1.

Noţiune de finanţe publice;

2. Concepte privind finanţele publice;
3. Structura şi trăsăturile caracteristice ale finanţelor
publice;
4. Funcţiile finanţelor publice;
5. Activitatea financiară a statutului.
 Finanțele publice

influențează decisiv

organizarea și funcționarea unui stat

stau la baza serviciilor pe care un stat este în măsură să le pună,

la un moment dat, la dispoziția comunității.

Ex: Un volum redus al banilor publici și/sau o gestionare

deficitară a administrării și utilizarea acestora se va reflecta
imediat în gradul de dezvoltare a infrastructurii, nivelul pensiilor,
asistenței sociale în general, în tipul și calitatea investițiilor
publice, etc.
 supradimensionare a personalului angajat în
sectorul public,
deficiențe majore în funcționarea unor servicii
publice
(asistența medicală, infrastructura de transport,
asistența socială)

primele elemente care se pot supune analizei sunt:

- Modalitatea de constituire a fondurilor publice;
- Structura cheltuielilor publice;
- Caracteristicile politicilor de investiții publice;
- Modalitățile în care interferează statul cu agenții
economici în derularea cu caracter economic
- Etc.
 Apariția și evoluția FP este inseparabil legat de existența de tip
statal și folosirea banilor și formelor valorice de realizare și
repartiție a produsului social. De la geneza primelor elemente de
finanțe, în perioada destrămării societății gentilice și formarea
comunităților sclavagiste, pînă în zilele noastre.

- lat. finantio, financias, financia pecuniaria – tranzacție care

presupunea plata unei sume de bani.

- Depășind etapa primară, expresia „finanțe publice” s-a răspîndit

cu referire prioritară la plățile bănești de interes public, necesare
în relațiile cu statul și colectivitățile publice.
- „finanțe” – s-a impus în ultimele secole, pe filiera franceză, cu
înțeles de „bani” „resurse bănești”, „venit al statului”, „les
finances” – gospodărie publică, patrimoniul statului.
 finanțelor li se atribuie următoarele semnificații:
 Relațiile sociale de natură economică, ce apar în
procesul repartiției produsului intern brut, în
legătură cu îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor
statului
 Totalitatea mijloacelor care se găsesc la
dispoziția unui stat, necesare pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale;
 Totalitatea mijloacelor bănești ale unei
întreprinderi;
 Averea în bani a unei persoane particulare;
 Știința care studiază finanțele, pentru disciplina
noastră avînd relevanță primul sens menționat
 finanțelor li se atribuie următoarele semnificații:
- relații sociale de natură economică care apar în procesul
constituirii resurselor bănești publice necesare satisfacerii
nevoilor generale ale societății;

- mijloace de intervenție ale statului prin intermediul cărora

este influențată activitatea economică;

- fonduri bănești la dispoziția statului necesare îndeplinirii

funcțiilor și sarcinilor sale;

- Acte juridice (acte de dispoziție autoritară) prin care se

preia la dispoziția statului o parte a produsului intern brut.
- „venituri publice utilizate pentru efectuarea
cheltuielilor publice”.(D.D. Șaguna).

- diferite mijloace prin care persoanele publice –

statul, comunele, instituțiile, etc., - își procură
resursele necesare activității lor.

Statul și celelalte organizații publice desfășoară o

activitate de procurare și întrebuințare a
fondurilor bănești pentru acoperirea cheltuielilor
colective, această activitate formînd conținutul
conceptului de economie financiară: bugetul,
impozitele, împrumutul de stat și cheltuielile (C.
Albuț, Drept financiar, 1995).
Finantele publice „o știință care studiază
activitatea statului in calitatea sa de utilizator a
unor tehnici financiare specifice: buget,
impozite, taxe, venituri, cheltuieli.”
Piere Lalumière

Finantele publice se ocupa cu studiul

mijloacelor prin care statul incerca sa
realizeze concomitent cu acoperirea
cheltuielilor publice, pe seama resurselor
publice interventii pe plan social si
economic.
Maurice Duverger
Finanțele publice sunt formate din
totalitatea relațiilor sociale de natură
economică ce apar în procesul realizării și
repartizării, în formă bănească, a resurselor
necesare statului pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale. Aceste relații s-
au constituit, în toate timpurile, sub formă
valorică, bănească.
(D.D. Șaguna).
- În procesul procurării și repartizării resurselor
de care are nevoie statul pentru îndeplinirea
sarcinilor sale se nasc anumite RELAȚII
(raporturi sociale)
- Aceste relații sunt de natură economică și
exprimă repartizarea unei părți din produsul
intern brut, prin intermediul statului, între
diferite categorii sociale.
- Aceste relații apar în procesul de mobilizare și
repartizare a resurselor necesare statului.
 Finanţele publice cuprind totalitatea
resurselor financiare acumulate în
numele statului şi distribuite de către
stat pentru îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor sale.
Legea nr. 181, Articolul 4.
 „public”

autoritățile publice,
instituțiile publice sau alte persoane de
interes public,
administrarea sau folosirea bunurilor
proprietate publica,
serviciile de interes public,
precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii, sunt de interes public
 trebuie sa fie asociate cu
statul, cu UAT sau cu alte
institutii de drept public, în
legătură cu resursele,
cheltuielile, împrumuturile
si datoria acestora
 regim de drept public.
 satisfacerea intereselor
generale ale societății
 surse specifice (impozite,
taxe, etc)
 sunt asociate cu
intreprinderile, bancile si
societatile de asigurare
private
 regim juridic de drept
privat
 puse in slujba realizarii de
profit în interes personal
 surse specifice (investitii
personale, cote de
participatii, credite,
economii personale,etc)
 în țările bazate pe
economia de piata, cea mai
mare parte a mijloacelor de
productie sunt concentrate
in proprietatea privata a
diferitor categorii de
persoane
 3 etape distincte:
I
Concepte clasice
(mașinismul, capitalismul ascendent – sec. XVIII- înc. XX)
II
Concepte moderne
(dezvoltarea monopolurilor secolul XX și
mai cu seamă după marea recesiune economică mondială)
III
Concepte post-moderne sau contemporane
(dupa 1978-1980 - prezent)
 Perioada liberală a finanţelor publice (doctrina liberala)
 concepţia privind superioritatea iniţiativei particulare (idee
susţinută de A. Smith, J.B. Say, Ion Ghica, Ion Ionescu de la
Brad etc.)
 activitatea economică trebuie să se desfăşoare în
conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer
 intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale
pieţei
 statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale
vizând menţinerea ordinii publice, apărarea frontierelor ţării
şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state
 cheltuielile publice trebuiau restrânse la minimum
 păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare
 mîna invizibilă
 guvernul cel mai bun este cel ce lucreaza cel mai putin
 Statul jandarm
 A dus la crearea monopolurilor particulare
 doctrina intervenţionistă (John Maynard Keynes)
 statul este chemat să exercite un rol activ în viaţa
economică, să influenţeze procesele economice, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau
cel puţin să le limiteze efectele negative
 acordarea de subvenţii şi de facilităţi
întreprinderilor private,
 acţiuni pentru combaterea şomajului,
 acţiuni pentru restabilirea echilibrului general
economic temporar perturbat,
 acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, etc.
 Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a
statului în economie
 studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică, a modalităţilor
de influenţare a proceselor economice şi a relaţiilor
sociale
 Intervenţia statului în economie prin intermediul
cheltuielilor şi veniturilor publice (buget)
 Promovarea politicilor bugetare, monetare şi
valutare, în influenţarea proceselor economice spre
un curs favorabil.
 Locul „statului jandarm” a fost luat de „statul
providenţă” (sau statul bunăstării generale)
 A dus la crearea monopolurilor de stat
 schimbare de dimensiune care a transformat raportul lor cu
economia generală:
- sub aspect cantitativ (ponderea financiară a statului şi
componentele sale în PIB)
- sub aspect calitativ, întrucât au apărut şi s-au dezvoltat
cheltuielile publice de tip nou, în special cheltuielile de
transfer
- 2 curente: neo-liberalism și neo-keynesist
- armonizarea intereselor şi intervenţiei statului cu cele ale
sectorului privat.
- intervenţia statului pentru a stabili cadrul juridic al
concurenţei, baza funcţionării armonioase a mecanismului
preţurilor şi a împiedicării abuzurilor monopolurilor
- stimularea ofertei şi se pronunţă împotriva intervenţiei
statului în economie prin metoda stimulării cererii
 se lansează conceptul economiei sociale de piaţă
(Ludwig Erhard) - statul urmând să intervină: pe calea
socialului, pe calea politicii fiscale, să efectueze
redistribuiri când acestea sunt necesare, dar intervenţia
statului să nu vizeze mecanismele intime ale pieţei.

 în mod cu totul excepţional ar interveni statul şi în

mecanismul economic după regulile pieţei, dar numai
asupra consecinţelor, şi nu asupra regulilor de joc ale
pieţei.

 s-a acordat prioritate mediului economic faţă de

intervenţia directă a statului, s-a dat întâietate
producţiei (influenţării ofertei) şi au intervenit
modificări în redistribuirea valorii adăugate în favoarea
producţiei, dirijismul fiind înlocuit cu stimularea
iniţiativei
În prezent, finanţele publice joacă două roluri:

I - ele reprezintă un mijloc de acoperire a

cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public,

II - finanţele publice sunt un mijloc de intervenţie

economică şi socială.

Ex: Germania isi schimba curentul... odata la 6-7 ani.

 inițial 2 componente de baza –
cheltuielile si veniturile publice

pentru a-si realiza functiile si sarcinile sale,

statul mobilizeaza resurse si
realizeaza cheltuieli banesti

în acțiunea de mobilizare a resurselor, statul repartizeaza

sarcinile publice intre persoane fizice si juridice
(contribuabili), prin intermediul obligatiei fiscale,
reglementată juridic.
! Cheltuielile publice se realizează pentru satisfacerea
intereselor publice, în raport de funcțiile și sarcinile pe
care statul le-a asumat și pe care le selectează în funcție
de urgență, necesitatea lor și resursele posibil de realizat,
cheltuielile fiind în raport de cauzalitate cu conjunctura
economică.
1. reglementarea bugetului de stat ca procedeu
de corelare a cheltuielilor cu veniturile publice,
pentru mentinerea unui echilibru banesc

finantele publice devin un ansamblu de

operațiuni și acte de natura financiara – de
formare și întrebuințare a fondurilor bănești
necesare întreținerii și funcționării organelor de
stat și altor servicii sau instituții publice - și au
dobîndit o însemnătate politică fundamentală.
2. individualizarea și evidențierea finanțelor UAT
în contextul dezvoltării administratiei interne, a
împărțirii teritoriului statului în UAT și conferirii
acestora a largi prerogative decizionale și
executive.

Finantele locale au evoluat mai mult sau mai

putin de cele centrale de stat, însă corelîndu-se
cu acestea, au in structura lor veniturile si
cheltuielile publice locale, stabilite si aprobate
prin bugetele UAT si constituie o componenta
autonoma a finantelor statelor contemporane.
3. Împrumuturile publice s-au dezvoltat
treptat, devenind o componenta distincta a FP, cu o
relevanță deosebita în condițiile actuale, în care
trebuințele publice depășesc cu mult nivelul
veniturilor publice, colectate sub forma
impozitelor, taxelor, contribuțiilor, etc.
 sediu normativ:

Legea Republicii Moldova nr. 181 din 25.07.2014

finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-
fiscale

Legea Republicii Moldova nr. 397 din 16.10.2003

privind finanţele publice locale.
1. Bugetul public național

2. Fondurile Speciale

3. Finantele intreprinderilor, institutiilor publice

4. Asigurarea de stat obligatorie

5. Creditul public
 Bugetul public național, (Articolul 26 LRM nr. 181 + art. 131
Constitutia RM), care cuprinde:
a) bugetul de stat - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor
de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor
publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de
asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă
medicală, precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat - totalitate a veniturilor, a
cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea
funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale;
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală - totalitate
a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate
pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului de asigurări
obligatorii de asistenţă medicală;
d) bugetele locale - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a
surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor
autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile.
 Fondurile Speciale - fonduri ce conțin veniturile
cu destinatii speciale, pentru realizarea unor
scopuri si programe ale guvernului, si organelor
administrației publice locale

(Ex: Fonduri ecologice locale, Fonduri speciale

pentru manuale, Fondul national pentru sustinerea
stiintei, etc).
 Articolul 130 al Constituției RM. Sistemul
financiar-creditar, alin.1
Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul
resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice
sînt reglementate prin lege.
 Din bugetul de stat sunt asigurati obligatoriu un șir de
subiecți, precum: colaboratorii poliției, procurorii,
judecatorii, militarii, etc.

ex: art. 33 al Legii RM privind statutul judecatorului;

art. 62, alin. 3 al Legii RM privind procuratura;
art. 41 al Legii RM privind CNA.
 Raporturide creditare în situațiile cand statul are
rolul de creditor sau debitor (împrumutul de stat,
datoria publică
 Relații cu caracter economic. Intrucit ele apar in procesul
formarii, repartizarii si utilizarii produsului social.
 - sunt relatii ce imbraca o forma baneasca, intrucit ele apar
in procesul de productie, reproductie si circulatie a
marfurilor; apar in procesul retribuiri muncii; in relațiile
autorităților publice, institutiilor publice, agenților
economici si populație.
 - sunt relatii fără echivalent, intrucit nu presupun in mod
necesar o contraprestatie directa din partea subiectului
beneficiar al mijloacelor banesti.
 - mijloacele bănești sub care se prezinta relațiile financiare
nu se ramburseaza (sunt mijloace de formare ale bugetului
public national; transferurile catre populatie sub forma de
salarii, pensii, burse, alocatii,etc).
Exceptia : Creditul public (imprumutul de stat), TVA.
 I concept: II concept:

 Funcția de alocare  Funcția de repartiție

 Funcția de distribuire  Funcția de control

 Funcția de stabilizare
Funcția de repartiție se realizează în procesul de
formare și repartizare a mijloacelor banesti, mai
exact in momentul repartitiei produsului social si a
venitului national.
 Funcția de
repartiție

Constituirea Distribuirea
fondurilor fondurilor

Distribuirea
Redistribuirea
primară

Mobilizarea Dirijarea
 La Constituirea Fondurilor Bănești participă
următoarele subiecte: societățile comerciale,
instituțiile publice și unitatile subordonate
acestora, populatia.
Aceste subiecte contribuie la formarea fondurilor
banești prin: impozite, taxe, contributii de asocieri
sociale, medicale, amenzi, penalitati, majorari de
întîrzieri, dobînzi, donații.
 se realizează în functie de resursele financiare existente
și de cererea de aceste resurse.
 Prin repartiția produsului intern brut se întelege atît
distribuirea primară, cît și redistribuirea acestuia.

 Distribuirea primara constă în împărțirea acesteia între

participanții direcți, nemijlociți la procesul de formare
a produsului intern brut. Aceste resurse provin din toate
ramurile economiei nationale, in proporții diferite.

 Procesul de redistribuire (distribuirea secundara)

venitului national cuprinde 2 faze: Mobilizare si
Dirijare.
 Mobilizarea cuprinde acele relații social-economice cu
ajutorul cărora se atrage prin mecanismul economic,
financiar și bancar, prin sistemul prețurilor și tarifelor
aplicat bunurilor și serviciilor încă o parte din
veniturile agentilor economici.

 Dirijarea. Relațiile bănești prin intermediul carora sunt

dirijate și folosite aceste fonduri împreuna cu o parte a
resurselor bănești, mobilizate în procesul distribuiirii
produsului national se îndreapta către sfera social
culturală, ordinea publica, apărarea naționala, precum
și către grupele de populație care nu au primit bani sau
au primit resurse financiare insuficiente
 Necesitatea functiei de control a finanțelor publice decurge
din faptul ca fondurile de resurse financiare constituite la
dispozitia Statului apartin intregii societati.
 Funcția de control urmărește modul de constituire a
fondurilor în economie, repartizarea pe destinatii și
gestionarea lor cu o maxima eficienta de catre agentii
economici.
 Controlul exercitat de finanțele publice contribuie la
realizarea echilibrului monetar, valutar, financiar și
economic.
 Funcția de control se exercită prin intermediul unor organe
specializate ale Statului: Ministerul Finantelor, Banca
Națională a Moldovei, Curtea de Conturi, Serviciul Vamal,
Inspectia financiara, Inspectorat fiscal principal de Stat,
CNA, etc.
 Funcția de control este strîns legată cu Funcția de repartiție,
dar are o sfera de manifestare mult mai largă, deoarece
vizeaza pe lîngă constituirea și repartizarea acestor fonduri
și modul de utilizare a acestora.
 Aparatul financiar al statului cuprinde totalitatea
organelor statului care participă în mod direct, sau care
mijlocesc înfăptuirea activităţii financiare prin care se
aplică politica financiară a statului.
 Prin activitatea Financiara a Statului intelegem
activitatea Statului pentru formarea, repartizarea, si
utilizarea mijloacelor financiare (centrale si locale)
care asigura dezvoltarea si indeplinirea functiilor sale:
 1. Formarea Bugetului de Stat.
 2. Repartizarea mijloacelor financiare între APC și
APL
 3. Activitatea financiara în RM la etapa actuala are loc
în conditiile colaborarii economiei nationale, cu
partenerii externi.
 Distingem două grupe de organe:
1. organe cu competenţă generală: Parlamentul
RM, Preşedinţia RM, Guvernul RM, Consiliile
locale, serviciile publice locale, ministerele,
celelalte organe centrale şi locale ale
administraţiei de stat, precum şi instituţiile
publice de subordonare centrală sau locală
2. organe cu competenţă specială (cu atribuţii
exclusiv în domeniul finanţelor publice):
- organe centrale de specialitate (Ministerul
Finanţelor, Curtea de Conturi, BNM, etc.)
- organe teritoriale de specialitate
 Juridice Nejuridice

Activitatea Consultații
de reglementare Seminare
normativă dezbateri