Sunteți pe pagina 1din 12

CONTRACTUL COMERCIAL CONTRACTUL DE AFACERI

Notiuni introductive O afacere este un act juridic constand in manifestarea unei vointe creatoare de efecte juridice. Aceasta manifestare de vointa poate fi un contract, dar poate fi si un act unilateral. Cel mai adesea insa este vorba de un contract. Actul unilateral in afaceri. Datorita rapiditatii cu care se desfasoara activitatile de afaceri, se pot incheia mai multe acte juridice prin manifestarea unei vointe unice, luandu-se, astfel, pe aceasta cale, decizii definitive (care, insa, sunt adesea sprijinite de un anumit formalism cu rol protector). !emplele de acest fel sunt numeroase" subscriptia unei actiuni, ordinul in bursa, retra#erea depozitului din banca, producerea unui faliment etc. $oate aceste situatii juridice ridica probleme de consimtamant, forma, ordine publica. %n le#atura cu astfel de sitautii juridice este necesar a fi e!aminate" optiunea, incetarea contractului prin vointa unilaterala a unei parti si renuntarea. Optiunea este un act care face sa se nasca un efect de drept, deja potential dar subordonat deciziei optantului. Optiunea clasica o constituie &promisiunea de vanzare' foarte frecventa in afaceri. De e!emplu, un industrias care inchiriaza un teren in aproprierea uzinei sale, stipuleaza, in acelasi timp cu inchirierea (datorita incertitudinilor viitoare), si o promisiune de vanzare( adica proprietarul terenului se an#ajeaza nu numai sa-i inchirieze ci sa-i si vanda terenul industriasului (atunci cand acesta considera ca acest lucru prezinta utilitate), industriasul urmand sa-si manifeste optiunea in acest sens, intr-un termen determinat, la pretul promis. %ntocmai ca si promisiunea de vanzare, e!ista promisiunea de inchiriere, promisiunea de cumparare etc. )neori optiunea poate consta in a ale#e intre doua obli#atii. De e!emplu, cand se cumpara in bursa, la termen, valori mobiliare, uzanta permite ca acestea sa nu fie remise, ci sa se re#ularizeze doar diferentele de curs in bursa (a titlurilor cumparate) intre ziua cumpararii si cea a termenului. Incetarea contractului prin vointa unilaterala a uneia dintre parti poate avea loc in cazul contractului cu executie continua, fara determinarea duratei sale. *e#ea nu admite ca un contract sa fie perpetuu. Deci, in astfel de cazuri, fiecare dintre parti poate sa-i puna capat, cu obli#atia, uneori, de a-l preveni pe celalalt cu un anumit timp inainte. Aceasta este o manifestare unilaterala de vointa producatoare de efecte juridice, prin care se pune capat unui contract. ste un mod obisnuit de a se proceda in cazul inchirierii unui lucru sau prestarii unor servicii. Renuntarea este si ea un act unilateral producator de efecte juridice, orice titular al unui drept putand oricand renunta la el, in masura, bineinteles, in care nu vatama interesele altuia. Acest lucru se intampla mai rar in afaceri unde nici o renuntare nu este dezinteresata sau neproducatoare de prejudicii.

Contractul

Contractul este un act juridic civil constand in acordul de vointa incheiat intre doua sau mai multe persoane, in scopul de a crea, modifica sau stin#e raporturi juridice. $rasatura caracteristica, definitorie, esentiala a unui contract o constituie acordul de vointa al partilor e!primat cu intentia de a se obli#a juridiceste. %ntre parti trebuie sa e!iste un astfel de acord cel putin asupra naturii contractului si asupra identitatii obiectului acestuia. Acordul partilor asupra celorlalte elemente secundare ale contractului poate fi prezumat prin referire la dispozitiile le#ale supletive. *a baza re#lementarii contractului in C.civ. roman sta principiul libertatii contractuale, potrivit caruia partile pot decide in mod liber asupra incheierii sau neincheierii oricarui fel de contract, asupra continutului, formei si efectelor acestuia, cu conditia de a nu se contraveni dispozitiilor le#ale imperative, ordinei publice, sociale si economice a tarii sau re#ulilor de convietuire sociala. )n alt principiu care sta la baza re#lementarii contractului in C.civ. roman este acela al consensualismului, care se caracterizeaza prin valabilitatea incheierii unui contract prin simplul acord de vointa al partilor Contractele sunt instrumente juridice prin intermediul carora se realizeaza, de re#ula, circulatia bunurilor, folosirea si conservarea lor, ori crearea de valori. $rebuie facuta insa distinctie intre contractele civile, pe de o parte, si contractele comerciale, pe de alta parte, din aceasta ultima cate#orie facand parte contractele incheiate de comercianti si cele care au drept obiect fapte de comert. %mportanta diferentierii consta in aceea ca fiecare din aceste doua cate#orii de contracte sunt supuse unor regimuri juridice distincte cu sublinierea, importanta, ca intre cele doua re#imuri juridice aplicabile e!ista o corelatie, in sensul ca regulile care guverneaza contractele speciale civile sunt aplicabile si contractelor comerciale, in masura in care le#ile comerciale nu prevad o alta re#lementare , dar prioritare sunt re#ulile speciale prevazute in C.civ sau acte normative speciale + pentru contractul in cauza. Contractul izvor al obligatiilor comerciale Daca dreptul civil este definit ca un drept al &persoanei' si al &proprietatii', dreptul comercial este considerat ca un drept al &creditului' si al &contractului'. Aceasta notorietate a dreptului comercial este rezultatul rolului precumpanitor pe care contractul (obli#atiile) il joaca in totalitatea operatiilor comerciale. Aceste operatii isi #asesc sor#intea si temeiul juridic" in actele obiective de comert. )rmand traditia dreptului civil si a primilor sai comentatori aplicabila si materiei comerciale, analiza teoretica si practica a izvoarelor obli#atiilor incepe cu studiul contractului. Definitia acestuia este &contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stin#e intre dansii un raport juridic'. %n limbajul curent pentru notiunea pur tehnica de contract mai sunt folosite doua noriuni sinonime, respectiv notiunile de conventie si act juridic. ,iecare evoca unul si acelasi lucru, anume intrunirea unor vointe libere si sanatoase cu scopul de a da nastere unui raport juridic. Datorita acestor conditii de e!istenta si validitate a contractului, redactorii codului civil au atribuit vointei publice principalul rol de izvor al obli#atiei. Desi cele trei notiuni, contract, conventie si act juridic sunt sinonime, e!ista totusi unele nuante care le separa.

Astfel, notiunea de contract nu evoca intotdeauna e!istenta unei conventii. Ori notiunea de conventie are caracter #eneric si e!prima totdeauna un acord intre doua sau mai multe persoane cu scopul de a da nastere, a modifica sau a stin#e un drept subiectiv, in timp ce notiunea de act juridic poate e!prima si o manifestare unilaterala de vointa. -e de alta parte notiunea de contract nu evoca numai e!istenta unei conventii #eneratoare de obli#atii. Contractele de afaceri constituie principalul instrument juridic prin intermediul caruia se actioneaza. -entru a putea fi valid contractul comercial trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii" consimtamantul liber exprimat al partilor, capacitatea lor, cauza si obiect certe, licite si posibile. .om vedea ca in ceea ce priveste contractele comerciale, aceste conditii prezinta unele specificitati. Din punct de vedere al formei contractelor comerciale, in principiu nu este necesar a fi indeplinita nici o forma (principiul consensualismului, consacrat si de le#islatia noastra civila). Aceasta inseamna ca pentru formarea contractului este suficient acordul de vointe interevnit intre parti. )n alt principiu, acela al &autonomiei de vointa', inseamna ca partile sunt libere sa inscrie in contract tot ceea ce ele doresc. Ambele principii sus-mentionate (consensualismul si autonomia de vointa) comporta insa si unele limite. Astfel, in ceea ce priveste consensualismul, fac e!ceptie contractele solemne, pentru validitatea carora sunt necesare anumite forme, iar in le#atura cu autonomia de vointa, aceasta trebuie sa se manifeste in cadrul permis de ordinea publica instaurata prin le#e (le#ile imperative si prohibitive, care sunt de ordine publica). Cele de mai sus sunt valabile, in #eneral, pentru toate cate#oriile de contracte. /eferitor la contractele in afaceri (contractele comerciale) aceste re#uli prezinta insa unele specificitati proprii acestui domeniu de activitate. Rolul vointei juridice Codul civil roman s-a indepartat de la ri#iditatea dreptului roman care considera ca vointa prin ea insasi nu constituie un izvor al obli#atiei. -entru a da nastere unui raport juridic era necesar ca vointa sa fie insotita si de un element formal sau real, respectiv &traditia' pentru transferul proprietatii unui lucru, sau de anumite simboluri sau formule solemne. Abia in secolul 0%%% dreptul canonic a adoptat re#ula conform careia an#ajamentele produc efecte juridice depline prin ele insele, fara nici un formalism. ste cunoscut aforismul inscris de *o1sel potrivit caruia &numai boii se leaga prin coarne iar oamenii prin vorbe'. 2area revolutie franceza, inspiratoare a Codului civil Napoleon, ale carui principii au fot preluate de Codul civil roman din 3456 si de Codul comercial, a adoptat sistemul dreptului canonic potrivit caruia angajamentele produc efecte juridice obligatorii in absenta oricarui formalism. 2aterializarea acestui principiu s-a re#asit in codurile de ori#ine romanica sub forma consensualismului actului juridic si al autonomiei vointei contractuale. Consensualismul contractului a consacrat norma de drept potrivit careia obli#atiile se nasc prin simpla manifestare de vointa a partilor, indiferent de forma in care aceasta vointa se e!prima. /e#ula consensualismului contractului (solo consensu) se deduce (ea nefiind e!pres mentionata de cod) /e#ula consensualismului a primit in ultimele decenii numeroase

amendari prin le#i speciale sporind numarul contractelor solemne (e!. %n materie comerciala actul autentic de constituire a unei societati comerciale). Consensualismul contractului se afla in stransa le#atura cu re#ula autonomiei vointei contractuale potrivit careia vointei trebuie sa fie lasata o cat mai lar#a libertate de e!primare. Autonomia vointei nu a fost insa de la proclamarea sa nici nelimitata si nici absoluta. -rincipiul a trebuit sa cedeze unor ratiuni mai puternice atat in privinta fondului dreptului ce face obiectul contractului cat si a modului de e!primare a acestuia. %n materia contractelor a functionat re#ula potrivit careia &tot ce nu este oprit este permis'.Consecintele principiului autonomiei vointei se manifesta prin libertatea contractuala deplina precum si prin analo#ia cu le#ea, potrivit caruia"'conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante'. %n concluzie, autonomia contractuala e!prima o forma a respectului fata de vointa liber e!primata, dar numai in limitele prevazute de normele privind ordinea publica si bunele moravuri. Codul comercial nu re#lementeaza in ansamblu diferitele cate#orii de contracte. %n aceste conditii clasificarile adoptate de C.civ. (art. 768-769) care corespund contractelor comerciale vor fi adoptate de acesta. De mentionat este ca activitatea comerciala contractuala presupunand realizarea de beneficii, ceea ce e!clude prstatii #ratuite, contractele sale sunt oneroase, comutative si sinala#matice. 2area majoritate a contractelor comerciale pot fi #rupate in urmatoarele cate#orii" Contracte solemne si consensuale. De re#ula toate contractele re#lementate de Cod. Com. sunt consensuale. -rin e!ceptie unele contracte sunt solemne deoarece pentru e!istenta si valabilitatea lor este necesara indeplinirea unei conditii de forma. Din aceasta cate#orie face parte contractul de societate comerciala sau contractul cambial. Contractele reale. -articularitatea contractului real consta in obli#ativitatea remiterii lucrului care face obiectul conventiei. Din aceasta cate#orie fac parte imprumutul, depozitul, #ajul. .alabilitatea lor este conditionata de transmiterea materiala a lucurului. Contractele sinalagmatice si unilaterale. Contractul sinala#matic este definit de art. 768 C.civ. ca fiind raportul juridic in care ambele parti se obli#a reciproc, una fata de cealalta. Denumirea de sinala#matic vine de la cuvantul #recesc &sinala#mata' care inseamna tot contract, astfel ca din punct de vedere etimolo#ic e!prima tautolo#ie. %n materie comerciala marea majoritate a obli#atiilor comerciale iau nastere din contractele sinala#matice. Contractul sinala#matic prezinta doua caractere specifice" partile contractante au obli#atii reciproce si sunt in acelasi timp creditori si debitori. Datorita acestei particularitati cauza juridica a unui contract se re#aseste in cauza juridica a celuilalt contract. Cum ambele contracte sunt indeplinite in cazul in care una din parti nu-si indeplineste obli#atia sa, partea cocontractanta se poate opune la e!ecutarea obli#atiei sale, invocand e!ceptia & non adimpleti contractus'. Contractul unilateral este raportul juridic care ia nastere prin declaratia uneia sau mai multor persoane care se obli#a catre una sau mai multe persoane fara ca acestea din urma sa se obli#e. Din aceasta cate#orie face parte actul de ratificare, de confirmare sau oferta comerciala.

C.com. se refera in art. 84 la contractul unilateral in le#atura cu momentul la care se naste raportul juridic obli#ational. -rintre contracte comerciale unilaterale pot fi citate promisiunea de recompensa, #irul, stipulatia pentru altul etc. Contracte oneroase si gratuite. Contractul oneros este definit de art. 76: C.civ. -articularitatea sa consta in faptul ca partile isi procura reciproc un avantaj. Contractul #ratuit se caracterizeaza prin dorinta personala de binefacere sau de liberalitate. l procura un beneficiu celeilalte parti fara a primi un echivalent. Din aceasta cate#orie fac parte contractele de donatie, denumite liberalitati intre vii si contractele dezinteresate, cum este depozitul sau comodatul. De asemenea sunt #ratuite dispozitiile testamentare. Contractele comutative si aleatorii. Contractul comutativ este contractul cu titlu oneros in care obli#atiile partilor sunt definitiv stabilite la incheierea acestuia si cand obli#atia unei parti este echivalentul celeilalte. 2area majoritate a contractelor comerciale sunt comutative. Contractul este aleatoriu cand echivalentul uneia sau mai multor obli#atii este dependent, in ce priveste intinderea si valoarea sa de evenimente viitoare si nesi#ure. !emplul il ofera contractul de asi#urare. CONTRACT ! CO"#RCIA! Contractul este un acord de vointa intre doua sau mai multe parti care va fi aplicat potrivit le#ii. Companiile folosesc contractele pentru #arantia pe acre o ofera referitor la acordul partilor in privinta tuturor termenilor importanti dintr-o decizie de afaceri, cum ar fi inchirierea unui spatiu, achizitionarea unor obiecte, vanzarile etc. Datorita insemnatatii contractelor in derularea reusita a afacerii, este important accesul companiilor mici din /omania la contractele fundamentale pentru tranzactii curente. Desi contractele verbale comerciale sunt e!ecutabile conform le#ilor romane, o practica mai buna pentru firmele mici este sa opereze cu contracte scrise. Ajun#erea la un acord in privinta limbajului scris specific va ajuta la calarificarea a ceea ce se cere fiecarei parti, evitand astfel neintele#eri ulterioare intre parti si reducand posibilitatea unor liti#ii costisitoare. Aceste contracte de baza in forma scrisa pot necesita modificari in functie de particularitatile afacerii. Nici un contract nu va fi identic cu altul. $ipurile avestea de contracte trebuie sa fie modificate si ele pentru a se potrivi unei anumite tranzactii. Contractul cel mai bun nu este intotdeauna cel mai scurt. Daca partile nu prevad o anume chestiune in contractul lor si le#ea romana nu o prevede in mod special, tribunalul poate aplica principiile #enerale de drept comercial sau principiile dintr-o tranzactie similara pentru a ajun#e la un rezultat pe care partile nu l-au intentionat vreodata. %n plus, chiar daca le#ea romana re#lemen teaza un anumit contract, contractul scris poate fi folosit pentru a interpreta modul in care se aplica aceasta le#e in conte!tul unei anumite tranzactii. -e scurt, contractele scrise permit partilor, nu instantelor, sa-si determine clar drepturile si obli#atiile.

Aceste contracte isi propun numai sa ajute firmele mici sa ajun#a la acorduri scrise cu alte companii. Daca partile nu pot sa cada de acord in privinta fiecarui termen din contract, aceasta nu trebuie sa impiedice o firma sa accepte un contract si daca tranzactia este suficient de importanta pentru firma.

Notiune, sursa si domeniu Notiunea dreptului contractelor comerciale speciale Dreptul contractelor speciale, civile sau comerciale, este puntea de trecere intre teoria #enerala a obli#atiilor si contractelor individuale. Oricarui contract individual, concret % se aplica in primul rand normele actului juridic determinate de teoria #enerala a obli#atiilor si dupa aceea a normelor specifice tipului (cate#oriei) de contract careia ii apartine. Aceste norme pot fi denumite #eneric dreptul contractelor speciale sau dreptul special al contractelor. Sursa legala Dreptul contractelor speciale comerciale inmanunchiaza patru cate#orii de norme" a) re#uli stabilite de teoria #enerala a obli#atiilor izvorate din contractele civile( b) re#ulile particulare fiecarei cate#orii de contracte civile speciale din care deriva sau cu care se aseamana( c) re#ulile speciale privitoare la contractele comerciale( d) clauzele specifice fiecarui contract individual. Aceasta impletire de norme juridice este efectul dispozitiilor art. 3 C.com." &%n comert se aplica le#ea de fata. )nde ea nu dispune, se aplica codul civil'. Evolutie si tendinte actuale /olul creator, in materia contractelor comerciale apartine preponderent practicii comerciale si nu doctrinei sau activitatii le#islative, fiind astfel contrazis ada#iul en#lez &-arliament can do an1thin#, e!cept chan#in# a man into a ;oman'. De aceea, principalul mod in care iau nastere noile contracte este contractul nenumit, derivat al unui contract e!istent sau adoptiune a unui model strain. <ub presiunea cerintelor obiective ale practicii comerciale, la solicitarea comerciantilor, juristii schiteaza mai intai si contureaza treptat tot mai precis un nou model de contract pe care il boteaza uneori neuniform, pana cand se realizeaza un consens asupra denumirii. =urisprudenta, cu concursul doctrinei, il supune unui e!amen sever si ii acorda certificatul de le#alitate, recunoscandu-% efectele scontate de parti. Abia ulterior, dar nu de fiecare data, contractul dobandeste si consacrarea le#islativa.

Dirijismul contractual

Dirijismul contractual nu este specific contractelor comerciale, el fiind prezent si in contractele de munca precum si unele contracte civile, cum sunt cele de inchiriere a locuintelor. Dirijismul contractual s-a afirmat ca urmare a esecului liberalismului si a decadentei individualismului. *iberalismul contractual a condus in mod parado!al la dominatia celor puternici asupra celor slabi prin par#hia contractului, determinand o puternica reactie de respin#ere. Dirijismul contractual s-a substituit liberalismului pe doua cai principale" a) Creatia si e!tinderea serviciilor publice comerciale" posta si telecomunicatii, banci, cai ferate etc. b) /estran#erea libertatii contractuale prin" - interdictia inserarii unor clauze abuzive( - obli#atia includerii unor clauze de protectie a consumatorilor( - determinarea unor limite ale productiei sau e!portului ori importului( - autorizari administrative prealabile( - obli#atii le#ale de a contracta. Decadenta individualismului contractual se manifesta, de asemenea, tot pe doua cai principale" a) contractele- tip impuse de autoritatile publice (de e!emplu in domeniul transporturilor feroviare)( b) contractele de adeziune impuse de una din partile contractuale (contracte de asi#urare, contracte bancare etc.). Inscrisul constatator si perspectiva litigiului Relatia contract-inscris $eoretic, contractul comercial poate fi disociat de inscrisul care il constata. Aceasta disociere se manifesta pe trei planuri" 3. %n virtutea consensualismului, simplul acord al vointelor manifestate da nastere contractului, astfel incat inscrisul nu este necesar nici pentru nasterea contractului, nici pentru dovada continutului sau . >. -entru a dovedi e!istenta unui contract, este uneori prevazuta de le#e e!i#enta inscrisului, dar si in acest caz contractul are o e!istenta autonoma fata de inscris. 8. Chiar si in situatiile in care e!istenta inscrisului reprezinta o conditie necesara pentru nasterea raportului juridic (de e!mplu, in cazul actului de constituire a unei societati comerciale, al contractului de cesiune de parti sociale sau al transferului actiunilor nominative) simbioza contract-inscris este conceputa numai in momentul ori#inar. O data

nascut in mod valabil, contractul va avea in continuare o e!istenta independenta. Chiar daca inscrisul este distrus, contractul va supravietui. %n practica raporturilor comerciale este tot mai frecventa constatarea contractului printr-un inscris (contracte de asi#urare, contracte bancare, contracte de furnizare de ener#ie sau de conbustibil) chiar si atunci cand e!istenta inscrisului nu este o cerinta a le#ii. Acest dualism impus #enereaza consecinte juridice in doua directii" a) inscrisurile premer#atoare incheierii contractului scris sunt declarate ca nule si neavenite sau sunt chiar fizic distruse, daca nu sunt incorporate in inscrisul constatator al contractului( b) acordurile de modificare a contractului sunt valabile numai daca sunt constatate printr-un inscris semnat de aceleasi parti.

Dreptul contractelor Dreptul contractelor comerciale speciale este puntea de trecere ?ntre teoria #eneral@ a obli#aAiilor Bi contractelor individuale. l reuneBte patru cate#orii de norme" - re#ulile teoriei #enerale a obli#aAiilor izvorCte din contractele civile( - normele perticulare fiec@rei cate#orii de contracte civile speciale din care deriv@ ori cu care se aseam@n@( - cele specifice contractelor comerciale( - clauzele specifice fiec@rui contract individual. -ractica vieAii comerciale este cea mai important@ surs@ de dezvoltare a dreptului contractelor comerciale. De aceea, principalul mod ?n care iau naBtere noile contracte este &contractul nenumit', derivat al unui contract e!istent sau adopAiune a unui contract str@in. <piritul moral, care domin@ contractele civile i se al@tur@, ?n cazul contractelor comerciale, spiritul de afaceri. Dirijismul contractual se afirm@ ?n modalit@Ai specifice, ca efect al eBecului liberalismului contractual Bi al decadenAei individualismului contractual.

Formarea i !nc"eierea contractului comercial ComercianAii evit@ procesele, dar ?Bi iau toate precauAiunile pentru ca o asemenea eventualitate s@ nu-i #@seasc@ nepre#@tiAi. De aceea, chiar dac@ un contract s-ar putea naBte Bi e!ecuta valabil f@r@ ?nrocmirea unui ?nscris, ?n practica operaAiunilor comerciale ?nscrisul nu numai c@ este nelipsit, dar uneori se face abuz de formul@ri stufoase. AvCnd perspectiva unui eventual liti#iu, partenerii contractului prepar@ minuAios ?ncheierea acestuia, ?ncercCnd s@ anticipeze raAionamentul judec@torului, atCt ?n privinAa calific@rii contractului cCt Bi ?n privinAa efectelor pe care justiAia le va recunoaBte diferitelor clauze.

C@utarea partenerului contractual prezint@ tr@s@turi specifice fiec@reia dintre cele dou@ cate#orii de baza de contracte comerciale" contractele ?ncheiate ?ntre comercianAi Bi contractele ?ncheiate ?ntre comercianAi Bi consumatori. Ne#ocierea nu este ?ntotdeauna o etap@ necesar@ in formarea unui contract comercial. De aceea, uneori ea poate lipsi cu des@vCrBire, alteori poate deveni obli#atorie, ?ndelun#ata Bi complicat@. Obiectul ne#ocierii ?l constituie clauzele viiitorului contract, obli#aAiile pe care Bi le va asuma fiecare parte semnatar@. -entru a limita posibilitatea unor percepAii incomplete sau imprecise, ne#ociatorii dili#enAi ?Bi alc@tuiesc ?n prealabil o c"ec#-list$ *ipsa de calificare juridic@ a ne#ociatorilor unita cu capacitatea nelimitat@ a hCrtiei de a suporta orice te!t alimenteaz@ contenciosul comercial Bi asi#ur@ o paine alba avocaAilor. Ne#ociatorii juriBti sau nejujuriBti vor afla, ?n cele din urma de la judecator, c@ aveau obli#aAia de a se informa, de a-l informa pe partener Bi chiar de-al sf@tui, dupa cum se poate constata din numeroasele hot@rCri judecatoreBti, citate ca e!emplu. De asemenea ne#ociatorii trebuie s@ aib@ o conduita loial@ faA@ de parteneri. =udec@torul nu ezita sa sancAioneze chiar Bi reticenAa. Ne#ocierea nu se finalizeaz@ ?ntotdeauna printr-un contract. )neori rezultatul ne#ocierii este un acord de principiu sau o promisiune de contract, unilateral@ ori sinala#matic@. Calitatea de parte ?n contractul comercial o pot avea" consumatorii, necomercinaAii care s@vCrBesc acte de comerA izolate Bi comercianAii. ste suficient ca pentru una dintre parAi contractul sa fie comercial, pentru ca acestui contract sa-i fie aplicabile normele specifice obli#aAiilor comerciale (cu o sin#ur@ e!cepAie" solidaritatea codebitorilor). Cu toate acestea, distincAia ?ntre necomercianAi Bi comercianAi, parAi ale contractului comercial, ?Bi p@streaz@ importanAa practica sub mai multe aspecte. De asemenea prezinta interes practic, sub aspectul capacit@Aii de a ?ncheia contracte comerciale, distincAia ?ntre p@rAile persoane juridice Bi cele persoane fizice. Capacitatea persoanelor juridice sufer@ o dubl@ restrCn#ere, le#al@ Bi convenAional@. Disocierea contractului de inscrisul constatator este le#al permisa Bi se manifesta pe trei planuri diferite, dar ?n practica raporturilor contractuale comerciale este tot mai frecvent@ constatarea contractului printr-un ?nscris. Denumirea (intitularea) atribuit@ de p@rAi contractului prin inscrisul constatator reflect@ preocuparea pentru calificarea acelui contract. Aceasta calificare indicativa nu este ?ns@ obli#atorie pentru judec@tor Bi nu este opozabil@ terAelor persoane. /edactarea ?nscrisului necesita o atenAie deosebit@. -ractica a demonstrat ca e!ista o adev@rata patolo#ie a formul@rii clauzelor. %bliga&iile comerciale -ersoanele obli#ate s@ e!ecute contractul sau ?ndrept@Aite sa cear@ e!ecutarea sunt" parAile contractante, avCnzii cauza (succesorii universali Bi cu titlu universal ai parAilor contractante( succesorii cu titlu particular Bi creditorii chiro#rafari) Bi beneficiarul stipulaAiei pentru altul. Dn unele situaAii, prev@zute de le#e, anumite persoane pot fi titulari ai unei acAiuni

adresate contra uneia dintre parAile contractului pentru a fi obli#ata s@-Bi e!ecute obli#aAia asumat@ prin contract. )neori obli#aAiile contractuale se determina cu dificultate pentru ca nu e!ist@ un consens al p@rAilor contractante in interpretarea clauzelor Bi pentru c@ aceste clauze nu sunt suficient de clare, complete Bi univoce. %nterpretarea clauzelor, in scopul de a de#aja obli#aAiile asumate de parAile contractante, este opera instanAelor judecatoreBti sau arbitrale, care va asi#ura prioritatea voinAei reale a parAilor Bi va considera c@ obli#aAiile nu sunt numai cele e!pres stipulate ci Bi toate celelalte obli#aAii pe care echitatea, uzurile comerciale sau le#ea le d@ unei obli#aAii de natura celei asumate prin contract. Calificarea unei obli#aAii contractuale concrete ca fiind de mijloace sau de rezultat se apreciaza ?n raport de ansamblul elementelor cazului (an#ajamentul debitorului Bi comportamentul creditorului). Dn absenAa unei clauze contrare se consider@ c@ din chiar momentul ?ncheierii lui contractul intr@ ?n vi#oare. -@rAile pot stipula ?ns@, e!pres ori implicit, un termen suspensiv sau o condiAie care suspenda intrarea ?n vi#oare a contractului. !ecutarea obli#aAiilor poate fi prev@zut@ a se efectua numai la o anumita scadenA@, nici mai tCrziu dar nici mai devreme. Nee!ecutarea la scadenA@ poate fi sancAionat@ prin penalit@Ai de intCrziere, daune-interese ?n completare, rezoluAiunea judiciar@ sau rezoluAiunea de drept a contractului. !ecutarea obli#aAiilor contractuale se supune unor re#uli fundamentale. !ecutarea cu bun@ credinA@ implica respectarea de c@tre fiecare contractant a unei obli#aAii de lealitate Bi totodata a unei datorii de cooperare. -@rAile sunt obli#ate s@ urm@reasc@ modul in care se e!ecut@ contractul Bi sa observe anumite re#uli de conduita. !ecutarea ?n natur@ a obli#aAiilor asumate este ?nsuBi scopul ?ncheierii contractului. -entru creditor este lipsita de interes e!ecutarea unei alte prestalii decCt cea contractat@ iar e!ecutarea indirect@ nu este decCt un incident indezirabil care ofer@ o compensaAie dar nu realizeaz@ scopul urmarit prin ?ncheierea contractului. !ecutarea voluntar@ se realizeaz@ prin plati. %n sens uzual, plata vizeaza numai fonduri b@neBti. %n sens juridic, prin plat@ se inAele#e e!ecutarea oricarei obli#aAii active. Creditorul poate obAine e!ecutarea forAat@ ?n natura a obli#aAiei debitorului, a prestaAiei specifice pe care a dorit-o la incheierea contractului. a este imposibil@ in cazul obli#aAiilor constCnd ?ntr-un fapt personal al debitorului Bi este ?ntotdeauna posibil@ cCnd plata se refer@ la o suma de bani. Aspecte particulare prezinta e!ecutarea obli#aAiilor de plata indivizibile, solidare Bi in solidum. 'lata pre&ului *ibertatea preAului este un element structural al libert@Aii comerAului, ca principiu constituAional. a este ?n#r@dit@ prin norme le#ale ?n acele sectoare ?n care concurenAa prin preAuri este limitat@ datorita unor situaAii de monopol, unor dificult@Ai inerente tranziAiei ori din considerente de protecAie social@.

-reAul stabilit de p@rAile contractului este cel stipulat ?n ?nscrisul constatator al contractului ori cel menAionat ?n bonul de comand@ sau cel acceptat cu ocazia factur@rii. Acest preA poate fi inde!at ?n funcAie de un indice convenit de p@rAi, poate fi variabil, poate fi determinat prin referinA@ la rentabilitatea bunului sau poate fi revizuit. De re#ul@ cump@r@torul sau beneficiarul serviciului prestat este debitorul preAului, dar Bi alte persoane pot fi obli#ate ?mpreun@ cu el sa efectueze plata. -@rAile sunt libere s@ determine prin contract scadenAa pl@Aii. fectuarea pl@Ailor la scadenA@ Bi ?n ordinea scadenAei este o obli#aAie le#al@ a tuturor a#enAilor economici. =udec@torul nu poate acorda termen de #raAie pentru plata preAului iar dobCnzile comerciale aferente preAului neplatit cur# de drept din ziua cand preAul este e!i#ibil. Dovada pl@Aii se face cu oricare dintre mijloacele de prob@ re#lementate de C.com. -robleme specifice apar ?n le#atur@ cu dovada pl@Aii prin mijloace informatice. Cu cCt o situaAie de fapt pare mai #reu de dovedit, cu atCt instanAa trebuie s@ ?ncuviinAeze mai cu lar#heAe mijloacele de prob@ propuse. %n comerA sunt utilizate instrumente de plat@ specifice" viramentul, cecul, cambia, biletul la ordin Bi cardul. Obli#aAia de plat@ poate fi stins@, ?n totalitate sau ?n parte Bi prin compensaAie. a reprezint@ o simplificare a dublei pl@Ai Bi totodat@ o #aranAie a fiec@rei pl@Ai, asi#urCnd e#alitate p@rAilor. Concomitent, compensaAia ofer@ creditorului un privile#iu faA@ de ceilalAi creditori ai aceluiaBi debitor. Acest privile#iu nu mai opereaz@ ?n cazul insolvenAei debitorului. CompensaAia poate fi le#al@, convenAional@ sau judiciar@. Cele mai frecvente Bi mai importante aplicaAii ale compensaAiei sunt ?ntClnite ?n contractul de cont curent. -rincipalele incidente ale pl@Aii sunt" ?ntCrzierea pl@Aii, incapacitatea de plat@ Bi plata nedatorat@. (arantarea obliga&iilor comerciale Domeniul #aranAiilor obli#aAiilor comerciale este insuficient cunoscut de a#enAii economici, deBi are o importanA@ decisiv@ pentru asi#urarea e!ecut@rii obli#aAiilor asumate prin contractele comerciale. Din aceasta cauz@ unii creditori descoper@ prea tCrziu, ?n faza lichid@rii judiciare a averii debitorului, avantajele constituirii #aranAiilor ?n faza form@rii contractelor. EaranAiile confer@ creditorilor fie prioritatea faA@ de ceilalAi cu privire la urm@rirea silit@ a unui bun determinat din averea debitorului, fie posibilitatea de a urm@ri silit Bi averea altei persoane care s-a an#ajat ?mpreun@ cu debitorul. ,uncAia esenAial@ a #aranAiilor este de a atenua sau elimina riscul pierderii care decur#e pentru creditor din insolvabilitatea debitorului. AceeaBi funcAie o ?hdeplinesc Bi alte mijloace juridice de care dispune creditorul Bi care nu sunt #aranAii propriu zise" solidaritatea,

indivizibilitatea, rezerva dreptului de proprietate, dreptul de retenAie, arvuna, clauza penal@, contul curent, creditul documentar etc. *e#islaAia ulterioar@ Bi practica afacerilor au dezvoltat Bi au ?mbo#@Ait sistemul #aranAiilor, ?ndeosebi al celor personale, ?ntre care o poziAie important@ o deAin #aranAiile bancare. ste esenAial ca #arantul s@ aib@ o reprezentare corect@ a ?ntinderii Bi a duratei an#ajamentului s@u. *a rCndul s@u, creditorul trebuie s@ aib@ ?n vedere eventualitatea ca, in cazul aplic@rii procedurii reor#aniz@rii sau lichid@rii judiciare, #aranAia sa s@ fie anulat@ ori numai devansat@ de creanAele nascute dup@ continuarea acestei proceduri. De asemenea, creditorul trebuie s@ aib@ o percepAie corect@ cu privire la valoarea de piaA@ Bi #radul de lichiditate al #aranAiei, s@ se informeze referitor la alte #aranAii concurente constituite anterior asupra aceluiaBi bun Bi s@ uzeze concomitent de o pluralitate de #aranAii, reale Bi personale, ?nsoAite Bi de alte mijloace care asi#ur@ e!ecutarea obli#aAiei debitorului, cum sunt solidaritatea cambial@, rezerva dreptului de proprietate etc.