Curs 9 SEP

SISTEME ELECTRONICE DE PLĂTI TEMA 9-MAE AN I
TRANSFERUL ELECTRONIC DE FONDURI

1) TRANSFERUL ELECTRONIC DE FONDURI
Noțiunea de afacere electronică sau e-business trebuie delimitată de E-commerce
pentru că poate implica transferul de fonduri, transfer electronic
de date, sisteme automatizate de management şi sisteme de
colectare automată a datelor.
Industria tehnologiei informaţiei privește activităţile de
e-commerce sau tranzacţiile comerciale ca o particularitate a e-
business. E-business înseamnă:
Transfer electronic de fonduri,
CSM1- Content storage management -sisteme de management de conținut de
date (managementul lanţului de aprovizionare),
e-marketing (e-marketing), sau marketing on-line,
procesarea tranzacţiilor on-line
schimb electronic de date (Electronic Data Interchange / EDI).
E-commerce sau e-commerce este o parte din e-business pentru că domeniul de
aplicare al e-business este mult mai larg.
În plus faţă de reţeaua www, e-commerce necesită de asemenea, o bază de date sau
tehnologii de baze de date, e-mail sau poştă electronică şi alte forme de tehnologie
(sisteme de livrare), precum şi instrumente pentru e-plată.
E-commerce a fost introdusă pentru prima dată în 1994, când primul banner-
electronic a fost utilizat cu scop de promovare şi publicitate într-o pagina web.
O plată presupune întotdeauna un transfer de fonduri, dar un transfer de fonduri nu
este întotdeauna o plată.
Plăţile electronice sunt transferuri de fonduri iniţiate de o mare varietate de
instrumente de plată, cum ar fi cardurile, cecurile electronice, ordinele, sau instrucţiunile,
de plată sau transfer electronice, prin tranzacţii care au loc la variate terminale de plată
reale, fixe sau mobile, sau virtuale, şi sunt destinate achitării contravalorii unui produs sau
serviciu care a fost achiziţionat.
Așa cum am arătat în cursurile anterioare, procesarea unei plăți este divizată în doua
faze majore: autorizarea si decontarea (transferul).
Autorizarea verifica atât disponibilitatea si activarea cardului de credit, cât si
disponibilitatea unui credit suficient pentru efectuarea tranzactiei.
Transferul presupune transferul banilor din contul clientului în contul comerciantului.
Pașii sunt următorii:
1) Clientul decide sa faca o achizitie de la un comerciant (online- de pe un site sau printr-um
POS), introduce informatiile despre cardul său;
2) Site-ul web sau Sistemul Informatic al comerciantului receptioneaza informatiile de la
client si le transmite catre serviciul de procesare a platilor cu cardul (Payment Processing
Service);
3) Serviciul de procesare al plăților transmite informatia catre Procesor;
1
Content storage management -sisteme de management de arhivă de date. Este un set de tehnologii care
sprijină colectarea, gestionarea şi publicarea de informaţii sub orice formă sau mediu
1|Page
4) Procesorul transmite informatia catre banca emitenta a cardului clientului;
5) Banca emitenta transmite rezultatul tranzactiei (autorizare sau negare) catre Procesor;
6) Procesorul transmite rezultatul tranzactiei catre serviciul de procesare a platilor;

7) Serviciul de procesare a platilor transmite rezultatele catre comerciant;
8) Comerciantul accepta sau respinge tranzactia si transfera bunurile, daca e necesar.
Figura Transferul fondurilor din contul de card al clientului în contul comerciantului.

Procesul de încheiere/transfer transfera fondurile catre banca comerciantului din
contul de card al clientului. Procesul este acelasi ca si în cazul în care tranzactia este offline,
dupa cum se poate observa si în figura de mai sus.
Definiție: TRANSFERUL ELECTRONIC DE FONDURI este un ansamblu de tehnici
informatice, electronice, telemetrice, care permite schimbul de fonduri între parteneri,
prin intermediul băncilor și a unor sisteme speciale de transfer, într-un timp foarte scurt.
Un transfer electronic presupune, finalmente, deplasarea responsabilităţii
financiare de la o bancă expeditoare către o bancă receptoare, care nu este neaparat
urmare a unui act de comerţ, legăturile electronice între bănci fiind asigurate de regulă de
intermediari care facilitează acest transfer electronic, fie că acest intermediar este:
O asociaţie din care fac parte cele două bănci, fie că este
2|Page
un furnizor independent de servicii de plată/transfer la care apelează cele două bănci.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat multe astfel de sisteme de intermediere a
transferului electronic de fonduri:
 naţionale sau domestice, şi
 internaţionale sau transfrontaliere.
Transferurile electronice se pot face
în timp real (online), cum sunt cele care au loc practic în totalitate prin Internet
sau prin reţele private de telecomunicaţii, sau
pot fi numai iniţiate în timp real, transferul efectiv urmând a avea loc în
următoarele zile prin mijloace electronice, parţial electronice, sau tradiţionale non-
electronice.
Majoritatea sistemelor de plată sau transfer electronic prezentate în capitolele
anterioare reprezintă transferuri care se fac în timp real, adică au loc într-un interval de
ordinul secundelor - zecilor de secunde, pentru iniţierea şi blocarea sumei debitate din
contul expeditorului, urmat în general de un interval de ordinul unei zile pentru transferul
bancar efectiv.
În cele ce urmează vom face prezentarea sumară a altor sisteme de plăţi şi transferuri
electronice domestice sau transfrontaliere care se desfăşoară fie în timp real, fie în aceeaşi
zi, fie într-un interval de ordinul zilelor.
Astfel de sisteme sunt:
cele pentru PREZENTAREA ŞI PLATA ELECTRONICĂ A FACTURILOR (EBPP2, ELECTRONIC
BILL PRESENTMENT AND PAYMENT),
cele destinate TRANSFERURILOR DE FONDURI INTERBANCARE, DOMESTICE ŞI
TRANSFRONTALIERE, sau
destinate ALTOR PLĂŢI TRANSFRONTALIERE (ACH, FEDWIRE, TRANSFOND, SWIFT,
CHIPS, TARGET, EURO1, STEP1, STEP2),
CECURILE ELECTRONICE, TRANSFERURILE CARD-CĂTRE-CARD, şi
TRANSFERURILE ÎNTRE PERSOANE oferite de companiile Western Union şi MoneyGram.
Transferul fondurilor presupune anumite norme standardizate la nivel naţional (sau
internaţional) cu privire la3:
 INSTRUMENTELE DE PLATĂ în baza cărora se procedează la transferul fondurilor

(ordin de plată, cec, carduri de plată, bilet la ordin etc.);
 TEHNOLOGIA (UNITARĂ) DE PRELUARE A INFORMAŢIILOR primite, transmise şi
recepţionate de la bănci şi care se referă la procedeele de identificare, transmitere
şi confirmare a informaţiilor;
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ DE STINGERE FINALĂ A OBLIGAŢIILOR DE PLATĂ
care poate fi directă între două bănci (instituţii de credit) sau intermediată printr-
un agent de decontare finală (banca centrală sau o casă de compensaţie terţă).
Transferul fondurilor poate fi efectuat în numele clienţilor băncii (populaţie sau
entităţi cu personalitate juridică) sau în propriul lor nume.
2
Electronic Bill Presentment and Payment
3
Ilie Mihai, Operaţiuni de încasări si plăţi – instrumente, modalităţi, tehnici, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucuresti, 2004.
3|Page
TRANSFERUL în plan financiar-bancar reprezintă o operaţiune de a transmite sau a
mişca fonduri sau alte instrumente financiare sau active monetare prin4:
încredinţarea directă a banilor sau instrumentelor financiare de către o persoană altei
persoane, din „mână în mână”;
utilizarea unui intermediar, în evidenţele căruia s-au deschis conturi unde sunt
evidenţiaţi banii sau titlurile financiare; primind o instrucţiune de plată o bancă,
procedează la transferul fondurilor sau a instrumentelor financiare din contul
ordonatorului în contul beneficiarului plăţii;
miscarea fondurilor printr-un sistem de plăţi si compensări prin care se asigură
decontarea netă. În cadrul acestor sisteme stingerea obligaţiilor de plată reciproce ale
băncilor are loc pe bază bilaterală sau multilaterală, respectiv fiecare bancă îsi stabileşte
sumele de transfer – de plăţi si de încasat – în raport cu cealaltă sau celelalte bănci. Din
compararea sumelor de plătit cu a celor de încasat rezultă un SOLD NET care poate fi
debitor – banca are de plătit, sau creditor – banca are de încasat. Drept urmare, între
bănci nu mai sunt transferate toate fondurile care au format obiectul ordinelor de plată
sau a tranzacţiilor din ziua respectivă, ci doar soldul care apare pentru fiecare bancă în
raport cu celelalte bănci.
Procedura poartă denumirea de NETTING, compensare sau decontare netă.
Netting-ul ca metodă de a compensa obligaţiile de plată reciproce între bănci, permite
acestora să reducă volumul operaţiunilor şi costul tranzacţiilor, şi în final al decontării.
Prin netting numărul mare de obligaţii de plată individuale (de exemplu pentru fiecare
client care a ordonat o plată) sunt reduse la un număr mult mai mic, respectiv soldul de
plătit sau de încasat de fiecare bancă în raport cu celelalte.
TRANSFERUL FINAL AL FONDURILOR – respectiv a poziţiei nete de plătit sau de
încasat se realizează prin conturile pe care fiecare bancă le are deschise la banca centrală a
ţării respective, iar operaţiunea tehnică este inclusă în sistemul de plăţi şi compensări
naţional.
Încă din deceniul 1960-70 au apărut unele inovaţii tehnologice care permiteau
legături între locaţii foarte îndepărtate de pe glob, ceea ce a permis apariţia mai întai a
transferului electronic de fonduri şi apoi a plăţilor electronice.
În locul instrumentelor de plată clasice au început să circule mesaje privind plăţile, cu
informaţiile necesare referitoare la monedă, sumă, parteneri, bănci, precum şi alte
informaţii specifice. Modalitatea electronică de transfer al fondurilor a determinat și
anumite modificări organizatorice în cadrul bancilor prin crearea de compartimente
specializate in transferuri de fonduri, carti de plata, plati catre persoane fizice, aparitia unor
noi servicii bazate pe aplicatii bancare electronice.
Din considerente privind riscurile pe care le implică dar şi din raţiuni practice,
transferurile electronice interbancare se diferenţiază, în primul rând, în funcţie de valoarea
transferurilor, astfel:
 transferuri de valori mari (SWIFT şi TARGET);
 transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union, MoneyGram)5.
4
Negrus Mariana, Produse si servicii bancare. Marketing bancar, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucuresti, 2007, Cap.13 Sisteme de plăţi şi compensări. Transferuri de fonduri.
4|Page
6
PLĂŢILE DE MARE VALOARE reprezintă sume foarte mari de bani care sunt
schimbate, în principal de bănci şi alţi participanţi pe pieţele financiare, unde tranzacţiile
prin specificul lor, în majoritatea cazurilor impun o decontare urgentă şi rapidă. Expresia se
regăseste şi în domeniul sistemelor de plăţi şi compensări – cu privire la decontarea sumelor
de valori mari si în acest cadru se discută despre sisteme de transfer fonduri pentru valori
mari.
PLĂŢILE DE MICĂ VALOARE, privesc plăţile mărunte, în sume mici dar foarte
numeroase, legate, în principal de operaţiunile de plăţi zilnice ale populaţiei sau altor
entităţi. Sumele fiind mici, finalitatea decontării nu este considerată urgentă sau la fel de
importantă ca a celor de valori mari; ea putându-se face amânat , după un anumit timp în
cursul unei zile sau a doua zi.
Autorităţile din fiecare ţară stabilesc reguli de prelucrare informatică a plăţilor de
mare valoare şi stabilesc plafonul de la care acestea sunt încadrate în clasa de mare valoare,
drept urmare cele care se situează sub acest plafon sunt plăţi de mică valoare.7.
Principalele METODE UTILIZATE PENTRU EFECTUAREA TRANSFERULUI ELECTRONIC
AL FONDURILOR sunt:
 Transferul electronic al fondurilor la locul vânzării – EFT-POS8;
 Cardurile;
 Distribuitoarele automate de numerar – ATM9;
 Schimbul electronic de date – EDI10;
 Banca la domiciliu şi serviciile bancare prin telefon (telephone banking);
 Internetul.
Transferul fondurilor se realizează prin intermediul băncilor comerciale, care, în baza
ordinelor primite de la clienţii lor, procedează la transferul monedei de cont din contul
plătitorului în contul beneficiarului plăţii.
2) TRANSFER ELECTRONIC DE FONDURI INTERBANCAR
În toate ţările dezvoltate există câte unul sau mai multe sisteme domestice de
transfer electronic de fonduri între bănci. Aceste sisteme EFT (Electronic Funds Transfer)
sunt indispensabile într-o economie modernă întrucât:
reduc la minim durata unui transfer de fonduri între două bănci, această durată
fiind în general de ordinul a câtorva minute până la maxim o zi,
automatizează operaţiile şi
reduc riscul operaţiunii.
Sistemele de transfer se bazează în general pe o reţea proprie, privată, de
telecomunicaţii, iar băncile care folosesc serviciul se supun unui acelaşi regulament care
specifică:
 formatul datelor ce ordonă transferul,
5
Diaconescu Mariana. Banci, sisteme de plati, riscuri, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
6
Negrus Mariana, Produse si servicii bancare. Marketing bancar, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007.
7
Regulament BNR nr. 6 din 11/10/2006 privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si
relatiile dintre participantii la tranzactiile cu aceste instrumente, MO, Partea I nr. 927 din 15/11/2006
8
Engl. Electronic Funds Transfer at the Point of Sale
9
Engl. Automated Teller Machines
10
Electronic Data Interchange
5|Page
 modalitatea detaliată în care acesta se execută,
 orarul,
 comisioanele,
 condiţiile speciale, etc.
Între toate tipurile de transfer electronic de fonduri, transferul electronic interbancar
are de departe cel mai mare volum, atât ca număr de tranzacţii cât şi ca valoare a fondurilor
transferate.
În esenţă transferul electronic de fonduri interbancar se realizează prin executarea
unor ordine de transfer adresate unei bănci, care de regulă este banca centrală, ce deţine
conturile celor două bănci între care se face transferul, iar fondurile transferate sunt bani
emişi de banca centrală.
Transferul interbancar poate fi:
efectuat în timp real, adică într-un interval de ordinul secundelor-minutelor,
sau poate avea loc, de regulă, în o zi bancară, şi
se poate face individual (gross) ori net.
TRANSFERUL INDIVIDUAL este un transfer de fonduri pe bază brută în care fiecare
tranzacţie, reprezentând un ordin de transfer, este executată pe rând, „bucată cu bucată”.
În TRANSFERUL NET se calculează poziţia financiară netă reciprocă a băncilor
participante cu scopul de a transfera un singur total între fiecare două bănci, reprezentând
rezultatul tuturor trimiterilor reciproce, şi primirilor, de fonduri în acea zi şi, mai general,
până la o dată fixată şi cunoscută.
Transferul electronic de fonduri interbancar poate fi NAŢIONAL sau DOMESTIC, caz în
care ordinele de transfer sunt adresate băncii centrale, sau poate fi transnaţional, caz în care
ordinele de transfer sunt adresate unei, sau unor, bănci agreate de participanţii la sistem, şi
pot implica conversia de monedă.
Sistemele care furnizează serviciul de transfer electronic interbancar pot fi folosite
de participanţi pentru plăţile cele mai variate:
între persoane (P2P),
între persoane şi companii (B2C),
între companii (B2B), şi
către administraţia centrală sau locală (P2G, B2G).
În cele ce urmează vom face o scurtă prezentare a unor SISTEME DE TRANSFER
ELECTRONIC DE FONDURI INTERBANCAR NAŢIONALE – ACH şi Fedwire din SUA, şi
TRANSFOND din România, precum şi a unor sisteme internaţionale – SWIFT, CHIPS, şi
TARGET şi EBA (pentru zona euro).
2.1. ACH ŞI FEDWIRE – TRANSFERURI NAŢIONALE ÎN SUA

A. ACH (AUTOMATED CLEARING HOUSE) din SUA este sistemul naţional american de
transfer electronic de fonduri între bănci.
6|Page
Casele automate de compensare, ACH, oferă acest serviciu de transfer conform
regulamentului asociaţiei NACHA, National ACH Association, şi aparţin fie Federal
Reserve Bank (banca centrală, cu filiale), fie sunt operatori ACH privaţi.
NACHA are în prezent
peste 12.000 de membri instituţii financiare şi
oferă serviciile pentru peste 3,5 milioane de companii şi pentru peste o sută de
milioane de clienţi, având,
un volum de 8 miliarde de tranzacţii cu o valoare cumulată de 22,2 trilioane de
dolari.
Fiecare astfel de operator ACH:
 dispune de propria reţea sigură de telecomunicaţii, la care se
 conectează instituţiile financiare, reţelele diverşilor operatori fiind
interconectate între ele, precum şi cu banca centrală (Federal Reserve Bank).
În prezent există patru operatori ACH – unul aparţinând băncii centrale (FEDERAL
RESERVE ACH OPERATOR), şi trei fiind privaţi (între care unul este VisaNet ACH Services).
 Serviciul de transfer al unei case automate de compensare, ACH, nu este un
serviciu în timp real, ci UN SERVICIU „PE LOTURI” (BATCH) care
cumulează într-o zi ordinele (tranzacţiile) de transfer de fonduri date de bănci,
le sortează după destinaţie,
calculează poziţia financiară netă între fiecare două bănci, urmând
a transfera efectiv (prin banca centrală) printr-o singură operaţie numai rezultatul
acestui calcul, în ziua următoare, sau la data ulterioară prevăzută în loturile de tranzacţii
(care poate fi după mai multe zile).
Tranzacţiile ACH (ACH entries) sunt de două feluri – de debit şi de credit.

O tranzacţie de debit (ordin de debitare):
este emisă de un iniţiator (originator) către un receptor (receiver) de la care se
preiau fonduri, adică
7|Page
contul receptorului este debitat în favoarea contului iniţiatorului, în vreme ce
O tranzacţie de credit (ordin de creditare):
produce efectul invers – contul receptorului este creditat din contul iniţiatorului.
 Tranzacţiile se prezintă sub forma unor mesaje standardizate, în mai multe
formate, conform regulilor NACHA.
 Iniţiatorii şi receptorii ACH pot fi persoane fizice, companii sau unităţi ale
administraţiei centrale
sau locale (government),
care au conturile la
băncile participante la
sistem.
 Băncile care execută o
tranzacţie de credit (adică
sunt debitate) au
responsabilitatea de a
constata dacă există
fonduri suficiente în
contul ce va fi debitat.
Figura prezintă traseul
mesajului care reprezintă o
tranzacţie ACH şi traseul fondurilor
ce sunt transferate printr-o tranzacţie de debit sau de credit.
B. FEDWIRE
 Fedwire este un sistem de transfer electronic de fonduri de tip RTGS (Real Time Gross
Settlement service), serviciu de decontare individuală în timp real, destinat în special
transferurilor de fonduri mari (peste 50.000 USD), care
 aparţine şi este operat de banca centrală a SUA cu filialele sale, Federal Reserve
Banks.
 Sistemul transferă fondurile practic instantaneu, printr-o reţea proprie sigură de
telecomunicaţie (FEDNET), fiecare tranzacţie fiind executată individual, iar transferul
fiind final şi irevocabil odată ce tranzacţia a fost procesată de una din cele 12 bănci
regionale (Reserve Banks) care constituie împreună banca centrală a SUA.
 O tranzacţie de transfer iniţiată de un participant este o autorizare irevocabilă dată
băncii centrale de a debita contul propriu al participantului iniţiator din banca
centrală cu o valoare, şi de a credita cu aceiaşi valoare contul din banca centrală a
receptorului.
 O astfel de tranzacţie poate fi iniţiată atât prin Internet (online), cât şi prin alte căi
(offline).
 Din sistem fac parte peste 9.500 de instituţii financiare americane.
 Costul unui transfer plătit de participanţi este în medie de 0,168 dolari, şi nu depinde
de valoarea transferată, ci numai de numărul de tranzacţii de transfer care au loc pe
lună (0,30 dolari per tranzacţie pentru mai puţin de 2.500 de transferuri pe lună şi, la
cealălaltă extremă, 0,10 dolari per tranzacţie pentru peste 80.000 transferuri pe
lună).
8|Page
 Structura mesajelor care circulă prin sistem este reglementată în aşa fel încât este
compatibilă cu cea a sistemelor internaţionale de transfer de fonduri SWIFT şi CHIPS,
iar în viitor, prin cooperare cu sistemul SWIFT, se urmăreşte şi atingerea unei
interoperabilităţi globale (sistem de transfer internaţional).
 Toate mesajele sunt criptate, participanţii care iniţiază un transfer sunt autentificaţii
prin nume şi parolă, iar centrul principal de procesare a tranzacţiilor (EROC, East
Rutherfond Operations Center) are transferuri electronice de fonduri două sisteme
de rezervă (hot-standby backup şi disaster recovery center) care pot prelua
procesarea în caz de defecţiuni în centrul principal.
 Transferurile către receptor sunt garantate de banca centrală în cazul în care
iniţiatorul nu are fonduri suficiente.
Din considerente privind riscurile pe care le implica dar si din ratiuni practice,
transferurile electronice interbancare se diferentiaza, in primul rand, in functie de valoarea
transferurilor, astfel:
transferuri de valori mari (SWIFT si TARGET);
transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union, MoneyGram).
2.2.TRANSFOND – TRANSFER NAŢIONAL ÎN ROMÂNIA
Prin Circulara nr.9/2001, Banca Naţională a României a înfiinţat Transfond S.A.,
 societate cu capital privat ai cărei acţionari sunt toate băncile româneşti, în calitate de
agent al BNR însărcinat cu:
compensarea plăţilor şi încasărilor interbancare,
transferul de fonduri între bănci, între bănci şi BNR, între bănci şi casele de
compensaţii interbancare, etc.
Participanţii la sistemul Transfond sunt:
BNR,
băncile,
Trezoreria Statului,
casele de compensare autorizate şi
alţi titulari de conturi de decontare.
 Sistemul Transfond este un sistem de tip RTGS (Real Time Gross Settlement system)
destinat în principal transferurilor de mare valoare (peste 500 milioane lei) care se fac
în aceiaşi zi bancară (până la 16:30), şi individual, adică tranzacţie cu tranzacţie, dar
poate fi folosit şi pentru transferul unor sume de valoare mai mică.
 Odată ce a fost procesată de centrul de procesare al Transfond, o tranzacţie de transfer
este considerată finală şi irevocabilă.
 Sistemul este folosit şi pentru transferurile electronice naţionale între băncile româneşti
acceptatoare şi emitente care îşi fac decontarea interbancară a tranzacţiilor cu carduri în
sistemele de carduri Visa şi MasterCard.
 Transferurile procesate de Transfond pot fi iniţiate atât prin mijloace tradiţionale (suport
de hârtie) cât şi prin mijloace electronice, prin MODULELE SOFTWARE TEMP (Transfer
Electronic al Mesajelor de Plată) sau TELEX.
 O tranzacţie de transfer este refuzată dacă în contul BNR al plătitorului nu se află
fonduri suficiente.
9|Page
 Comisioanele percepute automat de către BNR, prin intermediul Transfond, variază între
15 lei şi 30 lei per tranzacţie (conform BNR, Regulament nr.1 din 16.01.2002).
 Sistemul electronic asigurat de Transfond (şi casele de compensare automată de tip ACH)
înseamnă avantaje importante pentru sistemul bancar românesc.
 Băncile care participă la sistem și-au modificat corespunzător sistemul bancar informatic,
şi sunt cuplate, prin centralele lor, la centrul de procesare al Transfond.
 Sistemul Transfond cuplează cu sistemul european al zonei euro, TARGET, aparţinând
ECB (European Central Bank) la care sunt cuplate toate sistemele naţionale de transfer
electronic de fonduri din ţările membre ale EMU (European Monetary Union), şi ale altor
ţări europene, pentru transferuri interbancare în euro.
2.3.Sistemul ReGIS
 ReGIS este sistemul RTGS naţional pentru plăţi în lei oferit de BNR.
 Sistemul este folosit pentru decontarea operaţiunilor băncii centrale, a
transferurilor interbancare, precum şi a plăţilor în lei de valoare mare (peste
50.000 lei) sau urgente.
 Sistemul asigură procesarea în timp real (respectiv pe o bază continuă) şi
decontarea în banii băncii centrale, cu finalitate imediată.
 Sistemul îndeplineşte condiţiile pentru a fi sistem de plăţi de importanţă sistemică
şi, în consecinţă, este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a
României nr.637/15.06.2011 ca intrând sub incidenţa Legii nr. 253/2004 privind
caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a
operaţiunilor cu instrumente financiare (care transpune în legislaţia
română Directiva 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai
1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a
titlurilor de valoare).
 Este un sistem cu decontare pe bază brută în timp real (RTGS) este un sistem de
plăţi în care procesarea şi decontarea au loc în mod continuu (în timp real) şi nu pe
pachete de instrucţiuni.
 Astfel, tranzacţiile pot fi decontate cu finalitate imediată. Decontarea pe bază brută
înseamnă că fiecare transfer este decontat individual şi nu pe bază netă.
 Sistemul a fost dezvoltat şi implementat în cadrul proiectului Phare RO 0005.02
Interbank Payment System derulat de BNR şi TRANSFOND S.A. şi a intrat în
funcţiune la 8 aprilie 2005.
 De la implementare, ReGIS a furnizat un serviciu de procesare a plăţilor în lei în
timp real şi cu finalitate în cursul zilei pentru toate instituţiile de credit care
operează în România. Mai mult, operaţiunile de politică monetară ale BNR sunt
decontate prin intermediul acestuia şi contribuie la reducerea riscului sistemic.
 În anul 2009, sistemul ReGIS a procesat un număr de 2.521.876 plăţi, în valoare
totală de 5.116.057 mil. lei. Numărul mediu zilnic al plăţilor procesate în ReGIS a
fost de 9.928 tranzacţii, cu o valoare medie zilnică de 20.167 mil. lei, valoarea medie
a unei plăţi iniţiate în sistem fiind de 2,03 mil. lei.
Managementul sistemului
Sistemul ReGIS este administrat de BNR. În această calitate, BNR:
gestionează şi controlează funcţionarea sistemului,
10 | P a g e
autorizează participarea la sistem,
stabileşte şi modifică regulile de sistem,
urmăreşte respectarea acestora de către participanţi şi
aplică sancţiuni în cazul încălcării lor.
Operarea tehnică a sistemului este externalizată către TRANSFOND S.A., societate
comercială constituită în anul 2000 de către BNR (care deţine 33,33% din capitalul
social al acesteia) şi un număr de instituţii de credit (care deţin 66,67% din capitalul
social al societăţii). În anul 2009, au fost înregistraţi ca acţionari ai acestei societăţi, în
afară de BNR, un număr de 23 instituţii de credit.
Participarea la sistemul ReGIS
Sunt eligibile pentru a participa la sistemul ReGIS următoarele categorii de instituţii:
 instituţii de credit din Spaţiul Economic European, inclusiv când acestea acţionează
printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European;
 instituţii de credit din afara Spaţiului Economic European, cu condiţia ca acestea să
acţioneze printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European;
 Banca Naţională a României;
 Trezoreria Statului;
 organizaţii din Spaţiul Economic European care prestează servicii de compensare sau
decontare şi sunt supravegheate de o autoritate competentă.
Pentru a participa la ReGIS, o instituţie solicitantă trebuie:
să îndeplinească cerinţele de eligibilitate de mai sus;
să dovedească că au capacitate operaţională corespunzătoare;
în cazul instituţiilor de credit guvernate de o legislaţie străină, să pună la dispoziţie o
opinie juridică privind capacitatea (cu excepţia cazului în care informaţiile şi declaraţiile
ce urmează să fie furnizate printr-o astfel de opinie juridică au fost deja obţinute de către
BNR în alt context);
în cazul instituţiilor de credit din afara Spaţiului Economic European, dar care acţionează
printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European, să pună la dispoziţie o opinie
juridică privind ţara (cu excepţia cazului în care informaţiile şi declaraţiile ce urmează să
fie furnizate printr-o astfel de opinie juridică au fost deja obţinute de către BNR în alt
context).
La sfârşitul anului 2010, sistemul ReGIS a avut înregistraţi ca participanţi: 41 de
instituţii de credit, Trezoreria Statului, BNR şi 6 sisteme auxiliare.
TIPURI DE TRANZACŢII
ReGIS procesează transferuri credit în lei, la nivel naţional. Categoriile de tranzacţii
de plată procesate în ReGIS sunt următoarele:
 plăţi aferente operaţiunilor băncii centrale (operaţiuni de politică monetară, de piaţă
valutară şi de creditare, operaţiuni cu numerar etc.);
 operaţiuni de decontare a poziţiilor nete calculate în cadrul sistemelor auxiliare care
procesează plăţi în lei (SENT, RoClear, VISA, MasterCard, DSClear);
 plăţi interbancare şi ale clienţilor de valori mari (peste 50 000 lei) sau urgente;
 plăţi pentru decontarea fondurilor aferente operaţiunilor cu instrumente financiare;
 debitarea directă a comisioanelor aferente participării la cele trei componente ale
sistemului electronic de plăţi (ReGIS, SaFIR şi SENT).
11 | P a g e
Transferurile de credit se iniţiază în sistem de către participanţi prin mesaje SWIFT,
folosind serviciul SWIFT FIN Y-Copy (MT202, MT202 COV şi MT103).
 Programul de operare: ReGIS funcţionează de luni până vineri, între orele 8:00 a.m. şi
6:00 p.m. (ora locală), cu un cut-off pentru plăţile clienţilor prevăzut pentru ora 4:00
p.m şi un cut-off pentru plăţile interbancare prevăzut pentru ora 5:00 p.m,
conform programului de operare ReGIS.
 Sistemul nu funcţionează în zilele de sărbători legale sau religioase (când acestea sunt
sărbătorite în alte zile decât sâmbătă şi duminică), respectiv 1 şi 2 ianuarie, a doua zi
de Paşti, 1 mai, a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 decembrie, 25 şi 26
decembrie.
Disponibilitatea sistemului:
 În anul 2009, disponibilitatea generală a sistemului a fost de 99,96% (faţă de 99,98%
în anul 2008).
 Disponibilitatea ReGIS este un indicator obţinut prin raportarea perioadei reale de
funcţionare la durata programată de funcţionare.
2.4. SWIFT ŞI CHIPS – TRANSFERURI INTERNAŢIONALE DE VALORI MARI
Experientele care au avut loc au condus catre un prag de 90 la 10, conform caruia
tranzactiile de mare valoare sunt considerate cele care printr-un numar ce reprezinta 10%
din totalul instructiunilor se refera la 90% din totalul sumelor transferate si, in mod
complementar, celelalte tranzactii care reprezinta 90% din instructiuni si 10% din valoare
sunt denumite de mica valoare.
Deosebit de denumire, elementul principal este riscul diferit pe care aceste
transferuri il implica si implicit costurile diferite determinate de securitatea sistemului.
Transferul de mare valoare este o notiune care acopera nu numai valoarea unitara mare dar
si pe acela de transfer urgent si este specific transferurilor interbancare (pe plan intern si in
strainatate in valute convertibile).
Studiul relatiei dintre valoarea si numarul transferurilor intr-un mediu economic
statistic conduce la concluzia ca cu cat valoarea unui transfer creste cu atat scade frecventa
aparitiei acestuia.
2.4.1. PROCEDEUL SWIFT
Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalitati in
functie de tehnologia de comunicatii folosita in perioada respectiva.
Prima modalitate a fost transferul letric (prin posta) al documentelor de
plata prin reteaua mijloacelor de transport folosita - masina, tren, avion. In
practica bancara, acest tip de transfer este cunoscut sub abrevierea MT (Mail
Transfer) sau AMT (Air Mail Transfer). Dupa descoperirea telegrafiei s-a
introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph Transfer) care se foloseste si astazi pe
plan intern. Prin acest procedeu s-a trecut la circulatia informatiei sub forma de mesaj in
locul documentelor pe suport hartie.
Progresele din informatica si comunicatii au permis aparitia transferului SWIFT
(Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication- Societatea pentru
Telecomunicatii Financiare Interbancare Mondiale),
SWIFT, societate privată pe actiuni, non profit, cu sediul la Bruxelles, s-a infiintat in
1973, a devenit operationala începând cu anul 1977 și este cel mai modern si rapid
12 | P a g e
sistem cunoscut, de origine europeana, care are retele pe plan mondial și la care
participă 239 de banci din 15 tari.
Scopul acestei companii era de a oferi institutiilor financiare din intreaga lume,
servicii de transfer rapid de fonduri pe o baza standardizata.
Daca în 1977, prin reteaua SWIFT se transmiteau circa 3.3. milioane de mesaje, în
1995 numarul de mesaje a depasit 3 milioane pe zi, iar la sfarsitul anului 2000 la
SWIFT erau conectate 192 de tari cu peste 3000 de banci membre si 7125 de
utilizatori care au transmis 1,3 mild. mesaje.
Are o o reţea proprie de telecomunicaţii globale prin care circulă mesaje de plată ce
reprezintă, în esenţă, ordine ale expeditorului către receptor pentru efectuarea unei
plăţi.
Mesajele sunt criptate iar integritatea lor este verificată printr-un cod MAC ( este
un identificator unic atribuit la interfeţe de reţea pentru comunicaţii. Adresele MAC
sunt folosite pentru numeroase tehnologii de reţea.
Sistemul dispune de un puternic centru de procesare şi de un centru de rezervă (în
SUA şi Olanda)..
Mesajele financiare, de plată şi de altă natură conexă, sunt standardizate conform
reglementărilor SWIFT (mesaje cu formate MT- toate mesajele SWIFT includ literele
"MT" (Message Type), bazate pe standardul ISO 15027).
Facilităţile infrastructurii internaţionale de mesaje a SWIFT sunt oferite şi altor mari
sisteme de transfer de fonduri, cum ar fi EURO1, STEP1 şi STEP2 ale EBA (Euro
Banking Association), precum şi altor peste 40 de sisteme de decontare electronică
(clearing and settlement).
În esenţă SWIFT oferă:
 conectivitate,
 transport de mesaje,
 standardizare, şi
 procesare de tranzacţii (plăţi şi decontări – clearing and
settlement), pentru trei mari sectoare de piaţă –
în domeniul relaţiilor dintre o instituţie financiară centrală şi membrii ei
(cum ar fi un sistem domestic de bănci),
în domeniul relaţiilor interbancare, incluzând şi legăturile transfrontaliere,
şi
în domeniul relaţiilor bancă - companie client.
Pe baza infrastructurii SWIFT băncile pot face decontări nete şi individuale,
tranzacţie cu tranzacţie.
Prin extinderea reţelei proprii de telecomunicaţii şi prin standardizarea mesajelor,
SWIFT este esenţialmente un sistem internaţional, transfrontalier. Fiecare participant
la SWIFT:
are un COD UNIC ÎN SISTEM,
dispune, în propriul sistem bancar informatizat, de o aplicaţie certificată SWIFT, care
formează interfaţa cu SWIFT şi prin care
accesează pachetul de servicii al companiei, procesarea desfăşurându-se în timp real
(online), sau prin fişiere, în aceeaşi zi, sau în zilele următoare (conform naturii
serviciului) .
13 | P a g e
În figură se prezintă o schemă SWIFT de principiu de transfer de fonduri interbancar.
FIN este numele serviciului principal de transport şi prelucrare a mesajelor financiare.
Banca Centrală din figură poate aparţine unui sistem naţional de bănci sau poate fi o
instituţie financiară centrală multinaţională care asigură decontări (settlement)
interbancare transfrontaliere.
Schema prezentată indică o relaţie, numită „în Y”, între cele două bănci membre,
întrucât mesajele de plată sunt păstrate (store-and-forward) în instituţia centrală până
când aceasta emite o autorizare, sau un refuz, pentru plată/transfer.
Există şi schema asemănătoare, numită „în T”, în care mesajele sunt trimise direct şi
imediat la receptor (Banca B), fără a mai aştepta autorizarea de la instituţia centrală.
Soluţia SWIFT de plăţi/transeruri este foarte flexibilă şi permite formarea voluntară de
grupuri de bănci (CUG, Closed User Group, grup închis de utilizatori) care doresc să schimbe
mesaje financiare între ele, şi să-şi transfere fonduri numai între ele
În acest scop grupul îşi desemnează una dintre bănci drept instituţie centrală a
grupului, iar aceasta va fi responsabilă cu stabilirea şi implementarea regulilor grupului şi va
face decontarea individuală şi în timp real (de tip RTGS), sau decontarea netă, între toate
băncile grupului. Grupul, indiferent în ce ţară va fi format, va folosi infrastructura SWIFT, şi
va ţine seama de legislaţia bancară aplicabilă instituţiei centrale a grupului.
Desi nu toate institutiile financiar-bancare sunt conectate la aceasta retea, într-un
viitor apropiat, acest sistem va deveni tehnica predominanta a transferurilor si a transmiterii
mesajelor financiare interbancare.
Bancile romanesti (BRD, BCR, BA si BRCE) au aderat la SWIFT, ca membre, in 1992 iar
in prezent sunt 25 de banci membre si 13 de banci utilizatoare (banci care nu sunt membre
SWIFT dar care lucreaza prin intermediul bancilor membre). Din totalul transferurilor de
fonduri efectuate de tarile europene prin SWIFT, Romania detinea la finele anului 2002 o
cota de piata de 6%.
14 | P a g e
Transferul prin sistemul SWIFT folosește o tehnica computerizata de transmitere a
mesajelor. Într-o abordare simpla, este similar transferului telegrafic sau prin telex, cu
particularitatile determinate de sistemul computerizat integrat care îl defineste si
securitatea absoluta a transmiterii informatiilor.
SWIFT are o retea structutata pe patru nivele:
1) primul nivel are trei centre de procesare, la Bruxelles (Belgia), Amsterdam
(Olanda) si Capple Town (SUA);
2) al doilea nivel cuprinde zece centre regionale (centre de comutare), raspandite
pe tot globul, care colecteaza mesajele de pe o anumita zona geografica si le
transmit la unul din centrele de procesare:
3) al treilea nivel se refera la ordinatoarele cu rol de supraveghere la nivelul
fiecarei tari (concentrator national) care mentin legatura cu membrii si afiliatii
retelei (in tarile cu un volum mai mare de mesaje sunt mai multe concentratoare
nationale ca de ex. 4 in SUA, 3 in Anglia, 2 in Franta) ; si
4) al patrulea nivel include terminalele instalate la bancile care au aderat la SWIFT.
Bancile din Romania transmit si primesc mesaje prin centrul regional de la Viena.
Utilizatorii care transmit sau primesc mesaje nu pot dialoga direct, ci numai prin
centrele regionale si cele de procesare.
Pe plan international, activitatea SWIFT se bazeaza pe brosura nr. 457/1990 "Ghidul
privind Transferurile de Fonduri Interbancare Internationale si Compensatiile" elaborata de
Camera Internationala de Comert si pe Standardele Internationale emise de International
Organization for Standardization care stabilesc reguli obligatorii privind elaborarea si
transmiterea mesajelor, responsabilitatile partenerilor si ale companiilor de transfer.
Intr-un transfer electronic de fonduri, instrumentele de plata care contineau
informatiile-bani sunt inlocuite cu mesaje electronice, care conțin aceleași informatii
obligatorii:
 platitorul,
 banca expeditoare,
 banca destinatara (ambele cu nume, adresa, cod),
 suma tranzactiei,
 valuta,
 data la care se face plata,
 beneficiarul,
 obiectul platii si
 instructiuni de acoperire a platii (transferul efectiv al fondurilor, disponibilitati ale
bancii emitente la banca destinatara, linie de credit, acreditiv import etc).
Aceste informații sunt cifrate dupa anumiți algoritmi, cunoscuți de ambele banci, care
trebuie sa asigure securitatea transferului.
În prezent sunt cunoscuți 7 ALGORITMI11 DE CODIFICARE, bazate pe chei private si
publice, cel mai performant fiind RSA( Rivest , Shamir şi Adleman este un algoritm
11
Este un raționament automat pentru calcularea, prelucrarea datelor exprimată ca o listă finită de
instrucțiuni bine definite. Mai simplu spus, un algoritm este o procedură pas-cu-pas sau un set de reguli care
defineşte o secvenţă de operaţii. Un algoritm poate fi exprimat sub mai multe forme: limbaj
15 | P a g e
pentru criptografie cu cheie publică creat de unele companii din SUA. Din anul 2004, SWIFT
a introdus un nou model FIN ISO de codificare si validare, fiind considerat mai rapid.
Mesajele SWIFT sunt clasificate in 9 categorii, reprezentand peste 120 de tipuri de
mesaje (MT-Message Types), astfel:
1XX Customer Payments & Checks- Verificări și plăți clienți;
2XX Financial Institution Transfer- Instituţia financiară de transfer;
3XX Treasury Markets-Foreign Exchange- Piete-de schimb valutar;
4XX Collections & Cash Letters-Colecții de Scrisori și numerar ;
5XX Securities Markets-Securitatea piețelor;
6XX Precious Metals & Sindications- Metale prețioase
7XX Documentary Credits & Guarantees-Documente credite și garanții;
8XX Travellers Checks- Cecuri de călătorie;
9XX Cash Management & Custumer Status-Gestiune numerar și situație client.
Reteua SWIFT este accesibila non stop prin linii telefonice speciale cu partenerii de
retea iar mesajele asigura trei tipuri de operatiuni:
transferuri de credit prin ordine de plata care sunt cele mai numeroase,
confirmari de schimb valutar si
tranzactii cu titluri.
natural , pseudocod , schemă logiceă , limbaje de programare sau tabel de control (prelucrat de
către interpreţi ).
16 | P a g e
Prin reteaua SWIFT se fac si transferurile on-line internationale sau locale.
SCHEMA DE TRANSMITERE A MESAJELOR SWIFT se prezinta in schema 1.
Schema 1 Transmiterea mesajelor SWIFT
Fluxul operatiilor de TRANSMITERE, VALIDARE SI AUTORIZARE este următorul:

1. operatorul de la banca conectata la retea INTRODUCE MESAJUL IN TERMINAL, potrivit
unui format standard (ecran preformat) si tipului de instrument de plata (ordin de plata,
confirmare tranzactie valutara, deschidere acreditiv etc) si IL PLASEAZA INTR-UN FISIER
DE ASTEPTARE;
2. operatorul controlor VERIFICA MESAJUL SI IL TRECE IN FISIERUL DE PLECARE;
3. ordinatorul bancii emitente VERIFICA MESAJUL din punct de vedere al completarii
datelor prevazute si IL TRANSMITE LA CONCENTRATORUL NATIONAL de care apartine
expeditorul;
4. concentratorul national VERIFICA FORMAL MESAJUL (completarea datelor) si ÎL
RETRANSMITE LA CENTRUL DE COMUTARE DE CARE APARTINE;
5. centrul de comutare VALIDEAZĂ MESAJUL si IL TRANSMITE LA CENTRUL DE PROCESARE
de care apartine;
6. centrul de procesare AUTORIZEAZA TRANZACTIA, INREGISTREZA DATELE acesteia si
TRANSMITE MESAJUL DE PLATA LA CENTRUL DE PROCESARE AL BENEFICIARULUI (daca
ambii parteneri sunt la acelasi centru de procesare, autorizarea se transmite centrului de
comutare);
7. centrul de procesare de care apartine beneficiarul transmite MESAJUL LA CENTRUL DE
COMUTARE, iar acesta il retransmite la concentratorul national si apoi la terminalul
beneficiarului.
În cazul in care banca destinatara nu poate efectua plata, aceasta trebuie sa
instiinteze in aceiasi zi banca emitenta si sa returneze fondurile primite. Potrivit normelor
internationale, banca emitenta raspunde de elaborarea corecta a mesajului si de
asigurarea la timp a fondurilor de plata, banca destinatara de efectuarea platii conform
17 | P a g e
instructiunilor primite, iar compania de transfer de transmiterea mesajelor intre bancile
partenere.
TRANSMITEREA MESAJELOR IN SISTEM SWIFT se poate realiza in unul din
urmatoarele regimuri:
NORMAL SAU ORDINAR, adica mesajele se transmit in ordinea introducerii in sistem;
URGENT, adica inaintea celorlalte mesaje din regimul normal;
SISTEM, mesaje cu circuit limitat pentru transmiterea unor informatii cu caracter
general numai membrilor SWIFT.
Transferurile de fonduri prin sistem SWIFT sunt destul de apreciate de utilizatori,
datorita urmatoarelor avantaje:
 SIGURANTA IN FUNCTIONARE.
In acest sistem toate operatiunile sunt computerizate de la expeditor la destinatar si
transferurile se executa automat. Programele de transmisie au detectori de erori, deci
elimina posibilitatea aparitiei acestora iar mesajele sunt codificate. Standardizarea mesajelor
elimina interpretarea gresita a acestora si reduce aproape la zero unul din riscurile cele mai
frecvente.
 RAPIDITATE.
Timpul de transmise este de cateva secunde, deci aproape in timp real. Anumite
decalaje de timp se datoresc numai diferentei de fus orar intre bancile partenere. Acesta
este considerat avantajul cel mai important in sistemul de plati si de multe ori rapiditatea
este mai mare la transferurile externe bazate pe SWIFT decat la cele interne care folosesc
alte sisteme.
 COSTURI SCAZUTE.
Costurile sunt, in medie, de pana la 1$ pentru un mesaj, fata de 30$-50$ prin telex.
Acestea sunt diferentiate in functie de urgenta si confirmarea mesajului, dar raman foarte
avantajoase. Acesta este un motiv pentru care, in unele tari, sistemul SWIFT este folosit si la
transmisia mesajelor interne pentru decontari multilaterale si compensari.
 FIABILITATEA.
Functionarea sistemului este asigurata 24 de ore din 24 si 7 zile pe saptamana din 7,
fiind deci accesibil in orice moment. Institutiile financiare internationale folosesc, de
asemenea, SWIFT-ul in transferurile de fonduri iar mai recent prin acest sistem se realizeaza
decontarile intre bancile centrale din comunitatea europeana participante la euro.
2.4.2. CHIPS – TRANSFERURI INTERNAŢIONALE
CHIPS (Clearing House Interbank Payments System) este un sistem american privat
de trasfer interbancar electronic de fonduri, final şi irevocabil, în timp real şi în dolari SUA, ce
aparţine companiei CHIPS Co aflată în proprietatea unui grup de mari bănci.
 Sistemul e destinat în special transferului de volum mare, dar poate fi folosit şi pentru
valori mici.
 CHIPS transferă numai dolari SUA, având acoperire internaţională, dar este folosit şi
domestic.
 CHIPS procesează în medie peste 267.000 de tranzacţii de plată pe zi, cu o valoare
totală cumulată de peste 1,37 trilioane de dolari SUA, pentru bănci mari din 22 de
ţări, şi execută peste 95% din toate plăţile externe în dolari ale SUA.
 Pentru decontarea finală a unei tranzacţii CHIPS foloseşte sistemul american Fedwire,
faţă de care este atât un client cât şi un competitor.
18 | P a g e
 Una din caracteristicile fundamentale ale sistemului CHIPS constă într-o metodă
proprie de decontare netă multilaterală (MULTI-LATERAL NETTING), care se
desfăşoară continuu şi în timp real, şi aduce, printr-o procedură de pre-finanţare (pre-
funding), riscul de credit la zero.
 Metoda CHIPS de decontare netă multilaterală se poate descrie cel mai bine printr-un
exemplu (nu vom intra în detaliile sistemului).
Să presupunem că Banca A trebuie să plătească 500 de
milioane de dolari SUA către Banca B, şi, în acelaşi timp, aşteaptă să
primească tot 500 de milioane de dolari de la Banca C. Fără metoda
CHIPS, Banca A ar trimite suma la Banca B, micşorându-şi lichidităţile
disponibile în aşteptarea plăţii de la Banca C.
Prin metoda CHIPS, Banca A înscrie plata celor 500 de milioane
într-o coadă de aşteptare a sistemului, unde această tranzacţie de
plată aşteaptă până la primirea tranzacţiei de plată de la Banca C.
Odată ce această ultimă tranzacţie a sosit, sistemul execută
simultan o debitare a poziţiei Băncii A şi o creditare a Băncii B, împreună cu creditarea, cu
aceeaşi sumă, a poziţiei Băncii A.
Ca rezultat a acestei „potriviri şi decontări nete” (MATCHING AND NETTING)
lichidităţile Băncii A sunt neatinse. Sistemul face în tot decursul zilei o continuă căutare a
„potrivirilor”, şi o continuă calculare a netului între bănci, astfel că plăţile sunt „potrivite”,
netul calculat şi decontarea făcută, în câteva secunde. În cazul plăţilor pentru care nu există
o „potrivire”, plata nu se face decât la sfârşitul zilei.
Pentru eliminarea riscului de credit în decontare fiecare bancă membră a sistemului îşi
pre-finanţează (pre-funding) zilnic contul propriu ţinut la CHIPS cu o anumită sumă, stabilită
de sistem în mod dinamic.
La sfârşitul fiecărei zile CHIPS foloseşte aceste depozite pentru decontarea oricărei
tranzacţii încă nedecontată (există de asemenea un set de reguli pentru cazul în care aceste
depozite nu sunt totuşi suficiente pentru toate decontările, care trebuie încheiate în aceeaşi
zi, până la sfârşitul zilei).
CHIPS şi-a declarat şi intenţia de a asigura transferurile electronice în timp real şi prin
Internet.
2.5. TARGET şi EBA (EURO1, STEP1, STEP2) – sisteme pentru zona euro
Formarea zonei euro a Uniunii Europene (EMU, European Monetary Union) a impus
crearea rapidă a unor sisteme de decontare, în special interbancare, care să satisfacă
transferurile în euro între toate ţările membre ale Uniunii. Banca Centrală Europeană (ECB,
European Central Bank) a creat sistemul TARGET, iar Asociaţia Bancară a zonei Euro (ABE,
Association Bancaire pour l’Euro, sau EBA, Euro Banking Association), a creat
sistemele EURO1, STEP1 şi STEP2, în cadrul unui proiect mai larg, aflat în curs de
implementare şi numit SEPA (Single European Payment Area) (13).
2.5.1. PROCEDEUL TARGET
Introducerea monedei unice euro a determinat si adoptarea unui procedeu
unic de plati intre tarile din zona euro, care a fost proiectat sa raspunda cerintelor
de politica monetara ale Bancii Centrale Europene si care sa fie conectat la sistemele
nationale de plati din tarile membre.
Acest procedeu este cunoscut sub numele de TARGET (Transeuropean Automated
Real-Time Gross-Settelment Express Transfer) si are ca scop sa asigure efectuarea platilor
19 | P a g e
intre bancile centrale europene, pe baza bruta si in timp real, indiferent de sistemul folosit
in fiecare tara si minimizarea riscului de neplata pana aproape la disparitie.
Procedeul a fost initiat in 1995 de INSTITUTUL MONETAR EUROPEAN devenit ulterior
BANCA CENTRALA EUROPEANA si a devenit operativ in ianuarie 1999 prin participarea
bancilor centrale din tarile membre si prin acestea institutiile de credit supravegheate de
bancile centrale.
Sistemul TARGET este un sistem de decontare individuală (gross), tranzacţie cu
tranzacţie, în timp real (tip RTGS, Real Time Gross Settlement), şi în EURO. Sistemul a fost
creat prin interconectarea sistemelor euro naţionale de tip RTGS ale tuturor ţărilor
membre EMU, împreună cu centrul de procesare TARGET al ECB.
La sistem pot participa şi alte ţări din Uniunea Europeană care nu sunt membre EMU.
În prezent este în curs de dezvoltare generaţia următoare a sistemului numită TARGET2.
TARGET foloseşte serviciul SWIFT FIN oferit de SWIFT în calitate de furnizor de servicii de
reţea şi transport de mesaje.
 TARGET este cel mai important sistem de plăţi şi decontări electronice din zona euro.
 Sistemul e folosit de peste 3.400 de bănci, are acces la alte peste 43.000 de bănci din
toată lumea, şi
 procesează în medie pe zi peste 261.000 de tranzacţii de plată, cu o valoare totală
cumulată de 1,65 trilioane de euro, ceea ce reprezintă, în domeniul plăţilor de mare
valoare în euro, circa 87% din domeniu, ca valoare, şi circa 57% din domeniu, ca volum
de tranzacţii.
 Sistemul României de tip RTGS, operat de Transfond, este cuplat de asemenea la
TARGET, înainte de integrarea României în Uniunea Europeană.
 Sistemul este folosit pentru decontările ECB, transferurile interbancare transfrontaliere
de valoare mare în euro, şi pentru alte plăţi în euro, cu decontarea efectuată în bani ai
băncii centrale, în timp real, şi cu finalitate imediată, în aceiaşi zi (intraday finality).
 O tranzacţie durează de ordinul secundelor şi nu depăşeşte de regulă două minute.
Mesajul cu raportul asupra execuţiei reuşite a unui ordin de plată este trimis către banca
centrală naţională care a emis ordinul, de asemeni în timp real.
 Majoritatea instituţiilor de credit participante pot folosi sistemul în mod direct şi
individual. Fiecare participant este identificat în mod unic printr-un cod BIC (Bank
Identifier Code), afişat în Directorul BIC al sistemului TARGET.
 Pentru iniţierea unei plăţi transfrontaliere participanţii trimit mesajul cu ordinul de
plată (tranzacţia) în euro către sistemul lor naţional de tip RTGS, care este cuplat la
TARGET, iar acesta VA EXECUTA TRANZACŢIA.
 Participantul beneficiar al plăţii va primi mesajul de plată în formatul specific propriului
sistem naţional. În acest fel companiile dintr-o ţară pot efectua plăţi în euro prin
intermediul băncilor lor cuplate la sistemul lor naţional, către alte companii ale căror
bănci sunt în alte ţări, cuplate la sistemul lor naţional. TARGET poate înlocui foarte bine
sistemul SWIFT, pentru decontări şi plăţi.
 Lichidităţile din sistemul TARGET sunt în principiu disponibile în permanenţă tuturor
participanţilor.
 Băncile centrale naţionale vor asigura fără cost creditul zilnic (intraday) către
participanţi, în limita unei sume pe care participanţii şi-o vor stabili ei înşişi, furnizând un
colateral adecvat. În acest fel se elimină riscul de creditare în decontare (settlement risc).
20 | P a g e
 Comisioanele plătite către TARGET pentru tranzacţiile transfrontaliere depind numai de
numărul de tranzacţii şi nu de valoarea lor.
 Aceste comisioane au fost stabilite iniţial la 1,75 euro/tranzacţie pentru primele 100
tranzacţii pe lună, 1 euro/tranzacţie pentru următoarele 900 de tranzacţii pe lună, şi 0,8
euro/tranzacţie per fiecare tranzacţie peste 1000 de tranzacţii pe lună.
Participarea la TARGET este reglementata prin Directiva de Coordonare Bancara
2002/12/EU a Parlamentului European si Consiliului European din 20 martie 2000.
STRUCTURA TARGET.
Procedeul TARGET se bazeaza pe decontarea bruta in timp real (RTGS) la care sunt
conectate sistemele nationale interne (RTGS) din tarile membre.
Structura TARGET este de tip descentralizat care cuprinde:
sistemele nationale cu decontare bruta in timp real din tarile membre;
mecanismul de supraveghere al Bancii Centrale Europene;
reteaua de interconectare intre bancile centrale.
Procedeul proceseaza numai tranzactiile in euro.
In esenta, sistemul TARGET coordonat de Banca Centrala Europeana este un sistem
in care platile se fac pe baza bilaterala intre bancile centrale.
Banca Centrala Europeana nu se implica in sistemul de plati, dar dispune de un
SISTEM DE CONTROL care asigura inchiderea zilei de lucru intr-o pozitie finala si irevocabila.
Rolul principal revine bancilor centrale nationale care colecteaza mesajele de plata
de la participantii interni si le transmite numai in limita fondurilor disponibile ale acestora si
a facilitatilor de creditare acordate.
Participantii directi la transfer sunt:
 bancile si
 institutiile de credit interne.
Bancile centrale pot autoriza si alte institutii sa participe la sistem ca:
 departamentele de trezorerie ale statelor membre,
 casele de compensatii si institutiile de decontari,
 firmele de investitii financiare,
 alte institutii din sectorul public care pot deschide conturi clientilor, toate
autorizate si supravegheate de banca centrala sau alte autoritati recunoscte
in domeniu.
Criteriile de admitere ale participantilor directi se refera la:
capacitatea financiara adecvata a institutiei,
numarul minim de tranzactii,
infrastructura tehnica neceasara potrivit nivelului standard si
aprobarea bancii centrale.
Deosebit de aceste institutii interne, mai pot fi si participanti din alte tari (la distanta)
care doresc sa participe la sistemul de decontare bruta fara sa dispuna de un sediu in tara
respectiva.
Bancile centrale ale tarilor gazda trebuie sa trateze asemenea cereri in mod similar
cu cele ale institutiilor locale, inclusiv accesul la credite pe parcursul zilei si alte facilitati de
decontare cu conditia ca riscurile pentru participantii de la distanta sa nu fie mai mari decat
ale participantilor locali. Asemenea cazuri sunt insa destul de putine.
Procedeul TARGET administreaza, aproape in exclusivitate, numai platile de mare
valoare care se transmit intre participanti, fara a exista limite inferioare sau superioare.
21 | P a g e
In concluzie, in cadrul TARGET se deruleaza urmatoarele TIPURI DE OPERATIUNI,
reprezentand de regula transferuri de credit:
plati directe conectate cu operatiunile bancilor centrale din eurosistem;
decontarea soldurilor pentru sistemele de plati de valori mari;
plati interbancare si plati comerciale.
Platile cu amanuntul care nu necesita o viteza de executie prea mare sunt procesate
de alte sisteme europene de transfer de fonduri care au si costuri mai mici ca Euro-giro si
altele.
Arhitectura proiectului cuprinde:
componenta tehnica si
o conceptie de interconectare a bancilor centrale cu Banca Centrala Europeana
printr-o retea de comunicatie numita INTERLINKING prin care se schimba
mesajele de plati.
Totodata, bancile centrale dispun de o componenta Standard Interlinking care
asigura TRANSFORMAREA MESAJULUI DIN STANDARDUL INTERN IN CEL COMUNITAR.
STRUCTURA SI MODUL DE FUNCTIONARE A PROCEDEULUI TARGET se prezinta in
schema 2, unde RTGS Real Time Gross Settlement, este sistemul de decontare brută în
timp real – un sistem de transfer de fonduri de bani sau valori mobiliare care are loc de la o
bancă la alta în "timp real" (înseamnă că operaţiunea de plată nu este supusă nici unei
perioade de aşteptare, iar tranzacţiile sunt decontate de îndată ce acestea sunt prelucrate.
şi "brută" înseamnă că tranzacţia este decontată fără a avea legătură cu orice altă
tranzacţie. Adică, odată prelucrate, plăţile sunt definitive şi irevocabile.
FLUXUL OPERATIONAL AL PLATILOR CU DECONTARE BRUTA IN TIMP REAL este
urmatorul:
1. INSTITUTIA DE CREDIT INITIATOARE transmite mesajul de plata (credit transfer)
codificat catre banca centrala din tara sa (banca A);
2. BANCA CENTRALĂ A (EMITENTĂ):
 autentifica mesajul transmis de institutia de credit initiatoare (decodifica, verifica
codul bancii),
 valideaza plata (verifica existenta disponibilului in cont sau a creditelor aferente,
inscrierea informatiilor necesare si respectarea standardelor interne),
 formateaza mesajul conform standardelor comunitare si il transmite prin reteaua
de comunicatii bancii centrale B; totodata,
 debiteaza contul bancii initiatoare si crediteaza contul interlinking-banca B;
3. BANCA CENTRALA B (BANCA RECEPTOARE):
 verifica aspectele de securitate ale mesajului, apartenenta bancii destinatare ca
participanta la sistemul RTGS si
 retransmite mesajul de plata institutiei de credit destinatare; totodata,
 debiteaza contul interlinking-banca A si crediteaza contul bancii destinatare;
4. BANCA DESTINATARĂ trebuie sa confirme, in interval de 30 minute, bancii initiatoare
decontarea platii.
PRINCIPIUL care sta la baza decontarilor in spatiul euro este asigurarea integrala a
disponibilului la nivelul bancilor centrale nationale.
22 | P a g e
Sistemul TARGET funcționează fără rezerve minime obligatorii preconstituite, fara
facilitati de descoperit de cont pe parcursul zilei sau facilitati prin acorduri de rascumparare
(repo). Toate aceste facilitati se asigura in cadrul sistemelor nationale de plati conectate la
sistemul TARGET. Mecanismul asigura decontarea finala pe baza resurselor existente la
bancile initiatoare sau cele centrale nationale, astfel ca niciodata contul bancii destinatare
nu poate fi creditat înainte de debitarea contului bancii initiatoare. Transferurile de fonduri
sunt neconditionate si irevocabile.
Mecanismele de asigurare a lichiditatii la nivelul bancilor centrale nationale sunt

diferite, incepand cu "linia de asteptare", apoi imprumuturile pe piata, creditele pe
parcursul zilei de la banca centrala si creditele "overnight".
In unele tari, creditele pe parcursul zilei se acorda in limita disponibilitatilor
participantului la banca centrala, iar in altele pe baza unor aranjamente de vanzare a sumei
respective si de rascumparare pana la sfarsitul zilei. O particularitate o prezinta faptul ca
aceste credite pe parcusul zilei in cadrul sistemelor nationale conectate la sistemul TARGET
se acorda fara dobanda. In mod exceptional, bancile din afara zonei euro care finanteaza
tranzactii in zona pot participa la sistemul TARGET pe baza unor conturi de decontare
deschise la bancile centrale, platile facandu-se in limita soldului creditor, si nu beneficiaza de
facilitatile oferite bancilor comunitare.
23 | P a g e
ORARUL SISTEMULUI ESTE 07:00 AM - 06:00 PM, ORA EUROPEI CENTRALE.
Platile intre participantii directi se pot efctua numai pana la ora 05:00 PM, dupa
aceasta ora urmand sa se faca numai transferuri de lichiditati denominate in euro, atat pe
plan intern cat si extern. Bancile interconectate trebuie sa ia masuri asiguratorii ca toate
tranzactiile sa fie procesate inainte de inchiderea sistemului TARGET.
Politica de tarifare urmareste acoperirrea integrala a costurilor, inclusiv cele legate de
creditele pe parcursul zilei. Ca urmare, tarifele practicate de bancile centrale nationale
trebuie sa fie apropiate, eliminandu-se concurenta neloiala.
TARGET arecca. 5000 de participanti si cca. 40.000 sucursale bancare, cuprinznd
aproape toate institutiile de credit din UE. Se poate aprecia ca TARGET a devenit cel mai
mare sistem de transferuri din lume.
2.5.2. SISTEMUL TARGET2
TARGET2 (Sistemul transeuropean automat de transfer de fonduri cu
decontare pe bază brută în timp real) a înlocuit prima generaţie a sistemului TARGET, care a
început să funcţioneze în luna ianuarie 1999, când a fost introdusă moneda euro.
 La fel ca și predecesorul său, TARGET2 este folosit pentru decontarea operaţiunilor
băncilor centrale, pentru transferuri interbancare de valoare mare, în euro, precum și
pentru alte plăţi în euro.
 Permite procesarea în timp real, decontarea în moneda băncii centrale și are finalitate
imediată. Cu toate acestea, spre deosebire de predecesorul său, care asigura procesarea
tuturor plăţilor în mod descentralizat la nivelul băncilor centrale naţionale, noul sistem
folosește o singură platformă comună, fără intervenţia băncilor centrale naţionale.
 Această platformă face posibilă furnizarea de servicii solide și armonizate, iar prin
intermediul economiilor de scară, permite reducerea comisioanelor și îmbunătăţirea
eficienţei costurilor.
 Nu există limite de valoare inferioare sau superioare în ceea ce privește plăţile efectuate
în cadrul TARGET2.
 Folosind TARGET2 pentru toate plăţile de mare valoare, în special cele legate de
operaţiunile interbancare, participanţii pe piaţă beneficiază de un serviciu de calitate și
contribuie substanţial la reducerea riscului sistemic în întreaga UE, adică a riscului de
„contagiere” a altor zone din cauza numărului mare de operaţiuni interbancare şi a
valorii ridicate a acestora.
 Un alt progres înregistrat în acest context este lansarea în 2008 a zonei unice de plăţi în
euro (SEPA), în cadrul căreia toate plăţile electronice vor fi tratate ca plăţi interne;
 diferenţa dintre operaţiunile efectuate la nivel naţional și cele la nivel transfrontalier va
dispărea.
 TARGET2 și SEPA vor transforma piaţa plăţilor din zona euro, imprimându-i un caracter
mai dinamic și mai eficient din punct de vedere al costurilor.
2.5.3. Sistemele EBA – EURO1, STEP1 şi STEP2
EBA (EUROPEAN BANKING ASSOCIATION) este o asociaţie de bănci care are sprijinul
Comisiei Europene şi include peste 190 de bănci membre din toate ţările Uniunii Europene,
precum şi din SUA, Elveţia, Norvegia, Australia şi Japonia, acţionează ca un forum pentru cei
interesaţi în plăţile europene în euro, şi promovează iniţiative pentru crearea sistemelor de
plată pan-europene în euro.
 EBA a creat în 1998 sistemul de plată transfrontalier de mare valoare EURO1, iar
24 | P a g e
 în 2000 sistemul de plăţi de mică valoare STEP1, bazat pe EURO1, precum şi recentul
STEP2, deasemeni bazat pe EURO1, şi destinat plăţilor de masă, numeroase (mass, or
bulk, payments) de tip casă automată de decontări (PE-ACH, Pan-European ACH system),
funcţional din 2003.
 EBA a creat compania EBA Clearing pentru a opera cele trei sisteme.
 EURO1 şi STEP1 folosesc infrastructura de mesaje şi capacitatea de procesare a SWIFT,
şi efectuează decontarea prin TARGET, iar
 STEP2 foloseşte infrastructura de mesaje a SWIFT şi capacitatea de procesare a
procesorului SIA S.p.A, Italia
 Rezerva de lichidităţi (contul de decontare) pentru sistemul de decontări EURO1 este
păstrată la ECB, care are şi rol de a supraveghea funcţionarea sistemului de plăţi de masă
STEP2.
 EURO1 poate accesa peste 8.500 de coduri BIC (Bank Identifier Code) şi respectă
principiile fundamentale ale sistemelor de plată cu importanţă sistemică.
 EURO1 şi STEP1 sunt sisteme de plăţi efectuate în aceiaşi zi (SAME DAY PAYMENT), în
care se calculează continuu (tranzacţie cu tranzacţie) poziţia netă şi se face decontarea
netă la sfârşitul zilei pentru toţi participanţii.
 STEP2 este destinat plăţilor de masă, de valoare mică şi care nu sunt urgente (de regulă
plăţi comerciale în sectorul cu amănuntul), iar tranzacţiile de plată sunt grupate în
fişiere. Sistemul asigură o prelucrare practic complet automată, fără intervenţie manuală
(STP, STRAIGHT THROUGH PROCESSING).
 Sistemul EURO1, bazat pe SWIFT şi TARGET, şi prezentat în figură, functionează în felul
următor.
25 | P a g e
1. Presupunem o Bancă participantă dintr-o ţară, numită în terminologia EURO1 Bancă
Scurtă (Short Bank), care TRIMITE EURO unei alte Bănci participante, dintr-o altă ţară,
numită Bancă Lungă (Long Bank).
2. Banca Scurtă e debitată cu suma cu care va fi creditată Banca Lungă, ambele bănci
deţin conturi în Băncile lor Centrale Naţionale, NCB (National Central Bank), iar acestea
la rândul lor au conturi la Banca Centrală Europeană, ECB.
3. La momentul limită al zilei (CUT-OFF TIME), stabilit la 16:00 CET, SWIFT (în modul „Y”)
încheie procesarea mesajelor de plată primite, informează fiecare participant asupra
valorii balanţei sale aşa cum rezultă din prelucrarea tuturor mesajelor de plată, şi trimite
lista balanţelor finale la EBA Clearing (care operează EURO1) şi la ECB.
4. Iniţial Banca Scurtă a trimis ordinul de plată către propria NCB în favoarea contului
sistem de decontare EURO1, păstrat la ECB.
5. NCB debitează contul Băncii sale Scurte şi trimite plata prin TARGET către ECB.
6. În acest moment Banca Scurtă a fost debitată.
7. ECB creditează plata în contul sistem de decontare şi informează EBA Clearing.
8. După ce a primit toate plăţile provenind de la toate Băncile Scurte (expeditoare,
debitate) EBA Clearing trimite ordinele de plată la ECB pentru a transfera către toate
Băncile Lungi (receptoare, creditate) o valoare egală cu cea din balanţa lor de credit.
9. ECB va debita contul sistem de decontare conform acestor creditări şi va genera plăţi
prin TARGET către NBC-urile fiecărei Bănci Lungi.
10.În acest moment BANCA LUNGĂ A FOST CREDITATĂ CU SUMA TRIMISĂ DE BANCA
SCURTĂ.
11.Apoi NCB creditează contul fiecărei Bănci Lungi şi expediază o confirmare la ECB, care o
trimite şi la EBA Clearing.
12.După primirea tuturor confirmarilor, EBA Clearing notifică toţi participanţii că operaţiile
de decontare ale zilei s-au încheiat.
3) ALTE FORME DE PLĂŢI ŞI TRANSFERURI ELECTRONICE – CECURI
ELECTRONICE, CARD CĂTRE CARD, WESTERN UNION ŞI
MONEYGRAM.
Din multitudinea de forme de plăţi şi transferuri electronice vom mai prezenta pe
scurt şi cecurile electronice, transferul de fonduri de la card la card oferit de Visa şi
MasterCard, şi binecunoscutele servicii de transferuri între persoane oferite de Western
Union şi MoneyGram.
3.1. CECURI ELECTRONICE, ECEC
Cecurile electronice sunt folosite mai ales în SUA, unde plăţile prin cec urmează
imediat după plăţile cu bani lichizi şi se află înaintea plăţilor prin card, reprezentând circa
60% din toate plăţile fără bani lichizi. 20% din toate tranzacţiile prin Internet ale SUA s-au
bazat pe cecuri. Costul de procesare a unei tranzacţii bazată pe cec în SUA poate fi jumătate
din costul procesării unei tranzacţii cu card.
Un cec electronic, eCec, este un document electronic care conţine aceleaşi câmpuri ca
un cec pe hârtie, la care este posibilă (dar nu obligatorie) adăugarea unei semnături digitale
a plătitorului şi, la momentul încasării, eventual şi a semnăturii digitale a plătitului.
eCecurile sunt folosite în special în plăţile din eComerţ pentru cumpărarea de bunuri
şi servicii dar şi pentru transferul de fonduri între persoane.
26 | P a g e
În momentul plăţii cu eCec prin Internet,
plătitorul citeşte datele de pe carnetul lui de cecuri pe hârtie şi
le introduce în formularul afişat de navigator, după care
apasă pe un buton care comandă plata.
Autorizarea plăţii prin eCec nu se face de regulă în timp real, ca în cazul plăţii prin
carduri, în principal datorită specificului sistemului bancar actual american, ci durează
între una şi câteva zile, iar transferul efectiv al fondurilor între banca care a emis cecul
cumpărătorului şi banca comercială care a admis plata prin cec, durează de regulă 2-5
zile.
Comerciantul va livra bunurile numai după primirea (de regulă prin mesaj electronic)
confirmării că a fost plătit (dacă nu cumva îşi asumă riscul de a nu primi banii, în cazul în
care trimite bunurile înainte de a primi această confirmare).
Există mai mulţi intermediari americani de servicii de plată prin eCecuri care oferă
comercianţilor pe Internet posibilitatea de a accepta şi plăţi prin eCecuri, cum ar fi
ACHcheck (Online Check Processing Solution), PayByCheck sau Troy.
Aceşti procesatori folosesc sistemul ACH pentru transferul final de fonduri, generând pe
baza eCecului o tranzacţie ACH de credit în favoarea băncii comerciantului, fondul fiind
preluat din contul de cec al plătitorului, aflat în banca sa, în numele căreia procesatorul
(acţionând ca un iniţiator) a generat tranzacţia ACH de credit.
3.2. PLĂŢI ÎNTRE PERSOANE PRIN VISA ŞI MASTERCARD – CARD
CĂTRE CARD.
Visa şi Mastercard au lansat în 2003 un serviciu de plată cu card între persoane (P2P)
numit VISA DIRECT şi MasterCard MONEYSEND, similare, şi aflate, ca de obicei, în
competiţie.
Expedierea banilor dintr-un cont de card către un alt cont de card al sistemului Visa se
face printr-o tranzacţie iniţiată prin telefon, Internet, sau de la un ghişeu de bancă prin
furnizarea numărului de cont, sau a adresei de poştă electronică (email), a destinatarului.
Serviciul este furnizat către Visa de compania Clear2Pay în calitate de procesator.
Transferul este direct, fără a trece prin vreun cont intermediar.
Băncile emitente ale cardurilor care expediază banii trebuie să fie certificate în
prealabil pentru acest serviciu, deşi se prevede ca pe viitor orice card să poată expedia
bani către orice alt card (din acelaşi sistem), fără ca banca emitentă să mai fie certificată
în prealabil pentru acest serviciu.
Prin MasterCard MoneySend banii se expediază folosind un telefon mobil care
apelează un număr special unde răspunde un robot vocal IVR (Interactive Voice
Response) către care expeditorul furnizează suma de expediat şi adresa de email, sau
numărul de telefon, ale receptorului.
Serviciul este furnizat către MasterCard Europe de compania englezească Magex
(prin serviciul FastPay) în calitate de procesator.
Acest sistem de transfer de fonduri între persoanele deţinătoare de carduri este
destinat în special plăţilor transfrontaliere (cele două bănci emitente ale cardurilor se
află în ţări diferite) din Uniunea Europeană, dar poate fi, evident, folosit şi domestic, în
această zonă.
Ulterior serviciul va fi introdus şi în alte regiuni.
27 | P a g e
Comisionul pentru o astfel de tranzacţie este mai mic decât comisioanele percepute
de marile sisteme de transfer de fonduri între persoane Western Union şi MoneyGram.
Trasferul acesta poate fi şi urmare a unei plăţi către un comerciant dacă acesta din
urmă indică faptul că este dispus să primească plata în contul său de card.
TRANSFERURI DE VALORI MICI
Transferurile rapide de fonduri au patruns si in sfera paltilor de mica valoare
conducand la aparitia mai multor modaliatati, dintre care cele mai cunoscute sunt
EUROGIRO si WESTERN UNION/MONEY GRAM.
3.3. PLĂŢI ÎNTRE PERSOANE – WESTERN UNION ŞI MONEYGRAM.
Transferurile rapide de fonduri au pătruns și în domeniul serviciilor pentru populatie
(retail banking). Pe plan international, transferurile rapide au fost determinate de circulatia
fortei de munca din tarile mai putin dezvoltate catre cele avansate, de plecarea la studii a
tinerilor si de extinderea relatiilor intre familii.
Majoritatea acestor fonduri se transfera de catre persoanele care lucreaza, temporar,
in alte tari. Acestea sunt persoane cu venituri modeste, care nu au conturi in banca si care
doresc ca economiile lor sa ajunga cat mai repede la famiile din tara de resedinta. Pentru
asemenea situatii exista firme specializate care ofera servicii de transfer rapid de fonduri in
tot cursul anului, dintre care cele mai renumite sunt Western Union si MoneyGram din SUA.
Western Union a fost infiintata in 1851 si este una din cele mai vechi si renumite
companii americane.
In 1870 compania a creat prima modalitate de transfer rapid a fondurilor pe distante
mari, a introdus primul telegraf la New York si a utilizat pentru prima data telexul in
anii '50.
In prezent, Western Union este o companie subsidiara a First Data Corporation din
SUA.
Western Union a creat in 1990 o filiala pentru servicii financiare Western Union
Financial Services care are un departament Western Union Money Transfer pentru
transferuri rapide de bani in orice tara.
Western Union avea la sfarsitul anului 2001 o retea de 361 de agenti in 189 de tari cu
peste 110.000 de locatii active (tranzactii).
MoneyGram International Ltd. MoneyGram
Este o companie formata din MoneyGram Payment Systems Inc. si Thomas Cook Group
Ltd., ambele firme de referinta din SUA, specializate in transferuri rapide de fonduri si
diverse servicii financiare.
Structura actionariatului s-a schimbat continuu, in anii '80-90 apartinea grupului
American Express iar în prezent prin cotarea la bursa din New-York actionariatul s-a
diversificat.
Reteua MoneyGram cuprinde peste 25.000 de locații active din peste 120 de tări.
Transferurile MoneyGram se fac numai în USD, astfel că orice valuta se schimba in USD
dar la un curs folosit de firma, de regula cel pentru cecurile de calatorie din ziua
respectiva.
Pentru transfer se plateste o taxa de catre clientul care trimite banii si care se imparte
intre agentul expeditor, agentul destinatar si MoneyGram.
Ca urmare, la eliberarea numerarului in valuta nu se mai percepe comision.
Aceste firme au pus la punct un sistem operational care are urmatoarele caracteristici:
28 | P a g e
1. INFRASTRUCTUTRA. Procedeul se bazeaza pe un centru informatic international,
Centrul Operational, unde se proceseaza toate tranzactiile si un sistem de calculatoare in
reteaua de agenti interconectate cu Centrul Operational prin intermediul caruia se pot
efectua transferuri intre agentii indiferent de tara in care se afla, precum si transferuri
intre agentii din aceeasi tara.
Agentii din retea sunt de regula banci si institutii financiare, dar pot fi si oficii postale,
agentii de turism, case de schimb valutar si alte entitati agreate de compania de transferuri.
2. OPERATIUNI. Sub aspect operational, avem de a face cu un serviciu prin care se
transfera bani intre doua persoane fizice si se elibereaza sumele destinatarilor de catre
agentii din retea.
 Suma maxima pentru o tranzactie este de 10.000 USD dar nu mai mult de 20.000 USD
pe zi in cazul in care aceeasi persoana face mai multe tranzacti
 Pentru tranzactiile intre 1.000 USD si 10.000 USD trebuie sa se obtina autorizarea
vocala a Centrului Operational de catre agentul care efectueaza serviciul.
 Pentru a se asigura securitatea operatiunilor, fiecarui agent i se atribuie un numar de
identificare si un PIN, informatii care sunt cunoscute numai de personalul autorizat
sa efectueze tranzactii din cadrul agentului respectiv.
 Eliberarea banilor se face pe baza actului de identitate al beneficiarului.
 Daca acesta nu are act de identitate se poate folosi metoda unei intrebari test
lansate de expeditor la care beneficiarul trebuie sa dea raspunsul exact.
3. CLIENȚI. Acestia sunt numai persoane fizice care se afla in relatii personale unii cu altii
sau cu diverse institutii (invatamant, unitati financiare, diverse companii) fata de care au
anumite obligatii banesti.
Sub aspect statistic, clientii se pot grupa astfel:
 familii - transferuri intre membrii de familie, in special transferurile efectuate de catre cei
care lucreaza in strainatate;
 turisti - care in anumite situatii pot primi bani din tara de resedinta; studenti - care pot
primi bani pentru cheltuieli de scolarizare;
 reporteri aflati in strainatate - care pot primii salarii si alte fonduri pentru cheltuieli
curente; si alte categorii mai putin numeroase.
4. AVANTAJE. Avantajele sunt in primul rand pentru clienti, dar nu trebuie neglijate nici
cele pentru agenti. Avantajele pentru clienti constau in:
 rapiditatea in operare, maximum 10 minute;
 siguranta si confidentialitate;
 comoditate in utilizare, in sensul ca nu este necesara deschiderea unui cont;
 existenta unei retele largi de agenti;
 posibilitatea de a ridica banii de la oricare agent si nu numai de la cel nominalizat;
 sumele sunt disponibile imediat ce clientul se prezinta la un agent;
 posibilitatea transmiterii in afara de bani si a unui mesaj scurt.
Pentru agenti, avantajele consta in comisioane, cresterea numarului de clienti,
realizarea de publicitate interna si externa (includerea agentului in baza de date a sistemului
si posibilitatea accesarii acestuia de catre orice alt agent).
 Fluxul operational se bazeaza pe un centru unic de procesare si o retea de agenti care
fac operatiuni de primiri de sume de la persoanele emitente, transferuri de fonduri si
eliberari de numerar persoanelor destinatare.
29 | P a g e
 Toate operatiunile se efectueaza direct de unitatile operative ale bancilor care intra in
contact cu Centrul Operational din strainatate, deci in mod descentralizat, ceea ce
contribuie la cresterea operativitatii.
Western Union şi MoneyGram sunt probabil cele mai cunoscute sisteme de transfer
electronic de fonduri între persoane.
Atât expeditorul cât şi receptorul trebuie să fie de regulă prezenţi într-una din
agenţiile care poartă însemnul unuia din cele două sisteme (locaţiile agenţiilor sunt
de regulă în bănci).
Western Union, care aparţine gigantului First Data Corporation, dispune de peste
170.000 de locaţii în peste 190 de ţări din toată lumea, iar
MoneyGram, care aparţine companiei Viad, dispune de peste 60.000 de locaţii în
160 de ţări din toată lumea.
WESTERN UNION oferă:
 servicii de transfer de fonduri între persoane, sau de
 plăţi de la persoane către companii, sau
 de la companii către persoane, iniţiate din agenţiile sale, de la telefon sau prin
Internet.
În serviciul cel mai răspândit:
 un expeditor-persoană fizică intră într-o agenţie,
 înmânează operatorului suma de transferat în numerar, la care adaugă comisioanele
(10%-15% din valoare),
 indică numele destinatarului căruia îi trimite banii, şi la ce adresă de agenţie,
 operatorul iniţiază tranzacţia la calculator şi îi comunică expeditorului MTCN (MONEY
TRANSFER CENTRAL NUMBER) – numărul tranzacţiei de transfer de bani.
 Banii se expediază în mai multe valute şi se primesc la destinaţie în moneda locală sau
în dolari SUA.
 Expeditorul va comunica destinatarului acest număr, iar destinatarul va putea ridica
banii de la agenţia de destinaţie pe baza acestui număr de tranzacţie, şi arătând că ştie
CÂT, CINE, ŞI DE UNDE, I-AU FOST TRIMIŞI BANII.
 Compania foloseşte sistemul propriu de telecomunicaţii pentru transmiterea
tranzacţiei, care are forma unui mesaj ce constituie un ordin de plată către banca în
care se află agenţia destinatarului.
 Destinatarul poate încasa banii de regulă în câteva minute (maxim 10 minute de la
depunerea de către expeditor).
 De pe teritoriul american banii se pot transfera şi prin telefon sau Internet, pornind de la
un cont de card Visa sau MasterCard.
 În cazul iniţierii TRANSFERULUI PRIN TELEFON, expeditorul va telefona la un număr
special (1-800-CALL-CASH) al companiei unde va comunica suma, destinaţia (nume,
adresă) şi datele cardului său.
 În cazul iniţierii TRANSFERULUI PRIN INTERNET, va completa un formular afişat de
monitorul său după cuplarea pe situl specializat al companiei (utilizatorii acestui serviciu
trebuie să se inregistreze, furnizând şi datele contului de plată, după care primesc un
NUME ŞI O PAROLĂ).
Utilizatorii pot face plăţi prin MONEY ORDER (ORDIN DE PLATĂ) pentru orice plăţi
care se fac printr-un CEC, iar prin serviciul BIDPAY pot plăti cumpărăturile rezultate dintr-o
licitaţie câştigată pe siturile de licitaţii eBay, MSN, Amazon, Yahoo şi altele.
30 | P a g e
MONEYGRAM PAYMENT SYSTEM INC., oferă servicii similare de
 transfer de bani între persoane sau
 către companii – trimitere de bani din agenţiile companiei şi, de pe teritoriul SUA, şi
prin Internet, la costuri în general mai mici decât cele ale Western Union, şi cu servicii
suplimentare (3 minute de telefon gratuit pentru anunţarea destinatarului, un mesaj
de 10 cuvinte care acompaniază tranzacţia, şi garantarea trimiterii).
 Serviciile Utility Bill Payment şi ExpresPayment ale MoneyGram permit plata regulată
a utilităţilor şi a altor facturi periodice. Creşterea tehnicităţii şi vitezei de derulare a
operaţiunilor aduce o creştere a calităţii serviciilor.
Temă: Descrieți operațiunile prezentate în figurile:Fig.1 și 2
31 | P a g e

Curs 9 SEP

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 9 SEP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SISTEME ELECTRONICE DE PLĂTI TEMA 9-MAE AN I

TRANSFERUL ELECTRONIC DE FONDURI

6) Procesorul transmite rezultatul tranzactiei catre serviciul de procesare a platilor;

Figura Transferul fondurilor din contul de card al clientului în contul comerciantului.

 INSTRUMENTELE DE PLATĂ în baza cărora se procedează la transferul fondurilor

2.1. ACH ŞI FEDWIRE – TRANSFERURI NAŢIONALE ÎN SUA

Tranzacţiile ACH (ACH entries) sunt de două feluri – de debit şi de credit.

Fluxul operatiilor de TRANSMITERE, VALIDARE SI AUTORIZARE este următorul:

Mecanismele de asigurare a lichiditatii la nivelul bancilor centrale nationale sunt

S-ar putea să vă placă și