Condiţiile de validitate a CCI sunt cele de drept comun şi anume:

-capacitatea juridică a părţilor;

-consimţământul părţilor;
-obiectul contractului;
-cauza contractului.

Capacitatea juridică a părţilor.

Capacitatea comercială a persoanei fizice, participante la contractele de CI este reglementată de lex
personalis. Orice persoană este capabilă de a contracta,atât timp cât legea nu o declară incapabilă.
Deci, capacitatea de a contracta este regula, iar incapacitatea este excepţia. S-a menţionat că potrivit
legii personale ar trebui să existe următoarele consecinţe:
-dacă o persoană este capabilă după legea sa personală va fi considerată capabilă peste tot.
-dacă o persoană este considerată incapabilă, ea va fi considerată astfel în orice altă ţară.
Capacitatea de a contracta a persoanei juridice, subiecţi de drept naţional, este determinată de lex
societatis. Statul ca parte contractantă dobândeşte un statut juridic special. Capacitatea statului
suportă impactul atât a normelor de drept naţional, cât şi a unor norme de drept internaţional.

Consimţământul părţilor> reprezintă voinţa internă de a încheia contracte. Este un acord de voinţă
între două sau mai multe persoane, care încheie un contract sau act juridic bilateral. Condiţiile de
valabilitate ale consimţământului sunt următoarele:
-să provină de la o persoană cu discernământ;
-să fie exprimat cu intenţie de a produce efecte juridice;
-să fie manifestat în exterior;
-să nu fie alterat de vre-un viciu de consimţământ (eroare, dol, violenţa)
Un contract viciat de eroare, dol sau violenţa este considerat nul, iar nulitatea este relativă şi nu
absolută.

Viciile de consimţământ
Eroarea prezintă o închipuire falsă a realităţii obiective,existente la momentul încheierii
contractului. Cunoaştem două aspecte:
-eroarea de fapt;
-eroarea de drept;

Eroarea de fapt>situaţia când una din părţile contractante are o închipuire greşită despre realitatea
obiectivă, o reprezentare falsă a situaţiei de fapt. În practică ea nu se întâlneşte ca viciu de
consimţământ la încheierea contractelor comerciale internaţionale. Există un raţionament dedus,
având la bază axioma că un comerciant care practică activitatea cu titlu de profesionist nu s-ar putea
înşela în privinţa însuşirilor bunurilor, ce ar constitui obiecte materiale ale tranzacţiei, identităţii
acestora sau persoanelor contractante. În concluzie, eroarea de fapt, indiferent de forma pe care o
îmbracă, obstacol sau viciu- nu este percepută ca viciu de consimţământ contractual.
Eroarea de drept> este o reprezentare denaturată a realităţii obiective, există prezumţia de
cunoaştere a legii şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii.

Dolul este un viciu, care întruneşte anumite circumstanţe, condiţii ce modifică acordul de voinţă între
părţile contractante. Presupune inducerea în eroare a unei părţi contractante sau o persoană terţă,
având scop determinarea primei să încheie un contract.
În cazul erorii se atrage atenţia asupra persoanei induse în eroare, asupra calităţii psihice morale, pe
când în cazul dolului atenţia legiuitorului este atrasă asupra comportamentului inadecvat al celeilalte
părţi, comportament care contribuie la denaturarea reprezentări realităţii obiective.
Dolul în formă inocentă se manifestă nu atât prin acţiuni frauduloase, cât prin punerea la dispoziţia
celeilalte părţi la tranzacţie a unei informaţii eronate despre calitatea substanţială a obiectului
contractului.
Dolul în formă intenţionată, presupune acţiuni frauduloase întreprinse de către una din părţile
contractante şi a determinării încheierii unui contract.
Dolul în forma sa negligentă presupune unele acţiuni frauduloase întreprinse de una din părţile
contractante. În acest caz, partea care acţionează cu rea credinţă, nu-şi dă seama că acţiunile sale
sunt dolosive şi pot fi cruciale, în vederea formării consimţământului contractual viciat al celeilalte
părţi şi dterminării ei la încheierea contractului, cu toate că este obligat în acest sens şi are
posibilitatea să prevadă acest fapt.

Violenţa
Ca şi în cazul dolului, unde consimţământul contractual al unei părţi (debitor) este viciat nu de acţiuni
frauduloase ale celeilalte părţi creditor, ci de greşeala rezultată din dol a primei. În cazul violenţei- nu
este viciat de violenţa propriu zisă, ci de frica sau temerea inspirată a unei părţi contractante prn
intermediul constrângerii.
Violenţa ca viciu de consimţământ constă în constrângerea sau ameninţarea cu rău a unei persoane –
acţiune de a natura insuflării unei temeri şi determinării acestei persoane de a încheia un act juridic
pe care persoana nnu l-ar încheia în alte circumstanţe.
Violenţa pesupune existenţa a 2 elemente:
-ameninţarea cu un rău injust;
-insuflarea unei temeri;
În cazul constrângerii sau ameninţării partea supusă violenţei acţionează sub o presiune ilegală şi
acest fapt serveşte drept temei pentru anularea contractului încheiat în atare circumstanţe.
Volenţa este totalmente independentă de cele 2 vici de consimţământ. Ea se explică prin faptul că
vilenţei îi lipseşte baza comună pe care o are eroarea şi dolul şi anume, greşeala.
Obiectul contractului este acela la care părţile sau numai una dintre ele se obligă, cu alte cuvinte,
obiectul contractului determină prestaţia la care se obligă prin contract părţile contractante.
Obiectul contractului, adică prestaţia la care se obligă părţile contractante, poate fi pozitivă(oblgaţia
de a face sau da), ori negativă( obligaţia de a nu face).
Pentru a fi valabil un contract un contract nu necesită să aibă un obiect. Obiectul trebuie să
îndeplinească anumite condiţii. Contractul fără obiect sau cu obiect ce nu îndeplineşte condiţiile
necesare pentru a fi valid este nul.
Obiectul contractului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să fie licit;
să fie determinat sau determinabil;
să prezinte interes pentru părţi;
să fie posibil
Obiectul licit. Obiectul contractului trebuie să fie licit, să nu contravină dispoziţiilor legii, ordinii
publice.
Determinarea obiectului. Obiectul contractului trebuie să fie determinat la momentul încheierii
contractului sau determinabil în viitor.
Interesul părţilor. Pentru ca obiectul contractului să fie licit, este necesar ca interesul părţilor faţă de
acesta să fie moral.
Posibilitatea obiectului. Obiectul este posibil atât din punct de vedere material cât şi fizic, juridic. Un
obiect imposibil, atrage după sine nulitatea contractului, deoarece nimeni nu se poate obliga la
imposibil.

>Cauza
Principalele elemente pentru formarea contractelor este consimţământul. Cauza ca element ce ţine
de formarea contractului presupune existenţa unui element anterior, din care urmează să decurgă
întregul mecanism al obligaţiei.
Cauza este scopul final pe care părţile l-au avut în vedere când s-au obligat, în vederea căruia părţile
contractante şi-au dat consimţământul.
Pentru a asigura validitatea contractul comercial internaţional, cauza trebuie să fie licită şi morală.
O particularitate a operaţiunilor de CI este că acestea se realizează nu numai prin acte juridice
cauzale, ci şi prin acte juridice abstracte, care sunt valabile independent de cauza lor precum: cambia,
biletul la ordin, cecul, conosamentul.