Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR
S TUDENT : BATCULESCU
PAULA-ALINA
Anul de studii: II - zi
1.Aspecte teoretice....................................................................................pag.2
2.1.Libertatea de a contracta
2.2.Libertatea formei
3.1.Negocierea
3.2.Mecanismul ofertă-acceptare
5.Bibliografie .............................................................................................pag.11
[2]
Aspecte teoretice
Principii asupra încheierii contractelor
Libertatea de a contracta
Libertatea de a contracta
,,Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele
impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.”
-ordinea publică;
-bunele moravuri.
Ordinea publică este o noțiune greu de definit.În principiu aceasta este compusă din
totalitatea normelor juridice de drept public și a normelor juridice de drept civil cu
character imperative și care privesc un interes general.Ordinea publică nu este formată
numai din reguli juridice edictate de către legiutori, în această categorie pot intra și
acele valori considerate de cetățeni ca fiind importante.
[3]
unei experiențe și practici îndelugante. Este o noțiune cu un conținut evolutiv , care
introduce elemental morale în aria de control a dreptului .
Libertatea formei
Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o
anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
Exemple de contracte pentru care este necesară forma autentică: contractul care
strămută sau constituie drepturi reale sau imobiliare supuse înscrierii în cartea
funciară, contractul de donație, contractul de întreținere, mandatul dat pentru
încheierea unui act juridic pentru încheierea căruia necesită forma autentică etc.
Exemple de contracte pentru care necesită forma scrisă: contractul prin care se
înființează o societate cu personalitate juridică, contractul de fideusiune, etc.
Exemplu de contracte pentru care este necesară remiterea materială a bunului : darul
manual, contractul de depozit, etc.
[4]
Având în vedere că în aceste cazuri forma, respectiv remiterea materială a
bunului este prevăzută de lege ca o condiție necesară pentru valabila încheiere a
contractului, nerespectarea acestea atrage nulitatea absolută a contractului.
Formarea contractului
Conform codului civil : CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Art. 1182
Încheierea contractului
(1) Contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără
rezerve a unei oferte de a contracta.
Contractul presupune întâlnirea a doua voințe juridice, în sensul nașterii,transformării
sau stingerii unui raport juridic.Mecanismul formării contratuale presupune un parcurs
intern al voinței juridice, de care sunt legate instituții precum cauza sau
consimțământul și un parcurs extern.
Parcursul extern al voinței de a contracta se poate manifesta fie în contextul unei
ample negocieri între părți, fie prin materializarea acesteia sub forma ofertei realizate
de o singură parte și a acceptării de către destinatar.Așa cum vom vedea însă, acceste
doua mijloace de încheiere a contractului nu se exclud.
3.1.Negocierea
În temeiul principiului de voință, părțile au libertatea inițierii, desfășurării și
ruperilor negocierilor, astfe ca nu pot fi ținute răspunzătoare pentru eșecul acestora.
Negocierea presupune o încercare a părților de a ajunge la un acord cu
privire la elementele contractului pe care acestea doresc sa-l încheie. Acest acord
poate privi elemente esențiale sau secundare ale contractului.
Elementele esențiale ale contractului sunt toate acele elemente care
conturează voința juridică a părților și în lipsa cărora contractul nu poate fi executat.
Elementele secundare ale contractului sunt toate celelalte elemente care nu
țin de esența contractului. Spre exemplu, aspectele ce privesc modul de executare a
obligațiilor.
Această clasificare este foarte importantă pentru a stabili momentul încheierii
contractului, mai ales din perspectiva art. 1.182 alin.(2) Este suficient ca părţile să se
[5]
pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului, chiar dacă lasă unele
elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora
unei alte persoane.
Nu în ultimul rând, în ceea ce priveste acordul părților asupra formei contractului,
dorim sa facem niste observații pe marginea articolelor art,1.185 C.civ. și 1.242 alin.
Limitele conținutului acestor convenții sunt stabilite de art. 1.169 C.civ., respective
limite impuse de lege, de ordine publică și de bunele moravuri.
În cazul în care părtile au încheiat un contract de negociere, ele vor fi ținute să respecte
drepturile și obligațiile care se nasc din contract, iar în ipoteza în care nu respectă aceste
obligații, se va putea anterena raspunderea civilă contractuală a părții care nu și-a executat
obligația, aceasta fiind obligate să repare prejudiciul cauzat contractantului său.
[6]
Chiar și în cazul în care părțile nu au înceiat un contract de negociere, lege
stabilește în sarcina acestora existent unor obligații care trebuie respectate în această primă
etapă precontractuală.
Buna credință impune părților un comportament loial și corect una față de cealaltă în
timpul negocierii.Obligația de bună-credință este prevăzută de o normă imperativă,
ceea ce înseamnă că părțile nu pot înlătura existența sau întinderea acestei obligații
printr-o stipulație contrară.
Obligația de confidențialitate impune părții care a luat cunoștință de cealaltă parte de
o informație confidențială în timpul negocierii să nu o divulge și să nu o folosească
în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. Informația este
confidențială atunci când nu este disponibilă publicului, respectiv atunci când
contractantul nu poate cunoaște în mod legal, acea informație decât de la cealaltă
parte.
Obligația de informare a contractantului. Acestă informație incuba părților atunci
când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: -informația este
esențială, respectiv de natură a determina pe cealaltă parte să încheie sau nu
contractul; -este greu accesibilă părții;
În ipoteza în care s-a încheiat contractul intre părți, nerespectarea aceste
obligații poate antrena și alte sancțiuni specifice, diferite de răspunderea civilă
evocată mai sus, respectiv nulitatea relativă pentru eroare sau dol prin reticiență sau
raspunderea pentru vicii ascunse.
3.3.a.Contractele preparatorii
Alături de convenții prin care părțile stabilesc cadrul în care urmează să se deruleze
negocierile și care vizează strict aspecte legate de mecanismul negocierii, acestea pot
încheia și o serie de contracte preparatorii prin care să prefigureze conținutul
viitorului contract sau condițiile specifice legate de încheierea acestuia.
Pachetul de preferință este acel contrat prin care o parte, denumită promitent , se
obligă față de cealaltă parte denumită benificiar , să o prefere ca partener contractual,
în condiții egale.
Promisiunea de a contracta este o convenție prin care părțile stabilesc toate elementele
esenșiale ale contractului dorit de către părți, precum și obligația uneia dintre ele sau
obligația ambelor părți de a încheia în viitor acest contract.În acest caz, în patrimoniul
părții, în cazul promisiunii unilaterale,respectiv al părților, în cazul promisiunilor
[7]
bilaterale,se va naște o obligație de a face: obligația de a încheia în viitor contractul
prefigurat prin promisiune.
Deși promisiunea dă naștere obligației de a face, respectiv ceea de a încheia
în viitor contractul, părțile pot stabilii și alte obligații. În ceea ce privește forma
contractului , cât timp nu există alte dispoziții speciale derogatorii, promisiunea este
supusă principiului consensualismului.
Pactul de opțiune este acel contract prin care o parte, denumită promitent, își exprimă
cu titlu definitiv consimțământul la încheierea unui contract cu cealaltă parte,
denumită beneficiar, contractul urmând a fi încheiat prin simpla ridicare a opțiunii de
către beneficiar în termenul prevăzut în pact.
Pactul de opțiune poate fi, după caz, un contract unilateral sau un contract
sinalagmatic .
Contractul cadru: este acordul prin care părțile convin să negocieze, să încheie sau să
mențină raporturi contractuale ale căror elemente esențiale sunt determinate de
acesta.Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul și volumul
prestațiilor precum și, dacă este cazul, prețul acestora sunt precizate prin convenții
ulterioare.
3.2.Mecanismul ofertă-acceptare
3.2.1.Oferta de a contracta
Oferta este actul juridic unilateral prin care o persoană propune unei alte
persoane înceierea unui contract.Pentru a fi calificată drept ofertă, propunea trebuie să
conțină suficiente elemente pentru formarea contractului,să exprime intenția
ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar și să fie emisă în
forma cerută de lege.
Astfel pentru a valora oferta, manifestarea de voință trebuie să fie completă și
fermă. Nu intră în acestă categorie solicitarea de a formula oferte, chiar dacă este
adresată uneia sau mai multor persoane determinate.
[8]
3.2.2. Forța obligatorie a ofertei
Oferta este un act juridic unilateral care dă naștere în sarcina ofertantului la
obligația de a menține oferta un anumit termen. Această obligație se naște din
momentul în care oferta ajunge la destinatar, însă poate avea o intensitate mai mare
sau mai mică,în funcție de anumite elemente.
Oferta fară termen de acceptare adresată unei persoane prezente rămâne fără efecte
dacă nu este acceptată de îndată.Se asimilează aceste situații și cazul ofertei transmise
prin telefon, skipe sau prin alte mijloace de comunicare la distanță.
Oferta fără termen de acceptare adresată unei persoane care nu este prezentă rebuie
reținută un termen rezonabil.
În cazul propunerii unei persoane nedeterminate, dar care prezintă ofertă, aceasta se
poate revoca și va produce efecte numai dacă este făcută în acceași formă cu oferta
însăși.
3.2.3.Acceptarea
Acceptarea ofertei este actul juridic unilateral prin care destinatarul ofertei
îsi exprimă consimțământul de a încheia contractul propus de ofertant.
Acceptarea poate fi expresă sau tacită, atunci când actul sau faptul săvârșit de
destinatarul ofertei rezultă neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă.
Dacă legea prevede o anumită formă pentru încheierea valabilă a
contractului, acceptarea trebuie să fie în forma prevăzută de lege.
3.2.4.Termenul de acceptare
Termenul de acceptare curge de la momentul în care oferta ajunge la
destinatar, chiar dacă acesta nu ia la cunoștință de ea din motive care nu îi sunt
imputabile.
Termenul de acceptare este stabilit de către ofertant,în cazul ofertei
irevocabile, sau termenul rezonabil prevăzut de lege pentru oferta fără termen adresată
unei persoane absente.
[9]
3.2.5.Caducitatea ofertei
Oferta devine caducă atunci când, din motive neimputabile celui care a
emis-o aceasta nu mai produce efecte juridice. Acest lucru se întâmplă atunci când
destinatarul o refuză sau atunci când acceptarea nu ajunge la ofertant în timpul
stabilit.
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1182
Încheierea contractului
(1) Contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără
rezerve a unei oferte de a contracta.
(2) Este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale
contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori
încredinţează determinarea acestora unei alte persoane.
(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2), dacă părţile nu ajung la un acord asupra
elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o
decizie, instanţa va dispune, la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului,
ţinând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor.
[10]
Bibliografie
[11]