1.

Aparitia si dezvoltarea impozitelor

Cea mai veche resursa financiara este impozitul. Astfel, impozitele erau percepute încă în
antichitate şi se presupune că au apărut în cadrul primelor formaţiuni statale, fiind
determinate de necesităţile întreţinerii materiale a celor ce exercitau forţa publică,
îndeplinind atribuţiile autoritare de conducere statală.De la apariţia lor, impozitele au
fost concepute şi aplicate diferit, condiţionate de dezvoltarea economico-socială şi de
chletuielile publice acceptate de fiecare stat. Date despre impozitele şi cheltuielile publice
din antichitate se cunosc îndeosebi din istoria statelor antice grec şi roman.În statele greceşti,
ca şi în statul antic roman, erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere
statală, pentru întreţinerea şi înzestrarea forţelor armate şi de ordine publică, construcţia şi
înarmarea corăbiilor de război, construirea de drumuri, pentru temple şi serbări
religioase.Pentru completarea resurselor domeniului public, în ficeare din aceste
state au fost instituite impozite diferite, unele ordinare sau curente, altele extraordinare.În
statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi de bunuri.
Acesta era urmat de impozite asupra veniturilor meseriaşilor, taxelor pentru vînzarea pe piaţă
a produselor agricole, precum şi impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi în
timp de război ca o datorie de onoare a acestor cetăţeni.În statul roman antic, în toate etapele
de evoluţie istorică, principalul impozit a fost„tributul”. La început acest impozit era
perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, apoia fost extins ca impozit cetăţenesc
permanent, datorat de toţi cetăţenii statului roman care aveau proprietăţi imobiliare iar mai
tîrziu şi pentru bunurile mobiliare. Apoi s-a instituit impozitul asupra vînzărilor de bunuri, un
impozit pe meşteşuguri, pe numărul de sclavi şi impozitul perceput de la celibatari.
2.Continutul si rolul impozitelor
Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,
datorată, conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile care le
obţin sau pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi
termenul precis stabilit prin lege.
Impozitele indeplinesc un rol care se manifesta pe plan financiar, economic si social,
diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor
se manifesta pe plan financiar, in sensul ca impozitele constituie mijlocul principal de
procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. Pe plan economic,
rolul impozitelor se manifesta prin intermediul masurilor pe care acesta le ia de a interveni in
activitatea economica cu ajutorul impozitelor. Pe plan social, rolul impozitelor este de
redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre diferite categorii sociale, precum si
intre persoane fizice si juridice. In general principala categorie de resurse financiare publice
este constituita din impozite si taxe, al caror randament creste in perioada de expansiune
economica, fara a mai fi necesara apelarea la noi impozite si taxe. Prin ele, statul procedeaza
la redistribuirea unei parti din produsul intern brut intre persoanele fizice si juridice, intre
paturile sociale si clasele sociale.
3.Elementele impozitului
Elementele impozitului, intalnite in teoria si practica financiara, sunt sintetizate astfel:
Subiectul impozitului sau platitorul este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la
plata acestuia. In cazul impozitului pe salarii, subiect al impozitului este orice persoana fizica
care realizeaza un venit sub forma de salariu, in cazul impozitului pe profit subiectul
(platitorul) este agentul economic etc. In practica financiara subiectul impozitului mai este
numit si contribuabil.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. De
regula, persoana care plateste impozitul este aceea care il si suporta
Obiectul impunerii este reprezentat de materia supusa impunerii. In calitate de obiect al
impozitului pot aparea, dupa caz, venitul, averea iar uneori si cheltuielile.
Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere.
Unitatea de impunere este reprezentata de unitatea de masura in care se exprima obiectul
impozabil. La impozitul pe salarii unitatea de impunere este unitatea monetara, la impozitul
pe cladiri - metrul patrat de suprafata utila, la impozitul funciar - hectarul etc.
Cota impozitului este reprezentata de impozitul aferent unei unitati de impunere. Cota
impozitului (cota de impunere) poate fi fixa, cand impozitul aferent unitatii de impunere
apare ca o marime invariabila, sau procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva).
Cota de impunere se poate exprima deci in marimi absolute sau in marimi relative.
Asieta (modul de asezare a impozitului) reprezinta masurile care se iau de organele fiscale
pentru stabilirea fiecarui subiect impozabil, a marimii obiectului impozabil si a cuantumului
impozitului datorat statului.
Termenul de plata - indica data la care sau intervalul de timp in interiorul caruia subiectul
impozitului trebuie sa-si achite obligatia fata de bugetul statului. Momentul in care plata
unui venit bugetar devine exigibila nu coincide intotdeauna cu cel al nasterii obligatiei
platitorului fata de buget.
4.Principiile generale ale fiscalitatii
a) neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu
forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;
b) certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la
interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite
pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le
revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra
sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in
functie de marimea acestora;
d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal,
astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane
fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor
decizii investitionale majore.
5.Planificarea fiscala si evaziunea fiscala
Planificarea şi prognozarea fiscală sunt elementele principale ale mecanismului fiscal.
Problema de bază a planificării şi prognozării fiscale este asigurarea parametrilor calitativi şi
cantitativi ale bugetului statului, reieşind din concepţia fiscală elaborată şi aprobată.Această
sarcină se înfăptuieşte atât pentru un an fiscal (planificarea fiscală) cât şi pentru o perioadă
mai îndelungată (prognozarea fiscală).La elaborarea sarcinilor bugetare curente privind
impozitele, estimarea prelevărilor fiscale trimestriale se rezolvă probleme de ordin
tactic.Prognozarea fiscală, în acest caz, se bazează pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice,
datele dărilor de seamă sintetizate şi cele analitice, obţinute în procesul îndeplinirii
obligaţiilor fiscale curente.
Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la
plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor
locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre
persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine, denumite in cuprinsul legii
contribuabili.
Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste atat pe plan national, cat si pe cel international,
reprezentand una dintre cele mai raspandite infractiuni cu caracter economic. Frecvent,
evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme, cum ar fi: tinerea unor registre
contabile nereale; distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului
privnd livrarile de marfuri, preturile practicate, comisioanele incasate sau platite, etc.;
intocmirea de documente de plata fictive; modificarea nejustificata a preturilor de
aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare; intocmirea unor
declaratii vamale falsela importul sau exportul de marfuri; intocmirea de declaratii de
impunere false, cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate
samd...
6.Sistemul Fiscal al RM
Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar a RM. Conform Codului
fiscal (art. 2) sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor,
formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora precum şi totalitatea
măsuriloe ce asigură achitarea lor. Unii economişti teoreticieni consideră că sistemul
fiscal trebuie privit mai larg şi că el include următoarele elemente:sistemul de
impozite;aparatul fiscal;legislaţia fiscală.
Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei fiscale activează
aparatul fiscal, având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale statului. Eficienţa
sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. În sistemul de
impozite trebuie să se respecte unele principii, cum sunt:
echitatea – tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii similare,
în vederea asigurării sarcinii fiscale egale.
neutralitatea – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor, capitalului
autohton şi străin.
simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de impunere;
certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud înterpretările arbitrare,
pentru a permite contribuabililui posibilitatea analizei a influienţei deciziilor de management
financiar asupra sarcinii lui fiscale.
stabilitatea fiscală – efectuarea modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale să nu fie
efctate pe parcursul unui exeriţiu (an) fiscal şi modoficările să fie de lungă durată.
Eficienţa impunerii – perceperea impozitelor şi taxelor să se efectueze cu minim cheltuieli,
cât mai acceptabile pentru contribuabil.
7.Functiile ipozitelor si factorii de influenta a acestora
Functiile impozitului:
a. Contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii(fiscala) – este o
obligatie a tuturor persoanelor fizice/juridice care obtin venituri impozabile sau taxabile.
Aceste fonduri sunt utilizate de stat p/u finantarea de obiective si actiuni cu caracter general
folosind intregii societati(finantarea institutiilor publice, constituirea rezervelor de stat, alte
actiuni si obiective cu caracter economic si social);
b. Redistribuirea unor venituri primare sau derivate(sociala) – consta in preluarea unor
resurse in vederea repartizarii lor p/u satisfacerea unor trebuinte acceptate in folosul altora
decit posesorii initiali ai resurselor. Redistribuirea aplica principiul depersonalizarii
resurselor infaptuindu-se pe mai multe planuri p/u satisfacerea tuturor trebuintelor generale
ale societatii, datorita faptului ca redistribuirea exagerata si nerealista are consecinte grave
asupra cointeresarii si responsabilitatii, practicarea acestuia prin metode administrative va fi
inlocuita cu redistribuirea prin metode economice sau restituibile.
c. Reglarea unor fenomene economice sau sociale(economica) – actioneaza in mod diferit
in cazul unitatilor economice sau a persoanelor fizice. La unitatile economice prin impozite
si taxe se influenteaza preturile, marfurile si tarifele executarii lor, rentabilitatea, eficienta
economico-financiata s.a. La persoane fizice prin impozite si taxe se stimuleaza utilizarea cit
mai productiva a terenurilor agricole si ale altor bunuri pe care le au in patrimoniul personal
s.a.
8.Clasificarea impozitelor dupa diferite criterii
A. In functie de trasaturile de fond si de forma, impozitele se grupeaza in:
-impozite directe;
- impozite indirecte;
1. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau/si juridice, in
functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere si se percep
direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regula, in cazul
acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoana.
Pe baza criteriilor care stau la baza asezarii impozitelor directe, acestea se grupeaza in:
a) impozite reale (obiective, pe produs), care:
- se stabilesc in legatura cu detinerea unor obiecte materiale (cum sunt pamantul, cladirile,
magazinele etc.), facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului;
-au cunoscut o larga aplicabilitate in perioada capitalismului premonopolist, dar ele se
practica si in prezent in cazul cladirilor, terenurilor ocupate de cladiri, exploatarilor agricole;
in aceasta categorie se includ:
impozitul funciar;
impozitul pe cladiri;
impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere;
impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc.
b) impozite personale (subiective), care:
-se aseaza asupra veniturilor sau averii avandu-se in vedere si situatia personala a
subiectului impozitului;
in aceasta categorie se includ:
impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
impozitele pe veniturile societatilor de capital;
impozitele pe averea propriu-zisa;
impozitele pe circulatia averii;
impozitele pe sporul de avere.
2. Impozitele indirecte se percep cu ocazia vanzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii,
fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau prestatori de servicii si
suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile.
In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei
persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestora.
In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:
- taxe de consumatie;
- venituri care provin de la monopolurile fiscale;
-taxe vamale;
-taxe de timbru si de inregistrare.
B. Avandu-se in vedere obiectul asupra carora se aseaza, impozitele se clasifica in:
impozite pe venit;
impozite pe avere;
impozite pe consum (sau pe cheltuieli).
C. In functie de scopul urmarit de stat prin introducerea lor, impozitele se grupeaza in:
1. Impozite financiare, instituite de stat in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumatie etc.).
2. Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitarii unei activitati anume sau in
vederea realizarii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize
ridicate asupra consumului de alcool si tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping in
scopul limitarii importului anumitor marfuri ce au pret de dumping.
D. Dupa frecventa cu care se realizeaza (respectiv, se percep la buget), distingem:
1. Impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regula, anual), fiind
inscrise in cadrul fiecarui buget public.
2. Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie in situatii exceptionale (cum ar fi, de
pilda, in situatii de criza si razboi) si se percep o singura data, motiv pentru care ele nu sunt
inscrise in bugetul public.
E. Dupa institutia care le administreaza, impozitele se grupeaza in functie de tipul statelor
in care se instituie si percep, astfel:
– in statele de tip federal distingem:
1. impozite federale;
2. impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale
federatiilor;
3. impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judetelor, ale municipiilor, oraselor
si comunelor.
– in statele de tip unitar distingem:
1. impozite ale administratiei centrale de stat;
2. impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
9.Drepturile,obligatiile si apararea intereselor contribuabililor
Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi
despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală
şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin
intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de pînă la 2% din suma impozitului pe venit
calculat anual la buget către organizaţiile necomerciale de utilitate publică, cultele religioase
şi părţile componente ale acestora, dacă nu are datorii la bugetul public naţional pentru
perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de prezentul cod;
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele
de constituire (înregistrare) şi să primească certificatul de atribuire a codului fiscal. Aceste
prevederi nu se aplică persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul
fiscal;
c) să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să
întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor
locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de
evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în
numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu
numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate
al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de
casă şi de control;
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de
întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele
calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă
fiscale prezentate;
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor
cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de
evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea
activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi
acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul
electronic de evidenţă contabilă;
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de
producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia
încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării
autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale,
din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget;
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele
privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către organele fiscale a sumei
impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente
justificative;
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte
organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate,
respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.
Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului
(1) Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi
prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea
legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.
(2) Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiilor de către organul cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanele cu funcţii de
răspundere ale acestuia se recuperează în conformitate cu legislaţia.
(3) Organele fiscale perfectează materialele pentru a restitui contribuabilului suma plătită în
plus şi dobînda calculată la această sumă (inclusiv mijloacele decontate ilicit de pe conturile
contribuabilului conform dispoziţiilor organelor fiscale), în modul stabilit.

10.Organele administratiei fiscale:structura,drepturile si obligatiile.Controlul fiscal

Organele administratiei fiscale:
1.Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor este organul central
al statului care este responsabil de îndeplinirea legislaţiei fiscale pe întreg teritoriul
Republicii Moldova. Inspectoratul Fiscal Principal supraveghează şi controlează activitatea
inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
2.·Inspectoratul fiscal de stat teritorial se află în fiecare oraş şi raion şi este condus de şeful
inspectoratului fiscal de stat teritorial. În cadrul inspectoratelor raionale activează
funcţionarii fiscali (consilieri şi inspectori). Inspectoratele raionale se află în subordinea
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
3. Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale (SCITL) îndeplineşte funcţiile
organelor de stat pentru administrarea impozitelor şi taxelor care se varsă la bugetele locale.
Funcţii importante în acest domeniu revin pe seama perceptorilor fiscali din cadrul primăriei.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării
legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor
obligaţiilor fiscale.
Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern, iar raza de
activitate a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a contribuabililor - de către
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
Drepturile organului fiscal şi a funcţionarului fiscal
 a) să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, organele vamale şi
serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale, alte persoane respectă legislaţia fiscal;
b) în procesul controalelor fiscale, să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană
informaţii, date, documente necesare în exercitarea atribuţiilor, cu excepţia informaţiilor care
constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de
control;
d) să aibă acces la sistemul electronic de evidenţă contabilă al contribuabilului;
e) să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă
fiscale ale contribuabilului;
f) să ridice de la contribuabil documente în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul
titlu;
g) să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile prevăzute de legislaţie;
h) să pornească în instanţele judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor
j) la estimarea obiectelor impozabile şi la calcularea impozitelor şi taxelor, să utilizeze
metode şi surse directe şi indirecte;
k) să primească în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau
amenzi numai în cazul utilizării maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală;
r) să solicite efectuarea şi să efectueze controale fiscale în alte ţări în baza acordurilor
(convenţiilor) internaţionale la care Republica Moldova este parte;
s) să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea
contribuabililor fără acordul acestora din urmă;
t) să prezinte organelor competente din alte state informaţii despre relaţiile
contribuabililor străini cu cei autohtoni fără acordul sau înştiinţarea acestora din urmă;
Organul fiscal şi funcţionarul fiscal au următoarele obligaţii:
a) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul
cod şi cu alte acte normative;
b) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi
la raporturile fiscale;
c) să popularizeze legislaţia fiscală;
d) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea
acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;
e) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre
modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;
f) să asigure gratuit contribuabilul cu formulare tipizate de dare de seamă fiscală;
g) să efectueze, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor
pentru restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale,
urmează a fi restituite;
h) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, să elibereze
certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget. Formularul-tip al certificatului
menţionat se elaborează de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;
i) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări
fiscale şi să le verifice, după caz;
j) să examineze petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege;
k) să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
 l) să efectueze controale fiscale şi să întocmească actele de rigoare;
m) în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale
funcţionarului fiscal, să emită decizie privind aplicarea de sancţiuni;
n) să remită contribuabilului sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de
legislaţia fiscală, decizia emisă;
o) să nu folosească situaţia de serviciu în interese personale meschine;
p) să întreprindă şi alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

11.Subiectii impunerii cu impozitul pe venit.Compozitia venitului impozabil.

Subiecţi ai impunerii sînt:
a) persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova, cu excepţia societăţilor
specificate la art.5 pct.9), care desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi persoanele
care practică activitate profesională, care, pe parcursul perioadei fiscale, obţin venit din orice
surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova;
b) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate
în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea
lor în Republica Moldova;
c) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător şi obţin venit din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova;
d) persoanele fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul
Republicii Moldova şi obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice
surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu
excepţia venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova;
e) persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul
Republicii Moldova şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri conform capitolului 11
din prezentul titlu.
Venit impozabil – venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron, obţinut de contribuabil
din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepţia deducerilor şi scutirilor, aferente
acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislaţiei fiscale.
12.Sursele de venituri neimpozabile
a) despăgubirile primite, conform legislaţiei, în urma unui accident de muncă sau în urma
unei boli profesionale, de salariaţi ori de moştenitorii lor legali;
b) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme, sau
în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de
sănătate;
c) platile compensatorii ce tin de executarea obligatiilor de serviciu ale militarilor;
d)bursele elevilor,studentilor si persoanelor aflate la invatamint postuniversitar;
e) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;
f) indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei;
h) compensaţiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale
populaţiei, precum şi prestaţiile de asigurări sociale, care nu sînt achitate sub formă de
anuităţi;
i)ajutoarele primate;
j)sumele pe care le primesc donatorii de singe de la institutiile mediacle de stat;
k)cistigurile de la actiunile de publicitate,in partea in care valoarea fiecarui cistig nu
depaseste 10% din indicatorul specificat la art 33;
l)averea primita sub forma de donatie si mostenire;
m)compensatiile pagubelor morale;
r) veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vîrstă de 60 de ani şi mai mult.
13.Modul de determinare a venitului impozabil si de calculare a impozitului pe venit.
Calculul impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de întreprinzător se
efectuează în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de
întreprinzător. Pentru calcului impozitului pe venit este necesar de a determina venitul
impozabil. Venitul impozabil este influențat de suma ajustărilor veniturilor și cheltuielilor
conform legislației fiscale. Ajustarea reprezintă corectarea (micşorarea sau majorarea) veniturilor
şi cheltuielilor impozabile în scopuri fiscale. Ajustarea veniturilor și cheltuielilor conform
prevederilor legislației fiscale este necesară în scopul uniformizării diferenţelor legislative
existente între contabilitate şi fiscalitate. Ajustarea se calculează după următoarea formulă:
Ajustarea = suma prevăzută de legislaţie permisă spre deducere — suma efectivă reflectată în
contabilitatea financiară .Ajustarea veniturilor se calculează în Anexa 1D a Declaraţiei cu
privire la impozitul pe venit iar ajustarea cheltuielilor se calculează în anexa 2D a respectivei
Declarații. În urma aplicării ajustărilor identificate se stabilește mărimea venitului impozabil
după formula: Venitul impozabil obţinut în perioada fiscală = Profitul perioadei de gestiune
curente pînă la impozitate + Ajustarea veniturilor – Ajustarea cheltuielilor .Dacă ajustarea totală
a veniturilor este o sumă pozitivă, atunci această sumă va majora venitul impozabil. Dacă
ajustarea totală a veniturilor este o sumă negativă, atunci această sumă se va scade din venitul
impozabil. O situaţie inversă se obţine în cazul ajustării cheltuielilor: suma pozitivă a ajustării
cheltuielilor va diminua venitul impozabil, iar suma negativă va majora venitul impozabil.
Următoarea etapă importantă în calculul venitului impozabil și a impozitului pe venit este
reportarea pierderilor anilor precedenți. Conform articolului 32 al Codului fiscal, pierderile
fiscale înregistrate vor fi reportate în tranşe egale pentru următorii 5 ani. Suma reportată pe unul
din anii fiscali următori celui în care s-au înregistrat pierderile este egală cu suma totală a
pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din următorii patru ani. Dacă
contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de un an, prevederile articolui 32 al
Codului fiscal se aplică faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut. Datoria curentă
privind impozitul pe venit reprezintă suma impozitului pe venit calculată în perioada de gestiune
curentă. Datoria curentă privind impozitul = Venitul impozabil x Cota impozitului pe venit pe
venit al perioadei de gestiune curente .Suma impozitului pe venit care urmează a fi achitată se
stabilește la finele anului de gestiune de către contribuabil individual în funcţie de impozitul pe
venit achitat în cursul anului de gestiune care poat-e fi plătit în rate şi reţinut la sursa de plată. În
cursul anului de gestiune, suma impozitului pe venit poate fi achitată la buget direct, prin plata
impozitului pe venit, sau indirect, prin reţinere la sursa de plată. Sumele impozitelor pe venit
plătit în cursul anului sau reţinut la sursa de plată pot fi calificate ca impozite pe venit achitat în
avans şi la finele anului de gestiune are loc o compensare a impozitului pe venit calculat prin
trecere în cont. Orice contribuabil în conformitate cu art.81 din Codul fiscal are dreptul la treceri
în cont a impozitului pe venit achitat în avans, a celui reţinut la sursa de plată, achitat în cazul
plăţii anticipate a dividentelor sau achitat peste hotarele Republicii Moldova pe venitul obţinut în
străinătate. Trecerea în cont reprezintă sumele scăzute din impozitul pe venit care urmează a fi
achitat la sfîrșitul anului de gestiune.
14.Deducerile permise in scopuri fiscale.Reglementarea cheltuielilor de productie in scopul
impozitarii.
Deducerile permise în scopuri fiscale Pentru determinarea venitului impozabil este necesar de a
clarifica care dintre cheltuielile efectuate de către persoana juridică se permit spre deducere din
venitul brut. Deducerea este suma care se scade din venitul brut al persoanei juridice pentru
determinarea venitului impozabil. În conformitate cu articolul 24 al Codului fiscal se deduc
cheltuielile ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal,
exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Cheltuielile ordinare şi necesare rezultă din
profilul de activitate al agentului economic. Unele tipuri de cheltuieli pentru unii agenţi
economici pot fi determinate ca cheltuieli ordinare şi necesare, iar pentru alţi agenţi economici
cheltuieli, care nu sunt recunoscute în scopuri fiscale. Cheltuielile efectuate de agenţi economici,
pot fi grupate în trei grupuri (convenţionale), ținînd cont de posibilitatea deducerii lor în scop
fiscal: 1) Cheltuieli care se permit spre deducere în cuantum total; 2) Cheltuieli care se permit
spre deducere în mărime limitată; 3) Cheltuieli care nu se permit spre deducere. Din categoria
cheltuielilor care se permit spre deducere în cuantum total fac parte cheltuielile de salarizare,
contribuțiile sociale și medicale, consumul de energie, combustibil, gaze, apă, cheltuielile
privind chiria, cele administrative, impozitele și taxele, cu excepția impozitului pe venit etc.
Cheltuielile care se permit spre deducere în mărime limitată includ: uzura mijloacelor fixe;
cheltuielile de reparaţie a mijloacelor fixe în mărime de 15% de la valoarea lor; amortizarea
activelor nemateriale; cheltuieli de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice
în limita normelor şi normativelor stabilite de Guvern; donaţiile făcute în scopuri filantropice în
mărime de 5% din venitul impozabil; cheltuielile documentar neconfirmate în mărime de 0,2 %
din venitul impozabil; datoriile dubioase, care şi-au pierdut valoarea, a devenit nerambursabilă şi
s-a format în cadrul activităţii de întreprinzător; dobânzile; pierderile fiscale ale anilor
precedenţi. Cheltuielile care nu se permit spre deducere se referă la cheltuieli personale şi
familiale, sumele achitate pentru terenuri şi proprietatea pe care se calculează uzura, pierderile în
urma vînzării sau schimbului proprietăţii efectuate între persoanele interdependente, cheltuielile
ce ţin de procurarea, administrarea sau întreţinerea oricărei proprietăţi, venitul de pe urma căreia
este scutit de impozit, impozitul pe venit, penalităţile şi amenzile aferente tuturor impozitelor,
taxelor şi altor plăţi obligatorii la bugetul de stat şi a fondurilor extrabugetare, impozitele achitate
în numele altei persoane, defalcările în fondurile de rezervă cu excepţia instituţiilor financiare,
pierderile de capital peste creşterile de capital. În cazurile cînd în evidenţa financiară sînt
înregistrate cheltuieli din cele menţionate mai sus, atunci în scopuri fiscale ele totalmente se
exclud din cheltuieli. Prin urmare se va majora venitul impozabil şi impozitul pe venit.

Reglementarea cheltuielilor de productie in scopul impozitarii.-?

15.Reguli speciale pentru determinarea unor tipuri separate de venituri

(1) Venitul obţinut sub formă nemonetară se evaluează de către fiecare subiect al impunerii şi
constituie valoarea medie a preţului de livrare a mărfurilor şi/sau de prestare a serviciilor
analoage pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară. În cazul în
care, pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară, nu au fost
efectuate livrări de mărfuri şi/sau prestări de servicii, venitul obţinut sub formă nemonetară nu
poate fi mai mic decît preţul de cost al mărfurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate în luna
curentă.
(2) În cazul anuităţilor, partea oricărei anuităţi care este inclusă în venitul anual se deduce la
calcularea venitului impozabil. Deducerea este egală cu suma vărsată de contribuabil în fondul de
pensii nestatal calificat şi nededusă din venitul lui brut conform art. 66 alin. (2), precum şi cu
suma primelor de asigurare achitate de către contribuabil persoană fizică conform contractelor de
asigurare şi coasigurare şi împărţită la numărul de ani presupuşi pentru efectuarea plăţilor (din
momentul în care a început plata anuităţilor).
(3) În cazul efectuării operaţiunilor în valută străină:
1) La calcularea venitului impozabil, venitul brut şi alte încasări, precum şi cheltuielile suportate
în valută străină se recalculează în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc
valabil la data tranzacţiei. Pentru unele grupuri de operaţiuni, Ministerul Finanţelor poate stabili
un curs de schimb mediu.
2) Orice datorie atît a contribuabilului, cît şi faţă de contribuabil, a cărei sumă este exprimată în
valută străină, se recalculează la cursul oficial al leului moldovenesc valabil pentru ultima zi a
anului fiscal.
3) Orice venit sau pierdere de pe urma recalculării datoriei conform pct. 2) se consideră venit
obţinut sau pierdere suportată în ultima zi a anului fiscal.
4) Operaţiunile în care intervin obligaţii de plată în valută străină se referă la:
a) cheltuielile care urmează să fie efectuate sau venitul care urmează să fie obţinut în urma
calculelor;
b) contractele futures, opţioanele şi alte operaţiuni financiare similare.
5) Modul de calculare a obligaţiilor fiscale se stabileşte de către Guvern.

16.Impozitarea veniturilor aferente cresterii de capital

Recunoaşterea şi determinarea creşterii şi pierderilor de capital
(1) Suma creşterii sau pierderilor de capital, provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de
înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital, se recunoaşte în volumul ei deplin, cu excepţia
cazurilor pentru care prezentul titlu prevede altceva.
(2) Active de capital sînt:
a) acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;
b) titlurile de creanţă;
c) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vîndută la un preţ ce
depăşeşte baza ei valorică ajustată;
d) terenurile;
e) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.
(3) Dreptul de a obţine venituri din activele de capital pe parcursul unei perioade ce depăşeşte
10 ani se consideră active de capital, dacă este tratat separat.
(4) Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau altui mod de înstrăinare (scoatere din uz)
a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti şi valoarea evaluată la preţul de
piaţă a activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.
(5) Mărimea creşterii de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de
înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul sumei încasate
în raport cu baza valorică a acestor active.
(6) Mărimea pierderilor de capital suportate în urma vînzării, schimbului sau altei forme de
înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul bazei valorice a
acestor active în raport cu venitul obţinut.
(7) Suma creşterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de
capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal.
17.Reguli de evidenta a veniturilor si cheltuielilor aferente persoanelor fizice si juridice
Conform reglementărilor Codului fiscal al RM, pentru evidența veniturilor și cheltuielilor în
scopuri fiscale sunt prevăzute următoarele metode de evidenţă:
a) pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă;
b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă sau
contabilitatea de angajamente;
c) pentru persoanele juridice – contabilitatea de angajamente.

Prin contabilitate de casă se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în mijloace băneşti sau sub formă
de proprietate materială;
b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu
excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării
corecte a venitului.
Prin contabilitatea de angajamente se înţelege metoda conform căreia:
a) venitul este raportat la anul fiscal în care a fost cîştigat;
b) deducerea se permite în anul fiscal în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile
ori au fost efectuate alte plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la un alt
an fiscal în scopul reflectării corecte a venitului;
c) pierderile aferente returnării activelor livrate în anii precedenţi, sumele reducerii de preţ,
disconturilor şi rabaturilor acordate/primite în perioada de gestiune pentru livrările/achiziţiile
efectuate în anii precedenţi se raportează şi se deduc respectiv în scopuri fiscale în anul fiscal în
care acestea au fost constatate şi/sau calculate, şi/sau acordate.
Contribuabilul care foloseşte contabilitatea angajamentelor nu are dreptul să facă nici un fel de
deduceri pînă la momentul efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană
interdependentă care foloseşte contabilitatea de casă. În scopul reflectării corecte a venitului de
pe urma activităţii de întreprinzător, organul fiscal este în drept să ceară persoanei care practică
afaceri de proporţii folosirea contabilităţii de angajamente.
În cazul în care contribuabilul îşi schimbă metoda de evidenţă, corectările corespunzătoare în
articolele care reflectă venitul, deducerile, trecerile în cont şi alte operaţiuni se fac astfel încît
nici un articol să nu fie omis sau să se repete. Dacă schimbarea metodei de evidenţă duce la
majorarea venitului impozabil al contribuabilului în chiar primul an fiscal de aplicare a noii
metode, atunci mărimea excedentului care rezultă exclusiv din schimbarea metodei de evidenţă
se distribuie în părţi egale pe anul fiscal curent şi pe fiecare din următorii doi ani. Veniturile şi
cheltuielile rezultate din trecerea de la Standardele Naţionale de Contabilitate la IFRS nu sînt
recunoscute în scopuri fiscale. Diferenţele rezultate din tranziţia la Standardele Naţionale de
Contabilitate în vigoare din 1 ianuarie 2014 nu se recunosc în scopuri fiscale. În cazul
contractelor (acordurilor) pe termen lung, persoanele care aplică metoda contabilităţii de
angajamente ţin evidenţa venitului, deducerilor, trecerilor în cont şi a altor operaţiuni aferente
acestor contracte după metoda procentajului îndeplinit. Prin contract (acord) pe termen lung se
înţelege orice contract cu privire la producere, construire, instalare sau montare încheiat pe un
termen de cel puţin 24 de luni. Evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor se face, în modul
stabilit de Guvern, în anul fiscal cuprins în termenul de acţiune al contractului (acordului) pe
termen lung, pe baza determinării procentajului de îndeplinire a lucrărilor prevăzute de contract
(acord) pe parcursul anului respectiv. Declaraţiile cu privire la impozitul pe venit pentru anul
respectiv, cu excepţia anului în care expiră contractul (acordul), se perfectează prin metoda
procentajului îndeplinit.

18.Impozitarea unor categorii de contribuabili

Conform prevederilor Cf al RM există anumite categorii de contribuabili care sunt avantajați prin
anumite privilegii fiscale, executînd prevederile legislaţiei în vigoare. Aceste categorii de
contribuabili includ:
- Agenţii economici rezidenţi ai zonelor economice libere - impozitarea rezidenţilor zonelor
economice libere are următoarele particularităţi:
a) impozitul pe venitul rezidenţilor obţinut de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii
Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau obţinut de la livrarea
mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor
economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export se percepe în proporţie de
50% din cota stabilită în Republica Moldova;
b) impozitul pe venitul de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă, cu excepţia celei
stabilite la lit.a), se percepe în proporţie de 75% din cota stabilită în Republica Moldova;
c) rezidenţii care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea
infrastructurii zonei economice libere un capital echivalent cu cel puţin un milion de dolari SUA
sînt scutiţi, pe o perioadă de 3 ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului în care a
fost atins volumul indicat de investiţii, de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara
teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică
liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alţi rezidenţi ai
zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export;
d) rezidenţii care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea
infrastructurii zonei economice libere un capital echivalent cu cel puţin 5 milioane de dolari
SUA sînt scutiţi, pe o perioadă de 5 ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului în
care a fost atins volumul indicat de investiţii, de plata impozitului pe venitul de la exportul în
afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona
economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alţi
rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export. Modul
de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.
- Activitatea de asigurare/reasigurare - se permite deducerea indemnizaţiilor de asigurare şi
despăgubirilor de asigurare, precum şi a altor plăţi efectuate de către asigurător/reasigurator în
favoarea asiguratului/persoanei terţe sau beneficiarului asigurării şi/sau reasiguratului, în
conformitate cu contractul de asigurare şi/sau de reasigurare încheiat.nSe permite deducerea
cheltuielilor asigurătorului legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice, în
modul stabilit de Guvern.

Se scutesc de plata impozitului:

- Autorităţile publice şi instituţiile publice;
- Instituţiile medico-sanitare publice şi private - pe venitul obţinut din activitatea prestatorilor de
servicii medicale legate de realizarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă
medicală (conform contractelor încheiate cu Compania Naţională de Asigurare Medicală);
- Administraţia zonei economice libere;
- Instituţiile de învăţămînt publice şi private - pe venitul obţinut din desfăşurarea nemijlocită a
procesului de învăţămînt conform Codului educaţiei;
- Organizaţiile necomerciale sînt scutite de plata impozitului pe venit în cazul în care corespund
următoarelor cerinţe:
a) sînt înregistrate sau create în conformitate cu legislaţia şi desfăşoară activitate în
corespundere cu obiectivele prevăzute în statut, în regulament sau într-un alt document de
constituire;
b) în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire este indicată interdicţia privind
distribuirea mijloacelor cu destinaţie specială, a altor mijloace şi venituri rezultate din activitatea
statutară sau a proprietăţii între fondatori şi membri ai organizaţiei sau între angajaţii ei, inclusiv
în procesul reorganizării şi lichidării organizaţiei necomerciale;
c) mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară,
proprietatea organizaţiei sînt utilizate în scopurile prevăzute de statut, de regulament sau de alt
document de constituire;
d) nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea
statutară sau proprietatea în interesul unui fondator sau membru al organizaţiei ori în interesul
unui angajat, cu excepţia plăţilor salariale îndreptate în favoarea acestuia;
e) nu susţin partidele politice, blocurile electorale sau candidaţii la funcţii în cadrul autorităţilor
publice şi nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din
activitatea statutară sau din proprietate pentru finanţarea acestora.
Dreptul la scutirea de plata impozitului pe venit se realizează prin cererea depusă de către
organizaţia necomercială la organul teritorial al Serviciul Fiscal de Stat. Perioada de scutire
începe cu perioada fiscală în care a fost depusă cererea privind scutirea de plata impozitului pe
venit dacă cererea privind scutirea de plata impozitului pe venit a fost depusă pînă la data de 31
decembrie a anului fiscal de gestiune. Nu este necesară depunerea repetată a cererii în perioadele
ulterioare primei perioade fiscale.
- Întreprinderile create de societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor;
- Asociaţiile de economii şi împrumut se scutesc de plata impozitului;
- Organizaţiile sindicale şi patronale;
- Organizaţiile statelor străine, organizaţiile internaţionale şi personalul acestora, în conformitate
cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, este scutit de impozit venitul
obţinut de:
a) misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, membrii
personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare, inclusiv personalul administrativ,
tehnic şi personalul de serviciu, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei
(dacă nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica
Moldova);
b) reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, membrii
personalului acestora, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei (dacă nu sînt
cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica Moldova).
19.Regimul fiscal in cazul lichidarii sau reorganizarii agentului economic.Perioada fiscala a
impozitului pe venit
Contribuţiile la capital
(1) Contribuţiile cu active la capitalul agentului economic în schimbul cotei de participaţie în
capitalul lui nu sînt supuse impozitării.
(2) Pentru persoana care a contribuit cu active, baza valorică a titlului de proprietate (acţiuni,
certificat de participaţie, alt document ce confirmă participarea în capitalul agentului
economic) este egală cu baza valorică ajustată a activelor transmise ca contribuţie.
Plăţile efectuate de agenţii economici
(1) Dacă agentul economic efectuează plăţi în natură acţionarilor (asociaţilor) săi conform cotei
de participaţie a acestora (dividende, plăţi în cazul lichidării, sau sub altă formă), atunci se ţine
cont de creşterea sau pierderea de capital ca şi cum această proprietate a fost vîndută acţionarului
(asociatului) de către agentul economic la preţul ei de piaţă.
Lichidarea agentului economic
(2) În cazul lichidării agentului economic:
a) agentul economic tratează creşterea sau pierderile de capital ca şi cum proprietatea
distribuită sub formă de plăţi la lichidare ar fi fost vîndută la preţul ei de piaţă;
b) beneficiarii proprietăţii distribuite sînt trataţi astfel ca şi cum ei au schimbat cotele lor de
participaţie în capitalul agentului economic lichidat pe o sumă egală cu valoarea de piaţă a
proprietăţii obţinute.
(3) La lichidarea filialei (întreprinderii-fiică), întreprinderea de bază nu ia în considerare
creşterea sau pierderile de capital de pe urma vînzării proprietăţii filialei
(întreprinderii-fiică) lichidate.
(4) O întreprindere se consideră întreprindere-fiică dacă întreprinderea de bază exercită controlul
asupra ei pe parcursul întregii perioade de lichidare, în condiţiile art.55 alin.(2).
(5) Termenul de încheiere a procesului de lichidare a agentului economic,precum şi alte
cerinţe privind îndeplinirea condiţiilor de lichidare a acestuia se stabilesc în conformitate cu
legislaţia.
Reorganizarea agentului economic
1) Se consideră reorganizare a agentului economic fuziunea (contopirea şi absorbţia),
dezmembrarea (divizarea şi separarea) sau transformarea agentului economic.
(2) În înţelesul prezentului titlu, este echivalentă cu reorganizarea prevăzută la alin.(1):
a) obţinerea controlului asupra unui agent economic numai în schimbul cotelor-părţi care acordă
dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat;
b) procurarea practic a tuturor activelor agentului economic numai în schimbul cotelor-părţi
care asigură dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat.
(2.1) În sensul prezentului capitol, prin control se înţelege deţinerea în capitalul agentului
economic a unei cote de participaţie, în care se includ:
a) cel puţin 80% din drepturile de vot decisiv ale tuturor formelor de participare cu drept de vot
decisiv;
b) cel puţin 80% din numărul total de acţiuni în cazul oricărei alte forme de participare.
(3) În cazul reorganizării, agentul economic cumpărător preia metoda de evidenţă a
agentului economic procurat împreună cu stocurile sale de mărfuri şi materiale, pierderile
reportate în viitor, conturile dividendelor şi alte atribute legate de impozitare, astfel încît agentul
economic cumpărător se substituie celui procurat în ce priveşte aceste atribute.
(3.1) În cazul în care, în rezultatul reorganizării, mijloacele fixe se transmit de la agentul
economic supus reorganizării către alt agent economic în reorganizare, baza valorică a acestor
mijloace fixe la data transmiterii (valoarea de ieşire/intrare) va reprezenta baza lor valorică,
înregistrată în evidenţa contabilă a agentului economic supus reorganizării la începutul perioadei
de gestiune în care are loc reorganizarea.
(4) Reorganizarea agenţilor economici poate fi calificată sau necalificată, fapt determinat de
organele fiscale.
(5) Reorganizare calificată înseamnă reorganizarea, deplină sau parţială, a unui agent economic
conform unui plan de reorganizare aferent activităţii de întreprinzător, reorganizare ce
nu are ca scop sau rezultat evaziunea fiscală a oricărui agent economic sau acţionar (asociat).
Regulile în cazul lichidării sau reorganizării agentului economic
(1) În cazul lichidării sau reorganizării agentului economic:
a) un grup de operaţiuni conexe se consideră o singură operaţiune;
b) forma operaţiunilor nu are importanţă în cazurile cînd ea nu afectează esenţa acestor
operaţiuni;
c) orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent
economic şi a tuturor activelor sale;
d) dacă organul fiscal stabileşte că una sau mai multe părţi participante la operaţiune nu sînt
rezidente, atunci mărirea capitalului, lichidarea sau reorganizarea agentului economic poate fi
tratată drept operaţiune în care nu are loc recunoaşterea creşterii sau pierderilor de capital.
(2) În cazul reorganizării calificate:
a) baza valorică a proprietăţii agentului economic reorganizat se consideră baza valorică a acestei
proprietăţi nemijlocit înainte de reorganizare;
b) redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în
reorganizare nu se impozitează; însă
c) orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în
reorganizare), care nu constituie o cotă de participaţie în capitalul oricărei părţi se consideră plată
în folosul beneficiarului.
(3) Parte implicată în reorganizare este:
a) agentul economic cumpărător – agentul care procură cote de participaţie (sau active) în alt
agent economic;
b) agentul economic procurat – agentul ale cărui cote de participaţie (sau active) se procură;
c) orice agent economic care apare ca rezultat al reorganizării;
d) agentul economic cote de participaţie (sau active) în care au fost procurate de la alt agent
economic în cadrul reorganizării.
(4) În cazul distribuirii cotelor de participaţie în capitalul părţii implicate în procesul de lichidare
sau în reorganizarea calificată unor acţionari (asociaţi) ai acestei părţi, plata respectivă nu se
impozitează.

20.Regimul fiscal pentru dividente

Articolul 80. Impozitarea dividendelor
(1) Agentul economic achită dividende acţionarilor (asociaţilor) săi din venitul rămas după
impozitare.
Articolul 801. Achitarea prealabilă a impozitului în cazul repartizării dividendelor
(1) Persoanele specificate la art.90 care achită dividende acţionarilor (asociaţilor) săi pe
parcursul anului fiscal achită ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din profitul anului
fiscal în curs, din care se vor achita dividende.
(2) Suma impozitului achitată de agentul economic conform alin.(1) este trecută în cont ca
impozit aplicat venitului impozabil al agentului economic respectiv pentru anul fiscal în care a
fost făcută achitarea.
(3) Dacă, în vreun an fiscal, trecerile în cont, permise agentului economic în conformitate
cu alin.(2), depăşesc suma impozitului pe venit în anul respectiv, diferenţa va fi compensată
conform modului stabilit în art.175 şi 176.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică agenţilor economici impozitaţi conform
regimului fiscal stabilit la cap.71.

21. Perioada fiscala a impozitului pe venit .Modalitatea de declarare si de plata a

impozitului pe venit
Prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înţelege anul calendaristic la încheierea căruia
se determină venitul impozabil şi se calculează suma impozitului care trebuie achitată. Pentru
întreprinderile nou-create, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării
întreprinderii pînă la finele anului calendaristic. Pentru întreprinderile lichidate sau reorganizate,
perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data radierii
întreprinderii din Registrul de stat. În cazul agenților economici subiecți ai sectorului micului
business, prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină
venitul din activitatea operaţională. Agenţii economici sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 25
martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:
a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform Codului fiscal, pentru anul
respectiv; sau
b) impozitul ce urma să fie plătit, conform Codului fiscal, pentru anul precedent.
Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), obligate să achite impozitul în rate,
dispun de dreptul de a achita impozitul în două etape: 1/4 din suma impozitului calculat – pînă la
25 septembrie şi 3/4 din această sumă – pînă la 25 decembrie ale anului fiscal. Articolul 83 al
Codului fiscal, impune persoanele juridice rezidente, formele organizatorice rezidenţi cu statut
de persoană fizică şi socieăţile, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat
care are cel mult 20 de membri rezidenţi şi corepunde repartizării proporţionale ale veniturilor şi
pierderilor între proprietari, să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit. Declarația cu
privire la impozitul pe venit are următoarele forme: forma VEN 12, forma UNIF 14, forma
IVAO. Declaraţia cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societăţii
se completează în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe
lîngă Ministerul Finanţelor, potrivit formei aprobate de acesta, şi se prezintă Serviciul Fiscal de
Stat nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.
Dacă contribuabilul persoană juridică, reprezentanţa permanentă, forma organizatorică cu statut
de persoană fizică, potrivit legislaţiei, îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana
responsabilă a acestuia este obligată, în termen de 25 de zile de la încetarea activităţii, să
informeze despre aceasta în scris organul teritorial al Serviciului Fiscal de Stat şi, în termen de 6
luni de la luarea deciziei de încetare a activităţii, să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe
venit pentru întreaga perioadă a anului de gestiune pe parcursul căruia, potrivit legislaţiei, a
desfăşurat activitate de întreprinzător. În cazul depistării de către contribuabil, după 25 martie în
declaraţia prezentată organelor fiscale sau în documentul cu privire la venitul societăţii, a
greşelilor care au drept consecinţă necesitatea introducerii corectărilor în declaraţia fiscală sau în
documentul cu privire la venitul societăţii, contribuabilul are dreptul să, o dare de seamă
corectată.

Darea de seamă fiscală cu privire la impozitul pe venit se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu,
metode automatizate de raportare electronică.

22.Subiectii si obiectele impozitului pe venit retinut la sursa de plata

Impozitul reţinut la sursa de plată poate fi definit ca o plată obligatorie, directă cu titlu gratuit
transferat în bugetul de stat prin intermediul terţelor persoane. Subiecţi ai impunerii la sursa de
plată sînt:
- cetaţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii;
- agenţii economici (rezidenţi şi nerezidenţi).
- antreprenorii independenţi –care sunt reprezentaţi de orice persoană fizică care este înregistrată
ca subiect al activităţii de întreprinzător conform legislaţiei în vigoare, şi prestează servicii sau
efectuează lucrări din numele propriu.
Antreprenorul independent se consideră lucrător salariat, dacă corespunde la două sau mai multe
din urmatoarele cerinţe:
- este angajat să presteze servicii în baza contractului privind acordarea serviciilor încheiat între
beneficiarul de servicii şi antreprenorul independent;
- este angajat pentru a indeplini careva servicii prin ordinul emis de beneficiarul de servicii;
- este obligat să activeze, conform unui regim administrativ stabilit de beneficiarul de servicii
pentru lucrătorii săi salariaţi;
- remunerarea pentru serviciile acordate nu i se efectuează pe contul curent;
Obiect al impunerii la sursa de plata este:
- pentru cetăţeni – venitul îdreptat spre achitare în folosul lor sub formă de salarii (inclusiv prime
si facilităţi), exceptînd scutirile la care au dreptul salariaţii, precum şi venitul îndreptat spre
achitare sub formă de alte surse de venit impozabile;
- pentru antreprenorii independenţi, definiţi ca lucrători salariaţi - sumele îndreptate spre achitare
de catre patron în folosul acestora pentru prestarea serviciilor sau efectuarea lucrărilor, precum şi
facilităţile acordate;
- pentru agenţii economici rezidenţi – sumele royalty şi plăţilor pentru serviciile impozabile la
sursa de plată.

22.Retinerea impozitului pe venit din salariu si din alte plati effectuate de catre patron in
folosul angajatului
Fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate de
patron) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din
aceste plăţi un impozit în mărime de: 7% - dacă venitul impozabil nu depăşeşte suma de 29640
lei; 18% - dacă venitul impozabil depăşeşte suma de 29640 lei.
Impozitarea venitului salariaţilor se face pe trepte. La categoria facilităţilor acordate de patron se
includ:
1) plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale şi plăţile
în favoarea angajatului efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor la bugetul asigurărilor
sociale de stat şi la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi a plăţilor
aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile
profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern. Ca plăţi acordate angajatului
de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sînt considerate plăţile pentru
tratamentul angajatului, soției (soțului) acestuia (acesteia) sau a rudei sale, întreţinerea copiilor
angajatului într-o instituţie preşcolară sau şcolară, compensarea cheltuielilor pentru procurarea
sau întreţinerea de către angajator a locuinţei, automobilului și a altor bunuri ale acestuia etc. Nu
se consideră facilităţi acordate angajatului cheltuielile suportate şi determinate de angajator
pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit prin
Hotărîrea Guvernului nr. 144 din 26 februarie 2014;
2) suma anulată a datoriei angajatului faţă de patron - la aceste venituri se atribuie anularea
sumelor nerambursate de angajat ale creditelor sau împrumuturilor, a dobînzilor pentru credite şi
împrumuturi, precum şi a altor datorii ale angajatului;
3) suma plătită suplimentar de către patron la orice plată a angajatului pentru locuinţa acordată
de către patron;
4) suma dobînzii obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de bază (rotunjită pînă la următorul procent
întreg) stabilite de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului
fiscal de gestiune faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către patron
angajatului, în funcţie de termenul lor de acordare. Referitor la cheltuielile suportate şi
determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului,
conform Hotărîrii Guvernului nr. 144 din 26 februarie 2014 angajatorul este în drept să deducă
cheltuielile suportate pentru transportul organizat al angajaţilor în limita maximă a plafonului
mediu de 25 lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată de către angajaţii
transportaţi. Acest plafon valoric se calculează ca raport dintre cheltuielile lunare suportate de
către angajator pentru transportul organizat al angajaţilor şi numărul de angajaţi transportaţi în
decurs de o lună înmulţit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a
angajaţilor. Angajatorul, la care salariul mediu lunar brut este egal sau depăşeşte ¾ din
cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an, este în drept să
deducă cheltuielile pentru hrana organizată a angajaţilor. În acest sens, salariul mediu lunar brut
se calculează reieşind din fondul lunar de salarizare a angajatorului raportat la numărul mediu
scriptic de angajaţi în luna respectivă. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru
studiile profesionale / de perfecţionare profesională, suportate în folosul angajaţilor pe parcursul
anului fiscal, cu condiţia că asemenea cheltuieli sînt suportate exclusiv în cadrul activităţii de
întreprinzător şi reieşind din necesitatea acestor studii / perfecţionări pentru categoria şi
specificul de activitate a angajaţilor. Deducerea cheltuielilor nominalizate este posibilă prin
anexarea documentelor justificative care confirmă suportarea acestor cheltuieli.
Astfel, fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă), după modificările fiscale din 2016 are
dreptul la o scutire personală în sumă de 10128 lei pe an. Suma scutirii personaleva constitui
15060 lei pe an pentru orice persoană care:
a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E.
Cernobîl;
b) este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E.
Cernobîl;
c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă
pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de
luptă din Republica Afghanistan.
d) este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale
şi a independenţei Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica
Afghanistan;
e) este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II;
f) este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară
(denumită scutire pentru soţ/soţie) în sumă de 10128 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu
beneficiază de scutire personală. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice
persoană care întruneşte condiţiile pentru a dispune de scutire majorată (15060) are dreptul la o
scutire suplimentară în sumă de 15060 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de
scutire personală. Scutire acordată soţului (soţiei) se va aplica din luna următoare lunii în care au
apărut circumstanţele necesare pentru exercitării acestui drept. Contribuabilul (persoană fizică
rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 2256 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută,
cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 10128 lei anual.
Persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului
(părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii) ori invalid din copilărie rudă de gradul doi în
linie colaterală;
b) are un venit ce nu depăşeşte suma de 10128 lei anual. Tutorele şi curatorul minorilor în vîrstă
de la 14 la 18 ani au dreptul la o scutire suplimentară în mărimea cuvenită, în funcţie de caz,
pentru fiecare persoană aflată sub tutelă şi/sau curatelă. Scutirea pentru persoanele întreţinute se
acordă din luna următoare lunii apariţiei acestui drept în condiţiile respectării cerinţelor
prevăzute.
În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii care urmează a fi acordată angajatului,
ultimul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să
prezinte patronului cererea privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu la
care are dreptul, anexînd la ea documentele certificatoare a acestui drept. Scutirile la care are
dreptul angajatul se acordă sau se anulează începînd cu luna următoare celei în care a fost depusă
(retrasă) cererea. Angajatul care nu-şi schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte
patronului anual cererea şi copiile (extrasele) din documentele corespunzătoare, cu excepţia
cazurilor în care angajatul obţine dreptul la scutiri suplimentare sau pierde dreptul la anumite
scutiri. Copiile (extrasele) documentelor angajatului prezentate anterior se compară de către
patron pînă la începutul fiecărui an fiscal, cu originalele, pentru a verifica dacă nu au intervenit
unele schimbări în acestea. Fără a depune cererea, angajatul trebuie să prezinte, anual,
documentele cu termen de valabilitate limitat (de exemplu, confirmarea soţiei (soţului) privind
transmiterea scutirii). În cazurile în care angajatul n-a prezentat cererea, n-a indicat corect în
cerere scutirile la care pretinde sau n-a anexat la cerere documentele justificative, precum şi în
cazurile în care îşi retrage cererea, se consideră că angajatul nu pretinde la scutiri, iar patronul
calculează şi reţine impozitul din veniturile îndreptate spre achitare, fără acordarea scutirilor.
Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul angajatul sau
intervin anumite modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, a codului
fiscal, a domiciliului etc.), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la
data efectuării schimbării, o nouă cerere semnată de el, anexînd documentele justificative
corespunzătoare. Noua cerere se prezintă pe parcursul anului fiscal în cazurile în care angajatul:
1) obţine dreptul la scutiri sau a decis să beneficieze de scutirile la care are dreptul, însă de care
nu a beneficiat pînă la prezentarea cererii noi;
2) pierde dreptul sau renunţă benevol la scutirea pentru soţ (soţie) ori la scutirile pentru
persoanele întreţinute;
3) obţine sau pierde dreptul la scutirea personală majoră prevăzută la art.33 alin.(2) din Codul
fiscal;
4) îşi schimbă numele şi/sau codul fiscal.
Noua cerere depusă de angajat trebuie să conţină informaţia privind scutirile la care i s-a păstrat
dreptul şi scutirile suplimentare la care a obţinut dreptul. Scutirile la care are dreptul
contribuabilul rezident al Republicii Moldova se acordă fie la locul de muncă de bază, fie la
locul de muncă prin cumul. Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv
întreprinderea individuală şi gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care,
conform legislaţiei în vigoare, se ţine în evidenţă carnetul de muncă al angajatului. Munca prin
cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci,
permanente sau temporare, în afara orelor de program, pe baza unui contract individual de
muncă distinct. Lucratorului care nu şi-a folosit în anul fiscal precedent scutirile la care a avut
dreptul, din cauza neachitării de către patron a salariului, aceste scutiri se acorda la data achitării
restanţelor la salariu.

23.Retinerea impozitului pe venit din alte plati decit salariu

Conform prevederilor codului fiscal al RM la categoria impozitelor reţinute la sursa de plată din
alte plăţi decît salariul pot fi atribuite:
- impozitul reţinut din dobînzi - fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice, cu
excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), este obligat să
reţină din fiecare dobîndă să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 15% din plată. -
reţinerea din alte plăţi efectuate în folosul rezidentului
- Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente
de întreprinzător, reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate
publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7%
din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de
întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe
veniturile impozabile obţinute de către aceasta. Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 7%
din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta, atribuite la
venituri neimpozabile, din plăţile pentru care sunt stabilite alte cote de impozitare la sursa de
plată precum şi din suma arendei terenurilor agricole şi/sau înstrăinării activelor de capital ale
persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova conform contractelor de leasing, lease-back,
gaj, ipotecă şi/sau în cazurile de înstrăinare forţată a activelor de capital.
- Persoanele juridice reţin şi achită la buget un impozit în mărime de: a) 6% din dividende,
inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, cu excepţia celor aferente profitului nerepartizat
obţinut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv; b) 15% din dividende, inclusiv sub formă de
acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–2011
inclusiv; c) 15% din suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din
repartizarea profitului net şi/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acţionari
(asociaţi) în perioadele fiscale 2010–2011 inclusiv, în conformitate cu cota de participaţie depusă
în capitalul social. - 12% din suma de royalty achitat în folosul persoanelor fizice;
- Fiecare plătitor de cîştiguri urmează să reţină şi să verse la buget un impozit în mărime de: a)
18% din cîştigurile de la jocurile de noroc, cu excepţia cîştigurilor de la campaniile promoţionale
şi/sau din loterii; b) 18% din cîştigurile de la campaniile promoţionale şi/sau din loterii, în partea
în care valoarea fiecărui cîştig depăşeşte 10% din scutirea personală, dar nu depăşeşte 50 mii lei;
c) 25% din cîştigurile de la campaniile promoţionale şi/sau din loterii, în partea în care valoarea
fiecărui cîştig este egală sau depăşeşte 50 mii lei;
- Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente
de întreprinzător, reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate
publică şi instituţie publică, reţine un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către
persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie
şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia
arendei terenurilor agricole.
- Subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit
altor persoane fizice în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate
imobiliară, achită impozit în mărime de 5% din valoarea contractului. Persoanele menţionate sînt
obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat
la organul fiscal în raza căruia sînt deservite. Acest impozit se achită lunar cel tîrziu la data de 2
a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în
folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a
doua zi din momentul încheierii contractului.
Suma impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget.
- Agenții economici reţin un impozit în mărime de 2% din plăţile efectuate în folosul persoanei
fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe
veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei din fitotehnie şi horticultură în
formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din nuci, şi a producţiei din zootehnie
în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, cu excepţia laptelui natural.
- Reţinerile din veniturile nerezidentului se efectuează în mărime de: a) 15% - din dividende,
inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele
fiscale 2008–2011 inclusiv;; b) 12% - din plăţile direcţionate spre achitare nerezidentului în
formă monetară şi nemonetară acordate acestuia, a căror sumă nu este deductibilă în scopuri
fiscale : comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor, creşteri de capital etc. (art. 71); c) 6% -
din dividendele, inclusiv cele sub formă de acţiuni sau cote-părţi plătite de un agent economic
rezident. În conformitate cu articolul 901 din codul fiscal, se efectuează reținerea finală a
impozitului pe venit pentru următoarele surse de venituri: • veniturile de la transmiterea în
posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu
excepţia arendei terenurilor agricole; • dividende; • royalty • cîştigurile de la jocurile de noroc; •
cîştigurile de la campaniile promoţionale şi/sau din loterii; • veniturile aferente livrării producţiei
din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din
nuci, şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, cu excepţia
laptelui natural. Reținerea finală scuteşte beneficiarul cîştigurilor şi veniturilor nominlizate de la
includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.

24.Achitarea impozitelor retinute la sursa de plata si prezentarea documentelor privind

platile si/sau impozitele retinute
Dreptul de a prezenta declaraţia cu privire la impozitul pe venit îl au toţi contribuabilii. Sînt
obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit: a) persoanele fizice rezidente
(cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi
acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului; b) persoanele
fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, inclusiv membrii
societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care nu au obligaţii privind achitarea
impozitului, dar:
- obţin venit impozabil din surse altele decît salariul, cu excepţia cazurilor în care obţin venituri
impozabile doar din plăţile primite conform art.90 (impozitate la sursa de plată cu 7%), care
depăşeşte suma scutirii personale de 10128 lei pe an;
- obţin venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 29640 lei pe an, cu
excepţia persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;
- obţin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă
totală depăşeşte 29640 lei pe an;
- obţin venit impozabil care depăşeşte suma de 29640 lei pe an doar din plăţile primite conform
art.90;
Impozitul reţinut la sursa de plată se achită la buget de către persoana care a efectuat reţinerea
pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plăţile. Dările de seamă fiscale
privind veniturile achitate şi impozitul pe venit reţinut la sursa de plată se prezintă de către
plătitorii veniturilor organului fiscal teritorial pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au
fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă care se prezintă pînă la data de 25 a lunii
următoare încheierii anului fiscal cu informaţie detaliată despre fiecare persoană pentru care s-a
reţinut impozitul în parte. Persoanele care sînt obligate să reţină impozitul din salariu, royalty şi
alte plăţi vor prezenta organului fiscal teritorial, pînă la data de 25 a lunii următoare încheierii
anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi
codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi
suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut. Această dare de seamă va include şi datele
despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă precum şi sumele veniturilor
achitate în folosul lor.

25.Esenta TVA,subiectii si obiectul impunerii cu TVA .Cotele TVA

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A) este un impozit indirect, care se aplică asupra cifrei de
afaceri. În Republica Moldova reprezintă un impozit general de stat. Prin intermediul T.V.A se
colectează la buget o parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor
executate) în republică sau importate.
T.V.A. a fost instituită în RM la 01.01.1992, înlocuind impozitul pe circulaţia mărfurilor. Pe tot
parcursul de existenţă T.V.A. a suferit multiple modificări care în mod direct şi indirect influenţa
negativ activitatea economică a agenţilor economici şi situaţia materială a populaţiei.
În scopul de a stabiliza acest impozit a fost adoptat un nou conţinut al legislaţiei şi reflectat în
Codul Fiscal al RM (Titlul III). Conform prevederilor titlului III al codului fiscal subiecţi
impozabili cu T.V.A. sunt:
  persoanele fizice şi juridice care efectuiează livrări impozabile pe piaţa internă şi la
export şi sunt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile CF
(art. 112);
 persoanele fizice şi juridice care importa mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care
importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depăşeşte limitele
stabilite de legislaţia în vigoare, indiferent de faptul înregistrării în calitate de subiect al
T.V.A. pe teritoriul RM
 persoanele fizice şi juridice , care importă servicii considerate ca livrări impozabile
efectuate de persoanele menţionate.
Obiectele impozabile constituie:
Livrarea de către subiecţii impozabili a mărfurilor şi serviciilor, care reprezintă rezultatul
activităţii lor de întreprinzător în RM.
 Livrare de mărfuri se consideră: transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor
prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială;
achitarea salariului în expresie naturală; alte plăţi în expresie naturală; transmiterea
mărfurilor puse în gaj în proprietatea deţinătorului gajului
 Livrare (prestare) de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor materiale şi
nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă; transmiterea
dreptului (inclusiv pe bază de leasing) privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu
plată parţială sau gratuit; executarea lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de
cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări.
Exportul mărfurilor şi serviciilor
 Export de mărfuri contituie scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al RM în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
 Export de servicii reprezintă prestarea de către persoanele juridice şi fizice rezidenţi ai
RM persoanelor juridice şi fizice nerezidenţi ai RM de servicii, al căror loc de livrare nu
este RM
Importul mărfurilor şi serviciilor în RM, cu excepţia mărfurilor de consum personal importate de
persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.
 importul de mărfuri constituie introducerea mărfurilor pe teritoriul RM în conformitate
cu legislaţia vamală în vigoare.
 importul de servicii reprezintă prestarea serviciilor de către persoanele fizice şi juridice
aflate în afara RM persoanelor fizice şi juridice, rezidente sau nerezidente ai RM, pentru
care locul de livrare se consideră RM.
Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.
 cota de 20%, numită şi cota standard;
 cota zero ( 0%);
 cote reduse de 8%
 cote reduse de 6%.
Cota standard se aplică asupra:
 tuturor livrărilor impozabile efectuate în RM.
  importurilor de mărfuri şi servicii.
Cota zero se aplică conf.art.104 la:
 mărfurile şi serviciile exportate;
 toate tipurile de transport internaţional de mărfuri şi pasageri;
 energia electrică destinată populaţiei livrată de către întreprinderile producătoare reţelelor
de distribuţie, precum şi energia electrică livrată populaţiei de către reţelele de distribuţie;
energia termică şi apa caldă destinate populaţiei livrate de către întreprinderile
producătoare reţelelor de distribuţie, precum şi energia termică şi apa caldă destinate
populaţiei livrate de către întreprinderile producătoare şi reţelele de distribuţie,
întreprinderile de termoficare locale, cazangerii, staţii termice şi staţii-grup;
 mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor
misiuni asimilate lor în RM, precum şi a uzului sau consumului personal al membrilor
personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi a membrilor familiei
care locuiesc împreună cu ei, pe bază de rec i proci late, în modul stabilit de Guvern;
 mărfurile şi serviciile organizaţiilor internaţionale în limitele acordurilor la care RM este
parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în iegaa bugetului pe anul fiscal
respectiv;
 lucrările de construcţie a locuinţelor efectuate prin metoda ipotecară;
 mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă din afara leriionului vamal al
Republicii Moldova, livrate din zona economică libera in ai ara teritoriului vamal al RM,
livrate în interiorul zonei economice libere, precum şi cele livrate între rezidenţii
diferitelor zone economice libere ale RM. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe
restul teritoriului vamal al RM se impun cu TVA conform legislaţiei fiscale.
Cota redusa de 8% se aplica la:
 pîine şi produse de panificaţie;
 lapte şi produsele lactate,
 zahăr
 medicamente
livrate pe teritoriul RM, cu excepţia produselor alimentare pentru copii care sunt scutite de TVA.
Cota redusă de 6% se aplică la:
 gazele naturale şi gazele lichefiate, atât la cele importate, cât şi la cele livrate pe teritoriul
RM.

26.Inregistrarea ca platitor de TVA .Anularea inregistrarii ca platitor de TVA.Factura

fiscala.
Conform art. 112 al CF subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător, cu excepţia
autorităţilor publice, instituţiilor publice (finanţate din bugetul de stat, din bugetele locale şi din
bugetul asigurărilor sociale de stat), instituţiilor medico-sanitare şi deţinătorilor patentei de
întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al TVA, dacă el a efectuat într-o
perioadă de 12 luni consecutive livrări de mărfuri şi servicii în sumă ce depăşeşte 300000 lei (din
1.03.07), cu excepţia livrărilor scutite de TVA.
Subiectul care beneficiază de servicii de import a căror valoare, fiind adăugată la valoarea
livrărilor de mărfuri, servicii, efectuate pe parcursul oricăror 12 luni consecutive, depăşeşte 300
000 lei, atunci el este obligat să se înregistreze ca contribuabil al TVA

Subiectul trebuie să depună cerere la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia se află în decurs
de o lună din momentul în care a fost atins plafonul indicat. El se consideră înregistrat din prima
zi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Subiectul impozabil la înregistrare primeşte certificatul de înregistrare ca plătitor de
T.V.A. în care se indică:
 denumirea şi adresa juridică a subiectului impozabil
 codul fiscal al contribuabilului
 data înregistrării.
 prima perioada fiscala.
În cazul suspendării livrărilor supuse TVA, subiectul impozabil este obligat să informeze despre
aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat să anuleze înregistrarea
contribuabilului TVA.
În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămână
înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni,
volumul livrărilor nu a depăşit plafonul stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil
doreşte să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el
trebuie să dovedească că în viitor volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit
pentru înregistrare. În acest caz Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.
Serviciul Fiscal de Stat este în drept să anuleze de sine stătător înregistrarea contribuabilului
TVA în caul în care:
 valoare totală a livrărilor impozabile ale subiectului impunerii într-o oarecare perioadă de
12 luni consecutive nu a depăşit plafonul de 300 000 lei;
 subiectul impunerii nu a prezentat declaraţie privind TVA pentru fiecare perioadă fiscală.

Factura fiscala : formular cu regim special de inseriere si numerotare ce serveste ca : document pe baza caruia se
intocmeste instrumentul de decontare a produselor si marfurilor livrate, a lucrarilor executate sau a serviciilor
prestate, ca document de insotire a marfii pe timpul transportului, ca document justificativ de inregistrare in
contabilitatea furnizorului si a cumparatorului.

27.Livrari scutite de TVA.Livrari la cota zero

Livrările impozabile şi livrările scutite de T.V.A.

Orice livrare efectuată de către plătitorii de TVA care nu este livrare scutită de impozit constituie
livrare impozabilă. Toate livrările se impozitează la cota standard în vigoare, cu excepţia
livrărilor la cota zero şi cote reduse.
T.V.A. prevede scutiri pentru un şir de livrări (vezi mai detaliat p.1-30 din alin. (I), art. 103 CF).
T.V.A. nu se aplică:
Atît pentru livrările efctuate pe teritoriului RM cît şi la importul mărfurilor, serviciilor de către
subiecţii impozabili în cazul în care obiectul tranzacţiei îl constituie:
  locuinţa, pămîntul, arenda acestora, dreptul de livrare şi arendare a acestora (cu excepţia
plăţilor de comision)
 unele produse alimentare şi nealimentare pentru copii
 proprietatea de stat răscumpărată în procesul de privatizare
 proprietatea confiscată, fără stăpân, trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune,
comorile
 mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţământ legate de de procesul instructiv de
producţie şi educativ
 produsele de fabricaţie proprie în cantinele studenţeşti, şcolare şi altor instituţii de
învăţămînt, medicale, din sfera social-culturală finanţate parţial sau în întregime de la
buget
 producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lângă spitalele de psihiatrie
ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.
 serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrânilor
 serviciile medicale (cu excepţia celor cosmetologice)
 serviciile financiare
 serviciile poştale
 cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populaţiei
 serviciile prestate de transportul în comun urban, suburuban, interurban auto, feroviar,
fluvial
 producţia de carte şi publicaţiile periodice
 autoturismele şi autovehiculele
 activele materiale destinate includerii in capitalul statutar (social) a căror valoare pentru o
unitate este mai mare de 3000 lei şi durata utilă de funcţionare depăşeşte un an.
 altele
la importul:
 mărfurilor, la. introducerea pe teritoriul vamal şi plasarea în regimurile vamale de tranzit,
depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire,
renunţare în folosul statului;
 mărfurilor autohtone anterior exportate şi reîntroduse în termen de 3 ani în aceiaşi;
 mărfurilor plasate în regimul vamal de admitere temporară.
 mărfurilor plasate în regimul vamal de perfecţionare activă
 materiei prime, materialelor, articolelor de completare de către organizaţiile şi
întreprinderile societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor
 mărfurilor importate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale în cazul cînd
valoarea lor nu depăşeşte suma de 50 euro.
 mărfurilor, serviciilor destinate magazinelor ce deservesc în exclusivitate misiunile
diplomatice şi alte misiuni asimilate lor în RM şi personalul acestora.
  mărfurilor, serviciilor destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de
conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, pre'cum şi.pentru livrările de mărftm,
servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
Notă:
 mărfurilor străine li se aplică TVA la introducerea acestora pe teritoriul vamal şi plasarea
lor în regimul vamal de perfecţionare activă, cu restituirea ulterioară a sumei TVA
achitate la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare. TVA se
restituie în conformitate cu instrucţiunile IFPS, într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.
 la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport, se
restituie suma TVA achitată la introducerea acestor mărfuri pe teritoriul vamal într-un
termen ce nu depăşeşte 45 zile.

28.Modalitatea de calculare,trecerea in cont si procedura de restituire a TVA

Modul de calculare a obligaţiei fiscale a T.V.A.

Pentru determinarea T.V.A. ce trebuie achitată la buget pentru fiecare perioadă fiscală, este
necesar de calculat: T.V.A. - achitată sau care urmează a fi achitată de către consumatori pentru
mărfurile, serviciile livrate lor (TVA aferentă livrărilor) - TVA colectată;
T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor la procurarea bunurilor materiale şi la
prestarea serviciilor pe teritoriul RM, TVA pentru valorile materiale şi serviciile importate (TVA
aferent procurărilor) - T.V.A. deductibilă.
Obligaţia fiscală privind T.V.A. (T.V.A. ce trebuie achitată la buget) se determină în modul
următor:

TVA buget = TVA colectata -

TVA deductibilă

TVAcolectată şi TVAdeductibilă se calculează în baza Registrului de evidenţă a livrărilor şi Registrului

de evidenţă a procurărilor (care sunt completate în baza facturilor fiscale).
Dacă suma TVA deductibilă depăşeşte TVAcolectată într-o perioadă fiscală, adică
TVA ded. > TVA col,
atunci diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei TVA ce
urmează a fi dedusă din TVA colectată pentru perioada respectivă.
Exemplu. În luna aprilie agentul economic a efectuat următoarele operaţiuni:
 a realizat pe teritoriul RM produse în valoare de 50000 lei;
 a primit de la furnizori materie prirnă şi materiale în sumă de 180000 lei (inclusiv TVA);
 a importat marfă în sumă de 9000 lei (fără TVA).
Să se determine TVA ce trebuie achitată la buget pentru luna aprilie.
Rezolvare:
 TVA col = 50000 x 20/100 = 10000 lei
 TVA ded = (180000 x 20/ 1 20 +9000*20/100) = 31800 lei
  TVA bug = 10000 -31800 = - 21800 lei (se trece în cont pentru perioada următoare -
luna mai).
În cazurile în care agenţii economici au creanţe cu bugetul (TVA ded. > TVA col,) din cauza
livrărilor efectuate la cota zero sau la cote reduse, atunci TVA se restituie în conformitate cu
Instrucţiunea privind restituirea sumelor taxei pe valoarea adăugată nr. 188 din 17/11/2005 într-
un termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Dacă suma TVA deductibilă la întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie şi
întreprinderile ce prelucrează lapte şi produse lactate depăşeşte suma TVAcolectată, atunci
diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a TVA, înmulţită cu valoarea livrării ce
se impozitează la cota redusă.
Exemplu 1. În luna iunie fabrica de pîine a livrat produse la cota redusă de 8 % în sumă de
460000 lei. TVA aferentă acestor livrări (TVAcol) constituie: TVA col = 460000*8% = 36800
lei. TVA aferentă valorilor materiale procurate (TVA ded) în luna iunie a constituit 85000 lei,
Limita maximă pentru restituire TVA va constitui: 460000 *20% = 92000 lei. Insă, datorită
faptului că depăşirea sumei TVA deductibile supra TVA colectată este de numai de 48200 lei=
(85000-36800) spre restituire se va accepta numai 48200 lei şi nu 92000 lei.
Exemplu 2. În luna iunie fabrica de pîine a livrat produse la cota redusă de 8 % în sumă de
460000 lei. TVA aferentă acestor livrări (TVAcol) constituie: TVA col = 460000*8% = 36800
lei. TVA aferentă valorilor materiale procurate (TVA ded) în luna iunie a constituit 140000 lei,
Limita maximă pentru restituire TVA va constitui: 460000 *20% = 92000 lei.Insă, datorită
faptului că depăşirea sumei TVA deductibile supra TVA colectată este de numai de 103200
lei= (140000-36800) spre restituire se va accepta numai 92000 lei şi nu103200 lei.
Dacă depăşirea sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că
subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota „zero", acesta are dreptul la
restituirea sumei (achitată prin intermediul contului de decontare) cu care a fost depăşită TVA la
valorile materiale, serviciile procurate în limitele cotei -standard a TVA, înmulţită cu valoarea
livrării, ce se impozitează la cota zero.
EX. În luna august SRL „Codru" a efectuat livrări de mărfuri: pe piaţa internă de 115000 lei, la
export - 210000 lei. Achiziţiile de materii prime şi materiale au constituit 194000 lei (fără TVA).
Deci, :
TVA col = 115000*20% + 210000*0% = 23000 lei
TVA ded = 194000 *20%/100% = 38800 lei
TVA bug = 23000 - 38800 = -15800 lei.
Calculăm limita maximă pentru restituire: 2 10000*20% = 42000 lei. în acest caz bugetul va
restitui agentului suma TVA = 15800 lei, deoarece ea nu depăşeşte limita calculată.
Astfel, determinarea sumelor spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală iar
restituirea sumelor TVA se permite numai în urma unui control tematic, organizat în baza cererii
contribuabilului depuse la serviciul fiscal.

Determinarea TVA la operaţiunile de import – export

Importurile mărfurilor. Toate mărfurile importate în RM sunt supuse TVA, cu excepţia
mărfurilor scutite de impozit conform prevederilor art. 103 al Codului Fiscal sau mărfurile, a
căror valoare nu depăşeşte plafonul stabilit în legea bugetului pe anul respectiv şi sunt importate
de persoanele fizice pentru folosinţă proprie:
Lista mărfurilor şi obiectelor de uz sau consum personal a căror trecere, de o singură dată,
pe teritoriul vamal al RM, de către persoane fizice are loc fără achitarea TVA, accizelor,
taxei vamale şi taxei pentru efectuarea procedurilor vamale:

N/o Denumirea obiectelor Cantitatea

1 bere fabricată din 2 litri

2 vinuri naturale din struguri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase l litru

3 ţigări de foi, trabucuri 50 buc.

4 ţigări din tutun 200 buc

5 obiecte din piele, articole de voiaj, genţi l unit.

6 articole de îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate l unit.

7 articole de îmbr. şi accesorii de îmbr., altele decât cele. tricotate l unit.

8 încălţăminte 2 perechi

9 maşini de calcul l unit.

10 ceasuri l unit.

Notă: lista este stabilită pentru o persoană. La trecerea frontierei de stat persoanei fizice i se
permite introducerea în ţară, fără achitarea taxelor vamale a obiectelor de igienă personală, a
parfumeriei şi cosmeticilor, a medicamentelor de strictă necesitate personală.
Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător
achită TVA până la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică până la momentul
introducerii mărfurilor pe teritoriul RM. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum
personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită
TVA în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte
limita stabilită.
Pentru importator valoarea mărfurilor, pe baza căreia se calculează TVA este costul mărfurilor la
momentul intrării în RM, inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale, impozitele,
asigurarea, fraht (document comercial care însoţeşte încărcătura sau marfa transportată pe calea
ferată şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele
respective), cheltuielile de transport, royalty şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către
importator.
TVA la import = (costul vamal + taxa vamală + taxa pentru efectuarea procedurilor
vamale + accizul) x cota TVA
Importatorii sunt obligaţi să prezinte documentele, care confirmă valoarea mărfurilor importate,
cum ar fi: factura fiscale, contactele sau alte documente stabilite de legislaţie.
Achitarea TVA pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se efectuează până la sau
în momentul prezentării declaraţiilor vamale necesare sau a declaraţiei verbale, în cazul în care
persoana fizică efectuează importul mărfurilor pentru folosinţă proprie. TVA va fi impusă la cota
20% de la valoarea mărfurilor calculată, cu excepţia mărfurilor, a căror cota este 0%.
Importatorii de mărfuri sunt obligaţi să indice codul lor fiscal în declaraţia vamală cu excepţia
cazurilor când mărfurile nu sunt destinate pentru revânzarea sau altă activitate de întreprinzător.
Subiecţii impozabili, care importă mărfuri în scopuri de întreprinzător au dreptul de a trece în
cont TVA achitată la import, luând în consideraţie restricţiile privind trecerea în cont a TVA
pentru subiecţii impozabili care efectuează, livrări scutite de impozit.
Importul serviciilor. Serviciile importate în RM sunt obiecte ale impozitării şi sunt definite în
conformitate cu art. 93 al CF.
Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care urmează a fi achitat
furnizorului de către persoana juridică sau fizică - beneficiarul serviciilor prestate. Valoarea va
include plăţile efectuate în RM sau plăţile efectuate în afara republicii.
Exporturile. Cota zero şi documentele care confirmă exportul.
Subiecţii impozabili care exportă mărfuri sau servicii din RM se impozitează la cota zero.
Pentru a obţine dreptul de restituire a TVA pe mărfurile, serviciile exportate, subiectul impozabil
trebuie să prezinte următoarele documente:
 documentul de confirmare a sosirii mărfurilor în ţara de destinaţie se consideră declaraţia
vamală a ţării destinatare, ce confirmă perfectarea mărfurilor importate în regimul vamal
punerea în circulaţie liberă (în original sau copia, inclusiv şi traducerea lor oficială); ?
Totodată, în lipsa declaraţiei vamale, ce serveşte document de confirmare pot servi şi
documentele comerciale de dispoziţie, care, în dependenţă de tipul transportului, sunt:
 la transportarea de către transportul auto - CMR;
 la transportarea de către transportul feroviar - Railway Bill (foaie de trăsură feroviară);
 la transportarea de toate tipurile de transport naval (inclusiv de mare şi râu) -
Conosament;
 la transportarea de către transportul avia - Airway Bill (foiae de trăsură avia).
Documentele menţionate sunt necesare în calitate de document de însoţire la transportul
internaţional. In aceste documente se notează despre traversarea hotarelor statelor prin care trece
marfa, cât şi menţiunea despre sosire a mărfii în punctul de destinaţie.
La transportarea internaţională a pasagerilor la documentele ce confirmă efectuarea livrărilor de
export se referă următoarele:
 la transportarea cu transportul auto: la efectuarea transportărilor regulate -foaia de
parcurs; fişa de evidenţă a biletelor; la efectuarea transportărilor unice - foaia de parcurs,
borderourile de control;
 la transportarea cu transportul feroviar - fişa de evidenţă a biletelor;
 la transportarea cu transportul avia - însărcinarea de navigaţie.
La prestarea altor servicii de export document ce confirmă efectuarea serviciilor sau documentul
de decontare a subiectului impozabil care prestează servicii şi confirmarea în scris a
nerezidentului - consumatorului de servicii. Confirmarea în scris de prestare a serviciilor este
necesar de prezentat în limba de stat (întocmită prin traducere oficială).
In cazul lipsei documentelor care confirmă exportul, subiectul impozabil nu are dreptul de a
pretinde la restituirea TVA în mărime de 0%. Totodată, în asemenea caz TVA se calculează
indiferent de faptul dacă subiectul impozabil percepe sau nu TVA de la consumator.
Valoarea tuturor livrărilor, mărfurilor sau serviciilor exportate într-o perioadă fiscală se indică în
declaraţia TVA în coloana respectivă, în acest caz, TVA pe aceste livrări nu se indică, cu
condiţia prezentării confirmărilor documentare despre efectuarea exportului.
în cazul transportării pasagerilor cu toate tipurile de transport pe rutele internaţionale TVA nu se
include în costul tichetului, deoarece astfel de servicii sunt impozitate la cota zero.
Mărfurile şi serviciile, care însoţesc prestarea serviciilor de transportare internaţională de toate
tipurile de transport, incluse în costul tichetelor sunt considerate ca parte a serviciului impozabil
la cota zero. Transportarea pasagerilor pe rute internaţionale tur-retur se consideră ca o singură
transportare.
Exemplul 1: Domnul Croitoru - arhitector, rezident al RM proiectează clădiri în România. O
parte din lucrul preliminar el îl efectuează în RM, iar lucrul de bază el îl efetuează pe teritoriul
României domnului Madan, care se află în România. Serviciul în cauză este consumat în afara
RM şi se impozitează la cota zero.
Exemplul 2: Domnul Mocanu - rezident al RM prestează servicii de consulting domnului Căpiţa
- rezident al Ukrainei, care vizitează RM pentru a beneficia de acest serviciu. Astfel de serviciu
ce se consumă în RM nu este serviciu de export şi se impozitează la cota standard a RM.

Modul de restituire a TVA

Conform Instrucţiunii privind restituirea sumelor taxei pe valoarea adăugată nr. 188 din
17/11/2005 , contribuabilii, înregistraţi ca plătitori de TVA, beneficiază de restituirea efectivă a
sumelor TVA în următoarele cazuri:
 impozitării mărfurilor (serviciilor) cu TVA la cota zero stabilită la livrările de mărfuri,
servicii pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri;
 impozitării mărfurilor cu TVA la cota zero, stabilită prin art. 104 (b) al Titlului III al
Codului Fiscal;
 impozitării mărfurilor la cota de 8% stabilită de art. 96 (b) al CF pentru care se prevede
restituirea TVA în conformitate cu art. 101 (3) din CF;
 scoaterii mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport.
În conformitate cu art. 102 (8) din CF la livrarea mărfurilor (serviciilor) pentru export, inclusiv
pentru toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri, se permite restituirea
TVA pe valorile materiale, serviciile procurate dacă există confirmarea organului vamal privind
livrarea de mărfuri pentru export, confirmarea destinatarului străin privind livrarea serviciilor,
inclusiv a celor de transport.
Determinarea sumelor TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat.
Dacă subiectul impozabil are datorii la buget la compartimentul TVA, alte impozite, plăţi,
amenzi, penalităţi, atunci suma TVA admisă spre restituire se trece în contul achitării TVA şi
altor plăţi.
Contribuabilii, înregistraţi ca plătitori de TVA sunt clasificaţi în trei grupe de bază:
 Grupa I. Contribuabilii cu grad înalt de credibilitate.
 Grupa II. Contribuabilii cu grad mediu de credibilitate.
  Grupa III. Contribuabilii cu grad mic de credibilitate.
La grupa I sunt atribuiţi contribuabilii care pe parcurs a minim 3 ani bugetari desfăşoară orice
gen de activitate pentru care agentul economic a asigurat stabilirea corectă a impozitelor, plăţilor
datorate şi onorarea integrală şi în termenele stabilite a acestora. Toate actele de control
întocmite de organele de control din ţară trebuie să demonstreze că nu s-au admis încălcări ale
prevederilor legale.
La grupa II sunt atribuiţi contribuabilii care pe parcurs a minim 2 ani bugetari desfăşoară orice
gen de activitate pentru care agentul economic a asigurat onorarea integrală şi în termenele
stabilite a impozitelor şi plăţilor datorate. Ultimul act de control general, întocmit de organele de
control din ţară, trebuie să demonstreze o atitudine responsabilă a agentului economic faţă de
obligaţiuni. Evaziunile consemnate în act au fost admise fără intenţie şi mărimea lor nu depăşeşte
valoarea capitalului social al întreprinderii la data întocmirii actului. Actele de control tematice
privind restituirea sumei TVA din buget, aferente livrărilor la cota zero (efectuate anterior),
trebuie să demonstreze că nu s-au admis încălcarea prevederilor CF.
La grupa III se atribuie contribuabilii care nu corespund criteriilor grupelor I şi II.
Atribuirea contribuabililor, înregistraţi ca plătitori de TVA, la grupele de credibilitate, se face de
către Comisiile teritoriale privind restituirea TVA special formate în cadrul serviciilor fiscale de
stat teritoriale, la care se deserveşte contribuabilul, o dată în an (luna ianuarie a anului respectiv),
în acest scop, contribuabilii până la l ianuarie a anului respectiv depun la IFS teritorial cererea de
atribuire la una din grupele de credibilitate. Contribuabilii trebuie să îndeplinească toate criteriile
stipulate în regulament, pentru a permite atribuirea lui la una din grupele menţionate. Agenţii
economici atribuiţi la categoria Contribuabili Mari depun cererea la IFPS Direcţia de
Administrare a Contribuabililor Mari (în continuare DACM). Toate documentele de restituire
întocmite de DACM, în vederea emiterii deciziei de restituire, se prezintă Comisiei republicane
privind restituirea.
Comisiile teritoriale privind restituirea se formează la fiecare IFS teritorial şi sunt compuse din
şeful inspectoratului, şefii direcţiilor competente şi alţi colaboratori.
Determinarea şi reflectarea sumelor TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă
fiscală separat.
La determinarea sumelor TVA spre restituire se verifică corectitudinea trecerii în cont a sumelor
TVA, respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provenienţa facturilor fiscale, modul
de completare a lor, etc. In caz, de necesitate, se solicită controale de contrapunere la furnizorii
mărfii exportate pe principiu până la producătorul sau importatorul ei.
Determinarea sumei TVA spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face în modul
următor:
 suma TVA trecută în cont în fiecare perioadă fiscală rezultată cu eventualele diferenţe,
determinate în urma verificării prevăzute la mai sus, formează TVA aferentă facturilor
fiscale acceptate la deduceri.(trecere în cont)
 se determină cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul
conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat până la momentul controlului
fără dreptul la recalculările ulterioare;
 se determină suma TVA aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) livrate la cota zero, prin
aplicarea cotei TVA standard la valoarea acestei livrări;
 se va accepta spre restituire numai suma TVA determinată ca diferenţa dintre suma TVA
atribuită la deduceri, inclusiv trecută în cont din perioada precedentă şi suma TVA
calculată pentru livrările efectuate, înmulţită la cota parte a TVA aferentă facturilor
 achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală
separat, dar nu mai mare decât suma determinată la punctul
 Cu derogare la prevederile punctului b) şi d) se acceptă determinarea sumelor TVA spre
restituire, dar nu mai mare decât suma stabilită la punctul c), numai în cazurile când
pentru aceasta este Hotărârea Consiliului Coordonator al IFPS.
Modul de restituire a sumelor TVA din buget este aplicat faţă de contribuabilii înregistraţi ca
plătitori de TVA, în funcţie de grupa de credibilitate la care au fost atribuiţi. Restituirea sumelor
TVA mai mici de 200000 lei, solicitate pentru o perioadă fiscală, se face prin decizia Comisiei
teritoriale privind restituirea TVA cu excepţia agenţilor economici atribuiţi la categoria
„contribuabili mari".
Pentru toate grupele de credibilitate, precum şi agenţii economici atribuiţi la categoria
„contribuabili mari" (indiferent de suma TVA confirmată spre restituire) restituirea sumelor
TVA mai mari de 200000 lei solicitate pentru o perioadă fiscală se face prin decizia Comisiei
republicane. In acest caz IFS teritorial care a asigurat controlul sau DACM întocmeşte Aviz
despre posibilitatea acceptării restituirii care se emite în adresa Comisiei republicane.

Modul de restituire pentru Grupa I.

Restituirea sumelor TVA determinate sine stătător de contribuabil spre restituire, cu respectarea
criteriilor stabilite, se efectuează fără verificarea documentaţiei necesare. Controlul
documentaţiei necesare se efectuează nu mai rar de o dată în an de la data efectuării ultimului
control tematic privind restituirea sumei TVA din buget în cadrul controlului documentar sau
tematic.

Modul de restituire pentru Grupa II.

Restituirea sumelor TVA determinate de sine stătător de contribuabil spre restituire, cu
respectarea criteriilor stabilite, în proporţie de 80% se efectuează tară verificarea documentaţiei
necesare. Controlul documentaţiei necesare se efectuează nu mai rar de o dată în 6 luni de la data
efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei TVA din buget în cadrul controlului
documentar sau tematic. Adică, aceşti contribuabili determină şi declară suma TVA respectivă în
modul general, iar restituirea sumelor care prezintă diferenţa între 100%-80% suma TVA care de
facto urmează a fi restituită se efectuează în momentul expirării a 6 luni, adică după expirarea
controlului.

Modul de restituire pentru Grupa III.

Contribuabililor cu grad mic de credibilitate restituirea sumelor TVA, solicitată pentru o
perioadă fiscală, se efectuează numai în urma unui control tematic, organizat în baza cererii
depuse la serviciul fiscal de stat teritorial. Determinarea sumei TVA spre restituire în cazurile
scoaterii mărfurilor străine de pe teritoriul vamal , plasate în regim vamal de reexport se face în
cazul în care anterior TVA aferent acestui import a fost achita la buget.
In cazul în care organele de control propun, în urma verificării, aprobarea restituirii parţiale a
TVA sau respingerea cererii, în actul de control întocmit se vor specifica motivele şi cauzele care
determină situaţia respectivă. Răspunderea pentru modul de determinare a sumelor TVA spre
restituire, precum şi corectitudinea perfectării materialelor de restituire o poartă colaboratorul
serviciului fiscal care a efectuat controlul.
Termenul de restituire stabilit de Codul Fiscal, se determină din ultima zi a lunii care urmează
după încheierea perioadei fiscale pentru care se solicită restituirea pe baza cererii şi declaraţiei
TVA prezentate. Dacă se solicită restituirea pentru perioade anterioare, dar nu pentru ultima
perioadă fiscală, pentru care au fost prezentate declaraţiile TVA, termenul de restituire este de 45
zile din data depunerii cererii.
Plătitorii TVA, care solicită restituirea acesteia, la data efectuării controlului trebuie să depună la
dispoziţia colaboratorilor, în vederea verificării, analizării şi aprobării rambursării următoarelor
documente:
 cererea de restituire;
 declaraţiile TVA din care rezultă suma de restituire;
 registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor, în care sunt înregistrate operaţiunile de
livrare sau procurare;
 documentele care atestă efectuarea exportului: declaraţia vamală de export, vizată de
organele vamale, confirmarea Departamentului Vamal privind veridicitatea operaţiunilor
de export efectuate de subiectul impozabil, declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti
ş.a.
Restituirea sumelor TVA sau transferarea sumelor pentru stingerea altor plăţi datorate la buget se
efectuează de la contul stabilit de trezorerie. Trezoreria de Stat, primind documentele cu privire
la restituirea sumelor TVA, în măsura disponibilităţii la cont, asigură îndeplinirea lor.
Departamentul Vamal, la primirea extrasului Trezoreriei de Stat privind efectuarea restituirii în
contul plăţilor la import, este obligat să pună la dispoziţie
informaţia din extrasul Trezoreriei de Stat organelor vamale corespunzătoare, nu mai târziu de
ziua următoare celei când a fost primită informaţia, iar acestea din urmă se obligă să înştiinţeze
subiectul impunerii despre operaţia înfăptuită. Reflectarea în fişa contului personal a sumelor
TVA, acceptate spre restituire se efectuează în conformitate cu modul stabilit de IFPS.

Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la TVA şi Termenii de stingere a obligaţiei fiscale

a TVA
Perioada de calcul a obligaţiei fiscale a T.V.A. constituie o lună calendaristică. Perioada de dare
de seamă şi de stingere a obligaţiei fiscale constituie luna calendaristică, ce urmează după
perioada de calcul a obligaţiei fiscale.
Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia cu privire la T.V.A. pentru fiecare
perioadă fiscală la inspectorate fiscale teritoriale. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial,
care este prezentat la serviciul Fiscal de Stat nu mai târziu de ultima zi a lunii care urmează după
încheierea perioadei fiscale.
Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma TVA, care urmează a fi achitată pentru
fiecare perioadă fiscală, dar nu mai târziu de data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe
această perioadă, cu excepţia achitării TVA în buget la serviciile importate, a cărei achitare se
face la momentul efectuării plăţii pentru serviciul importat.
Subiecţii impozabili achită T.V.A. în termenele stabilite. Ei sunt obligaţi să achite penalităţile şi
alte sancţiuni în cazul când acestea au fost calculate de organele de control sau cu funcţii în
domeniul respectiv.
T.V.A. se achită în valută naţională. Perceperea se efectuează prin metoda calculării şi
transferării directe.
în caz că subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declaraţiei fiscale şi de la plata
T.V.A., IFS este împuternicit să determine suma obligaţiunilor fiscale şi să ceară achitarea
impozitului. Cerinţa privind achitarea plăţii include următoarea informaţie:
  Denumirea (Numele) subiectului impozabil,
 Codul fiscal al contribuabilului,
 Data eliberării cerinţei,
 Perioada pentru care a fost calculată obligaţia fiscală,
 Suma T.V.A spre plată,
 Suma sancţiunilor spre plată
 Suma penalităţii spre plată,
 Motivarea eliberării cererii de plată,
 Date privind trecerile în cont nerestituite,
 Termenul şi modul de plată,
 Descrierea procedurii de contestare,
 Adresa IFS Teritorial care a eliberat cerinţa.
După eliberarea cerinţei de plată a T.V.A. IFS teritorial are dreptul să efectueze calculul sumei
T.V.A. spre plată. Suma T.V.A. trebuie reflectată în documentele contabile respective ale
subiectului impozabil. Calculul T.V.A. are loc în următoarele circumstanţe:
 în cazul efectuării controlului fiscal în rezultatul căruia se ajustează suma T.V.A spre
plată;
 în cazul calculării sumei T.V.A. de către IFS teritorial din motivul neprezentării
declaraţiei de către subiectul impozabil.
Există cazuri în care apare restanţă la achitarea T.V.A. subiectului impozabil. La ele se referă:
 Subiectul impozabil prezintă declaraţia T.V.A., dar nu efectuează plata în buget a sumei
T.V.A. spre plată în termenele stabilite;
 Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei T.V.A. indicată în cerinţa de plată
eliberată de către IFS;
 Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei taxate şi nemodificate în urma
contestării de către contribuabil a sumei T.V.A.;
 Subiectul impozabil se eschivează de la plata penalităţii calculate sau a altor sancţiuni
suma cărora a rămas nemodificată în urma contestării lor de către contribuabil;
 Subiectul impozabil nu achită o parte din suma obligaţiunii fiscale după expirarea
termenului stabilit pentru plata T.V.A., indicat în cerinţa de plată.

Termenii de stingere a obligaţiei fiscale a TVA

Pentru livrările efectuate pe teritoriul RM livrarea devine obiect impozabil în data eliberării
mărfii sau prestării serviciului.
Pentru mărfuri, data livrării se consideră data transmiterii mărfii în posesia consumatorului, în
cazul când transportarea mărfurilor se efectuează de terţă persoană (organizaţie de transport),
atunci data livrării se consideră data începutului transportării.
în cazul livrării mărfurilor imobile sau în cazul construcţiei clădirilor pe lotul consumatorului,
data livrării se consideră data, când imobilul, obiectele de construcţie sunt puse la dispoziţia
consumatorului.
Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale
sau data primirii de către subiectul impozabil a plăţii depline sau parţiale, în dependenţă de
evenimentul ce are loc mai înainte.
Dacă factura este eliberată sau plata este primită până la momentul efectuării livrării, data livrării
se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce arc loc mai
înainte. Această procedură, de asemenea, se aplică faţă de livrările efectuate regulat pe parcursul
unei perioade de timp stipulate în contract şi în acest caz data livrării se consideră data eliberării
facturii fiscale sau data primirii fiecărei plăti regulate, în dependenţă de evenimentul ce are loc
mai înainte.
Pentru mărfurile importate, utilizate în activitatea de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale
se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale de frontieră, iar data achitării - data
depunerii de către importator a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la conturile
respective ale Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor, confirmată printr-un extras din
contul bancar. La serviciile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător,
termenul onorării obligaţiei fiscale şi data achitării TVA se consideră data efectuării plăţii pentru
serviciul importat.
Pentru mărfurile exportate data efectuării livrării se consideră data, când mărfurile trec
frontiera RM.

Acţiunile organelor fiscale la solicitările subiecţilor impozabili

Restituirea sumelor TVA din buget se efectuează numai prin control tematic cu excepţia
următoarelor situaţii:
 Agenţii economici atribuiţi la Grupa I la care controlul documentelor justificative se
efectuează nu mai rar de o dată în 12 luni de la data efectuării ultimului control tematic
privind restituirea TVA din buget în cadrul controlului documentar sau tematic.
 Agenţii economici atribuiţi la Grupa II la care controlul se efectuează nu mai rar de o
dată în 6 luni de la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea TVA din
buget în cadrul controlului documentar sau tematic.
Termenul de restituire stabilit prin articolul 101 (5) din Codul fiscal, se determină din ultima zi a
lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale pentru care se solicită restituirea. Dacă se
solicită restituirea TVA pentru perioade anterioare, dar nu pentru ultima perioadă fiscală, pentru
care au fost prezentate Declaraţiile privind TVA, termenul de restituire este de 45 zile din data
depunerii cererii şi documentelor confirmative.
În scopul administrării restituirii TVA în cadrul IFPS se instituie Comisia republicană privind
atribuirea grupelor de credibilitate plătitorilor TVA şi examinarea disensiunilor dintre subiecţii
impozabili şi IFS teritoriale (DACM) privind restituirea TVA (în continuare Comisia
republicană), în cadrul IFS teritorial se instituie Comisia teritorială privind restituirea TVA, (în
continuare Comisia teritorială), iar în cadrul DACM se instituie Comisia IFPS privind restituirea
TVA contribuabililor deserviţi la DACM.
Restituirea sumei TVA se efectuează în termen de 45 de zile din data depunerii cererii de
restituire. 37 de zile din termenul dat sînt destinate efectuării controlului şi primirii deciziei de
restituire, restul de 8 zile sînt destinate efectuării restituirii efective. Cerinţe similare faţă de
termenul de restituire se aplică şi pentru cazurile de restituire a TVA în baza grupelor de
credibilitate I şi II. Agentul economic, cu decizia corespunzătoare şi cu o cerere suplimentară
intervine la inspectoratul fiscal la care se deserveşte pentru distribuirea sumei acceptate spre
restituire. IFS teritorial transmite materialele necesare pentru executarea restituirii sumelor TVA
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat care, după o verificare suplimentară a corectitudinii
întocmirii materialelor necesare, prezintă Trezoreriei Centrale dispoziţiile de plată trezoreriale şi
documentele justificative anexate la ele. Executarea restituirii sumelor TVA se face de la contul
stabilit de Ministerul Finanţelor în contul stingerii datoriilor, agenţilor economici (sau ale
creditorilor lor) faţă de bugetul de stat (cu excepţia plăţilor administrate de organele vamale),
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală iar în lipsa datoriilor - la contul de decontare a
agentului economic.Trezoreria Centrală primeşte documentele de plată, cu privire la restituirea
sumelor TVA, le examinează şi asigură executarea lor.
În actul de control privind restituirea TVA din buget pentru fiecare perioadă fiscală separat se va
înscrie suma TVA destinată trecerii în cont în perioada fiscală ulterioară, structurată după tipuri
de achitări.
42.Evaluarea valorii bunului imobil.Baza impozabila a impozitului pe bunuri
imobiliare.Subiectii si obiectul impunerii.

Impozit pe bunurile imobiliare este acel impozit local care reprezintă o plată obligatorie la buget
de la valoarea bunurilor imobiliare. Bunurile imobiliare includ: terenurile şi / sau îmbunătăţirile
de pe ele - clădiri, construcţii, apartamente şi alte încăperi izolate, a căror strămutare este
imposibilă fără cauzarea de prejudicii.

Subiecţi ai impunerii sunt persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai

Republicii Moldova:
-proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
- deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de administrare
operativă) asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova ce se află în
proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
arendaşii care arendează un bun imobiliar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă
nu prevede altfel. Pentru bunurile imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate
de la bugetele de toate nivelurile, transmise în arendă sau locaţiune, subiecţi ai impunerii sunt
arendaşii sau locatarii.

Obiecte ale impunerii sunt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie
agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte
destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan şi / sau îmbunătăţirile de pe ele - clădiri,
construcţii, apartamente şi alte încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de
finisare a construcţiei de 80% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul
lucrărilor de construcţie.

Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.

Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza
unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele
stabilite de legislaţie. Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în
cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare şi pe calea evaluării individuale – în cazul
obiectelor specifice (netipice). Metoda evaluării individuale a bunurilor imobiliare poate fi
aplicată şi în baza deciziei instanţei judecătoreşti. La evaluarea bunurilor imobiliare, în
dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode de determinare a valorii de
piaţă: a) metoda analizei comparative a vînzărilor; b) metoda veniturilor; c) metoda cheltuielilor.
Reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la 3
ani în modul stabilit de Guvern. Finanţarea lucrărilor de evaluare a bunurilor imobiliare se
efectuează de la bugetul de stat. Perioada fiscală a impozitului pe bunuri imobiliare este anul
calendaristic.

43.Cotele impozitului pe bunuri imobiliare si scutirile de la plata acestui impozit.

Impozitul pe bunurile imobiliare înregistrează următoarele cote: a) pentru bunurile imobiliare cu

destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din
municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor
(comunelor) ce nu se află în componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi; pentru garajele şi
terenurile pe care acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii
amplasate pe ele: – cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare; – cota
minimă – 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare. Cota concretă se stabileşte anual de
către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale; a 1 ) pentru terenurile agricole cu
construcţii amplasate pe ele: - cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare; -
cota minimă – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare. Cota concretă se stabileşte anual
de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale; b) pentru bunurile imobiliare
cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele şi terenurile pe care
acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele
– 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare. Autoritatea executivă a administraţiei publice
locale monitorizează deciziile consiliului local privind aplicarea impozitului pe bunurile
imobiliare pe teritoriul administrat, le prezintă organelor fiscale în termen de 10 zile de la data
adoptării lor şi le aduce la cunoştinţă contribuabililor. În cazurile în care suprafaţa totală a
locuinţelor şi a construcţiilor principale, ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2 inclusiv, cotele concrete
stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală, după
cum urmează: - de la 100 la 150 m2 inclusiv – de 1,5 ori; - de la 150 la 200 m2 inclusiv – de 2
ori; - de la 200 la 300 m2 inclusiv – de 10 ori; - peste 300 m2 – de 15 ori. De impozitul pe
bunurile imobiliare sînt scutiţi: a) autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de
toate nivelurile; b) societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor şi întreprinderile create pentru
realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi; c) întreprinderile penitenciarelor; d) Centrul
Republican Experimental pentru Protezare, Ortopedie şi Reabilitare al Ministerului Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei; e) obiectivele de protecţie civilă; f) organizaţiile religioase –
pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult; g) misiunile diplomatice şi alte misiuni
asimilate acestora, precum şi organizaţiile în conformitate cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte; h) persoanele de vîrstă pensionară, invalizii de gradul I şi II,
invalizii din copilărie, invalizii de gradul III (participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea
integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, participanţi la acţiunile de luptă din
Afghanistan, participanţi la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl), precum şi
persoanele supuse represiunilor şi ulterior reabilitate); i) familiile participanţilor căzuţi în
acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova şi
persoanele care au fost întreţinute de aceştia; j) familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă
din Afghanistan şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia; k) familiile care au copii invalizi
în vîrstă de pînă la 18 ani şi membrii familiilor care au la întreţinere şi îngrijire permanentă
persoane cu dezabilităţi; l) familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de
participarea lor la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl şi
persoanele care au fost întreţinute de acestea; m) instituţiile medico-sanitare publice finanţate din
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală; n) Compania Naţională de Asigurări în
Medicină şi agenţiile ei teritoriale; o) Banca Naţională a Moldovei; p) proprietarii sau deţinătorii
bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform legislaţiei; r)
persoanele fizice deţinătoare de case de locuit sau alte încăperi de locuit (folosite ca locuinţă de
bază) în locaţiune ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a
unităţilor administrativ-teritoriale; s) organizaţiile necomerciale care corespund cerinţelor art.52,
în cadrul cărora funcţionează instituţiile de asistenţă socială. În cazul în care dreptul la scutire de
impozitul pe bunurile imobiliare se naşte sau se stinge pe parcursul anului fiscal, recalcularea
impozitului se efectuează, începînd cu luna din care persoana are sau nu are dreptul la această
scutire. De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi
beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de pămînt: a) sînt ocupate de rezervaţii, parcuri
dendrologice şi naţionale, grădini botanice; b) sînt destinate fondului silvic şi fondului apelor, în
cazul în care nu sînt antrenate în activitate de producţie; c) sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice
şi instituţiile de cercetări ştiinţifice cu profil agricol şi silvic în scopuri ştiinţifice şi instructive; d)
sînt ocupate de plantaţii multianuale pînă la intrarea pe rod; e) sînt ocupate de instituţiile de
cultură, de artă, de cinematografie, de învăţămînt, de ocrotire a sănătăţii; de complexele sportive
şi de agrement (cu excepţia celor ocupate de instituţiile balneare), precum şi de monumentele
naturii, istoriei şi culturii, a căror finanţare se face de la bugetul de stat sau din contul mijloacelor
sindicatelor; f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale
şi pistelor de decolare; g) sînt atribuite zonelor frontierei de stat; h) sînt de uz public în localităţi;
i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar
ulterior restabilite – pe o perioadă de 5 ani; j) sînt supuse poluării chimice, radioactive şi de altă
natură dacă Guvernul a stabilit restricţii privind practicarea agriculturii pe aceste terenuri.
Autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice
scutiri sau amînări la plata impozitului pe bunurile imobiliare pe anul fiscal respectiv, în caz de:
a) calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobiliare, semănăturile şi plantaţiile
multianuale au fost distruse sau au fost deteriorate considerabil; b) atribuire a terenurilor pentru
evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului înconjurător. În acest caz pot fi
acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de construcţie; c) boală îndelungată
sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificat medical sau, respectiv,
prin certificat de deces. Decizia adoptată de autoritatea reprezentativă a administraţiei publice
locale privind acordarea de scutiri sau de amînări la plata impozitului pe bunurile imobiliare este
remisă, în termen de 10 zile, autorităţilor fiscale teritoriale. Mărimea prejudiciilor cauzate de
calamităţi naturale sau incendii se determină de către o comisie specială. Structura şi mecanismul
de funcţionare a acestor comisii se stabilesc de Guvern.

44.Modalitatea de calcul si termenele de achitare a impozitului pe bunuri imobiliare.

Impozitul pe bunuri imobiliare se determină prin îmulţirea valorii bunurilor imobiliare

impozabile la cota concrectă a impozitului: Ibunuri imobiliare = Valoarea bunurilor imobiliare *
Cota concretă. Suma impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu sînt
înregistrate în calitate de întreprinzător, precum şi ale gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) se
calculează anual pentru fiecare obiect al impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a
bunurilor imobiliare, calculată conform situaţiei de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective, de
către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea
inspectoratelor fiscale de stat teritoriale. Înştiinţarea subiecţilor impunerii cu privire la suma
impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi achitată se realizează de către serviciile de
colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor, cu participarea inspectoratelor fiscale de
stat teritoriale, prin intermediul avizelor de plată a impozitului pe bunurile imobiliare. Persoanele
juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, cu excepţia gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier), calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile
imobiliare, pornindu-se de la baza impozabilă a acestora, conform situaţiei de la 1 ianuarie a
perioadei fiscale respective. În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului
impunerii, pentru noul subiect al impunerii impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din
momentul înregistrării de stat a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare sau din
momentul stabilirii faptului exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă
şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare. În cazul în care subiectul impunerii primeşte
bunurile imobiliare prin moştenire sau prin donaţie, obligaţia fiscală neexecutată de către
subiectul precedent al impunerii este pusă în întregime pe seama noului subiect. Dacă obligaţia
fiscală neexecutată depăşeşte valoarea estimată a bunurilor imobiliare primite prin moştenire,
noul subiect al impunerii execută obligaţia fiscală în limite ce nu depăşesc valoarea estimată a
acestui bun imobiliar. În cazul în care, după începerea perioadei fiscale, au apărut noi obiecte ale
impunerii, impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a
drepturilor de proprietate sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către subiectul
impunerii a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare. În
cazul în care obiectul impunerii existent a fost lichidat, demolat sau distrus complet, impozitul pe
bunurile imobiliare se calculează pînă la momentul radierii dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobiliare din registrul bunurilor imobile sau pînă la momentul încetării exercitării de
către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor
imobiliare. Persoanele juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, cu
excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), sînt obligate să prezinte calculul impozitului pe
bunurile imobiliare pînă la 25 iulie inclusiv a perioadei fiscale respective. Pentru bunurile
imobiliare dobîndite după 1 iulie a perioadei fiscale respective, calculul impozitului pe bunurile
imobiliare se prezintă la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai tîrziu de 25 martie a
perioadei fiscale următoare celei de gestiune. Agenții economici care nu dispun de valoarea
estimativă a bunurilor imobiliară confirmată de oficiile cadastrale calculează suma trimestrială a
impozitului. Valoarea medie anuală a bunurilor imobiliare impozabile se determină ca valoarea
medie cronologică, conform sumelor soldurilor la începutul fiecărei luni a perioadei gestionare.
Soldurile la începutul şi sfîrşitul perioadei gestionare (trimestrul I, primul semestru, 9 luni şi un
an) se iau în calcul pe jumătate. Suma obţinută se împarte la numărul de luni ale perioadei
gestionare (vezi exemplul 8).

Valorii medii a bunurilor imobiliare i se aplică un coeficient respectiv aferent trimestrelor: I-

0,25; II - 0,5; III - 0,75; IV - 1 Suma impozitului pe bunurile imobiliare se calculează de către
contribuabili de sine stătător prin total cumulativ de la începutul anului în baza datelor evidenţei
contabile, ţinînd cont de înlesnirile prevăzute şi cota impozitului, stabilită de către autoritatea
administrativ-teritorială respectivă. Contribuabilii trimestrial, însă nu mai tîrziu de data de 25 a
lunii următoare trimestrului gestionar, transferă la bugetul local suma impozitului pe bunurile
imobiliare în mărime de 1/4 din suma anuală şi în acelaşi termen prezintă organului fiscal
teritorial calculul impozitului. Întreprinzătorii individuali al căror număr mediu anual de salariaţi,
pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de
T.V.A. prezintă, pînă la 25 martie a perioadei fiscale următoare celei de gestiune, o dare de
seamă unificată. Calculul impozitului pe bunurile imobiliare de către persoanele juridice se
prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică. Impozitul pe
bunurile imobiliare se achită de către subiectul impunerii în părţi egale nu mai tîrziu de 15 august
şi 15 octombrie a anului curent. Contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru
anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a anului respectiv beneficiază de dreptul la o reducere cu 15%
a sumei impozitului ce urmează a fi achitat. Întreprinzătorii individuali al căror număr mediu
anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi
ca plătitori de T.V.A. achită impozitul pe bunurile imobiliare pînă la 25 martie a perioadei fiscale
următoare celei de gestiune. Persoanele juridice şi persoanele fizice care dobîndesc bunurile
imobiliare după 1 iulie a perioadei fiscale respective achită impozitul pe bunurile imobiliare nu
mai tîrziu de 25 martie a perioadei fiscale următoare celei de gestiune. Impozitul pe bunurile
imobiliare se achită la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la locul amplasării
obiectelor impunerii.

45.Administrarea impozitului pe bunuri imobiliare

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru prezintă, anual, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, cel
tîrziu pînă la 1 februarie, informaţia cu privire la fiecare obiect şi subiect al impunerii cu
impozitul pe bunurile imobiliare. Structura informaţiei şi modul de transmitere a acesteia se
stabilesc de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În cazul intervenirii unor modificări în
informaţia ce se referă la obiectele şi/sau la subiecţii impunerii, Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru prezintă o informaţie actualizată în termen de 10 zile după încheierea trimestrului
gestionar. Organele cadastrale sînt în drept să solicite informaţia necesară referitoare la obiectul
impunerii de la persoanele care înfăptuiesc înregistrarea drepturilor patrimoniale sau a
tranzacţiilor cu bunurile imobiliare (inclusiv de la birourile notariale, serviciile comunale,
realteri, brokeri) şi de la proprietarii bunurilor imobiliare. Subiectul impunerii este obligat să
prezinte organelor cadastrale informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobiliare, care se
efectuează în conformitate cu legislaţia. În cazul în care subiectul impunerii refuză să prezinte
informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobiliare, evaluarea se efectuează în baza
informaţiei deţinute de către organele cadastrale în privinţa obiectelor analoage ce constituie
bunuri imobiliare. Avizul de plată a impozitului calculat pentru bunurile imobiliare ale
persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi ale gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier) este expediat fiecărui subiect al impunerii de către serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor locale al primăriei cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen
de plată a impozitului. Serviciul Fiscal de Stat, în baza datelor prezentate de organele cadastrale,
organizează ţinerea cadastrului fiscal şi monitoringul informaţiei privind fiecare subiect şi obiect
al impunerii. Forma şi metodele de ţinere a cadastrului fiscal, de eliberare a informaţiei pe care o
conţine se stabilesc de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

46.Esenta impozitului funciar.Subiectii si obiectele impozabile

Impozitul funciar este o plata obligatorie la bugetul local, care se achita pentru exercitarea de
catre persoanele fizice si juridice a drepturilor de posesie, folosinta si dispozitie asupra
terenurilor de pe teritoriul Republicii Moldova.

Subiecţii şi obiectele impunerii

Subiecţi ai impunerii cu impozitul funciar sînt persoanele juridice şi fizice rezidenţi şi
nerezidenţi ai Republicii Moldova:
a) proprietarii terenurilor de pe teritoriul Republicii Moldova
b) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de administrare
operativă) asupra terenurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, ce se află în proprietatea
publică a statului sau în proprietatea publică a unităţilor administrativ- teritoriale ori privată,
inclusiv arendaşii, în cazul în care obiectul impunerii este arendat pe un termen mai mare de 3
ani şi contractul de arendă nu prevede altfel.
-În cazul în care terenurile se află în proprietate (folosinţă) comună în diviziune a mai multor
persoane, fiecare din ele este considerată subiect al impunerii respectiv cotei-părţi ce îi revine.
-Dacă terenurile se află în proprietate (folosinţă) comună în devălmăşie (cota-parte a terenului nu
este determinată), subiect al impunerii, în baza acordului comun, este considerat unul din
proprietari (coproprietari). În acest caz toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere
solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
-În cazurile relaţiilor de arendă subiecţi ai impunerii sînt arendaşii în cazul în care obiectul
impunerii este arendat pe un termen mai mare de 3 ani şi contractul de arendă nu prevede altfel.
Obiecte ale impunerii funciare sînt terenurile repartizate cu drept de proprietate, de posesie,
de gestiune şi de administrare operativă (terenuri cu destinaţie agricolă; terenurile pe care sînt
amplasate fondul de locuinţe şi cooperativele de construcţie a garajelor; loturile de pe lîngă casă,
terenurile atribuite întovărăşirilor pomicole; terenurile destinate industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor, întreprinderilor agricole şi terenurile cu o altă destinaţie specială amplasate
atît în intravilanul localităţilor, cît şi în extravilanul lor).
47.Cotele impozitului funciar si scutirile de la plata acestui impozit
Astfel, cotele impozitului funciar și pe bunuri imobiliare pentru anul 2015 au fost stabilite în
felul următor:
- Terenurile cu destinaţie agricolă:
- care au indici cadastrali – 1,5 lei pentru un grad-hectar;
- care nu au indici cadastrali – 110 lei pentru un hectar;
- Terenuri atribuite de către autoritatea administraţiei publice locale, ca loturi de pe lângă
domiciliu şi distribuite în extravilan din cauza insuficienţei de terenuri în intravilan, neevaluate
de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate - 4 lei pentru 100 m.p.
- Terenurile destinate întreprinderilor agricole din intravilanul oraşului şi alte terenuri neevaluate
de către organele cadastrale teritoriale, conform valorii estimate - 10 lei pentru 100 m.p.;
- Pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decât cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptând
garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau
fără construcţii amplasate pe ele – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.
- Terenurile din extravilan, destinate industriei transporturilor, telecomunicaţiilor şi cele cu o altă
destinaţie specială, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate -
70 lei pentru 1 hectar.
- Terenurile din extravilan pe care sunt amplasate clădiri şi construcţii, carierile şi pământurile
distruse în urma activităţii de producţie, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale
conform valorii estimate - 350 lei pentru 1 ha.
- Terenurile ocupate de obiecte acvatice – 115 lei/ha de suprafaţa acvatică.
- Terenurile atribuite pentru construcţia garajelor, cu garaje amplasate pe ele se vor impozita cu
0,05% din evaluare.
Loturile pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele se vor impozita cu 0,1% din evaluare.

Conform art. 283 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, de impozitul pe bunurile imobiliare
(terenuri, loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de
pămînt sînt destinate fondului silvic şi fondului apelor, în cazul în care nu sînt antrenate în
activitatea de producţie. Deci agentul economic, al cărui lot nu este antrenat în activitatea de
producţie, urmează a fi scutit de plata impozitului pentru terenul din fondul forestier. Totodată,
întreprinderea „X" S.R.L. este obligată să prezinte anual, pînă la 1 iulie a anului fiscal în
curs, Calculul impozitului funciar, aprobat prin Ordinul I.F.P.S. „Cu privire la aprobarea
formularelor tipizate ale dărilor de seamă fiscale la impozitele funciar şi pe bunurile
imobiliare" nr. 24 din 06.02.2006.

48.Modalitatea de calcul si termenele de achitare a impozitului funciar

Calcularea şi perceperea impozitului funciar se efectuează în baza documentelor care

confirmă dreptul de proprietate şi/sau drepturile patrimoniale ale persoanelor juridice şi fizice
asupra pămîntului.
Conform prevederilor lit.a) alin.(6) al art.4 din Lege persoanele juridice şi fizice care
desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier),
calculează de sine stătător suma anuală a impozitului funciar şi prezintă organelor fiscale de stat
teritoriale, în termen de pînă la 1 iulie a anului fiscal în curs, forma FUNJ - "Calculul impozitului
funciar" conform anexei nr. 3 la prezenta Instrucţiune. Calculul impozitului funciar se
coordonează cu organele cadastrale teritoriale numai în cazurile în care la agentul economic
pentru prima dată a apărut obligaţiunea fiscală faţă de buget la impozitul funciar şi/sau a avut loc
trecerea terenurilor dintr-o categorie în alta.
 Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au pe teritoriul republicii filiale şi/sau
subdiviziuni prezintă pentru acestea din urmă calcule şi plătesc la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale de la reşedinţa acestora impozitul funciar.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au terenuri amplasate în diferite unităţi
administrativ-teritoriale ale unuia şi aceluiaşi organ fiscal teritorial în care se deservesc
contribuabilii menţionaţi transferă impozitul funciar calculat pentru aceste terenuri, integral la
bugetele satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, pe teritoriul cărora sînt amplasate aceste
terenuri.
Calcularea impozitului funciar pentru persoanele fizice-cetăţeni care nu desfăşoară activitate
de întreprinzător, precum şi pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) se efectuează de către
serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor (în continuare - Serviciul de
colectare a impozitelor) cu participarea organelor fiscale de stat teritoriale.
Calcularea impozitului pentru persoanele menţionate se efectuează în "Registrul de evidenţă
a contribuabililor - persoane fizice (cetăţeni) pe impozitul funciar şi impozitul pe bunurile
imobiliare", iar pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) în "Registrul de evidenţă a
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) la impozitul funciar". Evidenţa sumelor calculate şi achitate
ale impozitului funciar se ţine în registrul "Conturi personale pe impozitele funciar şi pe bunurile
imobiliare". Modalitatea de completare a registrelor date este expusă în îndrumarul privind
completarea registrelor menţionate remis autorităţilor administrativ-teritoriale şi organelor
fiscale de stat teritoriale prin scrisoarea Ministerului Finanţelor nr. 10-2-09/1-2339 din 2 mai
2001.
Avizele de plată la impozitul funciar se înmînează subiecţilor impunerii, indicaţi în pct.27 al
prezentei Instrucţiuni, de către serviciile de colectare a impozitelor cel tîrziu cu 60 de zile pînă la
expirarea primului termen de plată a impozitului, adică anual pînă la 15 iunie. Modelul Avizului
de plată se prezintă în anexa nr. 4 la prezenta Instrucţiune.
Subiecţii impunerii cu impozitul funciar achită acest impozit în bugetul unităţii administrativ-
teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie ale anului fiscal în
curs.
Întovărăşirile pomicole calculează suma impozitului funciar ce urmează a fi vărsată la buget
conform cotelor stabilite la pct.3 din anexa nr.1 la prezenta Instrucţiune.
La determinarea sumei impozitului funciar, în calcul nu se include suprafaţa terenurilor
întovărăşirilor pomicole ocupate de drumuri, clădiri şi obiective de deservire a membrilor
întovărăşirilor pomicole. În conformitate cu prevederile alin.(3) al art.7 din Legea privind preţul
normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr.1308-XIII din 25 iulie 1997, terenurile
menţionate sînt de uz public şi conform art.283 din Cod nu se supun impozitării.
Colectarea sumelor impozitului funciar de la membrii întovărăşirii pomicole şi vărsarea lor în
buget se efectuează de către conducerea acesteia.
În cazurile în care membrii întovărăşirii pomicole au privatizat loturile pomicole, calcularea
şi încasarea impozitului funciar pentru aceste terenuri se efectuează de către Serviciul de
colectare a impozitelor în baza titlului deţinătorului de teren înregistrat în registrul cadastral al
deţinătorilor de teren din primăria respectivă. Suprafaţa loturilor menţionate nu se include în
Calculul impozitului funciar al întovărăşirii pomicole. La Calculul impozitului funciar ce
urmează a fi prezentat organului fiscal teritorial către data de 1 iulie a anului în curs se anexează
lista persoanelor care au privatizat loturile pomicole, cu indicarea domiciliului permanent al
persoanelor date şi a suprafeţei terenului privatizat.
Calcularea şi perceperea impozitului funciar de la persoanele fizice pentru folosirea păşunilor
şi fîneţelor se efectuează de către Serviciul de colectare a impozitelor în baza Deciziei consiliului
local privind repartizarea temporară a acestora.
La decizie se anexează lista contribuabililor, pe fiecare lot, care se vor folosi de păşuni şi
numărul de vite de fiecare specie, apreciate în rezultatul adunării petrecute cu locuitorii unităţii
administrativ-teritoriale.
 După adoptarea deciziei menţionate şi perfectarea listei în cauză, fiecare persoană
nominalizată în listă urmează să confirme prin semnătură (în lista nominalizată) acordul de a
deveni plătitor al impozitului funciar pentru folosirea păşunilor.
Lista în cauză este prezentată perceptorului fiscal din primăria respectivă pentru efectuarea
calculului impozitului funciar şi înmînarea avizelor de plată contribuabililor menţionaţi.
Calcularea impozitului funciar pentru fiecare persoană indicată în listă se efectuează în
dependenţă de mărimea impozitului funciar apreciată pentru un cap convenţional cu aplicarea
coeficienţilor de transformare expuşi în anexa nr.5 la prezenta Instrucţiune. Calculele menţionate
se efectuează, rotunjind toate rezultatele pînă la sutimi.
Astfel, fiecare persoană din localitatea respectivă, ce foloseşte păşunile aflate în
administrarea primăriei este obligată să achite impozitul funciar în dependenţă de cota stabilită
pentru lotul de care se foloseşte şi de numărul de vite (capete convenţionale), pe care le are în
proprietate (vezi exemplul 3).

49.Administrarea impozitului funciar

Persoanele specificate mai sus achită impozitul funciar în bugetul unităţii administrativ-
teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs,
iar în cazul achitării sumei integrale a impozitului funciar pentru anul fiscal în curs pînă la data
de 30 iunie a anului respectiv, aceste persoane beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a
sumei impozitului ce urmează a fi achitat. Avizele de plată a impozitului funciar, înmînate
subiecţilor impunerii, se întocmesc ţinîndu-se cont de acest drept. Pentru terenurile dobîndite
după expirarea termenului stabilit pentru prezentarea calculului impozitului funciar, achitarea se
efectuează nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune;
Întreprinzătorii individuali al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei
fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi, care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, în termen
de pînă la 31 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată,
cu achitarea impozitului în acelaşi termen.
Suma impozitului funciar se include în componenţa cheltuielilor, permise către deducere
din venitul brut, ca cheltuieli legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
Responsabilitatea contribuabililor pentru încălcarea legislaţiei fiscale cu privire la
impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare se reglementează prin legislaţia în vigoare
la momentul apariţiei obligaţiunilor fiscale.
Penalitatea şi amenzile (sancţiunile financiare) constituie o parte indispensabilă a
obligaţiunii fiscale şi se achită în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
În cazul comiterii de către subiecţii impunerii a încălcărilor fiscale privind impozitul
funciar se aplică următoarele sancţiuni:
- pentru neachitarea în termen a oricărei sume a impozitului funciar, pentru fiecare zi de
neachitare se calculează o penalitate în mărimea determinată, pornindu-se de la rata de bază
(majorată sau diminuată cu o marjă), stabilită de Banca Naţională a Moldovei la creditele pe
termen scurt şi mediu în luna noiembrie a anului care precedă anul fiscal de gestiune, majorată
cu 5 puncte, rezultatul fiind rotunjit pînă la următorul procent întreg.
Penalitatea pentru neachitarea oricărei sume a impozitului se calculează pentru perioada
care începe din ziua următoare zilei stabilite pentru achitarea impozitului şi pînă la data achitării
inclusiv.
 Penalitatea şi amenda pentru neachitarea impozitului funciar în termenii stabiliţi de
legislaţie nu se aplică sau, fiind calculate se anulează, dacă subiecţilor impunerii nu le-au fost
înmînate avizele de plată.
- în cazul în care suma impozitului indicată în calculul impozitului funciar şi/sau
impozitului pe bunurile imobiliare este diminuată în rezultatul efectuării necorespunzătoare a
calculului, ori ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a altor cerinţe ale legislaţiei fiscale, se
aplică amenda în mărime de 20% din suma diminuată.

50.Natura economica a taxelor pentru resursele naturale.Obiectele si subiectii impozabili

Resurse naturale – apa captată din orice surse (izvoare), mineralele utile (zăcămintele), lemnul
eliberat pe picior.

Sistemul taxelor pentru resursele naturale include:

a) taxa pentru apă;
b) taxa pentru efectuarea prospecţiunilor geologice;
c) taxa pentru efectuarea explorărilor geologice;
d) taxa pentru extragerea mineralelor utile;
e) taxa pentru folosirea spaţiilor subterane în scopul construcţiei obiectivelor subterane,
altele decît cele destinate extracţiei mineralelor utile;
f) taxa pentru exploatarea construcţiilor subterane în scopul desfăşurării activităţii de
întreprinzător, altele decît cele destinate extracţiei mineralelor utile;
g) taxa pentru lemnul eliberat pe picior.

Informaţia privind subiecţii şi obiectul taxelor pentru sesursele naturale poate fi

generalizată în următorul tabel:
Denumirea Subiecţii Obiectul Cota
taxei
taxa pentru persoanele juridice şi fizice a) volumul de apă 1) pentru fiecare 1
apă înregistrate în calitate de extras din fondul m3 de apă extrasă din
întreprinzători, care extrag apă apelor, cu excepţia fondul apelor – 0,3
din fondul apelor şi cele care celui pentru care nu lei;
utilizează apa la hidrocentrale. se aplică taxa pentru 2) pentru fiecare 1
apă; m3 de apă minerală
b) volumul de apă naturală extrasă, de
utilizat de apă potabilă extrasă
hidrocentrale. destinată îmbutelierii
– 16 lei;
3) pentru fiecare 10
m3 de apă utilizată de
hidrocentrale – 0,06
lei.
taxa pentru persoanele juridice şi fizice, valoarea contractuală 2% din valoarea
efectuarea care efectuează prospecţiuni (de deviz) a lucrărilor contractuală (de
prospecţiunilor geologice, cu excepţia pentru efectuarea deviz) a lucrărilor.
geologice instituţiilor finanţate din prospecţiunilor
bugetele de toate nivelurile. geologice.
taxa pentru persoanele juridice şi fizice, valoarea contractuală 5% din valoarea
efectuarea care efectuează explorări (de deviz) a lucrărilor contractuală (de
explorărilor geologice, cu excepţia pentru efectuarea deviz) a lucrărilor.
 geologice instituţiilor finanţate din explorărilor
bugetele de toate nivelurile. geologice.
taxa pentru persoanele juridice şi fizice, costul mineralelor Anexa 1
extragerea indiferent de tipul de utile extrase.
mineralelor proprietate şi forma juridică de
utile organizare, înregistrate în
calitate de întreprinzător care
efectuează extragerea
mineralelor utile.
taxa pentru persoanele juridice şi fizice, valoarea contractuală 3% din valoarea
folosirea indiferent de tipul de (de deviz) a lucrărilor contractuală (de
spaţiilor proprietate şi forma juridică de de construcţie a deviz) a lucrărilor de
subterane în organizare, înregistrate în obiectivului. construcţie a
scopul calitate de întreprinzător. obiectivului.
construcţiei
obiectivelor
subterane
taxa pentru persoanele juridice şi fizice, valoarea de bilanţ a 0,2% din valoarea de
exploatarea indiferent de tipul de construcţiilor bilanţ a construcţiei
construcţiilor proprietate şi forma juridică de subterane exploatate. subterane.
subterane în organizare, înregistrate în
scopul calitate de întreprinzător.
desfăşurării
activităţii de
întreprinzător
taxa pentru beneficiarii forestieri persoane volumul lemnului Anexa 2
lemnul eliberat juridice şi fizice, indiferent de eliberat pe picior la
pe picior tipul de proprietate şi forma tăierile din pădurile
juridică de organizare şi fondului forestier şi
beneficiarii forestieri persoane din vegetaţia
fizice rezidente care nu forestieră din afara
practică activitate de acestuia.
întreprinzător.

Anexa 1

Cotele taxelor pentru extragerea mineralelor utile

Taxa, în
Nr. procente
crt. Minerale utile din costul
mineralelor
utile
extrase
1 Materii prime metalifere şi materii prime nemetalifere pentru industrie (granit, 7
. gabronorit, diatomite, tripoluri, calcaruri fondate, argile bentonitice, greu fuzibile,
refractate şi de modelare, materii prime pentru fabricarea sticlei de cuarţ şi silicioase)
2 Materiale de construcţie nemetalifere (materii prime pentru ciment, cretă, piatră de 6
. parament, piatră tăiată, piatră brută, piatră spartă, nisip de construcţie, amestecuri de
pietriş cu nisip, prundiş, pietriş, materie primă pentru cheramzită, argilă pentru cărămidă
 etc.)
3 Petrol 20
.
4 Gaz 20
.
5 Ghips, gresie 10
.

Anexa 2

Cotele taxelor pentru lemnul eliberat pe picior

N Taxa pentru 1 m3, în lei

r. Specia forestieră Lemn de lucru (fără Lemn de foc (cu
crt. scoarţă) scoarţă)
m mijlo mic
are ciu
1 Pin 1 11 6 2
. 6
2 Molid 1 10 5 2
. 4
3 Stejar, frasin, paltin (arţar), fag 2 20 10 3
. 8
4 Salcîm 2 19 9 3
. 5
5 Cais, cireş, dud, măr, păr 4 30 16 3
. 3
6 Mesteacăn, ulm, tei, carpen, glădiţă 1 11 6 2
. 6
7 Plop tremurător, plop, salcie 1 7 4 2
. 0
8 Nuc 5 37 26 2
. 2
9 Salcie (lozie) - - 2 -
.
1 Diverse tipuri de arbori tari 2 18 8 2
0. 2
1 Diverse tipuri de arbori moi 9 6 3 2
1.
1 Diverse tipuri de arbori răşinoase 1 9 4 2
2. 2
Pentru lemnul de foc din coroană, cuantumul taxei constituie 40 la sută, iar pentru nuiele,
crăci şi ramuri – 20 la sută din taxa pentru lemnul de foc din speciile respective.
Pentru lemnul din cioturi şi rădăcini defrişate destinate folosirii ca combustibil pentru foc,
cuantumul taxei constituie 20 la sută din taxa stabilită pentru lemnul de foc din speciile
respective.
51.Modalitatea de calcul si termenele de achitare a taxelor pentru resursele naturale

Informaţia privind Modalitatea de calcul şi termenele de achitare a taxelor pentru resursele

naturale poate fi generalizată în următorul tabel:

Denumirea taxei Modalitatea de calcul Termenele de achitare

taxa pentru apă Taxa pentru apă se calculează de sine Lunar
stătător de către subiecţii impunerii, Întreprinzătorul individual,
pornindu-se de la volumul apei extrase sau gospodăria ţărănească (de
de la volumul apei utilizate de hidrocentrale, fermier) al căror număr mediu
conform datelor contoarelor sau, în lipsa anual de salariaţi, pe parcursul
acestora, conform normelor de extragere perioadei fiscale, nu depăşeşte
şi/sau utilizare. 3 unităţi şi care nu sînt
Elaborarea normelor de extragere înregistraţi ca plătitori de
şi/sau de utilizare a apei şi controlul asupra T.V.A. prezintă, în termen de
cantităţii de apă extrasă se efectuează de pînă la 31 martie al anului
către organul de stat împuternicit de Guvern. următor anului fiscal de
gestiune, o dare de seamă
fiscală unificată privind taxa
pentru apă, cu achitarea taxei
în acelaşi termen.
taxa pentru Taxa se calculează de plătitor de sine se achită integral la bugetul
efectuarea stătător unităţii administrativ-
prospecţiunilor teritoriale pînă la începerea
geologice lucrărilor de prospecţiuni
geologice.
taxa pentru Taxa se calculează de către plătitor de sine se achită integral la
efectuarea stătător bugetul unităţii administrativ-
explorărilor teritoriale pînă la începerea
geologice lucrărilor de explorări
geologice.
(2) Nu se percepe taxă
pentru prospecţiunile de
explorare efectuate în limitele
perimetrului minier al
întreprinderii de extracţie
minieră în funcţiune.
taxa pentru Taxa se calculează de plătitor de sine se achită la bugetul unităţii
extragerea stătător . La calcularea taxei se iau în administrativ-teritoriale pentru
mineralelor utile considerare volumul extracţiei mineralului fiecare trimestru separat.
util şi pierderile suportate în procesul de
extracţie a acestuia.
Pierderile suportate în procesul de extracţie a
mineralelor utile se reportează la consumuri
sau cheltuieli.
La pierderile suportate în procesul de
extracţie a mineralelor utile nu se atribuie
pierderile tehnologice în pilonii de protecţie
şi tavanul excavaţiilor miniere subterane
care, conform proiectului, asigură securitatea
oamenilor şi exclud prăbuşirea suprafeţei
terestre.
taxa pentru Taxa se calculează de către plătitor de sine se achită integral la bugetul
folosirea stătător unităţii administrativ-
spaţiilor teritoriale pînă la începerea
subterane în lucrărilor de construcţie.
scopul
construcţiei
obiectivelor
subterane
taxa pentru Taxa se calculează de către plătitori de sine se achită la bugetul unităţii
exploatarea stătător administrativ-teritoriale pentru
construcţiilor fiecare trimestru separat, pe
subterane în parcursul întregii perioade de
scopul exploatare a construcţiilor.
desfăşurării
activităţii de
întreprinzător
taxa pentru Beneficiarii forestieri persoane juridice şi Se achită în bugetul unităţii
lemnul eliberat fizice, indiferent de tipul de proprietate şi administrativ-teritoriale pînă
pe picior forma juridică de organizare, calculează de în ultima zi a lunii următoare
sine stătător taxa trimestrului de gestiune.

52.Taxele locale-sursa a formarii bugetelor locale

Bugetele locale reprezintă partea principală a finanţelor publice locale care reflectă raporturile
economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării acţiunilor
social culturale, economice şi de altă natură din competenţa autorităţilor administraţiei
publice locale.Bugetele locale cuprind doua capitole principale: veniturile si cheltuielile
localitatilor. Veniturile bugetelor locale se constituie in principal din venturi realizate pe plan
local si venituri primite la nivel central. In afara de acestea o alta sursa importantacare poate
creste venitul realizat pe plan local o reprezinta imprumuturile.Legea Finantelor publice locale
prezinta urmatoarele categorii de venituri ale bugetelor locale:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, altevenituri şi cote
defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;c) subvenţii primite de la bugetul de
stat şi de la alte bugete;d) donaţii şi sponsorizări.e) operaţiuni financiare.

Deci taxele locale fac parte din veniturile care la rindul sau formeaza bugetul local si la rindul
sau aceste venituri sunt indreptate spre indeplinirea sarcinilor,functiilor statului.

53.Subiectii si obiectele impozabile cu taxe locale

Subiecţi ai impunerii sînt pentru:

a) taxa pentru amenajarea teritoriului - persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate
de întreprinzător, care dispun de bază impozabilă;
b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale -
persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-organizator al licitaţiilor şi
loteriilor;
 c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) - persoanele juridice sau fizice,
înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de plasare a anunţurilor
publicitare prin intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice,
telegrafice, telex, în mijloacele de transport, prin alte mijloace, precum şi cele care amplasează
publicitatea exterioară prin intermediul afişelor, pancartelor, panourilor şi altor mijloace tehnice;
d) taxa de aplicare a simbolicii locale - persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate
de întreprinzător, care aplică simbolica locală pe producţia fabricată;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială - persoanele
juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale
şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
f) taxa de piaţă - persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-
administrator al pieţei;
g) taxa pentru cazare - persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de
întreprinzător, care prestează servicii de cazare;
h) taxa balneară - persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care
prestează servicii de odihnă şi tratament;
i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale) - persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de
întreprinzător, care prestează servicii de transport auto de călători pe rutele
municipale, orăşeneşti, săteşti (comunale);
j) taxa pentru parcare - persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de
întreprinzător, care prestează servicii de parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini - persoanele fizice care locuiesc în blocuri locative - locuinţe
de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi în apartamente privatizate;
l) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale
de trecere a frontierei vamale - persoanele juridice sau fizice posesoare ale unităţilor de transport,
care intră în şi/sau ies din Republica Moldova.

54.Baza impozabila a taxelor locale,modul de calcul si termenele de achitare a acestora

Baza impozabilă(si obiectele impunerii) o constituie la:

a) taxa pentru amenajarea teritoriului - numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi/sau
fondatorii întreprinderilor în cazul în care aceştia activează în întreprinderile fondate,
însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi;
b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale
venitul din vînzări a bunurilor declarate la licitaţie sau valoarea biletelor de loterie emise;
c) taxa de amplasare a publicităţii, cu excepţia celei amplasate total în zona de protecţie a
drumurilor:
- venitul din vînzări a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin
intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin
mijloacele de transport, prin alte mijloace;
- numărul unităţilor de publicitate exterioară (afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace
tehnice);
d) taxa de aplicare a simbolicii locale - venitul din vînzări a producţiei fabricate căreia i se
aplică simbolica locală;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială, cu excepţia
celor care se află total în zona de protecţie a drumurilor - suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ
şi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute
şi serviciilor prestate;
f) taxa de piaţă - venitul din vînzări a serviciilor de piaţă prestate de administratorul pieţei la
acordarea de locuri pentru comerţ;
 g) taxa pentru cazare - venitul din vînzări a serviciilor prestate de structurile cu funcţii de
cazare;
h) taxa balneară - venitul din vînzări a biletelor de odihnă şi tratament;
i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale) - unitatea de transport, în funcţie de numărul de locuri;
j) taxa pentru parcare - venitul din vînzări a serviciilor de parcare prestate;
k) taxa de la posesorii de cîini - numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul unui an.
l) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale
de trecere a frontierei vamale - numărul unităţilor de transport care intră în şi/sau ies din
Republica Moldova.

Cotele şi termenele de plată a taxelor locale

(1) Cota maximă şi termenele de plată a taxelor locale, de prezentare a dărilor de seamă
fiscale privind taxele locale pentru subiecţii impunerii sînt cele stabilite în anexa la prezentul
titlu.
(2) Cota concretă a taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice
locale în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii.

Modul de calculare
(1) Calculul taxelor enumerate la art.291, cu excepţia celor stipulate la lit.a) - în partea ce
ţine de gospodăriile ţărăneşti (de fermier), la lit.k) şi l), se efectuează de către subiecţii
impunerii, în funcţie de baza impozabilă şi de cotele concrete ale acestora.
(2) Calculul taxelor stipulate la art.291 lit.a) - în partea ce ţine de gospodăriile ţărăneşti (de
fermier), la lit.k) şi l) se efectuează de către organele împuternicite de autoritatea administraţiei
publice locale.
(3) Plata taxelor enumerate la art.291 se efectuează de subiecţii impunerii.
(4) În cazul în care obiectul impunerii stipulat la art.291 lit.c) liniuţa a doua şi la lit.e) este
amplasat parţial în zona de protecţie a drumurilor, taxa se calculează de contribuabil în mod
individual, proporţional suprafeţei aflate pe teritoriul administraţiei publice locale.
Plata taxelor locale
(1) Subiecţii impunerii plătesc taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului
unităţii administrativ-teritoriale.
(2) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) pot achita taxa pentru amenajarea teritoriului
nemijlocit organului împuternicit de autoritatea administraţiei publice locale.
(3) Taxa de la posesorii de cîini şi taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră
care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale pot fi achitate organului
împuternicit de autoritatea administraţiei publice locale.

55.Administrarea taxelor locale

Articolul 297. Atribuţiile autorităţii administraţiei publice locale

(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale poate aplica toate sau numai o
parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.
(2) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale nu are dreptul să aplice alte taxe
locale decît cele prevăzute de prezentul titlu ori să stabilească o cotă mai mare decît cotele
maxime stabilite de acesta.
(3) Taxele locale se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea deliberativă
a administraţiei publice locale cu concursul Direcţiei finanţe şi inspectoratului fiscal de stat din
teritoriul administrat, concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-
teritoriale.
 (4) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului
local privind aplicarea taxelor locale pe teritoriul administrat, le prezintă Serviciului Fiscal de
Stat şi le aduce la cunoştinţă contribuabililor.

Articolul 298. Responsabilitatea

(1) Responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale a
taxelor locale, cu excepţia celor stipulate la art.289 lit.a) - în partea ce ţine de gospodăriile
ţărăneşti (de fermier), la lit.k) şi l), şi pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale revine
contribuabililor.
(2) Responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale a
taxelor locale stipulate la art.289 lit.a) - în partea ce ţine de gospodăriile ţărăneşti (de fermier), la
lit.k) şi l) revine organelor împuternicite de autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Inspectoratele fiscale de stat teritoriale exercită controlul asupra modului în care
autorităţile administraţiei publice locale execută prezentul titlu.
(4) Taxele netransferate în termen sînt percepute conform legislaţiei.

39.Calculul si achitarea taxelor vamale.Baza de calcul a taxelor vamale.

Taxele vamale - taxele percepute de către autoritățile vamale, în conformitate cu legislația privind importul și exportul de mărfuri: taxe vamale, impozite pe valoarea adăugată, accize, taxe
vamale pentru procedurile, taxa pentru eliberarea permiselor și alte taxe;

Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal. Tarif vamal reprezintă catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe teritoriul vamal sau scoase de pe
teritoriul vamal, precum şi cotele taxei vamale aplicate acestor mărfuri. Nomenclatorul de mărfuri este lista care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor
corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională.

Obiect al impunerii cu taxe vamale sunt mărfurile importate, exportate sau care sunt în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova.

Plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele fizice şi juridice care deţin obiectul impozabil. Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către
Parlament. Ele se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Cotele taxei vamale sunt unice şi nu pot fi
modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare sau de acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte.

40.Taxele percepute in fondul rutier:subiectii si obiectele impozabile.Cotele taxelor rutiere

(1) Taxele rutiere sînt taxe percepute pentru folosirea drumurilor şi/sau a zonelor de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor.
(2) Sistemul taxelor rutiere include:
a) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova;
b) taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova;
c) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină masică pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise;
d) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj;
e) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare;
f) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere.

Articolul 337. Subiecţii impunerii

Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice posesoare de autovehicule înmatriculate în Republica Moldova.
Articolul 338. Obiectul impunerii
(1) Obiect al impunerii sînt autovehiculele înmatriculate permanent sau temporar în Republica Moldova: motociclete, autoturisme, autocamioane, autovehicule pentru utilizări speciale pe
şasiu de autoturism sau de microbuz, autovehicule pentru utilizări speciale pe şasiu de autocamion, autoremorchere, remorci, semiremorci, microbuze, autobuze, tractoare, orice alte
autovehicule cu autopropulsie.
(2) Nu constituie obiect al impunerii:
a) tractoarele şi remorcile folosite în activitatea agricolă;
b) autovehiculele pentru transportul în comun pe fir electric.
Articolul 339. Cotele impunerii
(1) Cotele taxei se stabilesc conform anexei nr.1 la prezentul titlu.
(2) Pentru autovehiculele reutilate, cota taxei se stabileşte conform anexei nr.1 la prezentul titlu, pornind de la categoria autovehiculului reutilat şi caracteristicile tehnice ale acestuia,
specificate în certificatul de înmatriculare.

41.Modul de calculare si termenele de achitare a taxelor percepute in fondul rutier

Articolul 340. Perioada fiscală şi termenele de achitare a taxei

(1) Perioada fiscală este anul calendaristic.
(2) Taxa se achită pentru perioada fiscală printr-o plată unică şi în volum deplin, cu excepţia cazului stabilit la art.341 alin.(9).
(3) Subiecţii impunerii achită taxa:
a) la data înmatriculării de stat a autovehiculului;
b) la data înmatriculării de stat curente a autovehiculului, dacă pînă la această dată taxa nu a fost achitată;
 c) la data efectuării testării tehnice obligatorii anuale a autovehiculului, dacă pînă la această dată taxa nu a fost achitată.
(4) Înmatricularea, precum şi testarea tehnică obligatorie a autovehiculului, fără prezentarea documentului de plată ce confirmă achitarea taxei pentru anul curent, nu se efectuează.
Articolul 341. Modul de calculare şi de achitare a taxei
(1) Taxa se calculează de către subiectul impunerii de sine stătător, în funcţie de obiectul impunerii şi de cota impunerii.
(2) În cazul apariţiei divergenţelor privind aprecierea caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor, inclusiv ale celor reutilate, concluziile de specialitate le prezintă organul abilitat al
administraţiei publice centrale.
(3) Taxa se achită de către subiectul impunerii, cu întocmirea documentului de plată.
(4) Taxa se calculează ţinîndu-se cont de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, specificate în certificatul de înmatriculare al acestuia, şi se indică în documentul de plată.
(5) Taxa se achită pentru autovehiculele care se află în posesia subiectului impunerii la data apariţiei obligaţiei de achitare a taxei. Taxa nu se achită pentru:
– autovehiculele rebutate, precum şi pentru cele neexploatate provizoriu, scoase din circulaţie sau cele radiate din evidenţa organelor abilitate cu ţinerea evidenţei autovehiculelor;
– autovehiculele nefolosite de către persoanele fizice cetăţeni.
Dacă pentru aceste autovehicule taxa a fost achitată pînă la data radierii din evidenţă/scoaterii din circulaţie, taxa achitată nu se restituie.
(6) În cazul înstrăinării autovehiculului pentru care taxa pe perioada fiscală curentă a fost achitată, noul posesor nu achită taxa, iar fostului posesor nu i se restituie taxa achitată.
(7) Pentru autovehiculele care, în baza legii sau a unui act juridic, se află în posesia unei alte persoane decît proprietarul (uzufruct, uz, locaţiune, leasing, procură, gaj etc.), taxa se calculează
şi se achită de către posesor, în condiţiile în care pentru perioada fiscală curentă nu a fost calculată şi achitată de către proprietar sau posesorul anterior.
(8) Pentru autovehiculele mixte, cota taxei se calculează prin sumarea cotei taxei corespunzătoare autovehiculului destinat transportului de pasageri şi a cotei taxei corespunzătoare
autovehiculului destinat transportului de mărfuri, pornind de la categoria autovehiculului şi caracteristicile tehnice ale acestuia, specificate în certificatul de înmatriculare.
(9) Pentru autovehiculele care, conform legislaţiei, sînt supuse testării tehnice obligatorii de două ori pe an, subiecţii impunerii achită taxa, în rate egale, la data cînd autovehiculele sînt
supuse testării tehnice obligatorii.
(10) Taxa se achită indiferent de rezultatele testării tehnice obligatorii. Dacă, în urma testării tehnice obligatorii, autovehiculul a fost interzis în exploatare, taxa nu se restituie. În cazul în care
taxa a fost achitată şi autovehiculul nu a trecut testarea tehnică obligatorie din cauza necorespunderii lui normelor stabilite, la supunerea repetată a autovehiculului testării tehnice obligatorii
în aceeaşi perioadă fiscală de gestiune, taxa nu se achită.
(11) Suma taxei plătită în plus se trece în contul taxei pasibile de achitare în perioada fiscală următoare sau se restituie subiectului impunerii în modul stabilit.