Sistemul de plati in zona EURO-TARGET 3 Structura generala a sistemului TARGET 3 Caracteristicile sistemului TARGET 4 Avantajele utilizarii sistemului TARGET

4 Sistemul de transfer interbancar SWIFT 6 Avantajele sistemului SWIFT 6 Dezavantajele sistemelor SWIFT si TARGET 7 Principalele dezavantaje ale sistemelor SWIFT si TARGET 9 Compensari interbamcare 9 Conceptul de compensare 10 Tipuri de compensari 10 Sistemul national de compensare 13 Compensarea automata 14 Compensarea instrumentelor de debit pe suport de hartie (cecul barat si biletul la ordin) 20 Revocabilitate, irevocabilitate si monitorizare 20 Concluzii 22 Bibliografie 23

Sistemul de plati in zona EURO-TARGET Sistemul trans-european de decontare automata pe baza bruta in timp real - TARG ET (Trans-European Automated Real-time Gross settlement Express Transfer system) si-a inceput activitatea pe data de 4 ianuarie 1999, cu scopul de a contribui l a integrarea pietei monetare si la implementarea politicii monetare unice in faz a a treia a Uniunii Monetare Europene. In acest sens, sistemul a fost proiectat astfel incat sa permita procesarea platilor externe in moneda europeana la fel d e usor ca si a platilor interne. TARGET a fost creat cu scopul de a indeplini 3 obiective principale: implementarea unui mecanism solid si sigur pentru decontarea platilor transfront aliere in euro pe baza sistemelor nationale de decontare pe baza bruta in timp r eal - RTGS (Real-Time Gross Settlement system); acest mecanism permite participa ntilor decontarea platilor irevocabil si in timp real; cresterea eficientei platilor transfrontaliere in zona euro, acestea derulandu-s e la costuri mici, cu risc minim si timp foarte scurt de procesare; asigurarea procedurilor de plata necesare infaptuirii unei politici monetare uni ce. Structura generala a sistemului TARGET Sistemul TARGET proceseaza numai tranzactii in euro. Sistemele nationale de deco ntare bruta in timp real (RTGS) sunt interconectate prin infrastructuri si proce duri comune, pentru a permite instrumentelor de plata in euro sa se deplaseze de la un sistem la altul. Sistemelor de decontare bruta in timp real ale statelor membre ale UE, care nu sunt inca parti integrante ale spatiului euro, li se perm ite conectarea la sistemul TARGET, cu conditia ca ele sa fie capabile sa procese ze moneda euro ca pe o valuta forte. Accesul la TARGET prin sistemele nationale de decontare bruta in timp real (RTGS ) permite participantilor efectuarea platilor transfrontaliere, fara a mai fi ne cesare conexiuni suplimentare, realizand o integrare a platilor transfrontaliere si a celor nationale. In general, institutiile de credit participa in cadrul sistemelor RTGS nationale din tara unde isi au sediul. Acele institutii de credit cu o larga retea de suc ursale si filiale in UE pot alege sa devina membre ale diferitelor sisteme RTGS nationale din tarile unde isi desfasoara activitatea.

Caracteristicile sistemului TARGET Unele dintre aceste caracteristici sunt: este mai mult decat o simpla infrastructura de plati, oferind servicii de plati prin care sunt inlaturate granitele nationale intre sistemele de plati din inter iorul UE; are o structura descentralizata, formata din sistemele nationale de decontare br uta in timp real (RTGS) si din mecanismul de plati al Bancii Centrale Europene ( EPM), care sunt strans legate pentru a se aplica o politica uniforma in vederea procesarii platilor transfrontaliere in euro; este un sistem de plati in timp real; in conditii normale, platile ajung la dest inatie in cateva minute sau chiar secunde, prin debitarea contului platitorului si creditarea contului beneficiarului; toate platile transfrontaliere beneficiaza de acelasi tratament indiferent de va loarea lor; este un sistem de decontare in timp real in care fiecare plata este inregistrata individual; instiintarea privind executarea fiecarui ordin de plata individual este transmisa in timp real bancii centrale nationale din tara platitorului; are finalitate in cursul aceleiasi zile, decontarea fiind considerata finala in momentul in care contul beneficiarului a fost creditat; banii primiti sunt banii bancii centrale, fiind posibila reutilizarea lor de mai multe ori intr-o zi. Utilizarea sistemului TARGET este obligatorie numai pentru platile care au legat ura directa cu operatiunile de politica monetara in care SEBC este implicat atat ca destinatar, cat si ca expeditor. In practica, TARGET este solicitat sa admin istreze aproape in exclusivitate platile de mare valoare pentru transmiterea lor intre participanti, in interes propriu sau in interesul clientilor. Totusi, est e de asteptat ca platile cu amanuntul, care nu cer o viteza de executie a operat iunilor prea mare garantata de TARGET, sa tinda a fi procesate de alte sisteme d e transfer de fonduri care pot oferi costuri mici, dar timpi de procesare mai ma ri. Avantajele utilizarii sistemului TARGET 1. Asigurarea lichiditatii in cursul zilei Asigurarea lichiditatii in cursul zilei este o caracteristica importanta a siste mului TARGET, tinand cont de faptul ca o administrare inadecvata a lichiditatii poate conduce la intarzierea decontarilor si chiar la blocarea lor (imposibilita tea procesarii platilor din cauza lipsei de fonduri suficiente) si poate descura ja institutiile de credit in procesarea platilor prin acest sistem.

2. Reducerea riscurilor Sistemul TARGET acorda participantilor posibilitatea efectuarii platilor in bani i bancii centrale, fiind astfel eliminat riscul decontarilor intre diferite inst itutii de credit. Plata este considerata finala in momentul in care are loc cred itarea contului bancii participante deschis la banca centrala. 3. Efectuarea operatiunilor in timp real Pentru platile transfrontaliere, in conditii normale, intervalul mediu de timp i ntre debitarea contului bancii platitoare si creditarea contului bancii benefici are este de cateva minute sau chiar secunde. 4. Posibilitatea participarii tuturor institutiilor de credit din UE Toate institutiile de credit care se pot accesa prin sistemul TARGET (participan ti directi sau indirecti) trebuie sa fie identificate printr-un cod numit Ban Id entifier Code. 5. Operarea intr-un interval lung de timp Pentru a veni in intampinarea nevoilor clientilor si ale pietei financiare, TARG

ET opereaza in general 11 ore in fiecare zi lucratoare, de la ora 7.00 pana la o ra 18.00. Platile in euro catre clienti se desfasoara pana la ora 17.00. 6. Transmiterea rapida a mesajelor Sistemul TARGET a fost implementat de toate bancile centrale nationale din Uniun ea Europeana, majoritatea contribuind la crearea si dezvoltarea sistemelor natio nale de decontare in timp real pe baza bruta. Reteaua de transmitere a mesajelor aleasa pentru TARGET este SWIFT, fiind inchei ate acorduri speciale prin care se urmareste cresterea vitezei, capacitatii si s ecuritatii comunicatiei. In octombrie 2000 a fost implementat sistemul informational al TARGET, care perm ite accesul simultan al tuturor participantilor la informatiile standardizate pr in canalele de transmisie de tipul Reuters, Telerate/Bridge si Bloomerang. Acest sistem informational nu inlocuieste canalele de comunicatii existente la nivel national. Pentru a veni in intampinarea cerintelor TARGET, transmiterea ordinelor de plata intre modulele nationale de interconectare se face prin intermediul liniilor de telecomunicatie. Pe langa cerintele de viteza si disponibilitate, reteaua de co municatii trebuie sa indeplineasca cerinte stricte cu privire la securitate si, de asemenea, sa asigure flexibilitatea in ceea ce priveste capacitatea de proces are. 7. Reducerea costurilor Politica de pret aferenta sistemului TARGET este orientata spre acoperirea costu rilor si indeplinirea concomitenta a urmatoarelor cerinte de baza: nestanjenirea integrarii pietei monetare care afecteaza implementarea politicii monetare unice; sprijinirea politicii de reducere a riscului in sistemul de plati. Recuperarea costurilor bancilor centrale implicate in sistemul TARGET permite SE BC sa evite folosirea inadecvata a resurselor economice, sa aloce costuri, ori d e cate ori este posibil, din sursa cea mai potrivita si sa evite competitia nelo iala intre bancile centrale. Sistemul de transfer interbancar SWIFT Sistemul SWIFT, permite bancilor comerciale sa isi optimizeze costurile, intruc at pune la dispozitia acestora un singur canal de comunicatie, un singur standar d si solutii pentru derularea instructiunilor de plata. Reteaua SWIFT reprezinta un sistem de comunicare care se bazeaza pe principiul t ransmiterii reciproce de informatii intre doua banci sau intre doi participanti oarecare. Banca initiatoare a trimiterii mesajului si cea destinatara (receptoar e a mesajului) nu se afla in legatura directa, mesajul fiind transmis prin inter mediul centrului de operare la care este racordata tara din care acesta porneste . Reteaua SWIFT cuprinde patru calculatoare de mare capacitate localizate la Bruxe lles, Amsterdam si Culpeper (Statul Virginia S.U.A.), numite centre de comutare". Acestea comunica cu ordinatoare de talie mai mica amplasate in cadrul centrelor nationale. In final, reteaua se ramifica pe terminale amplasate in interiorul b ancilor participante. Odata cu implementarea tehnologiei SWIFT Net, portofoliul de servicii oferite de catre SWIFT s-a imbogatit, aceasta putand sa ofere utilizatorilor sai urmatoare le servicii: FIN serviciu de mesagerie, bazat pe tehnologie store-and-forward; FIN Copy functie a retelei SWIFT care suporta compensarea si decontarea platilor de mare valoare, precum si a tranzactiilor din piata de capital; SWIFTNet InterAct schimb interactiv (on-line) de mesaje (in format XML); SWIFTNet FileAct schimb interactiv (on-line) de fisiere cu mesaje (in format XML ); SWIFTNet Browse vizualizarea on-line a informatiilor. In mod practic, toate bancile care au activitate internationala sunt conectate l a SWIFT, prin intermediul ei realizndu-se o gama larga de operatiuni bancare ca d e exemplu: transferuri de depozite bancare dispuse de clientii bancilor, transfe ruri de depozite rezultate in urma tranzactiilor interbancare, acordari de credi

te, confirmari de cumparari sau vnzari de titluri, deschideri de acreditive docum entare, extrase de cont, etc. Avantajele sistemului SWIFT 1 Avantaje materiale: Cresterea eficientei personalului - S.W.I.F.T. elimina calculul codurilor de tes tare si pregatirile pentru telex. Mesajele sunt transmise imediat cu toate proce durile de autentificare si validare realizate automat de sistem (se estimeaza ca la o medie orara de 30 de astfel de calcule manuale, sistemul realizeaza 100). In plus, un numar mare de mesaje S.W.I.F.T. pot fi generate automat de aplicatii le interne ale bancii. Eficienta crescuta a managementului fondurilor - S.W.I.F.T. este o retea de comu nicare rapida si sigura. Transferul si informatiile prind sumele din conturi sun t mai rapide, permitand imbunatatirea trezoreriei generale si a oportunitatilor de investitie. Reducerea cheltuielilor generate de bancile corespondente - multe banci corespon dente, mai ales din SUA, percep comisioane mai reduse daca tranzactia este efect uata prin S.W.I.F.T. deoarece mesajele pot fi procesate automat. Reducerea numarului de echipamente telex necesare, precum si a numarului de lini i. 2 Avantaje nemateriale Siguranta si caracterul privat al tranzactiilor - un sistem de securitate multin ivel (fizic, tehnic si procedural) impiedica accesul neautorizat in retea. Acest ansamblu de siguranta nu permite ca un mesaj cu caracter fraudulos sa penetreze reteaua sau modificarea unui mesaj in timpul procesarii sale. Riscurile de recl amatii pentru utilizare frauduloasa sunt astfel extrem de reduse. Accesul international direct - reteaua este accesibila 24/24, permitand conectar ea imediata cu peste 6500 de banci din 189 de tari diferite. Astfel, o serie de tranzactii care probabil ar ocoli o banca neconectata sunt directionate catre ac easta. Asistenta - este prezenta in permanenta pentru ca fiecare utilizator sa benefici eze la maximum de serciile sistemului. Reducerea riscului de eroare - standardizarea formatelor de mesaje si procesarea automata elimina problemele de limbaj si interpretare dintre expeditor si desti natar. Mai mult, teza sistemului asigura transmiterea la timp a mesajelor. Ca ur mare, se pot face economii in printa dobanzilor datorate si a posibilelor confli cte datorate intarzierii. Rapiditatea este asigurata de faptul ca timpul de transmitere a unui mesaj este mult mai mic dect in cazul transmiterii prin curier postal. Dezavantajele sistemelor SWIFT si TARGET Pentru efectuarea plilor electronice interbancare, care presupun conectarea n mediu electronic al unor instituii de credit diferite, este necesar un sistem informat ic bancar cu conectivitate global. Aceast conectivitate global a fost posibil prin i mplementarea reelei de comunicaie interbancar internaional pe suport electronic, SWIF T. Practic, SWIFT nu este o modalitate de plata, ci o retea privata de teletransmis iuni, inchiriata de la diverse state, gestionata prin calculator si a carei folo sire este rezervata: bancilor membre; bancilor membre de categoria a doua; participantilor.

Pentru ecran

transmiterea unui mesaj, utiliznd reteaua SWIFT, se procedeaza astfel: se intocmeste mesajul, la un terminal, de catre o operatoare care lucreaza cu un performant, in functie de normele SWIFT si tipul mesajului; se plaseaza mesajul intocmit intr-un sir de asteptare;

 mesajul se controleaza de un verificator si se plaseaza intr-un sir de plecare; ordinatorul bancii emitente, dupa ce verifica daca normele SWIFT au fost respect ate, transmite mesajul centrului de comutare cu ajutorul concentratorului nation al; masajul, stocat la centrul de comutare se transmite destinatarului dupa identifi carea acestuia. TARGET2 beneficiaz de o singur platform unic (n locul platformelor descentralizate), n locuind printr-un singur sistem toate sistemele naionale de pli cu decontare pe baz brut n timp real. Sistemul TARGET este alcatuit din 15 sisteme nationale de plati RTGS (National R eal Tine Gross Settlement Sistem), interconectate prin intermediul unei retele e lectronice de procesare automata a datelor, la care se adauga sistemul propriu d e plati al Bancii Centrale Europene EPM (European Central Ban Payment Mechanism ). La sistemul TARGET au acces si tarile membre ale uniunii monetare care si-au aju stat propriile sisteme astfel inct sa poata efectua plati, att in monedele lor nat ionale, ct si in euro. Sistemul TARGET este conceput astfel inct o plata initiala sa se finalizeze in maximum cteva minute. Acest interval de timp, denumit timp de operare, incepe in momentul in care se realizeaza debitarea contului celui ce t rimite banii si se finalizeaza in momentul in care se crediteaza contul benefici arului transferului. Prin urmare, accesarea sistemului si adresarea unei pla ti se efectueaza pe baza unei adrese construite pe modelul SWIFT, care, pe lnga c odul de adresare a mesajului, este necesar ca fiecare institutie de credit sa ai ba deschis un cont, la banca centrala nationala, prin care sa deruleze tranzacti ile TARGET. Adresa institutiei de credit se construieste respectndu-se urmatoarea structura: pozitiile 1-4 codul de identificare al bancii; pozitiile 5-6 codul tarii; pozitiile 7-8 codul localitatii; pozitiile 9-11 codul filialei.

Principalele dezavantaje ale sistemelor SWIFT si TARGET Printre asemanarile si deosebirile principale aferente celor doua sisteme putem pune extrage anumite dezavantaje ale acestora mentionand: daca, in ambele cazuri, viteza de lucru este comparabila si corespunde conceptul ui de timp real, diferentieri apar in ceea ce priveste aria de acoperire (in caz ul SWIFT 189 de tari, iar in cazul TARGET 15 tari); daca in cadrul retelei SWIFT are loc doar un transfer de informatii, prin interm ediul sistemului TARGET se efectueaza plati, iar moneda de plata este euro; in ambele sisteme plata serviciului de transmitere se efectueaza de catre initia tor astfel: o in sistemul TARGET in euro, in functie de numarul mesajelor transmise lu nar; o in sistemul SWIFT in franci belgieni, in functie de marimea, valoarea si prioritatea mesajului; daca prin sistemul SWIFT se transmit doar informatii, prin sistemul TARGET se ur mareste si implementarea unor politici monetare comune prin intermediul mecanism ului de creditare plafonata a utilizatorului in cursul zilei operative; daca sistemul SWIFT functioneaza non-stop, sistemul TARGET functioneaza doar in zilele lucratoare, de luni pna vineri, de la 7 a.m. la 6 p.m., la care se adauga exceptiile aferente zilelor de sarbatori nationale cnd segmentele respective sunt

inchise. Compensari interbamcare In sistemul bancar au loc, zilnic, foarte multe operatiuni de plati intre banci, ca urmare a relatiilor financiare care se stabilesc intre clienti, de natura co merciala sau necomerciala. Pentru a reduce volumul de fonduri si a simplifica procedurile de lucru, bancile au folosit sistemul de compensare a platilor prin infiintarea caselor de compen satie. Casele de compensatie au o istorie destul de veche, primele fiind infiint ate in anii 1760 la Edimburg si 1773 la Londra, ca asociatii ale bancherilor din aceste localitati. Ulterior, case de compensatii se infiinteaza la New Yor in 1853, la Paris in 1872, in unele orase din Italia in 1881, la Berlin in 1883. La Bucuresti, Casa de compensatiune incepe sa functioneze la 20 februarie 1920, cu p articiparea a 14 banci importante, ca asociatie a bancilor, condusa de Banca Nat ionala a Romaniei printr-un delegat. Conceptul de compensare Compensarea a fost definita pe parcursul timpului in mai multe variante cu acela si continut. In varianta moderna acceptata de institutiile internationale de spe cialitate compensarea inseamna stingerea obligatiilor de plata catre o banca cu drepturile de creanta pe care le are de incasat de la aceiasi banca si stabilire a unui sold care se deconteaza prin casa de compensatie. Economistul Stefan Dumi trescu, unul din cei mai distinsi economisti din perioada interbelica care a stu diat sistemul de plati national si a adus importante contributii la elaborarea a cestuia, defineste compensarea ca un sistem de lichidare de creante prin concentr area tuturor debitelor pentru toti debitorii si tuturor creantelor pentru toti c reditorii, catre un singur debitor si creditor, unde facandu-se apoi diferenta s e obtine, pentru fiecare participant, un simplu si un singur sold debitor sau cr editor, dupa natura soldului operatiunilor compensate" (St. Dumitrescu, Platile fara numerar, 1931). Casele de compensatii sunt institutii specializate in asemenea operatiuni si pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. De cele mai mult e ori, casele de compensatii apartin asociatiilor bancare, actionarii fiind ban cile din cadrul asociatiei. Ele sunt organizatii nonprofit care presteaza servic ii, reciproc utile, pentru membrii sai. Controlul bancii centrale se exercita pr in contul dechis la aceasta de casa de compensatie prin care transfera fondurile bancilor in conturile lor de la banca centrala. La sfarsitul compensarii soldul casei de compensatii devine nul. In sistemul centralizat exista o singura casa de compensatii care organizeaza de contarea in mod centralizat pe baza soldurilor nete ale bancilor participante ia r decontarea se face prin banca centrala. In sistemele descentralizate exista ma i multe case de compensare care calculeaza pozitia neta a doua sau mai multe ban ci, iar decontarea se face prin alte banci, de regula banci de prim rang agreat e de banca centrala. Indiferent de sistem, casele de compensatii se numesc agent i de compensare iar bancile care asigura decontarea, agenti de decontare. Deci, compensarea reprezinta numai prima etapa a decontarii derulata printr-o entitate nonbancara, iar etapa a doua o constituie transferul de fonduri intre bancile p articipante prin intermediul unei institutii bancare, alta decat bancile partici pante, transfer care finalizeaza plata. Tipuri de compensari Din punct de vedere al sistemului de operare, compensarile sunt de doua feluri: compensari bilaterale; compensari multilaterale. Compensarile bilaterale presupun relatii reciproce intre perechi de banci si se fac atunci cand exista un volum apreciabil de operatiuni intre cele doua banci si cu caracter de permanenta. Agentul de compensare stabileste soldurile debito are si creditoare si le comunica agentului de decontare care efectueaza transfer

urile de fonduri in conturile deschise de cele doua banci la acesta. Fiecare ban ca are insa relatii cu mai multe banci si atunci va avea atatea compensari bilat erale cate banci corespondente are. Sa presupunem ca avem patru banci A, B, C, D, fiecare banca avand relatii cu cel elalte trei banci, o singura casa de compensatie si un singur agent de decontare . In total, vom avea sase perechi de decontari bilaterale: A-B, AC, A-D, B-C, BD si C-D, cu o valoare totala de 450 u.m. care in urma compensarii se reduce la 250 u.m. (A-B 20, A-C 40, A-D 70, B-C 50, B-D 30, C-D 40), conform schemei 1.

Din schema de mai sus, rile nete de 250 u.m. nca centrala sau la un a se practica pe scara reria statului.

rezulta ca sunt sase canale de transfer de fonduri. Soldu se deconteza prin casa de compensatie care are cont la ba agent de decontare. Pe plan intern, compensarea bilateral larga in relatiile zilnice dintre banca centrala si trezo

Compensarile multilaterale sunt cele mai numeroase si practic antreneaza intreg sistemul bancar. Avantajul cel mai mare al compensarilor multilaterale consta in economia de fonduri de transfer, platitorii ne mai fiind obligati sa detina mon eda de plata in volumul necesar in vederea descarcarii de obligatie. Compensarile multilaterale aduc si o reducere a canalelor de comunicatii interba ncare, a transferurilor de fonduri si a valorii de transfer. Daca ne referim la cele patru banci de mai sus, compensarea multilaterala se prezinta in schema 2.

In urma compensarii banca A are sold debitor de 130 u.m., banca B sold creditor de 100 u.m. si banca C un sold creditor de 30 u.m., banca D avand sold zero. Nu marul canalelor s-a redus la 3, cate unul pentru fiecare banca (cea de a patra c u sold zero), iar soldul la 130 u.m. In cadrul compensarii multilaterale, in fin al, fiecare banca se adreseaza casei de compensatii, unii in calitate de credito ri care incaseaza creantele de la agentul de decontare si altii in pozitie de de bitori care platesc agentului de decontare sumele datorate. Cu cat numarul banci lor este mai mare, valoarea tranzactiilor creste si implicit si eficienta acestu i sistem. Instrumentele de plata care se folosesc in cadrul compensarii sunt de doua felur i: de credit si de debit. Instrumentele de plata de credit sunt cele care circula de la unitatea bancara a platitorului la unitatea bancara a beneficiarului, avand ca efect debitarea con tului platitorului si creditarea contului beneficiarului, potrivit schemei 3. Instrumentul de plata de credit folosit este ordinul de plata. Se poate observa ca, atat instrumentul de plata de credit, cat si banii au acelasi sens. Instrumetele de plata de debit sunt cele care circula de la unitatea bancara a b eneficiarului la unitatea bancara a platitorului si au ca efect debitarea contul ui platitorului si creditarea contului beneficiarului, potrivit schemei 4. Instrumentele de plata de debit folosite in compensare sunt:cecul barat, cambia si biletul la ordin. Sensurile de circulatie a instrumentelor si banilor sunt in sa diferite. In practica, cele mai folosite sunt instrumentele de plata de credit care devans eaza cu mult pe cele de debit. Potrivit datelor statistice pe o perioada mai mar e, instrumentele de plata de credit detin 87% din volumul total al decontarilor fara numerar iar cele de debit 13%, ceea ce reflecta preferinta clientilor banc ari pentru instrumentele plata de credit care au un risc mai mic si o perioada d e decontare mai scurta.

Sistemul national de compensare Sistemul national de plati a fost creat in anul 1995 de banca centrala si ca o componenta a acestuia s-a organizat sistemul de compensare la nivel national. In ainte de 1995 compensarile se faceau in sistem bilateral prin intermediul contur ilor de corespondent care se tineau la sediul central al bancilor. In functie de resursele existente si de posibilitatile de completare a deficitelor se efectua transmiterea platilor, unele prin intermediul sucursalelor bacii centrale iar a ltele, direct, prin relatiile de corespondent dintre banci. Datorita lipsei unor standarde de timp, decontarile intarziau destul de mult, sursele atrase devenin d pentru banci o componenta importanta a resurselor in detrimentul pietei interb ancare si a interesului pentru atragerea de depozite. Acest sistem a creat numeroase nemultumiri clientilor care trebuiau sa astepte perioade destul de mari, si chiar bancilor care lucrau mai operativ dar intrau i n relatii cu aletele cu un sistem de operare mai lent. Ca urmare, incepand cu an ul 1995 s-a organizat Casa de compensatii in cadrul bancii centrale pe doua pali ere: casa de compenstii interbancara la nivel central si 41 de case de compensat ii interbancare la nivel judetean. Continandu-se reforma in sistemul bancar, cas a de compensatii s-a transformat in anul 2001 dintr-o institutie publica intr-o institutie a sistemului bancar, denumita TransFonD (Societatea Nationala de Tran sfer de Fonduri si Decontari) la care Banca Nationala a Romaniei detine 33% din capital si restul celelalte din sistem in cote egale. TransFonD are un esediu central in Bucuresti si 41 de sucursale in tara (in fiecare judet cate o unitate) si funct ioneaza ca agent de compensare al bancii centrale pentru operatiunile interbanca re, cu exceptia transferurilor de fonduri privind trezoreria statului, operatiun ile cu numerar, piata valutara, piata monetara si piata secundara a titlurilor d e stat. In perioada 19962004 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterala a plat ilor de mica valoare (sub 500 mil. lei) bazate pe instrumente de plata pe suport hartie (ordinul de plata, cecul barat, cambia si biletul la ordin). Compensarea se desfasura in cadrul TransFonD pe doua nivele: primul la nivel jud etean al TransFonD la care participau unitatile bancilor comerciale unde in urma compensarii se stabileau soldurile creditoare sau debitoare pentru ficare banca care apoi erau transmise, intr-un interval de timp fixat, la sediul central al casei de compensare; al doilea nivel, il reprezenta compensarea de la sediul cen tral al TransFonD cand, pe baza soldurilor de la nivel judetean, se stabilea sol dul final pentru fiecare din bancile participante. Bancile debitoare trebuiau sa vireze sumele datorate casei de compensatii din disponibilitatile aflate in con tul curent de la banca centrala sau sa apeleze la piata monetara iar in ultima i nstanta sa obtina un imprumut de la banca centrala in limita rezervelor constitu ite. Compensarea se considera incheiata atunci cand totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul soldurilor debitoare. Soldurile erau transmise bancii centrale, care in calitate de agent de decontare, facea transferurile de fonduri in contu rile bancilor participante. In acest moment, plata se considera finala si irevoc abila. Sistemul era complex, deoarece la nivel judetean, in prima parte a sedintei de c ompensare se procesau instrumentele de credit si de debit (schimbul deinstrumen te de plata pe suport hartie intre unitatile bancare, verificarea formala a ace stora si confruntarea cu dispozitiile de plata/incasare centralizatoare); in a d oua parte a sedintei se introduceau eventualele corecturi in urma refuzurilor de instrumente si se facea compensarea care se incheia cand totalul soldurilor cre ditoare era egal cu totalul sumelor debitoare; la finalul sedintei instrumentele de plata de debit erau transmise la acceptare si se compensau a doua zi. Soldur ile bancilor participante erau transmise sucursalei bancii centrale pentru a fi operate in conturi. Pentru a se putea realiza compensarea era necesar ca bancile ambilor parteneri sa fie in acelasi judet, in caz contrar instrumentele erau tr ansmise intrabancar in judetul unde ambele banci erau reprezentate. In acest sis tem, circuitul standard al unui ordin de plata era de 2-5 zile iar al cecului ba rat de 5-8 zile in functie de cum erau plasate bancile partenerilor.

Compensarea automata Tehnologiile moderne au permis trecerea de la compensarea bazata pe doua nivele la compensarea automata pe un singur nivel prin circuite electronice directe ale bancilor cu casa de compensatii, ceea ce creste foarte mult operativitatea si s implica procedurile. In acelasi timp, se creaza posibilitatea realizarii mai mul tor compensari pe zi urgentand decontarile in avantajul ambilor parteneri. Compe nsarea automata presupune insa functionarea unui sistem de plati in timp real pe ntru a se putea efectua decontarea intre bancile participante. Casa de Compensatii Automate (engl. Automated Clearing House ACH) este un sistem electronic de compensare in care fisiere de volum mare reprezentand instructiun i de plata de valori mici (sub 500 mil. lei), atat transfer credit cat si debit direct, sunt schimbate intre banci si alte institutii de credit dupa ce pozitii le nete care vor rezulta din aceste fisiere au fost decontate prin sistemul plat ilor in timp real. Functiile ACH. Sistemul ACH isi propune in primul rand sa simplifice substantial sistemul de compensare si decontare prin transmisa automata a instrumentelor de plati, sa reduca la minimum timpul de decontare si sa cresca viteza de rotatie a banilor, contribuid astfel la realizarea unei calitati superioare a serviciilo r de plati. In acelasi timp, pune la dispozitie noi mijloace de imbunatatire a m anagementul lichiditatii si al riscului de credit, obiective principale ale poli ticii monetare. In acest scop, ACH are urmatorele functii: administreaza schimbul de instructiuni de plata intre participanti; efectueaza compensarea, adica calcularea pozitiilor nete ale participantilor in raport cu casa de compensatie; initieaza decontarea prin transmiterea catre sistemul de plati in timp real a re zultatelor compensarii; administreaza garantiile aferente decontarii pozitiilor nete ale participantilor; informeaza participantii; asigura monitorizarea compensarii de catre autoritatea de compensare; asigura un cadru eficient pentru implementarea procedurilor de management al riscului de c redit si lichiditate; asigura calcularea comisioanelor pentru serviciile prestate participantilor; asi gura facilitati de arhivare a datelor aferente tranzactiilor procesate si de pre lucrare ulterioara a acestora. Structura ACH. ACH este format din doua sisteme: unul central de compensare care calculeaza pozitiile nete ale participantilor in timpul sedintelor de compensare si apoi deconteza pozitiile nete prin sistemul de plati electronice; al doilea este cel al participantilor care ruleaza la sediile acestora si este f ormat din doua module: MPF (modul de pregatire a fisierelor) pentru procesare la compensare; MTF (modul de transfer fisiere) pentru trimiterea si primirea fisi erelor. MPF da posibilitatea utilizatorului sa identifice fisierele care se prim esc de la unitatile bancare (create de alte sisteme interne ale participantului) , sa verifice formatul fisierelor, sa pregateasca fisierele prin sortare, contro l si aplicarea semnaturii electronice si sa transmita fisierul catre MTF. In Romania, institutia abilitata sa administreze acest sistem este TransFonD car e dispune de o retea electronica ce asigura legatura cu toti participantii: banc a centrala, bancile comerciale, trezoreria statului, casele centrale ale coopera tivelor de credit; TransFonD ca proprietar si operator al sistemului. Fiecare participant se conecteaza la sistem printr-un punct unic de acces, respe ctiv unitatea centrala a participantului. Spre deosebire de compensarea document elor de plata pe suport hartie care avea loc mai inati la sucursalele teritorial e ale TransFonD si apoi la centrala, compensarea prin ACH se realizeaza numai la nivel central, mesajele de plata circuland de la unitatea bancara platitoare la centrala bancii platitoare care le introduce in compensare, fiind apoi preluate de centrala bancii beneficiare care le retransmite unitatii bancare bneficiare.

Tipuri de instructiuni procesate. Sistemul ACH din Romania proceseaza in vederea compensarii instrumente de plata de tip transfer-credit de mica valoare si inst rumente de plata de tip debit-direct de orice valoare. In viitor, sistemul va pe rmite adaugarea de noi module pentru compensrea celorlalte instrumente de plata de debit si a cardurilor. In prezent, toate platile sunt denominate in moneda n ationala, dar sistemul se poate adapta pentru compensarea in euro. Ciclul de procesare. In sistemul ACH, instructiunile de plata se primesc de la p articipanti sub forma de fisiere electronice pe tot parcursul zilei si se efectu eaza trei compensari pe zi. Primirea fisierelor se face numai in limita garantii lor constituite de participanti. Un fisier contine instructiuni de plata de cred it si confirmari pentru platile de debit direct. Un ciclu (sedinta) de compensare presupune parcugerea urmatoarelor faze: calcularea valorii garantiilor ce se constituie de participanti in favoarea ACH (plafoane de garntare) pentru sedinta urmatoare; comunicarea plafoanelor catre participanti si deschiderea sistemului pentru rec eptia fisierelor; primirea fisierelor pentru instructiuni de tip transfer-credit si confirmari de plata de tip debit-direct; validarea fisierelor pe masura primirii acestora (verificare formala, incadrarea valorii fisierului in garantiile constituite); notificarea participantilor asupra fisierelor respinse cu precizarea motivelor; inchiderea perioadei de receptie a fisierelor (notificarea participantilor); compensarea prin stabilirea pozitiilor nete; informarea participantilor asupra pozitiilor nete rezultate din compensare ( in maximum 5 minute); se acorda o perioada de timp participantilor pentru managementul lichiditatii pe ntru a nu se executa garantiile (se alimenteaza conturile cu lichiditati din inc asari, imprumuturi de pe piata, credite intraday de la banca centrala); initierea decontarii prin transmiterea la banca centrala a balantei compensarii; decontarea pozitiilor nete (colectarea fondurilor pentru participantii aflati in pozitie debitoare in contul ACH de la banca centrala, iar pentru cei care nu au fonduri suficiente se trece la executarea garantiilor, creditarea conturilor pe ntru cei care se afla in pozitie neta creditoare); banca centrala comunica ACH efctuarea decontarii finale si irevocabile; ACH notifica participantii asupra decontarii finale si transmite raportul final al sedintei de compensare.

Constituirea, actualizarea si executarea garantiilor. Desfasurarea in bune condi tii a compensarii si decontarii necesita un sistem de acoperire a riscurilor pen tru decontarea finala si irevocabila a soldurilor nete ale participantilor bazat pe garantii unilaterale in favoarea ACH. Garantiile unilaterale se pot constitu i din titluri de stat gajate de participant in favoarea ACH si lichiditati trans ferate de participant in contul ACH de la banca centrala. Periodic, banca centra la comunica ACH emisiunile de titluri pe care accepta sa le ia in garantie si ma rja pe care o practica la vanzarea titlurilor respective. ACH ia in calcul pentr u garantii, titluri la valoarea comunicata mai putin marja retinuta de banca cen trala. Valoarea garantiilor sau plafonul de garantare se stabileste de banca ce ntrala si se comunica de ACH participantilor inaintea fiecarui ciclu de compens are. Actualizarea garantiilor (majorare sau diminuare) se va putea face numai la inceputul zilei de operare sau intre sedintele de compensare. Inexistenta garan tiilor determina participarea la sedinta de compensare doar in calitate de benef iciar de plati. Executarea garantiilor are loc in cazul insuficientei fondurilor si se apeleaza mai intai la lichiditatile din contul ACH aferente participantului si apoi se ex ecuta titlurile prin vanzarea lor catre banca centrala la valoarea luata de ACH in garantie.

Pentru comunicarea cu participantii ACH dispune de un sistem de posta electronic a securizat care sa asigure criptarea/decriptarea mesajelor, autentificarea init iatorului si a destinatarului, astfel ca mesajele sa aiba valoare legala. Sistem ul de comunicare trebuie sa cuprinda doaua canale, unul curent si altul ca alter nativa care poate fi utilizat in orice moment.

Circuitul transferului de credit intr-o compensare prin ACH se prezinta in schem a 5. Circuitul porneste de la platitor catre beneficiar desfasurandu-se pe verticala in cadrul celor doua banci. Compensarea are loc la nivel central unde se realize aza mai intai validarea mesajelor, respectiv respingerea celor eronate, dupa car e se face automat soldarea pentru fiecare banca participanta. Sedinta de compens are nu se poate incheia decat numai daca totalul soldurilor debitoare este egal cu totalul soldurilor creditoare. In acest moment, soldul casei de compensatii d eschis la banca centrala devine zero. Balanta compensarii (situatia cu sloduril e debitoare si creditoare) se transmite bancii centrale pentru a efectua transfe rurile in conturile centralizate ale bancilor participante. Totodata, casa de co mpensatii transmite fisierele bancilor colectoare care le retransmit sucursalelo r/agentiilor pentru operarea in conturile beneficiarilor. In ce priveste procesarea transferurilor de debit, sistemul de compensare se baz eaza pe aceleasi principii de la transferul de credit, cu deosebirea ca circuitu l incepe de la beneficiar catre platitor, iar compensarea se realizeaza numai du pa primirea confirmarii din partea bancii debitoare. Circuitul transferului de d ebit intre doua banci diferilte se prezinta in schema 6. In acest tip de transfer, circuitul se deruleaza de la beneficiar la platitor p rin casa de compensatie si implica acceptarea bancii platitoare. Instructiunile se emit cu trei zile bancare inainte de data finalizarii (o zi pentru acceptare , o zi pentru compensare si o zi pentru transmiterea in reteua bancara) si trebu ie sa devina efective cu doua zile bancare inainte de aceasta data (momentul inr egistrarii in creditul contului beneficiarului). Bancile platitoare si beneficia re au responsabilitati diferite in functie de procedeul folosit debit direct, ce c sau cambie (biletul la ordin), cele mai importante revenind bancii debitorului . In cazul debitului direct, procedura este diferita fata de cea aplicata la cec s au bilet la ordin. Astfel, la primirea ordinului/mesajului de plata, sucursala b ancii beneficiarului verifica autenticitatea pe baza unei proceduri de siguranta (confruntarea cu specimenul de semnatura daca este un instrument pe suport hart ie sau aplicarea procedurii de verificare a semnaturii electronice daca este un

mesaj pe suport electronic) si transmite mesajul in circuit. La casa de compens atie, informatiile se stocheaza intr-un fisier propriu iar fisierul beneficiarul ui se tranmite bancii platitoare pentru acceptare (verificarea disponibilului di n cont si a codului clientelei). Sucursala platitorului debiteaza contul acestui a si confirma fisierul sau refuza plata daca instructiunea de plata prezinta une le vicii. Confirmarea acordului de plata se transmite de banca platitoare (cent rala) casei de compensatii care confrunta cele doua fisiere si daca acestea core spund efectuaeaza compensarea. Pentru refuzuri, platitorul elaboreaza fisiere separate care se transmit benefi ciarului cu motivatiile necesare prin casa de compensatii. Dupa inchiderea sedin tei de compensare, soldurile se transmit bancii centrale pentru efectuarea trans ferului de fonduri in conturile centralizate ale bancilor. In ce priveste cecul barat si biletul la ordin, acestea nu intra deocamdata in compensare automata, urmand sa se aplice procedurile actuale pentru compensarea documentelor de debit pe suport hartie. Compensarea instrumentelor de debit pe suport de hartie (cecul barat si biletul la ordin) Procedura actuala de compensare se desfasoara pe doua nivele: judetean si centra l. La nivel judetean, sedintele de compensare au doua parti: in prima parte bancile prezinta instrumentele primite in ziua precedenta si acce ptate insotite de o banda de control si o dispozitie de incasare centralizatoare (documentele se introduc in plicuri pentru fiecare banca care se sigileaza), pr ecum si documentele refuzate cu motivatiile respective inscrise in formularul de refuz la plata (de asemenea in plicuri separate pentru fiecare banca), iar in f inal se completeaza formularul de compensare cu sumele de incasat, sumele de pla tit si refuzurile, formular care se remite conducatorului de sedinta; in partea a doua, se face schimbul de instrumente pentru acceptare si care vor fi prezentate bancilor beneficiare in ziua urmatoare. Balanta soldurilor se inai nteaza sediului central al casei de compensare. La nivel central se face o centralizare a soldurilor de la nivel judetean si se stabilesc soldurile finale debitoare sau creditoare pentru fiecare banca, urmand ca bancile debitoare sa-si asigure fondurile pentru inchiderea compensarii. Dif icultatea principala consta in faptul ca la compensarea judeteana trebuie sa fie prezente ambele banci iar in cazul in care una din banci nu este reprezentata, aceasta trebuie sa transmita documentele intr-un judet unde sunt prezente ambele banci, asa cum este cazul bancilor mai mici care nu au o retea dezvoltata de su cursale. Termenele prevazute de normele bancare sunt de minim trei zile bancare (bancile sunt in aceiasi localitate) si maxim opt zile bancare (bancile sunt in localitati diferite si in judete diferite). Aceasta procedura are un caracter temporar pana la implementarea compensarii aut omate si pentru aceste instrumente. Revocabilitate, irevocabilitate si monitorizare Instrumentele introduse in compensare devin irevocabile iar platile au caracter definitiv. In situatia in care unele banci cu solduri debitoare nu au disponibil itati suficiente pentru decontare si nici nu pot obtine de pe piata resursele n ecesare vor apela, in ultima instanta, la banca centrala pentru un credit lombar d in limita garantiilor constituite. In situatia lipsei repetate de lichiditati care ar putea determina, la un anumit moment, blocarea procesului de compensare, se poate lua masura de revocare temporara sau definitiva, banca urmand sa-si ef ectueze decontarile in sistem bilateral in afara compensarii. Cel mai mult au de suferit clientii bancii sanctionate prin prelungirea perioadei de decontare dar si partenerii acestora care au conturi la alte banci. De asemenea, bancile care au relatii cu banca exclusa de la compensare trebuie sa recurga la sistemul con turilor corespondente si la aranjamente financiare pentru asemenea operatiuni. TransFonD si banca centrala care au sarcina sa monitorizeze sistemul de compensa

re in vederea prevenirii riscurilor specifice acestei activitati utilizeaza o se rie de indicatori care exprima gradul de compensare, ponderea pietei monetare in asigurarea resurselor si gradul de interventie al bancii centrale, precum si in dicatori privind refuzurile inregistrate si cauzele acestora, frecventa si marim ea deficitelor si respectarea disciplinei de lucru de catre participanti. Dintre acesti indicatori, cel mai relevant pentru analiza de ansamblu este determinare a gradului de compensare pentru a se stabili in ce masura bancile isi asigura r esursele necesare stingerii obligatiilor fara sa apeleze la piata monetara sau b anca centrala. Acest indicator se determina astfel: Daca totalul sumelor intrate in compensare reprezinta 5000 unitati, iar cele com pensate din resursele bancilor insumeaza 4500 unitati, diferenta reprezentand so ldurile debitoare neacoperite pentru care se apeleaza la piata monetara sau la b anca centrala, atunci vom avea un grad de compensare de 90%, ceea ce este accept abil. Daca acest grad este mai redus se impune o monitorizare atenta a bancilor cu deficite cronice si a modului in care piata poate satisface aceste cerinte. Principiul de baza in compensare este mentinerea echilibrului intre incasari si plati si reducerea la minimum a riscului de incapacitate de plata. Acest princip iu este valabil mai mult pentru bancile universale care trebuie sa-si mentina zi lnic o lichiditate confortabila. In schimb, bancile specializate in credite pent ru dezvoltare, credite imobiliare sau ipotecare, asa zise banci cheltuitoare au un volum mult mai mare de plati decat de incasari si deci sunt predispuse la inreg istrarea unor solduri debitoare in urma compensarii si la procurarea de resurse de pe piata. Asemene banci isi asigura resurese pe termen lung are acopera deficitul dar evol utia zilnica a incasarilor si platilor poate conduce la dezechilibre mai frecven te care se rezolva prin capacitatea bancii de a procura resurse pe termen scurt si nu reprezinta un motiv major de ingrijorare. Deci, supravegherea bancii centr ale trebuie nuantata in functie de specificul bancilor si de capacitatea acestor a de a gestiona lichiditatea si a face fata situatiilor de risc.

Concluzii

Prin sistemul SWIFT, care functioneaza non-stop, se transmit doar informatii, pr in sistemul TARGET, care functioneaza doar in zilele lucratoare, de luni pna vine ri, de la 7 a.m. la 6 p.m. se urmareste si implementarea unor politici monetare comune Compensarea inseamna stingerea obligatiilor de plata, iar daca in trecut erau do ar doua forme de compensare: cea bilaterala si multilaterala, s-a ajuns prin ava nsarea tehnologiei la compensarea automata. Decontarea reprezinta stingerea unei creante rezultata din operatiuni comerciale si necomerciale si poate fi: intrabancara si interbancara care se imparte in al te categorii.

Bibliografie http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/informatica_economica/s istemul_platilor_interbancare_concepte_instrumente_procedee_transferuri_si_plati _riscuri_securitatea_operatiunilor/cap6.pdf http://www.actrus.ro/reviste/4_2001/r8.html Basno C., Dradac N., Florinel C-tin, Moneda, credit si banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999 Ungurean Pavel, Ban ing. Produse si operatiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napo ca, 2001 Gaftoniuc Simona, Finante internationale, Editura Economica, Bucuresti, 2000