1.1. Noțiunea de contract: Conform art.

1166 din Codul civil,

contractul reprezintă acordul de voințe dintre două sau mai multe
persoane, având intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport
juridic. În literatura juridică, contractul este definit ca un acord de
voință realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un
raport juridic, generând obligații sau constituind drepturi reale.
Puncte cheie:
 Contractul este instrumentul prin care părțile își exprimă voința
de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.
 Părțile au libertate de a încheia contracte, cu condiția de a
respecta legea, ordinea publică și bunele moravuri.
 Părțile sunt obligate să acționeze cu bună-credință în
negocierea, încheierea și executarea contractului.
1.2. Clasificarea contractelor: a) După raportul dintre obligații:
 Sinalagmatic: Obligațiile sunt reciproce și interdependente.
 Unilateral: Chiar dacă există obligații pentru ambele părți,
acestea nu sunt reciproce și interdependente.
b) După interesul material urmărit de părți:
 Oneros: Fiecare parte urmărește un avantaj în schimbul
obligațiilor.
 Gratuit: O parte urmărește să procure celeilalte părți un
beneficiu fără a obține un avantaj în schimb.
 Contractele oneroase se împart în comutative și aleatorii.
c) După forma cerută ad validitatem:
 Consensual: Se formează prin simplul acord de voință.
 Solemn: Validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalități.
 Real: Validitatea sa necesită remiterea bunului.
d) După modul în care sunt exprimate voințele contractante:

1
  De adesiune: Clauzele esențiale sunt impuse de o parte, iar
cealaltă parte le acceptă.
 Contract-cadru: Acord prin care părțile convin să negocieze, să
încheie sau să mențină raporturi contractuale ale căror
elemente esențiale sunt determinate de acesta. Detaliile de
executare sunt stabilite ulterior prin convenții.
e) După reglementare și denumire:
 Contracte numite: Expres reglementate de lege și calificate prin
denumiri speciale.
 Contracte nenumite: Nu sunt expres reglementate de lege și nu
au denumiri specifice.
1.3. Încheierea contractului:
 Contractul se formează prin acordul simplu de voințe, cu
excepția cazurilor în care legea impune o anumită formalitate.
 Condițiile esențiale pentru validitate sunt: capacitatea de a
contracta, consimțământul părților, obiect determinat și licit,
cauză licită și morală.
1. Capacitatea de a încheia un contract:
 Persoanele fizice și juridice sunt subiecții de drept civil.
 Capacitatea de exercițiu plină începe la majoritate (18 ani).
 Minorii între 14 și 18 ani pot face anumite acte cu acordul
părinților sau tutorelui.
1.3.1. Formarea contractului:
 Contractul se formează prin acordul de voințe sau acceptarea
unei oferte fără rezerve.
 Părțile trebuie să fie de acord cu elementele esențiale ale
contractului.
 Libertatea părților în negociere este subliniată, dar trebuie
respectate exigențele bunei-credințe.

2
  Ruinarea negocierilor contrar bunei-credințe poate implica
răspunderea pentru prejudiciu.
 Protecția informațiilor confidențiale este obligatorie în timpul
negocierilor. Divulgarea lor atrage răspunderea părții vinovate.
1.3.2. Valabilitatea consimţământului:
 Conform art. 1204 Cod civil, consimţământul trebuie să fie
serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.
 Contractul este anulabil dacă o persoană era într-o stare care îi
afecta capacitatea de discernământ la momentul încheierii.
1.3.3. Viciile consimţământului:
 Consimţământul este viciat prin eroare, dol, violenţă, sau
leziune.
 Eroarea poate fi esenţială sau neesenţială; esenţială duce la
nulitate relativă.
 Dolul este prezent atunci când una dintre părţi induce în eroare
sau omite informaţii esenţiale în mod fraudulos.
 Violenţa justificată şi temerile determinate de aceasta pot
anula contractul.
 Leziunea apare când există o disproporţie evidentă între
prestaţii.
3. Obiectul contractului:
 Obiectul reprezintă operaţiunea juridică convenită între părţi,
iar aceasta trebuie să fie licită şi morală.
 Contractele pot privi bunuri viitoare, dar numai cele care sunt
în circuitul civil.
4. Cauza contractului:
 Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie
contractul şi trebuie să fie licită şi morală.
 Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului.
3
5. Forma contractului:
 Voinţa de a contracta poate fi exprimată expres, verbal sau în
scris.
 Forma contractului poate fi cerută pentru valabilitate, probare
sau opozabilitate faţă de terţi.
 Forma legală este impusă de lege, în timp ce forma
convenţională este stabilită de părţi.
 Contractele încheiate într-o formă nespecificată de lege sunt
valabile dacă părţile au acordat asupra acestei forme.
 În cazul contractelor încheiate în formă scrisă, înscrisul poate fi
sub semnătură privată sau autentic, având forţa probantă
prevăzută de lege.
1.4. Nulitatea Contractului
1.4.1. Definiţie şi Caracteristici ale Nulităţii:
 Nulitatea este sancţiunea care privează actul juridic civil de
efectele contrare normelor pentru încheierea sa valabilă.
 Caracteristici: sancţiune de drept civil, intervine la încălcarea
normelor de validitate, afectează parţial contractul şi este
subsidiară.
1.4.1.1. Constatarea Nulităţii:
 Nulitatea poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor,
iar acordul nu poate institui sau elimina cauze de nulitate.
1.4.1.2. Clasificarea Nulităţilor:
 După interesul ocrotit, există nulitate absolută şi relativă.
 Nulitatea absolută protejează un interes general, poate fi
invocată de oricine şi nu poate fi confirmată.
 Nulitatea relativă protejează un interes particular, poate fi
invocată doar de persoana interesată, este prescriptibilă şi
poate fi confirmată.

4
1.4.1.3. Efectele Nulităţii:
 Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare, iar
nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare.
 Contractul lovit de nulitate trebuie restituit în natură sau prin
echivalent, iar clauzele contrare legii atrag nulitatea doar dacă
sunt esenţiale.
1.4.2. Cauzele de Nulitate:
 Nulitatea absolută este prevăzută de lege în cazuri specifice sau
când interesul ocrotit este general.
 Nulitatea relativă apare în cazuri precum lipsa discernământului
la încheierea contractului.
1.4.3. Regimul Juridic al Nulităţii:
 Nulitatea relativă este prescriptibilă pe acţiune şi
imprescriptibilă pe excepţie, putând fi acoperită prin
confirmare.
 Nulitatea absolută este imprescriptibilă şi, în principiu, nu
poate fi acoperită prin confirmare.
1.4.4. Efectele Nulităţii:
 Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat
că nu a fost niciodată încheiat.
 Desfiinţarea contractului atrage şi desfiinţarea actelor
subsecvente. Prestaţiile primite trebuie restituite în natură sau
prin echivalent.
 Clauzele nule atrag nulitatea contractului în întregul său doar
dacă sunt esenţiale; în cazul menţinerii parţiale a contractului,
clauzele nule sunt înlocuite cu dispoziţiile legale aplicabile.
1.5. Interpretarea Contractului:
 Contractele sunt interpretate conform voinţei concordante a
părţilor, nu strict după sensul literal al termenilor.

5
  La stabilirea voinţei concordante, se iau în considerare: scopul
contractului, negocierile părţilor, practicile statornicite, şi
comportamentul ulterior.
 Clauzele cu mai multe înţelesuri se interpretează în cel mai
potrivit sens naturii şi obiectului contractului.
 Clauzele îndoielnice sunt interpretate ţinând seama de natura
contractului, circumstanţele încheierii, interpretarea anterioară
a părţilor, uzanţe şi sensul general al clauzelor.
1.6. Clauze Abuzive:
 La nivel european, Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele
abuzive a fost adoptată, modificată ulterior.
 Directiva s-a transpus în legislaţia românească prin Legea nr.
193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianţi-
consumatori.
 Caracteristici ale Directivei: se aplică tuturor contractelor de
consum, se referă la raporturile dintre profesionişti şi
consumatori, se concentrează asupra clauzelor abuzive propriu-
zise şi este o directivă minimală, permiţând statelor membre să
adopte măsuri mai favorabile consumatorilor.
Domeniul de aplicare:
 Noţiunea de consumator are două semnificaţii: restrânsă,
referitoare la persoanele fizice care încheie contracte pentru
interese personale sau familiale, şi extinsă, incluzând și
profesioniştii care urmăresc interese profesionale prin
contracte.
 Noţiunea de comerciant/profesionist se referă la orice
persoană fizică sau juridică care acţionează în scopuri legate de
activitatea sa profesională, publică sau privată.
Noţiunea de clauză abuzivă:
 Definită în Directiva 93/13/CEE, o clauză abuzivă este o clauză
contractuală care nu a fost negociată individual și, în
6
 contradicție cu exigenţa de bună-credință, provoacă un
dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în
detrimentul consumatorului.
 Legea nr. 193/2000 stabilește că sunt abuzive clauzele care nu
au fost negociate direct cu consumatorul și care, singure sau
împreună cu alte prevederi din contract, creează un
dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului și
contrar bunei-credinţe.
 O clauză este considerată abuzivă dacă nu a fost negociată
individual și creează un dezechilibru semnificativ între
drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
 Anexa I a Directivei 93/13/CEE conține o listă orientativă și
neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.
1.7. Efectele Contractului:
1.7.1. Efectele între părţi:
 Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţi.
 Contractul se modifică sau încetează doar prin acordul părţilor
sau din cauze autorizate de lege, respectând principiul forţei
obligatorii a contractului.
 Părţile sunt obligate să-și execute obligațiile chiar dacă
executarea lor a devenit mai oneroasă din diverse motive.
 În caz de exces de onerozitate datorită schimbărilor
excepţionale, instanţa poate dispune adaptarea sau încetarea
contractului.
1.7.2. Efectele faţă de terţi:
 Contractul produce efecte doar între părţi, dacă legea nu
dispune altfel.
 Contractul este opozabil terţilor, dar aceștia nu pot cere
executarea lui.

7
  Drepturile și obligațiile contractuale se transmit succesorilor la
moartea unei părţi.
 Prin principiul relativităţii efectelor, contractul nu poate afecta
sau avantaja persoane care nu au participat la încheierea lui.
 Excepții la principiul relativității sunt promisiunea faptei altuia
și stipulația pentru altul.
o Promisiunea faptei altuia: Persoana se obligă să
determine un terţ să-și asume un anumit angajament în
folosul creditorului din contract.
o Stipulația pentru altul: Orice persoană poate stipula în
numele său, dar în beneficiul unui terţ. Beneficiarul
dobândește dreptul de a cere executarea prestației direct
de la promitent.
 Contractul secret produce efecte doar între părţi și succesorii
lor universali sau cu titlu universal, cu condiția să îndeplinească
cerințele de fond pentru validitate. Terții pot invoca existența
contractului secret dacă acesta le vatămă drepturile.
1.8. Reprezentarea
 Puterea de reprezentare poate izvorî din lege, act juridic sau
hotărâre judecătorească.
 Contractul încheiat de reprezentant produce efecte directe
între reprezentant și cealaltă parte.
1.9. Cesiunea contractului
 Cesiunea poate avea loc doar dacă prestațiile contractuale nu
au fost încă integral executate.
 Pentru validitatea contractului cedat, este necesar acordul
părții cedate.
 Cesiunea poate fi totală sau parțială, implicând cedatul,
cedentul și cesionarul.
1.10. Încetarea contractului
8
  Contractul încetează prin diverse modalități: executare, acordul
părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului,
îndeplinirea/neîndeplinirea condiției, imposibilitatea fortuită de
executare, sau altele prevăzute de lege.
 La încetarea contractului, părțile sunt eliberate de obligațiile
asumate, dar pot fi responsabile pentru repararea prejudiciilor.
1.11. Răspunderea contractuală
 Definiție: Obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat
creditorului prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare
sau întârziată a obligațiilor contractuale.
 Baza legală: Articolul 1.350 Cod civil stabilește că oricine
trebuie să-și execute obligațiile contractuale și este responsabil
pentru prejudiciul nedreptificat.
 Norme juridice: Există norme generale aplicabile răspunderii
contractuale și norme specifice fiecărui tip de contract.
 Condiții necesare: Există nevoie de un contract valabil încheiat
între debitor și creditor pentru a angaja răspunderea civilă
contractuală; în absența unui contract, se aplică răspunderea
civilă delictuală.
1.11.2. Condițiile răspunderii contractuale
Generalele condiții ale răspunderii civile delictuale:
 Fapta ilicită: neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de
debitor.
 Prejudiciu în patrimoniul creditorului.
 Raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
 Vinovăția debitorului.
Fapta ilicită:
 Încalcarea dreptului celeilalte părți prin neexecutarea
obligațiilor contractuale.

9
  Condiții conform art. 1.516 Cod civil pentru neexecutarea
obligațiilor:
o Creditorul are dreptul la îndeplinire integrală, exactă și la
timp a obligației.
o La neexecutare, creditorul poate cere executarea silită,
rezoluțiunea sau rezilierea contractului, sau reducerea
obligației proprii.
Neexecutarea obligațiilor:
 În cazul neexecutării totale, debitorul este obligat la repararea
integrală a prejudiciului.
 În cazul neexecutării parțiale:
o Dacă prestația este indivizibilă, executarea parțială este
asimilată neexecutării totale.
o Dacă prestația este divizibilă, daunele-interese se
evaluează proporțional la gradul de îndeplinire.
Executarea necorespunzătoare:
 Constă în executarea prestației cu nerespectarea condițiilor de
calitate din clauzele contractuale.
 Nu se aplică la obligațiile de plată a sumelor de bani.
Executarea cu întârziere:
 Debitorul îndeplinește prestațiile după termenul stabilit în
contract, cauzând prejudiciu creditorului.

Prejudiciul

1. Definiție și Reparare:
o Potrivit art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la
daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat de
neexecutarea, executarea cu întârziere sau
necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.

10
 o Prejudiciul poate fi de natură patrimonială,
nepatrimonială (morală) sau corporală.
2. Clasificarea Prejudiciilor: a. Prejudiciul patrimonial:
o Diminuarea patrimoniului creditorului cu o anumită
valoare economică.
o Exemple: distrugerea unui bun, pierderea clientelei,
pierderea unui profit etc.

b. Prejudiciul nepatrimonial (moral):

o Suferințe fizice sau psihice cauzate de fapta contractuală

ilicită.

c. Prejudiciul corporal:

o Atingeri aduse sănătății și integrității corporale.

o Componente: patrimonială (pierderea capacității de
muncă și diminuarea câștigurilor) și morală (dureri fizice și
psihice).
3. Distincție între Prejudiciu și Obligația Neexecutată:
o Prejudiciul nu trebuie confundat cu obligația neexecutată,
care poate fi executată silit sau prin echivalent.
o Creditorul poate obține atât executarea silită, cât și
acoperirea prejudiciului prin daune-interese, în mod
cumulativ.
4. Condiții ale Prejudiciului:
o Trebuie să fie cert, previzibil și imputabil debitorului.
o Certitudinea se referă la existența și întinderea
prejudiciului, care poate fi actual sau viitor, dar sigur.
o Previzibilitatea se stabilește la momentul încheierii
contractului, cu excepția cazurilor de intenție sau culpă
gravă a debitorului.
5. Raportul de Cauzalitate:
o Necesar pentru angajarea răspunderii contractuale.

11
 o Potrivit art. 1533 Cod civil, daunele-interese acoperă doar
consecințele directe și necesare ale neexecutării
obligației.
o Debitorul poate fi exonerat de răspundere doar dacă
poate dovedi absența raportului de cauzalitate.
6. Vinovăția Debitorului:
o Debitorul răspunde indiferent de gradul de vinovăție.
o Potrivit art. 1.547 Cod civil, debitorul este ținut să repare
prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă.
o Culpa debitorului se prezumă prin simplul fapt al
neexecutării, conform art. 1548 Cod civil.

Daunele-interese

1. Dreptul la Îndeplinire și Daunele-interese:

o Conform art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la
îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. În caz
contrar, acesta are dreptul la daune-interese pentru
prejudiciul suferit din cauza neexecutării, executării
necorespunzătoare sau executării cu întârziere.
2. Clasificarea Daunelor-interese: a. Daune-interese
compensatorii:
o Reprezintă echivalentul în bani datorat de debitor pentru
neexecutarea obligațiilor.
o Acordate atunci când executarea în natură nu mai este
posibilă.
o Nu se pot cumula niciodată cu executarea în natură a
prestatiilor contractuale.

b. Daune-interese moratorii:

o Despăgubiri bănești care reprezintă echivalentul

prejudiciului provocat de întârzierea executării obligației.
o Se datorează independent de producerea unui prejudiciu.
o Pot fi cumulate cu executarea în natură sau cu daunele-
interese compensatorii.

12
 3. Elemente ale Daunelor-interese Compensatorii:
o Pierderea efectivă suferită de creditor (micșorare
patrimonială).
o Beneficiul nerealizat (sporul patrimonial pe care creditorul
l-ar fi realizat dacă debitorul și-ar fi executat obligația).
o Potrivit art. 1533 Cod civil, debitorul răspunde doar
pentru prejudiciile prevăzute sau previzibile la momentul
încheierii contractului.
4. Metode Procesuale Civile de Atragere a Răspunderii
Contractuale:
o Acțiunea civilă este mijlocul prin care titularul unui drept
subiectiv cere recunoașterea sau realizarea dreptului său.
o Cererea de chemare în judecată se formulează conform
art. 194-204 Cod de procedură civilă.
o Competența teritorială a instanței se stabilește în funcție
de locul prevăzut în contract pentru executarea obligației.
5. Hotărârea Judecătorească:
o Actul de dispoziție prin care instanța, rezolvând un litigiu,
stabilește măsuri pentru recunoașterea, ocrotirea sau
valorificarea dreptului.
o Hotărârea poate dispune atragerea răspunderii
contractuale a părții aflate în culpă.
6. Calea de Atac a Apelului:
o Apelul este calea de atac comună, ordinară, de reformare,
devolutivă și suspensivă de executare.
o Instanța de apel poate păstra hotărârea atacată sau poate
admite apelul, schimbând total sau parțial hotărârea
apelată.

2.1. Noțiune:

 Vânzarea este definită conform art. 1650 Cod civil ca un

contract în care vânzătorul transmite sau se obligă să transmită
cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț.
 Se poate transmite prin vânzare și un dezmembrământ al
dreptului de proprietate sau orice alt drept, real sau de creanță.
13
2.2. Caracterele juridice ale vânzării:

1. Caracter consensual:
o Se încheie prin simplul acord de voință al părților, dar
devine solemn în cazuri special prevăzute de lege.
2. Caracter sinalagmatic:
o Contract bilateral ce generează obligații reciproce între
părți. Vânzătorul are obligația să predea lucrul și să
garanteze, iar cumpărătorul să plătească prețul.
3. Caracter cu titlu oneros:
o Părțile urmăresc interese patrimoniale, primind un
echivalent material în schimbul prestației la care se
obligă.
4. Caracter comutativ:
o Obligațiile reciproce sunt cunoscute de părți de la
încheierea contractului, fără a depinde de un eveniment
viitor și incert.
5. Translativ de proprietate:
o Transferul dreptului de proprietate are loc la încheierea
contractului, independent de predarea lucrului sau plata
prețului, în anumite condiții.

2.3. Condiții de validitate specifice:

 Pentru validitatea contractului de vânzare, se impune

respectarea condițiilor generale precum consimțământul
valabil, capacitatea de a contracta, un obiect determinat și o
cauză licită.

2.3.1. Incapacități speciale de a cumpăra:

 Potrivit art. 1653 Cod civil, anumite categorii profesionale,

precum judecătorii, procurorii, avocații etc., nu pot cumpăra
drepturi litigioase sub sancțiunea nulității absolute, cu excepții
specificate.

14
  Alte categorii, precum mandatarii, părinții, funcționarii publici,
sunt supuși unor interdicții privind cumpărarea, sancționate fie
cu nulitate absolută, fie cu nulitate relativă.

2.3.2. Incapacități de a vinde:

 Mandatarii, părinții, tutorele, curatorul, administratorul

provizoriu, funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în
insolvenţă, executorii, și alte categorii similare nu pot vinde
bunurile proprii pentru un preț provenit din vânzarea ori
exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează
sau supraveghează.
 Interzicerea se aplică și în cazul vânzării între soți, fapt ce
reprezintă o schimbare față de prevederile anterioare ale
Codului civil.

2.3.3. Obiectul vânzării:

 Orice bun poate fi vândut în mod liber, cu excepția în care

vânzarea este interzisă ori limitată prin lege, convenție sau
testament.
 Vânzarea are un obiect dublu, reprezentat de prestația
vânzătorului privind lucrul și prestația cumpărătorului privind
prețul.

1. Lucrul vândut: a) Existența lucrului: - Lucrul vândut trebuie să

existe sau să poată exista în viitor. Dacă lucrul a picat total în
momentul încheierii contractului, vânzarea este nulă absolut,
lipsindu-i obiectul și cauza angajamentului cumpărătorului.

- Dacă bunul a pierit doar parțial, cumpărătorul poate solicita

anularea vânzării sau o reducere corespunzătoare a prețului, dacă nu
cunoștea acest fapt în momentul vânzării.

b) Realizarea bunului viitor: - Contractele pot fi încheiate și asupra

unor bunuri viitoare, iar cumpărătorul dobândește proprietatea când
bunul s-a realizat.

15
 - În cazul vânzării unor bunuri dintr-un gen limitat care nu există la
momentul contractului, cumpărătorul dobândește proprietatea când
bunurile sunt individualizate de către vânzător.

- Dacă nerealizarea bunului este din culpa vânzătorului, acesta

trebuie să plătească daune-interese conform art. 1658 Cod civil.

- Când bunul se realizează parțial, cumpărătorul poate alege între

desființarea vânzării și reducerea corespunzătoare a prețului, dar
rămâne obligat la plata prețului dacă și-a asumat riscul nerealizării
bunului.

c) Bunul în circuitul civil: - Potrivit art. 1229 Cod civil, numai bunurile
aflate în circuitul civil pot face obiectul unei prestații contractuale.

16