Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Masterat Drept Penal

REFERAT

La tema:

Concurența de norme în cazul infracțiunilor prevăzute la

art.236 și 237 CP RM: aspecte teoretice și practice.

Disciplina: Infracțiuni economice

Efectuat: Nicolae Piruțchi

Grupa academică nr.2

Verificat: Stati Vitalie

Doctor în drept, conferențiar universitar

Chișinău 2021
 Cuprins
Introducere................................................................................................................................

Concurența de norme în cazul infracțiunii prevăzute la art.236 CP.........................................

Concurența de norme în cazul infracțiunii prevăzute la art.237 CP.........................................

Concluzii.................................................................................................................................

Bibliografie.............................................................................................................................

1
 Introducere

De-a lungul istoriei banii au suferit multiplelor evoluții. Dacă la început aceștia
reprezentau în sine în general marfă, adică obiecte realizate din materiale care aveau valoare de
piață, precum monedele din aur și puteau fi astfel schimbate pe un alt bun de aceeași valoare, la
momentul actual în cadrul economiilor moderne banii de regulă sunt reprezentați de monedele
fiduciare care reprezintă un mijloc legal de plată și sunt emiși de o bancă centrală, însă care nu
au o valoare intrinsecă - în principiu, hârtia utilizată pentru bancnote este lipsită de valoare; cu
toate acestea, sunt acceptați în schimbul bunurilor și serviciilor, deoarece populația are încredere
că banca centrală va menține valoarea banilor stabilă în timp1.
Dat fiind faptul că semnele bănești din momentul apariției lor nu au o valoare intrinsecă,
adică practic nu prezintă careva costuri exagerate de producere, însă dispun de o valoare
nominală ridicată în cazul folosirii acestora în calitate de instrument de plată, sunt tot mai des
întâlnite cazurile de falsificare a acestor instrumente de plată, dat fiind faptul că această ocupație
aduce în final câștiguri enorme făptuitorilor. Însă pe lângă câștigurile patrimoniale pe care le
dobândesc făptuitorii acestor tipuri de activități, aceasta duce și la o lovitură puternică economiei
naționale prin creșterea ratei inflației în acest sens.
Din aceste considerente, în societatea modernă asigurarea securității circulației banilor și
a titlurilor de valoare reprezintă o problemă de care se preocupă practic toate statele lumii. Mai
mult ca atât, acestea cooperează la nivel internațional pentru incriminarea și sancționarea tuturor
faptelor de fabricare și punere în circulație a semnelor bănești sau a titlurilor de valoare false. În
acest sens încă la data de 20.04.1929 a fost semnată Convenția internațională pentru reprimarea
falsului de monedă, care a intrat în vigoare la 22.02.1931. Prin intermediul acestui instrument
juridic, sunt interzise toate acțiunile de fals de monedă, iar statele părți la această convenție se
obligă să incrimineze în legislațiile lor penale toate faptele de falsificarea a semnelor bănești.
În Republica Moldova, la momentul actual, infracțiunea de falsificare a semnelor bănești
își regăsește reglementarea juridică în cadrul art.236 CP care presupune fabricarea în scopul
punerii în circulație sau punerea în circulație a semnelor bănești (bancnotelor și monedelor
metalice, inclusiv a celor jubiliare și comemorative, emise de Banca Națională a Moldovei sau
de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine), a valorilor
mobiliare de stat sau a altor titluri de valoare false, utilizate pentru efectuarea plăților. Din
conținutul normei, observăm că pe lângă semnele bănești, în calitate de produs al infracțiunii mai

1
https://www.ecb.europa.eu/explainers/tell-me-more/html/what_is_money.ro.html (accesat la 27.11.2020)

2
apar și valorile mobiliare precum și titlurile de valoare, întrucât acestea de asemenea presupun în
sine instrumente financiare.
De asemenea datorită dezvoltării atât a relațiilor economice cât și tehnologice, pe piață
apar și alte instrumente de plată precum cardurile bancare, tichetele de masă etc. care în sine nu
reprezinte semne bănești sau titluri de valoare însă care oricum acordă drepturi sau obligații
patrimoniale. Incriminarea pentru falsificarea acestor din urmă instrumente de plată este
efectuată prin prisma art.237 CP care are următorul conținut: fabricarea în scopul punerii în
circulație sau punerea în circulație a cardurilor, a tichetelor de masă sau a altor instrumente de
plată false, care nu reprezintă semne bănești sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc
sau acordă drepturi sau obligații patrimoniale.
De menționat însă este faptul că după analiza detaliată a infracțiunilor respective,
observăm faptul că acestea nu dispun de o componență unică care nu poate fi întâlnită la alte
infracțiuni, ba din contra structura sa prezintă anumite asemănări și cu componențele altor
infracțiuni din Codul Penal ceea ce poate duce în final la situații de conflict dintre norme, mai cu
seamă la concurența dintre norme.
De aceea este oarecum necesar de a studia situațiile de concurență dintre normele
respective cu alte norme din codul penal pentru a stabili calificarea corectă infracțiunilor ceea ce
reprezintă o condiție indispensabilă pentru aplicarea unei pedepse echitabile, legale și
individualizate.
În acest sens, în paragrafele de mai jos urmează să efectuăm o analiza la infracțiunile
supuse studiului precum și a infracțiunilor cu care acestea intră în relații de concurență pentru a
stabili particularitățile fiecărei infracțiuni în parte și a contribui astfel la aplicarea corectă în
practică a normelor ce prevăd aceste infracțiuni.

3
 Concurența de norme în cazul infracțiunii prevăzute la art.236 CP

Art.236 CP prevede infracțiunea de fabricare în scopul punerii în circulație sau punerea în

circulație a semnelor bănești (bancnotelor și monedelor metalice, inclusiv a celor jubiliare și
comemorative, emise de Banca Națională a Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin
sau al unei uniuni monetare de state străine), a valorilor mobiliare de stat sau a altor titluri de
valoare false, utilizate pentru efectuarea plăților.
Din analiza conținutului normei indicate mai sus observăm că aceasta prevede două
modalități normative de săvârșire a infracțiunii și anume: fie fabricarea semnelor bănești,
valorilor mobiliare sau titlurilor de valoare false, fie punerea lor în circulație.
Examinând modalitatea normativă de punere în circulație a semnelor bănești valorilor
mobiliare sau titlurilor de valoare false, menționăm că aceasta poate fi efectuată prin astfel de
acțiuni precum: efectuarea de plăți, schimburi (inclusiv schimburi valutare), depuneri bănești la o
instituție financiară, darea cu împrumut, donație, expediere poștală, înapoierea restului sub formă
de semne bănești false, depunerea drept gaj a unor titluri de valoare false etc.2
Analizând formele punerii în circulație a semnelor bănești false, observăm că aceasta
reprezintă în sine o formă a escrocheriei sau a cauzării de daune materiale prin înșelăciune sau
abuz de încredere, astfel atestăm prezența unei concurențe între aceste norme distincte. Care va fi
astfel calificarea în situația punerii în circulație a semnelor bănești false? Va fi calificată fapta în
baza art.236 CP sau în baza art.190/196 CP? Pentru a da răspuns la această întrebare este necesar
mai întâi să efectuăm o scurtă analiză a semnelor componențelor acestor infracțiuni între care
apar divergențele, precum obiectul juridic special și latura obiectivă, pentru a putea stabili în
final care sunt particularitățile fiecărei din ele, prin ce se deosebesc și care ar fi calificarea
corectă în caz de săvârșire a faptelor prevăzute în conținutul lor.
Ținem să menționăm că analizei va fi supusă evident situația semnelor bănești falsificate
de o calitate corespunzătoare, care să ofere astfel o anumită credibilitate în autenticitatea lor,
precum și ca acestea să reprezinte anume copii a bancnotelor sau monedelor metalice (inclusiv
cele jubiliare și comemorative) emise fie de BNM, fie de organul autorizat a unui stat străin ori
al unei autorități monetare de stat străine, utilizate pentru efectuarea plăților ci nu orice fel de
semne bănești precum în cazul celor emise de autoritățile unor state nerecunoscute în plan
internațional, inclusiv de către Republica Moldova. În situația din urmă semnele bănești
respective nu constituie mijloace de plată legale și astfel nici nu poate fi vorba despre

2
Brânză S., Stati V., Tratat de Drept Penal, partea specială. Volumul II, Chișinău: Tipografia Centrală, 2015
pag.26

4
aplicabilitatea în situația respectivă a normei prevăzute de art.236 CP urmând a fi aplicată după
situație fie art.190 CP fie art.196 CP.
Drept urmare vom trece mai întâi la analiza situației de concurență dintre infracțiunea
prevăzută la art.236 CP cu infracțiunea de escrocherie.
În calitate de obiect juridic special în cadrul infracțiunii prevăzute la art.236 CP apar
relațiile sociale cu privire la încrederea publică în autenticitatea banilor sau a titlurilor de valoare.
În cazul infracțiunii de escrocherie obiect juridic special are un caracter complex care și dispune
în calitate de obiect juridic principal - relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor
mobile, iar în calitate de obiect juridic secundar – relațiile sociale cu privire la libertatea
manifestării de voință și minimul necesar de încredere3. La prima vedere între obiectele juridice
speciale a acestor infracțiuni nu există careva asemănări ce ar duce la anumite probleme de
aplicare. Totuși obiectul juridic special în cazul infracțiunii prevăzute de art.236 CP este prezent
în mod unitar doar în cazul modalității normative de fabricare. În cazul modalității de punere în
circulație a semnelor bănești false prin astfel de acțiuni precum procurarea de bunuri, schimburi
valutare etc. observăm că acțiunile respective pe lângă obiectul juridic de bază a infracțiunii,
atentează în mod complementar și la obiectul juridic special al infracțiunii de escrocherie. În
cazul dat putem spune că infracțiunea prevăzută la art.236 CP în varianta punerii în circulație a
semnelor bănești false, dispune de un obiect juridic special complex care în sine pe lingă obiectul
juridic special evidențiat mai sus, înglobează în sine și obiectul juridic special al infracțiunii de
escrocherie. În acest caz în situația săvârșirii infracțiunii de punere în circulație a semnelor
bănești false, în cadrul calificării faptelor săvârșite, atestăm prezența concurenței dintre două
normă în forma de parte și întreg după obiectul infracțiunii. În acest sens partea o constituie
norma prevăzută la art.190 CP întrucât prevede un singur obiect din cele două la care atentează
infracțiunea de punere în circulație a semnelor bănești false, iar întregul reprezintă norma
prevăzută de art.236 CP, deoarece aceasta prevede ambele obiecte juridice la care atentează
infracțiunea. Drept urmare, analizând alin.(2) al art.118 CP care prevede că calificarea
infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un întreg se efectuează în baza normei care
cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite, concluzionăm că în situația
respectivă rămâne a fi aplicată doar norma prevăzută la art.236 CP si nu va fi necesară reținerea
și a normei prevăzute de art.190 CP.
Situație similară putem atesta și la examinarea laturii obiective a infracțiunilor respective.
Astfel după cum am stabilit și mai sus, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.236 se
3
Brânză S., Stati V., Tratat de Drept Penal, partea specială. Volumul I, Chișinău: Tipografia Centrală, 2015
pag.907

5
poate manifesta prin două modalități normative: fabricare sau punerea în circulație. Interes în
cazul nostru reprezintă a doua modalitate. Astfel în cazul punerii în circulație a semnelor bănești
false, suntem în prezența pe lângă concurența dintre o parte și un întreg după semnele obiectului
infracțiunii și a concurenței dintre o parte și un întreg după semnele laturii obiective a
infracțiunii.
Acest lucru se datorează faptului că pe lângă fabricarea semnelor bănești sau a titlurilor
de valoare false, norma prevăzută de art.236 CP mai prevede și orice trecere în posesia
făptuitorului a bunurilor aparținând victimei, în rezultatul punerii în circulație a semnelor bănești
sau a titlurilor de valoare false. În această situație putem menționa că infracțiunea prevăzută la
art.236 CP prevede două modalități normative de săvârșire a aceleiași infracțiuni. Este adevărat
că una din aceste modalități este cuprinsa și de către norma prevăzută la art.190 CP. Totuși, dat
fiind faptul că doar una din modalități din cele două existente este cuprinsă conținutul
infracțiunii de escrocherie, putem concluziona faptul că aceasta reprezintă în final doar o parte
din fapta prejudiciabilă prevăzută de art.236 CP, iar aceasta din urmă reprezintă fapta
prejudiciabilă în întregime. Astfel din nou suntem în prezența aplicabilității alin.(2) art.118 CP în
legătura cu concurența dintre o normă parte și o normă întreg, care prevede că în cazul unei
astfel de concurențe se aplică norma care cuprinde în întregime toate semnele faptei
prejudiciabile săvârșite adică art.236 CP. Din păcate însă în practica judiciare adesea se comit
erori de calificare în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.236 CP în modalitatea
normativă de punere în circulație a semnelor bănești sau a titlurilor de valoare false. În acest sens
este demonstrativ următorul caz din practica judiciară: C. D., la data de 24 mai 2017, în jurul
orelor 16.00, având scopul obținerii de profit și dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune, s-a înțeles, cu Meșa Mihail XXX despre procurarea unei motociclete și deplasând-
se în s. XXX a procurat de la Meșa Mihail motocicletă sportivă de model „Kawasaki Ninja”, la
suma de 1850 euro echivalent a 38 110 lei, cu 37 bancnote a câte 50 euro false 4. În speța
respectivă inculpatul a fost condamnat în baza alin.(1) art.190 și alin.(1) art.236 CP. În baza
explicațiilor făcute mai sus putem spune cert că soluția dată de instanță în cazul respectiv este
una greșită și aplicând regulile calificării infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un
întreg, urma să fie aplicat doar art.236 CP fiind de prisos reținerea și a escrocheriei.
Un alt argument în care în convingerea aplicabilității doar a art.236 CP nu și a art.190 CP
îl constituie caracterul de normă specială a primului articol în raport cu cel de-al doilea
menționat. Astfel după cum observăm, punerea în circulație a semnelor bănești sau a valorilor
mobiliare false reprezintă în sine o modalitate specifică a escrocheriei. Astfel dacă art.190 CP
4
Decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08.08.2019. Dosarul nr. 1-18001946-05-1a-28052019.
https://cach.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/72190e8a-e670-4519-9b6a-62a1a17c7e4c

6
prevede fapta generală de escrocherie care poate fi săvârșită prin orice formă de înșelăciune,
atunci art.236 CP în modalitatea normativă de punere în circulație a semnelor bănești sau
valorilor mobiliare false, prevede o formă specifică a escrocheriei și anume prin folosirea în
calitate de mijloc de săvârșire, a semnelor bănești si valorilor mobiliare false. Astfel norma
respectivă obține un caracter special în raport cu norma generală anume prin faptul că legiuitorul
a stabilit în latura obiectivă a infracțiunii un semn obligatoriu în ceea ce ține de mijlocul
săvârșirii infracțiunii.
Întru argumentarea poziției respective urmează să prezentăm un caz din practica judiciară
în care însăși instanța de judecată a evidențiat caracterul special al normei prevăzute de art.236
CP în raport cu cea de la art.190 CP și a remarcat incorectitudinea în acest caz a aplicării
concursului de infracțiuni. Astfel: M.S a fost condamnat prin decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 16 septembrie 2009, în baza art. 190 alin. (5), 236 alin. (2) lit. c), la 14 ani de
închisoare pentru faptul că acesta la 29 decembrie 2004, având scopul însușirii prin înșelăciune
a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, cunoscând de la T. Rotaru faptul că I.
Rotaru împreună cu I.G. și I.V. dispun de grâu pentru comercializare în cantitate de 77270 kg,
s-a prezentat acestora cu prenumele fals “Sașa”, convenind că va procura de la ultimii grâul cu
prețul de 1,5 lei pentru 1 kilogram, cu achitarea producției în valută națională. Astfel, la 30
decembrie 2004, M.S. a angajat 4 șoferi, care cu autocamioanele de model „Kamaz” s-au
deplasat în XXX, unde au fost încărcate 77270 kg de grâu cu costul de 115905 lei și, fiind
informat că acestea sânt gata pentru expediere, s-a deplasat în localitatea dată, unde, contrar
înțelegerii avute inițial cu T. Rotaru de a se achita pentru grâu în valută națională, i-a transmis
lui I. Rotaru 9500 dolari SUA, care ulterior s-au dovedit a fi falși. Prin decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 22 decembrie 2010, a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care a
fost încetat procesul penal în privința lui M.S. în baza art. 195 alin. (2) Cod penal. În cazul dat
instanța de apel a menționat, că calificarea dată este greșită și urmează a fi exclusă din
învinuirea lui M.S., urmând a fi încetat procesul penal în această parte, pe motiv că există
circumstanțe, care condiționează urmărirea penală pe acest articol, deoarece săvârșirea faptei
prin modalitatea punerii în circulație a banilor falși, nu atrage după sine încadrarea juridică a
faptei în concurs cu infracțiunea de dobândire ilicită a bunurilor prin înșelăciune, fiindcă prima
constituie o formă specială a escrocheriei și, în acest caz, devin aplicabile regulile de
concurență dintre norma specială și norma generală, prescrise la art. 116 alin. (2) Cod penal 5.
Astfel observăm că infracțiunea de punere în circulație a semnelor bănești false sau a titlurilor de
valoare false prevăzute de art.236 CP poate fi distinsă de infracțiunea de escrocherie de la art.190
5
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2017. Dosarul nr. 4-1re-7/2017.
http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=1234

7
CP fie prin caracterul său de normă întreg față de norma parte, fie prin caracterul său de normă
specială în raport nu norma generală de la art.190.
Pe lângă infracțiunea de escrocherie, infracțiunea de punere în circulație a semnelor
bănești sau valorilor mobiliare false poate forma concurență și cu infracțiunea de cauzarea de
daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere prevăzută la art.196 CP. În esență
infracțiunea prevăzută de art.196 CP nu dispune de deosebiri foarte mari de infracțiunea de
escrocherie. Aceasta practic reprezintă aceleași acțiuni prejudiciabile ca și în cazul escrocheriei,
însă care nu presupun o însușire de bunuri materiale. Astfel drept scop a săvârșirii infracțiunii
date apare dorința de a obține careva beneficii patrimoniale, dar care nu reprezintă în sine o
însușire de bunuri materiale. Din cadrul a astfel de beneficii pot face parte: folosirea bunurilor
altor persoane, beneficierea de careva servicii sau lucrări etc. O deosebire de infracțiunea de
escrocherie o prezintă faptul că pentru aplicabilitatea normei respective este menționat ca
condiție obligatorie cauzarea de daune în proporții mari.
Și în ipoteza infracțiunii respective sunt aplicabile regulile concurenței enunțate mai sus
cu referire la escrocherie. Astfel și în cazul dat suntem în prezența unei concurențe dintre o parte
și un întreg atât în baza semnelor obiectului infracțiunii cât și a laturii obiective. De asemenea
sunt aplicabile și regulile cu privire la concurența dintre o normă generală și una specială ca și în
cazul concurenței cu infracțiunea de escrocherie. În acest sens nu este necesară efectuarea unei
analize individuale în cazul acestei infracțiuni.
De asemenea infracțiunea prevăzută la art.236 CP poate intra în relații de concurența cu
variantele contravenționale a infracțiunilor de escrocherie sau de cauzare de daune materiale prin
înșelăciune sau abuz de încredere în situația în care nu sunt întrunite proporțiile prevăzute de
normele penale. Însă și în acest caz soluția calificării este identică cu cele enunțate mai sus
întrucât contravențiile respective presupun în sine faptele prejudiciabile identice ca în cazul
formelor penale a acțiunilor respective, doar că cu cauzarea de proporții în cuantum mai mic.

Concurența de norme în cazul infracțiunii prevăzute la art.237 CP

Infracțiunea prevăzute de art.237 CP prevede fabricarea în scopul punerii în circulație sau

punerea în circulație a cardurilor, a tichetelor de masă sau a altor instrumente de plată false, care
nu reprezintă semne bănești sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă
drepturi sau obligații patrimoniale.
Analizând conținutul normei respective observăm că fapta prejudiciabilă prevăzută de
către aceasta este practic identică cu cea prevăzute la art.236 CP. Deosebirea de bază se atestă în

8
cazul obiectului material al infracțiunilor care reprezintă în sine și produsul infracțiunii. Astfel
dacă în cazul infracțiunii prevăzute de art.236 CP acesta îl constituie semnele bănești (bancnotele
și monedele metalice, inclusiv a cele jubiliare și comemorative, emise de Banca Națională a
Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine),
valorile mobiliare de stat sau a altor titluri de valoare false, atunci în cazul infracțiunii prevăzute
de art.237 CP acestea reprezintă: cardurile, tichetele de masă, alte instrumente de plată false, care
nu reprezintă semne bănești sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă
drepturi sau obligații patrimoniale. În acest sens ca obiect juridic special în cazul respectiv, apar
relațiile sociale cu privire la încrederea publică în autenticitatea cardurilor sau a altor instrumente
de plată.
Ca și în cazul infracțiunii prevăzute de art.236 CP, în situația normei supuse la moment
analizei, menționăm că aceasta la fel dispune de două modalități normative de săvârșire a
infracțiunii și anume fie fabricarea cardurilor, tichetelor de masă sau a altor instrumente de plată,
fie punerea lor în circulație.
Astfel după efectuarea unei analize comparative a celor două infracțiunii și în urma
stabilirii faptului că acestea sunt două infracțiuni practic similare cu puține deosebiri, putem
menționa că problemele de concurență a acestei norme cu altele prevăzute de codul penal, de
asemenea sunt similare cu cele în cazul normei de la art.236 CP.
Astfel și în cazul infracțiunii de punere în circulație a cardurilor bancare, tichetelor de
masă sau altor instrumente de plată care nu constituie semne bănești, dar care acordă drepturi sau
obligații patrimoniale, sunt prezente situațiile de concurență cu infracțiunile prevăzute de art.190
și 196 CP în forma de parte și întreg în care întregul îl constituie art.237 CP, iar partea – art.190
sau 196 CP. Forma concurenței respective și în cazul dat de asemenea este prezent după semnele
obiectului și laturii obiective a infracțiunii. În cazul obiectului, fapta de punere în circulație a
cardurilor bancare, tichetelor de masă sau altor instrumente de plată ce nu reprezintă semne
bănești atentează în același timp la obiectul juridic special distinct menționat mai sus al
infracțiunii respective, precum și la obiectul juridic special al infracțiunii fie de escrocherie fie de
cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere. În cazul laturii obiective
menționăm că infracțiunea prevăzută la art.237 CP presupune ca și în cazul celei prevăzute de
art.236 CP, două modalități normative de săvârșire a aceleași infracțiuni: pe lângă fabricarea
cardurilor, a tichetelor de masă sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne
bănești sau titluri de valoare, norma prevăzută de art.237 CP mai prevede și orice trecere în
posesia făptuitorului a bunurilor aparținând victimei, în rezultatul punerii în circulație a
cardurilor, a tichetelor de masă sau a altor instrumente de plată false. După cum observăm, și în

9
cazul dat o modalitate normativă de săvârșirea în forma punerii în circulație reprezintă în sine
latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.190 și 196 CP. Totuși ca și în cazul infracțiunii
precedente analizate dat fiind faptul că doar una din modalități din cele două existente este
cuprinsă conținutul infracțiunii de escrocherie sau de cauzarea de daune materiale prin
înșelăciune sau abuz de încredere, putem concluziona faptul că aceasta reprezintă în final doar o
parte din fapta prejudiciabilă prevăzută de art.237 CP, iar aceasta din urmă reprezintă fapta
prejudiciabilă în întregime. În acest sens aplicând regula prevăzută de la alin.(2) art.118
concluzionăm că aplicabilă în acest sens este doar norma prevăzută de art.237 CP fiind incorectă
astfel reținerea și a normelor prevăzute la art.190 și 196 CP.
De asemenea art.237 CP se deosebește de art.190 și 196 CP prin caracterul său special în
cazul faptei de punere în circulație în comparație cu cele 2 infracțiuni evidențiate, întrucât în
acest caz latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin folosirea unui mijloc special obligatoriu
și anume prin folosirea cardurilor bancare, tichetelor de masă sau altor instrumente de plată false.
În acest caz făcând referință la alin.(2) art.116 CP, stabilim faptul că în cazul aplicării art.237 CP
în calitate de normă specială în raport cu art.190 și 196 CP, acestea din urmă nu mai pot fi
aplicate.
După analiza efectuată mai sus putem stabili următorul caz din practica judiciară în care
nu s-a ținut cont de regulile expuse mai sus și fapta astfel a fost calificată greșit. Astfel: la
07.07.2007, la ora 16.59, aflându-se in magazinul ",Swiss Time", prin folosirea unui card
bancar (pretins a fi eтis de banca ,, FNB Johanesburg" din Republica Sud-Africană), V.C. a
încercat sa procure un ceas ,, Tissot" la un preț de 9640 de lei. Nu a reușit din cauza
insuficienței ре cont a mijloacelor bănești. Ulterior, la 17.00, in incinta aceluiași magazin, a
folosit un alt card bancar, de aсеastă dată emis, chipurile, de banca ,International Card
Services B.V." din Olanda, pentru a procura același ceas. Nu i-a reușit din cauza сӑ s-a blocat
terminalul de plată, reperându-se efectuarea de operațiuni dubioase cu cardul folosit 6. În speță
faptele persoanei au fost calificate sub formă de concurs dintre infracțiunile prevăzute la lit.c)
alin.(2) art.237 și art.27, alin.(3) art.190 CP. Evident că soluția încadrării în cazul respectiv este
eronată întrucât aplicând regulile calificării infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un
întreg, precum și dintre o normă specială și una generală, urma să fie aplicat doar art.237 CP
fiind de prisos reținerea și a tentativei de escrocherie escrocheriei. Aceeași regulă este aplicabilă
și în cazul concurenței dintre norma dată și formele contravenționale ale infracțiunilor de
escrocherie sau de cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, prevăzute
respectiv la art.105 și 106 CC.
6
A se vedea: Stati V. Răspunderea penal ă pentru infracțiunea de fabricare sau punere în circulație a cardurilor sau a
altor carnete de plată (art.237 C.pen. RM). În: Revista Națională de Drept, Nr. 5, mai 2009, pag.38

10
 Reieșind din faptul că situațiile de concurență dintre art.237 CP cu alte fapte este practic
identică cu situațiile de concurență analizate în paragraful următor, nu am considerat necesar a fi
date din explicații ample noi întrucât acestea ar constitui o repetare a acelorași situații deja
enunțate. V-om da însă explicații mai ample în situația concurenței faptei prevăzute de lit.b) alin.
(2) art.237 CP, ce prevede săvârșirea infracțiunii prevăzute de către primul alineat de către un
funcționar ori alt salariat în exercițiul funcțiunii, întrucât forma respectivă agravată a infracțiunii
nu este prevăzută și în cadrul infracțiunii de fabricare sau punere în circulație a semnelor bănești
false sau a titlurilor de valoare false.
În acest sens, analizând conținutul prevederii de la lit.b) alin.(2) art.237 CP, observăm că
aceasta înglobează în sine în unele cazuri infracțiunea prevăzută fie de art.327 fie 335 CP. Aceste
situații sunt posibile când funcționarul prevăzut ca subiect la infracțiunii prevăzute la lit.b) alin.
(2) art.237 reprezintă o persoană publică sau o persoană care gestionează o organizație
comercială, obștească sau altă organizație nestatală. De asemenea este important ca subiectul
infracțiunii să o săvârșească pe aceasta anume în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu ci nu
oricând. Astfel în acest caz atestăm din nou o situație de concurență dintre două norme.
Și în acest caz problema de calificare se soluționează în baza art.118 CP după regulile
calificării infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un întreg. În cazul respectiv lit.b)
alin.(2) art.237 CP reprezintă întregul, iar art.327 sau 335 CP – partea.
Pentru a demonstra acest lucru aducem aminte de faptul că infracțiunea prevăzută de
art.327 CP dispune în calitate de obiect juridic special de toate relațiile sociale cu privire la buna
desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care presupune îndeplinirea de către o
persoană publică a obligațiilor de serviciu în mod corect, fără abuzuri, cu respectarea intereselor
publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și a celor
juridice7. Infracțiunea prevăzută la art.335 CP prevede la rândul său în calitate de obiect juridic
special totalitatea relațiilor sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în
sectorul privat care presupune îndeplinirea obligațiilor de serviciu în mod corect, fără abuzuri, cu
respectarea intereselor publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice și ale celor juridice8.
Forma agravată a infracțiunii prevăzute lit.b) alin.(2) art.237 CP, pe lângă obiectul său
juridic distinct mai atentează în mod complementar după situație și la obiectul juridic special al
uneia dintre infracțiunile de mai sus, în dependență de particularitățile funcționarului, fie că
acesta activează în domeniul public, fie în cel privat. Astfel observăm că infracțiunea respectivă
dispune deja de un obiect juridic special complex. Astfel, în cazul săvârșirii respectivei
7
Brânză S. Stati V., Op.cit, pag.896
8
Ibidem, pag.965

11
infracțiuni ne aflăm iarăși în situația concurenței dintre o normă parte și o normă întreg. Norma
de la lit.b) alin.(2) art.237 CP reprezintă întregul întrucât conține ambele obiecte juridice la care
se atentează prin săvârșirea faptei, iar art.327 și 335 CP după caz, atentează doar la un singur
obiect juridic din cele două la care se atentează, astfel acestea constituie doar o parte din fapta
prejudiciabilă. De asemenea concurența dintre o normă parte și una întreg, în cazul dat se atestă
și în baza semnelor laturii obiective. Dacă în cazul faptei prejudiciabile de la lit.b) alin.(2)
art.237 CP se atestă prezența concomitentă a două acțiuni prejudiciabile și anume: fabricarea sau
punerea în circulație a cardurilor sau a altor instrumente de plată false și abuzul în serviciu;
atunci în cazul celor de la art.327 și 335 CP, este prevăzută doar abuzul în serviciu, adică doar o
parte din fapta prejudiciabilă a infracțiunii analizate. În această situație este ca și în cazurile
precedente aplicabilă regula stipulată în cadrul alin.(2) art.118 CP pentru concurența dintre o
faptă parte și una întreg. Astfel conform articolului respectiv calificarea infracțiunilor în cazul
concurenței dintre o parte și un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime
toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite. Din aceste considerente la săvârșirea infracțiunii de
fabricare sau punere în circulație a cardurilor sau a altor instrumente de plată false săvârșită de
către un funcționar ori alt salariat în exercițiul funcțiunii, fapta va fi calificată doar în baza lit.b)
alin.(2) art.237 CP, nefiind necesară în acest sens reținerea după caz a art.327 sau 335 CP ori
art.312 CC.

12
 Concluzii

În urma analizei făcute în cadrul lucrării respective, putem efectua următoarele concluzii
de rigoare:
1. Art.236 CP prevede infracțiunea de fabricare în scopul punerii în circulație sau punerea
în circulație a semnelor bănești (bancnotelor și monedelor metalice, inclusiv a celor
jubiliare și comemorative, emise de Banca Națională a Moldovei sau de organul autorizat
al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine), a valorilor mobiliare de
stat sau a altor titluri de valoare false, utilizate pentru efectuarea plăților.
2. În cazul modalității normative de punere în circulație a semnelor bănești, valorilor
mobiliare de stat sau titlurilor de valoare, infracțiunea respectivă se află în relații de
concurență între parte și întreg conform semnelor obiectului și laturii obiective a
infracțiunii, după caz cu fapta de escrocherie sau de cauzare de daune materiale prin
înșelăciune sau abuz de încredere, în care faptele din urmă reprezintă partea, iar art.236
CP – întregul. În cazul respectiv, în conformitate cu prevederile alin.(2) art.118 CP,
urmează a fi aplicată doar norma prevăzută la art.236 CP si nu va fi necesară reținerea și
a normei prevăzute de art.190/196 CP sau 105/106 CC.
3. Infracțiunea prevăzute de art.237 CP prevede fabricarea în scopul punerii în circulație sau
punerea în circulație a cardurilor, a tichetelor de masă sau a altor instrumente de plată
false, care nu reprezintă semne bănești sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc
sau acordă drepturi sau obligații patrimoniale.
4. În cazul modalității normative de punere în circulație a cardurilor, a tichetelor de masă
sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne bănești sau titluri de
valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi sau obligații patrimoniale sunt
prezente aceleași situații de concurență ca în cazul infracțiunii prevăzute de art.236 CP,
fiind aplicate în acest sens aceleași reguli de calificare.
5. Pe lângă infracțiunea tip prevăzută de alin.(1) art.237 CP acesta mai dispune în cadrul
lit.b) alin.(2) de forma agravată ce presupune săvârșirea infracțiunii de un funcționar ori
alt salariat în exercițiul funcțiunii, care la rândul său se află în relații de concurență, de
asemenea între parte și întreg conform semnelor obiectului și laturii obiective a
infracțiunii după caz cu infracțiunea prevăzute de art.327 sau art.335 CP, sau cu forma lor
contravențională prevăzută la art.312 CC. În cazul dat, de asemenea în conformitate cu
prevederile alin.(2) art.118 CP, urmează a fi aplicată doar norma prevăzută la lit.b) alin.

13
 (2) art.237 CP si nu va fi necesară reținerea și a normei prevăzute de art.327/335 CP sau
312 CC.
6. Din păcate în practica judiciară se atestă cazuri când nu sunt ținute cont de regulile de
bază evidențiate în lucrarea respectivă și se comit astfel calificări eronate a infracțiunilor,
fiind aplicate în caz de concurență, ambele norme ce concurează între ele.

14
 Bibliografie

1. Codul Penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002, publicat în Monitorul Oficial Nr.
72-74 art. 195 din 14.04.2009
2. Codul Contravențional al Republicii Moldova din 24 octombrie 2008, publicat în
Monitorul Oficial Nr. 78-84 art. 100 din 17-03-2017
3. Stati V. Răspunderea penal ă pentru infracțiunea de fabricare sau punere în circulație a
cardurilor sau a altor carnete de plată (art.237 C.pen. RM). În: Revista Națională de
Drept, Nr. 5, mai 2009,
4. Brânză S., Stati V., Tratat de Drept Penal, partea specială. Volumul I, Chișinău:
Tipografia Centrală, 2015
5. Brânză S., Stati V., Tratat de Drept Penal, partea specială. Volumul II, Chișinău:
Tipografia Centrală,
6. https://www.ecb.europa.eu/explainers/tell-me-more/html/what_is_money.ro.html (accesat
la 27.11.2020)
7. Decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08.08.2019. Dosarul nr. 1-
18001946-05-1a-28052019.
https://cach.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/72190e8a-e670-4519-9b6a-
62a1a17c7e4c
8. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2017. Dosarul nr. 4-1re-
7/2017. http://jurisprudenta.csj.md/search_plen_penal.php?id=1234

15