Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Apariţia monedei unice în Europa reprezinta cel important eveniment în cadrul sistemului
monetar internaţional după devalorizarea dolarului S.U.A. şi dispariţia sistemului de la Bretton
Woods din anii ´70.
La 1 ianuarie 1999 Europa a intrat într-o nouă perioaada reprezentată prin înfiinţarea Uniunii
Economice şi Monetare (UEM) şi lansarea EURO ca monedă unică a Uniunii Europene . Odata
cu instaurarea Uniunii Monetare Europene rolul central revine Băncii Centrale Europene,
Aceasta devine cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro. La fel ca Rezerva Federală în
Statele Unite ale Americii, Bundesbank-ul în Germania, Banca Centrală Europeană este
„emitentul şi paznicul constituţional al euro".
Banca Centrală Europeană a fost infiinţată la 1 iunie 1998 şi a devenit operaţională la 1 ianuarie
1999, odata cu preluarea autoritatea exclusivă pentru zona euro în domeniul politicii monetare.
În perioada premergătoare înfiinţării Băncii Centrale Europene, 11 bănci centrale naţionale
formulau politica în zona euro, iar de la Banca Centrală a Irlandei şi până la Bundesbank-ul
Germaniei, se stabileau independent ratele naţionale ale dobânzilor.
În 1994, a fost infiinţat Institutul Monetar European cu scopul ca, ulterior, să fie transformat într-
o bancă centrală operaţională. Acest obiectiv a fost îndeplinit la 1 iunie 1998, când s-a
transformat în Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt, în Germania. Astfel, a fost creat
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) care include în structura sa atât Banca Centrală
Europeană, cât şi Băncile Centrale naţionale ale statelor membre ale Uniunii Economice şi
Monetare.
Implementarea unei politici monetare uniforme presupune atât armonizarea instrumentelor
monetare, cât şi integrarea pieţelor naţionale interbancare. Băncile trebuie să fie în masură să
efectueze tranzacţii băneşti transfrontaliere, în euro, la fel de bine ca şi pe piaţa internă. De
aceea, Institutul Monetar European a elaborat un nou sistem de plăţi, denumit TARGET (Trans
European Automated Real Time Gross Settlement Express Transfer) care permite decontarea cu
sistemele naţionale RTGS în întreg spaţiul EURO.
Înfiinţat în baza Directivei nr. 97/5/EC/27 ianuarie 1997 a Parlamentului European, sistemul
TARGET asigură o derulare, extrem de rapidă, a plăţilor între ţările membre al
Capitolul 1. Sisteme europene de plati, scurta prezentare a conceptelor de baza
Sitemele de plati sunt alactuite dintr-un ansamblu de instrumente, proceduri bancare si anumite
reguli prin intermediul carora se asigura un transfer de fonduri intre participantii sistemului
( institutii financiare sau institutii de credit). La baza sitemelor de plati este un acord intre
paticipanti si operatorul de sistem.
In ultimele decenii, odata cu cresterea volumului si a valorilor tranzactiilor comerciale cat si a
celor financiare (pe pietele valutare si cele monetare), sistemele de plati au devenit o resursa
importanta in special in contextul globalizarii si a liberei circulatii a capitalurilor. Progresele
thenologice au stat la baza posibilitatii de a fi posibila transmitera de informatii pe cale
electronica a unui volum destul de semnificativ intr-o perioada sucurta de timp.
In principiu, un sistem de decontare este format din Banca Centrala si banci comerciale, dar si
din case de compensatii si companii de telecomunicatii interbancare.
In cadrul Uniunii Europene, sistemul de plati este impartit si fragmentat, procedeele fiind diferite
in functie de tara. In cazul Romaniei, dupa aderarea la Uniunea Europeana, dezvoltarea
economica a condus la o crestere semnificativa a volumului tranzactiilor de plata , dar si la
sporirea interesului operatorilor economici in realizarea unor sisteme de plati eficiente si sigure.
Sistemul european este construit din:
Sisteme de plati pentru decontari de mica valoarea, folosite adesea de clientii
bancilor(persoane fizice), drept exemplu sunt : MONEYGRAM,
EUROGIRO,WESTERN UNION.
Sisteme de plati pentru decontari de mare valoare, folosite de presoane juridice pentru
decontarile interbancare in urma unor schimburi valutare, tranzactii pe piata monetara, un
exemplu ar fi TARGET.
Sistemele de plati din Europa sunt destul de frragmentate, evolutia fiind diferita de la o tara la
alta in functie de nivelul de dezvoltare, create in functie de nevoile utilizatorilor.
In urma celor prezentate se poate observa importanta bancilor in cadrul sitemelor de plati.
Bancile Centrale au drept interes ca sistemele de plati si sa fie administrate intr-o maniera cat
mai prudenta. Functionarea sistemelor de plati fara tulburari este esentiala pentru sprijinirea
monedei nationale si pentru sustinerea politicii monetare. Institutiile bancare suporta schimbari
semnificative pe piata europeana a platilor, fapt produs de procesul de integrare europeana si
intoducerea monedei unice EURO, dar si de alti factori precum:
Anumiti furnizori nebancari intervin pe piata europena si devin competitori ai bancilor.
Consumatorii inensifica nivelul de cerere catre corporatii, (acestia aleg cele mai bune si
profitabile oferte de la diferite banci)
Cererile de conformitate si modificarile de reglementari consume bugetele destinate
infrastructurilor informatice, insa putine sunt cele care au legatura cu proiectle de plati.
Odata cu schimbarile tehnologice, institutiile bancare trebuie sa-si actualizeze sistemele
IT fapt ce conduce spre noi poiecte.
Capitolul 2.
Principalele forme ale sistemelor de plati si caracterizarea acestora
2.1. TRANSFOND
TRANSFOND este administratorul și operatorul Casei de Compensare Automată a plăților
comerciale interbancare o infrastructură informatică specializată numita SENT.
SENT este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăţilor interbancare de mică
valoare transmise între participanţi, pe parcursul mai multor sesiuni zilnice.
Plățile comerciale interbancare procesate de către SENT sunt plăți de retail sau plăți de mică
valoare, inițiate prin ordin de plată, debit direct și instrumente de debit (cecuri, cambii și bilete la
ordin), și nu includ plățile inițiate cu cardul.
Pentru a completa infrastructura platilor interbancare de retail, TRANSFOND a dezvoltat o serie
de soluţii complexe şi performante în beneficiul unor segmente mai largi ale sectorului financiar
autohton în special, dar şi ale tuturor tipurilor de operatori economici locali:
Servicii de Facturare Electronică – presupune asigurarea de actiuni/subservicii care
urmeaza etapele normale ale unui proces de facturare: emiterea facturilor, livrarea/
transmiterea facturilor şi respectiv, arhivarea acestora, insa torul se petrece total in zona
electronica, eliminandu-se procesull desfasurat pe hartie.
Servicii de Arhivare Electronică – TRANSFOND este primul furnizor autorizat de
servicii de arhivare electronică din România.
Operatorul Sistemului Electronic de Plăţi din România este Transfond - Societatea de Transfer
de Fonduri şi Decontări - La momentul înfiinţării, TRANSFOND avea ca acţionari Banca
Naţională a României şi 28 bănci comerciale. În prezent, datorită fuziunilor şi încetărilor de
activitate din sistemul de plăţi, înregistrate din 2000 până în prezent, TRANSFOND are 24 de
acţionari incluzând Banca Naţională a României.
Principalele atribuţii ale TransFond sunt:
administrarea şi operarea sistemului SENT(casa automată de compensare);
administrarea tehnică şi operarea sistemului ReGIS (sistemul de decontare pe bază brută
în timp real), conform mandatului acordat de către Banca Naţională a României;
operarea tehnică a sistemului SaFIR (sistemul de depozitare şi decontare a operaţiunilor
cu titluri de stat);
asigurarea de servicii de suport pentru participanţii la cele trei sisteme.
Fiind un agent autorizat al BNR, TRANSFOND S.A. realizeaza prin intermediul celor 42 de
sucursale, decontarea in sistemul ReGIS si compensarea instrumentelor de plata.
TRANSFOND S.A. mai implineste si alte activitati precum:
- are rol in gestionarea componentelor de infrastructura
- supravegheaza constituirea de gagrantii colaterale pentru decontare
- furnizeaza rapoarte si statistici