UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

SPECIALIZAREA ȘTIINȚE PENALE

INFRACȚIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE II

INFRACȚIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGEA NR. 656/2002
PENTRU PREVENIREA ȘI SANCȚIONAREA SPĂLĂRII
DE BANI

Coordonator științific:
Lect. univ.dr. Vasile Vidrighin

Masterandă:
Ciobanu Elena-Gabriela

Sibiu
2018
 CUPRINS

CUPRINS ........................................................................................................................................ 2

Cap. I Aspecte introductive ............................................................................................................. 3

Cap. II Caracterizarea infracţiunii de spălare de bani ..................................................................... 4

II.1 Obiectul juridic special ......................................................................................................... 4

II.2 Obiectul material ................................................................................................................... 5

II.3 Subiectul activ ....................................................................................................................... 5

II.4 Subiectul pasiv ...................................................................................................................... 6

II.5 Latura obiectivă ..................................................................................................................... 6

II.6 Latura subiectivă ................................................................................................................... 7

II.7 Forme şi sancţiuni ................................................................................................................. 9

II.8 Cauza de reduce a pedepsei şi alte aspecte sancţionatorii ..................................................... 9

II.9 Aspecte procesuale .............................................................................................................. 10

Cap. III Jurisprudență națională cu privire la infracțiunea de spălare de bani .............................. 11

III.1 Fapta de a dobândi, deține sau de a folosi bunuri cunoscând faptul că acestea provin din
comiterea unei infracțiuni .......................................................................................................... 11

III.2 Neproducerea dezincriminării a infracțiunii de constituire a unui grup infracţional în

vederea comiterii infracţiunii de spălare de bani. ...................................................................... 11

III.3 Infracţiunea de spălare de bani nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de

delapidare ................................................................................................................................... 12

Cap. IV Excepţii de neconstituţionalitate ...................................................................................... 13

Cap V. Comparaţie între infracţiunea de spălare de bani şi infracţiunea de tăinuire .................... 14

Bibliografie .................................................................................................................................... 16

2
 Cap. I Aspecte introductive

Spălarea banilor reprezintă o activitate prin care făptuitorul încearcă să ascundă

provenienţa unor bunuri care provin din activităţi incriminate de lege ca infracţiuni. În acest sens,
cel care comite infracţiunea de spălare de bani va încerca să disimuleze provenienţa bunurilor,
încercând să le introducă în circuitul financiar legal.
Prin Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea infracţiunii de spălare de bani
a fost înfiinţat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, organ de
specialitate ce se află sub coordonarea Guvernului. Scopul existenţei acestui organ special constă
în prevenirea şi combaterea desfăşurării activităţilor specifice infracţiunii de spălare de bani.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 656/2006, pentru a exista infracţiunea de spălare de bani este
necesar să fie întreprinse anumite activităţi. Acestea sunt:

 schimbarea sau transferul de bunuri, având cunoştinţă de faptul că provin din săvârşirea
unor infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori
în scopul de a ajuta persoana care a comis infracţiunea din care provin bunurile să se
sustragă de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei;
 ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenineţei, a situării, a dispoziţiei, a
circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că
bunurile provin din comiterea de infracţiuni;
 dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea
de infracţiuni.

În scopul de a preveni comiterea infracţiunii de spălare de bani, legiuitorul a impus

anumite obligaţii în sarcina angajaţilor care funcţionează în cadrul persoanelor indicate în cadrul
art. 10 din lege.
Astfel, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, persoana fizică care, în cadrul activităţii
desfăşurate pentru una din persoanele juridice sau fizice indicate de art. 10, trebuie ca de îndată
ce are anumite suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea de bani
sau finanţarea actelor de terorism, să informeze persoana care a fost desemnată de persoanele
indicate de art. 10 pentru aplicarea acestei legi, aceasta din urmă trebuind să sesizeze imediat
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

3
 Persoana care este informată va analiza infromaţiile primite şi va sesiza Oficiul cu privire
la suspiciunile motivate rezonabil. Pentru ipoteza indicată în art. 10 lit. k), sesizarea va fi trimisă
Oficiului de către persoana care are suspiciuni că operaţiunea ce urmează să fie efectuată are ca
scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 656/2002, sub incidenţa legii intră următoarele persoane
juridice sau fizice: băncile, sucursalele băncilor străine, administratorii de fonduri de pensii
private, cazinourile, auditorii (persoane fizice sau juridice) care acordă consultanţă fiscală sau
contabilă, notarii publici, avocaţii, persoanele care exercită profesii liberale juridice, furnizorii de
servicii pentru societăţi, persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare, agenţii imobiliari,
asociaţiile şi fundaţiile, alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri sau servicii.

Cap. II Caracterizarea infracţiunii de spălare de bani

II.1 Obiectul juridic special

Potrivit unei opinii1, spălarea de bani aduce atingere, în primul rând, relaţiilor sociale cu
caracter patrimonial, având în vedere că se încearcă să se facă pierdută urma unor bunuri ce
provin din comiterea de infracţiuni.
Într-o altă opinie2, infracţiunea de spălare de bani aduce atingere în principal relaţiilor
privind înfăptuirea justiţiei, iar în subsidiar relaţiilor cu caracter patrimonial.
Personal, consider că infracţiunea de spălare de bani aduce atingere în principal relaţiilor
sociale cu caracter patrimonial, având în vedere consecinţele negative economico-sociale pe care
le produce în cadrul societăţii. Totuşi, în subsidiar se aduce atingere şi relaţiilor privin înfăptuirea
justiţiei, având în vedere că prin intermediul acestei infracţiuni sunt ascunse diferite bunuri ce
provin din comiterea altor infracţiuni, fapt ce face mai dificilă descoperirea infracţiunilor din care
provin respectivele bunuri.

1
C. Bogdan, Infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea de tăinuire, în R.D.P. nr. 4/2009, p. 94.
2
M.K. Guiu, Spălarea banilor, în Dreptul nr. 3/2006, pp. 181-182.
4
 II.2 Obiectul material

Obiectul material constă în bunuri, precum şi actele juridice sau documentele care atestă
proprietatea asupra acestora.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 656/2002, prin noţiunea de bunuri se înţelege bunurile
corporale sau necorporale, mobile ori imobile, dar şi actele juridice sau documentele care atestă
un titlu ori un drept cu privire la acestea.

II.3 Subiectul activ

Calitatea de subiect activ al înfracţiunii de spălare de bani poate fi orice persoană fizică
sau juridică, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea penală pentru a răspunde penal. Legea
nr. 656/2002 indică în cadrul art. 10 persoanele care pot avea calitatea de subiect activ al
infracţiunii.

În practică s-a decis că fapta de a schimba şi de a transfera sume de bani din săvârşirea
complicităţii la infracţiunea de luare de mită, cunoscând că acestea provin din săvârşirea
infracţiunii de luare de mită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a
banilor. Instanţa a reţinut existenţa unui concurs real între infracţiunea de complicitate la luare de
mită şi infracţiunea de spălare de bani1.

În literatura de specialitate2, această decizie a curţii supreme a fost criticată, arătându-se

că nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani autorul infracţiunii din care provin
bunurile, ci această calitate o pot avea doar persoanele care urmăresc să spele fondurile obţinute
de alte persoane din infracţiuni. De asemenea, s-a arătat că, în cazul în care în seama persoanei
care comite infracţiunea din care rezultă fondurile, ulterior spală aceste fonduri, s-ar reţine un
concurs de infracţiuni, s-ar produce o încălcare a principiului non bis in idem, întrucât persoana
respectivă ar fi pedepsită pentru infracţiuni subsecvente una alteia.

1
Î.C.C.J. , s. pen. , dec. nr. 1386 din 11 martie 2004, disponibilă pe www.scj.ro
2
C. Bogdan, Subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani, în R.D.P. nr. 1/2007, p. 74.
5
 Într-o critică a acestei opinii1, se arată că subiect activ al infracţiunii de spălare de bani
poate fi chiar autorul infracţiunii de pe urma căreia se obţin fonduri. Autorul consideră că nu este
vorba despre aceeaşi activitate infracţională, fiind comise două infracţiuni distincte, chiar dacă
una este subsecventă celeilalte. Astfel, nu este încălcat principiul „non bis in idem” atunci când
subiectul activ al infracţiunii din care provin fondurile care urmează să fie curăţate comite şi
infracţiunea de spălare de bani este condamnat pentru un concurs de infracţiuni.
Având în vedere toate aceste arguemente, decizia instanţei supreme din ţara noastră a fost
una corectă, nefiind vorba de aplicarea a două pedepse pentru comiterea aceleiaşi activităţi ilicite.
Participaţia penală la comiterea infracţiunii de spălare de bani este posibilă în toate
formele. Aşadar, este posibil coautoratul, instigarea sau complicitatea la comiterea acestei
infracţiuni.

II.4 Subiectul pasiv

Subiect pasiv principal al infracţiunii de spălare de bani este persoana fizică sau juridică
care este lezată de această activitate. Subiect pasiv secundar este statul, care are interesul de a
combate, dar şi de a sancţiona infracţiunea de spălare de bani.

II.5 Latura obiectivă

Elementul material al infracţiunii de spălare de bani poate consta într-una din acţiunile
incriminate de lege.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 29, este vorba de o infracţiune comisivă ce se
poate realiza prin schimbarea, transformarea, ascunderea, disimularea, dobândirea, deţinerea sau
folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din comiterea unei infracţiuni.
Este necesar ca făptuitorul să aibă cunoştinţă de faptul că bunurile faţă de care comite
aceste acţiuni provin din comiterea de infracţiuni.

1
G. Antoniu, Comentariu la C. Bogdan, op. cit. (2007), p. 75.
6
 În practica judiciară s-a decis că participarea la transferul unor valori, având cunoştinţă de
faptul că provin din săvârşirea unei infracţiuni, constituie infracţiunea de spălare de bani.
Ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor provenite din comiterea unei infracţiuni
este un element necesar pentru realizarea conţinutului constitutiv al acesteia1.

Spălarea de bani are drept urmare producerea unei stări de pericol2. Astfel, prin această
infracţiune se creează un pericol pentru stabilitatea relaţiilor economico-sociale din cadrul unei
societăţi moderne. Aşadar, pentru existenţa acestei infracţiuni nu este necesar să se producă un
anumit rezultat material.
Între acţiunea comisă de infractor şi urmare trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

II.6 Latura subiectivă

Infracţiunea de spălare de bani se comite cu intenţie directă, care este calificată prin scop.
Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca făptuitorul să fi avut cunoştinţă despre
faptul că acţiunea sa are ca obiect un bun care provine din comiterea unei infracţiuni. Existenţa
infracţiunii de spălare de bani nu este condiţionată de existenţa unei condamnări a autorilor
pentru infracţiunea din care provin bunurile3.
S-a decis că întocmirea şi ţinerea evindeţelor contabile cu privire la documentele de
provenienţă a mărfurilor, valorificate ulterior prin fapte de comerţ încheiate cu o societate
comercială, fiind folosite facturi fiscale şi chitanţe care nu reflectă adevărul, atât în ceea ce
priveşte realitatea raportului juridic de aprovizionare de mărfuri, cât şi privitor la valoarea
acestora, în fapt bunurile provenind de pe piaţa liberă, fără a putea fi identificată sursa, nu
reprezintă infracţiunea de spălarea de bani. Pentru a exista infracţiunea de spălare a banilor
este necesar ca bunurile care au format obiectul transferului viitor să provină din activităţi

1
Î.C.C.J. , s. pen. , dec. nr. 636/2006, disponibilă pe www.scj.ro
2
M.K. Guiu, op. cit. , p. 196. Aşa cum corect s-a arătat în literatura de specialitate, clasificarea infracţiunilor în
formale şi materiale (clasificare ce se face după cum o infracţiune are sau nu obiect material) nu se suprapune perfect
peste clasificarea infracţiunilor în infracţiuni de rezultat şi infracţiuni de pericol, întrucât există infracţiuni de pericol
care presupun existenţa unui obiect material şi, de asemenea, există infracţiuni de rezultat care nu au un obiect
material (pt. detalii, a se vedea F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2014, p. 294-295). Astfel,
faptul că infracţiunea de spălare a banilor are un obiect material, nu impune încadrarea acesteia printre infracţiunile
de rezultat.
3
M.K. Guiu, op. cit. , p. 199.
7
ilicite, Legea nr. 656/2002 arătând că acest caracter ilicit există doar când bunurile provin
din comiterea de infracţiuni1.
Infracţiunea de spălare a banilor, în forma din art. 29 lit. a) este comisă în scopul
ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunului sau în scopul de a ajuta persoana care a
săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sutragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei.
De asemenea, se arată că faptul că scopul urmărit sau cunoaşterea provenienţei bunurilor
poate fi dedus ori dedusă din circumstanşele faptice obiective.
Pentru existenţa infracţiunii nu prezintă importanţă dacă bunurile ce fac obiectul spălării
de bani provin din săvârşirea de infracţiuni în România sau în străinătate.
Într-o speţă s-a decis că, potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2006 [în prezent
art. 29 alin. (1) lit. c) din aceeiaşi lege] constituie infracţiunea de spălare de bani dobândirea,
deţinerea sau folosirea de bunuri având cunoştinţă de faptul că acestea provin din săvârşirea de
infracţiuni. Având în vedere aceste prevederi legale, pentru existenţa infracţiunii de spălare a
banilor este necesar să se stabilească, în temeiul unor probe certe, că bunurile deţinute, dobândite
sau folosite provin din comiterea unei infracţiuni şi că autorul faptei cunoştea această
împrejurare. Nu este suficient să se constate faptul că cel de la care bunurile au fost dobândite
este cercetat penal pentru săvârşirea unor infracţiuni, iar persoana care a dobândit bunurile avea
cunoştinţă despre acest fapt.2
Această decizie a instanţei supreme este una corectă. În caz contrar, dacă s-ar considera că
există infracţiunea de spălare de bani atunci când persoana care a dobândit sau folosit bunuri care
provin de la o persoană care este cercetat/urmărit penal, s-ar produce o încălcare a prezumţiei de
nevinovăţie a persoanei de la care au fost dobândite bunurile. Legea nr. 656/2002 prevede că
bunurile trebuie să provină din comiterea unei infracţiuni, iar atâta vreme cât nu avem o
condamnare definitivă pentru săvârşirea vreunei infracţiuni nu se poate vorbi despre săvârşirea
vreunei infracţiuni de către persoana de la care bunurile au fost dobândite, prin urmare neputând
fi vorba despre comiterea infracţiunii de spălare de bani.

1
Î.C.C.J. , s. pen. , dec. nr. 4032/2008, disponibilă pe www.scj.ro
2
Î.C.C.J. , s. pen. 3615/2007, disponibilă pe www.scj.ro
8
 II.7 Forme şi sancţiuni

Infracţiunea de spălare de bani este susceptibilă atât de acte pregătitoare, cât şi de

tentativă. Dacă actele de pregătire nu sunt incriminate, tentativa este incriminată de Legea nr.
656/2002.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul executării oricăreia dintre acţiunile specifice
incriminate de lege: ascunderea, transferul, disimularea, dobândirea,deţinerea sau folosirea de
bunuri. În cazul în care făptuitorul nu cunoaşte provenienţa din comiterea de infracţiuni a
bunurilor ce au făcut obiectul acestor acţiuni, nu va exista infracţiunea de spălare a banilor.
Infracţiunea de spălare a banilor poate fi săvârşită în formă continuată, atunci când
infractorul săvârşeşte una sau mai multe din activităţile incrimininate, la diferite intervale de
timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv.
Textul de lege prevede că infracţiunea de spălare de bani se pedepseşte cu închisoare
cuprinsă între 3 şi 10 ani. În cazul în care a infracţiunea este săvârşită de o persoană juridică, pe
lângă pedeapsa amenzii, instanţa va trebui să dispună şi aplicarea uneia sau a mai multora din
pedepsele complementare prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. a)- c) C. pen.

II.8 Cauza de reduce a pedepsei şi alte aspecte sancţionatorii

Legea nr. 656/2002, prin intermediul art. 30 instituie o cauză de reducere a pedepsei.
Astfel, persoana care comite infracţiunea prevăzută de art. 29 din acelaşi act normativ, dacă în
cursul urmării penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere a altor
participanţi la comiterea infracţiunii, va beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor de
pedeaspă prevăzute de lege. Consider oportună introducerea unei asemenea cauze de reducere a
pedepsei, întrucât în acest fel persoana care este acuzată de comiterea acestei infracţiuni poate fi
determinată să dezvăluiască şi identitatea altor persoane care au participat la comiterea
infracţiunii.
Se mai precizează că, în cazul în care se săvârşeşte o infracţiune de spălare a banilor este
obligatoriu să se dispună luarea măsurilor asigurătorii.
Nu în ultimul rând, art. 33 din Legea nr. 656/2002 precizează că, în cazul săvârşirii acestei
infracţiuni se va dispune şi confiscarea bunuriloc care au făcut obiectul infracţiunii, potrivit art.

9
112 C. pen. În situaţia în care aceste bunuri nu se mai găsesc, infractorul va fi obligat la plata
echivalentului lor în bani.
Practica judiciară a decis că fapta de a achiziţiona un bun cu banii obţinuţi din comiterea
unei infracţiuni constituie fapta de spălare de bani. S-a arătat că infracţiunea de spălare de bani
presupune existenţa unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, neavând relevanţă cine
anume a comis respectiva infracţiune. De asemenea, s-a decis că se consfiscă bunul dobândit ca
urmare a săvârşirii infracţiunii, aceasta fiind o măsură de siguranţă a cărei luarea este impusă de
dispoziţiile legii speciale, dar şi de dispoziţiile Codului penal.1

II.9 Aspecte procesuale

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen. ,
tribunalul este instanţa competentă să judece această infracţiune.

1
Î.C.C.J. , s. pen. , dec. nr. 1562/2009, disponibilă pe www.scj.ro
10
 Cap. III Jurisprudență națională cu privire la infracțiunea de spălare de
bani

În jurisprudenţa naţională s-a decis că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie

confundată cu alte infracţiuni faţă de care prezintă oarecare asemănări sau elemente comune.

III.1 Fapta de a dobândi, deține sau de a folosi bunuri cunoscând faptul că acestea
provin din comiterea unei infracțiuni

Astfel, spre exemplu, s-a decis că reprezintă infracţiunea de spălare de bani fapta de a
dobândi, deţine sau de a folosi bunuri cunoscând faptul că acestea provin din comiterea de
infracţiuni. Instanţa a arătat că pentru existenţa acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective,
trebuie îndeplinite două cerinţe: să existe o activitate de dobândire, de deţinere sau de folosire a
unor bunuri şi, de asemenea, este necesar să se cunoască faptul că aceste bunuri provin din
comiterea de infracţiuni.
În acest fel, s-a arătat că nu există o suprapunere între obiectul material sau urmărit de
către făptuitor şi infracţiunea de trafic de persoane, din moment ce, în cazul acesteia din urmă,
făptuitorul urmăreşte să obţină anumite foloase materiale prin constrângerea la exploatare
sexuală, în vreme ce, prin spălarea de bani se urmăreşte în principal şi în mod obligatoriu
schimbarea ori transferul de bunuri şi, doar în subsidiar şi nu în mod obligatoriu, obţinerea unui
folos patrimonial pentru sine sau pentru altul.1

III.2 Neproducerea dezincriminării a infracțiunii de constituire a unui grup

infracţional în vederea comiterii infracţiunii de spălare de bani.

Într-o altă speţă s-a decis că nu s-a produs o dezincriminare a infracţiunii de constituire a
unui grup infracţional în vederea comiterii infracţiunii de spălare de bani.
Astfel, s-a arătat că abrogarea dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 prin
Legea nr. 39/2003 nu a condus la dezincriminarea faptei de asociere, iniţiere a unei asocieri,
aderare sau sprijinire în orice fel a unei asemenea asocieri, în scopul săvârşirii infracţiunii de

1
Î.C.C.J. , s. pen. , dec. nr. 1578/2009, disponibilă pe www.scj.ro
11
spălare de bani, aceasta fiind prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (în prezent, fapta
de constituire a unui grup infracţional organizat este prevăzută de art. 367 C. pen.)1.
În cazul în care fapta de constituire a unui grup infracţional organizat este urmată de
comiterea infracţiunii în vederea căreia s-a constituit, se vor aplica regulile privitoare la concursul
de infracţiuni2.

III.3 Infracţiunea de spălare de bani nu poate fi reţinută în concurs ideal cu

infracţiunea de delapidare

Prin altă decizie s-a arătat că infracţiunea de spălare de bani nu poate fi reţinută în
concurs ideal cu infracţiunea de delapidare.
Instanţa a arătat că, în cazul în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv pentru săvârşirea
infracţiunilor de delapidare şi de spălare de bani, această din urmă infracţiune nu va putea fi
reţinută în cazul în care nu s-a dovedit că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni, deoarece este greu de conceput posibilitatea săvârşirii, prin aceeaşi faptă ar putea fi
comisă atât infracţiunea de delapidare, cât şi infracţiunea de spălare a banilor, în forma prevăzută
de art. 23 alin. (1) lit. a). S-a arătat că, în această formă, infracţiunea de spălare de bani se comite
prin schimbarea sau transferul unor sume de bani provenite din comiterea unei infracţiuni.
Aşadar, infracţiunea de spălare de bani presupune existenţa unor bunuri de provenienţă
ilicită, în timp ce delapidarea presupune scoaterea din patrimoniul unei persoane juridice a unor
bunuri de origine licită, în acest fel cele două infracţiuni neputând fi comise în forma unui
concurs ideal 3.

1
Î.C.C.J, s. pen. , dec. nr. 3621/2004, disponibilă pe www.scj.ro.
2
V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 671.
3
Trib. Bucureşti, s. pen. , dec. nr. 3268 din 26 mai 2005, nepublicată, citată de T. Toader, în T. Toader, Infracţiuni
prevăzute în legi speciale, ed. a 5-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 271
12
 Cap. IV Excepţii de neconstituţionalitate

Relativ recent, au fost invocate două excepţii de neconstituţionalitate cu privire la

cuprinsul Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Într-o primă fază, s-a susţinut că ar fi neconstituţională prevederea din cadrul art. 23 alin.
(1) lit. c) din acest acest act normativ [în prezent este vorba despre art. 29 alin. (1) lit. c) ]. În
opinia autorului acestei excepţii, acestă prevedere din Legea nr. 656/2002 ar contraveni art. 23
alin. (12) din Constituţie, coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 7 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu sunt
îndeplinite condiţiile cu privire la caracterul accesibil şi previzibil al legii.
Curtea Constituţională a României a respins excepţia, arătând că termenul de
„infracţiune” este utilizat în mod generic de legiutor, în scopul de a acoperi multitudinea
infracţiunilor din care pot proveni bunurile ce fac obiectul infracţiunii de spălare de bani 1.
Consider corectă această decizie a Curţii Constituţionale, întrucât legiuitorul nu ar putea
să determine în mod individual fiecare infracţiune din care ar putea proveni bunul care formează
obiectul infracţiunii de spălare de bani.
În plus, dacă legiuitorul ar opta pentru o enumerare exemplificativă, cu siguranţă ar exista
opinii conform cărora anumite infracţiuni (îndeosebi infracţiunile care prezintă un pericol social
mai redus) nu ar fi vizate de textul de lege. Optând pentru utilizarea termenului de „infracţiune”
legiuitorul a avut în vedere orice faptă care îndeplineşte condiţiile prevăzute de Codul penal
pentru a fi infracţiune.
O altă execepţie de neconstituţionalitate a vizat textul art. 23 alin. (5) din Legea nr.
656/2002 [în prezent art. 29 alin. (5) din această lege]. Autorul aceste excepţii de
neconstituţionalitate a considerat că textul legal este lipsit de previzibilitate.
Curtea Constituţională a stabilit că art. 23 alin. (5) din Legea nr. 656/2002 stabileşte
criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul
sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune.
Curtea Constituţională a arătat că, în jurisprudenţa sa, C.E.D.O. a stabilit că norma legală
trebuie să fie suficient de accesibilă şi previzibilă, în aşa fel încât să permită cetăţenilor să aibă
suficiente informaţii cu privire la normele juridice ce sunt aplicabile într-un caz concret şi, de

1
C.C.R. , dec. nr. 1410 din 20 octombrie 2011, în M. Of. nr. 888 din 15 decembrie 2011, citată de T. Toader în T.
Toader, op. cit. , p. 268.
13
asemenea, să poată să prevadă într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea ca urmare a
încălcării unei anumite norme juridice. Astfel, Curtea Constituţională a apreciat că o lege care
atribuie o oarecare putere de apreciere unei autorităţi judecătoreşti nu contravine, în principiu,
exigenţei de accesibilitate şi previzibilitate, instituită de Constituţia României, precum şi de
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului1.
Aşa cum se poate observa, Curtea Constituţională a României a decis să respingă ambele
excepţii de neconstituţionalitate ridicate în cauze diferite.

Cap V. Comparaţie între infracţiunea de spălare de bani şi infracţiunea

de tăinuire

Prin infracţiunea de spălare a banilor, se aduce atingere în primul rând relaţiilor sociale
privind patrimoniul şi, în subsidiar, relaţiilor privind înfăptuirea justiţiei 2 . În schimb, după
adoptarea noului Cod penal, tăinuirea a fost inclusă printre infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei,
considerându-se că această infracţiune aduce atingere în primul rând relaţiilor privind înfăptuirea
justiţiei, şi doar în secundar relaţiilor privind înfăptuirea justiţiei.
Cea mai importantă distincţie între infracţiunea de tăinuire şi cea de spălare de bani se
face cu privire la obiectul material. În timp ce infracţiunea de tăinuire poate avea ca obiect
material doar un bun mobil, infracţiunea de spălare de bani poate avea ca obiect material şi un
bun material.
Subiectul activ al infracţiunii de tăinuire, ca şi al infracţiunii de spălare a banilor, poate fi
orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea penală pentru a
răspunde penal. Cu toate acestea, se arată că tăinuitorul nu poate fi autor sau participant la
comiterea faptei prevăzute de legea penală din care provine bunul3, în timp ce, aşa cum am arătat,
instanţa supremă din România a decis că participantul la comiterea unei infracţiuni poate fi autor
al infracţiunii de spălare a banilor4.

1
C.C.R. , dec. nr. 73 din 27 ianuarie 2011, în M. Of. nr. 10 din 10 februarie 2011, citată de T. Toader în T. Toader,
op. cit. , p. 268-269.
2
În Codul penal din Elveţia, spălarea de bani este inclusă între infracţiunile care aduc atingere relaţiilor privind
administrarea justiţiei. În schimb, Codul penal francez, include infracţiunea de spălare a banilor printre infracţiunile
contra patrimoniului [C. Bogdan, op. cit. (2007), p. 71].
3
V. Dobrinoiu, op. cit. , p. 370.
4
Î.C.C.J. , s. pen. , dec. nr. 1386 din 11 martie 2004, disponibilă pe www.scj.ro. În Germania, înaintea anului 1998,
instanţele reţineau faptul că autorul infracţiunii principale nu poate răspunde şi pentru infracţiunea de spălare de bani.
Ulterior acestei date, instanţele germane au decis că că, de fiecare dată când autorul infracţiunii principale foloseşte
14
 Subiectul pasiv principal al infracţiunii de tăinuire este statul, iar subiect pasiv secundar
este persoana fizică sau juridică faţă de care s-a săvârşit fapta din care provine bunul tăinuit.
Întrucât am ales să mă raliez opiniei potrivit căreia infracţiunea de spălare de bani este o
infracţiune contra patrimoniului, consider că subiectul pasiv principal al acesteia este persoana
care este lezată prin această infracţiune, iar subiect pasiv secundar este statul.
Cu privire la elementul material, există o oarecare suprapunere între elementul material al
celor două infracţiuni1. Fiind infracţiuni de pericol, atât tăinuirea, cât şi spălarea banilor au ca
urmare crearea unei stări de pericol.
Cu privire la latura subiectivă, în timp ce infracţiunea de spălare a banilor se comite doar
cu intenţie directă, infracţiunea de tăinuire se comite atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie
indirectă.
Ambele infracţiuni sunt susceptibile de acte de pregătire, precum şi de formă tentată. Însă,
în timp ce la tăinuire nu este sancţionată tentativa, Legea nr. 656/2002 prevede faptul că tentativa
în cazul infracţiunii de spălare de bani se pedepseşte. Ambele infracţiuni pot fi comise în formă
continuată, epuizându-se în momentul ultimei activităţi ilicite.
O altă distincţie importantă există în materia regimului sancţionator. Potrivit Codului
penal, tăinuirea este pedepsită cu închisoarea cuprinsă între unu şi cinci ani, fără ca pedeapsa
tăinuitorului să poată să depăşească pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care
provine bunul tăinuit. În schimb, infracţiunea de spălare a banilor este sancţionată cu pedeapsa
închisorii, cu o durată cuprinsă între 3 şi 10 ani.
De asemenea, Codul penal prevede o cauză de nepedepsire, atunci când tăinuirea este
comisă de către un membru de familie al celui care a comis fapta penală din care provine bunul.
În schimb, în cazul infracţiunii de spălare a banilor, legea specială prevede doar o cauză
de reducere a pedepsei, fără a fi prezătuă vreo cauză de impunitate.
Având în vedere toate acestea, deşi între infracţiunea de tăinuire şi infracţiunea de spălare
a banilor există o serie de asemănări, se observă că există şi o serie de deosebiri importante.
Astfel, este deosebit de imporant, în primul rând din pricina regimului sancţionator, să se facă o
corectă delimitare între cele două infracţiuni2.

banii obţinuţi în vederea spălării lor, va exista o pluralitate de infracţiuni, sub forma concursului [a se vedea, C.
Bogdan, op. cit. (2009) , p. 73].
1
Pt. detalii, a se vedea M.K. Guiu, op. cit. , p. 193-195. În sens contrar, a se vedea C. Bogdan, op. cit. (2009), p. 106-
109.
2
În literatura de specialitate se arată că, în Franţa, magistraţii preferă uneori să reţină comiterea infracţiunii
de tăinuire, făcând abstracţie de incrimininările referitoare la albirea banilor (a se vedea M. K. Guiu, op. cit. ,p .194-
195, precum şi doctrina şi practica judiciară citată acolo. Având în vedere realitatea legislativă din ţara noastră,
consider că acest fapt nu se poate produce în România.
15
 Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Dobrinoiu Vasile, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2014.

2. Streteanu Florin, Niţu Daniel, Drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2014.

3. Toader Tudorel, Infracţiuni prevăzute în legi speciale, ediţia a 5-a, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2012.

II. Studii şi articole de specialitate

1. Bogdan Camelia, Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, în Revista de Drept

Penal, nr. 1/2007.

2. Bogdan Camelia, Infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea de tăinuire, în Revista de

Drept pena, nr. 4/2009.

3. Guiu Mioara Ketty, Spălarea banilor, în Revista Dreptul, nr. 3/2006.

III. Legislaţie

1. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării de banilor.

2. Codul penal.

3. Codul de procedură penală.

IV. Resurse internet

1. www.scj.ro- site-ul instanţei supreme.

2. www.jurisprudenta.com
3. www.legal-land.ro
4. www.portal.just.ro

16