Sunteți pe pagina 1din 81

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….......3

Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND POLITICA ÎMPRUMUTURILOR


EXTERNE……………………………………………………………………………………….7

1.1.Esenţa şi conţinutul politicii împrumuturilor externe................................................7


1.2.Obiectivele şi funcţiile politicii împrumuturilor externe.........................................11
1.3.Instrumentele politicii împrumuturilor externe........................................................13
1.4.Criterii de evaluare a politicii împrumuturilor externe...........................................26

Capitolul II. ANALIZA ŞI EVALUAREA POLITICII ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE


A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ALE REPUBLICII MOLDOVA..37

2.1.Consideraţii generale asupra politicii împrumuturilor externe...............................37


2.2.Analiza politicii împrumuturilor externe în ultimii ani............................................42
2.3.Politica împrumuturilor externe în condiţiile
actuale ..............................................55

Capitolul III. PERSPECTIVE DE EFICIENTIZARE A POLITICII


ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA……………………….....62

3.1. Practici internaţionale în domeniul politicii împrumuturilor externe…………...62


3.2. Repere în politica împrumuturilor externe pe termen scurt si mediu…………...67

CONCLUZII……………………………………………………………………………………74
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….77
ANEXE………………………………………………………………………………………… 81

2
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Împrumutul extern este un element indispensabil a unei
economii deschise. Insuficienţa resurselor proprii a unei ţări pentru asigurarea
creşterii economice condiţionează apelarea la mijloace din exterior. Majoritatea
ţărilor cu tranziţia spre economia de piaţă fiind constrînse de astfel de circumstanţe
sunt impuse de a apela la surse externe de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor
curente, susţinerea cursului monedei naţionale, finanţarea deficitului bugetar.
Pe plan internaţional, contractarea împrumuturilor externe pentru dezvoltarea
economică este considerată, în general, ceva normal, însă trebuie să se ţină cont de
faptul că impactul creditării externe asupra economiei naţionale apare în funcţie de
volumul, condiţiile, destinaţia şi modul de utilizare a acestor resurse. În condiţiile
unei gestiuni a resurselor neadecvate, folosirii neraţionale a fondurilor primite din
exterior sau a unei lipse de prevedere care condiţioanează apelarea în exces la
împrumuturi costisitoare aceste fluxuri financiare se transformă doar în mică
măsură, într-un ajutor efectiv.
Astfel, se conturează necesitatea promovării în acest sens a unei politici
eficiente, în rezultatul căreia, prin intermediul acesteia să fie atinse obiectivele
scontate, fără pierderi şi efecte negative nu doar în sfera financiar-economică, dar
şi pe plan social.
Studierea şi cercetarea problemelor legate de politica împrumuturilor externe,
constituie pentru Republica Moldova un subiect de maximă importanţă, deoarece,
în linii mari, din cadrul acestor resurse se preconizează asigurării creşterii
economice durabile în pofida insuficienţe de fonduri proprii.
Ipoteza de la care porneşte cercetarea este că promovarea unei politici a
împrumuturilor externe eficiente, prin utilizarea raţională a instrumentelor
acesteia şi metodelor recomandate de practicile internaţionale, poate duce la o
creştere economică de durată menţinîndu-se în acelaşi timp un grad de îndatorare
optim pentru ţară.
3
Scopul lucrării se conturează în funcţie de ipoteza acesteia şi rezidă în
analiza politicii împrumuturilor externe a Republicii Moldova, ilucidarea
problemelor-cheie care persistă în acest domeniu şi examinarea posibilităţilor de
soluţionare a problemei date prin propunerea unor soluţii posibile de eficientizare a
politicii pe termen scurt şi mediu.
Pentru realizarea scopului au fost elaborate următoarele obiective:
- Stabilirea esenţei politicii împrumuturilor externe, a instrumentelor şi
obiectivelor acesteia;
- Identificarea criteriilor de evaluare a politicii împrumuturilor externe;
- Evaluarea politicii împrumuturilorexterne a autorităţilor administraţiei
publice ale Republicii Moldova;
- Ilucidarea problemelor existente în cadrul politicii împrumuturilor externe a
Republicii Moldova;
- Studierea şi cercetarea practicilor internaţionale în domeniul politicii
împrumuturilor externe;
- Elaborarea reperelor în politica împrumuturilor externe pe termen scurt şi
mediu.
Pe parcursul studiului au fost folosite următoarele metode de cercetare:
analiza, metoda matematică, metoda tipologică (studiu de caz), metoda
comparativă.
Suportul informaţional şi ştiinţific îl constituie lucrările, publicaţiile şi
articolele diferitor gînditori, savanţi, monetarişti sau critici cum ar fi: LS. Begu, P.
Bran, O. Stratulat, M. Korka, D. Moldovanu, D. Golovaciov etc. Drept bază
normativă în domeniu au fost analizate Legi, Regulamente şi Hotărîri ale
decidenţilor publici din republic, care reglementează aspectele analizate în
domeniul politicii împrumuturilor publice.
Drept surse de date au fost utilizate datele statistice publicate de Banca
Naţională a Moldovei, Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova şi
Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în rapoartele anuale şi trimestriale.
4
Structural lucrarea este alcătuită din trei capitole, pe parcursul cărora voi trece
treptat de la conceptul iniţial şi general de politică a împrumuturilor publice la la
desfăşurarea acesteia în ţara noastră, depistarea neajunsurilor existente şi apoi spre
posibilităţi de soluţionare a problemelor intervenite în acest domeniu.
Capitolul I al lucrării, întitulat „ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND
POLITICA ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE” descrie conceptul de politică a
împrumuturilor externe, desprins din raţionamentele în acest domeniu a
specialiştilor. Aici sunt analizate obiectivele politicii şi instrumentele de
funcţionare a acesteia. Deasemenea sunt specificate criteriile utilizate la nivel
internaţional în scopul evaluării politicii împrumuturilor externe, cu prezentarea
indicatorilor utilizaţi în acest scop şi semnificaţia rezultatelor acestora.
În Capitolul II al lucrării- „ANALIZA ŞI EVALUAREA POLITICII
ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE ALE REPUBLICII MOLDOVA” se conţine studiul asupra direcţiilor
promovate de autorităţile statului în cadrul polticii împrumuturilor externe,
mecanismul de derulare a acesteia, precum şi rezultatele înregistrate în perioada
ultimilor cinci ani în acest domeniu.
Se accentuează, de asemenea, tendinţele politicii analizate în condiţiile
actuale generate de recesiunea economică mondială şi criza politică din statul
nostru. În acest capitol se conturează problemele de ordin major ce persistă în
domeniul gestionării împrumuturilor externe.
În Capitolul III- „PERSPECTIVE DE EFICIENTIZARE A POLITICII
ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA” sunt expuse
practicile internaţionale utilizate în scopul soluţionării problemelor ce intervin în
domeniul politicii împrumuturilor externe şi posibilitatea de utilizare a lor în ţara
noastră, luînd în considerare specificul economic şi politic. Tot aici sunt incluse
recomandările cu privire la promovarea ulterioară a politicii pe termen scurt şi
mediu, întru atingerea obiectivelor propuse şi acoperirea deficienţelor existente în
domeniu.
5
Pe baza analizei efectuate în cele trei capitole, în încheiere au fost conturate
concluziile şi recomandările autorului cu privire la măsurile de soluţionare a
problemei politicii împrumuturilor externe şi eficientizare a acesteia, utilizând
metodele specifice economiei de piaţă şi recomandate de organismele financiare
internaţionale care, nemijlocit, se ocupă de studiul aprofundat a domeniului în
cauză.

Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND POLITICA


ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE
1.1.ESENŢA ŞI CONŢINUTUL POLITICII ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE

În economia unei ţări pot exista perioade de timp, în care resursele naturale şi
financiare interne nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea. Necesitatea asigurării
6
creşterii economice în pofida acestei insuficienţe, condiţionează apelarea la
mijloace din exterior. Majoritatea ţărilor cu tranziţia spre economia de piaţă fiind
constrînse de astfel de circumstanţe sunt impuse de a apela la surse externe de
finanţare pentru acoperirea cheltuielilor curente, susţinerea cursului monedei
naţionale, finanţarea deficitului bugetar etc.
Contractarea împrumuturilor externe pentru dezvoltarea economică este
considerată, în general pe plan internaţional, ceva normal, însă trebuie să se ţină
cont că o utilizare neadecvată a resurselor împrumutate şi un volum excesiv al
acestora are efecte respective asupra întregii economii, cuprinzând sfera de
producere şi consum care la rândul lor determină situaţia în sfera socială.
Recurgerea la împrumuturi pe plan extern prezintă multiple dezavantaje, dar
şi unele avantaje. Latura pozitivă a recurgerii la o astfel de soluţie constă în
capacitatea rapidă a statului de a colecta importante fonduri fără ca acest lucru să
implice un efort financiar imediat. Pe de altă parte, există inconvenientul că
apelarea la fonduri masive de împrumut pe plan extern angajează viitorul, şi anume
generaţiile viitoare care vor trebui să achite atât ratele scadente de împrumut, cît şi
dobînzile.
Împrumuturile externe sunt de mare ajutor pentru ţările debitoare cu condiţia
ca termenii în care se acordă să nu fie împovărători (rata dobînzii, termenul de
graţie, termenul de rambursare etc.), astfel încît, utilizîndu-se creditele în
producţie, acestea să genereze surse financiare de rambursare, câştigând astfel atât
debitorul, cât şi creditorul. De asemenea, pentru a fi folositoare, creditele trebuie să
fie utilizate în ramuri productive sau în infrastructura materială generatoare de
venituri şi nu pentru consum privat sau public, care nu generează venituri; în caz
contrar, datoria externă creşte, iar sursele de rambursare lipsesc.
Gestionarea raţională a creanţelor şi datoriilor externe este una dintre
condiţiile de bază pentru ca fluxurile de capital sub forma creditelor să fie
avantajoase pentru toţi partenerii.

7
Astfel se conturează necesitatea existenţei unui control asupra împrumuturilor
externe, a surselor de contractare a acestora, a destinaţiei lor, precum şi a
obligaţiilor pe care acestea le vor genera în viitor. Efectuarea controlului dat are
loc prin intermediul politicii împrumuturilor externe.
În ceea ce priveşte politica împrumuturilor externe, aceasta este o noţiune
relativ nouă, care încă nu are o răspîndire largă în literatura de specialitate, fiind
adesea înlocuită prin noţiunea de management al datoriei publice externe, ceea ce
în esenţă este corect, deoarece contractarea împrumuturilor duce la crearea
datoriei, deci gestiunea gestiunea datoriei reprezintă de fapt şi elementul esenţial al
politicii împrumuturilor externe. Însă este necesar de a delimita aceste două
noţiuni, dat fiind faptul că politica împrumuturilor externe este un domeniu de
lucru mult mai larg, şi importanţa cunoaşterii acestuia este de nivel naţional şi
internaţional.
Astfel, conform caracterizării date de D.Căpăţînă, „Managementul datoriei
externe studiază modul cum acţionează organismele statale, cum corespund ele
cerinţelor, cît de raţional folosesc ele mijloacele financiare externe, care le sunt
încredinţate şi, totodată, oferă soluţii pentru asigurarea optimizării funcţionării şi
rezolvării problemelor apărute, legate de gestiunea acestor fonduri, într-un timp
scurt şi cu cheltuieli minime.1”Această definire este una ce ţine mai mult de
încadrarea conceptuală a managementului împrumuturilor externe în ştiinţa
managementului în general şi înglobează doar perioada de gestiune a
împrumuturilor de după contractarea acestora, ceea ce nu este suficient pentru o
definire completă a politicii datoriei externe a unei ţări.
În completarea acestei definiţii, vine opinia altui specialist, Anişoara
Băbălău, care consideră că: „...prin politica datoriei publice externe înţelegem
operaţiunile privind contractarea împrumuturilor externe, organizarea şi ţinerea
evidenţei în conturi specifice, rambursarea datoriei publice externe, calculul şi

1
Căpătînă, D. Managementul datoriei externe a Republicii Moldova.// Economie si Sociologie, nr.2. –Chisinău:
Academia de stiinte a Republicii Moldova, 2003. –P. 26-35
8
plata dobânzilor.2” Fiind mai complexă, această definiţie cuprinde şi acele activităţi
premergătoare exploatării propriu-zise a împrumutului care caracterizează
contractarea acestuia. Astfel de activităţi sunt evaluarea condiţiilor, estimarea
consecinţelor, selectarea adecvată a împrumuturilor noi, în condiiţiile existenţei
celor deja contractate.
O altă opinie referitor la subiectul analizat o întîlnim la economistul rus
D.Golovaciov, care consideră că „...prin gestiunea împrumuturilor publice externe
se subînţelege totalitatea acţiunilor legate de emisiunea şi plasarea obligaţiunilor de
stat; deservirea, stingerea şi refinanţarea datoriei de stat externe3”. Este evident că
această definire poartă un caracter restrîns şi nu atinge toate aspectele împrumutării
externe, care trebuie luate în considerare la implimentarea unei politici eficiente în
acest domeniu.
Din cele expuse putem defini politica împrumuturilor externe ca fiind
ansamblul de decizii ale autorităţilor abilitate referitor la volumul de
împrumuturi de care este nevoie, sursa de creditare, rata dobînzii şi termenul
împrumutului optim. Deasemenea în cadrul politicii împrumuturilor externe
are loc gestiunea contractării împrumuturilor externe, nivelul datoriei publice
externe, rambursarea împrumuturilor, calculul şi plata dobînzilor,
oportunităţile de împrumut pe piaţa financiară internaţională, precum şi
modalităţile de restructurare a plăţilor aferente împrumuturilor externe.
Primul pas spre o politică în domeniul împrumuturilor publice externe
eficientă este crearea unei baze de reglementare a activităţii date, sub formă de legi
care să guverneze dimensiunea împrumuturilor, competenţa de aprobare a acestora,
condiţiile privind termenii împrumuturilor, controlul respectării condiţiilor de
rambursare a acestora etc.
Politica împrumuturilor externe are repercusiuni în numeroase domenii ale
politicii economice. Este foarte important ca factorii implicaţi în gestionarea
2
Băbălău, Anisoara. Împrumuturile de stat externe si garantiile acestora // Revista de stiinte juridice, nr.3. –
Bucuresti, 2006. –P. 161-165
3
Golovaciov, D. Regularea datoriei publice în conditiile economiei de piată. Moscova: Amfora, 1996. –P.51-53
9
datoriei să ştie care va fi evoluţia asteptată a situaţiei macroeconomice, iar factorii
decizionali din politica economică să aibă o idee foarte clară asupra volumului
noului necesar de împrumut şi a sumei totale de plăţi în cadrul serviciului datoriei.
La alcătuirea proiectelor şi prognozelor economice se cere o evaluare reală a
influenţei investiţiilor publice asupra creşterii economice. Condiţiile de atragere a
împrumuturilor noi trebuie să fie evaluate luînd în considerare capacitatea ţării de a
deservi datoria externă a împrumuturilor anterioare, în acea perioadă cînd
investiţiile finanţate de ele încă nu au adus randamentul financiar.
O politică eficientă a împrumuturilor externe şi a datoriei externe include în
sine trei procese corelate, specifice4:
- Selectarea unui mod convenabil de finanţare;
- Luarea deciziilor privind mărimea împrumuturilor; şi
- Gestionarea completă şi la timp a datoriei externe a ţării.
Activitatea autorităţilor responsabile de realizarea unei politici eficiente în
domeniul împrumuturilor, şi implicit, a datoriei externe este una foarte amplă şi din
punct de vedere al statului şi al societăţii -foarte responsabilă. Printre principalele
sarcini ale acestei activităţi se numără: negocierea şi atragerea împrumuturilor de
stat externe si garantate; gestionarea împrumuturilor de stat externe si garantate;
deservirea şi rambursarea datoriei de stat externe directe si garantate;
implementarea procesului de renegociere, reeşalonare, refinanţare a datoriei
externe existente; implimentarea tranzacţiilor de răscumparare a datoriei.
Responsabilii de gestionarea împrumuturilor publice externe, deasemenea
trebuie să cunoască permanent situaţia datoriei externe, pentru ca în orice moment
să poată recurge la revizuirea portofoliului datoriei publice, în scopul de a-I
optimiza compoziţia şi a o putea susţine la un nivel acceptabil.

1.2.OBIECTIVELE POLITICII ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE

4
Mărgineanu, Aureliu. Gestionarea datoriei externe ca componentă a dirijării economice // Analele Academiei de
Studii Economice din Moldova, editia a VII-a. –Chisinău: Editura ASEM, 2009. –P. 359-362
10
Fiind un proces complex, politica împrumuturilor externe urmăreşte realizarea
unui scop primordial, care la rîndul său presupune atingerea anumitor obiective.
Scopul principal al politicii împrumuturilor externe rezidă în obţinerea de
beneficii maxime din finanţarea externă, fără ca acestea să afecteze echilibrul
macroeconomic al balanţei de plăţi. În acest sens este necesară determinarea unui
nivel optim de îndatorare, ţinînd seama de anumiţi factori precum: nivelul
rezervelor valutare ale ţării si nivelul de performanţă prognozat pentru
administratea acestora, nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de
economia debitoare, pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al
datoriei nu crează dificultăţi de acoperire.
În vederea realizării scopului propus autorităţile publice au sarcina de atingere
a diferitor grupuri de obiective: economice, politice, sociale şi obiective ce ţin de
asigurarea securităţii economice a ţării (Figura 1.2.1).
Obiectivele de ordin economic cuprind:
 menţinerea în limite sustenabile a nivelului datoriei externe;
 asigurarea surselor de finanţare la un cost cât mai redus;
 reducerea costurilor pe termen lung asociate datoriei contractate şi a
riscurilor de neplată a obligaţiilor la scadenţă;
 optimizarea structurii portofoliului împrumuturilor externe;
 asigurarea unui nivel al riscului acceptabil.

11
Sursa:elaborată de autor
Figura 1.2.1. Obiectivele politicii împrumuturilor externe

Realizarea acestor obiective are loc preponderent în procesul atragerii


împrumuturilor externe. La această etapa este analizată capacitatea ţării de a face
faţă noilor împrumuturi în condiţiile existenţei obligaţiilor aferente împrumuturilor
deja existente, se selectează creditele cu condiţiile cele mai favorabile, care nu ar
împovăra în exces cheltuielile publice şi economia ţării în ansamblu.
Obiectivele politice rezidă în menţinerea stabilitaţii sistemului politic
existent. În condiţiile existenţei unei astfel de stabilitate, creşte încrederea în statul
respectiv pe arena financiară internaţională, ceea ce poate permite în perspectivă
atragerea şi negocierea unor împrumuturi în condiţii favorizante, precum şi
posibilitatea de amînare sau reeşalonare a plăţilor în caz de necesitate.
În ceea ce priveşte obiectivele de ordin social, acestea ţin de asigurarea
stabilităţii sociale şi finanţarea oportună a proiectelor sociale. În momentul
adoptării deciziei cu privire la finanţarea proiectele sociale (în educaţie, cultură,
sport etc.), din resurse externe, decidentul public trebuie să fie conştient de faptul
că aceste proiecte nu vor genera un randament financiar imediat, dar vor avea un
efect social benefic pe o perioadă de timp îndelungată. De aceea cea mai raţională
12
ar fi utilizarea în acest scop a resurselor externe cu titlu gratuit, cu statut de
donaţie, pentru a evita îndatorarea excesivă.
Un aspect de importanţă majoră, care nu trebuie ignorat în cadrul politicii
împrumuturilor externe, este asigurarea securităţii economice a statului. În
condiţiile incapacităţii statului de a-şi onora obligaţiunile privind achitarea
datoriilor externe şi a dobînzilor aferente acestora, apare pericolul ce ameninţă
independenţa economică a statului. Povara exagerat de mare a datoriei externe,
neonorarea la timp a ei crează dificultăţi grave în funcţionarea economiei
naţionale, subminează posibilitatea promovării unei politici economice
independente şi, prin urmare, securitatea economică a statului. Acest fenomen
duce, practic, la defaultul real al ţării, atunci cînd pe lîngă incapacitatea de plată a
datoriei5 statului îi sunt dictate şi condiţiile de promovare a politicii economice în
ansamblu. Evitarea unei astfel de situaţii este, de fapt, obiectivul primordial al unei
gestiuni eficiente a datoriei externe.

1.3.INSTRUMENTELE POLIICII ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE

Realizarea unei politici a împrumuturilor externe eficiente, îndeplinirea


funcţiilor acesteia şi, în final, atingerea obiectivelor propuse are loc prin
intermediul unor instrumente specifice. Aceste instrumente rezidă din condiţiile de
atragere a împrumuturilor de pe piaţa financiară internaţională şi sunt următoarele:
- Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii;
- Selectarea sursei de creditare;
- Selectarea modalităţii de împrumutare;
- Decizia de îndreptare a resurselor atrase în dependenţă de scopul urmărit;
- Operaţiuni de restructurare şi reeşalonare a datoriei de stat externe;
- Gestionarea riscurilor aferente împrumuturilor;

5
Sullivan Arthur, Steven M.Sheffrin. Economics: Principles in action. –Upper Saddle River, New Jersey: Pearson
Prentice Hall, 2003.- P.261
13
Împrumutul cu toate elementele pe care le însumează este instrumentul cel
mai important în cadrul politicii împrumuturilor externe, prin intermediul căruia
autorităţile responsabile îşi pot optimiza direcţiile de acţiune în cadrul politicii
practicate. Elementele de bază ale împrumutului sunt rata dobînzii şi termenul de
rambursare a acestuia.
Rata dobînzii la împrumuturi reprezintă costul anual plătit pentru creditul
efectiv tras, respectiv pentru suma trasă din care s-au scăzut amortizările deja
plătite din împrumurul respectiv. Rata dobînzii poate fi fixă sau variabilă.
Rata fixă este cea care rămîne, în general neschimbată pe toată durata de viaţă
a împrumutului. Utilizarea acestui tip de rată a dobînzii prezintă atît avantaje, cît şi
riscuri. Un avantaj important constă în faptul cădabitorul va putea să determine
costul împrumutului pe baza schemei de trageri şi de amortizare a împrumutului.
Riscul cel mai mare îl reprezintă variaţia ratei dobînzii pe piaţa financiară. Dacă
aceasta va manifesta tendinţă de scădere, debitorul va trebui să plătească dobînda
potrivit contractului, deci mai mare decît pe piaţă, în timp ce dacă ar fi beneficiat
de dobîndă variabilă, costul aferent creditului ar fi scăzut.
Rata variabilă fluctuează, în general, în funcţie de modificările pieţei
economice şi/sau financiare. În plan internaţional, rata variabilă a dobînzii este cel
mai adesea corelată cu LIBOR ( London Interbank Offered Rate), în generalla trei
luni, variind în interiorul unei marje- superioară şi inferioară- stabilite prin
convenţie în contract. Dezavantajul principal al utilizării dobînzii variabile constă
în incertitudinea costurilor şi, în consecinţă, a utilităţii şi performanţelor
împrumutului.
Cel mai important risc pe care îl poate genera rata dobînzii în politica
împrumuturilor externe este influenţa pe care modificarea ratei inflaţiei o exercită
asupra acesteia, precum şi a ratei schimbului. O metodă eficientă de îndepărtare a
acestui risc este de a calcula costurile generate de împrumut pe baza determinării
valorii prezente.

14
La determinarea costului total al unui împrumut, pe lîngă rata dobînzii, se iau
în calcul şi comisioanele afwerente acestuia. Pentru împrumuturile public
ecomisioanele sunt, în cea mai mare parte, cele de neutilizare a creditului. În
ultimii ani, numeroase bănci, în special din Asia de Sud-Est, au fixat nivelul
acestui comision prin calcularea la începutul împrumutului, ca procentaplicat la
suma netrasă.
În funcţie de termenul de rambursare împrumuturile pot fi: pe termen scurt
(1-2 ani), mediu (3-5 ani) şi lung (peste 5 ani).
Beneficiarul este interesat ca termenul de rambursare să fie suficient de
îndepărtat pentru a-şi putea procura resursele necesare restituirii acestuia şi
achitării dobînzilor şi altor cheltuieli aferente. Atunci cînd împrumutul capătă o
destinaţie productivă, termenul de rambursare trebuie să ţină seama de momentul
punerii în funcţiune a obiectivului respectiv şi de venitul net ce se poate obţine de
pe urma acestuia, cunoscînd durata de viaţă a unui asemenea obiectiv.
Dacă, însă, este vorba de un credit guvernamental destinat acoperirii
cheltuielilor publice, este important ca acest criteriu să fie analizat împreună cu
masa monetară care poate fi pusă la dispoziţie, ca şi contrapartidă a sumei din
veniturile bugetare care poate fi utilizată în acest scop, precum şi a resurselor
internaţionale disponibile.
In consecinţă, în cadrul termenului final se stabilesc trei perioade distincte:
perioada de utilizare a creditului; perioada de graţie în cursul căreia nu se fac plăţi
pentru rambursarea creditului, plăţile fiind reprezentate numai de dobînzi şi
perioada de rambursare propriu-zisă a creditului. Perioada de graţie este variabila,
nefiind obligatorie.
În cazul în care suma împrumutată se acordă dintr-o dată şi se rambursează
într-o singură tranşă, beneficiarul creditului dispune de aceasta pe toată durata
creditului. Dacă, insă, suma respectivă se primeşte şi se rambursează în mod
eşalonat, termenul mediu al creditului va fi mai scurt decît cel pentru care acesta s-
a contractat.
15
Termenele creditelor se stabilesc în funcţie de destinaţia acestora, de
rentabilitatea obiectivului pentru care se contractează împrumutul -în cazul în care
acesta se utilizează în scopuri productive - , de valoarea utilajelor încorporate în
obiectul creditat, de practica internaţională, de legislaţia existentă în ţara
creditorului şi respectiv în acea a beneficiarului, de prevederile unor convenţii
internaţionale în materie etc.
În ceea ce priveşte rambursarea împrumuturilor, în practica internaţională se
cunosc trei modalităţi de bază: în cote egale; în cote inegale, care pot creşte
progresiv şi într-o singură tranşă, la scadenţă.
Uneori în cadrul împrumuturilor externe creditorul poate pretinde la existenţa
unor garanţii suplimentare.. La acordarea unui credit, împrumutătorul poate să
pretindă o garanţie materială sau morală. În primul caz, garanţia poate să constea
din mărfuri, documente de dispoziţie asupra marfurilor (conosamente, warante
etc.), acţiuni şi obligaţiuni, depozite ale unor firme, ale unor institutii
guvernamentale, bunuri imobiliare, venituri ale statului (taxe vamale, accize,
venituri ale domeniului public ş.a. ), rezervele de aur şi devize ale statului etc.
În lipsa unor garanţii materiale, creditorul poate pretinde ca împrumutul pe
care intenţionează să-l acorde unui stat să fie garantat de două sau mai multe state
care se bucură de o reputaţie bună pe piaţa capitalului de împrumut. În mod
obişnuit, creditorii - guverne, organisme financiare internaţionale ş.a. - trimit
experţi în ţara debitoare pentru a verifica la faţa locului oportunitatea creditelor
solicitate, eficienţa scontată de pe urma utilizării acestora, capacitatea de
rambursare a sumelor împrumutate, modul de folosire a sumelor acordate ş.a.
În ceea ce priveşte selectarea sursei de creditare, autorităţile au posibilitatea
de a alege din cinci opţiuni de bază6: organismele financiare internaţionale;
organisme financiare regionale; guverne ale altor state; instituţii financiare din alte
ţări şi persoane fizice şi juridice.

6
Stratulat, Oleg. Împrumuturile publice interne. - Chisinău: ASEM, 2008. –P. 6-7.
16
Printre organismele financiare internaţionale care acordă asistenţă
financiară multilaterală se numară7: Fondul Monetar Internaţional, Banca
Mondială, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Asociaţia
Internaţională pentru Dezvoltare, Corporatia Financiara Internationala, Banca
Reglementelor Internaţionale ş.a.
Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie instituţională înfiinţată în
1945 sub egida ONU. FMI cuprinde majoritatea ţărilor membre ale ONU şi are ca
scop principal supravegherea bunei funcţionări a sistemului monetar (valutar)
internaţional. Principalele caracteristici ale Fondului sunt: urmăreşte cooperarea
monetară internaţională şi dezvoltarea comerţului internaţional; sprijină ţările
membre prin oferirea unor sume şi valute străine de care au nevoie, în schimbul
unor sume echivalente în Drepturi Speciale de Tragere (DST) sau alte valute
acceptate; este finanţat prin contribuţii ale ţãrilor membre, sumele asigurate de
fiecare ţară fiind determinate de estimarea scopurilor ei; puterea de vot a fiecarei
ţări este determinată de volumul subscripţiilor.
Banca Mondială este un sistem bancar format din Banca Internaţionalã pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Corporaţia Financiară Internaţională (CFI),
Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (ADI) şi Asociaţia de Garantare
Multilaterală a Investiţiilor (MIGA).
Obiectivul principal al Bancii Mondiale este de a sprijini ţările în curs de
dezvoltare pentru creşterea standardului lor de viaţă prin utilizarea resurselor
financiare provenind din ţările dezvoltate.
Prin finanţarea externã suplimentarã pe care o asigurã, instituţiile Bancii
Mondiale contribuie la uşurarea poverii datoriei externe a acestor ţări. În unele
cazuri, asistenţa tehnică a instituţiilor Bancii Mondiale este mai importantă decât
finanţarea, aceasta contribuind la realizarea unui mare numar de programe de
ajustare care au determinat diminuarea problemelor datoriei externe. De
asemenea, Banca Mondiala are dreptul de a acorda ajutor financiar pentru
7
Dobrota, Nita. Dictionar de economie. –Bucuresti: Ed.Economica, 1999. –P.107
17
reducerea datoriei externe, cu condiţia ca prin aceasta să se disponibilizeze resurse
pentru investiţii directe şi dezvoltare.
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost înfiinţată în
1944, cu ocazia Conferinţei Monetare şi Financiare Internaţionale de la Bretton
Woods, prin acordul unui numar de 44 de ţări.
In prezent Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare numără
aproximativ 200 de membri. Aceştia sunt în acelaşi timp şi membri ai FMI.
Contribuţiile ţărilor membre se fac în raport cu partea pe care o deţine fiecare în
comerţul mondial. În acelaşi mod se stabilesc şi drepturile de vot ale ţărilor
membre. Resursele financiare ale BIRD sunt destinate promovării dezvoltãrii
ţarilor membre si se constituie din: subscrieri ale ţărilor membre, venituri nete din
operaţiuni bancare, fonduri obţinute din vânzarea de obligaţiuni pe pieţele
financiare. În acest scop, BIRD acordă împrumuturi directe guvernelor sau
imprumuturi cu garantie guvernamentală pe termen scurt sau termen lung (până la
20 de ani), cu perioade de graţie de 5 ani pentru realizarea unor programe de
investiţii şi pentru susţinerea programelor de dezvoltare, participă la programele de
finanţare alături de alte instituţii financiare internaţionale, garantează creditele
obţinute de statele membre de pe piaţa financiară internaţională; coordonează
ajutoarele internaţionale pentru dezvoltare şi oferă asistenţă economică şi tehnică
membrilor săi. BIRD operează prin instituţiile afiliate.
În 1980 s-a introdus o nouă politică a programelor sale de ajustare structurală
prin care se acordă credite cu scopul uşurării problemelor balanţei de plăţi a ţărilor
în curs de dezvoltare. Aceste împrumuturi sunt condiţionate şi de adoptarea unor
politici economice specificate de BIRD.
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Banca
Mondială (înfiinţateîn 1944) şi au sarcina de a mobiliza resurse de pe piaţa
capitalurilor de împrumut şi să le pună la dispoziţia ţărilor în curs de dezvoltare
pentru finanţarea unor sectoare sau obiective de interes major. Astfel, sunt oferite

18
finanţări pentru agricultura, energie, transporturi, industrie, diverse obiective
punctuale etc).
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), a fost înfiinţată în 1960.
Scopul principal al creării acestei instituţii este de a acorda credite pe termen lung,
în condiţii preferenţiale, ţărilor cele mai slab dezvoltate,care se confruntă cu
datorii externe foarte ridicate. Fondurile AID se constituie din subscrieri ale
membrilor săi, subvenţii periodice ale ţărilor dezvoltate, contribuţii speciale
acordate de unele ţări membre, venituri proprii şi transferuri din profitul BIRD.
Resursele sunt destinate acordării de împrumuturi ţărilor foarte sărace, pe perioade
de 30-50 de ani, cu 10 ani perioada de graţie şi cu rate ale dobânzii foarte reduse.
Corporatia Financiara Internationala (CFI), înfiinţată în 1956 în scopul de a
acorda sprijin întreprinderilor private din ţările în curs de dezvoltare. ADI şi CFI
fac parte din sistemul Băncii Mondiale.
Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) este o instituţie financiară
internaţională care reglementează activitatea băncilor centrale ale ţărilor membre.
Este o bancă a băncilor centrale. A fost înfiinţată în Elvetia, in 1930, de catre
Belgia, Marea Britanie, Elvetia, Franta, Germania si Italia.
BRI este singura institutie de credit international care are permisiunea sa
detina DST-uri, si care are dreptul sa participe la licitatiile de aur organizate de
FMI in contul bancilor centrale sau al sau propriu. Operatiunile statutare ale bancii
sunt cumpararea şi vanzarea de aur in cont propriu sau al bancilor centrale,
deţinerea de aur, acordarea deîmprumuturi bãncilor centrale sau luarea de
imprumuturi de la acestea, garantate cu aur si reescontarea titlurilor de credit,
cumpararea şi vanzarea de devize etc.
BRI, impreuna cu alte organisme financiar-monetare internationale asista
bancile centrale in administrarea şi investirea rezervelor lor monetare. BRI are un
rol important in colectarea şi distribuirea de informaţii asupra dezvoltarii
macroeconomice şi afacerilor monetare internaţionale.

19
Dintre organismele financiare regionale cele mai importante pot fi
menţionate: Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare şi Banca
Europeană de Investiţii.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare (BERD) este o instituţie
financiară internaţională înfiinţată cu scopul acordării de imprumuturi, asistenţă
pentru privatizări, fuzionări, achiziţii şi crearea de societăţi mixte.
A fost infiintată în 1991, în cadrul Consiliului European de la Strassbourg.
Membrii fondatori ai BERD sunt 40 de ţări . Capitalul este constituit din fonduri
ale instituţiilor Uniunii Europene şi din subscrieri ale ţărilor membre.
Împrumuturile se acordă numai tărilor din Europa Centrală şi de Est şi sunt
repartizate in proporţie de 60% pentru sectorul privat şi 40% pentru sectorul
public, în special pentru dezvoltarea infrastructurii.
Banca Europeană de Investiţii are scop finanţarea proiectelor de dezvoltare
din Uniunea Europeană .
A fost infiinţată în 1958, în conformitate cu prevederile Tratatului de la
Roma. Capitalul BEI este format din subscripţiile ţărilor membre, din fonduri
obţinute de pe piaţa financiară şi din surse speciale. Statutul BEI prevede şi
posibilitatea obţinerii de credite speciale din partea ţărilor membre, în masura în
care asemenea credite prestatoare de dobînda ar fi necesare pentru finanţarea
anumitor proiecte de investiţii. BEI acordă credite pentru finanţarea unor proiecte
de dezvoltare a industriei, agriculturii şi serviciilor, precum şi pentru modernizarea
şi consolidarea unor intreprinderi. Banca poate să acorde imprumuturi şi in afara
Uniunii Europene, atunci cînd anumite investiţii externe prezintă interes deosebit.
În ceea ce priveşte împrumuturile de la Guvernele altor state, acestea, la
rîndul lor, pot fi împărţite în: concesionale şi neconcesionale.
Împrumuturile concesionale reprezintă împrumuturi acordate de către ţările
dezvoltate, ţărilor în curs de dezvoltare, furnizate de către agenţii de stat, locale sau
centrale, sau de către agenţiile lor executive, fiecare împrumut întrunind
următoarele caracteristici: are ca obiectiv principal promovarea dezvoltării şi
20
bunăstării economice a ţărilor în curs de dezvoltare; are caracter concesional şi are
un grad de concesionalitate de cel puţin 25%.
Gradul de concesionalitate8 reprezintă măsura în care condiţiile unui credit
extern se abat de la condiţiile standard ale pieţelor internaţionale de capital în
favoarea debitorului.
Împrumuturile neconcesionale sunt împrumuturi oficiale ale ţărilor dezvoltate
către ţările în curs de dezvoltare care nu întrunesc caracteristicile celor
concesionale. Ele includ: tranzacţii oficiale bilaterale cu grad de concesionalitate
mai mic de 25% sau care, deşi au un grad mai ridicat de concesionalitate au ca
scop principal facilitarea exporturilor; credite de la un exportator privat dintr-o ţară
dezvoltată garantat de către o instituţie publică.
În cazul împrumuturilor acordate pe baze bilaterale de către ţările dezvoltate,
acordarea acestora este uneori însoţită de condiţii economice, politice sau militare
care pot contraveni intereselor economice de moment sau pe termen lung precum
şi intereselor naţionale ale ţării beneficiare, prin urmare, se impune prudenţă şi o
bună studiere a condiţiilor acordării împrumutului din partea acesteia.
Împrumuturile de la alte tipuri de instituţii financiare au trăsături specifice
care le caracterizează.
În ceea ce priveşte împrumuturile de la băncile comerciale transnaţionale,
acestea sunt mai costisitoare şi pun ţările debitoare în faţa unor dificultăţi
deosebite. Toate acestea au loc datorită faptului că băncile respective doresc să se
asigure împotriva riscurilor de neplată sau a incapacităţii de rambursare a
creditelor. Ele adaugă peste dobînda de pe piaţa internaţională o marjă calculată în
funcţie de ratingul ţării respective. Drept urmare, costul împrumutului pentru o ţară
săracă, cu posibilităţi limitate, este mult mai mare decît pentru o ţară dezvoltată.
În cazul cînd ca împrumutători apar persoanele fizice şi juridice acestea sunt
împrumuturi private. În cazul creditorilor privaţi acordarea de împrumuturi poate

8
Thomas M.Klein. External debt management: an introduction. – Washington, D.C.: The World Bank, 1994. – P.
99-101
21
avea loc prin următoarele forme: acordate de furnizorii mărfurilor şi credite
contractate pe pieţele financiare, inclusiv prin intermediul obligaţiunilor emise în
subscripţie publică şi plasate în sector privat.
La selectarea modalităţii de atragere a resurselor9, autorităţile au
posibilitate de a alege din trei modalităţi de bază, şi anume: creditele directe,
emiterea valorilor mobiliare şi garanţiile de stat.
Despre condiţiile şi priorităţile creditelor externe am relatat mai sus. În acest
compartiment vom fixa atenţia asupra emiterii valorilor mobiliare şi garanţiilor de
stat.
Emiterea valorilor mobiliare rezidă în emisiunea titlurilor de stat în valută şi
plasarea acestora pe pieţele financiare externe. Titlurile de stat în valută sunt
înscrisuri care atestă datoria publică sub formă de bonuri, certificate de trezorerie
sau alte instrumente financiare şi constituie împrumuturile statului în valută, pe
termen scurt, mediu şi lung; după caz, pot fi emise sub formă materializată sau
dematerializată, nominative sau la purtător, negociabile ori nenegociabile.
Angajarea împrumuturilor externe prin titluri de stat se poate face numai
condiţionat de încadrarea lor în plafonul anual de îndatorare publică externă.
Garanţia de stat externă10 reprezintă angajamentul asumat, în contul şi în
numele statului, de către Guvern, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă
obligatiile neonorate în favoarea unui creditor care este nerezident.
Dreptul creditorului de a cere executarea garanţiei de stat apare doar dupa ce
creditorul a întreprins toate acţiunile necesare pentru colectarea sumelor datorate
de la debitorul garantat, a urmărit executarea benevola sau forţată a garanţiilor
reale şi/sau personale prezentate de debitorul garantat, inclusiv a iniţiat procedura
de executare a hotarîrii judecatoreşti adoptate în acest sens.

9
Stratulat, Oleg. Împrumuturile publice interne. - Chisinău: ASEM, 2008. –P. 6-7.
10
Legea cu privire la datoria publică, garantiile de stat și recreditarea de stat nr. 419-XVI din 22.12.2006 //
Monitorul oficial.- 2007. – Nr. 32-35/114.
22
Garanţia de stat asigură rambursarea integrală sau parţială a sumei principale
a împrumutului garantat de stat şi plata dobînzii aferente dacă plata dobînzii este
stipulată în contractul de garanţie de stat.
În ceea ce priveşte decizia de îndreptare a resurselor atrase în dependenţă
de scopul urmărit şi al destinaţiei împrumuturilor externe contractate de
autorităţile publice, se conturează două direcţii principale şi anume: acoperirea
unor nevoi de consum sau realizarea unor obiective de investiţii.
Direcţionarea corectă a unui împrumut este primordială în luarea deciziei de
contractare a acestuia. Cea mai bună utilizare a împrumuturilor externe este aceea
care contribuie la susţinerea unor rate de creştere economică ridicate şi stabile şi, în
acelaşi timp, generarea în viitor a unor fluxuri de resurse externe reale şi suficiente
pentru asigurarea serviciului datoriei publice externe a ţării.
Utilizarea împrumuturilor externe pentru finanţarea activităţilor neproductive
nu contribuie la creşterea economică, agravând chiar, presiunile care se exercită
asupra operaţiunilor bugetare ale administraţiei publice şi asupra balanţei de plăti
externe. Dacă deficitul balanţei de plăţi se datorează unor factori permanenţi,
finanţarea prin împrumuturi externe poate să întârzie ajustările şi să agraveze
problemele fundamentale ale balanţei de plăţi externe. Deasemenea putem
menţiona că folosirea acestor resurse pentru finanţarea consumului, acoperirea
deficitului bugetar duce la scăderea performanţelor economice ale respectivei ţări
atît în prezent cât şi în viitor deoarece, deşi banii nu au fost folosiţi pentru crearea
unei valori, aceştia vor trebui rambursaţi împreună cu dobânzile aferente de
generaţiile viitoare.
Atragere masivă a resurselor financiare externe, poate irevocabil duce la o
criză a datoriei externe, dacă autorităţile responsabile nu urmează o politică
adecvata de extindere a producţiei, urmate de o creştere a resurselor lichide, adică
posibilitatea de a obţine valută în cantitate suficientă, pentru onorarea
obligaţiunilor.

23
De aceea, gestionarea corectă a fondurilor de către instituţiile abilitate
reprezintă o obligaţie morală. De modul în care aceşti bani vor fi folosiţi depinde
bunăstarea populaţiei şi posibilitatea creşterii nivelului de trai în viitor.
Operaţiunile de restructurare şi reeşalonare a datoriilor externe sunt un
instrument de importanţă deosebită, deoarece permit de a diminua povara datoriilor
deja create, atunci cînd aceasta ajunge la un nivel critic şi permite contractarea de
noi împrumuturi pentru acoperirea necesităţilor. Modalităţile de restructurare şi
reeşalonare a datoriei cele mai cunoscute pe plan internaţional sunt11: anularea
parţială sau totală a plăţii principalului şi/sau dobînzii aferente unui împrumut sau
a unei părţi din datoria totală; refacerea schemei de plată, respectiv a termenilor
referitori la principal şi dobîndă (reeşalonarea); refinanţarea, respectiv contractarea
unui nou împrumut pentru a plăti o parte din datoria deja existentă; conversia
datoriei, ceea ce înseamnă transformarea tipurilor de crenţă în alte titluri, cum sunt
acţiunile, obligaţiunile etc. (deasemenea conversia poate include şi consolidarea
îmrumuturilor pe termen scurt în împrumuturi pe termen mediu şi lung);
răscumpărarea/reducerea datoriei prin plata anticipată a unei părţi sau în întregime
a datoriei efective (respectiv, totalul tragerilor, diminuat cu totalul amortizărilor
din aceste împrumuturi) la costul întreg sau cu discount, potrivit contractului.
Nu este admisă restructurarea la împrumuturile de la creditori multilaterali,
cum sunt: Banca Mondială, BIRD, Comunitatea Europeană, Fondul Monetar
Internaţional şi băncile regionale de dezvoltare.
Majoritatea instituţiilor financiare internaţionale acordă ţărilor în curs de
dezvoltare împrumuturi concesionale şi, în consecinţă, nu acceptă o restructurare
sau o anulare a acestora, deoarece într-un astfel de caz le-ar fi afectată
credibilitatea pe piaţa financiară internaţională.
Dintre împrumuturile care sunt admise la restructurare, în condiţiile Clubului
de la Paris sau Clubului de la Londra, principala clasificare pune în evidenţă:

11
Paja, Mariana. Datoria externă- optiuni referitoare la perfectionarea structurii, gestiionării și managementului- . –
Bucuresti: Centrul de Informare si Documentare Economică, 2005.- P.5
24
- Împrumuturile din surse bilaterale, contractate de guvernele ţărilor fie
dezvoltate, fie în curs de dezvoltare;
- Creditele comerciale garantate sau asigurate de creditori guvernamentali;
- Împrumuturi contractate pe lîngă bănci sau consorţii bancare, care prezintă,
în general, o maturitate de peste un an.
Politica împrumuturilor externe, ca şi oricare altă activitate are ca instrument
gestiunea riscurilor aferente specifice. În vederea derulării unei gestiuni eficiente
şi a atingerii obiectivelor propuse, autorităţile responsabile de implimentarea
acestei politici trebuie să fie capabile sa evalueze, să cuantifice şi, cît mai mult
posibil, să diminueze influenţa acestor riscuri asupra activităţii în domeniul dat.
Cele mai importante riscuri din punct de vedere a debitorului în cadrul
finanţării internaţionale sunt: riscul de ţară, riscul valutar, riscul de dobîndă şi
riscul politic.
Riscul de ţară, reprezintă probabilitatea pierderilor din activităţi
internaţionale, ca urmare a unor evenimente economice, sociale şi politice
specifice fiecărei ţări în parte. Acesta este perceput ca fiind un pericol la adresa
economiei ţării respective, influenţînd plăţile acesteia. Riscul de ţară se împarte în
risc suveran şi risc monetar.
Riscurile legate de datoria externă publică sau public garantată sunt incluse în
cadrul riscului suveran. El exprimă probabilitatea ca un stat suveran, la un anumit
moment, să nu poată sau să nu dorească să-şi onoreze angajamentele externe, din
cause aflate sub controlul autorităţilor statale. Riscul suveran depinde de
performanţele economice şi de schimbările de tară.
Riscul monetar este cauzat de schimbarea cursului monedei de contract sau de
credit.
Riscul valutar este unul dintre cele mai mari riscuri în gestionarea
împrumuturilor de stat externe. De fluctuaţia cursului valutar depinde nu numai
soldul datoriei de stat, dar şi situaţia economică în ţară. O evoluţie neprognozată a

25
cursului valutar ar putea înrăutăţi indicatorul macroeconomic PIB, precum şi
încasările în bugetul de stat.
Riscul de dobîndă reprezintă pierderea potenţială generată de evoluţia
nefavorabilă a ratelor de dobândă. Este un risc ce îl poate afecta atât pe debitor cât
şi pe creditor. Poate afecta atât creditele cu dobândă fixă dar mai ales pe cele cu
dobândă variabilă. Analiza acestui risc se bazează pe următorii indicatori:
maturitatea; sensibilitatea; durata.
Riscul politic masoară pierderea care ar putea să apară datorită instabilităţii
politice, exproprierilor, naţionalizărilor, confiscărilor, revoluţiei sau războiului.
Riscul de ţară asociat împrumuturilor străine acordă o importanţă fundamentală
mediului politic, de a cărui capacitate de a rezolva crizele economice potenţiale
depinde finalitatea operaţiunii.

1.4.CRITERII DE EVALUARE A POLITICII ÎMPRUMUTURILOR ETERNE

Împrumuturile externe permit unei ţări să investească şi să consume peste


posibilităţile sale curente interne şi, de fapt, să finanţeze formarea capitalului nu
numai prin mobilizarea economisirilor interne ci şi prin folosirea economisirilor
ţărilor cu capital în surplus. Împrumuturile externe pot conduce către o creştere
economică mai rapidă, permiţând finanţarea unui volum de investiţii mai
substanţial şi antrenarea mobilizării resurselor de care dispune ţara respectivă,
conferindu-le totuşi o utilizare într-o manieră mai rezervată, mai prudentă, dar şi
mai eficientă. Aceste împrumuturi pot servi, de asemenea, la finanţarea deficitelor
temporare ale balanţei de plăţi şi pot oferi autorităţilor soluţia evitării luării de
măsuri drastice care ar putea compromite programul de dezvoltare a ţării. Ele nu
contribuie la creşterea economică în condiţiile în care sunt utilizate pentru
finanţarea activităţilor neproductive sau pentru contrabalansarea exporturilor
excesive de capital. De fapt, în acest caz, împrumuturile respective ar putea chiar
agrava presiunile ce se exercită asupra operaţiunilor bugetare de administrare
26
publică şi asupra balanţei de plăţi. În plus, chiar dacă deficitul balanţei de plăţi este
generat de factori permanenţi, finanţarea îndelungată a acestuia prin împrumut
extern poate întârzia ajustările necesare şi poate agrava problemele fundamentale
ale balanţei de plăţi. Devine evident faptul că, o utilizare ineficientă a intrărilor de
capital străin provoacă în final o criză a datoriei.
Îndatorarea externă excesivă şi neadecvată va genera nivele ridicate ale
serviciului datoriei care vor influenţa în mod negativ politica economică viitoare,
şi, implicit, creşterea economică.
De aceea capătă o importanţă deosebită evaluarea permanentă şi eficientă a
politicii împrumuturilor externe.
Pentru început vom examina criteriile unei politici de creditare raţionale în
cadrul unui stat, din punct de vedere a cerinţelor legale şi instituţionale. Printre
acestea se numără: limitele creditării, combinarea împrumuturilor interne şi
externe, şi structura împrumuturilor.
Limitele creditării. Acest aspect constă în verificarea parametrilor ce vizează
determinarea corectă şi în limite rezonabile a mărimii împrumuturilor . Într-o serie
de state există aşa-numitele “limite de vârf” ale nivelului creditării. Dacă e să ne
orientăm la o stabilitate a creşterii nominale a datoriei externe a statului, atunci
volumul anual a împrumuturilor noi atrase de la creditorii străini trebuie să fie
aproximativ egală cu mărimea plăţilor anuale curente pentru deservirea datoriei de
bază, dar nu cu mărimea sumară a tuturor plăţilor pentru stingerea datoriei externe.
Combinarea împrumuturilor interne şi externe este un alt aspect ce trebuie
evidenţiat în cadrul analizei gestiunii datoriei publice. Căci anume un raport
rezonabil între sursele interne şi externe de finanţare, permite atingerea rezultatelor
scontate cu evitarea maxim posibilă a diverselor riscuri. Împrumutarea excesivă
din exterior este periculoasă nu doar din punct de vedere economic şi financiar, dar
ţine şi de independenţa politică, economică şi socială a ţării.
Structura împrumuturilor. Structura împrumuturilor trebuie să fie optimă,
atât din punct de vedere a termenelor cît şi a întregului portofoliu. Condiţiile care
27
pot fi considerate convenabile ale unui nou credit sau împrumut în parte încă nu
înseamnă că corelarea lui cu altele va avea efecte pozitive asupra graficului
deservirii datoriei externe. O artă este anume de a corela creditele noi şi datoria
existentă astfel încât să fie ocolite situaţii de plăţi în mărimi excesive. Adică
programul de contractare a noilor împrumuturi discutat în cadrul procesului
bugetar, trebuie să conţină ca parte componentă a sa graficul de deservire a
împrumuturilor şi creditelor contractate anterior.
Pentru o evaluare mai exactă a politicii împrumuturilor externe promovată de
autorităţile responsabile este necesar, deasemenea, de analizat datoria publică
externă a statului respectiv şi critriile îndatorării optime.
Un criteriu necesar de evaluat în cadrul politicii împrumuturilor externe este
nivelul absolut al datoriei externe create, precum şi ponderea acesteia în în
produsul intern brut şi datoria publică externă pe locuitor.
Mărimea absolută a datoriei publice externe reflectă suma totală datorată de
stat creditorilor externi, la un moment dat. Această mărime se exprimă fie într-o
valută străină (forte), fie în monedă naţională, prin transformarea valutelor în care
a fost angajată datoria în moneda ţării debitoare, prin utilizarea cursului de schimb
valutar comunicat de Banca Centrală. Semnificaţia acestei mărimi nu este atît de
reprezentativă, deoarece nu are nici o legătură cu potenţialul financiar-valutar al
ţării debitoare şi cu eşalonarea, în timp, a rambursării datoriei respective. De aceea
se recurge la corelarea mărimii absolute a datoriei publice externe cu alţi indicatori
macroeconomici, obţinînd, astfel, date relative relevante.
Pe plan internaţional se recomandă ca datoria externă publică să nu
depăşească 50% din produsul intern brut. Pentru evaluarea acestui criteriu se poate
recurge la calculul indicatorului ponderea datoriei publice externe în produsul
intern brut, care se calculează după formula12:

(1.4.1)

12
Korka M.,Tusa E. Statistica pentru afaceri internationale - International business statistics. -Bucureşti:ASE,
2004.-p.98-102
28
unde:

- ponderea datoriei publice externe în produsul intern brut,%

- nivelul datoriei publice externe, u.m.

- produsul intern brut, u.m.

Acest indicator are o valoare mai mult teoretică, deoarece datoria externă este
rambursată in mod eşalonat, iar din produsul intern brut al unui an numai o parte
este utilizată pentru achitarea angajamentelor scadente în acel an.
Un alt criteriu de care trebuie să se conducă autoriităţile răspunzătoare de
derularea unei politici aîmprumuturilor externe optime este ca datoria acumulată să
nu depăşească mai mult de 2 ori încasările din exportul de bunuri şi servicii. În
practică, în acest scop, se utilizează indicatorul numit raportul dintre datoria
externă şi încasările din exportul de mărfuri şi servicii, calculat după formula:

, (1.4.2)

unde:
- raportul dintre datoria publică externă şi export, %

- nivelul datoriei publice externe, u.m.

- încasările din exportul de bunuri şi servicii, u.m.


Aceşti indicatori reprezintă gradul de îndatorare a ţării la un moment dat. O
rată de îndatorare externă ridicată poate fi sau nu asociată cu o rată a serviciului
datoriei elevată în funcţile de condiţiile în care sunt contractate împrumuturile. Se
poate aştepta, în cadrul procesului de acumulare a datoriei externe ca raportul între
soldul datoriei externe şi PIB(sau exporturi) să crească pentru a atinge un nivel
constant în cazul în care vor fi îndeplinite anumite ipoteze. Dacă acest raport nu va
atinge această limită, se poate deduce că productivitatea investiţiilor a fost
inferioară dobânzilor aferente împrumuturilor externe în contul datoriei, sau că ţara
a devenit tributară împrumuturilor din exterior. Raportul ce s-a stabilit pe termen
29
lung variază de la un debitor la altul, în funcţie de împrumuturile externe, de rata
de creştere a PIB şi a exporturilor şi de amploarea solicitărilor la economisirile
străine.
În comparaţiile internaţionale referitoare la îndatorarea externă a diferitor ţări
adesea se utilizează indicatorul datoria publică externă pe cap de locuitor (DEP)
care se determină ca raport dintre volumul datoriei publice externe la încheierea
unei perioade şi numărul de locuitori şi arată suma datorată străinătăţii la un
moment dat pe locuitor (se exprimă in dolari pe locuitor).
Criteriile specificate mai sus ţin de indicatori statici, însă pentru o evaluare
mai relevant a politicii împrumuturilor externe defsăşurate de către stat este
necesar de a analiza indicatorii de dinamică printer care se numără: creşterea
absolută a datoriei publice externe, creşterea relativă a datoriei publice exeterne şi
elasticitatea datoriei publice externe potrivit PIB.
Creşterea absolută a datoriei publice externe se determină prin compararea ei
la diferite moment de timp.
Creşterea relativă a datoriei publice exeterne se determină prin raportarea
mărimii datoriei la momente de timp diferite. Acest indicator se mai numeşte şi
indicele datoriei externe şi se calculează după formula:

(1.4.3)

unde:
- nivelul datoriei publice externe în anul analizat,
- nivelul datoriei publice externe în anul de referinţă.

Elasticitatea datoriei publice externe în raport cu PIB ( ) se calculează prin


raportarea creşterii datoriei publice externe la creştera produsului intern brut în
aceeaşi perioadă. Indicatorul dat arată a cărui ritm de creştere- a datoriei publice
externe sau a produsului intern brut- este mai mare. Dacă valoarea lui este mai
mare ca 1 ( ), aceasta înseamnă că datoria publică externă creşte mai rapid

decît produsul intern brut, şi invers, dacă valoarea lui e mai mică ca 1 ( ),
30
ritmul de creştere a datoriei publice externe este mai mic decît ritmul de creştere a
produsului intern brut.
Un aspect important în evaluarea politicii împrumuturilor externe este
structura împrumuturilor în dipenedenţă de mai multe criterii, cum sunt: rata
dobânzii, perioada de scadenţă, tipurile de creditori, etc. Structura împrumuturilor
publice externe pe diferite categorii se stabileşte în cadrul fiecărei clasificări
întocmite în funcţie de criteriul respectiv. Astfel se consideră optimă predominarea
împrumuturilor pe termen lung în totalul împrumuturilor externe, deoarece data
scadenţei fiind sufficient de îndepărtată, permite beneficiarului să-şi procure
resursele necesare restituirii acestuia şi achitării dobînzilor şi altor cheltuieli
aferente. Atunci cînd împrumutul capătă o destinaţie productivă, termenul de
rambursare trebuie să ţină seama de momentul punerii în funcţiune a obiectivului
respectiv şi de venitul net ce se poate obţine de pe urma acestuia, cunoscînd durata
de viaţă a unui asemenea obiectiv.
Dacă, însă, este vorba de un credit guvernamental destinat acoperirii
cheltuielilor publice, este important ca acest criteriu să fie analizat împreună cu
masa monetară care poate fi pusă la dispoziţie, ca şi contrapartidă a sumei din
veniturile bugetare care poate fi utilizată în acest scop, precum şi a resurselor
internaţionale disponibile.
În ceea ce priveşte rata dobînzii la care sunt contractate împrumuturile, este
preferabil ca aceasta să fie cît mai mică, pentru a nu provoca o povară extrem de
mare asupra economiei ţării.
Pentru politica împrumuturilor externe este importantă estimarea, evaluarea şi
planificarea în timp a efortului pe care îl vor genera împrumuturile contractate
pentru economia şi bugetul naţional. Deaceea, în practica internaţională, pe lîngă
indicatorii ce vizează volumul datoriei propriu-zis, se utilizează şi indicatori ai
efortului financiar pe care aceasta îl reclamă. Acest efort se materializează în
serviciul datoriei publice externe, care cuprinde cheltuielile legate de rambursarea

31
datoriei publice externe propriu-zise şi cele legate de plata dobînzilor şi a celorlalte
cheltuieli aferente într-o anumită perioadă.
Indicatorii utilizaţi pentru a estima efortul financiar generat de datoria publică
externă sunt: mărimea absolută a serviciului datoriei publice externe, ponderea
serviciului datoriei publice externe în produsul intern brut, ponderea serviciului
datoriei publice externe în totalul exporturilor de bunuri şi servicii.
Mărimea absolută a serviciului datoriei publice externe este exprimată de
suma dintre tranşa anuală scadentă a împrumutului extern şi masa anuală a dobînzii
eferente împrumuturilor externe contractate şi încă neachitate.
Un criteriu reptrezentativ în acest sens este neadmiterea ca serviciul datoriei
externe de stat să depăşească limitele recomandate de 20% din volumul
exporturilor de bunuri şi servicii, reieşite atât din modul de calcul, cât şi din
semnificaţia lui pentru diferite ţări. Indicatorul utilizat în practica internaţională în
acest scop este ponderea serviciului datoriei publice externe în totalul exporturilor
de bunuri şi servicii, care exprimă rata serviciului datoriei externe şi se calculează
după formula:

% (1.4.4)

unde:

- ponderea serviciului datoriei externe în volumul încasărilor din export, %

- serviciul datoriei externe, u.m.

- încasările din exportul de bunuri şi servicii, u.m.

Această rată indică proporţia în care exporturile anuale ale bunurilor şi


serviciilor unei ţări ar absorbi plăţile în titlul serviciului datoriei şi, deci, că ea
măsoară sarcina impusa datoriei. Totodată rata reprezintă un indicator de
lichiditate. Conform acestei interpretări, capacitatea unei ţări de a asigura serviciul
datoriei sale externe scade, atunci cand această rată creşte.

32
Rata serviciului datoriei externe reflectă destul de fidel capacitatea de plată
externă a ţării îndatorate, fiind foarte sensibilă la evoluţiile situaţiei conjuncturale.
Deoarece în majoritatea ţărilor lumii veniturile externe fluctuează în funcţie de
situaţia conjuncturală, în timp ce serviciul datoriei externe evoluează independent
de situaţia conjuncturală şi numai în funcţie de structura datoriei externe (de
scadenţă, mărimea împrumuturilor, mărimea dobânzilor,etc), rata datoriei externe
creşte atunci când veniturile externe scad comparativ cu serviciul datoriei. În
ultimă instanţă, rata serviciului datoriei externe indică dificultăţile pe care ţara
debitoare le întâmpină şi cărora trebuie să le facă faţă în diferite perioade
conjuncturale.
Astfel, semnificaţia ratei datoriei externe nu poate fi considerată numai după
mărimea sa. Unele ţări suportă o rată datoriei de peste 30%, în timp ce altele intră
în crize de lichiditate dacă ajung la o rată a datoriei externe de 20%. Cu alte
cuvinte, un nivel critic al ratei datoriei externe se poate stabili numai pentru fiecare
ţară în parte, în funcţie de evoluţia comerţului exterior, de restructurarea
importurilor şi exporturilor, de evoluţia fluxurilor financiare ale ţării, etc.
În schimb, tendinţa de creştere a ratei datoriei externe semnalizează aproape
cu certitudine apariţia unei crize de lichiditate, deoarece nici o ţară nu poate
înregistra modificări structurale atât de rapide încât nivelul critic al ratei datoriei
externe să se schimbe în mod substanţial în fiecare an.
Dificultatea stabilirii clare a unui nivel critic al ratei datoriei externe este
determinată de faptul că acest indicator raportează numai o variabilă a datoriei
externe la o singură variabilă a economiei naţionale, fără a lua în considerare alte
variabile străns legate de capacitatea de acoperire a serviciului datoriei externe,
cum sunt: importurile, celelalte fluxuri de capital(în afara serviciului datoriei
externe), lichiditatea internaţională a ţării respective. Rata datoriei externe nu ia în
considerare nici variabilele care caracterizează capacitatea pe termen lung a ţării de
a acoperi serviciul datoriei externe, cum sunt: acumulările interne de capital,
venitul naţional şi produsul naţional brut, veniturile bugetare, etc.
33
Deşi este unanim acceptat faptul că utilitatea acestui indicator este relativă,
iar semnificaţia lui nu este foarte precisă, rata serviciului datoriei externe rămâne
cel mai utilizat indicator datorită următoarelor avantaje:
- are în vedere importanţa covârşitoare a exporturilor pentru ţările cu datorie
externă, care sunt, în principal, ţări în curs de dezvoltare şi pentru care
obţinerea de valută convertibilă este o preocupare de o importanţă deosebită;
- este uşor de calculat şi uşor de înţeles;
- acest indicator arată, pe termen scurt, capacitatea unei ţări de a onora
serviciul datoriei externe.
Criteriile expuse mai sus sunt relaţionate cu indicatori raportaţi la produsul
intern brut (PIB) sau exportul de bunuri şi servicii (X) .În acest fel, este posibil de
a lua în calcul dimensiunea economiei şi, deci, de a măsura povara datoriei.
În ceea ce priveşte folosirea încasarilor din export în calculul ratelor, s-a
avansat frecvent ideea că este recomandabil să se utilizeze acest indicator mai
curînd decît PIB, deoarece aceste încasări reprezintă resursele în devize care pot fi
utilizate pentru a face faţă obligaţiilor referitoare la serviciul datoriei externe, în
timp ce PIB include surse de venit care nu pot fi afectate acestei utilizări. Această
demonstraţie, care este fondată pe un concept de lichiditate, nu ţine cont de măsura
în care este necesar să se utilizeze încasarile din export pentru a finanţa plăţile
curente la un alt titlu decît datoria.
De exemplu, putem considera cazul a două ţări care au aceeaşi rată a
serviciului datoriei externe: ele vor avea o poziţie a îndatorarii externe diferită,
dacă plăţile în titlul importurilor lor nu sunt egale.
Potrivit metodologiei Băncii Mondiale, ţările în curs de dezvoltare debitoare
se grupează astfel:
 în funcţie de mărimea venitului (PIB) în medie pe locuitor în dolari S.U.A.
se împart în ţări cu un venit mic (până la 725$/loc) şi ţări cu un venit mediu
(cuprins între 725$/loc şi 895$/loc)

34
 în funcţie de gradul de îndatorare a ţării respective faţă de străinătate, există:
ţări puternic îndatorate (ţările cu venit mic şi mediu şi care au raportul dintre SDE
şi Exporturi de peste 220% şi raportul dintre SDE şi PIB mai mare de 80%); ţări
moderat îndatorate (ţările cu venit mic şi mediu şi care au raportul dintre SDE şi
Exporturi mai mic de 220%, dar mai mare de 132%, şi raportul dintre SDE şi PIB
mai mic de 80% dar mai mare de 48%) şi ţări puţin îndatorate (ţările cu venit mic
şi mediu şi care au raportul dintre SDE şi Exporturi mai mic de 132%, iar raportul
dintre SDE şi PIB este mai mic de 48%).
Aceşti indicatori sunt folosiţi de Banca Mondială, UNCTAD, FMI şi alte
organisme din sistemul ONU şi scot în relief diferite aspecte ale datoriilor externe
ale unei ţări sau unui grup de ţări. Prin aceşti indicatori se poate trage semnalul de
alarmă în cazul ţărilor supraîndatorate, care impun măsuri de uşurare a situaţiei .
În cadrul evaluării eficienţei politicii împrumuturilor externe a unui stat, pe
lîngă indicatorii de îndatorare aferenţi datoriei publice externe, se mai analizează şi
alte aspecte aale acestui fenomen, cum ar fi: destinaţia utilizării împrumutului
contractat, din punct de vedere a atingerii unor efecte financiare, care duc la
creşterea economică a ţării; folosirea împrumutului în scopuri sociale, care nu au
randament financiar, însă aduc beneficii sociale; selectarea surselor de finanţare
externă convenabile, din punct de vedere al ratei dobînzii, termenului creditului şi
a altor condiţii de ordin economic; evitarea utilizării surselor de finanţare, la
acordarea cărora statului debitor I se impugn condiţii care ar putea duce la
pierderea independenţei economice, sau chiar politice a statului; întreprinderea
acţiunilor necesare în scopul diminuării poverii datoriei externe ( restructurarea
datoriei, amînarea plăţilor, recreditarea ş.a.); estimarea eficienţei contractării de
noi împrumuturi, în condiţiile de rambursare a celor deja existente.

35
Capitolul II. ANALIZA ŞI EVALUAREA POLITICII ÎMPRUMUTURILOR
EXTERNE A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ALE
REPUBLICII MOLDOVA

2.1.CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA POLITICII ÎPRUMUTURILOR EXTERNE

În Republica Moldova activitatea în domeniul împrumuturilor publice este


reglementată de Legea cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi
recreditarea de stat nr. 419-XVI din 22.12.2006.
Conform prevederilor Legii respective, datoria de stat şi garanţiile de stat sînt
administrate de Ministerul Finanţelor. În acest scop, Ministerul Finanţelor:
- elaborează Programul anual al împrumuturilor de stat, în care se includ toate
împrumuturile de stat interne şi externe care urmează a fi contractate,
precum şi cele care au fost contractate în trecut şi sînt în vigoare la
momentul elaborarii Programului, care este parte componentă a cadrului de
cheltuieli pe termen mediu, şi stabileşte obiectivele de împrumut în funcţie
de capacitatea de deservire a datoriei de stat;
- evaluează condiţiile financiare ale împrumuturilor şi/sau ale emiterii
valorilor mobiliare de stat;

36
- examinează condiţiile contractelor privind împrumuturile de stat şi garantiile
de stat, evaluează posibilitaţile de împrumut şi condiţiile de finanţare pe
pieţele internaţionale;
- analizează oportunităţile şi condiţiile de contractare a mijloacelor necesare
pentru dezvoltarea ţării şi pentru refinanţarea datoriei de stat şi
supraveghează ca impactul net al noului împrumut să nu depăşească limitele
datoriei de stat, stabilite în legea bugetului de stat pe anul respectiv;
- pregăteşte şi înainteaza Guvernului proiectele de acte legislative şi
normative necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor şi atribuţiilor de
administrare a datoriei de stat şi a garanţiilor de stat;
- efectuează emisiunea primară a valorilor mobiliare de stat pe pieţele
financiare interne şi externe;
- determină volumul total al valorilor mobiliare care vor fi emise pe parcursul
anului bugetar pentru plasare pe pieţele financiare internă si externă, în
limitele stabilite de legea bugetului de stat pe anul respectiv, şi propune
modificări la aceste limite în funcţie de necesităţile financiare şi de situaţia
pe pieţele financiare;
- determină planul plasării interne şi externe a valorilor mobiliare de stat la
începutul fiecarui an bugetar, precum şi modifică acest plan în funcţie de
necesităţi;
- coordonează cu instituţiile financiare specializate emiterea valorilor
mobiliare de stat care vor fi plasate pe pieţele externe;
- acumulează informaţia si monitorizează situaţia cu privire la datoria publică;
- evaluează situaţia privind datoria de stat şi determină necesitatea căutării
unor noi forme de reducere a datoriei, inclusiv restructurarea, refinanţarea,
operaţiunile de răscumparare, swap şi scutirea de plată a datoriei, precum şi
implementează aceste forme în limitele drepturilor prevazute de prezenta
lege;

37
- evaluează riscurile legate de schimbul valutei străine şi de rata dobînzii în
privinţa datoriei de stat;
- primeşte, analizează şi înaintează Guvernului recomandări în privinţa tuturor
cererilor de emitere a garanţiilor de stat, ţine evidenţa garanţiilor de stat;
- comunică şi coordonează chestiunile referitoare la administrarea datoriei de
stat cu instituţiile financiare internaţionale, agenţiile guvernamentale,
băncile străine şi orice creditori interni sau externi;
- reprezintă Guvernul în chestiunile referitoare la administrarea datoriei
publice;
- colaborează cu agentiile de evaluare (rating) pentru calcularea riscului de
ţară pentru Republica Moldova.
Hotarîrile cu privire la împrumuturile de stat externe se adoptă de către
Parlament pe baza contractelor privind împrumuturile de stat externe, prezentate de
Guvern. În cazul în care valorile mobiliare de stat urmeaza a fi emise pentru
plasare pe pieţele financiare externe, hotarîrea respectivă a Parlamentului se adoptă
pîna la publicarea ofertei pe piaţa externă.
Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de
Guvern sînt debursate prin intermediul Băncii Naţionale a Moldovei şi/sau al
băncilor comerciale şi sunt păstrate în conturi purtătoare de dobînda în favoarea
bugetului de stat.
Mijloacele băneşti obţinute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în
conturile Ministerului Finanţelor în monedă naţională şi/sau în valută străină.
Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de
Guvern pentru finanţarea proiectelor investiţionale sau a programelor de dezvoltare
pot fi debursate prin intermediul unităţilor speciale responsabile de implementarea
acestor proiecte şi programe. Mijloacele bănesti aferente sunt păstrate în conturi
purtătoare de dobînda în favoarea proiectului /programului. Această dobîndă este
transferată ulterior bugetului de stat.

38
Autorităţile publice care beneficiază de mijloace obţinute din împrumuturi de
stat externe, prin care sînt finanţate proiectele investiţionale, monitorizează
implementarea şi realizarea scopurilor acestor proiecte investiţionale.
Procedura de debursare a împrumuturilor de stat externe se reglementează
prin actul normativ aprobat de Guvern în temeiul legii.
Administrarea propriu-zisă a împrumuturilor externe este efectuată nemijlocit
de către Direcţia Finanţare Externă şi Datorii, care este o subdiviziune structurală
în cadrul Direcţiei Generale Datorii Publice a Ministerului Finanţelor al Republicii
Moldova.
Direcţia Finanţare Externă şi Datorii activează în conformitate cu Legea
datoriei de stat şi garanţiilor de stat nr. 943-XIII din 18 iulie 1996, Regulamentul
Ministerului Finanţelor, Regulamentul Direcţiei Generale Datorii Publice,
hotărîrile, indicaţiile, ordinele Ministerului Finanţelor, alte acte normative,
aprobate în modul stabilit, precum şi prevederile acordurilor internaţionale.
În cadrul Direcţiei Generale Datorii Publice Direcţia Finanţare Externă şi
Datorii este responsabilă de negocierea, atragerea, gestionarea împrumuturilor de
stat externe si garantate, deservirea şi rambursarea datoriei de stat externe directe si
garantate, implementarea procesului de renegociere, reeşalonare, refinanţare a
datoriei şi tranzacţiilor de răscumparare a datoriei.
Direcţia Finanţare Externă şi Datorii este şi compusă din doua secţii: secţia
managementul datoriei externe şi secţia managementul proiectelor investitionale si
garantate.
Principalele sarcini ale Direcţiei finanţare externă şi datorii sînt următoarele:
- Promovarea operaţiunile de re-finanţare sau re-negociere a împrumuturilor
cu creditori individuali sau cu grupuri de creditori în funcţie de caz, precum
şi coordonarea, participarea şi implementarea tranzacţiilor de răscumpărare,
schimb financiar sau orice alt tip de compromis ce poate fi convenabil la un
timp anumit conform autorizaţiei emise de către directorul Direcţiei
generale şi conducerea Ministerului.
39
- Examinarea şi avizarea tuturor cererilor de oferire a garanţiei Guvernului
pentru împrumuturile potenţiale de la creditori străini sau titluri de stat ce
trebuie plasate pe pieţele străine, precum şi fundamentarea oportunităţii şi
condiţiilor de garantare a creditelor externe, participă la pregătirea
proiectelor de mandat şi la negocierea Contractelor de credit şi a scrisorilor
de garanţie.
- Pregătirea solicitărilor necesare către donatorii externi sau instituţiile
internaţionale pentru acordarea granturilor destinate pentru co-finanţarea
unor proiecte investiţionale finanţate din împrumuturi externe, sau pentru
co-finanţarea unor împrumuturi externe destinate acoperirii deficitului
bugetar, şi sau pentru o fază începătoare pentru implementarea unor
obiective concrete în ţară.
- Fundamentarea nivelului contribuţiilor financiare bugetare la proiectele
investiţionale conform graficelor stabilite şi în comun cu alte direcţii duce
evidenţa mijloacelor financiare bugetare din care Guvernul trebuie să
contribuie la finanţarea proiectelor de investiţii complementar la finanţarea
străină, cît şi acelor alocate pentru fiecare buget anual.
- Elaborarea propunerilor pe toate problemele şi chestiunile ce ţin de
angajamente şi titluri de stat emise pe piaţa externă şi gestionarea acestora,
acordarea garanţiei solicitate sau evidenţa celor acordate agenţilor
economici, şi întocmirea rapoartelor după caz sau la solicitare.
- Acţionează pentru recuperarea creanţelor Moldovei rezultate din acţiuni de
comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulate înainte de
1992, precum şi pregătirea şi difuzarea materialelor de lucru pentru analiza
ofertelor de recuperare a creanţelor în cadrul şedinţelor Comisiei
Guvernamentale.

40
- Procesează plăţile efectuate pentru deservirea şi achitarea datoriei de stat
externe şi verificarea corectitudinii solicitărilor de plată parvenite din partea
creditorilor.
- Participarea la elaborarea bugetului anual, prezentînd datele estimate despre
deservirea datoriei şi debursările aferente angajamentelor cu privire la
împrumuturi, precum şi debursările în curs de alocare din contul granturilor
existente.
- Pregăteşte informaţia solicitată anual sau periodic de Banca Mondială,
Fondul Monetar Internaţional cu privire la angajamentele aferente
împrumuturilor străine noi, cît şi tranzacţiilor ce au avut loc în cadrul
împrumuturilor active.
Împrumuturile externe contractate de Republica Moldova, pot avea una din
următoarele destinaţii principale: sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii
investiţionale; promovarea exporturilor; crearea de noi locuri de muncă şi
îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în ţara; lichidarea consecinţelor
calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale; rambursarea prealabilă,
rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor existente şi a garanţiilor;
finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului de casă pe
termen scurt al Trezoreriei de Stat.
În scopul ţinerii evidenţei tuturor obligaţiilor directe şi condiţionale ale
Republicii Moldova, a împrumuturilor acordate din mijloacele obţinute din
împrumuturile de stat interne sau externe, Ministerul Finanţelor este unicul organ
autorizat să instituie şi să ţină Registrul de stat privind datoria de stat; Registrul de
stat privind garanţiile de stat şi Registrul de stat privind recreditarea de stat.
În Registrul de stat privind datoria de stat se înregistrează, în ordine
cronologică şi sistematică, informaţia privind obligaţiile directe ale statului care
rezultă din împrumuturile de stat interne şi externe, privind dinamica
împrumuturilor de stat, numarul de identificare al datoriei, data contractării, data

41
scadenţei, suma agregată. Registrul datoriei de stat are urmatoarele subregistre:
subregistrul datoriei de stat interne şi subregistrul datoriei de stat externe.

2.2 POLITICA ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE ÎN ULTIMII ANI

Pentru o mai bună viziune asupra politicii împrumuturilor externe ale


administraţiei publice pe termen scurt şi mediu a Republicii Moldova, vom face o
analiză a politicii respective, precum şi a datoriei externe de stat create, în baza
situaţiei anilor 2005-2009, pe etape. Vom face o evaluare bazată pe volumul
împrumuturilor contractate, sursa de creditare, rata dobînzii la împrumuturi
corelată cu termenul de rambursare, plăţile efectuate pentru diminuarea datoriilor,
precum şi mişcările întreprinse de autorităţi în vederea restructurării sau
reeşalonării datoriilor.
Principalul obiectiv trasat de autorităţile Republicii Moldova în domeniul
politicii împrumuturilor externe este menţinerea în limite sustenabile a nivelului
datoriei, şi asigurarea surselor necesare finanţării deficitelor bugetare şi a
resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cît mai redus13. Concomitent cu
creşterea controlată a datoriei publice, se urmăreşte şi reducerea costurilor datoriei
şi riscului bugetar.
Pe parcursul perioadei analizate politica în domeniul împrumuturilor de stat
externe , administrată de Guvern, pe termen mediu a fost orientată spre atragerea
împrumuturilor noi la condiţii cît mai favorabile în scopuri investiţionale şi pentru
suport bugetar, menţinînd nivelul datoriei acumulate ca pondere în PIB sub 30 la
sută, precum şi spre diminuarea poverii deservirii datoriei de stat.
Pentru atingerea acestor obiective, acţiunile administraţiei centrale au fost
axate pe:
- atragerea împrumuturilor externe noi pentru proiecte investiţionale
direcţionate către implementarea programelor Guvernului cu ratele dobînzii

13
Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2007-2009 // www.minfin.md
42
la termeni concesionali. Aceasta presupune că elementul de grant în
împrumut să nu fie mai mic de 35 la sută din valoarea totală a acestuia;
- continuarea colaborării cu instituţiile financiare internaţionale şi alţi creditori
externi întru contractarea creditelor la condiţii AID. Împrumuturile pe
pieţele externe de capital nu au constituit prioritate în această perioadă;
- acordarea garanţiilor de stat să aibă loc doar în cazuri excepţionale,
prevăzute de legislaţia în vigoare.
În perioada anilor 2005-2007, Guvernul a beneficiat de granturi şi credite din
exterior în sumă totală de circa 240,8 mil. USD, dintre care pentru finanţarea
deficitului bugetar au fost obţinute 83,6 mil.USD (34,7 la sută), restul- 157,2 mil.
USD (65,3 la sută) fiind atrase pentru finanţarea proiectelor finanţate din surse
externe în domeniile agriculturii, învăţămîntului, administraţiei publice, justiţiei,
protecţiei sociale, energeticii şi ecologiei.
Pe parcursul aceleiaşi perioade au fost achitate în contul creditorilor externi
171,5 mil. USD.
În anul 2006 Republica Moldova a obţinut finanţare externă de la organismele
financiare internaţionale, astfel Banca Naţională a Moldovei a valorificat primele
două tranşe în valoare de 65.2 mil.USD, din noul program de finanţare al FMI,
rambursând din împrumuturile anterioare 24.1 mil. USD (tabelul nr. 15).
Guvernul a efectuat trageri în valoare de 31.2 mil. USD, preconizând spre
rambursare 61.1 mil. USD, din care 14.5 mil. USD au fost reeşalonate, realmente
fiind plătiţi 41.7 mil. USD. În urma negocierilor cu Clubul Creditorilor de la Paris,
Guvernul Republicii Moldova a obţinut în luna mai 2006 reeşalonarea unei părţi
din datoriile externe bilaterale. La şedinţa creditorilor bilaterali, membri ai
Clubului de la Paris, s-a căzut de acord asupra restructurării datoriei externe a
Guvernului Republicii Moldova, ceea ce a semnificat un pas important pentru
soluţionarea problemei arieratelor pentru creditele externe. Acordul de
restructurare, a consolidat suma de circa 150 milioane dolari SUA din datoriile
contractate de Republica Moldova pînă la 31 decembrie 2000. Ca urmare, pe
43
parcursul anului, au fost semnate acorduri bilaterale cu fiecare creditor în parte.
Dintre acordurile semnate putem menţiona: Acordul privind reeşalonarea datoriei
externe a Republicii Moldova faţă de Japonia, în valoare de15,4 milioane de dolari
până în anul 2022; Acordul privind reeşalonarea datoriei externe a Republicii
Moldova în sumă de circa 950 mii USD faţă de Italia. Datoria a fost reeşalonată
până în noiembrie 2009; Acordul de reeşalonare a datoriei externe faţă de SUA, în
mărime de 13 milioane USD, pînă în anul 2027. Deasemenea au fost semnate
acorduri de reeşalonare a datoriilor cu Rusia şi Germania.
Deşi datoria de stat externă administrată de Guvern pe parcursul perioadei
analizate în valori nominale a crescut, totodată ca pondere în PIB aceasta a avut o
evoluţie descrescătoare. Astfel, soldul datoriei de stat externe ca pondere în PIB s-a
redus de la circa 22,4 la sută la sfîrşitul anului 2005 pînă laa circa 16,2 la sută la
finele anului 2007.
În Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pentru perioada 2007-2009
estimările intrărilor de granturi şi credite externe pe perioada dată erau foarte
optimiste, prognozîndu-se descreşterea continuă a resurselor financiare din exterior
de care va avea nevoie statul. Acetse estimări sunt prezentate în Tabelul 2.2.1
Tabelul 2.2.1

ESTIMĂRILE INTRĂRILOR DE GRANTURI ŞI CREDITE EXTERNE PENTRU PERIOADA


ANILOR 2007-2009 (mil.USD)

2007 2008 2009


Total 73,9 38,6 19,3
Granturi 24,1 10,9 5,2
Credite 49,8 27,7 14,1
Sustinerea bugetului 9,4 0 0
Granturi 9,4 0 0
Credite 0 0 0
Asistenţa proiectelor 64,5 38,6 19,3
Granturi 14,7 10,9 5,2
Credite 49,8 27,7 14,1
Sursa:Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2007-2009

Însă deja atunci era evident că aceste estimări ar putea suferi modificări ca
urmare a semnării cu FMI a Memorandumului privind politicile economice şi
financiare, care ar putea contribui la majorarea intrărilor de astfel de fluxuri, însă la
44
momentul dat ele nu puteau fi estimate. Alţi factori care ar fi putut detemina
majorarea acestor fluxuri de resurse sunt: influenţa fluctuaţiei cursului valutar
pentru dolarul american, deficitele neprevăzute, restructurarea datoriei etc.
Toate acestea corelate cu recesiunea economică mondială au dus la un nivel al
fluxurilor de intrări de granturi şi credite pe parcursul perioadei 2007-2009,
considerabil mai mari decît cele scontate.
Fluxurile efective sunt redate în Tabelul 2.2.2, prezentat mai jos.
Tabelul 2.2.2

INTRĂRI DE GRANTURI ŞI CREDITE EXTERNE, 2007-2009 (mil.USD)

2007 2008 2009


Total 123,2 160,9 234,0
Granturi 75,9 108,0 145,7
Credite 43,7 52,9 88,3
Sustinerea bugetului 56,4 71,9 71,2
Granturi 46,1 61,9 61,2
Credite 10,3 10,0 10,0
Asistenţa proiectelor 66,8 89,0 162,8
Granturi 29,8 46,1 84,5
Credite 37,0 42,9 78,3
Sursa: Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, 2009-2011

În anul 2008 BNM a valorificat din programul de finanţare al FMI 37.56 mil.
USD, rambursând din împrumuturile anterioare 25.43 mil. USD. Guvernul
Republicii Moldova a efectuat trageri reale de împrumuturi în valoare de 43.30
mil. USD. Spre rambursare au fost preconizate 54.73 mil. USD, achitările reale
însumând 32.99 mil. USD. Sumele reeşalonate conform condiţiilor Clubului
Creditorilor de la Paris au constituit 31.52 mil. USD, din care suma principalului –
21.74 mil. USD.
În Figura 2.2.1 este reprezentată graficul evoluţiei volumului total al
împrumuturilor de stat externe contractate şi rambursate anual în perioada a.a.
2005-2008, elaborată în baza datelor prezentate în anexa 1.
Examinînd graficul observăm că pe parcursul întregii perioade valorificările
împrumuturilor depăşesc rambursările aferente acestora, cu excepţia anului 2005,
cînd rambursările au fost cu circa 57 la sută mai mari decît valorificările de

45
împrumuturi. Cel mai mare decalaj negativ se observă în anul 2006 cînd s-a
rambursat efectiv cu 48 la sută mai puţin decît s-a împrumutat în acelaşi an. În
mare parte acest fapt este o consecinţă a restructurării detoriei în urma colaborării
cu Clubul Creditorilor de la Paris.

Sursa: elaborată de autor în baza Rapoartelor anuale ale BNM, a.a.2005-2008


Figura 2.2.1. Graficul evoluţiei volumului total al împrumuturilor de stat externe
contractate şi rambursate anual în perioada a.a. 2005-2008

Pe parcursul următorilor doi ani se observă o tendinţă pozitivă în sensul


diminuării împrumuturilor atrase şi majorării rambursărillor efective aferente
acestora. Astfel în 2007 diferenţa dintre rambursări şi valorificări reprezenta circa
35 la sută, iar în 2008 acest indicator a atins deja nivelul de circa 27 la sută, fiind
atrase împrumuturi în valoare de 74,82 mil. USD, iar rambursările fiind în sumă de
54,73 mil. USD.
Din punct de vedere a sursei de creditare în cadrul politicii împrumuturilor
externe de stat a Republicii Moldova, pe parcursul perioadei date se pune aceent pe
creditorii multilaterali, reprezentaţi de organismele internaţionale. Ponderea
acestora în totalul împrumuturilor este în continuă creştere. Astfel la sfîrşitul anului
2009 ponderea organismelor internaţionale în stocul total al împrumuturilor de stat
externe este de 66,4 la sută, pe lîngă 62,9 la sută în 2008 şi 61,5 la sută în 2004.
Această creştere continuă este în principal din cauza condiţiilor favorabile ale

46
acestor împrumuturi printre care: termenul de rambursare îndelungat, rata dobînzii
scăzută, perioadele de graţie acordate semnificativă. Dintre acestea cel mai
important finanţator pînă în prezent rămîne a fi Banca Modială (prin intermediul
BIRD şi AID), ponderea căreia în totalul împrumuturilor de la creditori
multilaterali în 2009 este de 87,4 la sută (cu 6,9 puncte procentuale mai puţin decît
nivelul de 94,3 la sută în 2005).
Situaţia celorlalte surse internaţionale de finanţare s-a schimbat în perioada
respectivă. Astfel, dacă în 2004 Uniunii Europene îi reveneau 3,3 la sută din
împrumuturile multilaterale, şi se clasa pe locul doi după Banca Mondială, atuni în
2009 UE nici nu figurează în lista creditorilor de talie înternaţională a Republicii
Moldova. În schimb se întăresc poziţiile Fondului Internaţional pentru dezvoltarea
Agriculturii (FIDA), care deţine în prezent o pondere de 7,4 la sută în stocul total
al împrumuturilor (pe lîngă 1,8 la sută în 2004). Acesta este urmat de Banca de
Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) (cu 2,6 la sută ) şi Banca Europeană de
Investiţii (BEI) (cu 2,3 la sută).
Colaborarea mai strînsă cu FIDA se datorează faptului că în prezent Guvernul
ţării noastre şi-a îndreptat vizorul spre sectorul agrar şi dezvoltarea afacerilor
rurale şi creşterea nivelului de viaţă în sectorul rural. Acest pas este unul deosebit
de important în consolidarea poziţiilor statului nostru ca un stat cu specific agrar, şi
pentru exploatarea la justa valoare a tuturor posibilităţilor ţării în acest domeniu.
Un important creditor al Republicii Moldova este Fondul Monetar
Internaţional, care acordă împrumuturi BNM în diverse scopuri cum ar fi:
- menţinerea stabilităţii financiare;
- reducerea sărăciei;
- creşterea economică;
- completarea rezervelor valutare ale Băncii Naţionale, ş.a.
Analizînd rapoartele BNM, observăm că în anul 2005 cuantumul datoriei
BNM faţă de FMI a scăzut în comparaţie cu anul 2004 de la 125,94 mil.USD la
95,44 mil.USD (anexa 2), ceea ce reprezintă o diminuare cu cca 24,2 la sută.
47
Aceasta este consecinţa faptului că în perioada anului 2005, au fost rambursate de
către BNM 21,4 mil.USD, şi nu au fost contractate împrumuturi noi14. Însă, această
tendinţă pozitivă nu s-a păstrat şi în perioadele următoare se observă majorarea
rapidă a soldului datoriei BNM către FMI, ajungînd în 2008 să atingă nivelul de
166,97 mil.USD, ceea ce reprezintă o creştere de 74,9 la sută în comparaţie cu
nivelul anului 2005. Majorarea angajamentelor, este determinată îân special de
valorificarea în aceste perioade a tranşelor din programul de finanţare FMI în
cadrul Mecanismului de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF).
Către sfîrşitul anului de gestiune 2009, iarăşi se observă diminuarea datoriei
existente la capitolul respectiv (cu cca 8,2 la sută în comparaţie cu sfîrşitul
perioadei precedente), însă nu ne putem baza pe o continuare a acestei diminuări în
condiţiile acordării de către FMI în anul 2010 a unui împrumut de circa 574,4 mil.
USD.
Dintre creditorii bilaterali, poziţia de lider o deţine Rusia, căreia la sfîrşitul
anului 2009, Guvernul RM îi datora 121,3 mil.USD, ceea ce reprezintă 15,9 la sută
din datoria de stat directă. Rusia s-a menţinut pe această poziţie pe parcursul
întergii perioade analizate, fiind în permanenţă principala sursă de finanţare
externă a RM în cadrul relaţiilor bilaterale. Aceasta este urmată de SUA şi Japonia.
Datoriile la împrumuturile de stat acordate de acestea se cifreză cu 53,82 şi,
respectiv 23,50 mil.USD la sfîrşitul anului 2009. Pe lîngă aceştia în lista
creditorilor bilaterali ai R.Moldova15 figurează: Turk Eximbank, Guvernul Italiei,
Banca germana KfW, Guvernul Romaniei, Fondul Kuweitean, Guvernul
Germaniei.
Analizînd împrumuturile care au fost contractate de căte Guvern în ultima
perioadă, observăm că accentul pus pe creditorii multilaterali este unul corect,
deoarece anume aceste instituţii acordă credite la cele mai favorabile condiţii.
Astfel cele mai mici rate a dobînzii la împrumuturi ne-au fost oferite pînă acum de
AID şi FIDA, care constituie 0,75% anual. Un alt avantaj al acestor împrumuturi îl
14
Raportul Anual al BNM, 2005 // www.bnm.org
15
Programul anual al împrumuturilor de stat externe // www.minfin.md
48
reprezintă termenul de rambursare mare (de circa 35-40 de ani în cazul
împrumuturilo AID şi 39 de ani la împrumuturile acordate de FIDA), inclusiv cu o
perioadă de graţie considerabilă (de la 5 la 10 ani). Destinaţiile principale pentru
care au fost acordate împrumuturile de la aceste organizaţii în perioada analizată
sunt: Dezvoltarea Cadastrului, Dezvoltarea sectorului rural, Dezvoltarea sectorului
energetic, Dezvoltarea transportului şi comerţului, Managementul finanţelor
publice, Implementarea educaţiei calitative, Cresterea economică şi reducerea
sărăciei, Finanţare rurală şi dezvoltarea întreprinderilor mici, Proiectul de
revitalizare a agriculturii etc.
Deasemenea printre împrumutătorii multilaterali se întîlnesc şi cazuri cînd
împrumuturile au fost acordate la o rată a dobînzii mai puţin convenabilă. Un
exemplu elocvent în acest sens sunt împrumuturile de la BDCE, acordate la
condiţii comerciale, pe un termen de 20 de ani, cu o perioadă de graţie de 5 ani;
ceea ce nu poate fi nicicum încadrat în condiţiile unui împrumut concesional.
În ceea ce priveşte creditorii bilaterali, rata dobînzii la împrumuturile oferite
de aceştia este considerabil mai mare. Astfel, că poate ajunge şi la nivelul de 7%,
ca în cazul împrumutului din partea Guvernului Rusiei acordat pentru
Restructurarea datoriei, pe un termen de 14 ani cu o perioada de graţie de 5 ani,
ceea ce ar însemna că la sfîrşitul perioadei de rambursare, dobînda acumulată la
acest împrumut ar depăşi jumătate din soldul propriu-zis al acestuia.
În Figura 2.2.2 avem prezentată structura datoriei externe de stat a R.Moldova
pe creditori la sfîrşitul anului 2009.
În această diagramă foarte clar este ilucidată preponderenţa creditorilor
multilaterali în total, se pot observa cei mai mari împrumutători ai ţării noastre şi
deasemenea acei creditori posibilităşile cărora nu sunt exploatate de ţara noastră la
nivel maxim, cum ar fi Banca germana KfW, care în ultimii ani a acordat
Guvernului trei împrumuturi (pentru Promovarea întreprinderilor micro, mici şi
mijlocii, Crearea staţiilor de deservire agrotehnică şi Reabilitarea infrastructucturii

49
economice şi sociale din regiunile rurale şi urbane) la o rată a dobînzii de 0,75%,
pe termene de 40 de ani şi cu o perioadă de graţie de 10 ani.

Deţinătorii de bond Guvernul SUA

FIDA Turk Eximbank

BIRD Guvernul Rusiei

Guvernul Italiei
BERD

Banca Germană KfW


Guvernul Japoniei

Guvernul României

Fondul Kuweitean

Guvernul Germaniei
BEI
AID
BDCE

Guvernul SUA Turk Eximbank Guvernul Rusiei Guvernul Italiei


Guvernul Japoniei Guvernul României Fondul Kuweitean Banca Germană KfW
Guvernul Germaniei BEI BDCE AID BERD BIRD FIDA
Deţinătorii de Bond
Sursa: datele Ministerului Finanţelor RM
Fig. 2.2.2. Diagrama structurii datoriei de stat externe pe creditori la sfîrşitul anului 2009

Astfel putem constata că acetsa este unul dintre partenerii bilaterali carea
cordă credite la cele mai favorabile condiţii.
Dintre împrumuturile de stat pe care le are contractate ţara noastră în ultima
perioadă, la majoritatea anul începerii rambursării este cuprins în perioada anilor
2012-2015, ceea ce reprezintă un punct de mare interes pentru Guvernul ţării
noastre, în momentul alegerii şi contractării de noi împrumuturi.
O politică prudentă este dusă de către stat în domeniul garanţiilor de stat
acordate.
Astfel garanţiile de stat externe sînt emise în cazuri excepţionale, şi anume16:

16
Legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat nr. 419-XVI din 22.12.2006 //
Monitorul oficial.- 2007. – Nr. 32-35/114.
50
- pentru garantarea împrumuturilor externe destinate finanţării proiectelor
investiţionale care prezintă o importanţă majoră pentru economia naţională;
- pentru împrumuturile menite achitării înainte de termen a împrumuturilor
garantate anterior cu garanţii de stat, cu condiţia ca noile împrumuturi să
aibă un cost financiar mai mic.
În cazul solicitării unei garanţii de stat, e necesar de prezentat un şir de
documente, care să autentifice solicitantul, afacerea acestuia, starea financiară,
scopul şi planul de afaceri aferent împrumutului contractat.
În urma examinării corespunderii planului de afaceri cu scopurile acordării
garanţiei de stat, Ministerul Finanţelor efectuează o analiză a documentelor depuse
şi evaluează nivelul riscului pentru fiecare garanţie.
În perioada analizată, nu au fost contractate credite noi sub garanţia
Guvernului. Astfel la sfîrşitul anului 2009 soldul garanţiilor de stat externe este
compus din17:
- Garanţia de stat externă acordată în favoarea S.A. „Apă-Canal Chişinău”
pentru creditul obţinut de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (emisă în 1998), scopul proiectului - finanţarea reconstrucţiei
sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare din municipiul
Chişinău. Soldul constituie 7,97 mil.USD; şi
- Garanţia de stat externă acordată în favoarea S.A. „Termocom” pentru
creditul obţinut de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
(emisă în 1995), scopul proiectului – utilizarea eficientă a energiei termice
pentru producerea căldurii şi reducerea pierderilor de căldură în sistemul
centralizat de încălzire prin instalarea şi modernizarea utilajului, elaborarea
şi modificarea tarifelor pentru serviciile prestate pe tipuri de consumatori,
studiul tarifelor şi îmbunătăţirea managementului financiar şi performanţelor
S.A. „Termocom”. Soldul datoriei este de 0,47 mil.USD.

17
Informaţia privind soldul garanţiilor de stat externe la situaţia din 31 decembrie 2009 // www.minfin.md
51
Un aspect important în analiza politicii împrumuturilor externe este îl
reprezintă evaluarea datoriei publice externe, a gestiunii datoriei de stat, precum şi
efortului generat de aceasta în economia naţională, folosind indicatorii de nivel,
dinamică şi efort al datoriei.
La evaluarea volumului total al datoriei publice externe în perioada analizată,
se observă o continuă tendinţă de creştere a acesteia. Volumul datoriei externe
guvernamentale în perioada anilor 2004-2009 este ilustrată în Tabelul 2.2.3.
Tabelul 2.2.3

VOLUMUL DATORIEI EXTERNE GUVERNAMENTALE ÎN PERIOADA ANILOR 2004-2009


(mil.USD)
Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Sector guvernamental 699.42 657.6 718.23 765.80 778.30 957.54
Pe termen scurt 20.86 3625 0.13 - - -
Alte angajamente aferente -
datoriei 20.86 36.25 0.13 - -
Arierate 20.86 36.25 0.13 - - -
Pe termen lung 678.56 62.35 718.10 765.80 778.30 957.54
Obligaţiuni şi alte titluri de
angajamente 31.76 25.40 19.04 12.69 6.35 -
Împrumuturi 646.80 595.95 699.06 753.11 771.95 773.67
Alocări DST - - - - - 183.87
Sursa:Raportul anual al BNM, 2006-2009

Doar la sfîrşitul anului 2005 s-a înregistrat diminuarea stocului datoriei cu


41,82 mil. USD ceea ce este cu 5,98 la sută mai puţin decît la sfîrşitul anului 2004.
Acest fenomen se datorează faptului că în decursul anului 2005, Plăţile reale de
principal la împrumuturi şi titluri de valoare au depăşit tragerile, însumând 29.4
mil. USD18. Însă în anii următori a continuat creşterea masivă a datoriei acumulate.
Sporul cel mai mare al acesteia s-a înregistrat la sfîrşitul anului 2009, cînd totalul
datoriei externe guvernamentale a atins nivelul de 957,54 mil.USD, ceea ce
depăşeşte nivelul anului precedent (de 778,3 mil.USD) cu 23,03 la sută. Majorarea
se datorează în special alocărilor de DST în sumă de 183,87 mil.USD, primite în
anul 2009.
Creşterea continuă a datoriei externe eset însoţită şi de creşterea în fiecare an
a PIB-ului (cu excepţia anului 2009, cînd PIB-ul s-a micşorat faţă de nivelul anului
18
Raportul anual al BNM, 2005 // www.bnm.org
52
precedent cu circa 10,3 la sută) . În tabelul 2.2.4 sunt calculaţi principalii indicatori
de estimare a datoriei publice externe, în dinamică pentru perioada analizată.
Calculele au fost făcute în baza datelor din Tabelul 2.2.3 şi în baza principalilor
indicatori macroeconomici pentru perioada analizată (anexa 3).
Observăm că creşterea PIB-ului a determinat menţinerea unui coeficient de
elasticitate a datoriei publice externe faţă de PIB subunitar, ceea ce ne vorbeşte de
faptul că produsul intern brut are o viteză de creştere mai mare decît datoria
externă.
Tabelul 2.2.4

EOLUŢIA INDICATORILOR CE VIZEAZĂ DATORIA PUBLICĂ EXTERNĂ A REPUBLICII


MOLDOVA ÎN ANII 2004-2009
Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului
INDICATORI UM 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Creşterea relativă a % - 94,02 109,21 106,62 101,63 123,03
datoriei publice
externe
Ponderea DPE în PIB % 26,92 22,01 21,07 17,42 12,87 17,72
Ponderea DPE în % 52,55 43,64 46,76 37,95 31,18 47,77
Export
DPE pe locuitor $/loc. 194,12 182,92 200,34 214,09 218,01 268,52
Elasticitatea DPE Coef. 0,81 0,81 0,96 0,83 0,74 1,38
potrivit PIB
Ponderea serviciului % 7,78 3,48 4,32 2,63 2,21 3,47
datoriei externe în
export
Sursa: calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică

În general, se observă că indicatorii evaluaţi se încadrează în limitele


internaţionale recomandate, astfel Republica Moldova înregistrînd un nivel al
datoriei publice externe sustenabil, atît în raport cu PB-ul ( ), cît şi în raport
cu exportul de bunuri şi servicii ( ).
Un indicator, care ar trebui să îngrijoreze pe parcursul analizei, este datoria
publică externă pe locuitor. Acesta creşte în fiecare an astfel că în 2009 datoria
externă pe locuitor înregistrează 268,52 $/loc., ceea ce este cu 38,3 la sută mai
mult decît în anul 2004. Aceasta, în mare parte, pe lîngă creşterea continuă a
datoriei, este cauzată de scăderea continuă a numărului populaţiei.

53
În ceea ce priveşte efectul datoriei publice externe, în urma calculelor
efectuate se poate spune că povara serviciului datoriei de stat în totalul exporturilor
este una acceptabilă. Mai mult decît atît, în decursul ailor incluşi în analiză, se
observă diminuarea ponderii acesteia în totalul exporturilor de bunuri şi servicii. În
2008 indicatorul analizat s-a micşorat cu 5,57 puncte procentuale, în comparaţie cu
nivelul anului 2004 (de la 7,78 la sută, la 2,21 la sută). Pe parcursul anului 2009,
însă, acesta a înregistrat o creştere de 1,28 puncte procentuale, însă aceasta nu
afectează în mare parte nivelul recomandat de practicile internaţionale.

2.3. POLITICA ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE ÎN CONDIŢIILE ACTUALE

Criza economică mondială a avut efecte negative asupra situaţiilor economice


a multor state ale lumii şi, inevitabil, a atins şi ţara noastră. Însă, în timp ce
majoritea statelor căutau soluţii de atenuare a consecinţelor recensiunii economice,
Republica Moldova s-a ciocnit şi de criza politică.
Criza cu care s-a ciocnit întrega lume nu a ocolit nici ţara noastra, dat fiind
faptul că Republica Moldova nu este un stat cu economie închisă, ci depinde în
mare parte de evoluţia evenimentilor din exterior. Astfel, pe parcursul anului 2009,
numeroşi indicatori macroeconomici au scăzut considerabil. PIB-ul a înregistrat o
scădere de circa 7,7 la sută în primele nouă luni ale anului în comparaţie cu nivelul
perioadei precedente19; deficitul bugetar înregistatt în această perioadă s-a majorat
şi se estimează pe trei trimestre ale lui 2009 la circa 9,7% din Produsul Intern Brut
(PIB); contul curent al balanţei de plăţi a Republicii Moldova în perioada ianuarie
–septembrie 2009 a consemnat un sold negativ - minus 317.7 mil. USD. În anul
2009 piaţa muncii a fost caracterizată de o tendinţă de restrângere a activităţii
economice şi de persistenţa climatului de incertitudine. Un număr tot mai mare de
companii au renunţat la planurile de recrutare şi au diminuat numărul de angajaţi în
cadrul întreprinderilor. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică rata

19
Buletin trimestrial al BNM nr.4, 2009 // www.bnm.org
54
şomajului la nivel de ţară în trimestrul III, 2009 a alcătuit 5.7 la sută, fiind
superioară celei din perioada similară a anului 2008 cu 3.6 puncte procentuale.
Aceeaşi tendinţă negativă se observă şi în cadrul datoriei de stat externe- pe
parcursul anului 2009 s-a majorat în valori absolute cu 179,24 mil.USD, ceea ce
reprezintă 123,03 la sută din nivelul anului precedent; în timp ce pînă în anul 2008,
indicatorul analizat înregistra o tendinţă de continuă scădere. Astfel pe fundalul
descreşterii PIB-ului şi creşterii datoriei externe, s-a majorat valoarea raportului
dintre aceşti indicatori (de la 12,87% în 2008 la 17,72% în 2009) , ceea ce
caracterizează negativ situaţia ţării la momentul dat.
Un alt indicator care influenţează negativ situaţia datoriei externe este
scăderea volumului exporturilor. Analizând partenerii de export ai Republicii
Moldova în perioada curentă putem observa că cea mai mare pondere revine ţărilor
Uniunii Europene (53.3 la sută), urmată de Federaţia Rusă (21.1 la sută), Ucraina
(6.2 la sută) şi Belarus (6.1 la sută). Comparativ cu primele trei trimestre ale anului
2008, scăderea volumului exportului s-a constatat pe toate grupele de ţări, din
cauza recesiunii economice din majoritatea ţărilor enumerate, ca rezultat al
efectelor crizei financiare mondiale.
Desemenea desfăşurarea crizei mondiale în alte state îşi are efect asupra
remitenţelor din străinătate. Nivelul acestora în perioada analizată a scăzut cu circa
35 la sută, comparativ cu perioada similară a anului precedent. Aceasta
influenţează micşorarea importului care în mare parte este finanţat anume din
veniturile rezidenţilor ce muncesc după hotarele republicii. Astfel, în primele trei
trimestre ale anului 2009, importul Republicii Moldova s-a diminuat cu 35.1 la
sută în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului precedent.
Evoluţia negativă a indicatorilor enumeraţi mai sus, generează necesitatea
apelării la noi surse de finanţare din exterior; însă imaginea Republicii Moldova,
încrederea în aceasta şi atractivitateasa este puternic deteriorată atît de evoluţia
economică a ţării, cît şi de evenimentele de pe arena politică a acesteia.

55
După o campanie electorală violentă, marcată de confruntări post-electorale şi
retorică agresivă, la conducerea statului a venit opoziţia. Aceste eveniment poate
avea atît susţinători, cît şi adversari ai ideii; însă este cert faptul că schimbarea
puterii a generat noi direcţii în toate politicile statului, iclusiv în cea a
împrumuturilor externe. Noua putere generează noi idei, noi soluţii, noi proiecte;
care necesită timp pentru a fi assimilate şi acceptate de instituţiile financiare şi
guvernele altor state.
În acest sens o soluţie, la prima vedere, pozitivă este contractarea
împrumutului de la FMI, în valoare de 574,4 mil.USD. Acordul cu Fondul ar putea
reprezenta un semnal pentru alţi donatori, şi astfel Moldova va putea obţine
suplimentar granturi şi linii de finanţare de zeci şi sute de milioane USD. Totodată,
investitorii străini vor privi cu o mai mare încredere economia RM. Toate acestea
ar putea avea ca efect relansarea economiei.
Împrumutul se compune din două tranşe, una deblocată în cadrul unei
proceduri rezervate celor mai sărace state membre, fără dobîndă pînă la sfîrşitul
anului 2010, şi cealaltă cu o dobîndă redusă, dar prevăzînd o perioadă de patru ani
şi jumatate fără rambursare.
Potrivit programului economic al Guvernului, acest credit va contribui la
restabilirea durabilităţii fiscale şi externe, la menţinerea stabilităţii financiare şi
asigurarea creşterii economice. Jumătate din sumă va merge la completarea
rezervelor valutare ale Băncii Naţionale.
Programul va contribui la finanţarea adecvată a bugetului de stat, iar
obiectivele sale includ: inversarea trendului de deteriorare structurală a situaţiei
bugetar-fiscale din anii 2008-2009, totodată asigurînd disponibilitatea fondurilor
pentru proiectele de investiţii publice şi pentru acoperirea cheltuielilor sociale
prioritare; menţinerea sub control a inflaţiei, totodată restabilind nivelul rezervelor
internaţionale, pentru a asigura protecţia economiei naţionale de şocurile externe;
asigurarea stabilităţii financiare prin consolidarea capacităţilor de a detecta rapid
problemele, precum şi fortificarea cadrului de reabilitare a băncilor şi soluţionare a
56
problemelor lor; valorificarea potenţialului economiei naţionale prin intermediul
reformelor structurale.
După părerea unor experţi20 creditul acordat de FMI este unul record, fiind de
aproape patru ori mai mare decît maximumul de finanţare negociat pînă acum de
Chişinău, iar în plus, FMI a acceptat, în premieră, să finanţeze deficitul bugetar al
ţării. Fondul creditase pînă acum numai completarea rezervelor valutare ale BNM,
iar cel mai mare credit acceptat de FMI a fost cel de circa 160 mil. USD, în 2006.
Pentru a obţine această finanţare, statul s-a angajat să reducă deficitul bugetar
de la circa 9% în 2009, la 7% - în 2010, 5% în 2011 şi 3% în 2012. Se estimează că
după o descreştere a PIB-ului de 9% în 2009, declinul economic va fi stopat deja în
trimestrul întîi al anului 2010, urmînd ca pe ansamblul anului 2010 să fie asigurată
o creştere de 1,5%, iar către 2012 ritmul de majorare a PIB-ului să atingă 5%. De
asemenea, Guvernul a fost nevoit să majoreze din 2010 accizele la benzină şi
motorină cu 50%, la tutun - cu 10%, la produsele spirtoase - cu 4%, la cosmetice -
cu 15%, iar la automobilele de lux cu 20%.
Pe lîngă acest împrumut se preconizează că în 2010 RM să beneficieze şi de
alte surse de finanţare externă. Printre acestea se numără: creditul din partea
Rusiei, care a ajuns la 150 de milioane de dolari din cele 500 de milioane promise,
creditul din partea Chinei de un miliard de dolari pentru realizarea unor proiecte în
domeniul infrastructurii şi al producţiei, creditul Băncii Europene pentru
Construcţii şi Dezvoltare, în sumă de 80 de milioane dolari, şi asistenţa financiară
a Comisiei Europene prin instrumentul de vecinătate care nu este rambursabilă.
Toate creditele sunt destinate pentru realizarea diferitor proiecte de
infrastructură: drumuri, energie, sisteme de aprovizionare cu apă, staţii de epurare,
industrializarea sectorului agricol şi dezvoltarea sferei de prelucrare, proiecte
destinate creării sistemelor avansate de producere, pentru investiţii în transport,
infrastructura municipală, precum şi în proiecte energetice etc.

20
Preasca, Ion. FMI împrumută Moldova cu 574 mil. USD // Europeanul. -2010. - 4 februarie.
57
Din cauza contractării împrumuturilor externe, datoriile Republicii Moldova
vor creşte vertiginos în 2010. Însumînd aceste împrumuturi, observăm că la
contractarea lor datoria de stat externă va creşte de circa 2,8 ori în 2010 comparativ
cu anul 2009 (de la 957,54 mil USD. la 2761,94 mil. USD) . Astfel nivelul
gradului de îndatorare a economiei ţării va atinge limite riscante.

Sursa: elaborată de autor în baza datelor prognozate


Fig.2.3.1. Diagrama prognozării modificării indicatorilor de sustenabilitate a datoriei
de stat externe în urma contractării împrumuturilor în anul 2010

În fig. 2.3.1 avem reprezentate calculele principalilor indicatori de


sustenabilitate a datoriei de start externe (DSE) în urma contractării creditelor (date
prognozate).
Indicatorul care relevă capacitatea economiei de a rambursa datoria
creditorilor externi (ponderea Datoriei de Stat Externe DSE în PIB) va creşte până
la aproximativ 51,12%. Nivelul respectiv este unul pe de-a dreptul alarmant luând
în consideraţie limitele recomandate ( ). Prin urmare, vor creşte substanţial
costurile aferente gestionării datoriei de stat externe.
O creştere considerabilă se observă şi la indicatorul ponderea datoriei de stat
externe în exporturi (cu circa 90,02 puncte procentuale), o tendinţă are se va
menţine şi va atinge niveluri mai acute în condiţiile comprimării comerţului extern

58
în perioada actuală. Modificarea acestor indicatori relevă riscul sporit privind
apariţia unor dezechilibre macroeconomice adiţionale majore, în urma contractării
acestor credite.
Ajungem la concluzia că pentru redresarea situaţiei create în economia
naţională în urma efectelor recesiunii economice mondiale, statul are nevoie de
surse de finanţare din exterior, astfel politica în acest domeniu este îndreptată spre
atragerea masivă a resurselor cu de acoperire a deficitelor macroeconomice create,
de investiţii în diverse proiecte de infrastructură precum şi de creare a rezervelor.
Într-un cuvînt se atrag resurse pentru atingerea nivelului de creştere economică
scontat. Însă, în acelaşi timp, sumele împrumutate au efect negativ asupra nivelului
de îndatorare, cu efecte respective în toate ramurile economiei naţionale şi a
societăţii. De aceea gestiunea corectă a creditelor solicitate, atît la nivel de
negocieri, cît şi la exploatarea acestora, este deosebit de importantă în perioada
actuală, mai mult ca oricînd.
O altă latură a problemei care se acutizează în situaţia contractării unei
cantităţi considerabile de resurse din exterior, este informarea societăţii despre
scopul împrumutuirilor, dar şi despre procesul utilizării acestora, care deseori
rămîne la discreţia funcţionarilor publici. Aceasta reprezintă nivelul de
transparenţă cu care acţionează autorităţile publice în derularea procesului complex
de gestiune a banilor publici, cu atît mai mult cînd este vorba despre asistenţă
externă.
Societatea civilă moldovenească pînă în prezent a dat dovadă de prea puţin
interes pentru acest aspect, lăsînd la discreţia Curţii de Conturi acţiunea de a
verifica corectitudinea utilizării banilor publici, cetăţeanul de rînd fiind lipsit de
această siguranţă.

59
Capitolul III. PERSPECTIVE DE EFICIENTIZARE A POLITICII
ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA

3.1.PRACTICI INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL POLITICII


ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE

O problemă în domeniul politicii împrumuturilor externe sunt resursele pentru


acoperirea şi stingerea ulterioară a datoriei create de acestea. Acestea pot proven
atît din sporirea veniturilo bugetare, cît şi din sporirea exportului din punct de
vedere fizic şi valoric.
Sigur, o modalitate mai simplă de soluţionare a acestei probleme pare a fi
apelarea la noi împrumuturi pentru acoperirea obligaţiilor la cele existente, însă
această metodă este „o monedă cu două feţe”. În cazul dat refinanţarea datoriilor,
60
chiar dacă ea se efectuează în condiţii mai loiale, implică debitorul într-o spirală
continuă de creştere a datorilor şi plăţilor pe care le generează, fără careva
perspective la soluţionare a problemei date.
Granovschi A.E.21 a argumentat aceasta în următorul mod: cît de mari n-ar fi
posibilităţile importului de capital, cumularea datoriei externe şi refinanţarea ei
permanentă va duce până la sfârşit la extinderea plăţilor datorate, care complet
reduc fluxul brut a investiţiilor străine. Dacă până la acest moment ţara-
importatoare de capital nu va atinge nivelul când va putea singură să susţină
creşterea economică, ea se va pomeni în situaţia de default.
În acest context refinanţarea datoriilor nu este o măsură de soluţionare a
problemei date ci reprezintă o amânare a izbucnirii crizei datoriei externe.
Practica internaţională cunoaşte trei tipuri de strategii potenţiale privitor la
soluţionarea problemei împrumuturilor externe22, al căror obiectiv principal este
extinderea volumului exportului naţional.
Primul tip de strategie constă în faptul că prin intermediul măsurilor de
limitare a volumului pieţei interne să se asigure apariţia „surplusurilor” de mărfuri
a ramurilor tradiţionale de export, în scopul majorării vînzărilor pe piaţă externă.
Varianta clasică de realizare a doctrinei în cauză constă în adoptarea
măsurilor de ieftinire a monedei naţionale, adică reducerea puterii de cumparare a
acesteia, comparativ cu valutele străine. În primul rînd, aceasta sporeşte
competivitatea sectorului exportului, atrăgînd astfel resurse suplimentare de
producere din alte ramuri ale economiei. În al doilea rînd, aceasta determină
reducerea ponderii producţiei naţionale cumpărate în ţară, adică în condiţiile
aceluiaşi volum de producţie se înregistrează o scădere a consumului naţional şi a
investiţiilor.

21
Грановский А.Е. Внешние финансовые ресурсы и экономика независимой Индии –Mocква: Наука, 1975 -
Стр.186
22
Fetiniuc, Valentina. Gestionarea datoriei externe: strategii și perspective // Analele Academiei de Studii
Economice din Moldova. Partea I. –Chișinău: Editura ASEM, 2001. –P. 361-366

61
Sunt cunoscute două modalităţi principale de ieftinire a monedei naţionale:
devalorizarea nominală (schimbarea oficială a cursului valutar) şi devalorizarea
reală (menţinerea cursului valutar anterior, în condiţia cînd pe contul înăspririi
politicii monetar-creditare şi fiscale inflaţia este ţinută sub control şi, respectiv,
sporeşte puterea de cumpărare a monedei naţionale). În ambele cazuri, scopul
politicii constă în obţinerea depăşiriii ritmului de scădere a cursului monedei
naţionale faţă de ritmul creşterii preţurilor în economia naţională.
Ambele modalităţii au fost recomandate activ de către FMI ţărilor în curs de
dezvoltare, în perioada crizei datoriilor din anii ’80. În anii aceleaşi cerinţe au fost
înaintate statelor cu economia în tranziţie, în aşa-numitele programe de stabilizare
poziţia-cheie i-a fost oferită reducerii infaţiei, iar programele de adaptare
structurală – devalorizării nominale a monedei naţionale.
Prezenta strategie posedă un şir de dificultăţi substanţiale. În primul rînd,
devalorizarea reală a monedei naţionale semnifică reducerea puterii de cumpărare a
salariilor, în raport cu mărfurile ce constituie obiectul comerţului internaţional.
Reducerea va fi cu atît mai mare , cu cît va fi mai scăzută flexibilitatea factorilor
de producţie în economie şi cu cît va fi mai scăzută elasticitatea cererii externe faţă
de producţia exportată a ţării (cu atît e mai redusă posibilitatea de vînzare a unui
volum suplimentar de producţie, pe piaţa mondială, fără riscul micşorării
preţurilor). Reducerea cheltuielilor de producţie exprimate în valută străină
constituie, în acest context, factorul cheie în extinderea axportului. În acelaşi timp,
reducerea salariului real în practică semnifică scăderea calităţii vieţii populaţiei,
fapt ce duce la instabilitate politică şi socială, subminează activitatea economică şi
provoacă retrageri de capitaluri.
În afară de aceasta, chiar în condiţiile unei ameliorări de scurtă durată a
balanţei comerciale, reducerea cererii pe piaţă creează premise de înrăutăţire a
balanţei comerciale în viitor; duce la scăderea activităţii investiţionale, care, în
mod inevitabil, ţine de restrîngerea pieţei interne. Un asemenea rezultat este
condiţionat de un şir de factori şi anume: reducerea veniturilor reale, condiţionează
62
scăderea economiilor populaţiei, reducînd prin aceasta potenţialul investiţional;
sporirea ratei dobînzii sustrage resursele din sfera reală în cea financiară;
majorarea preţurilor relative la producţia de import, în condiţiile devalorizării
reale, provoacă reducerea achiziţionării utilajului de producere străin. Acest factor,
în ţările în curs de dezvoltare, pe lîngă multe altele, ar putea condiţiona stagnarea
tehnologică. Absenţa posibilităţilor alocării profitabile de capital stimulează, în
plus, scurgerea acestuia peste hotare.
Aşadar, chiar şi în cazul în care obiectivele de scurtă durată au fost atinse (s-a
reuşit asigurarea sporirii volumului producţiei orientate spre export, pe contul
reducerii cererii faţă de această producţie pe piaţă internă), totuşi, realizarea
scopurilor de durată medie (sporirea volumului de producţie pentru export) ar
putea fi blocată de reducerea activităţii investiţionale, care împiedică atragerea
eficientă a resurselor în sectorul de export. În plus sub aspect de program de lungă
durată, solvabilitatea ţării ar putea fi subminată pe motivul rămînerii în urmă pe
plan tehnologic.
Al doilea tip de strategie – stimularea producerii interne a mărfurilor de
export tradiţionale, prin atragerea în ramurile respective a investiţiilor atît în ţară,
cît şi în străinătate, ţine de sporirea solvabilităţii internaţionale, în perspectivă de
durată medie şi lungă. Aceasta se sprijină pe teoria clasică a comerţului
internaţional a lui Hecşer-Olin, conform căreia ţara ar putea obţine profit maxim
din contul specializării industriale şi a comerţului extern în conformitate cu gradul
înzestrării ei cu factori de producţie.
Strategia dezvoltării sectorului de export tradiţional nu necesită desfăşurarea
politicii active din partea statului, ci constituie un rezultat firesc al regimului de
comerţ extern deschis. Liberalizarea comerţului extern este privită, în mod
tradiţional, în calitatea de elemenet necesar în reforma economic a statelor aflate în
tranziţie, asigură posibilitatea implicării active a ramurilor de export tradiţionale în
sistemul relaţiilor comerciale mondiale, fapt ce sporeşte atractivitatea investiţiilor
în acestea ramuri şi contribuie la extinderea acestora.
63
Totodată, aplicarea prezentei strategii posedă un şir de restricţii, care sunt
condiţionate, în primul rind, de faptul că elasticitatea cererii pe piaţă mondială, faţă
de producţia sectorului primar, nu este relativ înaltă. Din aceste considerente,
sporirea volumului fizic al exportului ar putea duce la agravarea condiţiilor
comerciale pe contul reducerii preţurilor de export. În al doilea rind, dezvoltarea
sectorului exportului tradiţional în ţările debitoare ar putea deveni eficientă doar cu
condiţia atragerii celor mai noi tehnologii. În cazul cînd, în ţară, este absent un
volum suficient de economii disponibile, resursele financiare pentru pentru
investire în utilajul modern ar putea fi obţinute din contul restrîngerii sectoarelor
prelucrătoare sau din contul investiţiilor directe din străinătate.
În primul caz, fluxul net al mijloacelor valutare din ţară scade din motivul
sporirii cheltuielilor de import, iar în al doilea – din contul transferului peste hotare
a profitului companiilor străine. În ambele cazuri există pericolul dezvoltării
unilaterale a economiei. Acest fenomen este caracteristic pentru multe ţări
debitoare cu sector de export care necesită un volum sporit de capital şi în care
domină campaniile. În cadrul unor asemnea sisteme economice „bipolare”,
expansiunea sectorului de export nu constituie întotdeauna o premisă a creşterii
economice. În plus, uneori aceasta absoarbe resursele economice şi frînează
creşterea economic echilibrată. Respectiv, dacă extinderea exportului tradiţional şi
îngăduie acestor ţări să-şi soluţioneze problema transferului (adică să asigure un
flux suficient de valută), apoi „problema bugetară” rămîne nesoluţionată.
Al treilea tip de strategie privind soluţionarea datoriei externe reprezintă, într-
o măsură oarecare, antipodul strategiei precedente, punînd accentul pe modificarea
structurii avantajelor comparative a statului, în comerţul extern, prin dezvoltarea
ramurilor care necesită un consum sporit de capital.
Sunt posibile două modalităţi de îmbinare a strategiilor examinate anterior.
Prima modalitate prevede posibilitatea modificării traptate şi evoluţioniste a
structurii avantajelor comparative, în primul rînd, din contul acumulării de capital
şi avansării, în plan calitativ, a structurii de producere, stimulate de creşterea
64
exportului tradiţional („varianta evoluţionistă” a strategiei). O altă modalitate se
bazează pe „teoria dinamică a avantajelor comparative” şi se reduce la dezvoltarea
forţată a ramurilor de export noi prin crearea de către stat, în mod artificial, a
condiţiilor maximum prielnice pentru stabilirea acestora („varianta forţată”).
Evident că „varianta evoluţionistă” ar putea fi eficientă doar în cazul în care
dezvoltarea sectorului tradiţional nu duce la regresuine tehnologică a economiei.
La rîndul său, „varianta forţată” necesită sustrageri considerabile de resurse din
unele ramuri şi orientarea lor spre ramurile nou create, fapt care ar putea avea un
efect negativ asupra ramurii exportului tradiţional şi ar genera reducerea lichidităţii
şi solvabilităţii internaţionale.

3.2. REPERE ÎN POLITICA ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE PE TERMEN


SCURT ŞI MEDIU

În urma analizei politicii realizate de autorităţile ţării noastre în domeniul


împrumuturilor externe am sesizat că, deşi, pentru reglementarea acestui domeniu
există o bază legislativă, există organe abilitate cu responsabilităţi în atragerea,
exploatarea, monitorizarea împrumuturilor; totuşi se întîlnesc deficienţe în
funcţionarea politicii date. Acestea sunt de natură diferită şi pornesc de la decizia
de contractare a unui împrumut, trecînd prin etapele negocierilor şi exploatării
resurselor atrase şi ajung la momentul rambursării creditului obţinut şi achitării
dobînzilor aferente.
Odată cu schimbările în perioada actuală a sistemului de guvernămînt în
Republica Moldova, se schimbă şi direcţiile de acţiune în domeniul politicilor
statului, inclusiv şi ale polticii împrumuturilor externe.
În ceea ce priveşte desfăşurarea ulterioară a unei politici eficiente, consider că
principala preocupare a Guvernului ar trebui să fie regăsită în selectarea
răspunsurilor optime la întrebările de bază ale acestei politici: Cît să

65
împrumutăm?; De la cine să împrumutăm?; La ce rată a dobînzii şi pentru ce
perioadă să contractăm împrumuturile?; În ce scopuri să folosim resursele
atrase?
În continuare vom reflecţiona asupra acestor întrebări pentru a găsi cele mai
bune variante de răspuns, care ar coicide cu specificul economic, financiar şi social
al ţării noastre şi ar i-ar aduce avntaje din punct de vedere a tuturor aspectelor sus-
numite.
Răspunsul la întrebarea Cît trebuie de împrumutat? este strîns corelat cu
scopul pentru care se vor contracta împrumuturile. Astfel, dacă resursele din
exterior sunt necesare pentru acoperirea unor deficite, evident că, cuantumul
îprumutului va coincide cu nivelul deficitelor create. În ceea ce priveşte creditele
externe îndreptate spre realizarea unui proiect, întîi de toate, este necesară
evaluarea acestui, a costului şi rentabilităţii lui. După care urmează a decide dacă
proiectul va fi finanţat în întregime sau doar parţial din fluxuri de mijloace băneşti
din exterior. Doar după evaluarea posibilităţilor şi disponibilităţilor interne se va
trece la luarea decizieireferitor la suma care va fi împrumutată.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare în cadrul derulării acestei analize
prevetive a cuantumului împrumutului este limita de îndatorare recomandată de
organizaţiile internaţionale. Astfel, perntru Republica Moldova, în condiţiile unui
PIB de circa 5400 mil.USD şi existenţei unei datorii de stat externe în mărime de
957.54 mil.USD la sfîrşitul anului 2009; în perioada anului 2010 maxim se pot
contracta împrumuturi în sumă totală de 1742,46 mil USD, pentru a nu întrece
limita recomandată de îndatorare de 50%.
Următoarea întrebare care necesită respuns este Care sunt cele mai favorabile
rate şi termene de rambursare pentru împrumuturile externe? În ceea ce priveşte
rata dobînzii răspunsul este simplu- cea mai bună rată este cea mai mică rată. Cele
mai avantajoase împrumuturi din acest punct de vedere pentru ţara noastră
continuie să fie cele multilaterale, deoarece anume instituţiiile internaţionale
acordă credite la cele mai favorabile condiţii. Astfel cele mai mici rate a dobînzii la
66
împrumuturi ne-au fost oferite pînă acum de AID şi FIDA, care constituie 0,75%
anual. Deasemenea consider că ar fi adecvată din punct de vedere al ratei dobînzii
colaborarea mai strînsă cu Banca Germană KfW, care acordă ţării noastre
împrumuturi la aceeşi rată de 0,75% anual. Mai puţin raţională din acest punct de
vedere rămîne a fi contractarea împrumuturilor de la partenerii bilaterali care
fixează o rată a dobînzii majorată din cauza conjuncturii pieţii, elementului de risc
şi altor factori.
Din punct de vedere al termenului consider că cel mai raţional pentru
Moldova este atragerea împrumuturilor pe termene cît mai lungi de 40-50 ani (în
condiţiile în care rata dobînzii este suficient de mică). Cu cît mai lungă este
perioada de rambursare, cu atît mai mari sunt posibilităţile de a utiliza aceşti bani,
de a obţine profit pe baza investirii lor şi de avea posibilitatea de a-i rambursa la
timp împreună cu achitarea dobînzilor. În acest caz rambursarea creditelor este mai
puţin apăsătoare pentru procesul de producţie şi asupra profitului anual de la
investiţii. Creditele pe termen scurt nu acordă timp suficient, pentru investirea lor
în producere si obţinerea unor rezultate ce ar da posibilitatea de rambursare, în
unele condiţii poate să apară riscul nerambursării creditelor la
scadenţă.Deasemenea consider că pentru ţara noastră este necesar de a negocia
perioadele de graţie acordate de parteneri Astfel, pentru un împrumut acordat pe 45
de ani, o perioadă de graţie convenabilă ar fi una cuprinsă între 15 şi 16 ani (ceea
ce reprezintă 35% din perioada totală de viaţă a creditului şi îl încadrează în
condiţiile unui credit concesional). În cadrul perioadelor de graţie obţinute,
autorităţile nu trebuie să uite de existenţa datoriei, ci să lucreze sistematic, an de
an, pentru a fi gata să o deservească atunci cînd va începe perioada de plată.
Tot la compartimentul termenului de viaţă a creditului este important de ţinut
cont de faptul că apar perioade de timp în care mai multe dintre împrumuturile
contractate ajung la data de plată. Astfel se va întîmpla în republică peste 5-6 ani,
cînd în 2016 va începe rambursarea a şase împrumutur obţinute de la AID în sumă
totală de circa 40 mil USD. Pentru a nu se crea dificultăţi în domeniul achitării
67
anuităţilor la aceste credite, ar fi normal pentru Guvern să nu contracteze alte
împrumuturi pe termen scurt perioada de rambursare a cărora să coincidă cu cea
menţionată mai sus.
Deasemenea aceasta se referă la perspectiva Guvernului de a apela la un
număr mare şi într-un volum considerabil de împrumuturi în anul 2010. Este
necesar de sesizat faptul că în cazul în care perioadele de graţie la împrumuturi ar
fi de circa 10 ani, atunci la trecerea a ubui deceniu, Republica Moldova ar putea să
se ciocnească de o criză puternică a datoriei externe.
Analizînd programul anual al împrumuturilor externe (anexa 4), oservăm că
printre creditele care urmează a fi contractate în anul 2010 există împrumuturi pe
termen scurt (de la Guvernul Poloniei în mărime de 15 mil. USD), ceea ce este
foarte riscant luînd în consideraţie că scopul acestuia este de suport bugetar. Iar
dintre celelalte sunt pe perioade de la 15-20 pînă la 40 de ani. Perioadele de graţie
însă sunt relativ mici (3-5 ani) şi doar la împrumuturile din partea AID acestea
ajung la 10 ani.
La întrebarea În ce scopuri să folosim resursele atrase? Răspunsul pare a fi
evident- în scopuri preponderent productive. Însă urmează a determina care pot fi
direcţiile prioritare de investire a resurselor atrase pentru obţinerea nu numai a unui
profit şi rambursarea creditului, dar şi pentru atingerea şi menţinerea unei creşteri
economice durabile.
Pentru ţara noastră, direcţiile în care trebuie de investit sunt:
- Dezvoltarea agriculturii şi afacerilor rurale;
- Dezvoltarea industriei alimentare;
- Dezvoltarea turismului etc.
Aceste trei domenii, după părerea mea sunt de bază pentru ridicarea
economiei ţării. În ceea ce priveşte agricultura şi afacerile ruruale, acestea ar
trebuie să constituie baza dezvoltării economice a statului, deoarece teritoriul ţării
este unul preponderent agricol, însă el nu este exploatat la justa valoare de către
oamenii de afaceri din cauză că nu există stimuli în această direcţie. În cazul în
68
care agricultorii şi persoanele ce sunt ocupete în afaceri rurale ar fi susţinuţi de stat
prin implimentarea programelor respective, ar creşte producţia agricolă ceea ce ar
duce la creşterea PIB-ului pe bază de producţie şi nu de consum, şi a potenţialului
lichid a ţării pe baza majorării exportului. De aici ar porni soluţionarea problemei
deficitului balanţei de plăţi şi apariţia resurselor proprii pentru achitarea datoriilor
cu străinătatea. Aceeaşi situaţie se conturează şi în cazul dezvoltării industriilor
alimentare. Dacă în ţară s-ar intensifica producerea în acest domeniu, raportul
dintre exportul şi importul al acestor bunuri s-ar schimba în direcţia îmbunătăţirii
situaţiei.
Turismul este un alt domeniu, care nu se bucură de o atenţie sporită din partea
statului; însă investirea în acest domeniu ar aduce mari venituri pe viitor, şi ar
permite de a obţine un sold pozitiv în domeniul serviciilor din călătorii în balanţa
externă. În ultimii ani aceasta a înregistrat doar rezultate negative.
Pe lîngă direcţiile menţionate, în republică mai există şi alte domenii care
trebuie dezvoltate, cum ar fi : infrastructura, dezvoltarea informaţională,
transporturile etc.
Pe lîngă aspectele analizate mai sus, în cadrul politicii împrumuturilor externe
este necesar de a realiza şi unele îmbunătăţiri ce ţin de:
- Modernizarea legislaţiei în domeniul analizat, care va corespunde
standardelor UE şi recomandărilor FMI şi Băncii Mondiale;
- Îmbunătăţirea calităţii evidenţei informaţiei cu privire la împrumuturile
externe;
- Asigurarea unui nivel ridicat al transparenţei în domeniu, pentru
simplificarea procesului de acces la informaţie pentru societate, etc.
În ceea ce priveşte transparenţa, primul pas în soluţionarea acestei întrebări a
fost relizat în anul 2006, cînd a fost lansat site-ul oficial al Ministerului Finanţelor.
Însă, considerăm că, pentru o informare mai completă a populaţiei despre aspectele
politicii împrumuturilor externe, deoarece acestea influenţează direct viaţa
societăţii.
69
Ca exemplu, putem aduce cazul Memorandumuilui FMI, care a fost semnat,
acceptîndu-se un şir de condiţii de modificare a politicii bugetar-fiscale, care
lovesc peste cetăţeanul de rînd.
Astfel considerăm necesar ca societatea să fie informată nu doar post-factum,
cînd decizia a fost luată, dar şi anterior acestui proces să se apeleze la opinia
populaţiei prin efectuarea sondajelor, publicarea informaţiei relevante în mass-
media, organizarea referendumului etc.
În acest caz, un rol deosebit ar trebui să-l joace alianţele de ONG-uri, care ar
trebui să-şi îndeplinească misiunea „paznic” şi să-l informeze permanent pe
cetăţeanul moldovean despre modul în care sunt cheltuiţi banii din asistenţa
externă, condiţiile şi consecinţele contractării noilor împrumuturi.
Vorbind despre datoria externă de stat care se crează în urma apelării la
resurse externe, se înţelege necesitatea diminuării poverii acesteia asupra
economiei. Astfel pentru soluţionarea problemei în cauză putem propune două
direcţii de bază:
- Restructurarea datoriei, şi
- Refinanţarea datoriei externe de stat.
Ambele modalităţi implică neajunsuri. În cazul retsructurării datoriei, aceasta, este
o măsură de atenuare a situaţiei pe termen scurt şi mediu, însă volumul datoriei
externe nu se diminuează ci din contra creşte pe contul dobânzilor suplimentare
apărute ca urmare a termenilor prelungite.
O situaţie şi mai complicată se formează în urma refinanţării datoriei.
Apelarea la noi împrumuturi pentru acoperirea obligaţiilor la cele existente pare a
fi o modalitate mai simplă de soluţionare a acestei probleme, însă această metodă
este „o monedă cu două feţe”. În cazul dat refinanţarea datoriilor, chiar dacă ea se
efectuează în condiţii mai loiale, implică debitorul într-o spirală continuă de
creştere a datorilor şi plăţilor pe care le generează, fără careva perspective la
soluţionare a problemei date.

70
Conştientizînd efectele negative ce pot fi generate de aceste modalităţi, statul
nostrum nu poate renunţa la utilizarea acestora atît timp cît nu are resurse proprii,
nu are o cantitate de lichidităţi suficientă, ci dimpotrivă relizează deficite la diferite
nivele ale economiei. De aceea preocuparea principal în cadrul politicii
împrumuturilor externe rămîne a fi alegerea acelor proiecte pentru a fi finanţate
din surse străine, finanţarea cărora va duce la soluţionarea problemelor principale
legate de activitatea investiţională şi infrastructură, la creşterea vnitului statului, la
majorarea exportului şi acoperirea deficitelor. Doar creîndu-se o astfel de bază
solidă care va tinde spre dezvoltare şi creştere economică, Republica Moldova va
putea ieşi din impas, şi tendinţa apelării la resurse externe va fi una de diminuare
creînd o imagine favorabilă pentru ţara noastră pe plan internaţional din punct de
vedere a atractivităţii pentru colaborare.

71
CONCLUZII
Relaţiile de creditare externă îşi au rădăcinile încă în secolul al XVIII-lea,
când băncile din Marea Britanie au trecut aproape linear de la negustorie şi
cămătărie la creditare. Începând cu războaiele napoleoniene, parcurgând secolul al
XIX-lea şi până la începutul secolului nostru, băncile comerciale creditau guverne
străine şi finanţau comerţul internaţional prin intermediul acceptelor (precursoare
ale acreditivelor şi ale altor documente comerciale de astăzi).
Tot din acea perioadă a existat şi gestiunea acestor resurse, statele debitoare
ducînd o evidenţă a împrumuturilor atrase şi a datoriilor pe care le au către statele
creditoare. Însă conceptul de politică a împrumuturilor externe este unul recent. În
literatura de specialitate acesta se întîlneşte detsul de rar, vorbindu-se preponderent
de o gestiune a împrumuturilor sau managementul acestora.
În urma cercetării efectuate am desprins importanţa şi necesitatea existenţei
într-un stat a unei politici concrete în acest domeniu, cu reglementările aferente, cu
instrumente specifice şi, nu în ultimul rînd, cu obiective trasate pentru atingerea
unui scop major al acestei poltici.
Astfel analizînd tendinţele de dezvoltare a unei asemenea politici în
Republica Moldova am ajuns la conluzia că în domeniu dat există o bază
legislativă, există structuri responsabile pentru implimentarea politicii de
împrumut, executarea şi controlul acesteia. Însă în contextul unei perioade
îndelungate de tranziţie a economiei ţării noastre, corelate cu criza economică
mondială şi criza politică locală- toate elementele enumerate mai sus au nevoie de
a fi perfecţionate în conformitate cu recomandările internaţionale.
72
În cadrul analizei efectuate, am observat că printre împrumuturile contractate
de stat în perioada anilor 2005-2009, o pondere semnificativă o deţin creditele
multilaterale care dispun de condiţii mai favorabile din punct de vedre al ratei
dobînzii, perioadei de graţie şi termenului de rambursare.
Calculul indicatorilor ce vizează nivelul de îndatorare a ţării nostre a arătat că
majoritatea dintre aceştia se încadrează în limitele recomandate la nivel
internaţional, cum ar fi: ponderea DSE în PIB este de circa 17 la sută (limita
recomandată ) sau ponderea DSE în Export de circa 48 la sută pe lîngă
200% recomandate de Banca Mondială.
Însă nivelul indicatorilor analizaţi se poate majora brusc în contextul
promovării unei politici mai puţin prudente din partea autorităţilor statului. Un
factor ce influenţează nemijlocit nu doar sectorul politicii de împrumut al statului
dar şi politica bugetar-fiscală este împrumutul de la FMI contractat în 2010,
condiţiile căruia ţin de majorarea accizelor, cotelor TVA, taxelor locale etc.
Deasemenea acesta duce la o creştere semnificativă a datoriei de stat, povara căreia
va cădea pe umerii următoarelor generaţii.
În ceea ce priveşte relizarea unei politici eficiente în domeniul împrumuturilor
externe de stat, propunem pe termen scurt şi mediu următoarele recomandări:
- împrumuturile contractate în anul 2010 să nu depăşească suma totală de
1740 mil. USD, pentru a nu se întrece limitele recomandate de BM în
domeniul îndatorării statului;
- să nu fie contractate împrumuturi pe termen scurt şi mediu perioada de
rambursare a cărora să înceapă în anii 2016- 2018, cînd va începe plata
pentru mai multe împrumuturi contractate de la AID;
- în cadrul deciziei contractării noilor împrumuturi să se selecteze variantele
cele mai mici rate a dobînzii (preponderent pînă la 1,5% anual);
- să fie negociate termenele de rambursare a împrumuturilor pentru a se obţine
perioade de utilizare cît mai lugi (35-50 ani);

73
- termenele de graţie oferite să fie negociate pînă la condiţiile creditelor
concesionale şi să reprezinte nu ai puţin de 35 la sută din perioada de viaţă a
împrumutului;
- drept destinaţii pentru resursele împrumutate să fie selectate domeniile care
ar duce la creştere economică pe termen lung, luîndu-se în considerare
specificul ţării, şi anume: agricultură, industrie alimentară, industrie de
producţie, turism etc.
- să se întreprindă măsuri de marire a volumului exportului;
- legislaţia în domeniul politicii împrumuturilor publice să fie modernizată
pentru a corespunde standardelor UE şi recomandărilor FMI şi Băncii
Mondiale;
- să se asigurare un nivel ridicat al transparenţei în domeniu, pentru
simplificarea procesului de acces la informaţie pentru societate;
- să se elaboreze proceduri stricte de evidenţă a lucrului cu împrumuturile care
va contribui la utilizarea acestora în scopurile propuse şi va facilita procesul
de control al acţiunilor întreprinse, etc.
Sintetizînd cele expuse mai sus putem spune că politica împrumuturilor
externe a statului nu poartă un caracter ciclic, ci este un proces continuu. În cadrul
elaborării şi executării acesteia nu se ia în considerare doar un an de gestiune, ci se
corelează cu situaţia deja existentă şi perspectivele de viitor. De aceea la luarea
deciziei de a contracta un împrumut autorităţile nu trebuie să mizeze doar pe
soluţionarea problemelor pe termen scurt, dar să fie conştienţi de faptul că povara
acestui împrumut îşi va avea efectul pe parcursul unei perioade de timp
îndelungate în viitor.
Este o adevărată artă de a beneficia de un împrumut, deoarece aceasta
presupune elaborarea unei politici în domeniu, care ar permite în viitor efectuarea
plăţilor în contul deservirii datoriei fără a limita utilizarea resurselor disponibile
pentru dezvoltarea economică.

74
BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative naţionale

1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995


// Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995.

2. Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul


Oficial al R. Moldova nr. 1/2 din 01.01.1996.

3. Lege cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat nr.


419-XVI din 22.12.2006 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.32-35/114
din 09.03.2007.

4. Hotărîre cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr.419-XVI din 22


decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi
recreditarea de stat //Monitorul Oficial 175-177/1216, 09.11.2007

II. Lucrări ştiinţifice

5. Anghelache, C., Capanu, I. Statistică macroeconomică. -Bucureşti: Ed.


Economică, 2004. – 438 p.

6. Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. Monedă, credit, bănci. -Bucureşti: Ed.
Didactică şi Pedagogică, 2003. – 374 p.

7. Batişev, R. Metodele de bază ale depăşirii crizei de îndatorare. –Bucureşti:


Ed. Economică, 2004. – 104 p.

8. Băbălău, Anişoara. Împrumuturile de stat externe şi garanţiile acestora //


Revista de ştiinţ juridice, nr.3. –Bucureşti, 2006. –183 p.

9. Begu, LS. Statistică internaţională. -Bucureşti: Ed. CH Beck, 2000. – 176 p.

10. Begu, LS. Statistică internaţională (Analize comparative). -Bucureşti: Ed.


Universitară, 2009. – 170 p.

11. Berdilă, A., Relaţii valutare financiar-internaţionale în scheme. – Chişinău:


Ed. Evrica, 2006. – 121 p.
75
12. Bran, P. Relaţii financiare şi monetare internaţionale. -Bucureşti: Ed.
Economică, 1995. – 303 p.
13. Brezeanu, P. Relaţii valutare şi tehnici financiare internaţionale. -Bucureşti:
Ed. Fundaţiei România de Mâine, 1998. – 175 p.

14. Bulhac, C., Valeico, V., Petrusin, P. Băncile şi relaţiile economice de piaţă.
–Chişinău: Ed. Golvo, 1994. – 183 p.

15. Căpăţînă, D. Managementul datoriei externe a Republicii Moldova.//


Economie şi Sociologie, nr.2. –Chişinău: Academia de ştiinţe a Republicii
Moldova, 2003. – 156 p.

16. Cerna, S., Banii şi creditul în economiile contemporane: Elemente de


analiză monetară. -Bucureşti: Ed. Enciclopedică, 1994.– 392 p.

17. Daianu, D. Funcţionarea economiei şi echilibrului extern. -Bucureşti: Ed.


Academiei Române, 1992. – 248 p.

18. Dobrota, Nita. Dicţionar de economie. –Bucureşti: Ed.Economica, 1999. –


423 p.

19. Durleşteanu, M. Restructurarea datoriei externe în funcţie de evoluţia


relaţiilor cu FMI şi BM. // Profit , 2002.- nr.l.- P. 21-24.

20. Fetiniuc, Valentina. Gestionarea datoriei externe: strategii şi perspective //


Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Partea I. –Chişinău:
Editura ASEM, 2001. –P. 361-366

21. Floricel, C. Relaţii valutar financiare internaţionale. -Bucureşti: Ed.


Didactică şi Pedagogică, 1996. – 324 p.

22. Golovaciov, D. Regularea datoriei publice în conditiile economiei de piată.


Moscova: Amfora, 1996. –103 p.

23. Korka, M., Tusa, E. Statistica pentru afaceri internationale - International


business statistics. -Bucureşti: Ed. ASE, 2004. – 204 p.

24. Manolescu, Gh. Monedă şi credit. -Bucureşti: Ed. Fundaţiei România de


Mâine, 2003. – 228 p.

76
25. Mărgineanu, Aureliu. Gestionarea datoriei externe ca componentă a
dirijării economice // Analele Academiei de Studii Economice din
Moldova, ediţia a VII-a. –Chişinău: Editura ASEM, 2009. –P. 359-362

26. Mistrean, L. Aspecte aferente procesului de creditare contemporan.


-Chişinău: Ed. USM, 2005. – 126 p.

27. Moldovanu, D. Relaţiile economice externe ale R. Moldova: afirmare şi


perspective. -Chişinău: Ed. ASEM, 1996. – 132 p.

28. Paja, Mariana. Datoria externă- opţiuni referitoare la perfecţionarea


structurii, gestiionării şi managementului –Bucureşti: Centrul de Informare
şi Documentare Economică, 2005.- 41 p.

29. Popescu, C., Gavrilă, I., Ciucur, D. Teorie economică generală. -Bucureşti:
Ed. ASE, 2005. – 220 p.

30. Preasca, Ion. FMI împrumută Moldova cu 574 mil. USD // Europeanul.
-2010. - 4 februarie.

31. Stratulat, Oleg. Împrumuturile publice interne. - Chişinău: ASEM, 2008. –


120 p.

32. Turliuc, V., Boariu, A., Stoica, O. Monedă şi credit. -Bucureşti: Ed.
Economică, 2005. – 303 p.

33. Sullivan Arthur, Steven M.Sheffrin. Economics: Principles in action. –


Upper Saddle River, New Jersey: Pearson Prentice Hall, 2003. - 312 p.

34. Thomas M.Klein. External debt management: an introduction. –


Washington, D.C.: The World Bank, 1994. – 357 p.

35. Грановский, А.Е. Внешние финансовые ресурсы и экономика


независимой Индии –Mocква: Наука, 1975. – 289 стр.

III. Surse statistice şi de date

36. Raportul anual al BNM pentru anii 2000 – 2008 // www.bnm.org

37. Buletinul trimestrial al BNM nr.4, 2009 // www.bnm.org

77
38. Raportul statistic al BNS privind dinamica principalilor indicatori
macroeconomici ai R. Moldova pentru anii 1995 – 2008 //
www.statistica.md
39. CCTM 2007-2009,Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pentru anii 2007-
2009 elaborat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, 2006 //
www.minfin.md

40. CCTM 2009-2011,Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pentru anii 2009-


2011 elaborat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, 2008 //
www.minfin.md

41. Programul anual al împrumuturilor de stat externe// www.minfin.md

42. Informaţia privind soldul garanţiilor de stat externe la situaţia din 31


decembrie 2009 // www.minfin.md

Anexa 1

78
ÎMPRUMUTURI EXTERNE ALE R.MOLDOVA, a.a. 2005-2008 (mil. USD)

2005 2006 2007 2008


valorificăr rambursăr valorificăr rambursăr valorifică rambursăr valorificăr rambursări
i i i i i i
Împrumutur
ale
autorităţilor 21,62 65,15 24,10 33,27 22,05 37,56 25,43
monetare
(BNM de la
FMI)
Împrumuturi
guveramentale 25,91 40,70 118,84 61,03 79,28 51,68 74,82 54,73
din care:
reeşalonate 87,71 14,44 31,94 21,18 31,52 21,74
Împrumuturi 15,48 14,29 24,20 17,04 161,43 39,23 243,70 68,99
bancare
pe termen lung 15,48 12,29 24,20 17,04 142,98 39,23 210,95 64,48
pe termen scurt 2,00 18,45 32,75 4,51
Împrumuturi
ale altor 124,13 101,40 159,05 83,59 295,81 137,81 526,30 311.30
sectoare
Pe termen lung 114,34 93,18 146,53 78,15 286,64 129,96 482,12 282,87
Din care:
reeşaţonate 2,51 10,50
Pe termen 9,79 8,22 12,52 5,44 9,17 7,85 44,18 28,43
scurt

TOTAL 165,52 178,01 367,24 185,76 569,81 250,77 882,38 460,45

Sursa: Rapoartele anuale ale BNM, 2005-2008

Anexa 2
79
ÎMPRUMUTURI ŞI TITLURI DE ANGAJAMENTE EXTERNE, PE CREDITORI
(mil.USD)

Sf. anului Sf. anului Sf. anului Sf. anului Sf.anului


2005 2006 2007 2008 2009*
Autorităţi monetare 95.44 140.96 159.36 166.97 153.33
FMI 95.44 140.96 159.36 166.97 153.33
Datoria de stat directă 633.90 698.4 747.22 762.77 760.37
Organisme internaţionale 387.78 412.65 461.65 480.25 504.53
BIRD şi AID 370.57 393.37 434.49 436.40 441.16
BERD 5.38 4.41 3.44 2.47 1.50
FIDA 8.28 12.24 19.31 31.65 37.18
BDCE 2.63 4.41 8.79 12.91
BEI 3.55 0.94 11.78
Relaţii bilaterale 220.72 266.71 272.88 276.17 255.84
SUA 58.10 56.99 56.74 56.41 53.82
Japonia 24.06 22.26 22.51 26.89 23.50
Rusia 98.30 137.31 135.84 133.51 121.30
altele 40.26 50.15 57.79 59.36 57.22
Titluri de angajamente 25.40 19.04 12.69 6.35
Datoria garantată asumată de
stat** 19.83 18.58 15.53 13.30
Alţi creditori 19.70 18.58 15.53 13.30
Datoria corporaţiilor publice 5.33 1.21 20.45
Organisme internaţionale 0.36 9.31
BERD 0.36 9.31
Alţi creditori 5.33 0.85 11.14
Datoria privată garantată de
stat*** 44.39 17.19 13.50 10.93 8.43
Organisme internaţionale 20.88 17.19 13.50 10.93 8.43
BERD 20.88 17.19 13.50 10.93 8.43
Datoria privată negarantată de stat 620.95 833.25 1376.63 1953.44 1999.82
Organisme internaţionale 82.25 79.63 101.41 176.14 141.87
Alţi creditori 538.70 753.62 1275.22 1777.30 1857.95
TOTAL 1394.68 1709.63 2320.62 2910.85 2955.70
*provizoriu
Sursa: Rapoartele anuale ale BNM, 2005-2008

Anexa 3

80
EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI, a.a. 2005-2009

UM Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului Sf.anului


2005 2006 2007 2008 2009
Datoria publică
externă Mil.USD 657.6 718.23 765.80 778.30 957.54
Produsul intern Mil.USD 2988.2 3408.1 4396.2 6048.4 5402.8
brut
Exportul de Mil.USD 1506.96 1535.94 2018.18 2496.45 2004.35
bunuri şi servicii
Importul de Mil.USD 2715,8 3128,8 4307,6 5691,1 4980,7
bunuri şi servicii
Nr.mediu de Mii loc. 3595 3585 3577 3570 3566
locuitori
Serviciul datoriei Mil.USD 52.41 66.45 53.16 54.89 69.58
de stat externe
Sursa : datele Biroului Naţional de Statistică

Anexa 4
ÎMPRUMUTURI EXTERNE CE URMEAZĂ A FI CONTRACTATE DE CĂTRE GUVERN ÎN
ANUL 2010

Condiţiile de creditare

81
Suma Valorificare Ciclul de Anul
Creditorii Destinaţia împrumut a viaţă al începerii Dobîn-
împrumutului ului Împrumu- împrumu- rambur- da
(unităţi) tului tului sării
(perioada) (perioada)
AID Finanţare adiţională a 12500000 (2010-2013) (2010-2029) 2020 0,75%
Proiectului FISM II DST
AID 10000000 (2010-2013) (2010-2029) 2020 0,75%
Hazardarea riscurilor USD
Finanţare adiţională a
AID Proiectului Servicii 9000000 (2010-2013) (2010-2029) 2020 0,75%
de Sănătate şi USD
Asistenţă Socială
AID Politici de dezvoltare 40000000 (2010-2013) (2010-2029) 2020 0,75%
(suport bugetar) USD
Programul de
FIDA Servicii Financiare 20000000 (2010-2015) (2010-2050) 2020 0,75%
Rurale şi Dezvoltarea USD
Businessului Agricol
BEI 70000000 (2010-2014) (2010-2030) 2015 condiţii
Drumuri europene II EUR comerc.
Finanţarea
BEI Proiectului în 10000000 (2010-2014) (2010-2030) 2015 condiţii
domeniul EUR comerc.
aprovizionării cu apă
şi canalizare
BERD Reabilitarea 70000000 (2010-2012) (2010-2025) 2013 Euribor
Drumurilor II EUR +1%
Finanţarea
BERD Proiectului în 10000000 (2010-2012) (2010-2025) 2013 Euribor
domeniul EUR +1%
aprovizionării cu apă
şi canalizare
Guvernul 15000000 2010 (2010-2011) 2011 2,80%
Poloniei Suport bugetar USD
Finanţarea
Guvernul proiectelor în 30000000 2010
Chinei domeniul USD
uinfrstructurii
Finanţarea
Comisia Proiectului în 14000000
Europea- domeniul USD
nă aprovizionării cu apă
şi canalizare
FMI 150000000 2010 (2010-2030) 2015 0,25%
Suport bugetar USD
Sursa: Programul anual al împrumuturilor de stat externe al Ministerului Finanţelor

82