, dar orice perioadă
economică nefavorabilă prelungită va crea o deteriorare peste limitele acceptabile.
Este tipic pentru aceste societăţi combinaţia dintre activele solide şi protejarea cash
flow-ului. Capacitatea rambursării datoriei evaluată prin cash flow este acceptabilă.
Capitalizarea societăţii este mai scăzută decât ar fi normal în ramura economică respectivă.

Pagina 59 din 80
 BRR 5 - Acceptabil/Risc mai ridicat
Elementele de risc ale băncii sunt suficient de evidente deoarece performanţele
viitoare ale firmei sunt nesigure. Deşi clienţii ar trebui să facă faţă în continuare ciclurilor
de activităţi comerciale, orice perioadă economică şi/sau de piaţă nefavorabilă prelungită ar
crea o deteriorare imediată peste limitele acceptabile.
Această categorie va corespunde riscurilor care mai sunt încă acceptabile,
indiferent de cele mai sus menţionate.
Acest rating corespunde clienţilor în cazul cărora natura expunerii reprezintă un
risc mai ridicat din cauza evoluţiilor extraordinare, dar pentru care se estimează un risc
descrescător într-o perioadă de timp acceptabilă.

BRR 6 - Marginal/Risc mai ridicat

Această categorie o reprezintă acei clienţi pentru care mediul de afaceri nefavorabil
sau factorii de risc specifici reprezintă o problemă.
Clientul va considera foarte dificil să facă faţă oricărei scăderi a activităţii
economice şi incapacitatea de plată, în acest caz, este mai mult decât probabilă.
În concluzie, această categorie include acei clienţi pentru care expunerea băncii din
credit nu constituie un risc de pierdere pe moment, dar performanţa acestuia este adversă,
iar dacă tendinţele de evoluţie nu devin favorabile, acestea pot duce la pierderi pentru
bancă.

BRR 7 - Menţiune specială/Nesatisfăcător

În această categorie sunt incluşi clienţii caracterizaţi printr-o probabilitate mare de
incapacitate de plată.
Vor fi incluse societăţile care prezintă risc de nerambursare pentru bancă. Există o
mare probabilitate a necesităţii rescadenţării in viitorul apropiat. Banca va trebui să ia în
considerare posibilitatea de a încerca să iasă din afacere: de exemplu, să ceară imediat
executarea garanţiilor.

BRR 8 - Substandard/ Nesatisfăcător- încă performant

În acestă categorie sunt incluşi clienţii pentru care se aplică unul sau mai mulţi din
următorii factori:

Pagina 60 din 80
 încasarea ratelor sau dobânzilor devine incertă indiferent de data plăţii stabilită, ca
urmare a unei evoluţii financiare, manageriale, economice sau politice adverse sau ca
urmare a unei situaţii precare a garanţiilor;
în general clientul îşi îndeplineşte încă obligaţiile financiare, dar cu întârziere.
Astfel de situaţii vor apărea atunci când povara datoriei este prea mare, când cash
flow-ul şi acoperirea dobânzii sunt slabe sau negative, sau alternativ, când există o situaţie
frauduloasă.

BRR 9 -Incert, Neperformant

Include acele credite pentru care se aplică unul din următorii factori:
toţi clienţii au statut de credit neperformant;
orice plată (rata de rambursare) restantă mai mult de 90 de zile;
clientul este incapabil sau nu doreşte să ramburseze datoria pentru o perioadă de
timp prelungită, iar perspectiva unui serviciu adecvat al datoriei, în viitorul apropiat este
incertă.
Astfel de evenimente în desfăşurare includ fuziunea, achiziţionarea, infuzia de
capital şi garanţii suplimentare.
O retrogradare la BRR 9 şi la statutul de credit neperformant apare în mod
obligatoriu atunci când un client a depăşit data scadenţei cu 90 de zile sau mai mult în mod
voluntar banca poate decide, în mod unilateral, ca un credit să primească statutul de
neperformant înaintea celor 90 de zile menţionate mai sus. La această dată clientul va intra
în mod automat în categoria BRR 9.

BRR 10 – Pierdere/Lichidare
Reprezintă acele credite pentru care perspectiva de restabilire a bonităţii şi
rambursarea datoriei este puţin probabilă. Această categorie corespunde şi cazurilor în care
banca va prelua sau a preluat titlul asupra activelor clientului şi pregăteşte o executare a
garantiei şi/sau lichidarea societăţii.

Valorile obţinute la rating sunt trecute într-un tabel şi se acordă un punctaj pe baza
căruia se poate clasifica societatea din punctul de vedere al bonităţii. (Anexa nr. 1)

Pagina 61 din 80
 4.3. Aprobarea creditului

Aprobarea, acordarea şi angajarea creditelor presupune următoarele aspecte:

Ofiţerii de credite verifică la sediul agentului economic realitatea datelor din
documentele anexă la cererea de credite, efectuând totodată analiza economico-financiară a
indicatorilor de bonitate ce caracterizează activitatea clientului precum şi aspectele
nefinanciare.
În funcţie de natura şi specificul desfăşurate verifică nivelul indicatorilor de
bonitate, serviciul datoriei şi capacitatea de rambursare, pe baza acestora şi a altor
indicatori ofiţerii de credite vor stabili împreună cu clientul categoria de credit care i se
potriveşte cel mai bine în funcţie de necesităţile, afacerea sau proiectul care stă la baza
solicitării creditului.
Determinarea şi acordarea diferitelor categorii de credite se efectuează potrivit
normelor B.C.R., fiecare categorie de credite având specificul ei în cea ce priveşte analiza
economico-financiară, nivelul indicatorilor de bonitate, aspectele nefinanciare, negocierea
creditelor, acordarea şi negocierea volumului de credite, angajarea propriu-zisa, garantii
cerute şi modul de rambursare.
Pe baza acestor analize ofiţerul de credite întocmeşte un referat de credit ce va
putea fi avizat şi aprobat de toate organele de competenţă care cuprinde trei părţi
importante:
elemente definitorii privind creditul;
detalii semnificative privind situaţia economico-financiară, aspectele nefinanciare
ce caracterizează activitatea clientului şi riscul băncii faţă de acesta;
riscul şi distribuirea lui în cazul debitorului unic.
După însuşirea de către şeful departamentului de creditare, referatul se prezintă spre
analiză Comitetului director al unităţii bancare teritoriale. Pentru creditele a căror aprobare
este de competenţă unităţilor superioare, întreaga documentaţie împreună cu referatul de
credite se va trimite spre examinare acestora, iar pentru creditele a căror aprobare este de
competenţă Centralei, referatul şi documentaţia de creditare se vor trimite spre analiza
direcţiilor de credite.
Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credite, indiferent de
sumă şi competenţă este de 7 zile lucrătoare de la depunere.
Competenţa de aprobare creditelor, de eliberarea scrisorilor de garanţie şi a altor
angajamente ale băncii se stabilesc în raport de expunerea totală a băncii (suma tuturor

Pagina 62 din 80
angajamentelor asumate de banca faţă de clientul său) în lei şi valută, pe termen scurt,
mediu sau lung.
Creditele de factoring în lei şi valută, creditele pentru echipamente pe o durata mai
mare de 5 ani, creditele în valută, creditele de leasing, creditele de forfetare, creditele de
garanţie bancară în valută şi cel eliberate în favoarea altor societăţi bancare, acordurile de
garanţie bancară se aprobă de Centrala băncii indiferent de suma pe baza propunerii şi
documentaţiei prezentate de unităţile bancare teritoriale.
Procesul de aprobare a creditului se desfăşoară în mai multe etape. Aceste etape pot
cuprinde:
Reprezentantul Societăţii comerciale care solicită creditul va solicita Băncii relaţii
asupra documentaţiei ce trebuie depusă pentru aprobare şi formularele tipizate.
Managerul relatii cu clienţii sau inspectorul de credite din cadrul sucursalei
contactează clientul care completează cererea de credit.
Ca urmare a verificării unor criterii preliminare şi după prezentarea cererii de credit
conducerii unităţii, aceasta poate fi înaintată analistului de credit din cadrul sucursalei sau
respinsă. Dacă se admite cererea se trece la următorul pas.
Pe baza datelor furnizate de către client, analistul de credit întocmeşte aplicaţia de
credit şi o înaintează Consilliului local de Credit din cadrul sucursalei.
Consilliului local de Credite din cadrul sucursalei. analizează cererea şi decide
asupra acesteia, fie o respinge, dacă nu sunt acoperite riscurile de creditare, fie o aproba.
Dacă cererea se încadreaza, ca va1oare şi perioadă de creditare, în regulile stabilite pentru
creditare se procedeaza la acordarea creditului. În acest caz, sucursala are obligaţia
transmiterii la nivelul ierarhic superior (departamentul Credite) a următoarelor documente:
- scrisoare de confirmare din partea conducerii sucursalei
- minuta Consiliului local de credite.
Tansmiterea se face lunar. Dacă se depăşeşte competenţa sucursalei, dosarul este
înaintat centralei băncii, departamentului Credite/Analiză Financiară, în cadrul căruia se
întocmeşte un preaviz.
În urma analizei efectuate, Consiliului central de credite decide asupra
documentaţiei înaintate de sucursală: fie o respinge, fie cere informaţii suplimentare de la
sucursală, fie aprobă acordarea creditului, dosarul întorcându-se la sucursală unde se va
urmări acordarea şi monitorizarea evoluţiei acestuia. Sucursala va avea obligaţia
transmiterii scrisorii de confirmare către client.

Pagina 63 din 80
 În cazul în care competenţa Consiliului central de credite este depăşită, dosarul este
supus aprobării Consiliului Directoral care poate decide respingerea cererii sau acordarea
creditului. Sucursala va avea obligaţia transmiterii scrisorii de confirmare către client.
În cazul în care competenţa Consiliului Directoral este depăştă, dosarul este supus
aprobării în cadrul Consiliului de Administraţie care poate decide respingerea cererii sau
acordarea creditului. Sucursala va avea obligaţia transmiterii scrisorii de confirmare către
client. (Anexa nr. 2)

4.4. Acordarea creditelor

Înainte de acordarea oricărui produs de tip credit unui client, persoană fizică sau
juridică, indiferent de nivelul expunerii totale a BCR faţă de clientul respectiv, este
obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar înscrisă în arhiva Centralei Riscurilor
Bancare (CRB), Banca limitând accesul la credite acelor clienţi care sunt înregistraţi la
CRB cu incidente de plăţi.
Acordarea creditelor urmăreşte câteva principii care stau la baza politicii de
creditare a Băncii. Aceste principii sunt: principiul legalităţii şi prudenţialităţii, principiul
profitabilităţii, principiul lichidităţii, principiul securităţii, principiul corespondenţei activ-
pasiv, principiul interesului public.
Politica de creditare a BCR urmăreşte ca banca să-şi îndeplinească rolul şi locul
asumat în viaţa financiar-bancară a economiei naţionale româneşti, minimizarea riscului
prin acordarea de credite performante, extinderea creditelor pe segmentele dee piaţă
considerate prioritare, acordarea de credite care să fie uşor rambursabile şi maximizarea
profiturilor.
Dobânzile şi comisioanele percepute reprezintă cele mai importante venituri din
activităţile de creditare pentru o bancă comercială. Fiecare bancă, în funcţie de obiectivele
urmărite, îşi stabileşte şi implementează o politică proprie în ceea ce priveşte procentul de
dobândă sau a comisionului practicat. Concurenţa crescătoare în care îşi desfăşoara
activitatea băncile româneşti determină eforturi substanţiale de atragere de noi clienţi, care
duc la scăderea continuă costurilor serviciilor oferite de bănci şi în acest fel a dobânzilor şi
a comisioanelor.

4.4.1. Încheierea contractelor de credit

Pagina 64 din 80
 După aprobarea creditului reprezentantul băncii împreună cu solicitantul creditului
vor încheia contractul.
În fiecare sucursală există un registru special în care se trec contractele de credite
cu toate datele necesare.
Contractul de credit se va întocmi în trei exemplare, a căror destinaţie este:
primul exemplar, originalul, se păstrează la sucursală;
exemplarul 2 se predă clientului (împrumutatului);
exemplarul 3 se anexează la dosarul clientului împreună cu documentaţia de
creditare.
Contractul de credit va fi semnat în mod obligatoriu de către doi reprezentanţi
autorizaţi ai băncii
(director şi contabil şef) şi de consilierul juridic, indiferent de competenţa de
aprobare a creditului şi de reprezentanţii legali ai clientului. Se va verifica dacă, aceştia au
drept de semnătură şi de angajare a societăţii pentru contractarea de credite.
Pe fiecare dintre paginile contractului se va aplica ştampila băncii şi se vor semna
de către persaonele abilitate. Nu se admit ştersături, modificări în contractele de credit sau
clauze care nu fac obiectul contractului.

4.4.2. Disponibilizarea creditului pentru agenţii economici

După ce s-a încheiat contractul de credit, anterior punerii la dispoziţie a creditului

aprobat, şeful departamentului Credite sau persoana abilitată cu viza de control financiar
preventiv, sunt responsabili pentru verificarea:
concordanţa deplină dintre cele stipulate în contractul de credit şi anexele la acesta;
îndeplinirea tuturor condiţiilor din cadrul contractului de credit;
înscrierea garanţiilor la judecătorie sau la Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale
Mobiliare şi după caz, înregistrarea la societatea de asigurare a cesiunii drepturilor de
despăgubire pentru bunurile ipotecate şi gajate în favoarea băncii;
înregistararea corectă în extrabilanţier a garanţiilor înscrise şi prevăzute în
contractul de credit;
complectarea corectă a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare;
indeplinirea prevederilor din contractul de credit care condiţionează punerea la
dispozitie a creditului;

Pagina 65 din 80
 verificarea existenţei şi autenticităţii semnăturilor pe toate contractele, în colaborare
cu consilierul juridic.
Se va întocmi Scrisoarea de confirmare din partea conducerii sucursalei, care va
confirma satisfacerea tuturor condiţiilor de mai sus. Scrisoarea va fi semnată de către
directorul sucursalei şi consilierul juridic şi transmisă la departamentul Credite din
centrală.
Când sunt îndeplinite condiţiile de punere la dispoziţie a creditului, inspectorul de
credite:
va deschide conturi separate de împrumut;
va introduce informaţiile privind creditul aprobat şi debitorul în baza de date;
va urmări ca creditul să fie pus la dispoziţia clientului numai după efectuarea plăţii
tuturor comisioanelor prevăzute în contractul de credit.

4.5. Urmărirea creditelor şi verificarea garanţiilor

Personalul BCR implicat în activitatea de creditare trebuie să monitorizeze

realizarea obiectivelor creditului după cum urmează:
folosirea creditului numai în scopul pentru care a fost acordat;
verificarea existentei în permanenţă şi integrală a garanţiilor, a păstrării şi a
exploatării lor în bune condiţii;
urmărirea reînnoirii poliţelor de asigurare pentru bunurile aduse în garanţie (în
cazul în care durata de rambursare este mai mare decât cea de asigurare) sau după caz
urmărirea achitării ratelor la aceste poliţe;
reflectarea corectă şi la zi a operaţiunilor legate de utilizarea şi rambursarea
creditului, a dobânzilor şi a comisioanelor aferente;
depunerea la bancă a bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere, a situaţiei
trimestriale privind rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale, situaţia patrimonială, a
balanţei de verificare lunară;
prezentarea în scris a informaţiilor privind eventualele contracte de credit la alte
bănci ulterior acordării creditului;
eventualele modificări intervenite în structura organizatorică, a conducerii şi a
domeniilor de activitate desfăşurate;

Pagina 66 din 80
 depunerea a oricăror date în legătura cu clientul sau cu potenţialele riscuri ce apar şi
care ar influenţa negativ derularea corespunzătoare a creditului;
urmărirea realizării de venituri necesare rambursării.
În cazul în care clauzele contractuale nu au fost fost respectate de către client banca
poate adopta urtmătoarele măsuri:
sistarea temporară sau definitivă a creditului;
reducerea plafonului şi a limitei de creditare;
decalarea creditului scadent cu anticipaţie şi încasarea tuturor dobânzilor şi
comisioanelor aferente;
recuperarea creditului din contul de disponibil;
valorificarea garanţiilor constituite de debitor pentru garantarea creditului;
executarea silită a altor bunuri ale debitorului;
declanşarea procedurii de lichidare juridică.

Verificarea garanţiilor creditelor

Controlul faptic la faţa locului, asupra existenţei, integrităţii şi condiţiilor de
păstrare şi conservare a bunurilor luate în garanţie precum şi respectării obligaţiilor de
reînnoire a contarctelor de asigurare a acestora, se va realiza de către moderatorul de
credite sau evaluatorul sucursalei cel puţin anual (imobil de natura clădirilor şi terenurilor),
semestrial (utilaje tehnologice, aparatura şi tehnica de calcul, mobilier, mijloace de
transport, cu excepţia celor finanţate prin operaţiuni de leasing) sau la perioade mai scurt,
hotărâte de organismele competente ale băncii. Rezultatul verificării, dacă nu se constată
deficienţe, se consemnează într-o Notă de constatare ce se anexează la dosarul de
gestionare a creditului.
Dacă se constată deprecierea calitativă sau valorică a garanţiilor, iar valoarea
estimată a acestora nu acoperă creditul şi dobînzile, moderatorul de credite sau evaluatorul
se va deplasa la sediul debitorului unde va redacta un Proces verbal în două exemplare în
care se vor prezenta detaliat deficienţele constatate fiind semnat de reprezentanţii băncii şi
debitor.
Nota de constatare sau Procesul verbal sunt însoţite de un Referat al moderatorului
cu propuneri referitoare la măsurile ce se impun, termenele de realizare a acestora şi
responsabilii pentru măsurile dispuse. Se înaintează spre analiză şi decizie Comitetului de
cerdite şi Risc al sucursalei.

Pagina 67 din 80
 În cazul garanţiilor reale de natura stocului se va verifica prin sondaj (minim 20%
din valoarea acestora), cel puţin trimestrial, scriptic şi faptic pe întreaga perioadă de
creditare existentă, volumul şi calitatea acestora. Dacă se constată că stocurile s-au
diminuat valoric sau s-au depreciat calitativ se va solicita clientului
suplimentarea/înlocuirea imediată a garanţiilor la nivelul cantitativ şi calitativ iniţial. În caz
de refuz creditul se va trece la restanţă.

4.6. Administrarea creditelor neperformante

4.6.1. Definirea creditelor neperformante

La acordarea de facilităţi şi credite BCR se confruntă cu un risc legat de neplata

datoriei. Acesta se referă la următoarele categorii din bilanţul contabil: depozite constituite
la alte bănci, credite, titluri de valoare purtătoare de dobânzi şi elemente în afara bilanţului.
Concentrarea riscului legat de credite ar putea rezulta într-o pierdere semnificativă pentru
BCR, dacă o schimbare în condiţiile economice ar afecta întreaga industrie sau situaţia
economică a României. BCR minimizează riscul legat de credite prin evaluarea atentă a
solicitanţilor de cerdite, stabilirea limitelor de expunere pe clienţi şi prin aplicarea unei
politici prudente de provizioane atunci când riscul apariţiei unei pierderi este posibil.
Se constituie un provizion pentru diminuarea valorii creditului dacă există indicii
clare că BCR nu va putea colecta creanţele la momentul scadenţei.
Valoarea provizionului reprezintă diferenţa între valoarea contabilă şi valoarea
recuperabilă estimată, calculată ca valoarea prezentă a cash flow-ului estimate, inclusiv a
sumelor recuperabile din garanţii, actualizată pe baza ratei dobânzii iniţiale a
instrumentului respectiv.
Provizioanele pentru credite se referă şi la situaţiile în care există dovezi obiective
cu privire la existenţa unor pierderi probabile asociate portofoliului de cerdite la data
bilanţului contabil.
Când creditele devin îndoielnice ele sunt înregistrate la valoarea lor recuperabilă,
iar venitul din dobândă este calculat folosind rata dobânzii utilizată pentru a actualiza
fluxurile viitoare de numerar în scopul determinării valorii lor recuperabile.

Pagina 68 din 80
 În momentul în care un împrumut este considerat nerecuperabil, acesta este scăzut
din provizionul pentru clienţi incerţi. Aceste credite sunt prescrise doar după ce au fost
luate toate măsurile legale necesare şi după ce a fost stabilită valoarea pierderii.
Recuperările ulterioare sunt evidenţiate în contul de profit şi pierdere.
Dacă valoarea provizionului pentru credite se diminuezaă ulterior ca urmare a unui
eveniment care are loc după înregistrarea pierderii, suma eliberată este creditată în postul
“Cheltuiala privind provizioanele pentru credite neperformante” din contul de profit şi
pierdere.
Se creează un provizion pentru debitori diverşi ori de câte ori există dovezi
obiective că Banca nu va putea recupera întreaga creanţă.

4.6.2. Cheltuiala privind datoriile îndoielnice

Majoritatea creditelor şi a avansurilor sunt acordate întreprinderilor înregistrate în

România. Ratele dobânzilor la creditele şi avansurile în lei în anul 2003 au variat între 20%
şi 39%, rata medie ponderată fiind de 23,47%. Ratele dobânzilor la creditele în valută au
variat între 6% şi 13%, rata medie ponderată fiind de 7,68%.
Tabel nr. 3
Valuta Rata de dobândă 31.dec.2004 31.dec.2003
Leu BUBOR 3 luni 17,56% 22,31%
Euro Euribor 3 luni 2,16% 2,14%
Euro Euribor 6 luni 2,22% 2,18%
USD Libor 6 luni 2,78% 1,22%
Sursa: Raportul anual al BCR, 2004

25,00%

20,00%

15,00% Leu BUBOR 3 luni

Euro Euribor 3 luni
10,00% Euro Euribor 6 luni
USD Libor 6 luni
5,00%

0,00%
2003 2004

Pagina 69 din 80
 În anul 2001 o serie de credite au fost scoase în afara bilanţului pe baza unor
indicaţii clare de depreciere şi pentru că se estima că nu se vor mai recupera. Ulterior,
datorită îmbunătăţirii situaţiei economice a ţării, Banca a început să recupereze sume
semnificative referitoare la aceste credite. În continuare (Tabelul nr.4) vom prezenta
cheltuielile privind datoriile îndoielnice comparativ anii 2003 şi 2004.

Tabel nr.4. Cheltuieli nete cu provizioanele pentru deprecierea valorii activelor

Anul 31. dec. 2003 31. dec. 2004
Specificaţie (milioane ROL) (milioane ROL)
Cheltuieli nete cu provizioane pentru deprecierea 1.129.471 1.317.602
creditelor
Cheltuieli/(venituri) net din provizioane pentru - -314
deprecierea altor active
Venituri din provizioane pentru participaţii -109.731 -207
Recuperări din credite scoase anterior în afara -1.939.408 -1.176.161
bilanţului contabil
Credite scoase în afara bilanţului 2.532.185 1.923.161
Cheltuieli nete cu provizioanele pentru deprecierea 1.612.517 2.064.081
valorii activelor
Sursa: Raportul Anual al BCR, 2004

3.000.000 Cheltuieli nete cu

provizioane pentru
2.500.000 deprecierea creditelor
2.000.000 Cheltuieli/(venituri) net din
provizioane pentru
1.500.000 deprecierea altor active
1.000.000 Venituri din provizioane
pentru participaţii
500.000
0 Recuperări din credite
scoase anterior în afara
-500.000 2003 2004 bilanţului contabil
-1.000.000 Credite scoase în afara
bilanţului
-1.500.000
-2.000.000 Cheltuieli nete cu
provizioanele pentru
-2.500.000 deprecierea valorii activelor

Datele prezentate anterior cu privire la crearea de provizioane şi riscuri atestă faptul

că BCR este o bancă de încredere, care are viziunea sa principală interesele clienţilor săi.

Pagina 70 din 80
 4.6.3. Provizioane pentru credite neperformante

În conformitate cu legislaţia românească, Banca este obligată să creeze următoarele

rezerve din repartizarea profitului:
a. rezerva legală, în procent de 20% din profitul brut, până când rezerva devine
egală cu capitalul social subscris şi vărsat, în procent de 10 % până când rezerva reprezintă
dublul capitalului social subscris şi vărsat şi apoi în procent nelimitat, repartizată din
profitul net;
rezerva generală pentru risc de credit, repartizată din profitul brut, în procent de 2%
din totalul portofoliului de credite.
După repartizarea rezervei legale, a rezerveleor generale şi după scăderea
cheltuielii cu impozitul pe profit profitul rămas poate fi distribuit acţionarilor.
Pentru reducerea riscului pierderilor din credite neperformante BCR creează
rezerve şi provizioane pentru acoperirea acestora. Provizioanele de acest fel se prezintă
astfel:
Tabel nr. 5 Provizion pentru deprecierea valorii creditelor (mil. lei)
Provizion la 1 ianuarie 2004 4.182.458
Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar (69.482)
Cheltuiala cu provizionul aferentă exerciţiului 1.317.602
financiar
Provizion la 31 decembrie 2004 5.430.578
Sursa: Raportul Anual al BCR, 2004
Pentru a se putea analiza datele din tabel şi a crea o imagine cuprinzătoare trebuie
efectuată analiza creditelor în funcţie de scadenţă.

4.6.4. Căi de recuperare a creditelor neperformante

Creditele restante înregistrate de bănci pot fi recuperate fie prin restituirea de către
împrumutat a sumelor datorate din proprie iniţiativă, fie, când acest lucru nu se realizează,
prin procedee specifice băncilor. La orice bancă comercială această activitate este
desfăşurată prin departamente de specialitate.
Recuperarea creditelor restante se poate realiza pe două căi
- calea amiabilă;
- calea juridică.

Pagina 71 din 80
 Calea amiabilă de recuperare este cea mai indicată a se utiliza pe tot parcursul
desfăşurării creditului, până la recuperarea lui integrală.
Un credit ajuns la scadenta şi nerambursat este trecut automat în categoria
creditelor restante şi este începută procedura de recuperare atat a creditului cat şi a
dobânzilor datorate.
Calea juridică de recuperare este utilizată doar după epuizarea tuturor posibilităţilor
amiabile, dar fără a se renunţa la ele. Printr-o hotărâre a Comitetului de Credite se decide
executarea silită a creditului restant. Pentru realizarea acestui deziderat analistul de credit
care
s-a ocupat de creditul respectiv va întocmi dosarul complet al c1ientului,care va
cuprinde factorii care au condus la apariţia creditului restant şi măsurile întreprinse pentru
recuperarea lui şi îl va trimite către consilierul juridic, care va demara procedura de
recuperaTe a creditului pe cale juridică. Rezultatele obtinute prin punerea în practică a
măsurilor luate se vcr reflecta într-un sistem de rapoarte care va fi remis centralei Băncii.
Rapoartele vor fi însoţite de documentele scriptice aferente ca: avizele de înştiinţare a
clientului, note de constatare întocmite cu ocazia vizitării clientului, acte adiţionale la
contractul de credit.

Pagina 72 din 80
 STUDIU DE CAZ

Prezentarea societăţii

Societatea Comercială CLASICA S.R.L. s-a înfiinţat în anul 1994 şi are ca obiect
de activitate executarea de construcţii civile (construcţii de locuinţe) reparaţii şi finisări,
amenajări interioare, reparaţii şi întreţinere de construcţii. Firma îşi desfăşoară activitatea
şi în afara de executarea construcţiilor civile a extins domeniul de activitate cu executarea
de lucrări de tâmplărie (produse din lemn, uşi interioare şi de intrare, ferestre termopan),
respectiv cu transport marfă şi materiale de construcţii.
Sediul societăţii se află în Odorheiu Secuiesc, str. Vasile Alecsandri nr. 8.
Societatea are codul fiscal R5212926 şi înregistrată în Registrul Comerţului cu numărul
J19/20/1994.
Capitalul social este de 2.000.000 lei (pe baza bilanţului anexat cererii de credit),
fără participare de capital străin.
Ponderea cea mai importantă o au imobilizările corporale în valoare totală de 743
milioane lei, reprezentând 65,17% din totalul activelor şi fiind materializate în
echipamente tehnologice. Activele circulante sunt în valoare de 237 milioane lei, ceea ce
reprezintă 20,78%. Cifra de afaceri este de 495 milioane lei pentru perioada anterioară
cererii de credit. Capacitatea de autofinanţare fiind de 20,40.
De la înfiinţare activitatea societăţii s-a îmbunătăţit continuu.

Prezentarea situaţiei societăţii pentru acordarea creditului

Societatea înaintează o cerere de credit pentru 140.000 mii lei pentru achiziţionarea
unei FREZE ECONOMICO pentru fabricarea ferestrelor/uşilor termoizolante. Acest credit
este solicitat pentru termen mediu. Valoarea acestui set de scule este de 4.938,50 Eur, adică
168.131.232 ROL la cursul BNR 1 EUR=34045 ROL, din data de 10.12.2002 conform
facturii proforme nr. 0607R emis de RO-BIK S.R.L. din Odorheiu Secuiesc. Valoarea
creditului solicitat este de 140.000 mii ROL, care reprezintă 83,27% din valoarea
echipamentului.
Descrierea produsului:

Pagina 73 din 80
 - credit pentru echipament (investiţii) în completarea surselor proprii pentru
cumpărarea unui set de scule FREZE ECONOMICO pentru fabricarea ferestrelor/uşilor
termoizolante.
Surse de rambursare:
- din încasările ce se vor realiza.
Garanţie:
- ipoteca imobiliară asupra terenului viran intravilan situat în Odorheiu Secuiesc, în
locul numit “Szászok Tábora”, judeţul Harghita, înregistrat în cartea funciară nr. 2742 al
localităţii Odorheiu Secuiesc, având numerele topografice 1646/1/2 şi 1647/1/1/1,
proprietatea lui Petru Ioan şi Magdalena. Ipoteca a fost intabulată conform Contractului de
garanţie imobiliară nr. 1251/10.12.2002.
Preţul:
- dobânda de 28% pe an, comision de gestiune de 0,5%.

Analiza bonităţii societăţii prin indicatori

Ca parte integrantă din documentaţia depusă face parte şi “Analiza internă” a

societăţii, efectuată de calculator şi care prezintă următoarea situaţie, luând în considerare
perioadele 31.12.2001, 31.05.2002, 30.11.2002.
Elemente de activ şi pasiv grupate în trei mari capitole se prezintă astfel (în mil.
lei):

ACTIV PASIV
I. Active imobilizate 757 I. Pasive pe termen lung 33
II. Active realizabile 293 II. Datorii curente cu scadenţa < 1 1107
an
III. Trezoreria pozitivă 90 III. Trezoreria negativă -

Analizând cele trei mari capitole de bilanţ, atât în componenţă cât şi în evoluţie se
pot trage următoarele concluzii:
La capitolul I. (fond de rulment):
Se constată că pasivele pe termen lung, cuprinzând sursele de finanţare cu caracter
permanent sau de lungă durată, reprezentând 2,89% din pasivul bilanţului, nu acoperă
integral activele imobilizate, rezultând un fond de rulment negativ de 724 mil. lei.
La capitolul II. (necesar de fond de rulment):

Pagina 74 din 80
 Activele realizabile sunt inferioare datoriilor curente cu scadenţa mai mică de 1 an,
existând un surplus de resurse la acest nivel al bilanţului, rezultând un necesar de fond de
rulment negativ de 814 mil lei.
La capitolul III. (trezoreria):
Analizând nivelul trei al bilanţului, care este trezoreria, se constată că trezoreria
pozitivă este superioară trezoreriei negative, rezultând o trezorerie netă pozitivă de 90 mil
lei.

Indicatorii de analiză a bonităţii:

Dinamica indicatorilor de bonitate prezentate mai sus conduce la următoarele
concluzii:
Valoarea capitalului social al societăţii nu s-a schimbat şi este de 2 mil lei.
Valoarea capitalurilor proprii luate în sens strict prezintă o evoluţie ascendentă faţă
de anul 2001, când a înregistrat pierdere.
Datoriile curente cu scadenţa mai mică de un an reprezintă 97,11 % din totalul
pasivelor şi în valoare absolută prezintă o creştere cu 1022 mil lei faţă de 31.12.2001 şi
este compus din:
- datorii către furnizori 31%
- alte datorii 69%
Cifra de afacere realizat în anul 2002 este în scădere faţă de cel al anului 2001, însă
veniturile totale au crescut faţă de 2001.
Societatea a realizat o pierdere de 31 mil. lei în anul precedent, iar în anul 2002 a
realizat un profit brut de 77 mil. lei.
Rata valorii adăugate a crescut la valoarea de 67,88% faţă de 4,07% la 31.12.2001.
Societatea a realizat o rentabilitate netă din exploatare de 20,20% la 30.11.2002.
Rentabilitatea netă financiară la 30.11.2002 este de 187,88% valori care sunt foarte bune în
comparaţie cu cele obţinute în 2001.

Rezultatul din exploatare 168670000

Rentabilitatea Netă de Exploatare= ---------------------------------------*100 =
--------------- = 20,20%
Cifra de afaceri 835000000

Pagina 75 din 80
 Lichiditatea curentă şi imediată a societăţii este de numai 21,41% faţă de 40,00% la
31.12.2001, datorită creşterii semnificative a datoriilor faţă de furnizori şi a altor datorii.
Deasemenea au scăzut creanţele şi disponibilităţile.
(A.I – S – C.I – D.A.P.C.) 18198500
Lichiditatea imediată= ------------------------------------------------*100 = ------------ =
21,41%
Datorii cu scadenţa mai mică de 1 an 85000000
unde,
A.I = active imobilizate, S =stocuri, C.I =clienţi incerţi, D.A.P.C. =decontări cu
asociaţii privind capitalul

Solvabilitatea curentă a crescut la 102,98% faţă de 95,88% la 31.12.2001, datorită

creşterii imobilizărilor corporale.
Total active 1140000000
Solvabilitatea = --------------------------*100 = -------------------- = 102,98%
Total datorii 1107000000

Gradul de îndatorare generală a societăţii este de 3354,55% deoarece

administratorul a împrumutat societatea cu suma de 738 mil.lei.
Total datorii financiare 1107000000
Gradul de îndatorare financiar = ------------------------------------*100 =
---------------*100 = 3354,55%
Capital propriu în sens strict 33000000

Rotaţia activelor circulante, calculat la 11 luni, este de 2,09 faţă de 24,56 la

31.12.2001.
Cifra de afaceri 835000000
Viteza de rotaţie a capitalului = ----------------------------- = ------------------ = 2,09
Active circulante 399521531
Durata medie de încasare a clienţilor este de 44 zile, iar durata medie de plată a
furnizorilor este de 116 zile.
DmIC = Stoc mediu*360/Cifra de afaceri = 44 zile
Durata medie de încasare= (Sold iniţial +Sold final )*360/2*Cifra de afaceri =
116zile

Pagina 76 din 80
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Odată cu relansarea economiei şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din România,

sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare accelerată – mult mai accentuată decât a celorlalte
sectoare economice – atât din punct de vedere cantitativ, cât mai ales din punct de vedere
calitativ (concepte moderne implementate, management performant, legislaţie aliniată la
standardele UE).
Banca Comercială Română a cărei activitate de creditare a fost studiată în prezenta
lucrare face parte din categoria băncilor comerciale pentru care creditul reprezintă produsul
de bază şi principala ofertă făcută clienţilor săi. În contextul unui climat de afaceri în
permanentă schimbare, B.C.R. a continuat să rămână în frunte. În pofida unei competiţii tot
mai agresive pentru cote de piaţă, banca şi-a consolidat poziţia de lider ca furnizor de
servicii financiare integrate din punct de vedere al volumelor de afaceri, al dezvoltării de
produse şi al profitabilităţii.
Anul trecut (2004), creşterea veniturilor a fost una dintre cele mai mari provocări
cu care s-a confruntat sistemul bancar. Creditul continuă să fie principalul produs solicitat
de către firmele româneşti, cea mai mare cerere înregistrându-se pentru liniile de credit,
creditele pentru investiţii şi creditele pentru finanţarea stocurilor.
Scăderea inflaţiei şi a ratei de economisire a determinat:
reducerea marjelor de dobândă ale băncilor, în timp ce noile reglementări în
domeniul clasificării creditelor şi constituirii de provozioane au mărit costurile;
majorarea semnificativă a veniturilor non-dobânzi;
dezvoltarea culturii de grup, care să contribuie la consolidarea sinergiei afacerilor şi
să asigure excelenţa;
creşterea complexităţii serviciilor şi produselor integrate, mai ales în zonele unde
banca are avantaje competitive, concomitent cu consolidarea poziţiei de lider pe toate
segmentele de piaţă;
extinderea finanţării pentru clienţii retail;
fructificarea oportunităţilor integrării în UE şi legislaţia aliniată la standardele UE.
Banca utilizează un sistem structurat de aprobare a creditelor, acordurilor de
garantare, avalurilor şi altor produse de tip credit, stabilind în acest sens limite de aprobare
pentru unităţile teritoriale şi Centrala Băncii, în funcţie de totalul expunerii pe
client/debitor unic, precum şi de performanţa clientului.

Pagina 77 din 80
 B.C.R. urmăreşte menţinerea unui echilibru între obiectivul propriu privind
dispersia riscului şi cel de interes general, care vizează dezvoltarea economiei naţionale în
ansamblu, cu susţinerea prioritară a unor ramuri considerate strategice şi potenţial
competitive pe piaţa externă şi internă, precum şi evitarea concentrării riscului de credit la
nivelul sectoarelor de activitate care nu au perspective de dezvoltare sau care acumulează
pierderi şi arierate.
Înainte de acordarea oricărui tip de credit, indiferent de nivelul expunerii totale a
BCR faţă de clientul respectiv, este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar
înscrisă în arhiva Centralei Riscurilor Bancare (CRB), banca limitând accesul la credite
acelor clienţi care sunt înregistraţi la CRB cu incidente de plăţi.
Banca întreprinde măsurile necesare în vederea menţinerii unor relaţii stabile cu
furnizorii resurselor de finanţare pentru asigurarea unei diversificări corespunzătoare a
acestor resurse, prin evitarea concentrărilor în domeniul finanţării.
În vederea limitării riscului de lichiditate, BCR îşi stabileşte pentru fiecare exerciţiu
financiar:
o strategie privind managementul lichidităţii în condiţii normale, cuprinzând
principalele obiective ale băncii, referitoare la menţinerea unei lichidităţi adecvate a
portofoliului BCR, care este reanalizată ori de câte ori modificarea mediului de afaceri o
impune;
o strategie privind managementul lichidităţii în condiţii de criză, care cuprinde
măsurile necesare pentru depăşirea în condiţii corespunzătoare a unei eventuale perioade
de criză.
Banca utilizează proceduri de cunoaştere a clientelei, care stipulează filtre graduale
de acceptare a clientelei (în funcţie de riscul asociat diferitelor categorii de clienţi).
În scopul depistării, monitorizării operaţiunilor suspecte şi limitării riscurilor legate
de operaţiunile de spălare a banilor, banca utilizează proceduri de prevenire a acestor
operaţiuni, în cadrul cărora sunt introduse sisteme de detectare a tranzacţiilor neobişnuite
sau suspecte, respectiv de combatere a utilizării sistemului financiar-bancar în scopul
finanţării actelor de terorism.
Pentru eliminarea riscului operaţional legat de sistemul informaţional al băncii, se
utilizează proceduri interne privind:
respectarea circuitului documentelor;
soluţionarea reclamaţiilor, sesizărilor, cererilor, propunerilor formulate de clienţi;

Pagina 78 din 80
 reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate, conform legislaţiei în
vigoare.
În calitatea sa de lider pe piaţa financiar-bancară românească, cu o capitalizare de
peste 800 milioane EUR, BCR şi-a stabilit o nouă strategie care poate fi descrisă sumar
astfel:
consolidarea poziţiei de lider în România şi a celei de prim-plan ocupate pe piaţa
Europei centrale şi de est;
protejarea tuturor părţilor care au interes în bancă;
consolidarea în condiţiile unei restructurări funcţionale;
diversificarea şi promovarea unei oferte de produse şi servicii care să aibă la bază
inovaţia financiară;
continuarea îmbunătăţirii eficienţei operaţionale la nivel consolidat;
restructurarea funcţională la nivelul Centralei şi al reţelei;
abordarea în continuare cu prudenţă a riscurilor, cu accent mai mare pe
managementul proactiv a riscurilor.
Ca propuneri se pot formula următoarele:
realizarea unei mai bune şi consistente coordonări a tuturor riscurilor, în cadrul
unui departament specializat;
folosirea mai eficientă a sistemului informatizat;
creşterea operativităţii în derularea procesului de creditare;
îmbunătăţirea managementului riscului de credit, pe baza unor proceduri adecvate,
printr-o analiză atentă a clienţilor creditaţi şi o mai bună pregătire a personalului;
monitorizarea lichidităţii în timp real, prin implementarea sistemelor IT necesare
între sucursale şi Centrală.

Sectorul bancar din România este influenţat de variaţia nefavorabilă a valutelor şi

de condiţiile macroeconomice.
Perspectivele pentru o viitoare stabilitate economică în România depind, în mare
măsură, de eficacitatea măsurilor economice întreprinse de către Guvern şi de dezvoltarea
cadrului legislativ.

Pagina 79 din 80
 Anexa nr. 1

e scoring pentru determinarea categoriei de rating

BRR 1 BRR 2 BRR 3 BRR 4 BRR 5 BRR 6 BRR 7 BRR 8 BRR 9
ent 8 7 6 5 4 3 2 1
n contextul 8 7 6 5 4 3 2 1

îndatorare ≤ 40% 41-50% 51-60% 61-70% 71-80% 81-85% 86-90% >90%

bilităţii ≥ 15% 12- 10- 8-9,9% 7-7,9% 6-6,9% 5-5,9% <5%
e 14,9% 11,9%
a dobânzii ≥ 10% 4-9,9 2,5-3,9 1,7-2,4 1,2-1,6 0,8-1,1 0,6-0,7 <0,6
e curentă ≥ 1,20 1,11- 1,06- 1,00- 0,90- 0,80- 0,70- <0,70
1,19 1,10 1,05 0,99 0,89 0,79
ordate* 8 7 6 5 4 3 2 1
43-48 37-42 31-36 25-30 19-24 13-18 7-12 1-6
A A A A B C D D E
ătoare BNR
*Se referă la factorii cantitativi

Pagina 80 din 80