Sistemul Bugetar Al Republicii Moldova, Cheltuilelile Referat

Sistemul bugetar al Republicii Moldova
Bugetul de stat reprezintă un fond financiar public centralizat la dispoziț ia Guvernului,

gestionat prin intermediul Ministerului Finanț elor, format din contul impozitelor ș i taxelor
generale de stat ș i destinat satisfacerii unor nevoi publice la nivel naț ional, cum ar fi î ntreț inerea
instituț iilor administraț iei publice centrale, activitatea externă a statului, apărarea naț ională,
menț inerea ordinii publice, educaț ia, cheltuieli de ordin economic etc.
În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1944-1991) sistemul bugetar era centralizat.
Toate bugetele republicilor de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice î ș i găseau oglindire î n
bugetul de stat al Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), care includea bugetul
unional, bugetele de stat ale republicilor unionale ș i bugetul asigurărilor sociale de stat.
Începând cu bugetele săteș ti ș i cele orăș eneș ti, toate se uneau consecutiv pe principiul vertical
î n bugetul de stat. Astfel, sistemul bugetar al URSS enumera peste 53 de mii de bugete.
Unitatea acestor sisteme se asigura de planul unic de dezvoltare economică ș i socială a
î ntregului sistem Economic al URSS [47, p.129]. Proclamarea independenț ei Republicii
Moldova la 27 august 1991 a î nsemnat ș i instituirea unui sistem bugetar naț ional, cel mai
important pas î n acest sens fiind adoptarea Legii nr.250-XIII din 2 noiembrie 1994 privind
modul de examinare ş i aprobare a bugetului de stat ș i a Legii privind sistemul bugetar ș i
procesul bugetar nr.847-XIII din 24 mai 1996.
În perioada care a î nceput odată cu declararea independenț ei Republicii Moldova ș i până la
î nceputul anilor 2000, reglementările financiare, instituț iile participante la procesul bugetar,
mecanismele ș i tehnicile de lucru, utilizate î n domeniul finanț elor publice au fost axate pe
principiile bugetului pe mijloace. O asemenea orientare este explicabilă, fiind moș tenire a
acestei practici din perioada sovietică. În perioada 1991-1996, Republica Moldova a trecut
printr-o recesiune economică acută, care s-a reflectat direct asupra echilibrului finanț elor
publice . Din 1992, Republica Moldova a contractat sume enorme de credite externe de la
diverse organisme internaţ ionale pentru a acoperi deficitul bugetar, ceea ce a condus la
creș terea alarmantă a nivelului datoriei de stat ca procent î n PIB, cel mai î nalt nivel al acestui
indicator, de 159,4% fiind î nregistrat î n 1998. În contextul profundei crize economice din
primii ani ai independenț ei Republicii Moldova principala sarcină a autorităț ilor publice din
ț ara noastră a constat î n asigurarea resurselor financiare necesare funcț ionării instituț iilor de
î nvăț ămî nt, sănătate, protecț ie socială, menț inerea ordinii publice, apărarea naț ională ș i alte
nevoi publice ș i nu neapărat avansarea spre bune practici internaț ionale î n domeniul planificării
bugetului. În prezent î nsă, autorităț ile publice din Republica Moldova sunt implicate î ntr-un
proces complex de reforme î n domeniul finanț elor publice, agenda acestor reforme fiind foarte
ambiț ioasă ș i optimistă, vectorul de bază al acestor reforme constând î n planificarea strategică
a bugetului.
Acț iunile de reformă a managementului finanț elor publice au î nceput î n Republica Moldova
după 2000, când ț ara noastră resimte o recuperare economică, dar ș i ca rezultat al
angajamentelor de a atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, asumate î n cadrul
Summit- ului Mileniului, care a avut loc î n New York î n septembrie 2000. Reieș ind din aceasta,
perioada de după anul 2003 a fost marcată î n Republica Moldova de acţ iuni continue de
planificare strategică la nivel de ț ară, prin elaborarea strategiilor naţ ionale: Strategia Naț ională
de Creș tere Economică ș i Reducere a Sărăciei, Strategia naț ională de dezvoltare pe anii 2008-
2011 ș i Strategia Naț ională de Dezvoltare a Republicii Moldova, Moldova 2020. Pentru
susț inerea aplicării î n practică a prevederilor acestor documente de politici era necesară
revizuirea procedurii mioape de planificare a bugetului prin mărirea orizontului de timp pentru
planificare, deplasarea accentului pus pe resurse spre atingerea rezultatelor, dar ș i realizarea
unei legături mai strânse dintre promovarea politicilor publice ș i elaborarea bugetului. Acest
lucru a fost realizat prin introducerea unui instrument nou î n planificarea Bugetului Public
Naț ional (BPN), ș i anume CCTM (î ncepând cu anul 2011 acesta purtând denumirea de Cadrul
Bugetar pe Termen Mediu (CBTM)). Deci putem spune că autorităț ile din Republica Moldova
se bucură de o experienț ă bogată î n aplicarea CCTM, până î n prezent fiind elaborate deja 14
documente (Tabelul 1.2). Primul CCTM a fost elaborat prima dată î n Moldova pentru perioada
2003-2005, iar î n 2004 a fost introdus ca o cerinţ ă, printr-un amendament introdus la Legea
privind sistemul bugetar ş i procesul bugetar (nr. 847-XIII, adoptată iniţ ial la 24 mai 1996).
Reforma planificării pe termen mediu a fost iniț iată cu ajutorul suportului financiar ș i a
consultanț ei oferite Republicii Moldova de Banca Mondială.
Analiza experienț ei ț ărilor deja membre ale UE demonstrează că integrarea europeană a coincis
cu aplicarea celor mai bune practici î n domeniul gestiunii finanț elor publice pentru a asigura
sustenabilitate, performanț ă, transparenț ă ș i responsabilitate î n gestionarea finanț elor publice.
Aceste măsuri de reformă sunt necesare pentru a crea relaț ii de î ncredere cu instituț iile
europene la etapa de pre-aderare, dar ș i pentru a integra finanț ele publice naț ionale î n cele
europene la o eventuală etapă de integrare. Principalele direcț ii de consolidare a
managementului finanț elor publice, promovate î n Republica Moldova î n ultima perioadă, î n
mare parte coincid cu aceste obiective, fiind realizate î n cadrul proiectului Managementul
Finanț elor Publice,
Proiectul Managementul Finanț elor Publice reprezintă cel mai complex program de reforme î n
domeniul gestiunii finanț elor publice ș i include mai multe activităț i. Potrivit raportului Băncii
Mondiale, proiectul a realizat multe dintre rezultatele scontate. Cea mai importantă parte a
activităț ilor proiectului au constat î n consolidarea metodologiei de formulare ș i executare a
bugetului. În primul rând, proiectul a fost concentrat pe continuarea ș i consolidarea practicii
CCTM. Astfel, a fost formulat Setul metodologic privind elaborarea, executarea ș i modificarea
bugetului pentru a integra planificarea bugetară pe termen mediu î n ciclul bugetar anual. Cea
mai importantă inovaț ie a acestei reforme a constat î nsă î n formularea metodologiei de
planificare ș i executare a bugetului pe bază de program, care ulterior a î nceput să fie aplicată
î n practică, fiind implementată pentru î nceput la nivelul guvernului central.
Un pas ferm î n implementarea bugetării pe programe constă î n aplicarea î n practica planificării

bugetului a noii clasificaț ii bugetare, care include ș i clasificaț ia programelor, elaborată î n
conformitate cu cerinț ele standardelor FMI, Statisticile Financiare ale Guvernului (GFS) 2001.
Noua clasificaț ie bugetară este reglementată de Ordinul nr.208 din 24 decembrie 2015 cu
privire la Clasificaț ia bugetară.
Conform clasificaț iei bugetare, cheltuielile sunt grupate după criteriul economic, funcț ional,
de program ș i administrativ. Clasificaț ia bugetului naț ional conț ine două niveluri ale clasificării
economice (articole ș i elemente), două niveluri ale clasificării funcț ionale (grupuri principale
ș i grupuri) ș i două niveluri ale clasificării de program (programe ș i sub-programe).
Sub aspect administrativ, unităț ile de cheltuieli ale guvernului central sunt clasificate î n
autorităț i publice de cel mai î nalt nivel (precum ministerele) ș i instituț ii subordonate; î ntre timp,
la nivel de guvern local, raioanele fiind autorităț ile publice de cel mai î nalt nivel, care sunt î n
continuare sub-divizate î n primării ș i instituț ii ale autorităț ilor publice locale.
Cu toate că noua clasificaț ie bugetară, care include ș i criteriul programelor, a devenit
obligatorie î ncepând cu 01 ianuarie 2016, totuș i, planificarea cheltuielilor bugetare î n baza
programelor a î nceput î ncă î n anul 2003. Astfel Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat (BASS),
aprobat pentru anul 2003, a fost planificat pe programe î n proporț ie de 100%, î n comparaț ie cu
bugetul de stat aprobat pentru acelaș i an, care a fost planificat pe programe î n proporț ie de
20,3%. În cazul Fondurilor Asigurărilor Obligatorii de Asistenț ă Medicală (FAOAM), acesta
a î nceput a fi planificat pe programe î ncepând cu anul 2007 ș i î n proporț ie de 100%. Cheltuielile
bugetului de stat au fost planificate î n baza programelor de cheltuieli î n proporț ie de 100% doar
î ncepând cu bugetul pe anul 2014. Cheltuielile bugetare executate ale autorităț ilor publice,
fundamentate î n baza programelor de cheltuieli s-au aflat mereu î n creș tere. Datele arată că
implementarea bugetului pe programe ș i performanț ă s-a produs destul de lent î n perioada
2004-2013, mărimea cheltuielilor incluse î n programe de cheltuieli crescând î n special î n anul
2014. În ceea ce priveș te bugetele locale î ncepând cu anul 2015 are loc punerea î n practică a
bugetării î n bază de program la UAT de nivelul doi, iar î ncepând cu 2016 – implementarea
acestui mod de bugetare la UAT de nivelul î ntâi
În anul 2014, bugetarea pe bază de programe este implementată integral la nivelul
administraț iei publice centrale. Astfel, cheltuielile bugetului de stat, ale BASS ș i FAOAM au
fost fundamentate î n totalitate pe programe. Mai mult ca atât, dacă până î n anul 2014 informaț ia
privind executarea programelor de cheltuieli se limita doar la cifrele din Raportul privind
executarea bugetelor autorităț ilor publice fundamentate pe programe pe toate componentele,
fiind una generală ș i superficială, atunci cea mai mare parte a Rapoartelor privind executarea
bugetului de stat pe anul 2014 ș i anul 2015 o constituie informaț ia despre executarea
programelor ș i subprogramelor de cheltuieli, prezentându-se atât informaț ia financiară, dar ș i
cea non-financiară, ș i anume indicatorii de performanț ă [82, 83]. Cu regret, această structură a
raportului, î n ceea ce priveș te executarea indicatorilor de performanț ă, nu mai este respectată
î n cazul Raportului privind executarea bugetului de stat pe anul 2016, raportul fiind
considerabil mai mic ș i ca volum comparativ cu cei doi ani precedenț i [81].
Considerăm că alinierea clasificării bugetare recente ș i planul de conturi la standardele

internaț ionale va pune î n viitor o bază solidă pentru î mbunătăț irea transparenț ei bugetului ș i
raportării financiare. În ceea ce priveș te execuț ia bugetară, dezvoltarea sistemului contului unic
trezorerial (CUT) a fost finalizată î n martie 2007, când toate bugetele, inclusiv î ntregul sistem
de bugete la nivel local, precum ș i BASS ș i FAOAM, au fost executate prin intermediul CUT,
deschis î n cadrul Băncii Naț ionale a Moldovei. Toate veniturile sunt colectate astfel pe CUT,
iar toate plăț ile sunt efectuate î n acest cont. Controlul operativ asupra execuț iei cheltuielilor
este realizat î n Trezoreria de Stat din cadrul Ministerului Finanț elor ș i î n Trezoreriile
Teritoriale. Acest lucru a contribuit la creș terea transparenț ei ș i eficienț ei managementului
bugetar prin consolidarea tuturor soldurilor BPN
Impactul reformelor promovate asupra performanț ei î n domeniul managementului finanț elor

publice poate fi analizat din rapoartele PEFA, care au fost realizate î n Republica Moldova î n
anii 2006, 2008, 2011 ș i 2015 ș i cuprind o evaluare pentru o perioadă a câte 3 ani fiscali, ș i
anume 2002-2004, 2005-2007, 2008-2010 ș i, respectiv, 2012-2014. Obiectul acestor evaluări
î l constituie bugetul consolidat al Guvernului Central, care include bugetul de stat, BASS ș i
FAOAM. Elaborarea bugetelor Guvernului Central este reglementată de o serie de acte
legislative ș i normative. Cel mai important act legislativ î l constituie Legea finanț elor publice
ș i responsabilităț ii bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014, care a stabilit un nou calendar
bugetar. Acesta prevede prelungirea termenului de depunere a proiectului de lege a bugetului
anual până la 15 octombrie a fiecărui an. Legea descrie modul de elaborare ș i aprobare a
bugetului, precum ș i competenț ele ș i responsabilităț ile tuturor actorilor implicaț i î n proces. De
asemenea, Hotărârea Guvernului nr.82 din 24 ianuarie 2006, dar ș i Setul metodologic privind
elaborarea, aprobarea ș i modificarea bugetului, aprobat prin Ordinul Ministrului
Finanț elor.nr.191 din 31 decembrie 2014, stabilesc calendarul detaliat de elaborare a bugetului
anual pentru entităț ile administraț iei publice centrale ș i locale.
La elaborarea proiectului de buget, Ministerul Finanţ elor reiese din: obiectivele de politici
publice; sursele de venituri ş i destinaţ ia cheltuielilor; propunerile de cheltuieli detaliate ale
autorităţ ilor publice; propunerile de venituri ale autorităţ ilor administraţ iei publice locale;
propunerile privind finanţ area deficitului bugetar, dacă cheltuielile depăş esc veniturile;
propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, dacă veniturile depăş esc cheltuielile.
În baza normelor metodologice referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat, emise de
Ministerul Finanţ elor, autorităţ ile publice prezintă Ministerului Finanț elor propuneri de buget.
Ministerul Finanț elor examinează propunerile de buget ale autorităţ ilor publice ş i decide asupra
părţ ii de venituri ş i părţ ii de cheltuieli a bugetului pentru anul viitor. Deciziile Ministerului
Finanţ elor referitoare la veniturile ş i cheltuielile bugetului pentru anul viitor se examinează
î mpreună cu autorităţ ile publice. Dezacordurile dintre autorităţ ile publice ş i Ministerul
Finanţ elor sunt soluţ ionate î n ultimă instanţ ă de Guvern. După depăş irea procedurilor
anterioare, Ministerul Finanţ elor elaborează proiectul Legii bugetare anuale care cuprinde
anexele ş i î l prezintă Guvernului î mpreună cu nota explicativă. Guvernul examinează proiectul
Legii bugetare anuale ş i nota explicativă, includerea amendamentelor, dacă acestea există.
Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale ş i nota explicativă. La solicitarea

Guvernului, Ministerul Finanţ elor prezintă informaţ ii sau explicaţ ii adiţ ionale referitoare la
proiectul legii bugetare anuale ş i la nota explicativă. După aceasta, Guvernul aprobă proiectul
legii bugetare anuale. Guvernul prezintă Parlamentului până la 15 octombrie a fiecărui an
proiectul legii bugetare anuale. Acest proiect este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă
Parlamentului un aviz. Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectul legii
bugetare anuale î n condiţ iile stabilite de Parlament. La data stabilită de Parlament, comisiile
permanente prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale comisiei pentru buget ş i finanţ e.
În baza avizelor comisiilor permanente ş i a propriei sale examinări, Comisia pentru buget ş i
finanţ e î ntocmeş te raportul ş i lista recomandărilor asupra proiectului legii bugetare anuale ş i le
prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta.
Dacă anterior Parlamentul examina proiectul legii bugetare anuale î n trei lecturi, actualmente
acesta este examinat î n două lecturi, deoarece conform Legii finanț elor publice ș i
responsabilităț ii bugetar-fiscale, procesul de planificare pe termen mediu a bugetului a fost
integrat î n cadrul elaborării bugetului anual. Astfel, articolul 47 prevede că Guvernul aprobă
cadrul bugetar pe termen mediu ş i prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele
macrobugetare pe termen mediu ş i, î n caz de necesitate, proiectul legii pentru modificarea unor
acte legislative – până la 1 iunie a fiecărui an, iar Parlamentul adoptă legea privind limitele
macrobugetare pe termen mediu ş i, după caz, modificări ş i completări la legislaţ ie, care rezultă
din politica bugetar-fiscală pe anul următor – până la 15 iulie a fiecărui an. De aici necesitatea
primei lecturi î n aprobarea legilor anuale a bugetului a decăzut. Până la 1 decembrie a fiecărui
an, Parlamentul adoptă legile bugetare anuale.
Caracteristica Cheltuilelilor Publice

1.Conţinutul cheltuielilor publice
Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţ inut î l reprezintă

exprimarea î n formă bănească a relaţ iilor economico-sociale apărute î ntre stat (pe de o parte)
ş i persoane fizice ş i juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale
statului ş i î n scopul exercitării funcţ iilor ş i atribuţ iilor acestuia.
Conceptul de cheltuieli publice este legat de î ndeplinirea funcţ iei de alocare a finanţ elor publice
ş i anume de componenta ei privind repartizarea ş i utilizarea resurselor financiare ale statului.
Din punct de vedere al conţ inutului economic, cheltuielile publice reprezintă o parte a
finanţ elor publice ş i anume: acele relaţ ii economice î n formă bănească î ntre stat ş i persoane
fizice ş i juridice legate cu repartizarea fondurilor finanţ elor publice pentru satisfacerea
necesităţ ilor publice cu caracter colectiv.
Din punct de vedere al formei, cheltuielile publice reprezintă:
 plăţ i pentru achiziţ ionări de bunuri, prestări de servicii;

 cheltuieli pentru salarii ş i alte drepturi de personal;
 transferuri băneş ti sub forma pensiilor, alocaţ iilor.
Cheltuielile publice reprezintă î n acelaş i timp pe de o parte un instrument de alocare, de dirijare

a resurselor financiare publice pe diferite domenii, ş i pe de altă parte un instrument de
intervenţ ie î n activitatea economico-socială.
Cheltuielile publice sunt formate din:
 cheltuieli efectuate din fondurile constituite la nivelul administraţ iei publice centrale:
o bugetul de stat;
o bugetul asigurărilor sociale de stat (pentru pensii publice);
o bugetul fondurilor speciale;
 cheltuieli efectuate din fondurile constituite la nivelul administraţ iei publice locale:
 bugetele locale;
 cheltuieli extrabugetare;
 cheltuieli efectuate din credite externe;
 cheltuieli efectuate din fonduri nerambursabile.
Cheltuielile publice reprezintă ansamblul diferitelor categorii de cheltuieli efectuate de

autoritatea publică centrală sau locală. În cadrul lor predomină cheltuielile bugetare (uneori
spre 90% din total), dar cheltuielile publice nu sunt egale cu cheltuielile bugetare.
Cheltuielile bugetare reprezintă numai acele cheltuieli din fonduri publice cum sunt:
 bugetul de stat:
 bugetele locale;
 bugetul asigurărilor sociale(fondului de ş omaj; fondului de sănătate). Cheltuielile
bugetare au la bază următoarele principii:
1) cheltuielile bugetare se efectuează numai cu condiţ ia prevederii ş i aprobării lor de

către Parlament;
2) cheltuielile bugetare au caracter nerambursabil;
3) cheltuielile bugetare se efectuează pentru instituţ iile publice î n funcţ ie de

subordonarea acestora;
4) cheltuielile bugetare sunt legate de î ndeplinirea anumitor condiţ ii ş i nu numai de

existenţ a mijloacelor băneş ti aprobate.
5) cheltuielile bugetare se efectuează suportând un permanent control financiar.
Destinaţia cheltuielilor publice generează o structură a lor pe două

componente:
1. avans de produs intern brut, reprezentând cheltuieli ale instituţ iilor publice pentru formarea
brută de capital;
2. consum definitiv de produs intern brut, reprezentând orice alte cheltuieli ale instituţ iilor
publice, numite î n mod obiş nuit ş i curente sau de funcţ ionare.
2.Clasificarea cheltuielilor publice
Există mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor publice necesare pentru a cunoaş te sub
diferite unghiuri conţ inutul cheltuielilor publice ş i a putea analiza cu ajutorul sistemului de
indicatori nivelul, structura ş i dinamica acestora.
Criterii de clasificare:
1) Criteriul administrativ – se realizează î n funcţ ie de instituţ iile care primesc

resurse din fondurile cheltuielilor publice ş i anume: ministere, agenţ ii, instituţ ii.
Această clasificare se foloseş te î n finanţ ele publice din toate ţ ările cu anumite limite:
 modificarea î n timp a structurii administraţ iei publice care nu permite analiza evoluţ iei
cheltuielilor diferitelor instituţ ii;
 unele cheltuieli de aceeaş i natură se efectuează de către mai multe categorii de instituţ ii
publice (exemplu: cheltuielile pentru î nvăţ ământ).
2) Clasificaţia financiară î mparte cheltuielile î n:
 cheltuieli publice definitive – majoritatea cheltuielilor publice sunt definitive ş i anume

cele destinate activităţ ilor productive, instituţ iilor, domeniului social, apărării;
 cheltuieli publice temporare – cuprind î mprumuturile publice efectuate î n anumite
perioade de către un stat;
 cheltuieli virtuale – sunt cheltuieli posibil a fi efectuate de către stat (cheltuieli destinate
garantării de către stat a unor credite externe pentru agenţ ii economici).
Este o clasificare teoretică care nu se foloseş te î n activitatea cheltuielilor publice dar
trebuie cunoscută pentru prevederea diferitelor categorii de cheltuieli publice.
3) O altă clasificare este aceea după rolul în procesul reproducţiei

sociale. Aceasta î mparte cheltuielile publice î n:
 reale negative (cheltuieli de apărare, administraţ ie, subvenţ ii);

 economice pozitive (de investiţ ii, cheltuieli de î nvăţ ământ).
4) După conţinutul economic, cheltuielile publice se î mpart î n două categorii:
 cheltuieli de consum naţ ional (cheltuieli pentru apărare, administraţ ie);

 cheltuieli de avans naţ ional – sunt cheltuieli care contribuie la dezvoltare, la creş terea
economică, la creş terea venitului net sau a PIB.
Această clasificaţ ie nu se foloseş te curent î n activitatea financiară dar ea este foarte
importantă atunci când se analizează diferite cheltuieli publice ş i se emit judecăţ i de
valoare asupra lor.
Conform acestei clasificaţ ii nu numai cheltuielile cu destinaţ ie economică sunt eficiente

ci ş i cele destinate creş terii capitalului uman (invăţ ământ, cultură, sănătate) cărora
trebuie să li se stabilească un volum corespunzător de resurse financiare publice.
5) Clasificaţia folosită de organismele specializate ale

O.N.U.. Este folosită de către ţ ările membre O.N.U. pentru cunoaş terea cheltuielilor publice
efectuate ş i pentru analiza acestora ş i elaborarea anuarelor statistice internaţ ionale privind
cheltuielile publice.
Clasificaţ ia foloseş te două din criteriile prezentate ş i anume:
1. Clasificarea economică este dată de cheltuieli care reprezintă consumul final

(bunuri ş i servicii, dobânzi aferente datoriei publice, subvenţ ii, formarea brută
a capitalului, achiziţ ia de terenuri ş i active necorporale, transferuri de capital).
2. Clasificarea economică grupează cheltuielile publice î n:

- cheltuieli curente;
- cheltuieli de capital.
3. Clasificarea funcţ ională – grupează cheltuielile publice pe principalele domenii

de activitate, pe ramuri, sectoare, domenii sau transferuri, dobânzi, rezerve ş i
reflectă obiectivele politicii bugetare a statului.
Exemplu: domeniul social, economic, apărare, ordine publică, administraţ ie publică, dobânzi
aferente datoriei publice.
Determinarea ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice î n totalul cheltuielilor publice are
importanţ ă, deoarece:
1) se pot vedea orientările resurselor financiare ale statului spre anumite obiective;
2) se poate de urmărit î n dinamică modificarea opţ iunilor bugetare sau extrabugetare
ale statului;
3) pe seama structurii cheltuielilor se pot efectua comparaţ ii î ntre statele cu niveluri

diferite de dezvoltare;
4) structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează î n cadrul criteriilor

de clasificare folosite î n fiecare stat;
5) analiza structurii cheltuielilor publice î n cadrul grupărilor funcţ ionale î ntr-un număr
î nsemnat de state dezvoltate ş i î n curs de dezvoltare, ne dă posibilitatea să vedem
deosebirile de orientare social-economice î ntre state.
Dinamica cheltuielilor publice poate fi analizată pe baza următorilor

indicatori:
- creş terea nominală;
- creş terea relativă.
Creş terea nominală rezultă din compararea cheltuielilor publice exprimate î n preţ uri curente.
Dacă cheltuielile publice sunt exprimate î n preţ uri comparabile ele se numesc reale. Aici se
i-a ca bază calcularea indicilor preţ ului.
La caracterizarea cheltuielilor publice, un interes deosebit prezintă cunoaş terea tendinţ elor ş i
dinamicii lor, pe ansamblu ş i pe categorii î n diferite etape ale evoluţ iei societăţ ii umane, î n
elemente specifice pe grupuri de ţ ări ş i de la o ţ ară la alta.
Cheltuielile publice î n expresie nominală arată volumul cheltuielilor publice calculate î n

preţ urile perioadei la care se face referire. Nu asigură î n timp comparabilitatea datelor.
Cheltuielile publice î n expresie reală ţ in cont de modificările preţ urilor din economie prin
faptul că relevă volumul cheltuielilor publice. Asigură comparabilitatea datelor î n timp
utilizând deflatorul PIB sau indicele preţ urilor de consum.
Ponderea cheltuielilor î n PIB reprezintă partea din PIB care, prin intermediul serviciilor
publice, este destinată satisfacerii nevoilor coelctive.
Cheltuiala publică medie pe locuitor reprezintă volumul cheltuielilor publice ce revin unui
locuitor ş i anume volumul de servicii publice de care beneficiază î n medie, fiecare locuitor al
unei ţ ări.
Creşterea continuă a cheltuielilor publice ridică trei feluri

de probleme:
 Probleme de ordin politic.

 Probleme de ordin financiar.
 Probleme de ordin ş tiinţ ific.
Probleme de ordin politic. Astfel, creş terea cheltuielilor publice exercită presiuni
asupra necesităţ ii unor state pentru a efectua anumite cheltuieli de interes comun pe care fiecare
stat î n parte nu le-ar putea suporta. De exemplu, gruparea unor state î n Comunitatea Economică
Europeană; gruparea unor state î n curs de dezvoltare pentru a efectua cheltuieli de cercetare
sau alte servicii.
Problemele de ordin financiar se referă la corelaţ iile dintre tendinţ ele de creş tere
a cheltuielilor publice ş i cele ale creş terii avuţ iei naţ ionale ş i a PIB.
Punctul optim al acestui raport este definit, pe de o parte, de limita maximă a impozitelor î n
PIB care nu poate fi atinsă, ş i, pe de altă parte, de avantajele sociale ale creş terii cheltuielilor
publice. Primul aspect se referă la proporţ ia î n care PIB poate fi redistrubuit prin cheltuielile
publice.
Cel de-al doilea vizează proporţ ia cheltuielilor publice î n PIB care trebuie determinată din
punctul de vedere al utilităţ ii acestora (bunuri ş i servicii publice).
Punctul optim este atins atunci, când avantajul social al creş terii cheltuielilor publice este
depăş it prin inconvenientul social al prelevărilor publice.
Acest punct optim poate varia î n funcţ ie de conjunctura economică. Astfel, perioada de
prosperitate poate să fie folosită pentru reducerea cheltuielilor publice î n vederea realizării de
economii sau pentru rambursarea datoriei publice. În perioada de recesiune (depresiune),
creş terea nivelului cheltuielilor publice poate să fie folosită pentru stimularea economică.
Problemele ştiinţifice privesc cunoaş terea volumului cheltuielilor publice ş i se
referă la instituţ iile finanţ elor publice, modul de abordare a cercetării domeniului ş i de
apreciere a rezultatelor de aplicare a soluţ iilor descoperite î n cercetarea ş tiinţ ifică financiară.
Bibliografie
Hoanţ ă N., Economie ş i finanţ e publice, Editura Polirom, Iaş i, 2000

Gherghina Rodica, Finante publice, Editura UTM, Bucuresti, 2008
Mosteanu Tatiana (coordonator), Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureş ti,

2008;
Văcărel Iulian (coordonator), Finanţe publice, Editura Didactică ş i Pedagogică,

Bucureş ti,
Stancu Ion (coordonator), Finanţe, Editura Economică, Bucureş ti, 2007 2007

Sistemul Bugetar Al Republicii Moldova, Cheltuilelile Referat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sistemul Bugetar Al Republicii Moldova, Cheltuilelile Referat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sistemul bugetar al Republicii Moldova

Bugetul de stat reprezintă un fond financiar public centralizat la dispoziț ia Guvernului,

Un pas ferm î n implementarea bugetării pe programe constă î n aplicarea î n practica planificării

Considerăm că alinierea clasificării bugetare recente ș i planul de conturi la standardele

Impactul reformelor promovate asupra performanț ei î n domeniul managementului finanț elor

Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale ş i nota explicativă. La solicitarea

Caracteristica Cheltuilelilor Publice

Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţ inut î l reprezintă

Din punct de vedere al formei, cheltuielile publice reprezintă:

 plăţ i pentru achiziţ ionări de bunuri, prestări de servicii;

Cheltuielile publice reprezintă î n acelaş i timp pe de o parte un instrument de alocare, de dirijare

Cheltuielile publice sunt formate din:

Cheltuielile publice reprezintă ansamblul diferitelor categorii de cheltuieli efectuate de

1) cheltuielile bugetare se efectuează numai cu condiţ ia prevederii ş i aprobării lor de

2) cheltuielile bugetare au caracter nerambursabil;

3) cheltuielile bugetare se efectuează pentru instituţ iile publice î n funcţ ie de

4) cheltuielile bugetare sunt legate de î ndeplinirea anumitor condiţ ii ş i nu numai de

5) cheltuielile bugetare se efectuează suportând un permanent control financiar.

Destinaţia cheltuielilor publice generează o structură a lor pe două

2.Clasificarea cheltuielilor publice

1) Criteriul administrativ – se realizează î n funcţ ie de instituţ iile care primesc

2) Clasificaţia financiară î mparte cheltuielile î n:

 cheltuieli publice definitive – majoritatea cheltuielilor publice sunt definitive ş i anume

3) O altă clasificare este aceea după rolul în procesul reproducţiei

 reale negative (cheltuieli de apărare, administraţ ie, subvenţ ii);

4) După conţinutul economic, cheltuielile publice se î mpart î n două categorii:

 cheltuieli de consum naţ ional (cheltuieli pentru apărare, administraţ ie);

Conform acestei clasificaţ ii nu numai cheltuielile cu destinaţ ie economică sunt eficiente

5) Clasificaţia folosită de organismele specializate ale

Clasificaţ ia foloseş te două din criteriile prezentate ş i anume:

1. Clasificarea economică este dată de cheltuieli care reprezintă consumul final

2. Clasificarea economică grupează cheltuielile publice î n:

3. Clasificarea funcţ ională – grupează cheltuielile publice pe principalele domenii

3) pe seama structurii cheltuielilor se pot efectua comparaţ ii î ntre statele cu niveluri

4) structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează î n cadrul criteriilor

Dinamica cheltuielilor publice poate fi analizată pe baza următorilor

Cheltuielile publice î n expresie nominală arată volumul cheltuielilor publice calculate î n

Creşterea continuă a cheltuielilor publice ridică trei feluri

 Probleme de ordin politic.

Hoanţ ă N., Economie ş i finanţ e publice, Editura Polirom, Iaş i, 2000

Mosteanu Tatiana (coordonator), Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureş ti,

Văcărel Iulian (coordonator), Finanţe publice, Editura Didactică ş i Pedagogică,

S-ar putea să vă placă și