UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI

REFERAT LA DISCIPLINA
FINANȚE INTERNAȚIONALE

Suceava 2019
INSTRUMENTELE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR ȘI MODUL DE
UTILIZARE A ACESTORA

2
 CUPRINS

SISTEMUL DE PLĂŢI ................................................................................................................... 4

INSTRUMENTE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR ........................................................................ 5
Transferul credit (ordinul de plată) ................................................................................................. 6
Debitarea directă ............................................................................................................................. 7
Cardul .............................................................................................................................................. 7
Operaţiuni care pot fi efectuate prin intermediul cardului: ............................................................. 8
Cecul................................................................................................................................................ 8
Cambia şi biletul la ordin ................................................................................................................ 8
Bibliografie/Webografie................................................................................................................ 10

3
SISTEMUL DE PLĂŢI

Sistemul de plăţi a apărut din cele mai vechi timpuri ca un set de reguli, la început sub
forma unor practici, apoi a unor reguli scrise emise de conducătorii statelor, mai târziu de bănci,
şi în final de autorităţi monetare ca instituţii specializate ale statului. Sistemul de plăţi este
indisolubil legat de monedă, iar evoluţia acesteia a determinat apariţia şi perfecţionarea
sistemului de plăţi ca un cadru organizat al transferurilor monetare în scopul finalizării
tranzacţiilor economice.
Diversitatea bunurilor care fac obiectul circulaţiei (bunuri mobile, imobile, corporale sau
necorporale) determină o varietate a formelor juridice prin care se realizează circulaţia. În
perioada în care bunurile se schimbau în natură, tranzacţiile erau cunoscute sub denumirea de
troc, o formă de schimb reciproc care presupunea coincidenţa necesităţilor participanţilor la
schimb. În aceasta epocă nu putem vorbi de o plată care presupune existenţa monedei, şi deci a
unor relaţii pecuniare, ci de tranzacţii care se făceau pe baza unor anumite mărfuri, acceptate de
comunitate. Abstractizarea noţiunii de marfă intermediară general valabilă a dus la apariţia
monedei metalice (moneda timpurie), care a determinat ca tranzacţiile să se efectueze în acest tip
de monedă, întrucât oferea incomparabil mai multe avantaje decât schimbul in natură. Din acest
moment, putem vorbi 2 de plăţi în monedă şi chiar de apariţia unor elemente de sistem de plăţi
prin practici unanim acceptate, care se refereau la metalele de confecţionare şi forma monedei.
Creşterea schimburilor comerciale si cantitatea limitată a metalelor preţioase au
determinat apariţia in Evul Mediu a monedei de hârtie, la început sub forma recipisei de depozit
eliberate de custozii (aurarii, argintarii) care primeau spre păstrare moneda din metal preţios, cu
promisiunea eliberării metalului celui care aducea recipisa.
Această hârtie a devenit moneda-semn întrucât putea fi transmisă de purtător în schimbul
mărfurilor pe care le cumpăra. Cam în aceeaşi perioadă apar şi băncile comerciale, care au creat
un cadru organizat şi mai sigur pentru plata tranzacţiilor. Factorul hotărâtor în generalizarea
plăţilor în noul tip de monedă îl reprezintă însă impunerea de către stat a folosirii monedei-hârtie
(moneda fiduciară) pentru stingerea tuturor obligaţiilor publice si private, la început în Anglia
(1708), Franţa (1716) şi Prusia (1765) şi apoi, treptat, şi în celelalte state.
Plățile fără numerar se concretizează, din punct de vedere al tehnicii și evidenței bancare,
cu virări de sume dintr-un cont în altul, în urma livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări,
prestărilor de servicii sau altor drepturi de creanță în care intervin atât plătitorul cât și
beneficiarul sumei datorate, ceea ce generic poartă denumirea de operații de viramente sau
decontare.
Efectuarea viramentelor fiind posibilă numai prin intermediul conturilor deschise la
bănci, organizarea operațiilor de încasări și plăți este un atribut al operatorului bancar.
În ce privește organizarea operațiilor de plăți și încasări fără numerar, un rol important îi revine
Băncii Naționale a României care are sarcina de a elabora codul normativ și de a concentra la
dispoziția sa și operațiile de viramente ale celorlalte bănci comerciale, devenind astfel centru
unic de decontare al economiei naționale.

4
 Unitățile bancare au sarcina de a participa la activitatea de organizare a plăților și
încasărilor fără numerar, urmărind anumite direcții:
1. să determine pe titularii de conturi în a utiliza cele mai potrivite forme și instrumente de plată,
care să ducă la accelerarea decontărilor;
2. să urmărească modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale și de plăți.
3. urmăresc ca titularii de conturi să efectueze operații fără numerar, cu respectarea strictă a
dispozițiilor legale, a normelor metodologice bancare, evitându-se întârzierea nejustificată a
plaților.
4. perfecționarea în permanență a tehnicilor privind operațiile fără numerar.
Atunci când se înregistrează o epuizare a mijloacelor bănești , agenții economici își pot
continua plățile numai în limita încasărilor. Pentru a asigura o buna “fluiditate” a plăților se
recomanda agenților economici o mai larga utilizare a creditului, ca formă de asigurare cu
anticipație a mijloacelor de plată. Se pot utiliza și instrumentele de plată adecvate cum ar fi:
dispoziția de plată, cecul de decont, scrisoarea de garanție, adeverința de disponibil.
Pentru ca plățile să se desfășoare în condiții optime a plăților și încasărilor fără numerar
între agenții economici, acceptarea plății și depunerea documentelor de decontare, se impune să
se facă în cadrul unor termene dinainte stabilite și care să poată fi urmărite.
În ce privește efectuarea operațiilor de plăți fără numerar, majoritatea au la bază
consimțământul plătitorului, adică al acceptării. Alături de această modalitate de decontare, în
relațiile de plăți dintre agenții economici, se folosește ca formă de asigurare cu anticipație a
plăților, deschiderea de acreditive în favoarea furnizorilor sau eliberarea de scrisori de garanție
plătitorului pe seama creditelor bancare.
Agenții economici au posibilitatea să-și organizeze în condiții mai bune activitatea de
desfacere, facturare și depunere a documentelor, inclusiv activitatea de recepție a mărfurilor,
lucrărilor sau serviciilor, în vederea încasării cât mai repede a contravalorii acestora, contribuind
la accelerarea vitezei de circulație a banilor.
Dezvoltarea băncilor și atragerea treptată a firmelor și persoanelor în cadrul clientelei
băncilor a dus la extinderea și generalizarea celei mai importante simplificări ale relațiilor de
plăți, la generalizarea viramentelor ca modalitate de efectuare a plăților .
Prin existența în cadrul aceleiași bănci a conturilor celor două subiecte ale raportului de plăți,
devine posibilă efectuarea plății printr-o simplă operație scriptică: trecerea sumei într-un cont
(din contul persoanei plătitoare) în alt cont (al persoanei beneficiare).

INSTRUMENTE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR

Un instrument de plată este un dispozitiv și/sau un set de proceduri convenite între un utilizator
de servicii de plată și un furnizor de servicii de plată, care permit transferul fondurilor de la
plătitor la beneficiar.
Există diferite tipuri de instrumente de plată, fiecare cu propriile caracteristici, în funcţie de
mijloacele prin care se realizează plata, suportul fizic al tranzacţiei, de tipurile de relaţii şi de
tranzacţii efectuate între plătitor şi beneficiar.
Numerarul constituie mijlocul de plată cel mai utilizat pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii.
Numerarul se compune din bancnote, monede şi din mijloace similare, folosite ca mijloc direct
de plată şi acceptate pe scară largă în tranzacţii.

5
Mijloace de plată similare cu numerarul pot fi considerate ordinele de plată condiţionate,
dividendele, obligaţiunile la purtător, ordinele poştale, cecurile de călătorie, şi altele.
Transferul fondurilor deţinute în conturi deschise la instituţii de credit, în baza primirii unei
instrucţiuni de plată se realizează prin intermediul mijloacelor de plată fără numerar, respectiv
următoarele instrumentele de plată : transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie
şi bilet la ordin.
Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale
autorizaţie să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă
instrucţiuni băncii sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi
deschise la o singură bancă sau la bănci diferite.
Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important
fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare.

În funcţie de acest criteriu, principalele tipuri de instrumente de plată fără numerar sunt:
 Instrumente de plată de credit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de
plătitor băncii sale pentru a fi procesată,
 Instrumente de plată de debit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de
beneficiar băncii sale pentru a fi procesată.

Din punct de vedere al suportului fizic al plăţii, instrumentele de plată fără numerar pot fi
împărţite în:
 Instrumente de plată pe suport hârtie,
 Instrumente electronice de plată.

Din punct de vedere al canalului de transmitere, instrumentele de plată pot fi transmise letric /
manual sau automatizat prin mijloace de telecomunicaţii.

Cele mai utilizate instrumente de plată fără numerar sunt :

 Transferul credit (ordinul de plată)
 Debitarea directă
 Cardul
 Cecul
 Cambia si biletul la ordin

Transferul credit (ordinul de plată)

Transferul credit este o operaţiune de plată iniţiată de către plătitor, prin care o instrucţiune de
plată este transmisă băncii plătitorului (băncii iniţiatoare), iar aceasta transferă fondurile către
banca beneficiarului (banca destinatară), eventual prin mai mulţi intermediari.
Transferul credit este compus dintr-o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către
plătitor a unui ordin de plată dat unei instituţii de credit de a pune la dispoziţia unui beneficiar o
anumită sumă de bani şi care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată de către
instituţia destinatară.

6
Ordinul de plată reprezintă modalitatea cea mai simplă de efectuare a unei plăţi, respectiv
încasări, constând din transmiterea unei sume de la persoana/entitatea care efectuează plata către
cea care primeşte suma respectivă.
Transferul credit poate fi iniţiat pe hârtie sau în format electronic, dar de regulă procesarea lui se
realizează electronic.
Ordinul de plată se editează de BNR sau bănci potrivit unor standarde stabilite de BNR. Pe fața
formularului, informațiile sunt grupate în mai multe zone (spații pentru informații), iar pe verso
sunt rezervate spații pentru băncile intermediare privind confirmarea acceptării.
Un OP se consideră acceptat de către instituția destinatară:
- la recepția sa de la emitent, în cazul în care între emitent și instituția destinatară
există un acord în acest sens în vigoare la momentul recepției, inclusiv cu privire
la procedura de înregistrare a momentului recepției
- în momentul în care instituția destinatară a înștiințat emitentul privind acceptarea;
- în momentul în care instituția destinatară a debitat contul emitentului;
- în momentul în care a creditat contul beneficiarului;
- în momentul în care a comunicat beneficiarului că are dreptul să utilizeze
fondurile provenite în urma acceptării OP-ului respectiv;
- în momentul în care instituția destinatară a utilizat fondurile pentru acoperirea
unei datorii a beneficiarului față de aceasta sau le-a folosit în conformitate cu
hotărârea unei instanțe judecătorești ori a unei alte autorități competente.
În cazul în care un OP recepționat este refuzat de către instituția destinatară, aceasta este obligată
să transmită emitentului o comunicarea de refuz a executării OP-ului, inclusiv motivul
refuzului.1

Debitarea directă
Debitarea directă este un transfer iniţiat de beneficiar (banca destinatară) prin intermediul băncii
sale, după încheierea unui acord în acest sens între beneficiar şi plătitor (banca iniţiatoare).
Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate frecvent în cazul plăţilor periodice, cum ar fi
facturile de utilităţi publice, în condiţiile unui acord prealabil cu plătitorul.
Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate şi în cazul plăţilor ocazionale, când plătitorul
autorizează o plată individuală.

Cardul
Cardul emis de o instituţie de credit este un instrument de plată electronică, respectiv un suport
de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să
folosească disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul
cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de
emitent în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multor operaţiuni.
Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacţii,
spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie (o singură tranzacţie), iar transmiterea
informaţiilor financiare se realizează electronic.

1
Nedelescu Mihai, Stănescu Cristina, Monedă, Editura Pro Universitaria, București, 2015, pp. 159-160

7
Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii, precum tipul suportului fizic de informaţii,
tipul contului de card, funcţiile realizate, tipul instituţiei care emite cardul, aria geografică de
utilizare şi altele.
Operaţiuni care pot fi efectuate prin intermediul cardului:
 retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar
sau ATM (Automated Teller Machine), de la ghişeele emitentului/instituţiei acceptante
sau de la sediul unei instituţii;
 plata bunurilor achiziţionate şi a serviciilor prestate de comercianţii acceptanţi şi/sau
emitenţi (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei
mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi
furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către administraţiile publice,
reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul terminalelor POS
(Point-of-Sale), ATM sau prin alte medii electronice;
 eliberare de numerar la comerciant (cash back) - operaţiune de retragere de numerar,
limitată ca valoare şi număr de tranzacţii de către emitentul cardului, efectuată
întotdeauna împreună cu o tranzacţie de plată la dispozitivele POS ale comercianţilor,
 transferurile de fonduri.

Cecul
Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane:
trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
Instrumentul este creat de către trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o
societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care joacă rolul de tras, să plătească la
prezentare o sumă determinată beneficiarului, care poate fi trăgătorul sau o altă persoană.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest
instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl
plăteşte.
Fiind un instrument pe suport hârtie, cecul este instrumentul de plată fără numerar cel mai
costisitor de procesat şi decontat, de aceea furnizorii de servicii de plăţi caută soluţii pentru
reducerea costurilor prin dematerializarea procesului de compensare şi decontare – prin
trunchierea cecurilor, în care este procesată doar imaginea electronică a cecului – sau prin
promovarea utilizării altor instrumente, precum plăţile prin carduri.

Cambia şi biletul la ordin

Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constata
obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau cu o scadenţă fixata, beneficiarului sau
la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.
Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării
sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de
creditor care dă ordin debitorului sau numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată
în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.
Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul
creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul şi beneficiarul. Titlul este creat de

8
subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la
un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de
creditor.
Funcțiile cambiei și ale biletului la ordin:
- Funcția de instrument de plată. Prin intermediul acestor titluri de credit se sting
creanțe.
- Funcția de instrument de credit. Aceste documente reprezintă instrumente de
amânare a plății până la scadență atât pentru debitor cât și pentru tras. De
asemenea, funcția apare și pentru beneficiarul instrumentelor de credit, acesta
putând lichidiza titlul și obține suma înainte de scadență prin scontarea sau
forfetarea acestora;
- Funcția de instrument de garantare. Beneficiarul poate utiliza aceste efecte de
comerț aflate în portofoliul său ca și garanții asiguratorii pentru creditele solicitate
de la diverse instituții bancare.

Acceptarea cambiei
Prezentarea cambiei pentru acceptare (care nu poate fi condiționată) se face numai la domiciliul
(sediul) trasului în orice moment până la data scadenței. La data scadenței nu se mai poate
solicita acceptarea ci doar plata.
Deși trasul are ordin din partea trăgătorului să efectueze plata, acest ordin nu-l implică pe tras
practice cu nimic. Trasul devine obligat din punct de vedere cambial numai în momentul în care
acesta acceptă cambia.2

2
Idem, pp. 162-165

9
 Bibliografie/Webografie

1. Nedelescu Mihai, Stănescu Cristina, Monedă, Editura Pro Universitaria, București,

2015
2. https://www.bnr.ro
3. https://www.educatiefinanciara.info
4. https://www.contzilla.ro
5. https://www.bnm.md/ro

10