Oportunitati si Perspective Strategice Bancare

Disciplina:Tehnici si Operatiuni Bancare

Student:Gheorghita Vasilica-Ovidiu
Specializarea:ECTS
 Anul: III Grupa: I

Cuprins

1. INTRODUCERE

2. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE

3. SISTEMUL BANCAR EUROPEAN

4. OPORTUNITĂŢI SISTEMULUI BANCAR

5. CONCLUZII

6. BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Contextul istoric, economic şi social al fiecărui stat a influenţat de-a

lungul timpului modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar şi a
pieţei bancare. Odată cu dezvoltarea capitalismului, a producţiei industriale
şi a comerţului, comerţul de bancă şi sistemele bancare naţionale au
cunoscut şi ele o dezvoltare remarcabilă începând cu secolul al XX-lea.
Prin activitatea desfăşurată de către bănci, este influenţată întreaga
viaţă economică contemporană, practic nemaiexistând domeniu al vieţii
economice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea bancară.
Banca Naţională a României (BNR) a fost supusă în ultimii ani unui proces
de transformare, manifestat în principal sub acţiunea a trei factori:

-reorganizarea băncii centrale prin tranziţia de la sistemul de

tip„monobancă”, centralizat, la modelul de bancă centrală specific
economiei de piaţă;
-adoptarea acquis-ului comunitar şi eforturile de îndeplinire a
criteriilor de convergenţă nominală şi reală, în perspectiva integrării ţării
noastre în Uniunea Europeană (UE) şi adoptarea monedei unice;
-adaptarea funcţionării BNR la unele cerinţe şi acorduri adoptate la
nivel internaţional.
Restructurarea şi reformarea sistemului bancar trebuie să aibă în
vedere în cea mai mare măsură, creşterea capacităţii acestuia de a poten ţa
finanţarea proceselor economice generatoare de creştere economică, aceasta
reprezentând singura modalitate de a reduce decalajele existente între
România şi ţările comunitare.
În cadrul acestui proiect, îmi propun să surpind principalele
oportunităţi pe de-o parte, ale integrării sectorului bancar din ţara noastră
în cadrul sistemului bancar european, iar pe de altă parte, limitele,
obstacolele întâmpinate de către băncile româneşti în alinierea la
standardele europene.
Problema principală este aceea că, piaţa bancară nu traversează o
criză de lichiditate, ci una de încredere, existând bănci care deţin suficient ă
lichiditate şi suficiente titluri de stat, însă în acelaşi timp, sunt şi b ănci care
nu au de nici unele. Efectele acestui lucru duc la impresia că piaţa nu este
lichidă.
Deşi se preconizează că România va depăşi criza doar în cursul
anului curent, se consideră totuşi că oferă mai multe oportunităţi ca alte
state din Uniunea Europeană şi că reprezintă una dintre cele mai solide
ţări din punct de vedere al sectorului bancar.

3
1. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL
INTEGR ĂRII EUROPENE
Sistemul bancar românesc trece printr-o continuă perioadă de
restructurări şi reforme. Se impune faptul ca băncile să ştie cum să-şi
gestioneze resursele, cum să-şi îmbunătătească portofoliul de produse şi
servicii astfel încât să facă faţă tuturor categoriilor de agenţi economici de pe
piaţă. Deşi începută, reforma în sistemul bancar trebuie să continue până în
momentul în care să fie înlăturate: riscurile inerente activităţii bancare,
activitatea bancară defectuoasă, constrângerile financiare, fluctuaţiile
activităţii economice şi până când cadrul legal şi instituţional să dea
posibilitatea unei funcţionări fluide şi eficiente a acestui sistem, deoarece un
sistem bancar nesănătos poate fi cauza unei restrângeri a creşterii
economice, a unor costuri fiscale ridicate care pot duce la efecte
nefavorabile asupra mediului extern şi asupra imaginii ţării.
Un alt element de o importanţă majoră, este procesul de globalizare,
care a cuprins şi sistemul bancar, activitatea financiar-bancară devenind asfel
unul dintre domeniile de vârf ale acestui proces, proces care se referă la
eliminarea barierelor din calea comerţului şi investiţiilor internaţionale în
domeniul producţiei şi circulaţiei bunurilor, al operaţiilor financiare şi
bancare, funcţionarea economiilor naţionale în cadrul unor organizaţii
integrate. Acest fenomen a trecut prin câteva etape ale lansării sale, de la
operaţiuni simple la operaţiuni sofisticate, având ca şi efect creşterea
inovaţiei în domeniul bancar.
Apar noi produse şi servicii care au durată de viaţă scurtă, în locul lor
apărând alte produse şi servicii din ce în ce mai sofisticate, care trebuie să
facă faţă nevoilor diversificate ale populaţiei şi ale agenţilor economici.
Sectorul bancar românesc evoluează înspre un concept de sistem
bancar al viitorului, în care discreţia în domeniul gestionării banilor este
recunoscută şi unde serviciile oferite clienţilor cu ajutorul telecomunicaţiilor
sunt tot mai diversificate şi tot mai complexe.
Preocupările actuale şi de perspectivă privind dezvoltarea regională la
nivel naţional şi evoluţia internă de până acum a pieţei bancare româneşti
aduc în atenţie principalele elemente care pledează pentru adoptarea unei
strategii regionale în domeniul bancar şi implicit a unor politici similare de
produs şi de reţea:
 Disparităţile intra şi interregionale- analiza acestora permite
stabilirea elementelor economico-sociale reprezentative în
particularizarea regională a ofertei bancare şi a politicii sale de reţea;

4
 Accentuarea concurenţei în domeniul bancar- cu accent pe latura
calitativă, atât în privinţa gamei de produse/servicii oferite, cât şi a
reţelei de unităţi teritoriale.
Conform obiectivelor urmărite în domeniul integrării europene, Banca
Naţională a României a acţionat în concordanţă cu demersurile susţinute ale
României privind ajustarea instituţională, structurală şi operaţională a
economiei româneşti la cerinţele comunitare. BNR a continuat să acorde o
atenţie deosebită reformei sistemului bancar şi accelerării procesului de
integrare financiară, în conformitate cu normele şi principiile aflate la baza
politicilor europene.
Ca atare, obiectivele majore urmărite de BNR sunt:
 Respectarea angajamentelor asumate faţă de UE;
 Perfecţionarea mecanismului instituţional intern pentru o pregătire
mai eficientă a procesului de integrare, pe domeniile specifice
sistemului bancar.
În acest sens, BNR a acţionat concomitent în două direcţii:
armonizarea legislaţiei bancare româneşti cu cea comunitară şi întărirea
capacităţii administrative a BNR. Preocuparea permanentă pentru
întărirea capacităţii sale instituţionale s-a concretizat, pe de o parte, în
eficientizarea activităţii de supravegherea bancară, iar pe de altă parte, în
întărirea cadrului legislativ şi de reglementare pentru sectorul bancar.
Obiectivul central al activităţii de autorizare, reglementare şi
supraveghere prudenţială este menţinerea stabilităţii şi viabilităţii
întregului sistem bancar. Reglementările elaborate de BNR sunt aliniate
la standardele internaţionale în materie, fiind în strânsă concordanţă, atât
cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind
activitatea de supraveghere bancară, cât şi cu Directivele Uniunii
Europene privind reglementarea activităţii financiare şi de credit.
Ansamblul acestor reglementări are un caracter deosebit, întrucât se
porneşte de la un nou mod de abordare a rolului BNR, care este
fundamental diferit de cel practicat în economiile centralizate.
Unul dintre obiectivele esenţiale ale pieţei bancare româneşti a fost
reprezentat de activitatea de integrare în structurile europene principalele
acţiuni întreprinse de BNR încadrându-se în două categorii
complementare:
- finalizarea procesului de pregătire a sectorului bancar pentru
aderarea la Uniunea Europeana;
- pregatirea pentru funcţionarea eficientă ca o bancă centrală cu
drepturi depline, membră a Sistemului European al Băncilor
Centrale (SEBC)

5
 2. SISTEMUL BANCAR EUROPEAN

Piaţa bancară europeană este constituită din totalitatea pieţelor

bancare naţionale şi, ca noţiune generică, reprezintă ansamblul instituţiilor,
reglementărilor şi relaţiilor ce iau naştere în procesul atragerii şi plasării
fondurilor disponibile şi necesare la nivel european pe termen scurt.
Activitatea desfăşurată pe piaţa bancară europeană se concretizează,
în principal, în atragerea de depozite şi acordarea de credite, acest fenomen
datorându-se nerestricţionării în ceea ce priveşte constituirea de sucursale şi
filiale, astfel încât instituţiile bancare europene deţin reţele vaste, atât la
nivel naţional,cât şi la nivelul Uniunii Europene.
Ca şi instituţii monetare în cadrul UE au fost: Institutul Monetar
European, care a fost înlocuit cu Banca Centrală Europeană, Sistemul
European al Băncilor Centrale format din Banca Europeană şi băncile
centrale naţionale. Banca Centrală Europeană( ECB) consinţeşte că la 1
ianuarie 2007, Uniunea Europeană s-a extins prin aderarea a două noi state
membre, respectiv România şi Bulgaria. Începând cu această dată, BNR a
fost integrată in Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC).
Obiectivul principal al SEBC este reprezentat de menţinerea
stabilităţii preţurilor. Alte obiective secundare ale acestuia sunt reprezentate
de: definirea şi implementarea politicii monetare unice în zona euro,
conducerea operaţiunilor de schimb valutar, menţinerea şi administrarea
rezervelor valutare oficiale ale statelor membre, precum şi promovarea unui
sistem de plăţi eficient.
Eurosistemul contribuie la coordonarea politicilor autorităţilor
competente privind supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi
asigurarea stabilităţii sistemului financiar- bancar. Cu scopul de a duce la
îndeplinirea obiectivelor propuse, BCE împreună cu băncile centrale
naţionale trebuie să colecteze informaţiile statistice necesare, fie de la
autorităţile naţionale competente, fie direct de la agenţii economici.
Eurosistemul este independent, în realizarea obiectivelor sale, nici Banca
Centrală Europeană, nici băncile centrale naţionale sau un alt membru al
organelor de decizie neputând primi instrucţiuni din partea unui organism
extern.
În momentul de faţă, se poate vorbi despre un sistem bancar unic în
zona euro, având ca principale caracteristici următoarele: o piaţă monetară
integrată pentru transferurile în euro, interconectarea băncilor naţionale
printr-o infrastructură de plăţi comună, integrarea pieţei de capital şi a
serviciilor financiare. Băncile naţionale trebuie să trateze fiecare ţară ca o
piaţă individuală, datorită localizării cererii, produsele bancare specifice

6
fiecărei ţări şi diferenţele în ceea ce priveşte regulile de protecţie a
consumatorilor şi practicile de reglementare şi supraveghere.
La nivel european, provocarea pentru băncile centrale şi autorităţile de
supraveghere este aceea de a răspunde unui sistem bancar unic cu scopul de
a asigura şi menţine stabilitatea financiară. Existenţa unei monede şi a unei
bănci centrale comune determină un sistem bancar unificat.

3. OPORTUNITĂŢI SISTEMULUI BANCAR

În ceea ce priveşte procesul de integrare a României în Uniunea
Europeană, acesta a reprezentat un eveniment care a marcat activitatea
bancară, devenind o necesitate restructurarea sistemului bancar în vederea
susţinerii financiare a tuturor activităţilor economice necesare procesului de
reformă a economiei ţării noastre.
Restructurarea sistemului bancar alături de reglementarea, autorizarea
şi totodată supravegherea activităţii bancare reprezintă două din principalele
aspecte vizate de remodelarea sectorului bancar românesc, remodelare ce a
vizat atât crearea unui sistem bancar specific unei economii de piaţă, cât şi
armonizarea legislaţiei româneşti cu cea a ţărilot din Uniunea Europeană.
În acest sens , băncile din România şi-au remodelat opţiunile de
afaceri, dar şi structurile manageriale interne, începând cu redefinirea
organizării activităţii din perspectiva relaţiei cu clienţii şi
recompartimentarea acesteia în funcţie de cerinţele clienţilor. Faptul că
băncile au întreprins tot mai mult o modificare a strategiilor bancare şi au
derulat operaţiuni de orientare a acestora tot mai mult către client, în special
acele bănci mari ce dispun de capacităţi financiare foarte importante, arată
că se merge tot mai mult în direcţia practicată de băncile din economiile
dezvoltate.
O principală oportunitate în contextual integrării sectorului bancar
românesc în sistemul bancar european este faptul că, accesul la o sursă
comună de lichiditate şi pe o piaţă monetară unică va conduce la crearea
unor legaturi puternice între băncile centrale care operează în zona euro.
Totodată, o piaţă bancară comună implică două provocări majore
pentru realizarea unei stabilităţi financiare, şi anume:
 vulnerabilitatea la şocuri comune;
 potenţialul contagios al problemelor cu care se confruntă diferite state.
Integrarea determină numeroase oportunităţi de creştere economică, ea
contribuie foarte mult la sporirea rezistenţei sistemului bancar, aduce
numeroase surse noi de finanţare, nivelul diversificării riscurilor creşte

7
foarte mult, dar în acelaşi timp, această integrare presupune o expunere mult
mai mare la şocurile commune ale instituţiilor financiare.
O altă oportunitate foarte importantă a integrării sistemului bancar din
ţara noastră în sistemul bancar european este aceea conform căreia, libera
mişcare a capitalurilor la nivelul pieţei unice europene va duce la sporirea
oportunităţilor de plasament. Ca atare, băncile româneşti vor trebuie să lupte
mult în vederea oferirii unor alternative atractive pentru disponibilităţile
băneşti ale clienţilor români, în vederea evitării tentaţiei acestora de a se
adresa mai mult ofertelor venite din partea băncilor occidentale.
Per ansamblu, implicaţiile integrării europene, pentru băncile din
România se manifestă pe mai multe planuri:
 din punct de vedere al modificării structurii sistemului bancar,
principalele oportunităţi sunt: creşterea ponderii capitalului privat
şi in special a celui strain, intensificarea activităţii de retail
banking, consolidarea structurii de tip supermarket financiar/ grup
financiar şi creşterea gradului de concentrare a capitalului.
 din punct de vedere a creşterii stabilităţii sistemului bancar:
întărirea cerinţelor prudenţiale,creşterea mărimii capitalului social,
scăderea ponderii creditelor neperformante.
 din punct de vedere al rezultatelor financiare: creşterea ponderii
veniturilor non-dobândă, lărgirea gamei de produse şi servicii
bancare.
Modificările operaţionale reprezintă o necesitate urgentă pentru
băncile din România, fiindcă, odată cu integrarea, ele intră în competiţie,
pentru fonduri, cu societăţi bancare ale statelor dezvoltate din UE care sunt
foarte puternice şi au multă experienţă în cadrul structurilor economice de
piaţă.
Prin aderarea României la UE, sistemul bancar românesc se implică
activ în derularea unor proiecte destinate modernizării sistemului bancar,
prin aceste proiecte înscriindu-se totodată şi proiectul zonei unice de plăţi în
Euro, al cărei obiectiv principal este crearea unei economii europene mai
transparente şi mai competitive.
Proiectul SEPA- Single Euro Payments Area presupune zona Euro în
care nu vor mai exista diferenţe curente între plăţile interne şi externe-
comercianţii, consumatorii şi corporaţiile vor fi capabili să facă plăţi în zona
Euro astfel:
- dintr-un cont bancar unic;
- folosind un set unic de instrumente de plată;
- la fel de sigur, rapid şi eficient ca în contextul naţional astăzi.

8
 SEPA reprezintă un pas foarte important în integrarea economică
europeană şi în introducerea Euro, ducând la creşterea competiţiei europene,
la încurajarea integrării şi consolidării, impunând în acelaşi timp inovaţie.
Din acest punct de vedere, principalele oportunităţi pentru bănci vor fi:
- băncile vor putea să îşi extindă activitatea şi să intre în
competiţie la nivelul zonei euro, deoarece orice bancă îşi va
putea oferi mai uşor serviciile oricărei personae fizice din
această zonă, diversificându-se foarte mult paleta de oferte.
- Integrare europeană mai rapidă şi o eficienţă sporită a pieţei,
SEPA oferind un set unic de reguli, acces liber şi în condiţii
de tratament egal, accesibilitate, transparenţă şi
interoperabilitate care vor încuraja foarte mult concurenţa,
permiţând în acest fel băncilor să negocieze condiţii mai
favorabile cu furnizorii de servicii.

O piaţă unică nu este completă până nu are un sistem unic de plăţi,

astefl încât un singur cont bancar şi un singur set de instrumente de plată să
se poată derula operaţiuni de plată în toată zona euro, la fel de simplu şi
sigur cum se operează astăzi pe plan naţional.

9
 CONCLUZII

Având o vedere de ansamblu asupra celor afirmate în cadrul acestui

proiect, se poate concluziona faptul că, instituţiile bancare deţin un rol
important în cadrul sectorului financiar, în buna funcţionare a unităţilor
economice şi a economiei în ansamblu, astfel că, de-a lungul timpului a
constituit o preocupare permanentă crearea unui sistem bancar funcţional,
capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii, care să satisfacă
exigenţele tuturor potenţialilor clienţi, de la apariţia primelor manifestări
bancare şi până în prezent.
Sistemul bancar este un segment indispensabil al ansamblului
economic şi ţinând cont de realitatea economică şi financiară, atât pe plan
internaţional cât şi pe plan intern, fiecare ţară şi implicit şi România, este
interesată în crearea unui sistem bancar solid, care să permită asigurarea
unui cadru organizatoric corespunzător dezvoltării mecanismelor financiare.
Odată cu dezvoltarea economiei şi îmbunătăţirea mediului de afaceri
din România, sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare exponenţială. În
contextul provocărilor impuse de globalizare, procesul integrării europene
care este echivalent cu procesul de dezvoltare a României, nu poate fi relizat
fără existenţa unui sistem bancar performant, care să facă faţă concurenţei
acerbe dintre ţările lumii.
În concluzie, factorii determinanţi ai economiei româneşti precum,
tranziţia, integrarea şi globalizarea, oferă importante oportunităţi pentru
creşterea performanţelor economico-financiare, realizarea de profituri
suplimentare, alinierea la standardele europene în vederea reducerii
decalajelor şi discrepanţelor existente între România şi celelalte state
membre ale Uniunii Europene cu economii dezvoltate, dar totodată, această
integrare a sectorului bancar românesc în sistemul bancar european prezintă
şi riscuri majore, anumite limite, însă aceste riscuri sunt unele asumabile, în
perspectiva termenului lung, ele neputând fi evitate, însă trebuie să fie tratate
în termeni de creare a unui cadru de mişcare a lor care să asigure nu doar
acoperirea lor cât mai mare, dar şi identificarea eventualelor efecte poszive
care ele pot însoţi. În fond, toată arta managerială în contextul integrării
sectorului bancar românesc în sistemul bancar european fiind aceea de a
gestiona riscurile.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. www.bnr.ro
2. Nanu Roxana Maria, ‘Reforma sistemului bancar din România’,
Editura Universitară, Craiova, 2002
3. www.ecb.int
4. www.biblioteca.ase.ro
5. www.europa.eu

11