2.

TRANSFERURI ELECTRONICE DE FONDURI

Informatia a devenit o resursa esentiala pentru dezvoltarea societatii moderne, care antreneaza o
crestere continua a volumului si diversitatii informatiilor prelucrate si care utilizeaza tehnologia
informatiei si a comunicatiilor, trasaturi care au condus la conceptul de societate informationala.
Aceasta societate reprezinta o noua etapa a civilizatiei umane, care implica folosirea intensiva a
informatiei cu un impact economic si social deosebit.
Transferul electronic de fonduri este un ansamblu de tehnici informatice, electronice,
telemetrice, care permite schimbul de fonduri intre parteneri, prin intermediul bancilor si a unor sisteme
speciale de transfer, intr-un timp foarte scurt. Inca din deceniul 1960-70 au aparut unele inovatii
tehnologice care permiteau legaturi intre locatii foarte indepartate de pe glob, ceea ce a permis aparitia
mai intai a transferului electronic de fonduri si apoi a platilor electronice. In locul instrumentelor de
plata clasice au inceput sa circule mesaje privind platile, cu informatiile necesare referitoare la moneda,
suma, parteneri, banci, precum si alte informatii specifice. Modalitatea electronica de transfer al
fondurilor a determinat si anumite modificari organizatorice in cadrul bancilor prin crearea de
compartimente specializate in transferuri de fonduri, carti de plata, plati catre persoane fizice, aparitia
unor noi servicii bazate pe aplicatii bancare electronice.
Din considerente privind riscurile pe care le implica dar si din ratiuni practice, transferurile
electronice interbancare se diferentiaza, in primul rand, in functie de valoarea transferurilor, astfel:
transferuri de valori mari (SWIFT si TARGET); transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union,
MoneyGram).

2.1 Transferuri de valori mari

Experientele care au avut loc au condus catre un prag de 90 la 10, conform caruia tranzactiile de
mare valoare sunt considerate cele care printr-un numar ce reprezinta 10% din totalul instructiunilor se
refera la 90% din totalul sumelor transferate si, in mod complementar, celelalte tranzactii care reprezinta
90% din instructiuni si 10% din valoare sunt denumite de mica valoare. Deosebit de denumire,
elementul principal este riscul diferit pe care aceste transferuri il implica si implicit costurile diferite
determinate de securitatea sistemului. Transferul de mare valoare este o notiune care acopera nu numai
valoarea unitara mare dar si pe acela de transfer urgent si este specific transferurilor interbancare (pe
plan intern si in strainatate in valute convertibile). Studiul relatiei dintre valoarea si numarul
transferurilor intr-un mediu economic statistic conduce la concluzia ca cu cat valoarea unui transfer
creste cu atat scade frecventa aparitiei acestuia.

2.1.1 Procedeul SWIFT

Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalitati in functie de
tehnologia de comunicatii folosita in perioada respectiva. Prima modalitate a fost transferul letric (prin
posta) al documentelor de plata prin reteaua mijloacelor de transport folosita – masina, tren, avion. In
practica bancara, acest tip de transfer este cunoscut sub abrevierea MT (Mail Transfer) sau AMT (Air
Mail Transfer). Dupa descoperirea telegrafiei s-a introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph
Transfer) care se foloseste si astazi pe plan intern. Prin acest procedeu s-a trecut la circulatia informatiei
sub forma de mesaj in locul documentelor pe suport hartie. Progresele din informatica si comunicatii au
permis aparitia transferului SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication),
cel mai modern si rapid sistem cunoscut, de origine europeana, dar care are retele pe plan mondial.
SWIFT s-a infiintat in 1973, in Belgia, ca o societate privata pe actiuni, non profit, prin
participarea a 239 de banci din 15 tari. Scopul acestei companii era de a oferi institutiilor financiare din
intreaga lume, servicii de transfer rapid de fonduri pe o baza standardizata. La sfarsitul anului 2000 la
SWIFT erau conectate 192 de tari cu peste 3000 de banci membre si 7125 de utilizatori care au transmis
1,3 mild. mesaje. Bancile romanesti (BRD, BCR, BA si BRCE) au aderat la SWIFT, ca membre, in
1992 iar in prezent sunt 25 de banci membre si 13 de banci utilizatoare (banci care nu sunt membre
SWIFT dar care lucreaza prin intermediul bancilor membre). Din totalul transferurilor de fonduri
efectuate de tarile europene prin SWIFT, Romania detinea la finele anului 2002 o cota de piata de 6%.
SWIFT are o retea structutata pe patru nivele: primul nivel are trei centre de procesare, la
Bruxelles (Belgia), Amsterdam (Olanda) si Capple Town (SUA); al doilea nivel cuprinde zece centre
regionale (centre de comutare), raspandite pe tot globul, care colecteaza mesajele de pe o anumita zona
geografica si le transmit la unul din centrele de procesare: al treilea nivel se refera la ordinatoarele cu rol
de supraveghere la nivelul fiecarei tari (concentrator national) care mentin legatura cu membrii si
afiliatii retelei (in tarile cu un volum mai mare de mesaje sunt mai multe concentratoare nationale ca de
ex. 4 in SUA, 3 in Anglia, 2 in Franta) ; si al patrulea nivel include terminalele instalate la bancile care
au aderat la SWIFT. Bancile din Romania transmit si primesc mesaje prin centrul regional de la Viena.
Utilizatorii care transmit sau primesc mesaje nu pot dialoga direct, ci numai prin centrele regionale si
cele de procesare.
Pe plan international, activitatea SWIFT se bazeaza pe brosura nr. 457/1990 “Ghidul privind
Transferurile de Fonduri Interbancare Internationale si Compensatiile” elaborata de Camera
Internationala de Comert si pe Standardele Internationale emise de International Organization for
Standardization care stabilesc reguli obligatorii privind elaborarea si transmiterea mesajelor,
responsabilitatile partenerilor si ale companiilor de transfer. Intr-un transfer electronic de fonduri,
instrumentele de plata care contineau informatiile-bani sunt inlocuite cu mesaje electronice, care contin
acelesi informatii obligatorii: platitorul, banca expeditoare, banca destinatara (ambele cu nume, adresa,
cod), suma tranzactiei, valuta, data la care se face plata, beneficiarul, obiectul platii si instructiuni de
acoperire a platii (transferul efectiv al fondurilor, disponibilitati ale bancii emitente la banca destinatara,
linie de credit, acreditiv import etc). Aceste informatii sunt cifrate dupa anumite algoritme, cunoscute de
ambele banci, care trebuie sa asigure securitatea transferului.
In prezent sunt cunoscute 7 algoritme de codificare, bazate pe chei private si publice, cel mai
performant fiind RSA creat de unele companii din SUA. Din anul 2004, SWIFT a introdus un nou
model FIN ISO de codificare si validare, fiind considerat mai rapid. Mesajele SWIFT sunt clasificate in
9 categorii, reprezentand peste 120 de tipuri de mesaje, astfel:
1. Customer Payments & Checks;
2. Financial Institution Transfer;
3. Treasury Markets-Foreign Exchange;
4. Collections & Cash Letters ;
5. Securities Markets;
6. Precious Metals & Sindications
7. Documentary Credits & Guarantees;
8. Travellers Checks;
9. Cash Management & Custumer Status
Reteua SWIFT este accesibila non stop prin linii telefonice speciale cu partenerii de retea iar
mesajele asigura trei tipuri de operatiuni: transferuri de credit prin ordine de plata care sunt cele mai
numeroase, confirmari de schimb valutar si tranzactii cu titluri. Prin reteaua SWIFT se fac si
transferurile on-line internationale sau locale. Schema de transmitere a mesajelor SWIFT se prezinta in
schema 1.
 Schema 1 Transmiterea mesajelor SWIFT

Fluxul operatiilor de transmitere, validare si autorizare este urmatorul:

- operatorul de la banca conectata la retea introduce mesajul in terminal, potrivit unui format
standard (ecran preformat) si tipului de instrument de plata (ordin de plata, confirmare tranzactie
valutara, deschidere acreditiv etc) si il plaseaza intr-un fisier de asteptare;
- operatorul controlor verifica mesajul si il trece in fisierul de plecare;
- ordinatorul bancii emitente verifica mesajul din punct de vedere al completarii datelor
prevazute si il transmite la concentratorul national de care apartine expeditorul;
- concentratorul national verifica formal mesajul (completarea datelor) si il retransmite la centrul
de comutare de care apartine;
- centrul de comutare valideaza mesajul si il transmite la centrul de procesare de care apartine;
- centrul de procesare autoriza tranzactia, inregistreza datele acesteia si transmite mesajul de
plata la centrul de procesare al beneficiarului (daca ambii parteneri sunt la acelasi centru de procesare,
autorizarea se transmite centrului de comutare);
- centrul de procesare de care apartine beneficiarul transmite mesajul la centrul de comutare, iar
acesta il retransmite la concentratorul national si apoi la terminalul beneficiarului.
In cazul in care banca destinatara nu poate efectua plata, aceasta trebuie sa instiinteze in aceiasi
zi banca emitenta si sa returneze fondurile primite. Potrivit normelor internationale, banca emitenta
raspunde de elaborarea corecta a mesajului si de asigurarea la timp a fondurilor de plata, banca
destinatara de efectuarea platii conform instructiunilor primite, iar compania de transfer de transmiterea
mesajelor intre bancile partenere.
Transmiterea mesajelor in sistem SWIFT se poate realiza in unul din urmatoarele regimuri:
normal sau ordinar, adica mesajele se transmit in ordinea introducerii in sistem; urgent, adica inaintea
celorlalte mesaje din regimul normal; sistem, mesaje cu circuit limitat pentru transmiterea unor
informatii cu caracter general numai membrilor SWIFT. Transferurile de fonduri prin sistem SWIFT
sunt destul de apreciate de utilizatori, datorita urmatoarelor avantaje:
Siguranta in functionare. In acest sistem toate operatiunile sunt computerizate de la expeditor la
destinatar si transferurile se executa automat. Programele de transmisie au detectori de erori, deci
elimina posibilitatea aparitiei acestora iar mesajele sunt codificate. Standardizarea mesajelor elimina
interpretarea gresita a acestora si reduce aproape la zero unul din riscurile cele mai frecvente.
 Rapiditate. Timpul de transmise este de cateva secunde, deci aproape in timp real. Anumite
decalaje de timp se datoresc numai diferentei de fus orar intre bancile partenere. Acesta este considerat
avantajul cel mai important in sistemul de plati si de multe ori rapiditatea este mai mare la transferurile
externe bazate pe SWIFT decat la cele interne care folosesc alte sisteme.
Costuri scazute. Costurile sunt, in medie, de pana la 1$ pentru un mesaj, fata de 30$-50$ prin
telex. Acestea sunt diferentiate in functie de urgenta si confirmarea mesajului, dar raman foarte
avantajoase. Acesta este un motiv pentru care, in unele tari, sistemul SWIFT este folosit si la transmisia
mesajelor interne pentru decontari multilaterale si compensari.
Fiabilitatea. Functionarea sistemului este asigurata 24 de ore din 24 si 7 zile pe saptamana din 7,
fiind deci accesibil in orice moment.
Institutiile financiare internationale folosesc, de asemenea, SWIFT-ul in transferurile de fonduri
iar mai recent prin acest sistem se realizeaza decontarile intre bancile centrale din comunitatea
europeana participante la euro.

2.1.2 Procedeul TARGET

Introducerea monedei unice euro a determinat si adoptarea unui procedeu unic de plati intre tarile
din zona euro, care a fost proiectat sa raspunda cerintelor de politica monetara ale Bancii Centrale
Europene si care sa fie conectat la sistemele nationale de plati din tarile membre. Acest procedeu este
cunoscut sub numele de TARGET (Transeuropean Automated Real-Time Gross-Settelment Express
Transfer) si are ca scop sa asigure efectuarea platilor intre bancile centrale europene, pe baza bruta si in
timp real, indiferent de sistemul folosit in fiecare tara si minimizarea riscului de neplata pana aproape la
disparitie. Procedeul a fost initiat in 1995 de Institutul Monetar European devenit ulterior Banca
Centrala Europeana si a devenit operativ in ianuarie 1999 prin participarea bancilor centrale din tarile
membre si prin acestea institutiile de credit supravegheate de bancile centrale. Participarea la TARGET
este reglementata prin Directiva de Coordonare Bancara 2002/12/EU a Parlamentului European si
Consiliului European din 20 martie 2000.
Structura TARGET. Procedeul TARGET se bazeaza pe decontarea bruta in timp real (RTGS) la
care sunt conectate sistemele nationale interne (RTGS) din tarile membre. Structura TARGET este de
tip descentralizat care cuprinde: sistemele nationale cu decontare bruta in timp real din tarile membre;
mecanismul de supraveghere al Bancii Centrale Europene; reteaua de interconectare intre bancile
centrale. Procedeul proceseaza numai tranzactiile in euro. In esenta, sistemul TARGET coordonat de
Banca Centrala Europeana este un sistem in care platile se fac pe baza bilaterala intre bancile centrale.
Banca Centrala Europeana nu se implica in sistemul de plati, dar dispune de un sistem de control care
asigura inchiderea zilei de lucru intr-o pozitie finala si irevocabila. Rolul principal revine bancilor
centrale nationale care colecteaza mesajele de plata de la participantii interni si le transmite numai in
limita fondurilor disponibile ale acestora si a facilitatilor de creditare acordate.
Participantii directi la transfer sunt bancile si institutiile de credit interne. Bancile centrale pot
autoriza si alte institutii sa participe la sistem ca departamentele de trezorerie ale statelor membre, casele
de compensatii si institutiile de decontari, firmele de investitii financiare, alte institutii din sectorul
public care pot deschide conturi clientilor, toate autorizate si supravegheate de banca centrala sau alte
autoritati recunoscte in domeniu. Criteriile de admitere ale participantilor directi se refera la capacitatea
financiara adecvata a institutiei, numarul minim de tranzactii, infrastructura tehnica neceasara potrivit
nivelului standard si aprobarea bancii centrale. Deosebit de aceste institutii interne, mai pot fi si
participanti din alte tari (la distanta) care doresc sa participe la sistemul de decontare bruta fara sa
dispuna de un sediu in tara respectiva. Bancile centrale ale tarilor gazda trebuie sa trateze asemenea
cereri in mod similar cu cele ale institutiilor locale, inclusiv accesul la credite pe parcursul zilei si alte
facilitati de decontare cu conditia ca riscurile pentru participantii de la distanta sa nu fie mai mari decat
ale participantilor locali. Asemenea cazuri sunt insa destul de putine.
Procedeul TARGET administreaza, aproape in exclusivitate, numai platile de mare valoare care
se transmit intre participanti, fara a exista limite inferioare sau superioare. In concluzie, in cadrul
TARGET se deruleaza urmatoarele tipuri de operatiuni, reprezentand de regula transferuri de credit:
- plati directe conectate cu operatiunile bancilor centrale din eurosistem;
- decontarea soldurilor pentru sistemele de plati de valori mari;
- plati interbancare si plati comerciale.
Platile cu amanuntul care nu necesita o viteza de executie prea mare sunt procesate de alte
sisteme europene de transfer de fonduri care au si costuri mai mici ca Euro-giro si altele.
Arhitectura proiectului cuprinde o componenta tehnica si o conceptie de interconectare a bancilor
centrale cu Banca Centrala Europeana printr-o retea de comunicatie numita Interlinking prin care se
schimba mesajele de plati. Totodata, bancile centrale dispun de o componenta Standard Interlinking care
asigura transformarea mesajului din standardul intern in cel comunitar. Structura si modul de functionare
a procedeului TARGET se prezinta in schema 2.
Schema 2 Operatiuni de plati prin TARGET

Fluxul operational al platilor cu decontare bruta in timp real este urmatorul:

- institutia de credit initiatoare transmite mesajul de plata (credit transfer) codificat catre banca
centrala din tara sa (banca A);
- banca centrala A (emitenta) autentifica mesajul transmis de institutia de credit initiatoare
(decodifica, verifica codul bancii), valideaza plata (verifica existenta disponibilului in cont sau a
creditelor aferente, inscrierea informatiilor necesare si respectarea standardelor interne), formateaza
mesajul conform standardelor comunitare si il transmite prin reteaua de comunicatii bancii centrale B;
totodata, debiteaza contul bancii initiatoare si crediteaza contul interlinking-banca B;
- banca centrala B (banca receptoare) verifica aspectele de securitate ale mesajului, apartenenta
bancii destinatare ca participanta la sistemul RTGS si retransmite mesajul de plata institutiei de credit
destinatare; totodata, debiteaza contul interlinking-banca A si crediteaza contul bancii destinatare;
- banca destinatara trebuie sa confirme, in interval de 30 minute, bancii initiatoare decontarea
platii.
Principiul care sta la baza decontarilor in spatiul euro este asigurarea integrala a disponibilului la
nivelul bancilor centrale nationale. Sistemul TARGET functioneaza fara rezerve minime obligatorii
preconstituite, fara facilitati de descoperit de cont pe parcursul zilei sau facilitati prin acorduri de
rascumparare (repo). Toate aceste facilitati se asigura in cadrul sistemelor nationale de plati conectate la
sistemul TARGET. Mecanismul asigura decontarea finala pe baza resurselor existente la bancile
initiatoare sau cele centrale nationale, astfel ca niciodata contul bancii destinatare nu poate fi creditat
inainte de debitarea contului bancii initiatoare. Transferurile de fonduri sunt neconditionate si
irevocabile.
Mecanismele de asigurare a lichiditatii la nivelul bancilor centrale nationale sunt diferite,
incepand cu “linia de asteptare”, apoi imprumuturile pe piata, creditele pe parcursul zilei de la banca
centrala si creditele “overnight”. In unele tari, creditele pe parcursul zilei se acorda in limita
disponibilitatilor participantului la banca centrala, iar in altele pe baza unor aranjamente de vanzare a
sumei respective si de rascumparare pana la sfarsitul zilei. O particularitate o prezinta faptul ca aceste
credite pe parcusul zilei in cadrul sistemelor nationale conectate la sistemul TARGET se acorda fara
dobanda. In mod exceptional, bancile din afara zonei euro care finanteaza tranzactii in zona pot participa
la sistemul TARGET pe baza unor conturi de decontare deschise la bancile centrale, platile facandu-se
in limita soldului creditor, si nu beneficiaza de facilitatile oferite bancilor comunitare.
Orarul sistemului este 07:00 AM – 06:00 PM, ora Europei Centrale. Platile intre participantii
directi se pot efctua numai pana la ora 05:00 PM, dupa aceasta ora urmand sa se faca numai transferuri
de lichiditati denominate in euro, atat pe plan intern cat si extern. Bancile interconectate trebuie sa ia
masuri asiguratorii ca toate tranzactiile sa fie procesate inainte de inchiderea sistemului TARGET.
Politica de tarifare urmareste acoperirrea integrala a costurilor, inclusiv cele legate de creditele
pe parcursul zilei. Ca urmare, tarifele practicate de bancile centrale nationale trebuie sa fie apropiate,
eliminandu-se concurenta neloiala. Tarifarea se bazeaza pe numarul mesajelor, fiind diferentiata de la
0,80 euro/mesaj (peste 1000 mesaje/luna) la 1,75 euro/mesaj (pana la 100 mesaje/luna). Orientarea este
catre reducerea tarifelor, dar aceasta nu trebuie sa afecteze siguranta platilor. Politica de comisioane
urmareste ca institutiile de credit sa nu utilizeze alte mecanisme mai putin sigure si sa produca
perturbatii pietei unice monetare.
In anul 2002, sistemul TARGET a procesat 64,5 mil. plati interne si transfrontaliere in valoare
totala de 395 trilioane euro, din care cca. 96% au fost tranzactii interbancare si diferenta operatiuni
directe ale clientilor. In acelasi an TARGET avea cca. 5000 de participanti si cca. 40.000 sucursale
bancare, cuprinznd aproape toate institutiile de credit din UE. Se poate aprecia ca TARGET a devenit
cel mai mare sistem de transferuri din lume.

2.2 Transferuri de valori mici

Transferurile rapide de fonduri au patruns si in sfera paltilor de mica valoare conducand la
aparitia mai multor modaliatati, dintre care cele mai cunoscute sunt EUROGIRO si WESTERN
UNION/MONEY GRAM.
Procedeul EUROGIRO
EUROGIRO este o forma de transfer de fonduri pe plan international, intre organizatii postale,
dar sunt acceptate si institutii de credit si alte organizatii interesate in astfel de transferuri. EUROGIRO
a fost creat in 1990 pornind de la apreciatele servicii financiare postale si de la traditia de lunga durata
dintre unitatile postale de a lucra dupa standarde comune cu scopul de a asigura servicii competitive in
domeniul platilor transfrontaliere si a transferurilor de cont. EUROGIRO are o retea proprie de plati
electronice, Euro Giro Network, si este prezent in peste 200 de tari din Europa, Asia si America de Nord
si Sud. Astazi reteaua este formata pe langa organizatiile postale si din banci comerciale si institutii de
credit.
Arhitectura. EUROGIRO este format dintr-un modul central cu o retea internationala de
transmitere/receptie a mesajelor si mai multe module locale cu retele locale. Componenta principala este
cea locala care dispune de terminale, o retea locala, un centru intern de procesare si management la
distanta, un centru pentru mesaje transmise prin internet si echipammente modem de lansare in reteua
internationala EOROGIRO. Modulul local proceseaza o gama variata de produse pentru care exista cate
o interfata pentru fiecare produs. Arhitectura unui modul local se prezinta in schema 3.

Schema 3 Modulul local EUROGIRO

Tranzactiile se realizeaza electronic iar mesajele sunt codificate si autentificate pentru a nu

permite unei terte parti sa citeasca sau sa schimbe vreo informatie. Capacitatea unui modul local este
apreciabila, de cca. 200.000 informatii zilnic. Pentru cresterea operativitatii, mesajele de acelasi fel se
trimit la destinatie in asa zise “plicuri electronice”, adica un grup de mesaje care poarta un cod special al
sistemului local iar la intrarea in reteua EUROGIRO primeste un alt tip de cod, ceea ce asigura o
securitate destul de buna. Toate tranzactiile se transmit in euro, dar sistemul dispune de echipamente
care asigura la destinatie conversia in moneda solicitata.
EUROGIRO asigura mai multe tipuri de produse si servicii de transferuri de fonduri, dupa cum
urmeaza:
- transferul de credit (credit transfer), care dureaza intre 2 si 4 zile si care prezinta o varietate de
moduri de transmitere;
- transferul urgent de fonduri (1zi);
- ordine de plata uzuale, cu o durata de 5 zile;
- transferuri de fonduri catre conturile bancare ale non membrilor;
- livrare contra numerar cu ramburs (produsele sunt expediate prin posta si sunt eliberate
destinatarului numai contra numerar);
- servicii diverse de decontare in euro;
- ordine de plata prin telefon;
- plati pentru pensii.
EUROGIRO functioneaza si in Romania prin Banc Post si Posta Romana. Transferurile se fac
numai intre membrii EUROGIRO potrivit standardelor internationale folosite de acest sistem.
Procedeul WESTERN UNION si MONEY GRAM
Transferurile rapide de fonduri au patruns si in domeniul serviciilor pentru populatie (retail
banking). Pe plan international, transferurile rapide au fost determinate de circulatia fortei de munca din
tarile mai putin dezvoltate catre cele avansate, de plecarea la studii a tinerilor si de extinderea relatiilor
intre familii. Majoritatea acestor fonduri se transfera de catre persoanele care lucreaza, temporar, in alte
tari. Acestea sunt persoane cu venituri modeste, care nu au conturi in banca si care doresc ca economiile
lor sa ajunga cat mai repede la famiile din tara de resedinta. Pentru asemenea situatii exista firme
specializate care ofera servicii de transfer rapid de fonduri in tot cursul anului, dintre care cele mai
renumite sunt Western Union si MoneyGram din SUA. Aceste firme au pus la punct un sistem
operational care are urmatoarele caracteristici.
Infrastructutra. Procedeul se bazeaza pe un centru informatic international, Centrul Operational,
unde se proceseaza toate tranzactiile si un sistem de calculatoare in reteaua de agenti interconectate cu
Centrul Operational prin intermediul caruia se pot efectua transferuri intre agentii indiferent de tara in
care se afla, precum si transferuri intre agentii din aceiasi tara. Agentii din retea sunt de regula banci si
institutii financiare, dar pot fi si oficii postale, agentii de turism, case de schimb valutar si alte entitati
agreate de compania de transferuri.
Operatiuni. Sub aspect operational, avem de a face cu un serviciu prin care se transfera bani intre
doua persoane fizice si se elibereaza sumele destinatarilor de catre agentii din retea. Suma maxima
pentru o tranzactie este de 10.000 USD dar nu mai mult de 20.000 USD pe zi in cazul in care aceiasi
persoana face mai multe tranzactii. Pentru tranzactiile intre 1.000 USD si 10.000 USD trebuie sa se
obtina autorizarea vocala a Centrului Operational de catre agentul care efectueaza serviciul. Pentru a se
asigura securitatea operatiunilor, fiecarui agent i se atribuie un numar de identificare si un PIN,
informatii care sunt cunoscute numai de personalul autorizat sa efectueze tranzactii din cadrul agentului
respectiv. Eliberarea banilor se face pe baza actului de identitate al beneficiarului. Daca acesta nu are act
de identitate se poate folosi metoda unei intrebari test lansate de expeditor la care beneficiarul trebuie sa
dea raspunsul exact.
Clienti. Acestia sunt numai persoane fizice care se afla in relatii personale unii cu altii sau cu
diverse institutii (invatamant, unitati financiare, diverse companii) fata de care au anumite obligatii
banesti. Sub aspect statistic, clientii se pot grupa astfel: familii – transferuri intre membrii de familie, in
special transferurile efectuate de catre cei care lucreaza in strainatate; turisti - care in anumite situatii pot
primi bani din tara de resedinta; studenti – care pot primi bani pentru cheltuieli de scolarizare; reporteri
aflati in strainatate – care pot primii salarii si alte fonduri pentru cheltuieli curente; si alte categorii mai
putin numeroase.
Avantaje. Avantajele sunt in primul rand pentru clienti, dar nu trebuie neglijate nici cele pentru
agenti. Avantajele pentru clienti constau in: rapiditatea in operare, maximum 10 minute; siguranta si
confidentialitate; comoditate in utilizare, in sensul ca nu este necesara deschiderea unui cont; existenta
unei retele largi de agenti; posibilitatea de a ridica banii de la oricare agent si nu numai de la cel
nominalizat; sumele sunt disponibile imediat ce clientul se prezinta la un agent; posibilitatea transmiterii
in afara de bani si a unui mesaj scurt. Pentru agenti, avantajele consta in comisioane, cresterea
numarului de clienti, realizarea de publicitate interna si externa (includerea agentului in baza de date a
sistemului si posibilitatea accesarii acestuia de catre orice alt agent).
Fluxul operational se bazeaza pe un centru unic de procesare si o retea de agenti care fac
operatiuni de primiri de sume de la persoanele emitente, transferuri de fonduri si eliberari de numerar
persoanelor destinatare. Toate operatiunile se efectueaza direct de unitatile operative ale bancilor care
intra in contact cu Centrul Operational din strainatate, deci in mod descentralizat, ceea ce contribuie la
cresterea operativitatii. Fluxul operational, respectiv de primire a sumelor, de transmitere a acestora si de
plata se prezinta in schema 4.

Schema 4 Fluxul operational

 La transmitere:
- ordonatorul (clientul) se adreseaza unui agent pentru un transfer de bani in tara de resedinta sau
in alta tara si completeaza un formular tip (ordonator, suma, beneficiar, tara si localitatea de destinatie)
si plateste valoarea nominala a transferului plus comisionul;
- agentul incaseaza suma de la ordonator;
- operatorul introduce datele tranzactiei in sistemul de transmisie;
- tranzactia se prelucreaza si se transmite un numar de referinta;
- ordonatorul primeste o copie a formularului cu numarul de referinta;
- ordonatorul contacteaza beneficiarul si ii comunica numarul de referinta.

La primire:
- beneficiarul se adreseaza unui agent si completeaza un formular tip pentru ridicarea banilor
(numele ordonatorului, datele de identificare a beneficiarului si numarul de referinta);
- operatorul agentului platitor acceseaza sistemul pe baza numarului de referinta, identifica
operatiunea si compara datele de pe formular cu cele de pe calculator si daca nu sunt deosebiri
proceseaza operatiunea asteptand codul de plata;
- operatorul primeste codul de autorizare a platii de la Centrul Operational;
- clientul primeste banii si o copie de pe formular cu mentiunea efectuarii platii si numarul de
referinta;
- operatorul comunica Centrului Operational efectuarea platii si operatiunea se inchide.
Agentii sunt obligati ca in afara de tehnica internationala de lucru sa respecte si prevederile
legale interne cu privire la transferurile valutare, in cazul tarii noastre Regulamentul Valutar nr. 1/2004
emis de Banca Nationala a Romaniei. Cel mai mare volum de transferuri valutare pentru persosne fizice
se realizeaza de companiile americane Western Union si MoneyGram.
Western Union a fost infiintata in 1851 si este una din cele mai vechi si renumite companii
americane. In 1870 compania a creat prima modalitate de transfer rapid a fondurilor pe distante mari, a
introdus primul telegraf la New York si a utilizat pentru prima data telexul in anii ’50. In prezent,
Western Union este o companie subsidiara a First Data Corporation din SUA. Western Union a creat in
1990 o filiala pentru servicii financiare Western Union Financial Services care are un departament
Western Union Money Transfer pentru transferuri rapide de bani in orice tara. Western Union avea la
sfarsitul anului 2001 o retea de 361 de agenti in 189 de tari cu peste 110.000 de locatii active
(tranzactii).Western Union mai are si unele produse ca Will Call, Quik Collect, Quick Pay, Quick Cash
care sunt variante de plati rapide specifice unor produse.
MoneyGram International Ltd. MoneyGram este o companie formata din MoneyGram Payment
Systems Inc. si Thomas Cook Group Ltd., ambele firme de referinta din SUA, specializate in transferuri
rapide de fonduri si diverse servicii financiare. Structura actionariatului s-a schimbat continuu, in anii
’80-90 apartinea grupului American Express iar in prezent prin cotarea la bursa din New-York
actionariatul s-a diversificat. Reteua MoneyGram cuprinde peste 25.000 de locatii active din peste 120
de tari.
Transferurile MoneyGram se fac numai in USD, astfel ca orice valuta se schimba in USD dar la
un curs folosit de firma, de regula cel pentru cecurile de calatorie din ziua respectiva. Pentru transfer se
plateste o taxa de catre clientul care trimite banii si care se imparte intre agentul expeditor, agentul
destinatar si MoneyGram. Ca urmare, la eliberarea numerarului in valuta nu se mai percepe comision.