Cuprins

Argument.............................................................................................................5
Capitolul I Noțiuni introductive.........................................................................6
1. Precizări generale.........................................................................................6
2. Noțiunea și caracterele biletului la ordin...................................................6
3. Condițiile de formă ale biletului la ordin...................................................7
4. Emiterea și circulația biletului la ordin pe teritoriul țării noastre..........8
5. Scadența biletului la ordin..........................................................................9
Capitolul II Operațiile prin care se sporesc garanția plății și lichiditatea
biletului la ordin................................................................................................11
1. Girul biletului la ordin...............................................................................11
2. Avalul..........................................................................................................11
3. Plata biletului la ordin...............................................................................12
Capitolul III Conceptul și categorii de bilete la ordin externe......................14
1. Conceptul de bilet la ordin extern............................................................14
2. Categorii de bilete la ordin extern............................................................14
Capitolul IV Tendințe generale privind utilizarea instrumentelor de plată
în viitor...............................................................................................................15
Bibliografie.........................................................................................................17
Anexă..................................................................................................................18

Argument

4
 În fiecare ţară, autoritatea monetară reglementează tipurile de instrumente de plată
acceptate şi utilizate pe plan naţional, denumirea, formatul standardizat, circuitul acestora,
operaţiunile în care pot fi utilizate şi condiţiile utilizării de publicul larg sau firme. De aceea,
între terţi apar diferenţe cu privire la instrumentele de plată utilizate la nivel naţional.
Totodată, standardizarea la nivel naţional a instrumentelor de plată a permis includerea
acestora în sistemele de compensare naţionale, ca documente de plată, în baza cărora se
efectuează transferul fondurilor şi decontarea finală.
În România, instrumentele de plată fără numerar utilizate ca suport în baza căruia
se efectuează transferul fondurilor (al banilor scripturali) sunt: ordinul de plată, cambia,
biletul la ordin şi cecul. Emiterea şi utilizarea lor sunt reglementate prin legi şi norme emise
de Banca Naţională a României.
În cele ce urmează o să vorbim despre biletul la ordin.
Plata prin utilizarea biletului la ordin se numără printre cele mai vechi tehnici de plată,
oferind un grad de securitate ridicat părţilor implicate. Din punct de vedere economic, factorii
determinanţi care au dus la crearea biletului la ordin au fost: marea densitate de monede,
nesiguranţa transporturilor şi interzicerea exportului de capitaluri. 
Dezvoltarea importului şi exportului a dus la utilizarea tot mai largă a efectelor de
comerţ externe. În special în Vestul Europei, cumpărătorii obişnuiesc să semneze astfel de
instrumente, care pot fi scontate ulterior de vânzător la banca sa. 
De asemenea, privatizarea întreprinderilor de stat şi desfiinţarea monopolului asupra
comerţului exterior au dus în Europa Centrală şi de Est la crearea a zeci de mii de
întreprinderi, care au responsabilitatea plăţilor şi finanţării propriilor afaceri, după regulile şi
uzanţele internaţionale. Importanţa efectelor de comerţ, mai redusă până acum în regiune, va
creşte considerabil datorită gamei largi de utilizare, ca mijloc de plată şi finanţare şi ca
instrument de garanţie.
Lucrarea de faţă, intitulată „Biletul la ordin” îşi propune să prezinte principalele
aspecte legate de utilizarea acestui instrument de plată în relaţiile de plăţi interne sau externe,
accentul fiind pus pe latura pragmatică, pe implicaţiile fenomenelor analizate. În acest sens s-
a recurs la numeroase scheme, diagrame şi modele de documente. În măsura în care
prezentarea sau analiza unor fenomene au impus-o nemijlocit, lucrarea a recurs şi la
prezentarea unor noţiuni teoretice.
Pentru orice economie operaţiunile de plăţi interne sau internaţionale reprezintă un circuit
vital al acesteia, fluxurile plăţilor reprezentând în fapt resursele ce revin unei entităţi
economice sau sociale de care depinde menţinerea, dezvoltarea şi evoluţia activităţii sale.
În prima parte a lucrării sunt prezentate conceptele, necesitatile persoanele participante
si caracterele biletului la ordin.
Partea centrală a lucrării prezintă în detaliu elementele esentiale ale biletului la ordin, cat si
circuitul acestuia.
Partea finală a lucrării prezintă un studiu cu privire la utilizarea instrumentelor de plată
şi de credit în relaţiile de plăţi ale României la momentul actual şi o perspectivă de ansamblu
asupra derulării pe viitor a schimburilor economice prin intermediul acestor documente.
Baza documentară a lucrării cuprinde o serie de cărţi de referinţă din literatura de
specialitate la care se adaugă publicaţiile cu caracter periodic.

Capitolul I Noțiuni introductive

5
 1. Precizări generale
Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei. De aceea,
reglementarea sa se află în aceeași lege care reglementează cambia, adică ”Legea nr. 58/1934
asupra cambiei și biletului la ordin” .
Pentru a putea trata în continuare acest subiect precum și asemănările și deosebirile
existente între termenul ”bilet la ordin” și cambia, trebuie să definim acești doi termeni, astfel:
Biletul la ordin este denumit uzual instrument de plată, fiind un înscris cu conţinut şi
formă consacrat pe baza unor norme acceptate, reprezentând pentru cel ce o deţine
(beneficiar) drepturi ce pot fi încasate, la vedere sau la termen, în funcţie de valoarea lor
determinată.
Cambia este un înscris care conține un ordin scris și necondiționat dat de către o
persoană (trăgător) unei alte persoane (tras) pentru a plăti o anumită sumă de bani, la vedere
sau la o anumită scadență și într-un anumit loc, unei a treia persoane (beneficiar).
Deși se aseamănă, între cele două titluri există și anumite deosebiri. Aspectele
particulare ale biletului la ordin sunt reglementate în Titlul II al legii (art. 104 – 107). Pornind
de la asemănările și deosebirile care există între aceste titluri de valoare, art. 106 din lege
stabilește principiul potrivit căruia dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului
la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

2. Noțiunea și caracterele biletului la ordin

2.1. Definiția biletului la ordin
Legea nu dă o definiție a biletului la ordin. Ea cuprinde însă anumite dispoziții pe baza
cărora se poate formula o definiție.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent ori subscriitor, se
obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane, numită beneficiar, sau la
ordinul acesteia.
• Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plată, implică
două persoane (emitentul și beneficiarul). Acesta este creat de emitent, în calitate de debitor,
care se obligă să plătească o sumă de bani la vedere, sau la o anumită dată, unui beneficiar,
care are calitatea de creditor;
• Formula consacrată este ”voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin suma de ... ”,
deci, spre deosebire de cambie, nu conține ordinul de plată adresat unei alte persoane, ci
numai asumarea propriei obligații de plată;
• Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este este considerat tot instrument de debit
ca și cambia, și este compensat și decontat ca și aceasta, în conformitate cu Regulamentul
BNR (nr. 10/1994);
• La nivelul Centralei Incidentelor de Plăți este organizat Fișierul Național al biletului la
ordin.
Cum se poate observa, spre deosebire de cambie, care implică raporturi juridice între
trei persoane (trăgător, tras și beneficiar), biletul la ordin presupune raporturi juridice numai
între două persoane: emitentul (subscriitorul) și beneficiarul.
Biletul la ordin se aseamănă cu o recunoaștere de datorie de către debitor, față de
creditorul său .
Emitentul are calitatea de debitor; prin emiterea titlului, el se obligă să plătească o
sumă de bani la scadență.
Beneficiarul are calitatea de creditor; el este îndreptățit să primească plata ori plata se
face la ordinul său.
Emiterea biletului la ordin este determinată de ecistența între părți a unui raport juridic
(raportul fundamental).
6
 Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin determină și
particularitățile acestui titlu de credit.

2.2. Caracterele biletului la ordin

Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin,
formal și complet, care încorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată, de
plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației .

3. Condițiile de formă ale biletului la ordin

3.1. Precizări prealabile
Biletul la ordin este un titlu formal; el trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă
mențiunile prevăzute de lege.
Mențiunile obligatorii ale biletului la ordin sunt prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934,
astfel:
• Biletul la ordin este un înscris sub semnătură privată, se admite și folosirea
formularelor tipizate, cu condiția ca semnătura sa fie manuscrisă;
• Denumirea de bilet la ordin trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba
folosită pentru redactarea acestui titlu [art. 104, alin. (1), Legea nr. 58/1934];
• Promisiunea necondiționată de a plăti o sumă de bani determinată . Înscrisul trebuie să
cuprindă promisiunea (angajamentul) emitentului de a plăti o sumă de bani, care este
menționată în titlu. Deci spre deosebire de cambie, în care trăgătorul dă ordin altei persoane
(trasului) să plătească o sumă de bani, în cazul biletului la ordin, neexistând un tras, chiar
emitentul se obligă să plătească suma de bani arătată în titlu.
Promisiunea de plată asumată de emitent trebuie să fie necondiționată și să privească o
sumă de bani determinată in titlu.
Obligația de plată asumată de emitent trebuie să fie necondiționată și să privească o
sumă de bani determinată în titlu.
• Indicarea scadenței . Înscrisul trebuie să arate scadența obligației de plată asumate de
emitent. Modalitățile de stabilire a scadenței sunt reglementate de art. 36 – 40 din lege. Dacă
nu se arată scadența în scris, plata se va face ”la vedere ” ;
• Locul unde trebuie făcută plată . Înscrisul trebuie să arate locul und eemitentul trebuie
să facă plata. În abesența unei mențiuni speciale, locul plății va fi locul emiterii titlului, care
este prezumat și ca loc al domiciliului amitentului [art. 105, alin. (3) din lege];
• Numele aceluia căreia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata . Înscrisul trebuie să
menționeze persoana care va primi plata. Această persoană este beneficiarul arătat în înscris
de către emitent, care va avea dreptul să pretindă suma de bani ori să indice persoana care, la
ordinul său, va primi plata (giratarul);
• Data și locul emiterii biletului la ordin . Înscrisul trebuie să arate data și locul emiterii
titlului.
Data va fi determinată prin arătarea zilei, lunii și anului emiterii titlului.
Locul se determină prin arătarea localității unde a fost emis titlul. În absența unei
mențiuni, locul emiterii titlului este socotit locul arătat lângă numele emitentului .
• Semnătura emitentului . Înscrisul trebuie să poarte semnătura personală a emitentului
(manu proprio).

3.2. Consecințele nerespectării condițiilor de formă ale biletului la ordin

7
 Datorită caracterului său formal, titlul căruia îi lipsește vreuna din mențiunile arătate
de art. 104 din lege nu va avea valoarea juridică a unui bilet la ordin, afară de cazurile expres
admise de lege.
Articolul 105 din legea cu privire la biletul la ordin consacră anumite remedii pentru
evitarea consecințelor nevalabilității titlului, determinată de lipsa unor mențiuni ale
înscrisului.
Astfel, nearătarea scadenței nu afectează valabilitatea titlului. În acest caz, biletul la
ordin este socotit plătibil ”la vedere”.
Apoi, în absența menționării locului plății, plata se va face la locul emiterii titlului,
care este considerat și locul domiciliului emitentului.
În sfârșit, în lipsa locului emiterii titlului, biletul la ordin se socotește semnat în locul
arătat lângă numele emitentului.

4. Emiterea și circulația biletului la ordin pe teritoriul țării noastre

În România, reglementările care guvernează emiterea şi utilizarea biletului la ordin
sunt: Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin; Ordonanţa Guvernului nr.
11/1993 prin care se modifică Legea nr. 58/1934; Legea nr. 83/1994 care aprobă şi modifică
Ordonanţa Guvernului nr. 11/1993, Normele cadru nr. 6/1994 emise de BNR, privind
comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit cu cambii şi bilete la ordin;
Normele tehnice nr. 10/1994 privind cambia şi biletul la ordin.
Ca instrument de plată şi stingere a creanţelor, biletul la ordin este introdus în
compensarea multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar pe suport hârtie, începând cu
data de 2 octombrie 1995. Circuitul biletului la ordin, conform prevederilor Legii nr. 58/1934
asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994 este următorul:
1. În baza unui contract comercial încheiat între Firma X şi Firma Y, aceasta din urmă devine
creditor al Firmei X.
2. Pentru a-şi achita datoria faţă de Firma Y (beneficiarul biletului la ordin), Firma X
(emitentul) emite un bilet la ordin pe care îl transmite beneficiarului.
3. Beneficiarul remite biletul la ordin spre încasare băncii sale.
4. Banca beneficiarului prezintă biletul la ordin la o casă de compensaţii băncii plătitorului
(emitentului).
5. Banca emitentului debitează contul acestuia cu suma înscrisă pe biletul la ordin.
6. În cadrul şedinţei de compensare, banca emitentului introduce scriptic în compensare
biletul la ordin.
7. Banca beneficiarului creditează contul beneficiarului cu suma înscrisă pe biletul la ordin.
8. Stingerea creanţelor asumate de către participanţii la circuitul biletului la ordin.

CIRCUITUL BILETULUI LA ORDIN

(conform reglementărilor naționale)

8
CIRCUITUL BILETULUI LA ORDIN
(conform reglementărilor naționale)

CASA DE
COMPENSAŢII

4 4
BANCA
6 CENTRALĂ 6

BANCA BENEFICIARULUI BANCA

EMITENTULUI

3 7 5

1
BENEFICIARUL Y 2 EMITENTUL X
(creditor lui X) (debitor lui Y)

5. Scadența biletului la ordin

Scadența biletului la ordin poate fi:
1. La vedere;
2. La un anume timp de la vedere;
3. La un anume timp de la data emisiunii;
4. La o zi fixă.
Biletele la ordin cu alte scadențe sau cu scadențele succesive sunt nule.
Scadența este termenul la care biletul la ordin este exigibil și trebuie platit. Pentru a nu
obliga pe debitor să păstreze suma de plată fără limită de timp, scadența trebuie să fie certă,
adică să indice cu precizie ziua sau termenul maxim în interiorul căruia creditorul trebuie să
se prezinte la plată. Scadența trebuie să fie posibila. Titlurile care poartă o scadență anterioară
datei de emitere sau o scadența ce nu se poate verifica sunt nule.
Scadența trebuie să rezulte cu precizie din textul titlului.
Biletul la ordin la vedere este plătibil la prezentare. El trebuie prezentat spre plată în termen
de un an de la data sa. Acest termen pot fi redus. Scadența la vedere, e socotită la data
corespunzatoare din luna în care plata trebuie să fie făcută.În lipsa datei corespunzătoare,
scadența va fi în ultima zi a acestei luni.
Dacă scadența este la un anume timp de la data emiterii, ea poate fi exprimată în zile,
saptamani, luni și ani de la data emiterii.
Dacă scadența este fixă la începutul, la mijlocul sau la sfârșitul lunii, prin aceste
termene se vor înțelege prima, a cincisprezecea sau ultima zi a lunii. Expresii ca “opt zile” sau
“cincisprezece zile” se înțeleg nu în sensul de o săptămână sau doua, ci ca opt sau
cincisprezece zile calendaristice efective.

9
 Dacă scadența este fixată pe luni, prin expresii ca “trei luni de la data…”, scadența se
calculează fără a ține seama de variația numărului de zile calendaristice ale fiecărei luni. În
cazul concret considerat, scadența are loc în ziua calendaristică corespunzătoare a lunii
stabilite.
Dacă un bilet la ordin este scadent la una sau mai multe luni și jumătate de la o
anumită dată sau de la vedere, se calculează mai întâi lunile întregi și apoi jumătatea. Dacă
un bilet la ordin este scadent într-un anumit an sau peste un an sau peste un număr de ani,
atunci scadența va fi în ziua și luna anului indicat, care vor corespunde numărului zilei și lunii
emiterii. Când un bilet la ordin este plătibil la o zi fixă într-un loc unde calendarul este
deosebit de acela al locului de emisiune, data scadenței se consideră făcută după calendarul
locului de plată.
Numărul de zile calendaristice, în cazul biletelor la ordin plătibile la un anumit termen
de la data emiterii, nu se va socoti ca multiplu matematic de 24 de ore (ceea ce ar putea
genera neregularități în cazul trecerii de la orarul de vară la cel de iarnă și invers).
Posesorul unui bilet la ordin plătibil la o zi fixă sau la un anume termen de la data
emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie
în una din cele două zile lucrătoare ce urmează. Posesorul biletului la ordin plătibil la o zi fixă
sau la un anume termen de la data emiterii sau de la vedere trebuie să ceară debitorului plata
fie în ziua în care este plătibil biletul, fie în una din cele doua zile lucrătoare care urmează
zilei plății.
Dacă în intervalul celor două zile lucrătoare admise pentru amânarea plății peste ziua
scadenței intervine o sărbătoare legală de o zi sau mai multe, numărul de zile reprezentând
sărbătoarea legală se adaugă toleranței de două zile lucrătoare menționate.
Posesorul biletului la ordin va prezenta titlul la scadență, la locul și adresa indicate pentru
plată. Plata va fi cerută la locuința debitorului persoană fizică sau la sediul principal al
debitorului persoană juridică.Nu va fi considerată ca o prezentare valabilă aceea facută în
stradă sau la bursă. O astfel de prezentare nu poate autoriza dresarea protestului pentru
neplată. În cazul în care locuința sau sediul debitorului nu poate fi găsit, atunci posesorul
trebuie să ceară plata la ultimul domiciliu cunoscut sau sediu al debitorului. În situatia în care
nici prin acest mijloc debitorul nu este găsit, atunci se va dresa un “protest in vânt”.
Când biletul la ordin nu este prezentat spre plată în termenul fixat, orice debitor are
dreptul de a consemna suma la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la alta instituție legal
abilitată să efectueze astfel de operațiuni, pe cheltuiala și riscul posesorului biletului la ordin,
recipisa depunându-se la judecătoria locului de plată. Prin aceasta, debitorul se eliberează
legal de obligația de plată pe care o avea față de beneficiarul biletului la ordin.
În absența scadenței, biletul la ordin este plătibil “la vedere” și trebuie prezentat la viza
emitentului, în termenul legal de un an. Locul emisiunii este considerat că este și locul plății,
dacă această mențiune lipseste. Dacă nu s-a scris locul emiterii se consideră că acesta este cel
arătat lăngă numele emitentului.

10
 Capitolul II Operațiile prin care se sporesc garanția plății și
lichiditatea biletului la ordin

Operațiile facultative care sporesc garanția plății și caracterul ”lichid” a biletului la

ordin sunt următoarele: andosarea (sau girul), avalul și plata.

1. Girul biletului la ordin

Andosarea sau girul este operația prin care se asigură atât garanția plății, cât și
caracterul ”lichid” al biletului la ordin, adică ușoara mobilizare a creanței pe care
încorporează titlul de credit respectiv .
Din perspectiva dreptului comercial, andosarea este un act juridic prin care posesorul
biletului la ordin (girantul) transmite altei persoane (giratar), printr-o declarație scrisă și
semnată pe titlu și prin predarea titlului toate drepturile izvorâte din titlu.
Girul biletului la ordin este reglementat de dispozițiile art. 13 -23 din lege.
Beneficiarul biletului la ordin (deținătorul inițial) poate păstra titlul repsectiv până la
scadență, când o va prezenta spre încasare, poate s-o transmită unei terțe persoane pentru
acoperirea unei datorii, sau băncii pentru primirea unui credit.
Transmiterea biletelor la ordin altor persoane pentru acoperirea unor datorii se face
prin operația de gir sau andosare. Ea constituie forma tipică de circulație, a biletului la ordin,
permițând beneficiarului să nu fie obligat să aștepte scadența, dacă are o datorie către un
partener de afaceri sau dorește să intre în posesia sumei mai devreme.
Girantul se poate descărca de responsabilitatea de garantare a acceptării și a plătii,
menționând înaintea semnăturii sale, o formulă corespunzătoare: ”fără regres”, ”fără obligo”,
”fără garanție”, etc.

2. Avalul
Este actul juridic prin care o persoană (avalistul) se obligă să garanteze obligația
asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatul). Avalul este reglementat de
dispozițiile art. 33 – 35 din lege. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. Dacă avalul nu
menționează pentru cine a fost dat, el se consideră dat emitentului.
Se exprimă prin formula ”pentru aval” sau o formă echivalentă, urmată de semnătura
avalistului .
In absenta scadentei, biletul la ordin este platibil “la vedere” si trebuie prezentat la viza
emitentului, in termenul legal de un an. Locul emisiunii este considerat ca este si locul platii,
daca aceasta mentiune lipseste. Daca nu s-a scris locul emiterii se considera ca acesta este cel
aratat langa numele emitentului.
2.1 Avalizarea biletelor la ordin
Avalizarea (GUARANTION) - Este operația financiară care constă în garantarea de
către o persoană (avalist-bancă) a îndeplinirii obligațiilor asumate de catre unul din semnatarii
unui bilet la ordin (tras, trăgător sau girantul lui).
Analiza efectuată în vederea avalizării unui bilet la ordin
Competențele de avalizare sunt cele de la eliberarea scrisorilor de garanție bancară. Metodele
de analiză în vederea avalizării sunt aceleași ca la creditele în valută pe termen scurt sau
mediu, când avalizarea se solicită în valută, sau la creditele în lei pe termen scurt sau mediu,
atunci când se solicita avalizarea în lei.
Deci analiza se va efectua în funcție de obiectul biletul la ordin și anume:

11
• Legalitatea funcționarii societății care a solicitat avalizarea;
• Aspectele nonfinanciare;
• Aspectele financiare;
• Fluxul de numerar;
• Planul de afaceri;
• Proiecția surselor și a utilizării acestora, până la plata integrala a biletului la ordin;
• Studiul de fezabilitate, în cazul unor investiții productive;
• Contractul de import sau contractul comercial (la intern) care face obiectul biletului la ordin;
• Contractele de export care fac posibilă achitarea produselor achiziționate din import;
• Contractele încheiate la intern, care fac posibilă efectuarea plății importului (a biletelor la
ordin), prin cumpărare de pe piața valutară, în condițiile în care agentul economic nu are
activitate de export;
• Modalitatea de încasare a produselor exportate (ordin de plată simplu, incasso, acreditiv
etc.);
• Modalitatea de plată a transportului mărfii, a asigurării acesteia, în conformitate cu
INCONTERMS 1990;
• Garantiile necesare .

INCONTERMS 1990 reprezintă un set de reguli internaționale pentru o interpretare uniforma

a termenilor comerciali, din comerțul exterior, publicat in anul 1936, de către Camera
Internațională de la Paris și modificat ulterior în anii 1953, 1967, 1976, 1980, 1990.
De asemenea, la baza analizelor efectuate de ofițerii de credite va trebui să stea în afara
de normele de creditare și regulamentul valutar.
Urmarea aprobării avalizarii, a încheierii acordului de garantie, a contractelor de garantare
(ipoteca, gaj, cesiune de creanță, depozit colateral etc. și înscrierea acestora) de către unitatea
de competență se semnează “per aval’ pe biletul la ordin, de către două persoane, care
reprezintă legal banca, respectiv directorul, contabilul șef sau persoanele împuternicite.
Cu 10 zile înaintea ajungerii la scadență a biletului la ordin, ofițerul de credit
urmărește ca plătitorul să dispună de lichiditățile necesare plății.
Emitentul unui bilet la ordin este ținut în acelasi mod de plata titlului ca și acceptantul
unei cambii. În cazul biletului la ordin nu mai este ceruta de lege formalitatea acceptării,
fiindcă raportul juridic cambial se stabilește doar între doua persoane, emitentul titlului și
beneficiarul acestuia.
Plata biletului la ordin este guvernata de aceleași reguli prevăzute de lege pentru plata
cambiei, respectiv articolele 41 – 46 din Legea nr. 58/1934. Emitentul va beneficia de aceleași
drepturi și va fi supus acelorași obligații precum acceptantul unei cambii.
Legea stipuleaza că biletele la ordin plătibile într-un anumit termen de la vedere, trebuie
prezentate spre viza emitentului, urmând ca termenul să curga de la data vizei subscrise de
emitent. Refuzul acestuia de a pune viza se constata prin protest. De la data protestului se va
calcula termenul, dupa cum prevede art. 107 alin. 2 Legea nr. 58/1934.

3. Plata biletului la ordin

Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art. 41 – 46 din
lege pentru plata cambiei, astfel.
La scadență biletul la ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. Potrivit legii,
emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca acceptantul unei cambii (art. 107 din
lege). Deci, emitentul este obligat, la scadență, să plătească suma prevăzută în titlu.

12
 Excepțional, dacă biletul la ordin are scadența la un anume timp de la vedere,
posesorul titlului trebuie să prezinte emitentului biletului la ordin pentru viză într-un termen
de un an de la data emiterii titlului . Formalitatea vizei are drept scop numai stabilirea datei
exigibilității obligației.
Refuzul emitentului de a pune viza datată pe titlu se constată prin protest, a cărui dată
servește ca punct de plecare pentru termenul de la vedere [art. 107, alin. (2) din lege]. În cazul
refuzului de plată, protestul se întocmește în condițiile prevăzute de art. 66 – 73 din lege.
Neplata la scadență a sumei de bani prevăzute în biletul la ordin deschide posesorului
titlului dreptul la acțiunile directe sau de regres, ca și la executarea nemijlocită a biletului la
ordin (art. 47 – 55; art. 57 – 65 din lege).

3.1. Avantajele plății prin biletul la ordin

Faţă de ordinul de plată, efectuarea plăţii prin bilet la ordin are un mare avantaj şi
anume că la scadenţă, biletul la ordin devine titlu excecutoriu. Din punct de vedere practic
aceasta însemnă că dacă debitorul nu şi-a achitat datoria, creditorul poate să treacă la
executarea silită a acestuia, eliminându-se faza îndelungată a judecăţii şi obţinerii unei
hotărâri definitive care să fie ulterior învestită cu formulă executorie. Singura cale de atac
împotriva executării biletului la ordin, opoziția la executare, poate fi intentată potrivit art. 62
din Legea nr. 58/1934 asupra acestuia în termen de 5 zile de la data primirii somației de
executare de către debitor, iar nu de la data comunicării actului de procedură, cum este
prevăzut în general.
Cu privire la emiterea biletelor la ordin fără acoperire în cont, se constată că, în cazul
în care biletul la ordin nu este emis în conditiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr.
58/1934, sunt aplicabile dispozițiile acestei legi privitoare la gir, scadență, plată, acțiunea sau
executarea cambială, regres în caz de neplată și protest, fapta neconstituind infracțiune, ci se
situează în domeniul dreptului civil. În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără
acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă
s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții
prevazută în art. 215 alin. 3 C. pen.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. 338 din 13
decembrie 2004 că „Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței
nu exista acoperirea necesară, nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective sau
obiective corespunzătoare conținutului constitutiv al unei fapte penale.
Când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau
executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că exista acoperire
în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi incheiat sau
executat contractul, fapta constituie infracțiunea de înșelaciune prevăzută in art. 215 alin. 3 C.
pen" .
O noutate în materia executării biletului la ordin este adusă de Legea 459/2006 care
modifică în decembrie 2006 Codul de Procedură Civilă. Astfel, se introduce articolul 374
indice 1 în Codul de Procedura Civila care are următorul cuprins:
„Înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare
fără investirea cu formulă executorie"
Întrucat art. 61 din legea 58 din 1934 (care se aplică și biletului la ordin) prevede:
"Cambia are valoare de titlu executor pentru capital și accesotii", nu mai este nevoie de
investirea cu formulă executorie a biletului la ordin, acesta putând fi executat direct.
În cazul în care lipseşte una din menţiunile amintite, biletul la ordin nu este valabil, decât în
cazul în care: dacă lipsește scadenţa, biletul la ordin e plătibil la vedere; dacă lipseşte locul
plăţii, plata se va efectua la locul unde a fost emis titlul respectiv; dacă lipseşte locul emiterii,
acesta se considera a fi cel menţionat lângă numele semnatarului.

13
 Emitentul unui bilet la ordin este obligat în acelaşi mod ca şi acceptantul unei cambia.
Într-un bilet la ordin plătibil la vedere sau la un anume timp de la vedere, se poate stipula că
suma va fi producătoare de dobândă. În orice alt bilet la ordin aceasta stipulațiune se socotește
nescrisă. Cifra dobânzii va trebui să fie arătată în biletul la ordin; în lipsa acestei arătări,
stipulațiunea se socotește nescrisă.
Dobânda curge de la data emisiunii biletului la ordin dacă o altă dată nu este arătat.

Capitolul III Conceptul și categorii de bilete la ordin externe

1. Conceptul de bilet la ordin extern

Biletul la ordin nu este decât o cambie simplificată, în care nu intervin niciodată decât
două persoane, pentru că trăgătorul este în același timp și tras, adică cel care emite își dă de
fapt, lui, însuși, ordin de a plăti o sumă cuiva. Această trăsătură se evidențiază în modul de
redectare a biletului la ordin: ”La 1 februarie 2010 eu voi plăti suma de ... ” și urmată de
semnătura emitentului debitor.
Biletul la ordin este o promisiune scrisă, semnată de cel care se angajează (emitentul),
prin care acesra își ia obligația să plătească la vedere sau la termenul indicat, unei anumite
persoane (beneficiarul), sau la ordinul acestuia, suma indicată.
Biletul la ordin este mult mai puțin utilizat în lichidarea creanțelor comerciale
internaționale, dar a luat mare extindere în relațiile de credit bancar.

2. Categorii de bilete la ordin extern

Biletul la ordin se prezintă în două forme: biletul la ordin simplu și biletul la ordin
garantat .
Biletul la ordin simplu este cel emis de o persoană care datorează cuiva o
sumă de bani, prin chiar emiterea și înmânarea angajamentului de plată creditoruluii său,
persoana respectivă garantând, de fapt, plata sumei. Biletul la ordin simplu are la bază
garanția personală (creditul personal ), adică se întemeiază pe calitatea persoanei care
semnează promisiunea de plată. De aceea, acceptarea unui bilet la ordin de către un creditor
este facultativă, calitatea persoanei emitente determinând calitatea creditorului încorporat în
biletul la ordin respectiv.
Biletul la ordin garantat este cunoscut în practică sub denumirea engleză de
varant (warrant).
Garanția semnăturii emitentului este asigurată prin dovada (recipisa) depunerii unor
mărfuri în depozit sau în gaj comercial. Varantul este în general legat de existența unor
magazii generale sau antrepozite, unde comercianții pot păstra mărfurile cumpărate sau pe
cele pe care nu le-au putut vinde imediat. La depozitarea mărfurilor, depozitarul emite un
certificat de depozit, numit recipisă – varant, prin care își recunoaște obligația de a restitui
mărfurile primite sau contravaloarea lor. Varantul cuprinde elemente caracteristice biletului la
ordin, cu difereța că el este garantat, se sprijină pe un gaj, mărfurile depozitate jucând acest
rol de gaj.
Bilete la ordin pot fi interne și internaționale, între aceste categorii de bilete l aordin
existând deosebiri de conținut, nu de formă: moneda în care sunt exprimate reprezintă, cel
puțin față de unul din parteneri, valută, adică este o monedă simplă, iar cei doi parteneri
aparțin unor țări diferite.

14
 În principiu, biletul la ordin este un titlu de credit comercial, așa luând, de regulă,
naștere și impunându-se în practică. Dar, prin diferite operațiuni pe care tot practica le-a
evidențiat necesitatea, iar legiuitorul le-a prevăzut, acest titlu de credit comercial poate fi
folosit în alte două calități :
• ca instrument de plată;
• ca instrument de garantare a diferitelor obligații (contractuale de plată, de constituire
de avansuri, etc.)

Capitolul IV Tendințe generale privind utilizarea instrumentelor

de plată în viitor
În general există o tendinţă sesizată în special în sectorul afacerilor, dar şi în cel
individual, spre evitarea utilizării numerarului şi spre folosirea metodelor şi instrumentelor de
plată fără numerar. Această tendinţă a fost influenţată de lărgirea şi diversificarea ofertei
bancare privind serviciile de plăţi, coroborată cu dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii
acesteia.
Totuşi în ultimii ani ponderea numerarului în circulaţie nu a încetat să crească. Faptul
este explicabil prin prisma menţinerii atractivităţii numerarului ca mijloc de plată, prin
tendinţa de a percepe taxe pentru serviciile bancare de plată, precum şi prin faptul că inflaţia
duce la creşterea cantităţii de numerar necesară consumatorilor.
Ca o remarcă trebuie menţionat faptul că utilizarea instrumentelor de plată pe suport
de hârtie îşi reduce importanţa, deşi ca volum ele vor rămâne semnificative o vreme.
Cardurile şi plăţile automate câştigă importanţă şi vor domina, probabil, viitorul plăţilor fără
numerar.
Dacă avem în vedere preferinţele populaţiei devine tot mai frecventă utilizarea
conturilor curente, în care salariile sunt achitate direct. Deşi achitarea directă automată s-a
extins semnificativ în multe ţări dezvoltate, ponderea sa este în scădere, deoarece apar alte
oferte. Numerarul va putea fi obţinut în continuare din conturile curente prin accesul prin card
la ghişeul automatic (ATM).
Societăţile comerciale şi entităţile guvernamentale utilizează tot mai mult plăţile
automate, mai ales pentru efectuarea operaţiunilor de plăţi şi încasări de la persoanele
individuale. Există şi o tendinţă clară spre utilizarea mijloacelor de plată automate pentru
decontarea altor afaceri.
Impactul plăţilor electronice la punctul de vânzare este, de asemenea, demn de menţionat.
Creşterea utilizării cardurilor de debit şi credit, instrumente mai active şi mai sigure în
comparaţie cu tehnicile alternative, a devenit o parte integrantă a vieţii de zi cu zi în ţările
occidentale.
Dacă ne referim la utilizarea viitoare a instrumentelor de plată, putem estima că
cecurile vor fi utilizate pe scară largă pentru plăţile spontane. Costurile ridicate ale utilizării
cecurilor ca instrumente de plată vor genera o tendinţă de restrângere în folosirea lor, având în
vedere posibilitatea efectuării aceluiaşi spectru de plăţi pe baza cardurilor. Costul agregat al
operării plăţilor pe suport de hârtie este mare şi va rămâne aşa dacă nu se vor face investiţii
pentru tehnologia imaginii, apte să convertească documentele de hârtie în informaţii
înmagazinate în computer.
Utilizarea pe scară din ce în ce mai mare a cardurilor sporeşte confortul tranzacţiilor
atât pentru vânzători cât şi pentru cumpărătorii de bunuri şi servicii, reducând în acelaşi timp
costurile şi întârzierile în procesul tranzacţional, fiind din ce în ce mai agreate de clienţi.
15
 Creşterea volumului tranzacţiilor realizate cu ajutorul lor depinde de utilizarea
terminalelor electronice realizate la punctele de vânzare. Pentru ca acest lucru să aibă loc, va
fi nevoie de terminale portabile ieftine.
Numerarul va rămâne în continuare un mijloc de plată ieftin şi eficient pentru plăţile
de valori mici şi foarte mici, societatea fără plăţi în numerar neputând exista probabil
niciodată.
Ca şi o concluzie se poate se desprinde afirmaţia potrivit căreia transferul de valori
mici trebuie să fie extrem de flexibile şi capabile să manevreze un volum mare de operaţii. În
ultimii ani, schimbul de instrumente fizice de plată pe suport de hârtie a fost tot mai mult
înlocuit de schimbul de date referitoare la plăţi în formă automată sau electronică. În unele
cazuri plăţile sunt deja electronice încă de la punctul de iniţiere, ca şi în cazul transferurilor
automate „de debit” şi „de credit”. În alte cazuri cum ar fi plata pe baza cecului prin operaţia
de convertire a cecului o plată poate fi iniţiată pe suport de hârtie, dar convertită apoi în formă
electronică la punctul ulterior al procesului de prelucrare.
Metode îmbunătăţite de prelucrare au fost adoptate şi pentru plăţile pe suport de hârtie,
ceea ce a făcut ca procesul să devină mai eficient.
În ultimii zece ani, atenţia s-a concentrat mai ales asupra nevoii interoperative între sistemele
de plăţi. Până nu demult, aproape toate plăţile în străinătate, de valori mici au fost prelucrate
prin băncile corespondente. În prezent, băncile şi unele instituţii specializate au dezvoltat
sisteme proprii adunate pentru operarea cu un cost mai redus a plăţilor de valori mici în
străinătate.
La scară internaţională se constată că sporesc foarte mult plăţile prin intermediul
cardurilor, frauda în cazul acestor instrumente fiind o problemă ce trebuie rezolvată prin noi
tehnici de securitate.

16
 Bibliografie

1.M.N.Costin, S.Deleanu: „Dreptul comerţului internaţional”, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1995, vol. 2, partea specială
2.Cone S.: Cecuri de călătorie „Piaţa financiară”, nr.10/2000
3.Lucian C. Ionescu şi colaboratorii: „Băncile şi operaţiunile bancare”, Editura
Economică, Bucureşti, 1997
4.Liliana Donath, Victoria Şeulean, Veronica Cerna: „Operaţiuni, instrumente şi
riscuri în sistemele de plăţi”, Editura Mirton, Timişoara 1999.
5.D.Gălăşescu Pzk: „Cambia şi biletul la ordin”, vol 2, Bucureşti, 1947
6.M.G.Imireanu: „Instrumente şi modalităţi de plată în schimburile economice
internaţionale”, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1982.
7.LEGISLAȚIE:
- Codul Penal;
- Codul de Procedură Civilă;
- Legea nr. 58/1934, asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934;
- Legea nr. 459/2006 pentru modificarea și completarea Codului de Procedură Civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 994 din 13 decembrie 2006;

17
Anexă

18
19