INTRODUCERE

Datoria externă în sine reprezintă, iniţial, un efect al unui alt fenomen economic
internaţional de mare amploare – creditarea internaţională. Creditarea internaţională nu este un
fenomen nou. Încă din Evul Mediu, factorii de dezvoltare a comerţului internaţional şi a
investiţiilor externe au produs o diversitate a instituţiilor bancare, ale căror obiective, practici de
creditare, pieţe, modalitaţi de organizare şi structurare, nu erau fundamental diferite de cele
promovate de băncile de anvergură internaţională fondate în anii 1960-1970. De fapt, cu secolul
al XVIII-lea începe istoria creditării internaţionale, când băncile din Marea Britanie au trecut
aproape linear de la negustorie şi cămătărie la creditare.
Împrumutul extern este un element indispensabil a unei economii deschise. Insuficienţa
resurselor proprii a unei ţări pentru asigurarea creşterii economice condiţionează apelarea la
mijloace din exterior. Majoritatea ţărilor cu tranziţia spre economia de piaţă fiind constrînse de
astfel de circumstanţe sunt impuse de a apela la surse externe de finanţare pentru acoperirea
cheltuielilor curente, susţinerea cursului monedei naţionale, finanţarea deficitului bugetar.
Pe plan internaţional, contractarea împrumuturilor externe pentru dezvoltarea economică
este considerată, în general, ceva normal, însă trebuie să se ţină cont de faptul că impactul
creditării externe asupra economiei naţionale apare în funcţie de volumul, condiţiile, destinaţia şi
modul de utilizare a acestor resurse. În condiţiile unei gestiuni a resurselor neadecvate, folosirii
neraţionale a fondurilor primite din exterior sau a unei lipse de prevedere care condiţioanează
apelarea în exces la împrumuturi costisitoare aceste fluxuri financiare se transformă doar în
mică măsură, într-un ajutor efectiv.
Astfel, se conturează necesitatea promovării în acest sens a unei politici eficiente, în
rezultatul căreia, prin intermediul acesteia să fie atinse obiectivele scontate, fără pierderi şi efecte
negative nu doar în sfera financiar-economică, dar şi pe plan social.
Criza datoriilor externe este o expresie a crizei ordinii monetare internaţionale. Sumele
raportate drept credite se caracterizează prin următoarele trăsături: sunt condiţionate de adoptarea
pe plan intern a anumitor politici, includ în valoarea „creditului" o marjă de risc peste dobândă,
iar legislaţia majorităţii ţărilor dezvoltate permite băncilor creditoare crearea de provizioane,
adică alocarea unei părţi din profit la capitolul risc de credite, care sunt sustrase de la calculul
impozitelor pe profit ce trebuie plătite.

3
 1.ESENŢA ŞI CONŢINUTUL POLITICII ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE

În economia unei ţări pot exista perioade de timp, în care resursele naturale şi financiare
interne nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea. Necesitatea asigurării creşterii economice în
pofida acestei insuficienţe, condiţionează apelarea la mijloace din exterior. Majoritatea ţărilor
cu tranziţia spre economia de piaţă fiind constrînse de astfel de circumstanţe sunt impuse de a
apela la surse externe de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor curente, susţinerea cursului
monedei naţionale, finanţarea deficitului bugetar etc.
Contractarea împrumuturilor externe pentru dezvoltarea economică este considerată, în
general pe plan internaţional, ceva normal, însă trebuie să se ţină cont că o utilizare neadecvată a
resurselor împrumutate şi un volum excesiv al acestora are efecte respective asupra întregii
economii, cuprinzând sfera de producere şi consum care la rândul lor determină situaţia în sfera
socială.[9,p.261]
Recurgerea la împrumuturi pe plan extern prezintă multiple dezavantaje, dar şi unele
avantaje. Latura pozitivă a recurgerii la o astfel de soluţie constă în capacitatea rapidă a statului
de a colecta importante fonduri fără ca acest lucru să implice un efort financiar imediat. Pe de
altă parte, există inconvenientul că apelarea la fonduri masive de împrumut pe plan extern
angajează viitorul, şi anume generaţiile viitoare care vor trebui să achite atât ratele scadente de
împrumut, cît şi dobînzile.
Împrumuturile externe sunt de mare ajutor pentru ţările debitoare cu condiţia ca termenii în
care se acordă să nu fie împovărători (rata dobînzii, termenul de graţie, termenul de rambursare
etc.), astfel încît, utilizîndu-se creditele în producţie, acestea să genereze surse financiare de
rambursare, câştigând astfel atât debitorul, cât şi creditorul. De asemenea, pentru a fi folositoare,
creditele trebuie să fie utilizate în ramuri productive sau în infrastructura materială generatoare
de venituri şi nu pentru consum privat sau public, care nu generează venituri; în caz contrar,
datoria externă creşte, iar sursele de rambursare lipsesc.[2,p.162]
Gestionarea raţională a creanţelor şi datoriilor externe este una dintre condiţiile de bază
pentru ca fluxurile de capital sub forma creditelor să fie avantajoase pentru toţi partenerii.
Astfel se conturează necesitatea existenţei unui control asupra împrumuturilor externe, a
surselor de contractare a acestora, a destinaţiei lor, precum şi a obligaţiilor pe care acestea le vor
genera în viitor. Efectuarea controlului dat are loc prin intermediul politicii împrumuturilor
externe.
În ceea ce priveşte politica împrumuturilor externe, aceasta este o noţiune relativ nouă,
care încă nu are o răspîndire largă în literatura de specialitate, fiind adesea înlocuită prin
noţiunea de management al datoriei publice externe, ceea ce în esenţă este corect, deoarece

4
contractarea împrumuturilor duce la crearea datoriei, deci gestiunea gestiunea datoriei reprezintă
de fapt şi elementul esenţial al politicii împrumuturilor externe. Însă este necesar de a delimita
aceste două noţiuni, dat fiind faptul că politica împrumuturilor externe este un domeniu de lucru
mult mai larg, şi importanţa cunoaşterii acestuia este de nivel naţional şi internaţional.
Astfel, conform caracterizării date de D.Căpăţînă, „Managementul datoriei externe
studiază modul cum acţionează organismele statale, cum corespund ele cerinţelor, cît de raţional
folosesc ele mijloacele financiare externe, care le sunt încredinţate şi, totodată, oferă soluţii
pentru asigurarea optimizării funcţionării şi rezolvării problemelor apărute, legate de gestiunea
acestor fonduri, într-un timp scurt şi cu cheltuieli minime.1”Această definire este una ce ţine mai
mult de încadrarea conceptuală a managementului împrumuturilor externe în ştiinţa
managementului în general şi înglobează doar perioada de gestiune a împrumuturilor de după
contractarea acestora, ceea ce nu este suficient pentru o definire completă a politicii datoriei
externe a unei ţări.[3,p.26]
În completarea acestei definiţii, vine opinia altui specialist, Anişoara Băbălău, care
consideră că: „...prin politica datoriei publice externe înţelegem operaţiunile privind contractarea
împrumuturilor externe, organizarea şi ţinerea evidenţei în conturi specifice, rambursarea
datoriei publice externe, calculul şi plata dobânzilor.” Fiind mai complexă, această definiţie
cuprinde şi acele activităţi premergătoare exploatării propriu-zise a împrumutului care
caracterizează contractarea acestuia. Astfel de activităţi sunt evaluarea condiţiilor, estimarea
consecinţelor, selectarea adecvată a împrumuturilor noi, în condiiţiile existenţei celor deja
contractate.[2,p.161]
O altă opinie referitor la subiectul analizat o întîlnim la economistul rus D.Golovaciov,
care consideră că „...prin gestiunea împrumuturilor publice externe se subînţelege totalitatea
acţiunilor legate de emisiunea şi plasarea obligaţiunilor de stat; deservirea, stingerea şi
refinanţarea datoriei de stat externe”. Este evident că această definire poartă un caracter restrîns
şi nu atinge toate aspectele împrumutării externe, care trebuie luate în considerare la
implimentarea unei politici eficiente în acest domeniu.
Din cele expuse putem defini politica împrumuturilor externe ca fiind ansamblul de decizii
ale autorităţilor abilitate referitor la volumul de împrumuturi de care este nevoie, sursa de
creditare, rata dobînzii şi termenul împrumutului optim. Deasemenea în cadrul politicii
împrumuturilor externe are loc gestiunea contractării împrumuturilor externe, nivelul datoriei
publice externe, rambursarea împrumuturilor, calculul şi plata dobînzilor, oportunităţile de

5
împrumut pe piaţa financiară internaţională, precum şi modalităţile de restructurare a plăţilor
aferente împrumuturilor externe.[5,p.51]
Primul pas spre o politică în domeniul împrumuturilor publice externe eficientă este
crearea unei baze de reglementare a activităţii date, sub formă de legi care să guverneze
dimensiunea împrumuturilor, competenţa de aprobare a acestora, condiţiile privind termenii
împrumuturilor, controlul respectării condiţiilor de rambursare a acestora etc.
Politica împrumuturilor externe are repercusiuni în numeroase domenii ale politicii
economice. Este foarte important ca factorii implicaţi în gestionarea datoriei să ştie care va fi
evoluţia asteptată a situaţiei macroeconomice, iar factorii decizionali din politica economică să
aibă o idee foarte clară asupra volumului noului necesar de împrumut şi a sumei totale de plăţi în
cadrul serviciului datoriei. La alcătuirea proiectelor şi prognozelor economice se cere o evaluare
reală a influenţei investiţiilor publice asupra creşterii economice. Condiţiile de atragere a
împrumuturilor noi trebuie să fie evaluate luînd în considerare capacitatea ţării de a deservi
datoria externă a împrumuturilor anterioare, în acea perioadă cînd investiţiile finanţate de ele
încă nu au adus randamentul financiar.[6,p.359]
O politică eficientă a împrumuturilor externe şi a datoriei externe include în sine trei
procese corelate, specifice:
- Selectarea unui mod convenabil de finanţare;
- Luarea deciziilor privind mărimea împrumuturilor; şi
- Gestionarea completă şi la timp a datoriei externe a ţării.
Activitatea autorităţilor responsabile de realizarea unei politici eficiente în domeniul
împrumuturilor, şi implicit, a datoriei externe este una foarte amplă şi din punct de vedere al
statului şi al societăţii -foarte responsabilă. Printre principalele sarcini ale acestei activităţi se
numără: negocierea şi atragerea împrumuturilor de stat externe si garantate; gestionarea
împrumuturilor de stat externe si garantate; deservirea şi rambursarea datoriei de stat externe
directe si garantate; implementarea procesului de renegociere, reeşalonare, refinanţare a datoriei
externe existente; implimentarea tranzacţiilor de răscumparare a datoriei.
Responsabilii de gestionarea împrumuturilor publice externe, deasemenea trebuie să
cunoască permanent situaţia datoriei externe, pentru ca în orice moment să poată recurge la
revizuirea portofoliului datoriei publice, în scopul de a-I optimiza compoziţia şi a o putea susţine
la un nivel acceptabil.[4,p.248]

6
2. OBIECTIVELE POLITICII ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE
Fiind un proces complex, politica împrumuturilor externe urmăreşte realizarea unui scop
primordial, care la rîndul său presupune atingerea anumitor obiective.
Scopul principal al politicii împrumuturilor externe rezidă în obţinerea de beneficii
maxime din finanţarea externă, fără ca acestea să afecteze echilibrul macroeconomic al balanţei
de plăţi. În acest sens este necesară determinarea unui nivel optim de îndatorare, ţinînd seama de
anumiţi factori precum: nivelul rezervelor valutare ale ţării si nivelul de performanţă prognozat
pentru administratea acestora, nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de
economia debitoare, pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al datoriei nu
crează dificultăţi de acoperire.[8,p.120]
În vederea realizării scopului propus autorităţile publice au sarcina de atingere a diferitor
grupuri de obiective: economice, politice, sociale şi obiective ce ţin de asigurarea securităţii
economice a ţării.
Obiectivele de ordin economic cuprind:
 menţinerea în limite sustenabile a nivelului datoriei externe;
 asigurarea surselor de finanţare la un cost cât mai redus;
 reducerea costurilor pe termen lung asociate datoriei contractate şi a riscurilor de neplată
a obligaţiilor la scadenţă;
 optimizarea structurii portofoliului împrumuturilor externe;
 asigurarea unui nivel al riscului acceptabil.

Realizarea acestor obiective are loc preponderent în procesul atragerii împrumuturilor

externe. La această etapa este analizată capacitatea ţării de a face faţă noilor împrumuturi în
condiţiile existenţei obligaţiilor aferente împrumuturilor deja existente, se selectează creditele cu
condiţiile cele mai favorabile, care nu ar împovăra în exces cheltuielile publice şi economia ţării
în ansamblu.
Obiectivele politice rezidă în menţinerea stabilitaţii sistemului politic existent. În
condiţiile existenţei unei astfel de stabilitate, creşte încrederea în statul respectiv pe arena
financiară internaţională, ceea ce poate permite în perspectivă atragerea şi negocierea unor
împrumuturi în condiţii favorizante, precum şi posibilitatea de amînare sau reeşalonare a plăţilor
în caz de necesitate.
În ceea ce priveşte obiectivele de ordin social, acestea ţin de asigurarea stabilităţii sociale
şi finanţarea oportună a proiectelor sociale. În momentul adoptării deciziei cu privire la
7
finanţarea proiectele sociale (în educaţie, cultură, sport etc.), din resurse externe, decidentul
public trebuie să fie conştient de faptul că aceste proiecte nu vor genera un randament financiar
imediat, dar vor avea un efect social benefic pe o perioadă de timp îndelungată. De aceea cea mai
raţională ar fi utilizarea în acest scop a resurselor externe cu titlu gratuit, cu statut de donaţie,
pentru a evita îndatorarea excesivă.[3,p.30]
Un aspect de importanţă majoră, care nu trebuie ignorat în cadrul politicii împrumuturilor
externe, este asigurarea securităţii economice a statului. În condiţiile incapacităţii statului de
a-şi onora obligaţiunile privind achitarea datoriilor externe şi a dobînzilor aferente acestora,
apare pericolul ce ameninţă independenţa economică a statului. Povara exagerat de mare a
datoriei externe, neonorarea la timp a ei crează dificultăţi grave în funcţionarea economiei
naţionale, subminează posibilitatea promovării unei politici economice independente şi, prin
urmare, securitatea economică a statului. Acest fenomen duce, practic, la defaultul real al ţării,
atunci cînd pe lîngă incapacitatea de plată a datoriei statului îi sunt dictate şi condiţiile de
promovare a politicii economice în ansamblu. Evitarea unei astfel de situaţii este, de fapt,
obiectivul primordial al unei gestiuni eficiente a datoriei externe.[5,p.32]

3. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA POLITICII ÎPRUMUTURILOR EXTERNE

În Republica Moldova activitatea în domeniul împrumuturilor publice este reglementată

de Legea cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat nr. 419-XVI
din 22.12.2006.
Conform prevederilor Legii respective, datoria de stat şi garanţiile de stat sînt administrate
de Ministerul Finanţelor. În acest scop, Ministerul Finanţelor:
- elaborează Programul anual al împrumuturilor de stat, în care se includ toate
împrumuturile de stat interne şi externe care urmează a fi contractate, precum şi cele care
au fost contractate în trecut şi sînt în vigoare la momentul elaborarii Programului, care
este parte componentă a cadrului de cheltuieli pe termen mediu, şi stabileşte obiectivele
de împrumut în funcţie de capacitatea de deservire a datoriei de stat;
- evaluează condiţiile financiare ale împrumuturilor şi/sau ale emiterii valorilor mobiliare
de stat;
- examinează condiţiile contractelor privind împrumuturile de stat şi garantiile de stat,
evaluează posibilitaţile de împrumut şi condiţiile de finanţare pe pieţele internaţionale;
- analizează oportunităţile şi condiţiile de contractare a mijloacelor necesare pentru
dezvoltarea ţării şi pentru refinanţarea datoriei de stat şi supraveghează ca impactul net al

8
 noului împrumut să nu depăşească limitele datoriei de stat, stabilite în legea bugetului de
stat pe anul respectiv;
- pregăteşte şi înainteaza Guvernului proiectele de acte legislative şi normative necesare
pentru îndeplinirea obligaţiilor şi atribuţiilor de administrare a datoriei de stat şi a
garanţiilor de stat;
- efectuează emisiunea primară a valorilor mobiliare de stat pe pieţele financiare interne şi
externe;
- determină volumul total al valorilor mobiliare care vor fi emise pe parcursul anului
bugetar pentru plasare pe pieţele financiare internă si externă, în limitele stabilite de legea
bugetului de stat pe anul respectiv, şi propune modificări la aceste limite în funcţie de
necesităţile financiare şi de situaţia pe pieţele financiare;
- determină planul plasării interne şi externe a valorilor mobiliare de stat la începutul
fiecarui an bugetar, precum şi modifică acest plan în funcţie de necesităţi;
- coordonează cu instituţiile financiare specializate emiterea valorilor mobiliare de stat care
vor fi plasate pe pieţele externe;
- acumulează informaţia si monitorizează situaţia cu privire la datoria publică;
- evaluează situaţia privind datoria de stat şi determină necesitatea căutării unor noi forme
de reducere a datoriei, inclusiv restructurarea, refinanţarea, operaţiunile de răscumparare,
swap şi scutirea de plată a datoriei, precum şi implementează aceste forme în limitele
drepturilor prevazute de prezenta lege;
- evaluează riscurile legate de schimbul valutei străine şi de rata dobînzii în privinţa
datoriei de stat;
- primeşte, analizează şi înaintează Guvernului recomandări în privinţa tuturor cererilor de
emitere a garanţiilor de stat, ţine evidenţa garanţiilor de stat;
- comunică şi coordonează chestiunile referitoare la administrarea datoriei de stat cu
instituţiile financiare internaţionale, agenţiile guvernamentale, băncile străine şi orice
creditori interni sau externi;
- reprezintă Guvernul în chestiunile referitoare la administrarea datoriei publice;
- colaborează cu agentiile de evaluare (rating) pentru calcularea riscului de ţară pentru
Republica Moldova.[9,p.261]
Hotarîrile cu privire la împrumuturile de stat externe se adoptă de către Parlament pe baza
contractelor privind împrumuturile de stat externe, prezentate de Guvern. În cazul în care valorile
mobiliare de stat urmeaza a fi emise pentru plasare pe pieţele financiare externe, hotarîrea
respectivă a Parlamentului se adoptă pîna la publicarea ofertei pe piaţa externă.

9
 Împrumuturile de stat externe contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern sînt
debursate prin intermediul Băncii Naţionale a Moldovei şi/sau al băncilor comerciale şi sunt
păstrate în conturi purtătoare de dobînda în favoarea bugetului de stat.
Mijloacele băneşti obţinute din împrumuturile de stat externe pot fi păstrate în conturile
Ministerului Finanţelor în monedă naţională şi/sau în valută străină. Împrumuturile de stat
externe contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern pentru finanţarea proiectelor
investiţionale sau a programelor de dezvoltare pot fi debursate prin intermediul unităţilor
speciale responsabile de implementarea acestor proiecte şi programe. Mijloacele bănesti aferente
sunt păstrate în conturi purtătoare de dobînda în favoarea proiectului /programului. Această
dobîndă este transferată ulterior bugetului de stat.
Autorităţile publice care beneficiază de mijloace obţinute din împrumuturi de stat externe,
prin care sînt finanţate proiectele investiţionale, monitorizează implementarea şi realizarea
scopurilor acestor proiecte investiţionale.[2,p.162]
Procedura de debursare a împrumuturilor de stat externe se reglementează prin actul
normativ aprobat de Guvern în temeiul legii.
Administrarea propriu-zisă a împrumuturilor externe este efectuată nemijlocit de către
Direcţia Finanţare Externă şi Datorii, care este o subdiviziune structurală în cadrul Direcţiei
Generale Datorii Publice a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.
Direcţia Finanţare Externă şi Datorii activează în conformitate cu Legea datoriei de stat şi
garanţiilor de stat nr. 943-XIII din 18 iulie 1996, Regulamentul Ministerului Finanţelor,
Regulamentul Direcţiei Generale Datorii Publice, hotărîrile, indicaţiile, ordinele Ministerului
Finanţelor, alte acte normative, aprobate în modul stabilit, precum şi prevederile acordurilor
internaţionale.
În cadrul Direcţiei Generale Datorii Publice Direcţia Finanţare Externă şi Datorii este
responsabilă de negocierea, atragerea, gestionarea împrumuturilor de stat externe si garantate,
deservirea şi rambursarea datoriei de stat externe directe si garantate, implementarea procesului
de renegociere, reeşalonare, refinanţare a datoriei şi tranzacţiilor de răscumparare a datoriei.
Direcţia Finanţare Externă şi Datorii este şi compusă din doua secţii: secţia managementul
datoriei externe şi secţia managementul proiectelor investitionale si garantate.
Principalele sarcini ale Direcţiei finanţare externă şi datorii sînt următoarele:
- Promovarea operaţiunile de re-finanţare sau re-negociere a împrumuturilor cu creditori
individuali sau cu grupuri de creditori în funcţie de caz, precum şi coordonarea,
participarea şi implementarea tranzacţiilor de răscumpărare, schimb financiar sau orice
alt tip de compromis ce poate fi convenabil la un timp anumit conform autorizaţiei emise
de către directorul Direcţiei generale şi conducerea Ministerului.
10
 - Examinarea şi avizarea tuturor cererilor de oferire a garanţiei Guvernului pentru
împrumuturile potenţiale de la creditori străini sau titluri de stat ce trebuie plasate pe
pieţele străine, precum şi fundamentarea oportunităţii şi condiţiilor de garantare a
creditelor externe, participă la pregătirea proiectelor de mandat şi la negocierea
Contractelor de credit şi a scrisorilor de garanţie.
- Pregătirea solicitărilor necesare către donatorii externi sau instituţiile internaţionale
pentru acordarea granturilor destinate pentru co-finanţarea unor proiecte investiţionale
finanţate din împrumuturi externe, sau pentru co-finanţarea unor împrumuturi externe
destinate acoperirii deficitului bugetar, şi sau pentru o fază începătoare pentru
implementarea unor obiective concrete în ţară.
- Fundamentarea nivelului contribuţiilor financiare bugetare la proiectele investiţionale
conform graficelor stabilite şi în comun cu alte direcţii duce evidenţa mijloacelor
financiare bugetare din care Guvernul trebuie să contribuie la finanţarea proiectelor de
investiţii complementar la finanţarea străină, cît şi acelor alocate pentru fiecare buget
anual.
- Elaborarea propunerilor pe toate problemele şi chestiunile ce ţin de angajamente şi titluri
de stat emise pe piaţa externă şi gestionarea acestora, acordarea garanţiei solicitate sau
evidenţa celor acordate agenţilor economici, şi întocmirea rapoartelor după caz sau la
solicitare.
- Acţionează pentru recuperarea creanţelor Moldovei rezultate din acţiuni de comerţ
exterior şi cooperare economică internaţională derulate înainte de 1992, precum şi
pregătirea şi difuzarea materialelor de lucru pentru analiza ofertelor de recuperare a
creanţelor în cadrul şedinţelor Comisiei Guvernamentale.
- Procesează plăţile efectuate pentru deservirea şi achitarea datoriei de stat externe şi
verificarea corectitudinii solicitărilor de plată parvenite din partea creditorilor.
- Participarea la elaborarea bugetului anual, prezentînd datele estimate despre deservirea
datoriei şi debursările aferente angajamentelor cu privire la împrumuturi, precum şi
debursările în curs de alocare din contul granturilor existente.
- Pregăteşte informaţia solicitată anual sau periodic de Banca Mondială, Fondul Monetar
Internaţional cu privire la angajamentele aferente împrumuturilor străine noi, cît şi
tranzacţiilor ce au avut loc în cadrul împrumuturilor active.[6,p.360]
Împrumuturile externe contractate de Republica Moldova, pot avea una din următoarele
destinaţii principale: sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale;
promovarea exporturilor; crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi
ecologice în ţara; lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale;
11
rambursarea prealabilă, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor existente şi a
garanţiilor; finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului de casă pe termen
scurt al Trezoreriei de Stat.
În scopul ţinerii evidenţei tuturor obligaţiilor directe şi condiţionale ale Republicii
Moldova, a împrumuturilor acordate din mijloacele obţinute din împrumuturile de stat interne
sau externe, Ministerul Finanţelor este unicul organ autorizat să instituie şi să ţină Registrul de
stat privind datoria de stat; Registrul de stat privind garanţiile de stat şi Registrul de stat privind
recreditarea de stat.
În Registrul de stat privind datoria de stat se înregistrează, în ordine cronologică şi
sistematică, informaţia privind obligaţiile directe ale statului care rezultă din împrumuturile de
stat interne şi externe, privind dinamica împrumuturilor de stat, numarul de identificare al
datoriei, data contractării, data scadenţei, suma agregată. Registrul datoriei de stat are
urmatoarele subregistre: subregistrul datoriei de stat interne şi subregistrul datoriei de stat
externe.[7,p.132]

12
 CONCLUZII

Sintetizînd cele expuse mai sus putem spune că politica împrumuturilor externe a statului
nu poartă un caracter ciclic, ci este un proces continuu. În cadrul elaborării şi executării acesteia
nu se ia în considerare doar un an de gestiune, ci se corelează cu situaţia deja existentă şi
perspectivele de viitor. De aceea la luarea deciziei de a contracta un împrumut autorităţile nu
trebuie să mizeze doar pe soluţionarea problemelor pe termen scurt, dar să fie conştienţi de faptul
că povara acestui împrumut îşi va avea efectul pe parcursul unei perioade de timp îndelungate în
viitor.
Relaţiile de creditare externă îşi au rădăcinile încă în secolul al XVIII-lea, când băncile din
Marea Britanie au trecut aproape linear de la negustorie şi cămătărie la creditare. Începând cu
războaiele napoleoniene, parcurgând secolul al XIX-lea şi până la începutul secolului nostru,
băncile comerciale creditau guverne străine şi finanţau comerţul internaţional prin intermediul
acceptelor (precursoare ale acreditivelor şi ale altor documente comerciale de astăzi).
Tot din acea perioadă a existat şi gestiunea acestor resurse, statele debitoare ducînd o
evidenţă a împrumuturilor atrase şi a datoriilor pe care le au către statele creditoare. Însă
conceptul de politică a împrumuturilor externe este unul recent. În literatura de specialitate
acesta se întîlneşte detsul de rar, vorbindu-se preponderent de o gestiune a împrumuturilor sau
managementul acestora În cadrul analizei efectuate, am observat că printre împrumuturile
contractate de stat în perioada anilor 2005-2009, o pondere semnificativă o deţin creditele
multilaterale care dispun de condiţii mai favorabile din punct de vedre al ratei dobînzii, perioadei
de graţie şi termenului de rambursare.
Astfel analizînd tendinţele de dezvoltare a unei asemenea politici în Republica Moldova
am ajuns la conluzia că în domeniu dat există o bază legislativă, există structuri responsabile
pentru implimentarea politicii de împrumut, executarea şi controlul acesteia. Însă în contextul
unei perioade îndelungate de tranziţie a economiei ţării noastre, corelate cu criza economică
mondială şi criza politică locală- toate elementele enumerate mai sus au nevoie de a fi
perfecţionate în conformitate cu recomandările internaţionale.

13
 Este o adevărată artă de a beneficia de un împrumut, deoarece aceasta presupune
elaborarea unei politici în domeniu, care ar permite în viitor efectuarea plăţilor în contul
deservirii datoriei fără a limita utilizarea resurselor disponibile pentru dezvoltarea economică.

BIBLIOGRAFIE

1. ANGHELACHE, C., Capanu, I. Statistică macroeconomică. -Bucureşti: Ed. Economică,

2004. – 438 p.
2. BĂBĂLĂU, Anisoara. Împrumuturile de stat externe si garantiile acestora // Revista de
stiinte juridice, nr.3. –Bucuresti, 2006. –P. 161-165
3. CĂPĂTÎNĂ, D. Managementul datoriei externe a Republicii Moldova.// Economie si
Sociologie, nr.2. –Chisinău: Academia de stiinte a Republicii Moldova, 2003. –P. 26-35
4. DAIANU, D. Funcţionarea economiei şi echilibrului extern. -Bucureşti: Ed. Academiei
Române, 1992. – 248 p.
5. GOLOVACIOV, D. Regularea datoriei publice în conditiile economiei de piată.
Moscova: Amfora, 1996. –P.51-53
6. MĂRGINEANU, Aureliu. Gestionarea datoriei externe ca componentă a dirijării
economice // Analele Academiei de Studii Economice din Moldova, editia a VII-a. –
Chisinău: Editura ASEM, 2009. –P. 359-362
7. MOLDOVANU, D. Relaţiile economice externe ale R. Moldova: afirmare şi
perspective. -Chişinău: Ed. ASEM, 1996. – 132 p.
8. STRATULAT, Oleg. Împrumuturile publice interne. - Chişinău: ASEM, 2008. –120 p.
9. SULLIVAN Arthur, STEVEN M.Sheffrin. Economics: Principles in action. –Upper
Saddle River, New Jersey: Pearson Prentice Hall, 2003.- P.261

14