UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENT DREPT PUBLIC

Bobescu Mihaela

CREDITUL EXTERN
Referat științific

Autorul: ___________________

(semnătura)

Chișinău – 2019
Cuprins

:
INTRODUCERE.........................................................................................................................................3
CAPITOLUL I: CARACTERISTICI GENERALE DESPRE CREDITUL EXTERN................................4
1.1 Conceptul, noțiunea creditului extern................................................................................................4
1.2. Scopuri și obiective..........................................................................................................................6
CAPITOLUL II: CONDIȚIILE DE ATRAGERE A ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE 2.1
Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii.............................................................................8
2.2. Selectarea sursei de creditare............................................................................................................8
2.3. Selectarea modalităţii de împrumutare.............................................................................................8
2.4 Decizia de îndreptare a resurselor atrase în dependenţă de scopul urmărit.......................................9
2.5. Operaţiuni de restructurare şi reeşalonare a datoriei de stat externe...............................................10
2.6. Gestionarea riscurilor aferente împrumuturilor...............................................................................10
III. PROCEDURILE................................................................................................................................11
3.1. Procedura de contractare a creditelor externe.................................................................................11
3.2. Procedura de debursare a creditelor exerne....................................................................................11
IV. ROLUL CREDITĂRII ÎN REPUBLICA MOLDOVA.......................................................................13
V. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREDITULUI EXTERN....................................................14
CONCLUZIE............................................................................................................................................15
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................16

2
 INTRODUCERE
Participarea în proporţie ridicată a creditului la finanţarea economiei, implicaţiile acestuia
asupra creşterii economice şi asigurării echilibrului monetar explică interesul specialiştilor
pentru delimitarea conţinutului creditului şi definirii sale.

Totodată, având în vedere funcţia de supraveghere bancară exercitată de băncile centrale sau,
în cazul Republicii Moldova, de Banca Naţională a Moldovei, este important să identificăm în ce
măsură Banca Naţională dispune de un mecanism de asigurare a esenţei, conţinutului şi funcţiilor
creditului.

Creditul nu este un împrumut în forma sa pură.

Drept obiect al împrumutului poate servi un anumit bun, care va fi restituit în forma sau în
valoarea sa. Creditul însă este un împrumut în monedă sau sub formă de mărfuri, valori
mobiliare etc.

Creditul se dovedeşte a fi una dintre cele mai complicate categorii valorice, formând obiectul
unor ample cercetări în literatura de specialitate, atât cu caracter juridico-financiar, cât şi
economico-financiar.

Un loc important în dezvoltarea fiecărei economii naționale în parte, alături de resursele și

posibilitățile interne, revine atragerii unor resurse externe, care au un rol complementar în
deavoltarea forțelor de producție internă.

3
 CAPITOLUL I: CARACTERISTICI GENERALE DESPRE CREDITUL EXTERN

1.1 Conceptul, noțiunea creditului extern

Etimologic, creditul îşi are originea în cuvântul latin „creditum” care înseamnă „a crede” ,
„a se avea încredere.” Această origine a noţiunii de credit scoate în evidenţă un element
psihologic determinant, absolut necesar existenţei unei operaţiuni de împrumut şi anume
„încrederea” reciprocă a participanţilor la înfăptuirea unei astfel de operaţiuni.1

Astfel, profesorul “Sombat” definește creditul: ca fiind puterea de cumpărare fără a deține
numerar.

Profesorul Gide definește creditul ca schimbul unei bogății prezente, contra unei bogății
viitoare. La randul său, profesorul Slăvescu arată că este vorba de credit, ori de cate ori este
vorba de cedarea unei sume de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect
economic altuia, cu obligația ca cel din urmă să-l restituie mai tarziu la o anumită dată suma
primită plus o sumă de bani care se numește interes sau dobandă.

Creditul este un schimb de monedă condiționat și despărțit de un interval de timp sau de un

termen.
Prin credit extern se înțelege împrumutul acordat de stat, bănci și alte persoane fizice și
juridice unor țări, bănci sau persoane fizice și juridice străine.

Creditul extern (internațional) este creditul acordat de către stat, bănci și alte persoane
juridice sau fizice unor țări, bănci sau persoane de instituțiile financiare international (F.M.I,
B.M. etc.)

Împrumuturile contractate de stat de pe piața externă fac parte din datoria publică
externă și reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de rambursare a
lor, de plată a dobînzilor și a altor costuri aferente.
În funcție de persoana creditorului și a debitorului, creditul extern poate fi:

a) credite acordate de către instituții financiare internaționale usor state sau

organizații;
b) credite intergurvernamentale acordate direct sau prin intituții de credit de către
unele state altor state;
c) credite acordate de către state, instituțiile bancare particulare, altor state;
d) credite acordate de băncile particulare și firmele comerciale ale unor state,
băncilor particulare și firmelor comerciale ale unor state.

1
Realizarea esenţei, conţinutului şi funcţiilor creditului de către Banca Centrală, Administrarea Publică, nr. 4, 2014,
Andrei GUŞTIUC, doctor în drept, conferenţiar universitar, Academia de Administrare Publică Cristina TÎŞCUL,
doctorandă, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

4
 Din punct de vedere economic, creditele extern ar trebui să fie ddestinate, în primul
rand, dezvoltărilor economice dotate în resurse interne (agricultură, turism, industria
alimentară, industria ușoară), acelor domenii în care există o îndelungată tradiție istorică
și care dispun de forță de muncă necesară (industria mică, artizanală, ceramic etc.),
dezvoltării sferei serviciilor (comerț, învățămant, ocrotirea sănătății, sector financiar
bancar) cat și infuzia tehnologiilor de varf, cu impact asupra dezvoltării viitoare, pe de o
parte și efectuarea unor “operații chirurgicale” în ceea ce privește ramurile tradiționale,
mari consumatoare de materii prime și energie pe de altă parte.
Din punct de vedere social creditele extern ar trebui, în primul rand, să amane
costul tranziției pentru o perioadă viitoare, în care va fi mai ușor de suportat achitarea
lor. Ele trebuie să contribuie atat la dezvoltarea economiei, cat și la menționarea sau la
limitarea diminuării nivelului de viață și așa destul de redus și, în același timp, să permit
populației să accepte sacrificiile inerente perioadei de tranziție.
Utilizarea creditelor externe pentru îmbunătățirea calității vieții, reprezintă un scop
pe termen lung care, deși nu poate fi dus la îndeplinirea într-o primă etapă a urgențelor
specific perioadei de tranziție, nu trebuie totuși pierdut din vedere. Mijlocul principal
însă de realizare al acestuia îl constituie acum, în principal resursele interne. De
asemenea, pe termen lung creditele externe sunt necesare în special pentru realizarea
oboectivelor majore de restructurări economice și sunt acordate condiționat de aceasta
de către intituțiile și organismele international de specialitate.2

1.2. Scopuri și obiective

Scopuri:

Creditele externe se efectuează cu scopul de a:

1. finanța deficitul bugetar,
2. susține balanța de plăți,
3. consolida rezervele valutare ale statului,
4. finanța investițiile pentru sectoarele prioritare.
Aceste împrumuturi trebuie să contribuie atât la dezvoltarea economică cît și la
menținerea sau la limitarea diminuării nivelului de trai și așa destul de redus.
Scopul primordial al creditelor externe constă în obţinerea de beneficii maxime din
finanţarea externă, fără ca acestea să afecteze echilibrul macroeconomic al balanţei de
plăţi.
În acest sens este necesar să ținem cont de anumiţi factori precum:
1. nivelul rezervelor valutare ale ţării si nivelul de performanţă prognozat pentru
administratea acestora,
2. nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de economia debitoare,
3. pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al datoriei nu crează
dificultăţi de acoperire.

2
https://ru.scribd.com/document/347694518/Lucru-Individual-Creditul-extern

5
 Obiective:

Pentru ca scopurile să fie realizate, autorităţile publice au sarcina de atingere a

diferitor grupuri de obiective: economice, politice, sociale şi obiective ce ţin de
asigurarea securităţii economice a ţării.
Obiectivele economice constau în:
1. menţinerea în limite sustenabile a nivelului datoriei externe;
2. asigurarea surselor de finanţare la un cost cât mai redus;
3. reducerea costurilor pe termen lung asociate datoriei contractate şi a riscurilor de
neplată a obligaţiilor la scadenţă;
4. optimizarea structurii portofoliului împrumuturilor externe;
5. asigurarea unui nivel al riscului acceptabil.
Realizarea acestor obiective are loc preponderent în procesul atragerii
creditelor externe. La această etapa este analizată capacitatea ţării de a face
faţă noilor împrumuturi în condiţiile existenţei obligaţiilor aferente
împrumuturilor deja existente, se selectează creditele cu condiţiile cele mai
favorabile.
Obiectivele politice constă în menţinerea stabilității sistemului politic existent.
În condiţiile existenţei unei astfel de stabilitate, creşte încrederea în statul respectiv
pe arena financiară internaţională, ceea ce poate permite în perspectivă atragerea şi
negocierea unor împrumuturi în condiţii favorizante, precum şi posibilitatea de amînare
sau reeşalonare a plăţilor în caz de necesitate.

Obiectivele sociale:
Acestea ţin de asigurarea stabilităţii sociale şi finanţarea oportună a proiectelor
sociale.
De aceea cea mai raţională ar fi utilizarea în acest scop a resurselor externe cu
titlu gratuit, cu statut de donaţie, pentru a evita îndatorarea excesivă.
Obiective ce țin de asigurarea securității economice a statului:

În condiţiile incapacităţii statului de a-şi onora obligaţiunile privind achitarea datoriilor

externe şi a dobînzilor aferente acestora, apare pericolul ce ameninţă independenţa economică a
statului. Povara exagerat de mare a datoriei externe, neonorarea la timp a ei crează dificultăţi
grave în funcţionarea economiei naţionale, subminează posibilitatea promovării unei politici
economice independente şi, prin urmare, securitatea economică a statului.
.

6
 CAPITOLUL II: CONDIȚIILE DE ATRAGERE A ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE
2.1 Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii

Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii este instrumentul cel mai

important, prin intermediul căruia autorităţile responsabile îşi pot optimiza direcţiile de
acţiune în cadrul politicii practicate.
Elementele de bază ale împrumutului sunt:
- rata dobînzii şi
- termenul de rambursare a acestuia.
Rata dobînzii la împrumuturi reprezintă costul anual plătit pentru creditul efectiv
tras, respectiv pentru suma trasă din care s-au scăzut amortizările deja plătite din
împrumutul respectiv. Rata dobînzii poate fi fixă sau variabilă.
Rata fixă este cea care rămîne, în general neschimbată pe toată durata de viaţă a
împrumutului. Utilizarea acestui tip de rată a dobînzii prezintă atît avantaje, cît şi riscuri.
Un avantaj important constă în faptul că debitorul va putea să determine costul
împrumutului pe baza schemei de trageri şi de amortizare a împrumutului. Riscul cel mai
mare îl reprezintă variaţia ratei dobînzii pe piaţa financiară. Dacă aceasta va manifesta
tendinţă de scădere, debitorul va trebui să plătească dobînda potrivit contractului, deci
mai mare decît pe piaţă, în timp ce dacă ar fi beneficiat de dobîndă variabilă, costul
aferent creditului ar fi scăzut.
Rata variabilă fluctuează, în general, în funcţie de modificările pieţei economice
şi/sau financiare. Dezavantajul principal al utilizării dobînzii variabile constă în
incertitudinea costurilor şi, în consecinţă, a utilităţii şi performanţelor împrumutului.
Atunci când împrumutul capătă o destinaţie productivă, termenul de rambursare
trebuie să ţină seama de momentul punerii în funcţiune a obiectivului respectiv şi de
venitul net ce se poate obţine de pe urma acestuia, cunoscînd durata de viaţă a unui
asemenea obiectiv.

2.2 Selectarea sursei de creditare

Autorităţile au posibilitatea de a alege din cinci opţiuni de bază:

 organismele financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca

Mondială, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare, Corporatia Financiara
Internationala, Banca Reglementelor Internaţionale);
 organisme financiare regionale (Banca Europeană pentru Reconstrucţie si
Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii);
 guverne ale altor state;
 instituţii financiare din alte ţări (băncile comerciale transnaţionale)
 persoane fizice şi juridice (acordate de furnizorii mărfurilor şi credite contractate
pe pieţele financiare, inclusiv prin intermediul obligaţiunilor emise în subscripţie
publică şi plasate în sector privat).

7
 2.3. Selectarea modalităţii de împrumutare

Conform prevederilor art.19 (Legea 419) , instrumente generatoare de datorie de stat

externă sunt instrumentele financiare aplicate pe piețele financiare externe, inclusiv:
1. împrumuturi de stat externe (relaţie contractuală prin care creditorul transmite în
proprietatea statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la
expirarea termenului pentru care au fost acordate);
2. valori mobiliare de stat emise pentru plasare pe pieţele financiare externe (rezidă
în emisiunea titlurilor de stat în valută şi plasarea acestora pe pieţele financiare
externe);
3. alocări de Drepturi Speciale de Tragere (datorie purtătoare de dobîndă sub forma
activelor de rezervă internaţionale create de către Fondul Monetar Internaţional şi
alocate membrilor săi pentru a completa activele sale de rezervă);
4. garanţii de stat externe (reprezintă angajamentul asumat, în contul şi în numele
statului, de către Guvern, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligatiile
neonorate în favoarea unui creditor care este nerezident).

2.4 Decizia de îndreptare a resurselor atrase în dependenţă de scopul

urmărit

Se conturează două direcţii principale de folosire a resurselor provenite din creditele

externe şi anume:
1. acoperirea unor nevoi de consum sau
2. realizarea unor obiective de investiţii.
 Cea mai bună utilizare a împrumuturilor externe este aceea care contribuie la
susţinerea unor rate de creştere economică ridicate şi stabile şi, în acelaşi timp,
generarea în viitor a unor fluxuri de resurse externe reale şi suficiente pentru
asigurarea serviciului datoriei publice externe a ţării.
 Folosirea acestor resurse pentru finanţarea consumului, acoperirea deficitului
bugetar duce la scăderea performanţelor economice ale respectivei ţări atît în
prezent cât şi în viitor deoarece, deşi banii nu au fost folosiţi pentru crearea unei
valori, aceştia vor trebui rambursaţi împreună cu dobânzile aferente de
generaţiile viitoare.
 Atragere masivă a resurselor financiare externe, poate irevocabil duce la o criză a
datoriei externe, dacă autorităţile responsabile nu urmează o politică adecvata de
extindere a producţiei, urmate de o creştere a resurselor lichide, adică
posibilitatea de a obţine valută în cantitate suficientă, pentru onorarea
obligaţiunilor.

8
 2.5 Operaţiuni de restructurare şi reeşalonare a datoriei de stat
externe

Un instrument de importanţă deosebită, deoarece permit de a diminua povara

datoriilor deja create, atunci cînd aceasta ajunge la un nivel critic şi permite contractarea
de noi împrumuturi pentru acoperirea necesităţilor.
Modalităţile de restructurare şi reeşalonare a datoriei cele mai cunoscute pe plan
internaţional sunt:
 anularea parţială sau totală a plăţii principalului şi/sau dobînzii aferente unui
împrumut sau a unei părţi din datoria totală;
 refacerea schemei de plată, respectiv a termenilor referitori la principal şi
dobîndă (reeşalonarea);
 refinanţarea, respectiv contractarea unui nou împrumut pentru a plăti o parte din
datoria deja existentă;
 conversia datoriei, ceea ce înseamnă transformarea tipurilor de crenţă în alte
titluri, cum sunt acţiunile, obligaţiunile etc.
 răscumpărarea/reducerea datoriei prin plata anticipată a unei părţi sau în
întregime a datoriei efective la costul întreg sau cu discount, potrivit contractului.
Majoritatea instituţiilor financiare internaţionale acordă ţărilor în curs de
dezvoltare împrumuturi concesionale şi, în consecinţă, nu acceptă o restructurare sau o
anulare a acestora, deoarece într-un astfel de caz le-ar fi afectată credibilitatea pe piaţa
financiară internaţională.

2.6 Gestionarea riscurilor aferente împrumuturilor

În vederea derulării unei gestiuni eficiente şi a atingerii obiectivelor propuse,
autorităţile responsabile de implementarea acestei politici trebuie să fie capabile sa
evalueze, să cuantifice şi, cît mai mult posibil, să diminueze influenţa acestor riscuri
asupra activităţii în domeniul dat.
Cele mai importante riscuri din punct de vedere a debitorului în cadrul finanţării
internaţionale sunt:
 riscul de ţară - risc suveran (legat de datoria externă publică sau public garantată,
cand statul nu poate sa-și onoreze obligațiile externe) şi risc monetar (cauzat de
schimbarea cursului monedei de contract sau de credit)
 riscul valutar - evoluţie neprognozată a cursului valutar ce duce la înrăutăţirea
indicatorului macroeconomic PIB, precum şi scăderea încasărilor în bugetul de
stat
 riscul de dobîndă - pierderea potenţială generată de evoluţia nefavorabilă a
ratelor de dobândă.
 riscul politic - pierderea care ar putea să apară datorită instabilităţii politice,
exproprierilor, naţionalizărilor, confiscărilor, revoluţiei sau războiului.

9
III. PROCEDURILE

Contractele de împrumuturi de stat externe se aprobă de către Parlament prin lege

organică. În cazul în care valorile mobiliare de stat urmează a fi emise pentru plasare pe
pieţele financiare externe, legea organică respectivă se adoptă pînă la publicarea ofertei
pe piaţa externă.
Procedura de contractare şi debursare a creditelor externe este elaborat întru
executarea art.3 alin.(3) şi art. 22 alin.(5) din Legea nr.419-XVI din 22 decembrie 2006
cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat şi stabileşte
procedura în cauză.

3.1 Procedura de contractare a creditelor externe

În scopul elaborării hotărîrii de Guvern privind contractarea unui credit extern,

Ministerul Finanţelor, în cooperare cu ministerele şi autorităţile interesate efectuează
analiza caracteristicilor financiare ale proiectului propus pentru finanţare din sursele
împrumuturilor de stat noi atrase în anul respectiv; elaborează propuneri concrete
privind finanţarea proiectului în limita posibilităţilor disponibile, precum şi înaintează
propuneri în vederea finanţării proiectului.
    Guvernul, în baza propunerilor prezentate de către Ministerul Finanţelor, aprobate de
Comitetul naţional, adoptă decizia privind contractarea împrumutului de stat extern.
    Încheierea contractului de împrumut de stat extern are loc prin următoarele proceduri:
     a) iniţierea şi purtarea de negocieri cu creditorii pe marginea proiectului propus spre
finanţare şi condiţiilor împrumutului de stat extern. Adică, Ministerul Finanţelor 
prezintă Guvernului propunerea privind iniţierea negocierilor pentru încheierea
contractului de împrumut de stat extern, iar Guvernul adoptă hotărîrea privind  iniţierea
negocierilor;
    b) analiza condiţiilor contractului de împrumut de stat extern, la capitolul caracterului
acceptabil al acestora şi conformităţii acestora restricţiilor financiare (bugetare);
    c) semnarea contractului de împrumut de stat extern numai de către  persoanele cărora
le-au fost acordate depline puteri, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova, iar apoi au fost certificate de către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării
Europene.   
Pentru a intra în vigoare, contractul de împrumut de stat extern urmează a fi ratificat
de Parlament, în conformitate cu actele legislative ale Republicii Moldova.

3.2 Procedura de debursare a creditelor exerne

Debursarea şi utilizarea mijloacelor din creditele externe Republicii Moldova se

efectuează în conformitate cu prevederile Legii bugetului de stat pe anul respectiv.
     Împrumuturile de stat externe contractate de către Guvern, în numele Republicii
Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor pentru finanţarea proiectelor
investiţionale sau a programelor de dezvoltare pot fi debursate prin intermediul unităţilor

10
speciale responsabile de implementarea acestor proiecte şi programe, în conformitate cu
planurile de procurări şi cele de finanţare în cadrul proiectelor investiţionale.
    Retragerea mijloacelor din împrumuturile de stat externe se efectuează de către
persoanele responsabile pentru implementarea proiectelor şi programelor, autorizate în
acest scop de către Ministerul Finanţelor. Mijloacele băneşti aferente vor fi păstrate în
conturi purtătoare de dobîndă în favoarea proiectului/programului și această dobîndă va
fi transferată ulterior la bugetul de stat. Totodată, Ministerul Finanţelor gestionează
mijloacele retrase din împrumuturile de stat externe.3

IV. ROLUL CREDITĂRII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Activitatea pe piața intrenațională a creditului are o structură flexibilă sub aspectul

subiecților care acționează în cadrul ei în calitate de debitori creditori extoerni, cat în
ceea ce privește diversitatea obiectelor de creditare, a categoriilor de creditare care ac
obiectul tranzacțiilor, a tehnicilor de realizare a operațiunilor, a costului creditului și
mecanismelor de asigurare și garantare a creditelor.
În această ordine de idei, Republica Moldova este și ea un participant la piața
creditării externe.
Creditele externe sunt contractante în diverse scopuri, de aceea este și o delimitare
între sectoarele în care au fost aplicate pentru a satisfice necesitățile respective ale
acestora, anume:
1) Sector guvernamental (credit pe termen lung și pe termen scurt);
2) Autorități monetare (credite pe termen lung;
3) Bănci (credite pe termen lung și pe termen scurt);
4) Investiții directe: creditare între companii afiliate.
De fapt, pentru a da o notă creditării externe în Republica Moldova e nevoie de
analizat însăși datoria externă ca derivat al acesteia, ca principal indice de reflective a
situației reale a creditării externe. De aceea, în continuare voi analiza evoluția datoriei
externe, pentru o imaginative mai clară și explicită.
Creditele externe trebuie folosite cu deosebită reținere, în special, în sensul
promovării reformelor economice, mai puțin prin acțiuni initiate direct de către guvernul
respective, numai pe baza unor studii de fezabilitate și în condițiile existenței unor
puternice garanții de solvabilitate. Astfel ele prezintă următoarele avantaje și
dezavantaje:

3
HOTĂRÎRE Nr. 1136 din  18.10.2007 cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI
 din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat
şi recreditarea de stat

11
 V. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREDITULUI EXTERN

Avantaje:

1. permit realizarea unor importante

modernizări ale economiei,
care duce la creșterea competitivității
produselor pe piața externa;
2. permit efectuarea unor investiții în
obiective economice;
3. crearea de noi locuri de muncă
pentru personalul provenit din
ramurile afectate;
4. asigurarea efectuării reformelor
în conformitate cu procesele ce se
afirmă pe plan extern;
5. contribuie la dezvoltarea forțelor de producției internă în diverse ramuri
(agricultură, turism, industria alimentară, industria ușoară etc.);
6. contribuie la dezvoltarea sferei serviciilor (comerț, învătămant, ocrotirea
sănătății, sector financiar bancar etc.).

Dezavantaje:

1. o datorie externă importantă atrage după sine alocarea pentru plata serviciului
acesteia a unei importante părți a intrărilor în valută convertibilă cu vederi asupra
scăderii nivelului de investiții;

2. acumularea unui însemnat debit, al datoriei externe este în sine un proces dureros
pentru țările cu export necompetitive și reprezintă o ipotecă asupra generațiilor
viitoare;

3. prin folosirea creditelor externe, mai ales la nivel gurvenamental, se creează

alternativa utilizării neraționale a acestora, atat în scopuri productive, cat și în
scopuri de consum cat și personale.

12
 CONCLUZIE

Ar fi imposibil de imaginat lumea contemporană fără creditul extern și influența

acestuia. Creditul extern, prin unele aspecte ale sale, joacă un rol destul de important și
anume prin funcția sa de emisiune de bani prin creșterea monedei scriptuale, prin faptul
că reprezintă funcția principală a băncilor, o funcție activă, cea pasivă fiind de păstrare a
disponibilităților bănești în conturile bancare, influențînd asupra resurselor financiare
aflate la dispoziția agenților economici, participînd la înlăturarea unor dezechilibre
majore ale economiei și manifestînd-se sub forma mijloacelor de plată a bunurilor ăi
serviciilor vîndute debitorului în schimbul dobînzii.

Dar, pe cât de util şi avantajos este creditul, pe atât de primejdios devine el atunci
când nu este utilizat în conformitate cu principiile sale şi cu cerinţele echilibrului
economico-financiar. Un pericol, în acest sens, prezintă aşa-numita supracreditare, care
conduce la mari dezechilibre economice, financiare şi monetare, generând, atunci când
ia proporţii, inflaţia. De asemenea, subcreditarea, utilizarea creditului în scopul finanţării
unor activităţi economice insuficient fundamentate, poate provoca dezechilibrul
structural în economia naţională, disproporţii în ramurile şi sectoarele sale de activitate.

Creditul extern reprezintă circulația capitalului de împrumut în relații economice prin

care creditorul pune la dispoziția debitorului din strainătate un bun evaluat în valută sau
o sumă de bani în valută, cu comdiția rambursării valorii împrumutate după un anumit
timp, plus dobanda aferentă. Republica Moldova este și ea un participant la piața
creditării externe, prin intermediul instituțiilor sale financiar-bancare, doar că,
necesitatea de a comtracta credite, ca rezultat al nivelului social-economic scăzut, îî
definește calitatea de debitor.

Consider că creditarea externă are atat un impact pozitiv cat și negative pentru
economia națională. Pe de o parte pozitiv, pentru că în prim plan Republica Moldova
apelează la creditele externe în scopul echilibrării balanței de plăți, care se include în
politica promovată de Banca Națională a Moldovei, și pe de altă parte, negative, întrucat
nu o putem considera una efectivă, doarece aplicând-o la moment are efecte favorabile,
dar odată cu scurgerea timpului efectele produse se transformă într-o problemă
economică, pentru că duce în continuare la creșterea datoriei externe.

13
 BIBLIOGRAFIE

1. SUPORT DE CURS la disciplina „ BAZELE ACTIVITĂȚII BANCARE”

(titular Mătricală Angela, Doctor în Științe Econimice, conferențiar cercetător;
Chira Tatiana, Lector) USEM, 2015
2. Administrarea Publică, nr. 4, 2014
“Realizarea esenţei, conţinutului şi funcţiilor creditului de către Banca Centrală”
(Andrei GUŞTIUC, doctor în drept, conferenţiar universitar, Academia de
Administrare Publică Cristina TÎŞCUL, doctorandă, Institutul de Cercetări
Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei)
3. Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1136 din 18 octombrie 2007 Cu
privire la unele măsuri de executare a Legii nr. 419-XVI din 22 decembrie 2006
cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat”// Monitorul
oficial al Republicii Moldova din 09.11.2007, nr. 175-177.
4. Legea Republicii Moldova nr.419-XVI din 22.12.2006 cu privire la datoria
sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat // Monitorul oficial al
Republicii Moldova din 09.03.2007, nr.32-35/114.
5. Conspect: Oleg Televca - Drept Financiar
6. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-financiar-si-fiscal/
7. https://ru.scribd.com/document/347694518/Lucru-Individual-Creditul-extern

14