UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

LUCRU INDIVIDUAL

RAPORTUL JURIDIC FISCAL

Chișinău 2018
 Cuprins:

1.Introducere……….……………………………………………………………………………1

.2.Notiunea raportului juridic fiscal…………………………………………………………… 5

3. Structura raportului juridic de drept fiscal……………………………………………………8

4. Particularitățile raportului juridic de drept fiscal……………………………………………..9

5. Concluzii……………………………………………………………………………………..10

6.Bibliografie…………………………………………………………………………………..11
 1. Introducere

Deci, începem însăși de la definiția de raport juridic și normele; este un raport reglementat
de norma de drept, raport in care subiectii umani sau partile se manifesta ca titulare de drepturi si
obligatii prin exercitarea carora serealizeaza finalitatea normei, al carei respectare este asigurata
ori prin vointa partilor,ori prin forta coercitiva a statului. In realitatea existentei sale raportul
juridic existanumai ca raport juridic concret:civil, penal, administrative, de dreptul muncii,
financiar,de dreptul familiei, etc.
Trebuie subliniat faptul ca, nu orice raport sau relatzie sociala este si una juridica,sunt juridice nu
mai acele raporturi sau relatii care sunt cuprinse in sfera unor reglementari ale dreptului. Asadar
prin cuprinderea acestora in prevederile unor norme dedrept, relatiile sau raporturile sociale
dobandesc un contur specific, devenind mai apoi un“raport juridic”.In concluzie, raportul juridic
este un raport sau o relatie sociala reglementata prinnorma juridica

Intre norma juridica si raportul juridic pot exista 3 situatii de determinare, si anume:
a)
 – norma judica poate transforma raporturile sociale nejuridice in raporturi juridice;
b)
 –poate creea un raport juridic a carui aparitie nu a fost una spontana in viatasociala decat in
virtutea aparitiei si a prevederii normei juridice ( acest lucru estevalabil in cadrul raporturilor de
drept administrative si financiar);
c)
 –nu creeaza in mod direct anumite rapoarte juridice, ba mai mult, unele normeimpiedica aparitia
unor noi raporturi juridice.

1
 2.Notiunea raportului juridic fiscal.

Totalitatea raporturilor juridice ce apar, se modifica si se sting in procesul de aplicare, de

percepere a impozitelor, taxelor de realizare a controlului fiscal, sunt considerate raporturi
juridice fiscal. Într-o altă definiție, raporturile juridice fiscale sunt acelea relații socialece apar în
procesul aplicării și ridicării impozitelor,a taxelor și altor plăți fiscale, reglementate de normele
dreptului fiscal.1

Raporturile juridice fiscale poartă în sine un caracter public și obligatoriu. Acest caracter se
explică prin faptul că obligația de a achita impozitele și taxele se exercită de toți subiecții supuși
impozitării ca o obligație constituțională (art.58 din Constituția Republicii Moldova). Caracterul
public și obligatoriu al raporturilor juridice fiscale afirmă subordonarea față de puterea de stat, o
obligație unilaterală care este asigurată, în caz de neexecutare cu aplicarea forței de constrîngere
în condițiile legii. Statul, ca purtător al suveranitații, este cel care justifică diferența dintre
obligația fiscală și cea civilă generală2

Impozitul reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor
fizice sau juridice, la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare
se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului.

 Impozitul direct reprezinta perceperea normala, periodica, de sume banesti direct de la

persoane fizice si juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorii bunurilor care le apartin.
Se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. In cazul
acestui impozit, subiectul si suportatorul impozitului sunt in intentia legiuitorului una si aceeasi
persoana, desi practic uneori acestea nu coincid.

Impozitul indirect reprezinta prelevarea de sume banesti de la populatie prin adaugarea

unor cote de impozit la preturile marfurilor, in special la cele de prima necesitate. Impozitul
indirect se incaseaza de la populatia cumparatoare a produselor grevate de acest impozit fara sa
se tina seama de venitul, averea sau situatia personala a contribuabulului, ele fiind suportate in
egala masura de toate clasele si paturile sociale. Acest impozit vizeaza cheltuielile, iar legiuitorul
atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorul
acestuia. Acest impozit imbraca urmatoarele forme: taxe de consumatie, taxe vamale, taxe de
timbru si de inregistrare, venituri din monopoluri fiscale. Aceste impozite sunt instituite de stat
asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de serviciu.

1
Чернявский, Налоги и налоговое право, Chișinău, 2001, c.6.

2
Ibidem, p. 59.
2
Un impozit indirect clasic, general, neutru, unic, dar cu plata fractionata, care cuprinde toate
fazele circuitului economic, respectiv productia, serviciile si distributia pana la vanzarile catre
consumatorii finali inclusiv este taxa pe valoare adaugata.

            La randul lor, taxele sunt impozite indirecte care se percep de catre organele
administrației publice sau de către organele judecatorești sub forma de plată. Taxele întrunesc
majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor, si anume: caracter obligatoriu, caracter
nerambursabil, urmarire in caz de neplata.

 Principalele deosebiri intre taxa și celelalte impozite constă în faptul că taxa se percepe numai
de la cetațenii care solicită organelor publice respective îndeplinirea unor anumite prestații sau
servicii. Perceperea taxelor este, de regulă, un monopol al organelor publice. Sumele acestea
intră in bugetul public. Ele pot fi: judecatorești, de notariat, consulare, de administrație, de
timbru si de înregistrare.

Ca și alte categorii de raporturi juridice, raporturile juridice fiscale apar, se modifica și se sting în
baza unor temeiuri legale. Deosebirea de alte tipuri de raporturi juridice este că părțile în
raporturile juridi ce fiscale nu pot stabili în mod individual momentul apariției acestora:
raporturile date se nasc în momentul apariției obiectului impozitării și nici nu pot fi modificate
de către părți, fiind strict reglementate de lege.

Conform doctrinei juridice3, putem identifica două tipuri de circumstanțe legale care duc la
apariția , modificarea sau stingerea unui raport juridic: acțiuni (inacțiuni) și evenimente.
Acțiunile (inacțiunile) din cadrul raportului juridic fiscal pot fi atît din partea subiecților publici,
cît și a subiecților privați. Totuși, specificul apariției raportului juridic fiscal este că în cele mai
dese cazuri inițiativa de a acționa vine de la subiectul public al raportului ( de ex: prin decizia de
a efectua un control fiscal, decizia de tragere la răspundere a contribuabilului în caz de încălcare
a prevederilor legale etc.). Pe de altă parte, acțiuni pot fi efectuate și la inițiativa subiectului
privat (de ex: desfășurarea unei activități care poate produce venit impozabil, achiziționarea
unui bun impozabil etc.). Evenimentele sunt circumstanțe care nu depind de voința subiecților
pentru apariția sau stingerea raportului juridic fiscal (ex: art. 90 alin. (3) din Codul Fiscal).

Stingerea raportului juridic fiscal survine odată cu stingerea obligației fiscale ( conform art. 170
din Codul Fiscal) care poate fi realizată prin modalități comune 4: achitarea a taxelor și
imozitelor ( fie direct, fie prin reținere la sursă etc., prin virare sau numerar), executarea silită

3
Телеев А .А ., Паригин В . А., Налоговое право, Москва, 2004, c.233.
4
Dan Șova, Drept fiscal, București, 2011, p.61.
3
(art.175 din Codul Fiscal), prescripție (art.173 din Codul Fiscal), precum și prin modalitățile
specifice: anulare ( art.172 din Codul Fiscal), scădere (art. 174 din Codul Fiscal), compensre
( art.175 din Codul Fiscal).

În doctrina juridică raporturile juridice fiscale sunt clasificate după următoarele criterii:

1) Conform sursei de reglementare a raporturilui juridic fiscal:

-raporturi reglementate de acte juridice internaționale5

-raporturi reglementate de acte juridice naționale (republicane și locale).

2) Conform sursei de apariție a raporturilui juridic fiscal

-ca urmare a executării actelor normative fiscale

-ca urmare a neexecutării actelor normative fiscale ( cu aplicarea forței de constrîngere)

3) Conform mecanismului de realizare a instrumentelor fiscale

-raporturi juridice fiscale de drept material, se caracterizează prin stabilirea instrumentelor

fiscale ( de ex: stabilirea sursei veniturilor contribuabilului, stabilirea mărimii venitului prin
stabilirea bazei impunerii, a masei impozabile la care se aplică cota de impunere etc.)

-raporturi juridice fiscale de drept procedural 6, se caracterizează prin realizarea procedurii de

executare a obligației fiscale, care cuprinde totalitatea acțiunilor de executare a obligației fiscale
( de ex: control fiscal, examinarea a cazurilor de încălcare a legisalției fiscale, contestarea).

4) Conform tipului obiectului raportului juridic fiscal

-ce țin prestarea activității comerciale ( servicii, lucrări)

-ce țin patrimoniu, drepturi reale

-ce țin de venituri

5) Conform subiecților raportului juridic fiscal

-dintre stat și persoana fizică rezident/nerezident

-dintre stat și persoana juridică rezident/nerezident

5
Art. 4 din Codul Fiscal al Republicii Molodva din 24.04.1997, cu modificările ulterioare.
6
Această clasificare este regăsită și la definirea raportului de drept fiscal dată de către Dan Șova în: Drept fiscal, p.
51.
4
6) Conform conținutului raportului juridic fiscal

-de stabilire, modificare sau stingere a obligației fiscale

-de acordare a scuturilor, facilității (înlesnirilor)

-de evidență a contribuabililor

-de control a contribuabililor

-de examinare a cazurilor de încălcare a legislație fiscale

-de aplicare a sancțiunilor

-de apărare a drepturilor contribuabililor.

3.Structura raportului juridic de drept fiscal

 Ca orice raport juridic si cel fiscal cuprinde: subiecte, obiecte si continut. In mod expres, Codul
de procedura fiscala trateaza doar subiectele si continutul. Obiectul raportului juridic, ca actiune
sau inactiune la care este indrituit subiectul activ sau la care este obligat subiectul pasiv
corespunde drepturilor si obligatiilor enumerate in cadrul continutului, iar obiectul derivat il
constituie materia impozabila sau obiectul impunerii.

  Subiectele raportului juridic fiscal sunt, conf. Art. 17 alin. 1 Cod de procedura fiscala: statul,
unitatile administrativ teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi
si obligatii in cadrul acestui raport.

Structura raportului juridic de drept fiscal este compusă dein rmătoarele elemte:

1) Obiect

2) Subiect

3) Conținut

1) Obiectul raportului juridic fiscal presupune cauza pentru care subiecții inițiază acest raport.
Literatura de specialitate invocă diverse opinii privind obiectul raportului de drept fiscal. Unii
autori susțin că obiectul acestui raport este valoarea băneasca care urmează a fi trecută la
bugetul public sau ridicată prin constrîngere de organele fiscale7. Alți autori susțin că obiectul

7
Zenik I. A., Fiscal Low, SUA, 2000, p. 48.
5
raportului juridic fiscal sunt factorii juridici caracterizați prin acțiuni, evinimente și drepturi de
proprietate pentru care se plătește impozitul sau taxa8. Mai mult ca atît, o serie de autori9 lăregesc
spectrul definirii obiectului raportului juridic fiscal, obiectul acestui raport fiind sursele material
și nemateriale ( de ex: proprietate, serviciile, veniturile, dividentele etc.). percepute pentru
calculul obligației fiscale în formă de imozit, taxă sau prin operațiuni de executare silită.Conform
acestei opinii, fiece impozit sau taxă are un obiect, pentru care calculează mărimea impozitului
sau taxei. Susținem definiția în cauză ca fiind mult mai apropiată raportului juridic fiscal,
deorece obligația fiscală, deși calculată într-o valoare bănească, se adresează unor categorii certe
de obiecte fiscale și doar subiectul care posedă obiectul concret poate dobîndi drepturi și
obligații supuse legislației fiscale.

2) Subiectul raportului juridic fiscal presupune participantului ce intră în raportul fiscal.

Literatura de specialitate împarte subiecțtii acestui raport în două categorii: statul, reprezentat de
organele fiscal și subiecții impozitării, denumit contribuabil sau purtător de impozit.

Statul

 Este reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor prin intermediul Agentiei Nationale de

Administrare fiscala (A.N.A.F.) si prin unitatile sale teritoriale.

            Tot din categoria organelor fiscale, alaturi de Agentia Nationala si unitatile sale

teritoriale, fac parte si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administrative publice
locale, in limita atributiilor delegate de autoritatile administrative publice locale, ce reprezinta
unitatile administrativ-teritoriale (conf. Art. 17 alin. 4 si 5 Codul de procedura fiscala), repsectiv
pentru stabilirea, controlul si colectarea impozitelor si taxelor locale, precum si a amenzilor si
penalizarilor aferente (conf. Art. 291 Cod fiscal).

 Subiectul impozabil

 (Contribuabilul) este persoana fizica, juridica sau orice entitate fara personalitate juridica, in
sarcina careia sunt fixate obligatii de plata catre bugetul general consolidat. Calitatea de subiect
impozabil o au persoanele care realizeaza venituri sau poseda bunuri impozabile. Persoanele
fizice sau juridice straine care obtin venituri sau poseda bunuri impozabile pe teritoriul tarii sunt
obligate sa plateasca – in general – aceleasi impozite si taxe ca si persoanele romane, aplicandu-
se principiul egalitatii. In acest sens putem intelege de ce trebuie considerate contribuabili si
persoanele care beneficiaza in mod continuu de castigurile sau foloasele aduse de anumite
bunuri, venituri sau alte valori fara a fi proprietari ai acestora, in masura in care acestea refuza sa
arate cine este proprietarul respectivelor bunuri, venituri sau valori (conform art. 66 din Codul de
procedura fiscala).

8
Евстигнеев Е.Н., Основы налоговложения и налоговое право, Москва, 1999, c.26; Пепеляев С. Г.,
Налогавое право, Москва, 2004, c.100.
9
Староева О.В. Налоговое право, Москва, 2001, с.9,11. Жданов А.А. Финансовое право, Москва, 1995, с.82.
Брызгалин А. В. Налоговое право, Москва, 1997, с.8.
6
Includerea in enumerarea categoriilor de contribuabili a organizatiilor (entitatilor) asociative ce
nu au personalitate juridica proprie nu poate fi decat salutara. Exemple: asociatiile familiale,
asociatiile in participatie, etc.

Într-o analiză a legislației fiscal deduce că subiecții raportului fiscal pot fi:

-autoritățile fiscal ale administrației publice, precum Serviciul Fiscal de Stat10 și Serviciul
Vamal11, alte subdiviziuni ale organelor administratiei publice central și locale împuternicite
conform legislațitei. Acestea ,,au o poziție juridică de reprezentant al intereselor financiar-fiscale
de stat”12, obiectivul căruia este necesar a menționa despre competența material și teritorială a
organelor fiscale13. Astfel, Servicul Fiscal și unitățile sale teritoriale au competență general de
administrare cu excepțiile prevăzute de lege: organele vamale potrivit ( art.154 din Codul Fiscal).
Cît privește competența teritorială, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat își exercită atribuțiile pe
întreg teritoriul Republicii Moldova, iar Inspectoratul Fiscal de Stat Teritorial sau Inspectoratul
Fiscal de Stat Specializat în raza teritorială de activitate stabilă de legislație (art 131, 133 alin. (3)
din Codul Fiscal)

-persoane fizice rezidente sau nerezidente,14 numite in legislația fiscală ,, Contribuabilii” (art. 5
din Codul Fiscal). Deosebirea dintre rezindenți și nerezidenți rezidă, în special, în sursele
impozitării, adică, pentru rezidenți sursele dobîndite de aceștia pot fi supuse impozitării atît pe
teritoriul statului național, cît și al altuia ( obligație fiscală limitată), iar imozitarea surselor
nerezidenților este doar pe teritoriul statului național ( obligație fiscașă deplină).15

- persoane terțe care dispun de surse de informare privind purtătorul de impozit sua taxă,
precum băncile comerciale, notarii, serviciile locative, în cazul contractului fiscal pot interveni
experți, specialiști, martori, trăducători, în cazul înregistrării actelor stării civile, actelor de
proprietate, rspectiv, reprezentanții instituțiilor publice competente.

-presoane ce reprezintă interesele contribuabilului de executare a obligației fiscale. Așadar,

subiectul poate participa ăn cadrul raporturilor de drept fiscal atît presonal, cît și prein
intermediul instituției de reprezentare ( de ex: art.186 din Codul Fiscal). Cu toate acestea,
reprezentanții nu anulează dreptul subiecților propiu-ziși de a participa in mod personal în cadrul
raporturilor de drept fiscal. În cazul personei juridice, reprezentantul poate fi persoana
împuternicită prin actele constitutive ale acestuia, de conducătorul entității ( în funcție de froma
de organizare a persoanei juridice), reprezentantul poate fi numit pe bază contrctuală; în cazul
persoanei fizice, reprezentantul este stabilt conform legislației civile ( reprezentant legal,
reprezentant stabilit pe bază convențională).

10
A cărui organigramă cuprinde Inspectoratul Principal de Stat în subordinea căruia se află Inspectoratele Fiscale de
Stat pentru mun. Chișinău, Bălți, U.T.A. Găgăuzia.
11
Pct. (6) alin. 40) și 70) din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1265 cu privire la reglementarea
activității Ministerului Finanțelor din 14.11.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.208-
209/1278.

12
Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Drept Fical. Chișinău, 2001, p.20.
13
Dan Șova, Drept fiscal, p.53.
14
În Налоговое право, Чернявский menționează că participanții la raportul fiscal sunt subiecții speciali, specifici
doar sectorului fiscal (p.6)
15
Capitolul 11 din Codul fiscal; Пепеляев С.Г. Налоговое право, с. 96.
7
3) Conținutul raportului juridic fiscal presupune totalitatea de drepturi16 și obligații ale
subiecților raportului juridic fiscal, particular acele drepturi și obligații care sunt legate de plată
sau încasare a impozitelor și taxelor.   Credem ca o definitie mai simpla a raportului de drept
procedural fiscal este cea propusa de doctrina si anume: totalitatea drepturilor si obligatiilor care
se nasc, se modifica si se sting in legatura cu administrarea impozitelor si taxelor datorate
bugetului general consolidat.

Codul fiscal al Republicii Moldova stabilește drepturile și obligațiile subiecților la raporturile

juridice fiscale ( art.8, 9 și art. 11). Acestea se rezumă la urmatoarele:

Drepturile Contribubilului, dreptul la informare privind legislația fiscală; dreptul la reprezentare

a intereselor, dreptul la amînare, eșalonare și trecere în cont a impozitelor, dreptul la restituirea
sumelor bănești achitate incorect și de a prezenta explicații privind calcularea și achitarea
impozitelor și taxelor, dreptul de a beneficia de facilitații fiscale conform legislației; dreptul de a
participa la efectuarea controlului fiscal al acestuia; dreptul la despăgubiri în rezultatul actelor
ilegale ale organelor fiscale; dreptul de contestare a actelor organel fiscale etc.

Obligațiile contribuabilului de a informa organul fiscal în a cărui rază își are sediul despre
activitatea comercială desfășurarea; dea a ține evidența contabilă legală, de a prezenta rapoarte,
declarații privind obiectul impunerii, de a păstra documentele fiscale conform legislației; de a
achita impozitele și taxele la buget, la timp și deplin; de a prezenta la cererea organului fiscal
documentele solicitate; de a permite accesul liber persoanelor învestite de organele fiscale în
cazul controlului fiscal; de a contrasemna actele privind rezultatele controlului etc.

Drepturile autorităților fiscale de a cere îndeplinirea documentelor fiscale și respectarea

legislașiei; de a înainta solicitări privind retragerea licenței sau sechestrarea conturilor; de a
solicita băncilor comerciale confirmarea plăților privind impozitele și taxele; de a atrage experți,
specialiști, trăducători în procesul controlului fiscal etc.

Obligația autoritaților fiscale de a efectua supravegherea respectării legislației fiscale; de a

realiza informarea publicului și de a asigura transparența activității organelor fiscale; de a deține
evidiența subiecților supuși imozitelor și taxelor; de a respecta secretul fiscal; de a restitui
sumele bănești ridicate din eroarea plătitorilor; de a transmite organelor împuternicite probele ce
constitue fapte ilegale etc.

4. Particularitățile raportului juridic de drept fiscal

Raporturile juridice fiscale au urmatoarele trăsături:

- Sunt raporturi de drept public, întrucît se stabilesc între părți, dintre care una este în mod
obligatoriu statul ( reprezentant prein intermediul organelor sale conform legii)

- Poartă un caracter obligatoriu ( art. 58 din Constituția Republicii Moldova stipulează ,, cetățenii
au obligația să contribue, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”);

16
Dan Șova consideră, în Drept fiscal, că drepturile patrimoniale care rezultă din raporturile juridice fiscale și care
constitue baza de impunere reprezintă ,, creanță fiscală” (p.59).
8
- Sunt componența relațiilor social-economice

- Sint reglementate de normele juridice fiscal, izvorul obligației fiscal va fi întodeauna leagea

- Poartă un carcater active, contribuabilul fiind obligat să achite impozitul/taxă iar autoritatea
competent să ceară executarea obligației fiscale17

- Sint de natură determinată, întrucît impozitele și taxele colectate în urma realizării obligației
fiscal sunt utilizate pentru formarea bugetului de stat ( național/local)18

- Conține o obligație unilateral- Codul fiscal definește noșiunea de impozit, prin care explicit
prevede lipsa unei contravalori a obligației de achitare a impozitelor datorate, iar taxele pot
prevedea atît obligațiunea unei contravalori, cît și lipsa unei contravalori directe și imediate.

- Sint regăsite în procesul activității fiscal de stat, în particular-al celui reglemntare a aplicării și
perceperii impozitelor și/sau taxelor.

- Sint legate de valorile bănești și achitarea acestora în beneficial statului în condițiile legislației

5. Concluzii

În concluzie pot afirma ca raportul juridic fiscal, confrom art.58 din Constituția Republicii
Moldova ,, Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.
Deci, taxele și impozitele constitue procedeele nemijlocite de susținere a unei economii
concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce
urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor.

Fiecare sistem de taxe și impozite este facilitat de scutiri pe o perioadă de timp. Oricare cetățean
are dreptul la aceste avantaje conform legii. Evident, dacă persoana în cauză își cunoaște pe
deplin drepturile. 

O problemă în cauză pe teritoriul R. Moldova din punctele enumerate mai sus este „impozitul pe
venit”, prin care angajații acceptă salariul „în plic” inconştient sau deliberat acceptă şi
complicitatea cu agentul economic care îşi ascunde veniturile. Contribuabilii se lipsesc automat
de o pensie sau poliță medicală și de o infrastructură normală. Banii pe care îi primeşte nu se
impozitează, deci nu ajung în fondul de asigurări sociale şi pensii.

17
Шеремет А.Д. Налоговое право, Москва, 2000, с.139.
18
Ibidem
9
6. Bibliografie

Acte legislative și normative:

1.Constituția Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994, în vogoare din 27 august 1994. În

monitorul oficial al R.M, 1994 nr.1

2. Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163-XIII din 24.04.1997 Republicat în Monitorul
Oficial al R.M., 2005 ediție specială

3. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, nr.1265 cu privire la reglementarea activității

Ministerului Finanțelor din 14.11.2008. În Monitorul Oficial al R.M., 2008 nr.208-209/1278.

Surse

1. Armeniuc, V. Volcinschi, A. Rotaru, Drept fiscal, Chișinău, 2001

2. Dan Șova, Drept fiscal, C.H. Beck, București, 2004

10
3. Zenik A, Fiscal Law, SUA 2000.

4. Vlad Vlaicu, Chișinău.

11