Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Catedra Drept Civil

REFERAT
La drept civil
Tema: Caracteristica
raporturilor dintre
creditor i fidejusor.
A
efectuat:
Dabija
Tudor, gr. 204

CUPRINS:
1)
Introducere :
- Notiuni generale cu privire la fidejusiune.
- Introducere in cadrul raporturilor dintre
creditor/ fidejusor.
2)
Cuprins:
- Caracteristica raporturilor dintre creditor
si fidejusor:
- Obligatiile creditorului si fidejusorului.
- Raspunderea lor.
- Exceptiile invocate ( beneficiul de
discutiune, beneficiul de diviziune).
- Aspect comparativ cu legislatia romana
al raportului dat.
- Practica judecatoreasca cu privire la
raportul dat (din legislatia
moldoveneasca, romana)
3)
Incheiere:
- Concluzie.

Raporturile dintre creditor si fidejusor isi au izvorul in cadrul contractului de fidejusiune.

Asadar, fidejusiunea reprezinta contractul prin care o parte, fidejusorul, se obliga fata de cealalta
parte, creditorul, sa execute partial, gratuit sau oneros obligatia debitorului ( art. 1146, alin. (1)
CC). Fidejusiunea ia nastere intotdeauna dintr-un contract incheiat intre fidejusor si creditor, prin
care primul isi ia angajamentul fata de cel de-al doilea de a garanta executarea obligatiei
principale de catre debitor.
Legislatia in vigoare opereaza cu termenul generic garantii, care include in sine si fidejusiunea.
Asemenea prevederi sunt stipulate in Legea institutiilor financiare nr. 550/1995, care stipuleaza
ca, la acordarea creditelor, bancile urmaresc ca solicitantii sa dea dovada de credibilitate in ceea
ce priveste rambursarea acestora la scadenta.In acest scop, bancile cer solicitantilor garantarea
creditelor in conditiile stabilite prin regulamentele lor de creditare (art 32, alin.( 2)).
Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, solemn, unilateral, cu titlu gratuit sau oneros
si aleatoriu. Caracterul accesoriu consta in faptul ca fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei
principale, atit sub aspectul conditiilor de validitate cit si sub aspectele nasterii si incetarii ei . Cu
privire la nasterea fidejusiunii, ea e determinata de aparitia obligatiei principale. Chiar daca
contractul de fidejusiune a fost incheiat inainte de contractul principal, fidejusiunea nu poate
produce efecte inainte de a se naste obligatia principala. Astfel, prin fidejusiune se poate garanta
o obligatie viitoare sau afectata de modalitati (art. 1146 alin. (2) CC). Deasemeni, acest caracter
mai presupune faptul ca fidejusiunea nu poate intrece datoria principala si nu poate fi facuta in
conditii mai oneroase si nu se intinde la accesoriile datoriei principale. Fidejusorul poate opune
creditorului toate exceptiile pe care le-ar putea opune debitorul principal. Contractul de
fidejusiune este unul solemn, deoarece pentru incheierea lui valabila se cere forma scrisa. Legea
noastra stipuleaza expres ca contractul de fidejusiune poate fi atit gratuit, cit si oneros ( art.1146
(1) CC), fara a stabili o prezumtie in acest sens. Caracterul aleatoriu presupune faptul ca
nasterea obligatiei fidejusoruluii depinde de un eveniment incert- neexecutarea obligatiei
principale de catre debitor.
Un alt aspect important al acestui raport obligational dintre creditor si fidejusor sunt regulile
generale de validitate pentru incheierea acestui act juridic. Astfel, partile trebuie sa aiba
capacitatea de a contracta. Sunt capabile de a lua parte la raporturi juridice in calitate de fidejusor
persoanele fizice cu capacitate de exercitiu deplina si persoanele juridice legal constituite. Nu pot
garanta persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, cu capacitate limitata sau restrinsa. Legea
mai stabileste si cerinte speciale referitor la persoana fidejusorului. Astfel, debitorul obligat sa
furnizeze o fidejusiune trebuie sa propuna o persoana fizica cu domiciliu si resedinta in RM sau

o persoana juridical inregistrata in RM care sa dispuna de bunuri suficiente pentru a garanta

obligatia.
Ce-a de-a doua regula este exprimarea consintamintului. Ca si orice alt contract, fidejusiunea ia
nastere prin manifestarea de vointa a partilor-fidejusorului si creditorului, care trebuie sa fie
persoane cu discernamint. Vointa trebuie sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice
si nu trebuie sa fie viciata. Consintamintul trebuie exprimat expres.
Obiectul contractului de fidejusiune este prestatia promisa de fidejusor creditorului, in cazul in
care debitorul principal nu-si executa obligatia, prestatie care urmeaza soarta obligatiei
principale. Obligatia fidejusorului de a garanta executarea obllligatiei de catre debitor nu
inseamna ca fidejusorul se angajeaza sa efectueze anume acea prestatie la care s-a obligat
debitorul. In cazul in care fidejusorul nu poate executa prestatia, el e obligat sa achite o suma de
bani echivalenta datoriei principale si accesoriilor ei. Obiectul trebuie sa fie determinat sau
determinabil, sa fie in circuitul civil, licit si moral.
Cauza fidejusiunii este obiectivul urmarit la incheierea actului juridic civil, acel interes pe care
partile cauta sa-l satisfaca. Cauza trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala. Legea cere
forma scrisa a contractului de fidejusiune, ca o conditie de valabilitate a lui.
Conform art. 1155 CC, creditorul are obligatia de a informa. Acesta este obligat sa furnizeze la
cererea fidejusorului toate informatiile privind continutul si modalitatile obligatiei principale si
privind stadiul de executare al acesteia. Fidejusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de
informare. Norma data este dispozitiva si reglementeaza dreptul fidejusorului de a cere de la
creditor orice informative utila legata de obligatia, executarea a careia fidejusorul a garantat-o.
Legea nu instituie aceeasi obligatie pentru debitor, fiindca acesta deseori s-ar putea arata
interesat in tainuirea informatiilor utile fidejusorului. Aceasta obligatie apare chiar in momentul
negocierii contractului de fidejusiune si se mentine pe toata perioada de actiune a acestuia.
Creditorul trebuie sa furnizeze informatiile despre continutul raportului obligational, despre
termenul si conditia in care a fost asumata obligatia, modul de executare, periodicitatea
executarii obligatiilor successive. Orice intelegere prin care fidejusorul renunta anticipat la
dreptul de informare este nula.
Principala obligatie a fidejusorului este de a executa obligatia debitorului, in cazul in care acesta
nu o executa. Legislatia noastra consacra principiul solidaritatii obligatiei fidejusorului si
debitorului in fata creditorului (art.1156 alin (1) CC). Din acest principiu rezulta ca in caz de
neexecutare din partea debitorului, creditorul are alegerea de a urmari fie pe debitor, fie pe
creditor, fara a fi obligat sa respecte vreo ordine. Daca debitorul obligatiei principale n-a
executat-o, creditorul poate porni urmarirea silita. Acest drept creditorul il are doar din momentul
ajungerii obligatiei la scadenta. Atunci cind contractul stabileste raspunderea subsidiara,
creditorul va putea urmari fidejusorul numai dupa ce a preintimpinat debitorul ca acesta sa
execute si a primit un raspuns negativ sau intr-un termen rezonabil nu a primit nici un raspuns.

Totodata creditorul trebuie sa tina cont de faptul ca legea il elibereaza pe fidejusor de obligatia
sa dupa expirarea unui an de zile de la momentul cind obligatia de baza a ajuns la scadenta, in
cazul cind contractul de fidejusiune nu a fost incheiat pentru un anumit termen (art.1170).
Este important sa mentionez faptul ca urmarirea fidejusorului poate avea loc cu conditia
respectarii regulilor de drept comun privind obligatia de punere in intirziere. Aceasta concluzie
reiese din caracterul accesoriu al fidejusiunii fata de obligatia principala, creditorul nu-l poate
urmari pe fidejusor decit in cazul cind poate fi urmarit si debitorul principal. Astfel, dupa cum
debitorul nu poate fi obligat sa plateasca decit dupa ce este pus in intirziere in urma unei
somatii, tot asa creditorul nu il poate urmari pe fidejusor numai la simpla scadenta a termenului
si neplata datoriei din partea debitorului, cu exceptia cazurilor in care legea prevede expres ca
somatia nu este necesara.
Regula cu privire la solidaritatea obligatiei fidejusorului si debitorului in fata creditorului are
caracter supletiv, ceea ce inseamna ca partile pot conveni ca fidejusorul sa fie obligat sa
plateasca datoria numai dupa urmarirea debitorului. Aceasta facultate a fidejusorului convenita
de parti in contract, de a cere creditorului care s-a indreptat cu urmarire impotriva lui, sa
urmareasca mai intii bunurile debitorului si numai dupa aceea, daca nu va fi indestulat, sa-l
urmareasca pe el, se numeste in literature de specialitate beneficiu de discutiune. Pentru
admiterea acestei facultati legea cere respectarea carorva conditii:
1) Fidejusorul trebuie sa indice bunurile debitorului care pot fi urmarite;
2) Fidejusorul trebuie sa avanseze cheltuielile pentru urmarirea acestor bunuri ( art.1156
(2) CC).
Conform art. 1157, fidejusorul poate opune creditorului toate exceptiile pe care le-ar putea
opune debitorului. In caz de deces al debitorului principal, fidejusorul nu se poate preleva de
faptul ca mostenitorii raspund limitat pentru obligatia debitorului. Fidejusorul nu pierde dreptul
de a invoca o exceptie doar prin faptul ca debitorul principal renunta la acesta. El poate refuza
satisfacerea cerintelor creditorului atit timp cit debitorul are dreptul de a ataca actul care sta la
baza obligatiei. Pe linga riscul asumat prin contractual de fidejusiune, fidejusorul este investit, in
virtutea legii si cu unele garantii, dintre care mentionez dreptul acestuia de a opune exceptii
creditorului. Exceptiile pot fi de doua categorii:
-cele ce se bazeaza pe insusi contractual de fidejusiune si le poate opune doar fidejusorul;
-cele pe care le-ar putea opune debitorul. Daca debitorul renunta la vreo obiectie sau
recunoastere obligatia nascuta dintr-un act nul, fidejusorul pastreaza dreptul de a opune in
continuare creditorului obiectiile in cauza. Fidejusorul nu poate invoca insa in temeiul nulitatii
relative a actului juridic principal, daca debitorul si-a exprimat vointa express au tacit, in mod
cert si evident de a confirma valabilitatea actului. Fidejusorul pastreaza dreptul de a opune
exceptia de nulitate absoluta a actului juridic ce a stat la baza aparitiei raportului obligational
principal. Debitorul obligatiei principale poate invoca unul dintre temeiurile nulitatii relative a

actului juridic in baza caruia si-a asumat acea obligatie. Legislatia civila stabileste ca asemenea
cerinte sunt prescriptibile, termenul de prescriptive fiind de 6 luni ( actele incheiate prin dol,
violent, leziune), fie de 3 ani pentru celelalte temeiuri ale nulitatii relative. In acesta perioada
fidejusorul poate refuza executarea, invocind unul din aceste temeiuri. Pentru creditor, este
important sa inainteze cerinta sa pina la expirarea termenului contractului de fidejusiune sau
pina la expirarea unui an, conform art.1170, pentru a nu oferi fidejusorului un alt temei de a
refuza executarea obligatiei garantate-expirarea termenului de perimare si respective, stingerea
fidejusiunii. Daca se va constata legalitatea obligatiei principale, creditorul poate pretinde si
daune-interese pentru perioada de timp in care fidejusorul si debitorul au ezitat sa execute.
Daca creditorul micsoreaza in defavoarea fidejusorului anumite drepturi de gaj ori alte
informatii sau drepturi de preferinta existente in momentul constituirii fidejusiunii ori obtinute
ulterior de debitorul principal si destinate dreptului garantat prin fidejusiune, obligatia
fidejusorului se reduce cu o suma corespunzatoare acestei micsorari. Executarea unei obligatii
poate fi asigurata prin mai multe garantii:

Mijloacele preventive menite sa conserve anumite bunuri ale debitorului in vederea

executarii silite a creantei, cum este dreptul de retentive;
Mijloacele de asigurare a executarii in natura a obligatiei ( arvuna, clauza penala);
Garantiile reparatorii, care asigura creditorului garantat o situatie avantajoasa fata de
ceilalti creditori chirografari cu ocazia executarii silite: fidejusiunea, gajul, ipoteca,
cauzele legate de preferinta.

Acest articol (1158) are menirea sa protejeze fidejusorul contra actiunilor arbitrale ale
creditorului prin care acseta renunta la anumite garantii, ce insotesc obligatia de baza. Odata ce
fidejusorul va executa obligatia pentru care a garantat, el urmeaza sa se substituie creditorului si
va intra in toate drepturile acestuia, inclusive va obtine toate garantiile care insotesc acest drept.
Este vorba anume de acele garantii care au fost constituite nemijlocit pe linga acest drept de
creanta. Dreptul de creanta va fi preluat de fidejusor impreuna cu toate garantiile respective,
indifferent de faptul cind au fost acestea constituite.
O alta exceptie pe care o poate invoca fidejusorul in cazul in care partile au convenit in acest
sens este beneficiul in diviziune. Conform regulii generale, in cazul in care mai multe personae
au prestat o fidejusiune aceluiasi creditor pentru aceeasi obligatie, fiecare din ele este obligate
pentru intreaga datorie. Partile insa pot conveni ca cofidejusorii sunt indreptatiti sa ceara
creditorului ca aceasta sa-si divizeze actiunea sis a o reduca la partae pe care o datoreaza
fiecare dintre ei. Invocarea exceptiei beneficiului de diviziune este o facultate a fidejusorului
fata de care a inceput urmarirea. Creditorul, la rindul lui, are obligatiile :

Sa furnizeze la cererea fidejusorului toate informatiile utile privind continutul si

modalitatile obligatiei principale si privind stadiul de executare a acesteia.
Sa-l informeze pe fidejusor daca debitorul principal este in intirziere cu executarea
obligatiilor sale.
Daca fidejusorul executa obligatia, sa-I remita documentele care atesta creanta
impotriva debitorului precum si drepturile care garanteaza aceasta creanta.

Fidejusorul care a executat obligatia principala se subroga in drepturile pe care creditorul le

avea contra debitorului. Transmiterea dreptului de creanta nu se poate efectua in dauna
creditorului. Exceptiile debitorului principal bazate pe relatia dintre el si fidejusor ramin
neatinse.
In legislatia romana, in special in Codul Civil roman, fidejusiunea reprezinta singura garantie
personala reglementat de acest izvor principal de drept din cadrul acestei ramuri. Conditiile
cerute fidejusorului sunt:
-sa aiba capacitate deplina de exercitiu
-sa fie o persoana solvabila, adica sa posede avere destula
-sa aiba domiciliul in raza de competent teritoriala a tribunalului in care trebuie sa fie executat
obligatia
-daca fidejusorul devine intre timp insolvabil el este obligat sa aduca un alt fidejusor ( in
comparative cu legislatia RM, in care aceasta obligatie nu este stipulate, acesta trebuind sa
achide o suma de bani echivalenta cu suma creantei).
In linii generale, fidejusiunea este un raport obligational asemanator in aceste doua tari. Si in
Codul Civil roman este stipulate beneficiul de discutiune ( facultatea fidejusorului de a cere
creditorului care a pornit urmarirea impotriva sa, sa urmareasca mai intii pe debitorul principal)
si beneficiul de diviziune ( fidejusorul poate cere creditorului sa-si divida si s-o reduca in mod
proportional.
In concluzie, pot mentiona ca fidejusiunea este contractul prin care fidejusorul se oblige fata
de creditor sa execute partial sau integral, gratuit sau oneros obligatia debitorului. Este o
importanta institutie a dreptului civil, care vine in ajutorul debitorului, in cazul in care acesta nu
poate sa-si satisfaca creanta fata de creditor. In cazul neexecutarii din partea debitorului,
creditorul poate cere fidejusorului sa isi execute obligatia pentru care a garantat, fara a trece la
urmarirea prealabila a debitorului principal. Deasemeni, raporturile dintre acestea se mai
carcaterizeaza prin faptul ca fidejusorul poate sa-I opuna creditorului.

In orice sistem de drept, o persoana care contracteaza o obligatie raspunde de indeplinirea

acesteia cu propriul sau patrimoniu. Pentru a se proteja de eventualele riscuri cum ar fi spre
exemplu insolvabilitatea debitorului, creditorul poate solicita unele garantii. Deseori, debitorul se
adreseaza unor terti. Oferind asemenea garantii, tertii alaturi de debitorul principal, genereaza de
cele mai dese ori solidaritate in fata creditorului. De aici rezida importanta institutiei fidejusiunii
in dreptul civil, si anume ca in raportul dat, fidejusorul vine sa ii execute creaanta fata de
creditor, inlocuind debitorul si protejindu-i interesele.

BIBLIOGRAFIE:
1) CODUL CIVIL din 22.06.2002.
2) Comentariul Codului civil.
3) Drept civil. Drepturile reale. Teoria generala a obligatiilor.
Autori: S. Baies V. Volcinschi A. Baiesu V. Cebotari I. Cretu.
4) Drept civil. Teoria generala a obligatiilor.
Autori: C. Statescu C. Birsan.
5) Garantiile creditorului.
Autor: V.D.Zlatescu.
6) Legea institutiilor financiare nr. 550/1995.
7) Legea insolvabilitatii nr 632.