Universitatea „Dimitrie Cantemir”din Târgu Mureş

MONEDĂ ŞI CREDIT

NECESITATEA ŞI ROLUL CREDITULUI ÎN ECONOMIA

MODERNĂ

Îndrumător: Curticăpean Camelia Florina

0
Lect. Univ. dr. Ignat Andreea Finanţe Bănci, Anul II

CUPRINS..............................................................................................................1

INTRODUCERE...................................................................................................2

1. CONŢINUTUL, TRĂSĂTURILE ŞI CLASIFICAREA CREDITULUI...3

2. ROLUL CREDITULUI ÎN ECONOMIA MODERNĂ.............................5

CONCLUZII..........................................................................................................9

BIBLIOGRAFIE:................................................................................................10

1
 INTRODUCERE

Apariția creditului a fost un factor determinant în stimularea dezvoltării economiei

românești.
Concepţia cu privire la credit, la formele şi funcţiile lui, este supusă unui proces în
centrul căruia se situează promovarea acestei pârghii în buna funcţionare a mecanismului
complex al economiei.
În cadrul economiei de piaţă creditul are o foarte mare răspândire, el reprezentând un
mod de finanţare a necesarului de resurse în completarea celor proprii, iar în anumite cazuri
poate constitui sursa unică de finanţare.
Considerăm că sunt mai puţin importante formele pe care le îmbracă creditul în etapa
actuală, dacă el se acordă pe termen scurt, mediu sau lung. Esenţial este scopul în care sunt
utilizate creditele în etapa de tranziţie.

2
 1. CONŢINUTUL, TRĂSĂTURILE ŞI CLASIFICAREA
CREDITULUI.

Din punct de vedere etimologic ,cuvântul credit este de origine latină,”creditum”-

creditare , care are semnificaţia de “a crede” sau de “a avea încredere”. Această origine a
noţiunii de credit evidenţiază un element psihologic necesar în orice operaţiune de credit şi
anume încrederea.1
Ca şi moneda, creditul este o categorie economico- financiară creată pentru a servi la
rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Schimbul în
natură (trocul), a fost printre primele operaţiuni cu caracter economic savârşite de indivizi care
au trecut de la o viaţă izolată la forma de viaţă socială.
Ca o consecinţă imediată a lui, a apărut creditul, care este tot un schimb,
particularitatea lui este că între momentele schimbului se interpune factorul timp. Deci, creditul
a existat şi în economiile premonetare (fără monedă) dar în prezent, relaţiile de credit nu pot fi
privite izolat de monedă.2
Termenul de credit, abordat semantic are numeroase sensuri economice, fiind utilizat,
deopotrivă, în activitatea bancară, în contabilitate, cât şi în relaţiile cotidiene, nu numai
economice, dintre oameni. Desigur, cea mai largă utilizare a creditului aparţine însă domeniului
financiar, bancar şi comercial.
In esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente, contra unei valori
monetare viitoare. Deci, creditul este o relaţie bănească ce apare în legatură cu acordarea de
împrumuturi unor persoane juridice sau fizice, care urmează a se rambursa ulterior, la scadenţă.
1
https://ro.scribd.com/doc/262141214/Rolul-si-Functiile-Creditului-in-Economie
2
https://tavex.ro/imprumuturi-bancare/

3
 Creditul a reprezentat obiectul unor cercetări ample în literatura de specialitate,
constatându-se o diversitate de opinii. Astfel, pentru definirea creditului este necesar să
prezentăm trei opinii care s-au distins cu privire la acest termen:
 creditul ca încredere;
 creditul ca formă a relaţiilor de redistribuire;
 creditul ca expresie a relaţiilor de schimb.
Creditul ca încredere este o opţiune care pune la baza relaţiilor de credit, ideea de
încredere, de aici decurgând caracterul subiectiv al acestora. În practică, încrederea se manifestă
în relaţiile dintre debitor şi creditor, în sensul că debitorul trebuie să prezinte o anumită bonitate
pentru a se bucura de încredere din partea creditorului.
Creditul ca formă a relaţiilor de redistribuire este o abordare care îşi are originea în
conţinutul specific economic al creditului şi anume transferul unei părţi din produsul social de la
unii participanţi la circuitul economic către alţii. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de
redistribuire a veniturilor (impozite, taxe), care au caracter definitiv, creditul este o formă
particulară a acestor relaţii, prin transferul temporar din economie.
Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb constituie un acord prin care anumite
bunuri, servicii sau o anumită sumă de bani sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată
viitoare.
Prin luarea în considerare şi corelarea acestor trei abordări obţinem definirea completă
a creditului. Astfel, creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a
unei părţi din Produsul Intern Brut sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se
distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii
unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice. 3

3
https://ro.scribd.com/doc/262141214/Rolul-si-Functiile-Creditului-in-Economie

4
 Creditul este o relaţie bănească care se stabileşte între o persoană fizică sau juridică,
denumită creditor, care acordă un împrumut mai multor persoane fizice sau juridice denumite
debitori, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui cost numit dobândă.
Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului şi constituie preţul capitalului utilizat,
sau “chiria”, pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul
împrumutat.
Indiferent de modul cum a apărut şi a evoluat activitatea economică a omenirii, creditul
a apărut înaintea oricărui sistem şi instrument de schimb.

2. ROLUL CREDITULUI ÎN ECONOMIA MODERNĂ

Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să
asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară
în desfăşurarea de activităţi economice eficiente.
Prin activitatea desfăşurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu
plasarea acestora spre unităţile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un
rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în
stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea anumitor
fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.4
Trebuie avute în vedere şi riscurile care rezultă din utilizarea creditului, în special
pentru instituţiile bancare, care dacă nu sunt luate în considerare, pot provoca prăbuşirea în lanţ
a sistemului bancar, cu consecinţe puternice pe plan economic, politic şi social. Evoluţia

4
https://www.scritub.com/economie/finante/CREDITUL-necesitatea-si-rolul-24359117.php

5
economiei mondiale, dar mai ales evoluţia actuală a economiei României, obligă băncile să
promoveze o atentă politică de cuantificare a riscurilor pentru a obţine profituri acceptabile, într-
un climat de concurenţă susţinută, în care numărul operatorilor bancari are tendinţa să crească
împarţindu-şi aceeaşi piaţă. Chiar dacă se extinde, această piaţă este marcată de o tendinţă
generală de erodare a profiturilor ce se obţin.5
Sub un alt aspect, creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţi
agenţi economici, proces căruia nu-i poate face faţă moneda lichidă, din această perspectivă,
creditul reprezintă o pârghie a desfăşurării oricărui proces economic.
Creditul oferă posibilitatea unei elasticităţi mai mari în economie, prin prisma
procurării rapide de noi capitaluri, ceea ce favorizează o orientare mai bună a investiţiilor către
ramurile economice rentabile. Concentrarea capitalului prin funcţia distributivă a creditului, dă
posibilitatea unei adaptări eficiente la cerinţele interne şi externe ale pieţei, şi contribuie pe
această bază la creşterea eficienţei marginale a capitalului.
Băncile în ţara noastră, radical restructurate, chiar dacă şi-au compartimentat sfera de
acţiune pe domenii diferite: aprovizionare, producţie, investiţii, comerţ exterior, agenţi
economici de toate felurile, ele alcătuiesc un adevărat circuit interbancar de natură să alimenteze
şi să sprijine întreaga activitate a economiei naţionale şi totodată să asigure cadrul necesar unei
circulaţii monetare stabile.
Exprimând prin însăşi natura lui amânare plăţii produselor, lucrărilor, serviciilor,
creditul se înscrie ca una din instituţiile cele mai puternice ale perioadei de tranziţie, în sensul că
lasă posibilitatea agenţilor împrumutaţi să-şi creeze condiţiile necesare desfăşurării unei
activităţi eficiente. În felul acesta, direct sau indirect, veniturile bugetului de stat sunt orientate
în alte direcţii ale dezvoltării economice, lasând câmp larg de acţiune resurselor monetare
temporar disponibile în economie.6
Creditul bancar şi în general activitatea băncilor implicate în toată activitatea vieţii
economice constituie un domeniu deosebit de propice nu numai pe plan economic, dar şi social,
politic al perioadei de tranziţie.

5
https://www.scritub.com/economie/finante/CREDITUL-necesitatea-si-rolul-24359117.php
6
https://ro.scribd.com/doc/262141214/Rolul-si-Functiile-Creditului-in-Economie

6
 De asemenea este necesar ca pentru realizarea unei creşteri economice să se apeleze la
credite decât să se aştepte o perioadă îndelungată până când s-ar putea forma fondurile proprii
corespunzătoare pe seama capitalizării beneficiilor.
În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele
principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului sporeşte
puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza
dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vânzare pe credit). 7
Ca urmare a naturii sale, creditul contribuie la viteza de rotaţie a banilor, la rularea
continuă a fondurilor. Marele serviciu pe care băncile îl fac economiei este acela că
direcţionează resursele financiare de la cei care vor să economisească şi deţin lichidităţi către cei
care au nevoie de bani, fie pentru consum, fie pentru investiţii.
Pornind de la idea că ,creditul îndeplineşte o funcţie distributivă în economie, prin
faptul că mobilizează resursele băneşti disponibile la un moment dat în economie,
redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii
de activitate care au nevoie de mijloace de finanţare, creditul sporeşte puterea de acţiune
productivă a capitalului, punând astfel în mişcare forţele economice, contribuind în felul acesta
la sporirea avuţiei naţionale şi respectiv la creşterea economică.8
Obţinerea unei rate înalte de creştere economică este unul din obiectivele principale ale
politicii macroeconomice a oricărei ţări, căci ea reprezintă mişcarea profundă a unei economii în
întregime.
A devenit clar că instituțiile financiare, în general, și băncile, în special, beneficiază de
diferența dintre ratele dobânzii pe care păstrează depozitele și ratele dobânzii la care împrumută.
Instituţiile financiare adună într-un singur loc o cantitate uriaşă de valoare care este
împrăştiată în întreaga economie, deoarece sarcina lor principal[ este să direcţioneze capitalul
acolo unde este necesar.

7
Monedă şi Credit, Universitatea Europeană “Drăgan”, Lugoj, Facultatea de Ştiinţe
Economice, pag.99
8
https://ro.scribd.com/doc/262141214/Rolul-si-Functiile-Creditului-in-Economie

7
Sintetizând, creditul îndeplineşte următoarele funcţii în economie:
 înlesneşte sporirea capitalului real printr-o mai bună utilizare a factorilor
de producţie existenţi;
 facilitează distribuirea resurselor băneşti între diferite întreprinderi şi ramuri
care sunt bine situate pe piaţă, creditul contribuind la concentrarea
întreprinderilor;
 accelerează tranzacţiile comerciale, ameliorând procesul de desfacere a
mărfurilor la scară largă;
 sporeşte viteza de rotaţie a monedei şi contribuie la dimensionarea ei, asigurând
în acelaşi timp şi o reducere a cheltuielilor în circulaţia banilor;
 creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stăvilirea fenomenului de
inflaţie;
 contribuie la apariţia de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovaţie,
ceea ce favorizează amplificarea concurenţei - factor al creşterii economice;
 creditul are un rol deosebit şi în promovarea relaţiilor internaţionale.9

CONCLUZII

9
https://tavex.ro/imprumuturi-bancare/

8
 O persoană poate economisii o sumă de bani mai mică sau mai mare, în funcţie de
venitul şi de comportamentul economic al acesteia. Dacă economisirea nu este urmată de
investire, ne aflăm în faţa unui factor de dezechilibru pentru viaţa economică.
Creditul pune la dispoziţia agenţilor economici capitalul necesar pentru a investi în
diferite activităţi în economie, transformând economiile în investiţii. Din acest punct de vedere,
creditul este un factor important al creşterii economice.
Băncile sunt intermediarul între deponenţi şi împrumutaţi, iar acesta este un rol
important în creşterea economică, deoarece fără astfel de instituţii, resursele financiare ar fi mult
mai greu de găsit şi mult mai scumpe.
Astfel, existenţa şi activitatea băncilor este un catalizator pentru creşterea economică.
Acestea conectează mijloacele de aprovizionare cu cei care le caută.

BIBLIOGRAFIE:

9
1. Monedă şi Credit, Universitatea Europeană “Drăgan”, Lugoj, Facultatea de
Ştiinţe Economice
2. https://www.scritub.com/economie/finante/CREDITUL-necesitatea-si-rolul-
24359117.php
3. https://ro.scribd.com/doc/262141214/Rolul-si-Functiile-Creditului-in-Economie
4. https://tavex.ro/imprumuturi-bancare/

10