UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

IMPLICAȚIILE POLITICII FISCALE ASUPRA EVOLUȚIEI

ECHILIBRULUI FINANCIAR PUBLIC ÎN REPUBLICA
MOLDOVA

. Finanțe
Finanțe și bănci

Lucrul individual la disciplina: Gestiunea finanțelor publice

Autorul:

Conducător ştiinţific:
.

CHIŞINĂU 2016
 CUPRINS
1. Introducere........................................................................................................................3
2. Politica fiscală-componenta principala a politicii financiare a societăţii.....................4
3. Implicaţiile politicii fiscale asupra echilibrului financiar..............................................5
4. Efectele microeconomice ale politicii fiscale.................................................................7
5. Concluzii...........................................................................................................................13
6. Bibliografie.......................................................................................................................15

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. Creşterea economică constituie o problemă de maximă importanţă
pentru organele de guvernamânt din toate ţările şi reprezintă o prioritate în analizele
economiştilor din diferite timpuri ca obiectiv al politicii economice a statului. In
cadrul politicilor  de creştere  economică analiştii  includ politica fiscală,  deoarece ea
reprezintă un instrument al politicii macroeconomice care încearcă reglarea impozitelor şi
taxelor precum şi a cheltuielilor guvernamentale şi a ratei impozitelor în vederea orientării
economiei.
Apariţia primelor monede a adus cu sine apariţia primelor taxe, dar si a primelor
modalităţi de evitare a lor. Relatările scot în evidenţă faptul, că încă de pe vremea Imperiului
Roman, unii cetăţeni preferau să trăiască printre barbari decât să plătească taxele imperiului. Nici
in zilele noastre situaţia nu pare a fi evoluat într-un sens pozitiv din acest punct de vedere,
impactul politicii fiscale fiind unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă
importanţă cu care statele se confruntă si ale cărei consecinţe nedorite se caută a fi limitate.
Problema cercetării. Politica bugetară a statului reprezintă în sine o pârghie de
influenţare a activităţii economice şi a vieţii sociale. Astfel, sursele de bază ale veniturilor
financiare și destinația cheltuielilor efectuate de stat definesc economia și prioritățile sale de
dezvoltare.
Importanţa temei derivă din semnificaţia pe care fiscalitatea o are în dezvoltarea
economică a oricarui stat. Deasemenea , aceasta ţine de evidenţierea efectelor impozitării asupra
societăţilor comerciale şi de impactul politicii date asupra evoluţiei echilibrului financiar.
Obiectul cercetării il constituie politica fiscală şi impactul ei asupra creşterii economice
realizată prin intermediul mecanismului de transmisie fiscală.
Scopul cercetării constă în cercetarea interacţiunii dintre creşterea economică şi politică
fiscală, evaluarea impactului acesteia asupra principalelor variabile macroeconomice (impozite şi
taxe, cheltuieli guvernamentale, rata impozitelor) prin prisma influenţei deciziilor autorităţii
fiscale asupra conjuncturii economice şi financiare.
Obiectivele investigaţiei:
- analiza politicii fiscale implimentate în Republica Moldova;
- analiza influenţei politicii fiscale asupra echilibrului financiar al Republicii Moldova.
Acestea presupun studierea obiectivelor politicii fiscale, sursa veniturilor și destinația
cheltuielilor și măsuri de eficientizare a acestora și atingerii unui echilibru financiar.
Noţiuni-cheie . Bugetul Public Naţional, cheltuieli,echilibru financiar, impozite, politica
fiscală, taxe, venituri etc.

3
 Politica fiscală-componenta principala a politicii financiare a societăţii
Politica fiscală reprezintă o componentă esenţială a politicii bugetare considerată ca fiind
un ansamblu de măsuri iniţiate şi implementate de guvern, prin intermediul bugetelor publice, în
scopul realizării şi menţinerii echilibrului macroeconomic în economia reală. Intervenţia statului,
în cazul politicii fiscale, îşi face simţită prezenţa prin intermediul unor procese specific financiar-
fiscale precum: asigurarea echilibrelor bugetare, alocarea cheltuielilor bugetare şi formarea prin
impozite şi taxe a veniturilor bugetare. Politica fiscală poate fi definită şi ca o formă de
intervenţie indirectă a statului în economie, aplicabilă pe piaţa bunurilor şi serviciilor,
intervenind cu precădere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne, modificarea ei
fiind dificilă și lentă. ,
Politica fiscală este acea politica de ajustare, care are drept scop macrostabilizarea
economică, prin intermediul dimensionarii impozitelor şi taxelor precum şi a cheltuielilor
guvernamentale.Totodată este forma politicii care se referă la stabilirea proporţiilor dintre
impozitele directe şi indirecte, la ponderea impozitelor şi taxelor în venituri, în scopul
influenţării dezvoltarii economice şi a politicii sociale.
Baza politicii fiscale este utilizarea impozitelor şi taxelor ca pârghii şi instrumente
financiare de intervenţie a autorităţilor publice în economie şi societate şi de orientare a
comportamentului contribuabililor, consumatorilor sau investitorilor.
Impozitele reprezintă principala sursă de atragere a veniturilor la bugetul statului şi
totodată cea mai eficace cale de intervenţie, atât la nivelul sectorului public, cât şi la nivelul
sectorului privat.
Statul intervine în economie şi în societate pentru a modifica unele variabile ale
echilibrului economic,în raport cu economia de piaţă. Intervenţionismul statal în economie se
realizează printr-o serie de practici, metode, care au la bază anumite categorii valorice, printre
care un loc important îl ocupă impozitul.
Raţionalitatea deciziilor de politică fiscală implică respectarea principiilor de bază ale
impunerii, respective universalitatea, justiţia, corectitudinea, randamentul şi comoditatea
prelevărilor fiscale.În acelaşi timp caracterul logic al deciziilor de politică fiscală presupune ca
acestea să fie luate în raport cu sensul şi evoluţia previzibilă a variabilelor economice endogene
şi opţiunile membrilor societăţii.Armonizarea prin actul decizional a acestor două cerinţe,
influenţează asupra finalităţilor produse de sistemul societăţii consideră întotdeauna că deciziile
sunt străine de rezultatul analizelor economice şi opţiunile colectivităţii, având un caracter pur
politic.De regulă însă, decidentul public recurge la argumente economice pentru justificarea
acestora.

4
 Implicaţiile politicii fiscale asupra echilibrului financiar
Politica bugetar fiscală în ultima perioadă a cunoscut şi urmează să cunoască o serie de
majorari adiţionale la taxele anterioare. Cu toate că acestea se explică prin aşa zisa eficienţă
datorată de noi resurse pentru buget, puţini cunosc efectele instantanee ale taxelor mărite.
Dacă creşterea accizelor la ţigări poate fi explicată prin clauza socială, adică micşorarea
numărului de fumători, atunci alte majorari ale taxelor sunt de natură pur fiscală, introduse cu
scopul balansarii bugetului de stat. Majorarea accizelor la ţigări este de asemenea cauzată de
ineficienţa barierilor de frontieră şi persistenţa activităţilor de contrabandă. Republica Moldova
este obligată să lupte cu contrabanda mai activ dat fiind tendinţa de orientare spre spaţiul
European. Accizile introduse vor micşora diferenţa de preţ dintre ţigările autohtone şi cele din
Romania, influenţînd pozitiv micşorarea corupţiei şi persecutarea comeţului ilegal.
Totuşi majorarea accizelor nu este o măsură suficientă pentru stoparea contrabandei.
Aceasta va stopa parţial contrabanda de ţigări care au o preţ mai ridicat în prezent, însă ţigările
de un preţ mai redus se vor bucura de o popularitate mai înaltă atît pe piaţa internă cît şi pentru
comerţ ilegal.
Printre alte efecte negative pe care le poate aduce această politică de majorare a accizelor
merită de menţionat şi majorarea cotei comerţului nefacturat în interiorul ţării, producerea şi
comercializarea producţiei în localuri neamenajate sau în condiţii insalubre.
Partea negativă a politicii fiscale este că Guvernul Republicii Moldova nu indică metode
de contractare sau eficientizare a bugetului, dar mai mult se bazează pe metode fiscale de
obţinere a resurselor.
De asemenea, legea bugetului începînd cu anul 2013 prevede introducerea cotei de 20% a
TVA-ului la zahăr, majorarea cotei reduse a TVA pentru gazele naturale şi lichefiate - de la 6%
la 8%, precum şi introducerea cotei standard a TVA, de 20%, pentru producţia agricolă primară,
cu restituirea diferenţei de 12%.
TVA-ul nou la zahăr nu va influenţa importul de zahăr deoarece Serviciul Vamal
utilizează taxe protectoare la importul zahărului, însă acestă prevedere va influenţa negativ
asupra economiei tenebre cu Ucraina. Astfel producătorii autoctoni vor fi afectaţi de prevederile
politicii fiscale.
Creşterea TVA-ului la gaze naturale şi lichefiate va afecta întreaga economie a ţării, în
special sfera productivă. La aceasta se mai adaugă şi TVA de 20% la producţia agricolă care va
reduce competitivitatea ţării la export. Dacă în prezent producţia agricolă este cea mai
competitivă sferă pentru export, aceste prevederi vor reduce din volumul exporturilor.
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede perceperea la buget a
veniturilor ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului producţiei, rentabilităţii,
5
adaosului comercial, volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la serviciile prestate,
precum şi aplicarea amenzii în cuantum echivalent acestor venituri, însă nu mai puţin de 10 000
de lei. Aceasta situaţie creează condiţii neechitabile de aplicare a sancţiunilor, întrucât pentru
paguba care variază până la 10 mii lei, mărimea sancţiunii este una şi aceiaşi. În scopul
excluderii acestor discrepanţe, se propune stabilirea mărimii sancţiunii în dependenţa de suma
pagubei.
Potrivit documentului politicii bugetar – fiscale pentru 2015, Ministerul Finanţelor
propune să fie introdusă o limită a veniturilor din vânzări ale titularului patentei de întreprinzător
în mărime de 300 mii lei într-o perioadă de 12 luni consecutive.
În prezent, plafonul veniturilor din vânzări pentru persoanele fizice – deţinători de patente
care se ocupă cu comerţul cu amănuntul este stabilit în mărime de 300 mii lei. Prin reducerea
limitei, Ministerul încearcă să contracareze schemele de evaziune fiscală şi să stimuleze trecerea
persoanelor fizice – deţinători de patente, odată cu dezvoltarea activităţii, la o anumită formă
organizatorico-juridică stabilită de lege.
Angajatorii ar putea plăti pentru primele cinci zile de incapacitate de muncă a salariaţilor,
potrivit noilor modificări ale politicii bugetar-fiscale şi vamale pentru 2013.
Începând cu a şasea zi calendaristică, plăţile pentru incapacitate de muncă urmează a fi
făcute din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, în timp ce pentru şomeri plăţile vor fi
făcute din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.
În prezent, pentru incapacitate de muncă prima zi calendaristică este plătită din contul
bugetului asigurărilor sociale de stat, a doua, a treia şi a patra zi calendaristică - din mijloacele
financiare ale angajatorului, iar şomerilor –începând cu a cincea zi calendaristică – din contul
bugetului asigurărilor sociale de stat.
Ministrul Finanţelor intenţionează să introducă o cotă standard a TVA de 20% pentru
producţia agricolă primară în schimbul cotei reduse a TVA de 8%, cu restituirea directă a
diferenţei dintre 20% şi 8% din veniturile bugetului de stat în vederea evitării distorsionării
sistemului general de impozitare, simplificării administrării fiscale şi susţinerii producătorilor
agricoli. Experţii, însă sunt de părere că procedura restituirii TVA a existat şi pe timpul
guvernării comuniste, iar restituirea diferenţei era un proces birocratizat, iar numărul
agricultorilor care cereau rambursarea TVA, era destul de redus.
La capitolul impozitul pe venitul persoanelor fizice se prevede majorarea tranşelor de
venit impozabile, precum şi a scutirii anuale personale, de la 9516 la 10128 lei, dar şi a scutirii
anuale personale majore şi scutirii anuale pentru persoanele întreţinute, de la 2124 la 2256 lei.

6
 O altă măsură ţine de modificarea regimului de impozitare a venitului obţinut prin
stabilirea unei cote a impozitului pe venit în mărime de 7% pentru un venit de pînă la 2470 lei şi
o cotă de 18% pentru un venit > 2470 lei.
În ce priveşte introducerea impozitului unic în agricultură e o idee bună, pentru că
majoritatea agricultorilor sunt în imposibilitatea de a merge pe la câteva instanţe să-l achite. Dar
foarte mult va depinde de cota acestuia şi de perioada când urmează a fi achitat. Dacă se va cere
să fie plătit la începutul anului, atunci nu e bine pentru că agricultorii nu au destule finanţe.
Anumite prevederi din politica bugetar fiscală sunt îndreptate pentru mediul de afaceri
însă ele sunt nesemnificative, sunt foarte generale şi cu aplicabilitate îngustă. Este vorba despre o
schimbare conceptuală a politicii bugetar – fiscală pentru 2013. O parte din prevederi nu sunt
noi, pentru că ele au fost propuse, discutate, urmează să vedem care va fi rezultatul discuţiilor
pentru definitivarea proiectului.
Efectul de pompier al politicii– bugetar fiscale derivă din modul cum sunt organizate
Inspectoratul Fiscal şi Ministerul Finanţelor. Este o mare doză de ineficienţă, o incapacitate de
fiscalizare a întregii ţări fiind doar o performanţă în zona vamală. Deci o politică bugetar –
fiscală poate să fie eficientă doar atunci când există şi instrumentarul funcţional, or atunci când
nu este reformat, cele mai bune politici riscă să fie implementate superficial sau deloc. Problema
e în reformarea Inspectoratelor fiscale a anumitor acte legislative, crearea unui cadru rezonabil.
De exemplu Codul Fiscal este plin cu stipulări contradictorii, rău expuse chiar şi gramatical,
confuze. Doar după reformare putem vorbi despre o aplicare a prevederilor politicii bugetar
fiscale. Autorităţile nu o singură dată au declarat că fac reforme pe interior unde noi nu avem
acces, în timp ce pe exterior nu simţim schimbări.
Din 2013,s-a schimbat şi censul de vârstă la importul autoturismelor, de la 7 ani la 10 ani,
şi vor fi introduse cote mai mari la accize pentru autovehiculele cu vârsta de 8, 9 şi 10 ani - de
+5%, +10% şi, respectiv, +15%.
Efectele microeconomice ale politicii fiscale

Efecte asupra structurii juridice a societăţilor economice

În momentul luării deciziei de a înfiinţa o unitate structurală economică, creatoare de
profit prin producerea de bunuri şi servicii economice, mediul fiscal influenţează asupra
structurii juridice alese de decidentul uman.Concret este vorba de regimul fiscal aplicat
societăţilor de capital comparative cu societăţile de persoane şi de costurile fiscale legate de
înfiinţarea societăţilor.
În toate ţările în care există regimul dual de impunere (generalizat în ţările dezvoltate) a
beneficiilor realizate, acesta influenţează asupra alegerii structurii juridice a viitoarei
7
societăţi.Intrând sub incidenţa impozitului pe societate, societăţile de capital sunt avantajate,
întrucât elasticitatea bazei impozabile este influenţată de regimul de amortizare şi provizioanele
deductibile fiscal, dar şi de activul fiscal deductibil din impozitul pe venit.Efectele politicilor de
stimulare a investiţiilor prin diverse procedee tehnice, alături de proporţionalitatea cotei
impozitului constituie avantaje suplimentare.
În cazul societăţilor de persoane progresivitatea impozitului pe venit, alături de existenţa
sau lipsa abaterilor şi reducerilor cheltuielilor de înfiinţare, transformare juridică şi modernizare
influenţează prin cuantumul acestora asupra elasticităţii bazei impozabile şi implicit asupra
presiunii fiscale exercitate.Pentru a activa relaţiile concurenţiale pe piaţă, dar şi pe considerente
de ordin social, costurile fiscale legate de înfiinţarea unei societăţi de persoane sunt mi reduse
decât cele la care sunt obligate societăţile de capital.Dar acestea pot creşte, dacă sunt stabilite
costuri suplimentare asupra transformării structurii juridice a unei societăţi de persoane într-o
societate de capital.
Avantajele opuse ale unui regim dual de impunere a beneficiilor realizate şi costurile
fiscale de înfiinţare, influenţează asupra deciziei economice a viitorilor fondatori, şi în final
asupra structurii juridice a societăţilor existente în economie.Pe termen lung structura juridică va
influenţa asupra diversificării surselor de finanţare şi a accesului limitat (în cazul societăţilor de
persoane) sau nelimitat (în cazul societăţilor de capital) a societăţilor pe toate pieţele financiare.
Efecte asupra numărului societăţilor şi repartiţiei teritoriale a acestora

În scopul realizării unor obiective de politică macroeconomică, dar şi a satisfacerii unor cerinţe
care provin de la nivel microeconomic, se poate stimula, apariţia de noi agenţi economici prin
acordarea unor facilităţi fiscale.Prin exonerarea parţială sau integrală a beneficiilor realizate pe o
perioadă delimitată de timp sau în funcţie de situarea geografică, se realizează amplificarea
numărului agenţilor economici, implantarea acestora în zone situate pe teritoriul naţional în care
există un excedent de resurse umane şi materiale.
Efectul primar va genera efecte secundare constând în creşterea gradului de utilizare a
factorilor, calmarea unor tensiuni sociale prin reducerea şomajului cu efecte pozitive asupra
reducerii transferurilor sociale.Impulsul primar asupra stimulării ofertei globale şi secundar
asupra creşterii consumului va determina un nivel mai ridicat de echilibru a venitului naţional.
Pe termen mediu expansiunea materiei impozabile va influenta prin intermediul noilor
venituri fiscale asupra nivelului şi naturii soldurilor bugetare.În funcţie de existenţa altor factori
exogeni, caracteristicile stării de echilibru sau cvasi-echilibru financiar va produce efecte asupra
echilibrului monetar, care se vor reîntoarce asupra agenţilor economici.

8
 Datorită multiplicării efectelor primare iniţiale, decidentul public poate urmării obţinerea
unor efecte nuanţate, în funcţie de structura economiei naţionale, asigurarea unor raporturi
optimale între structurile sectoriale din economie pentru a imprima o dinamică echilibrată a
creşterii economice.Alături de elementele expuse iniţial exonerările pot fi acordate fie în funcţie
de natura activităţilor, fie de dimensiunea capitalului, fie de numărul noilor locuri de muncă, fie
de caracteristicile forţei de muncă (proaspeţi absolvenţi, şomeri, persoane
handicapate).Combinarea în anumite proporţii a criteriilor expuse cu criteriul spaţial şi cel
temporal, va influenţa în final asupra numărului noilor agenţi economici şi repartiţiei teritoriale.
Temporalitatea exonerărilor este deosebit de importantă întrucât poate genera o falsă
creştere numerică a societăţilor din economie.Noi societăţi pot fi înfiinţate doar pentru a
beneficia de avantajele fiscale acordate, prin continuarea activităţii iniţiale în cadrul unei
structuri juridice.În măsura în care acest fenomen se produce se poate vorbi de apariţia unei
evaziuni fiscale legale.
Exonerările trebuie să fie acordate pe perioade scurte iar criteriile alese cu grijă.
Prin regimul de impunere a beneficiarului realizat se poate stimula pătrunderea agenţilor
economici pe piaţa internaţională prin înfiinţarea de filiale.În acest caz apare un cumul de efecte
primare.Efectul teritorial va influenţa la rândul său asupra agenţilor economici existenţi pe
teritoriul naţional şi asupra forţei de muncă angajate de aceştia,prin cererea suplimentară de
bunuri şi servicii.Al doilea efect primar se va produce asupra structurii organizatorice şi gestiunii
societăţii-grup.

Efecte asupra dimensiunii societăţilor economice

Atunci când în economie există un număr mare de societăţi mici, consolidarea poziţiei şi
sporirea competitivităţii pe piaţă prin introducerea progresului tehnic, necesită creşterea puterii
financiare a acestora prin concentrarea activităţilor.Regimul de impunere poate stimula sau
descuraja concentrarea societăţilor.
Cu ocazia operaţiunilor de fuziune pot să apară în momentul preluării activelor nete,
plusvalori, beneficii sau pierderi la nivelul societăţii absorbite.Stimularea concentrării se
realizează prin intermediul regimului fiscal aplicat plusvalorilor şi deficitelor de fuziune, întrucât
beneficiile realizate sunt lovite prin impozitul pe societate la nivelul societăţii absorbite.
Unele impozite indirecte stimulează creşterea dimensiunii societăţilor prin
concentrare.Impunerea unistadială a venitului consumat, în stadiul producţiei sau comerţului cu
ridicata stimulează concentrarea pe vericală, mai ales când circuitele de producţie şi distribuţie
sunt lungi.Prin aceasta societăţile urmăresc reducerea ponderii obligaţiilor fiscale în preţul

9
bunului economic final.Concentrarea verticală descurajează specializarea, distorsionează
deciziile legate de alegerea factorilor de producţie şi relaţiile concurenţiale.
Operaţiile de sciziune influenţează asupra reducerii dimensiunii societăţilor.Când în urma
sciziunii apar noi întreprinderi aceasta contribuie la multiplicarea agenţilor economici.
Din cele expuse rezultă, că tehnicile de impunere actuale acţionează cu prioritate în
directţia creării unor societăţi puternice, competitive, preferându-se creşterea numărului de
societăţi prin crearea unora noi, decât prin stimularea apariţiei acestora în urma unor operaţii de
sciziune a societăţilor existente.
Efecte asupra gestiunii rezultatelor
Regimul deducerilor fiscale influenţează asupra beneficiilor impozabile.Din momentul
determinării rezultatului contabil, obligaţiile deductibile fiscal influenţează asupra elasticităţii
bazei impozabile a impozitului pe societate.
Societăţile economice îşi pot încheia activitatea cu beneficii dar şi cu pierderi.Regimul
fiscal al pierderilor înregistrate influenţează asupra bazei impozabile.Apariţia unor pierderi poate
să nu se datoreze gestionării defectuoase a activităţilor.Acestea pot să fie generate de asumarea
unor riscuri investiţionale.
Pentru a descuraja gestionarea, defectuoasă şi pentru a stimula studiile de cercetare
destinate îmbunătăţirii tehnologiilor existente, creării de noi produse şi tehnologii care presupun
întotdeauna un risc, se impune acordarea dreptului de a deduce pierderile înregistrate în anumite
condiţii.În consecinţă, efectele asupra rezultatelor înregistrate de societăţi vor fi diferite, în
funcţie de cauzele generatoare a pierderilor.
Intensitatea efectelor asupra gestionării rezultatelor şi prin aceasta asupra stimulării
activităţii societăţii depinde de tehnica de deducere a pierderilor.Se consideră că, dreptul de a
repartiza rezultatele deficitare contabilizate asupra exerciţiilor viitoare, fără limitarea intervalului
maxim de timp, produce un efect puternic asupra activităţii societăţii.
În consecinţă, acordarea dreptului de a repartiza deficitele, tehnica de realizare stabilită şi
condiţiile restrictive impuse influenţează asupra rezultatelor, dar şi asupra efectelor produse de
impozitul pe societate asupra deciziilor de asumare a riscurilor.Acordarea dreptului de deducere
a unor rezultate deficitare este justificabilă sub aspect economic, deşi generează temporar o
reducere a prelevărilor fiscale.

Efecte asupra finanţării investiţiilor

Fiscalitatea produce efecte asupra surselor de finanţare din interiorul, dar şi din exteriorul
societăţilor.Autofinanţarea sau finanţarea internă se realizează pe seama amortizării şi
beneficiilor nedistribuite.
10
 Sub influenţa inflaţiei valoarea imobilizărilor corporale înregistrate în bilanţ generează
subevaluarea amortizării, producând efecte nefavorabile asupra finanţării investiţiilor.
Creşterea capacităţii de autofinanţare a societăţilor depinde de ansamblul deducerilor
fiscale care diminuează baza impozabilă, de practicarea unei cote unice şi nivelul acesteia şi de
existenţa reducerilor fiscale, întrucât influenţează asupra beneficiului net.Politica de distribuţie a
dividendelor şi practicarea unei politici de cointeresare a salariaţilor prin participarea acestora la
rezultatul societăţii, vor influenţa în final asupra beneficiilor nete nerepartizate.
Fiscalitatea produce efecte şi asupra resurselor externe de finanţare.Intensitatea efectelor
depinde de natura şi cuantumul resurselor externe utilizate.Finanţarea externă se poate realiza fie
pe seama capitalului adus de acţionarii sau asociaţii societăţii, fie pe seama capitalului
împrumutat de pe piaţa monetară a creditului, fie pe seama capitalului obţinut de pe pieţele de
capital.Efectele fiscalităţii asupra acestor resurse de finanţare pot să creeze distorsiuni.
Plata dobânzilor aferente capitalului împrumutat reprezintă cheltuieli financiare
deductibile fiscal.
Sub aspect fiscal dobânda aferentă capitalului obţinut de pe piaţa monetară a creditului şi
de pe piaţa obligatară este deductibilă fiscal, în timp ce pentru capitalul obţinut de pe piaţa
acţiunilor societatea trebuie să plătească dividende.Finanţarea prin îndatorare este stimulată,
întrucât prin diminuarea bazei impozabile se reduce impozitul pe societate.
Stimularea finanţării prin îndatorare influenţează asupra costului îndatorării.Acesta se
transmite prin preţuri putând stimula o inflaţie prin credit.
Asupra reducerii costului îndatorării societăţilor de pe piaţa obligatară influenţează
stimularea deciziri de a economisi şi investi în titluri obligatare.
Analizarea efectelor produse de fiscalitate asupra finanţării investiţiilor a permis şi a
necesitat extinderea analizei pentru a scoate în evidenţă efectele diseminate care apar întrucât
acestea influeţează fluxurile monetare şi financiare din economie şi se reîntorc asupra societăţilor
economice.

Efecte asupra trezoreriei întreprinderii

Alături de restul fluxurilor de trezorerie, prelevările fiscale, posibilitatea recurgerii la
credite bancare, condiţiile de acordare şi de rambursare a acestora influenţează asupra
echilibrului pe termen scurt al Bugetului de trezorerie.
Intensitatea efectelor produse de prelevările fiscale asupra fluxurilor de trezorerie este
accentuată de sensibilitatea materiei impozabile, regimul deducerilor şi reducerile fiscale, nivelul
cotelor, data exigibilităţii financiare a impozitelor, costurile fiscale ale amenzilor şi penalităţilor
aplicate de organele de control şi instabilitatea legislaţiei fiscale.
11
 Fluxul fiscal reprezentat de plata impozitului pe societate influenţează asupra trezoreriei
prin intermediul bazei impozabile, cotei de impozitare şi datei exigibilităţii
financiare.Amortizarea fiscală de tip degresiv şi accelerat, reportarea rezultatelor deficitare prin
economiile temporare de impozit produce efecte pozitive asupra trezoreriei.Atunci când
societatea este în expansiune şi/sau mediul economic este inflaţionist efectul este pozitiv.În
schimb în situaţia în care societatea înregistrează involuţia persistentă a beneficiilor realizate,
efectul asupra trezoreriei se amplifică, dar de această dată în defavoarea societăţii întrucât
lichidităţile sunt afectate.
Deşi TVA are incidenţă asupra conumatorilor, abaterea netă a fluxurilor de TVA
respectiv diferenţa dintre TVA colectată asupra vânzărilor şi TVA deductibilă asupra
cumpărărilor, produce efecte asupra trezoreriei.
În situaţia în care încasarea facturilor de la clienţi şi a TVA aferentă are loc după
exercitarea dreptului de deducere şi plata sumei datorată către buget, TVA aferentă mărfurilor
vândute şi neîncasate influenţează negativ lichiditatea şi starea de echilibru a trezoreriei societăţii
vânzătoare.În schimb, atunci când plata facturilor către furnizori are loc după exercitarea
dreptului de deducere de către societatea cumpărătoare, TVA exercită o influenţă pozitivă asupra
trezoreriei.
În ambele situaţii intensitatea efectelor depinde de ponderea valorică a facturilor
neîncasate în totalul valoric al facturilor emise şi respectiv de ponderea valorică a facturilor
restante la plată în totalul valoric al bunurilor şi serviciilor cumpărate, în cadrul intervalului de
timp legal prevăzut pentru întocmirea decontului de TVA.
TVA descurajează recurgerea la creditul comercial datorită influenţei asupra
trezoreriei.TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor pentru mărfurile care urmează a fi
primite, devine deductibilă la plătitorii avansurilor, numai din momentul întocmirii facturii către
furnizori.În consecinţă TVA alături de sumele plătite ca avnsuri diminuează lichidităţile
trezoreriei.
Când TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată atunci pentru TVA dedusă
societatea are un drept de creanţă asupra bugetului statului.Creşterea intervalului de timp
prevăzut de legislaţia fiscală în care societatea îşi poate recupera dreptul său de creanţă
influenţează negativ asupra trezoreriei societăţii.

12
 Concluzii
Pe viitor este importantă elaborarea unei strategii integrate de administrare a datoriei
publice.
Direcţile politicii fiscale în republica Moldova ar trebuie sa fie:
(1) asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;
(2) optimizarea presiunii fiscale;
(3) sistematizarea şi simplificarea legislaţiei fiscale;
(4) armonizarea principiilor puse la baza legislaţiei fiscale naţionale cu cele ale legislaţiei
comunitare.
Politica fiscală evoluează şi se perfecţionează continuu sub imboldul dezvoltării economice,
ea nefiind stabilă odată pentru totdeauna şi se adaptează corespunzător necesităţilor într-o
anumită etapă, în funcţie de obiectivele politice, economice şi sociale din ţară. În vederea
consolidării veniturilor bugetare, stimulării activității economice, diminuării proporțiilor de
evaziune fiscală, dar și asigurarii unui echilibru financiar ar putea fi adoptate anumite măsuri de
politică fiscală:
Politica în domeniul veniturilor
- majorarea tranşelor de venit impozabile, precum şi a scutirii anuale personale, scutirii anuale
personale majore şi scutirii anuale pentru persoanele întreţinute, prin ajustarea acestora la rata
inflaţiei prognozată pentru anul 2015;
- acordarea pe o perioadă nedeterminată a facilităţii fiscale privind scutirea de impozitul pe
veniturile obţinute din dobînzile aferente valorilor mobiliare de stat;
- anularea facilităţilor fiscale acordate persoanelor juridice pentru veniturile obţinute din
dobînzile de la depozitele bancare depuse pe un termen ce depăşeşte 3 ani şi valorile mobiliare
corporative sub formă de obligaţiuni emise pe un termen ce depăşeşte 3 ani;
- introducerea unui sistem revăzut de cheltuieli permise spre deducere în scopuri fiscale în
partea ce ţine de reziduuri, deşeuri şi perisabilităţi naturale
- micşorarea limitei de deducere în scopuri fiscale a donaţiilor efectuate în scopuri filantropice
sau de sponsorizare de către persoanele fizice şi juridice în favoarea autorităţilor publice şi
instituţiilor publice, organizaţiilor necomerciale, precum şi în favoarea caselor de copii de tip
familial, de la 10% la 2% din venitul impozabil;
- revederea facilităţii fiscale privind cota redusă a TVA de 8% pentru producţia agricolă
primară,  prin aplicarea acesteia faţă de producţia din zootehnie în formă naturală şi masă vie
destinate reproducerii, fitotehnie şi horticultură în formă naturală;

13
 Politica în domeniul cheltuielilor
Cheltuielile bugetului pe 2015 prevăd asigurarea implementării în continuare a
priorităţilor de politici, care derivă din Programul de activitate al Guvernului şi documentele de
politici naţionale şi sectoriale, aşa precum:
- reformarea sistemului educaţional;
- modernizarea sistemului şi sporirea calităţii serviciilor de sănătate;
- sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii;
- sporirea calităţii şi eficienţei în justiţie şi combaterea corupţiei;
- dezvoltarea investiţiilor în infrastructura de drumuri;
- ameliorarea climatului de afaceri;

14
 Bibliografie
1. NOTA INFORMATIVĂ la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2015
2. IMPOZITELE CA MECANISM DE REGLARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE E.
Cuslii, l.sup., T. Munteanu, dr., conf. univ., UTM 2015
3. http://www.mf.gov.md/
4. http://www.scritub.com/economie/finante/SISTEMUL-BUGETAR-ECHILIBRUL-
FI62696.php
5. http://www.ase.ro/upcpr/profesori/758/C1.pdf

15