UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Lucru individual: Analiza si delimitarea infractiunii prevazute la art 238

CPRM de alte infractiuni

STUDENT:

COORDONATOR STIINTIFIC: COPETCHI STANISLAV

DOCTOR IN DREPT,CONFERENTIAR UNIVERSITAR

CHISINAU,2018
Cuprins:

1.Introducere

2. DELIMITAREA INFRACTIUNII PREVĂZUTE LA ART. 238 CPRM DE

ALTE FAPTE PENALE
2.1 Delimitarea infractiunii prevăzute la art. 238 CPRM de unele infractiuni care au ca obiect
generic patrimoniul persoanei. Delimitarea infractiunii prevăzute la art. 238 al. (1) CPRM de
infractiunile prevăzute la art. 190, 196 CPRM
2.2 Delimitarea infractiunii prevăzută la art. 238 CPRM de alte infractiuni. Delimitarea infractiunii
prevăzute la art. 238 CPRM de infractiunea prevăzută la art. 334 CPRM.

3.Concluzii
4.Bibliografie
I. INTRODUCERE
In conformitate cu definitia acestuia,creditul îndeplineşe funcţia de mobilizare a resurselor băneşti
disponibile la un moment dat în economie şi ulterior distribuirea resurselor băneşti prin intermediul
creditului către sectoarele de activitate care au nevoie de mijloace băneşti.
Proliferarea infracţionalităţii în sfera creditară contribuie la accelerarea proceselor inflaţioniste,
facilitând „extenuarea” sistemului bancar. Iar aceasta este extrem de periclitant, luând în consideraţie că
sistemul bancar reprezintă „sistemul sanguin” al organismului economic, este cel care dirijează
dezvoltarea pieţelor financiare, care organizează deplasarea capitalului dintr-un sector al economiei în
altul, care stabileşte climatul investiţional şi activismul investiţional în diverse ramuri ale producţiei etc1.
Avantajele utilizarii creditului ca o verigă indispensabilă în mecanismul de funcţionare al
economiei naţionale, pot fi anulate de pericolul folosirii creditului în mod abuziv si ineficient, generând
dezechilibre economice si monetare. Astfel, avînd în vedere importanţa majoră a acestuia în cadrul
economiei naţionale, relaţiile de creditare au devenit obiect de apărare al legii penale, valoare ce trebuie
ocrotită de fraude si abuzuri.
Toate acestea ridică interesul faţă de problematica examinării sub aspect juridico penal a
infracţiunii prevăzute la art. 238 CPRM (Dobîndirea creditului, împrumutului sau
despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare prin înşelăciune). Mentionăm că sfera de aplicare a art. 238 s-a
extins.
La momentul actual, obiectul juridic special principal a infractiunii analizate îl constituie nu doar
relaţiile sociale cu privire la obţinerea legală a creditului, dar si relatiile sociale cu privire la obtinerea în
conditii de legalitate a împrumutului si indemnizatiei/despăgubirii de asigurare.În prezenta lucrare am
sustinut pozitia autorilor care aduc critici modificărilor operate la art. 238, prin care a fost introdusă
ipoteza de prezentare cu bună ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii despăgubirii/îndemnizaţiei
de asigurare sau al majorării sumei acesteia.
În contextual analizei infractiunii prevăzute la art. 238 CPRM, s-a ridicat problema delimitării
acestei infractiuni de alte fapte penale. Deseori în procesul calificării se produc erori, fie din motivul
interpretării gresite a legii, fie din cauza necunoasterii legii.
Din aceste considerente propun în prezenta lucrare să stabilim si să scoatem în evidentă faptele
care comportă anumite similitudini cu infractiunea prevăzută de art. 238 CPRM, dar prin natura lor sunt
diferită si necesită a fi delimitate.
Prezenta lucrare este împărtita în două părti. Prima se referă la delimitarea infractiunii prevăzută de art.
238 CPRM de alte infractiuni. În partea a doua este prezentata concluzia.

II. DELIMITAREA INFRACTIUNII PREVĂZUTE LA ART. 238 CPRM

DE ALTE FAPTE PENALE
1
Vitalie Stati, Revista Națională de Drept nr.12 din 2010,Infracţiunea de dobândire a creditului prin înşelăciune (art.238
C.pen. RM): noi tendinţe şi abordări. Partea I, pag. 3
 2.1 Delimitarea infractiunii prevăzute la art. 238 CPRM de unele infractiuni care au ca
obiect generic patrimoniul persoanei
În literatura de specialitate s-au purtat discutii cu privire la locul acestei tipologii de infractiuni
(art. 238) în sistemul părtii speciale a dreptului penal. Unii autori consideră că locul acestora este în
capitolul legii penale consacrat infracţiunilor contra proprietăţii. În replică, alti autori susţin că o astfel de
încorporare ar fi una nepotrivită. Or, capitolul legii penale consacrat infracţiunilor contra proprietăţii
cuprinde normele generalizate, nu speciale, care asigură apărarea în exclusivitate sau în principal a
relaţiilor sociale de proprietate.
În opoziţie, scopul infractiunilor prevăzute la art. 238 este de a apăra în principal relaţiile sociale
din sfera creditării. Şi doar pe planul doi se situează cel de apărare a relaţiilor social de proprietate.
Delimitarea infractiunii prevăzute la art. 238 al. (1) CPRM de infractiunile prevăzute la art.
190, 196 CPRM. Sub aspectul laturii obiective, în cazul infractiunii de la art. 238, fapta prejudiciabilă
este exprimată în actiunea de prezentare a unor informaţii false care este o varietate specifică a
înşelăciunii. În sensul alin.(1) art.238 CP RM, prezentarea unor informaţii false trebuie privită ca una
dintre formele înşelăciunii active.
Prin înselăciune se întelege dezinformarea constientă a victimei, care constă în prezentarea vădit
falsă a realitătii (forma activă a înselăciunii) sau în trecerea sub tăcere a realitătii, când sunt ascunse
faptele si circumstantele care trebuie comunicate în cazul săvârsirii cu bună-credintă si în conformitate cu
legea a tranzactiei patrimoniale (forma pasivă a înselăciunii)2.
Se poate observa că conţinutul înşelăciunii în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.238 CP
RM are un alt aspect decât conţinutul înşelăciunii în cazul infracţiunilor specificate la art.190 sau 196 CP
RM.
Spre deosebire de art. 238, formele înselăciunii în cazul art. 190 si 196 pot apărea fie sub formă
activă, fie sub formă pasivă.
În doctrina autohtonă s-au adus eforturi de a da răspuns la întrebarea dacă al. (1) art. 238 CPRM
este o normă specială în raport cu prevederile de la art. 190 CPRM sau de la art. 196 CPRM. Pentru a
elucida acest aspect este necesar să analizăm scopul infractiunilor nominalizate.
În acest context, autorul Vitalie Stati menţionează că pentru toate cele trei forme ale scopului
(scopul obţinerii unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, ori al
majorării sumei acestora, ori al obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase) infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art.238 CP RM este comun că făptuitorul urmăreşte să ramburseze în cele din urmă
creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de asigurare. Nu să le sustragă. Astfel, dacă
făptuitorul are intenţia să treacă creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de asigurare în
stăpânirea lui definitivă, cele săvârşite trebuie calificate nu conform alin.(1) art.238 CP RM, dar conform
prevederilor corespunzătoare de la art.190 CP RM3.

2
Sergiu Brînză, Vitalie Stati: Drept Penal, Partea Specială, Vol. I, Chișinău 2011, pag. 649
3
Vitalie Stati, Infracțiuni Economice, Chișinau 2016, pag. 98
 Autorul citat afirmă că scopul folosinţei temporare, şi nu scopul de sustragere, este cel urmărit de
subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.238 CP RM. Pe marginea acestui subiect s-a expus si CSJ
în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale
despre sustragerea bunurilor”, nr.23 din 28.06.20044, „nu formează componenţa de sustragere faptele
ilegale care sunt îndreptate nu spre însuşirea, ci spre folosinţa temporară a bunurilor.
Folosinţa temporară a bunurilor o va aprecia instanţa, ţinând seama că făptuitorul nu urmăreşte
scopul de cupiditate, deoarece nu doreşte să treacă bunurile în stăpânirea lui definitivă. În funcţie de
circumstanţele cauzei, asemenea fapte pot fi calificate conform art.196, 238, 273 etc. ale Codului penal.
Spre deosebire de art. 190 CPRM, art. 196 comportă anumite asemănări cu art. 238. Mai mult ca
atât s-a afirmat în literatura de specialitate că componenţele de infracţiuni prevăzute la art.238 CP RM s-
au desprins din componenţele de infracţiuni specificate la art.196 CP RM si că art.238 CP RM este o
normă specială în raport cu art.196 CP RM. Or, în cazul infractiunii prevăzute de art. 196 la fel nu se
atestă semnele sustragerii (însusirii).
În contextul analizei delimitării infractiunii prevăzute de art. 238 de art. 190 este relevant să facem
referintă la unele erori legislative admise prin Hotărârea Guvernului privind angajarea răspunderii asupra
proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.621. Sub incidenta art.238
CP RM a intrat ipoteza de prezentare cu bună ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii
despăgubirii/îndemnizaţiei de asigurare sau al majorării sumei acesteia.
Suntem de acord cu autorii autohtoni care consideră gresită stabilirea în art.238 CP RM a
răspunderii pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii
despăgubirii/îndemnizaţiei de asigurare sau al majorării sumei acesteia, dacă prin aceasta au fost cauzate
asigurătorului daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale ori daune în proporţii
deosebit de mari5.
Nu poate exista prin natura contractului de asigurare scopul folosintei temporare a
despăgubirii/indemnizatiei de asigurare. Banii transmisi de asigurător către asigurat la survenirea riscului
asigurat- se transmit cu titlu de proprietate. Or, scopul infracţiunilor prevăzute la art.238 CP RM îsi are
suportul în conceptia, potrivit căreia făptuitorul urmăreşte să restituie în cele din urmă mijloacele bănesti
pe care le-a obtinut de la victimă. Dacă însă făptuitorul urmăreste să treacă aceste mijloace bănesti în
stăpânirea lui definitivă, cele săvârşite trebuie calificate nu conform art.238 CP RM, ci potrivit art.190 CP
RM. Altfel spus, scopul folosinţei temporare (şi nu scopul de sustragere) este cel urmărit de subiectul
infracţiunilor specificate la art.238 CP RM.
§ 263 din Codul penal german conţine un şir de alte circumstanţe agravante la infractiunea de
escrocherie. Astfel, răspunderea se agravează dacă autorul înşelăciunii: este membrul unei bande care s-a
organizat pentru săvârşirea permanentă a înşelăciunilor sau falsurilor; cauzează daune materiale în
proporţii mari sau acţionează de o manieră încât un mare număr de persoane sunt puse în pericol de a

4
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea
bunurilor”, nr.23 din 28.06.2004
5
Vitalie Stati, ANALIZA UNEI ERORI ADMISE LA MODIFICAREA ART.238 DIN CODUL PENAL PRIN LEGEA NR.180 DIN 2014.
Conferința USM, noiembrie 2015
suferi daune materiale; aduce o altă persoană la paupertate; fiind o persoană cu funcţie de răspundere,
abuzează de situaţia sa ori de atribuţiile sale; falsifică producerea cazului asigurat, dacă pentru aceasta
incendiază bunul de o valoare considerabilă sau îl distruge (total sau parţial) prin incendiere, fie
scufundă vasul ori îl aduce pe un banc de nisip. În fond, cu excepţia ultimei circumstanţe, celelalte îşi
găsesc corespondentul în art.190 CP RM6.
Putem observa logica legiuitorului german, falsificarea cazului asigurat reprezintă o formă
agravată a escrocheriei, adică există scopul de cupiditate, nu scopul folosintei temporare a despăgubirii.

2.2 Delimitarea infractiunii prevăzută la art. 238 CPRM de alte infractiuni

Este necesar să facem delimitarea dintre infractiunea prevăzută la art. 238 CPRM si infractiunea
prevăzută la art. 361 CPRM, din cauza erorilor admise în procesul calificării infractiunilor.
Dispozitia al. (1) art. 361 CPRM are următorul continut: Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau
folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, confecţionarea
sau vînzarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. În mod firesc apare întrebarea, cum va
fi calificată fapta în ipoteza în care făptuitorul prezintă instituţiei financiare, organizaţiei financiare
nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului, documente cu caracter oficial?
De această dată, explicaţia constă în următoarele: în asemenea cazuri, apare concurenţa dintre alin.
(1) art.238 CP RM (privit ca normă specială) şi art.361 CP RM (privit ca normă generală). Prezentarea
unor informaţii false, care se conţin în documentele oficiale, constituie nu altceva decât un caz specific de
folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii. În aceste condiţii,
art.361 CP RM, ca normă generală, nu poate fi aplicat.
De aceea: 1) dacă făptuitorul confecţionează şi/sau deţine documente oficiale false – în scopul
prezentării lor către instituţia financiară, organizaţia financiară nebancară, asociaţia de economii şi
împrumut sau asigurător, pentru obţinerea unui credit, a unui împrumut sau a unei
despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, ori pentru majorarea sumei acestora, ori pentru obţinerea unui
credit sau împrumut în condiţii avantajoase – vom fi în prezenţa pregătirii de infracţiunea prevăzută la
alin.(1) art.238 CP RM. În astfel de cazuri, art.361 CP RM este inaplicabil;
2) dacă făptuitorul confecţionează şi/sau deţine documente oficiale false, după care le prezintă
instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau
asigurătorului – pentru obţinerea unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de
asigurare, ori pentru majorarea sumei acestora, ori pentru obţinerea unui credit sau împrumut în condiţii
avantajoase – vom fi în prezenţa infracţiunii consumate specificate la alin.(1) art.238 CP RM. Şi în astfel
de cazuri art.361 CP RM este inaplicabil;
3) dacă persoana numai confecţionează şi/sau deţine documente oficiale false, după care le
transmite unei alte persoane, pentru ca aceasta să prezinte respectivele falsuri către instituţia financiară,

6
Igor Botezatu, ANALIZA JURIDICO-COMPARATIVĂ A REGLEMENTĂRILOR PRIVITOARE LA INFRACŢIUNEA DE ESCROCHERIE,
Studia Universitatis, nr.8, 2009, pag 107
organizaţia financiară nebancară, asociaţia de economii şi împrumut sau asigurător – în scopul obţinerii
unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, ori al majorării sumei
acestora, ori al obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase – prima dintre aceste persoane
va fi considerată complice la infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.238 CP RM. În astfel de cazuri, art.361
CP RM nu-i va putea fi reţinut la calificare7.
Delimitarea infractiunii prevăzute la art. 238 CPRM de infractiunea prevăzută la art. 334
CPRM. Este foarte important să facem deosebirea dintre aceste două infractiuni deoarece ele comportă
caractere specifice sub aspectul laturii obiective.
Dacă creditul este obţinut pe calea remunerării necuvenite a funcţionarului bancar care are
competenţa de a decide asupra acordării creditului, solicitantul de credit va răspunde pentru una din
infracţiunile prevăzute la art.334 CP RM şi, eventual, pentru infracţiunea specificată la art.42 şi alin.(1)
art.239 CP RM. Din contra, se aplică alin.(1) art.238 CP RM, dacă acţiunea fie de obţinere a unui credit, a
unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, fie de majorare a sumei acestora, fie de
obţinere a unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase, are ca premisă acţiunea de prezentare a unor
informaţii false, cu care se află în legătură cauzală.

7
Vitalie Stati, INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE LA ART.238 ŞI 239 CP RM ÎN LUMINA AMENDAMENTELOR OPERATE ÎN CODUL
PENAL LA 25.07.2014. Studia Universitatis, nr. 3, 2015, pag. 212
 CONCLUZII
În aceasta lucrare am încercat să sistematizez anumite idei cu scopul delimitării art. 238 CPRM de
alte fapte penale. Odată cu folosirea metodei comparative la difirentierea conceptelor supuse analizei, se
scot în evidentă particularitătile specifice ale entitătilor cercetate. În asa mod, am elucidat caracterele,
semnele care deosebesc art. 238 CP de alte constructii juridice.
Este foarte importantă delimitarea infractiunii de dobîndirea creditului, împrumutului sau
despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare prin înşelăciune de alte fapte, din cauza că se admit o serie de
erori la calificarea infractiunilor. În special trebuie să atragem atentie asupra delimitării art. 196 CP (care
este norma generală) de art. 238 (norma specială).
Probleme importante de calificare ridică delimitarea dintre art. 238 CP si art. 190 CP.
În acest lucru individual, am atras atentia si am manifestat acordul cu opinia autorului autohton
Vitalie Stati referitor la eroarea admisă în dispozitia art. 238.
Acesta consideră imperioasă modificarea dispozitiei de la alin.(1) art.238 CP RM. Propunem ca
această dispozitie să aibă următorul continut: „Prezentarea cu bună ştiinţă a unor informaţii false în scopul
obţinerii unui credit sau împrumut, ori al majorării sumei acestora, ori al obţinerii unui credit sau
împrumut în condiţii avantajoase, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare, organizaţiei
financiare nebancare sau asociaţiei de economii şi împrumut daune în mărime mai mare sau egală cu 500
unităţi convenţionale8”.
Propunerea de modificare a art. 238 reprezintă un remediu de solutionare a problemei existente. Or, cel
care prezintă cu bună ştiinţă informaţii false în vederea obţinerii unei despăgubiri/îndemnizaţii de
asigurare sau al majorării sumei acesteia, urmăreste să sustragă fie despăgubirea/îndemnizaţia de
asigurare, fie diferenta dintre suma majorată a acesteia si despăgubirea/îndemnizaţia de asigurare cuvenită
făptuitorului. Însă ipoteza în cauză intră sub incidenta art.190 CP RM si nicidecum sub incidenta art. 238.
Pe lîngă propunerea de lege ferenda care apartie domnului V. Stati, considerăm oportună
introducerea unei circumstante agravante în art. 190, la fel cum o face si legiuitorul german. În acest mod
vor fi înlăturate orice interpretări echivoce la încadrarea faptei. Propunem astfel, la al. (2) art. 190
introducerea lit. e) cu următorul continut: cu prezentarea de date false asigurătorului.

8
Vitalie Stati, ANALIZA UNEI ERORI ADMISE LA MODIFICAREA ART.238 DIN CODUL PENAL PRIN LEGEA NR.180 DIN 2014.
Conferința USM, noiembrie 2015
 Bibliografie
1.Vitalie Stati, Revista Națională de Drept nr.12 din 2010,Infracţiunea de dobândire a creditului prin
înşelăciune
2. Sergiu Brînză, Vitalie Stati: Drept Penal, Partea Specială, Vol. I, Chișinău 2011
3.Vitalie Stati, Infracțiuni Economice, Chișinau 2016
4. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale
despre sustragerea bunurilor”, nr.23 din 28.06.2004
5.Vitalie Stati, ANALIZA UNEI ERORI ADMISE LA MODIFICAREA ART.238 DIN CODUL PENAL
PRIN LEGEA NR.180 DIN 2014.
6. Igor Botezatu, ANALIZA JURIDICO-COMPARATIVĂ A REGLEMENTĂRILOR PRIVITOARE
LA INFRACŢIUNEA DE ESCROCHERIE, Studia Universitatis, nr.8, 2009
7. Vitalie Stati, INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE LA ART.238 ŞI 239 CP RM ÎN LUMINA
AMENDAMENTELOR OPERATE ÎN CODUL PENAL LA 25.07.2014. Studia Universitatis, nr. 3,
2015