Academia de Studii Economice din București

Contabilitate și Informatică de gestiune - ID

Contractul
Noțiuni si condiții de validitate
- Dreptul Afacerilor-

Prof. coordonator:
Lector univ. dr. VOICA ILEANA

Student:
Cristina Andrei-Leonard
Anul I,
Grupa 802

București, 2020
 Rezumat:

În acest referat am vorbit despre noțiunea de contract și aspectele generale ale acestuia,
dar și clasificarea lor, detalii ce vor fi necesare în descrierea condițiilor de validitate ale
contractului.

I. Noțiuni și aspecte generale ale contractului

În sistemele juridice de drept comun, un contract (sau informal cunoscut că o convenție

în unele jurisdicții) este acordul între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui,
modifica sau stinge un raport juridic. Factorul esenţial al contractului este acordul de voinţă al
părţilor – voinţa lor juridică. În principiu, încheierea oricărui contract este liberă. În acest sens
se vorbeşte de principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor. Dar nu este vorba de o
libertate în sensul unui desăvârşit liber arbitru, ci de libertatea pe care o condiţionează şi o
determină viaţa socială, precum şi normele legale. Astfel, art. 5 C. civ. arată că nu se poate
deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi
bunele moravuri. De asemenea, art. 966 C. civ. prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe
o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Iar art. 968 C. civ. precizează cauza este
nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. De
altfel, încheierea unui contract cu încălcarea oricărei norme juridice imperative, chiar dacă acea
normă nu ar avea, la prima vedere, o legătură directă cu ordinea publică, este sancţionată cu
nulitatea absolută.
Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere (a trage împreună).
Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de
voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi
şi obligaţii.
În dreptul român, termenul de contract este echivalent cu cel de convenţie, concluzie
care rezultă indubitabil din expresia folosită de legiuitor: titlul III din Codul civil este denumit
„Despre contracte sau convenţii”.
În dreptul francez, termenul de contract a fost folosit iniţial pentru a desemna acordul
de voinţă creator de obligaţii numai în cazurile expres arătate de legiuitor într-una din

2
următoarele forme: verbală, scrisă sau remiterea obiectului contractului. Numai patru categorii
de contracte au fost numite consensuale: vânzarea, închirierea, mandatul şi societatea.
Relativitatea conţinutului noţiunii de contract rezultă din definiţia dată de legiuitor. De
exemplu, în raporturile precontractuale este greu de stabilit unde se termină aceste raporturi şi
unde încep relaţiile contractuale. Adesea conţinutul contractului este fixat de legiuitor, părţile
contractante exprimându-şi doar dorinţa de a li se aplică dispoziţiile legale (contracte de
adeziune). Jurisprudenţa franceză nu tratează în toate situaţiile convenţia de asistenţă ca un
contract, fiind astfel la limita quasicontractului şi delictului.
Dreptul englez prezintă contractul ca o afacere şi rareori ca acord de voinţă care să se
bazeze pe încredere.
În dreptul american, contractul este privit ca un instrument de schimburi economice,
distingându-se două varietăţi:

- contractul clasic, care presupune negocieri prealabile, efectele sale fiind

instantanee (de exemplu, cumpărarea unui produs de consumaţie);
- contractul relaţional, care are o mare importanţă economică şi socială,
încheierea să fiind precedată de lungi tratative şi negocieri vizând un număr considerabil
de persoane, fiind renegociabil.

Din analiză comparată rezultă că orice contract este o convenţie şi nu un act unilateral,
care are că obiect crearea de obligaţii. Dacă orice contract este o convenţie, nu orice convenţie
este un contract: de exemplu, unele convenţii prin care se transmit ori se sting drepturi şi
obligaţii (cesiunea de creanţă şi remiterea de datorie).
Principalele aspecte privind efectele contractului sunt:
- libertatea de voinţă a părţilor, interpretarea conţinutului contractului;
-principiul obligativităţii contractului în raporturile cu alte persoane care nu au calitatea
de părţi contractante;
-efectele specifice contractelor sinalagmatice.

Clasificarea contractelor:

Clasificarea ne dă posibilitatea să întelegem că, în fond, toate nenumăratele contracte

speciale se încadrează în diferite tipuri, ale căror caracteristici pot fi exprimate succinct, dar
cuprinzător, în înseși denumirile date acestor tipuri.

3
 Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnatate pentru stabilirea regimului
juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip.

Criteriile de clasificare ale contractelor:

În literatura juridică au fost concretizate următoarele criterii de clasificare a contractelor:

a) după manifestarea de voință a persoanelor;

b) în funcție de modul de formare a contractelor ;

c) după modul în care se echivalează prestația unei părți ;

d) după modul de executare ;

e) în funcție de reglementarea legală ;

f) în funcție de caracterul contractelor;

g) în funcție de clauzele contractului;

Elementele contractului sunt:

a) subiecții care pot fi: persoanele fizice și juridice care dispun de capacitate
deplină de exercitiu.

b) obiectul contractului - reprezintă ceea ce doresc să obțină părtile încheind

acest contract.

4
 II. Condiții pentru validitatea contractului

1.Principiul libertății formei

Codul Civil reglementează principiul libertății formei în materia încheierii contractului.

Regula sau principiul libertății formei în materia încheierii contractului presupune că simplul
acord de voință între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica, transmite
sau stinge un raport juridic este necesar și suficient pentru ca un contract să fie considerat valabil
încheiat.
Principiul se aplică dacă sunt întrunite cumulativ două condiții:

1. părțile sunt capabile să încheie contracte, deci trebuie să aibă capacitatea cerută de
lege în acest sens;
2. legea să nu impună o anumită formalitate pentru încheierea contractului respectiv.

Conform art. 1179 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt:

1. capacitatea de a contracta;
2. consimțământul valabil încheiat;
3. un obiect determinat, valabil și licit;
4. o cauză valabilă a obligațiilor.

Aceste condiții mai sunt numite și de fond sau intrinseci, pentru că țin de voința internă
(care este reală) a părților, spre deosebire de condițiile care privesc forma contractului, ca
modalitate de exteriorizare a acordului de voință.

2.Capacitatea de a contracta

Această condiție de validitate este împărțită în două categorii:

- Capacitatea de a contracta pentru persoana fizică;
- Capacitatea de a contracta pentru persoana juridică.

Capacitatea de a contracta pentru persoana fizică - Poate contracta orice persoană care
este capabilă, adică are capacitate de exercițiu. Codul civil prevede în acest sens că, încheierea
contractului se realizează prin simplu acord de voință al părților, capabile de a contracta. Prin
urmare poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege și nici oprită să
încheie anumite contracte. Nu au capacitate de exercițiu, deci, nu sunt capabile următoarele
persoane: minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc. O persoană
5
fizică capabilă să contracteze are capacitate de exercițiu. Între 14 și 16 ani persoana fizică are
capacitate de exercițiu restrânsă. Persoana fizică cu capacitate de exercițiu deplină nu are, în
principiu, nicio restricție în privința încheierii contractelor. Capacitatea deplină începe la
împlinirea vârstei de 18 ani, cu două excepții:
- minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu prin efectul căsătoriei, de la
16 ani;
- minorului care a împlinit vârsta de 16 ani i se poate recunoaște de către instanța
de tutelă capacitate deplină de exercițiu. Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de
exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă cu încălcarea dispozițiilor referitoare la
capacitatea civilă, inclusiv actele făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când
această autorizare este cerută de lege sunt lovite de nulitate relativă, chiar fără dovedirea unui
prejudiciu.

Capacitatea de a contracta pentru persoana juridică - Și pentru persoana juridică,

regula este principiul capacității de a contracta, astfel persoana juridică poate avea orice drepturi
și obligații civile, cu excepția acelora care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apaține decât
persoanei fizice.
Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale
de administrare, de la data constituirii lor. Atât capacitatea de folosință și cât și cea de exercițiu
a persoanei juridice încep la aceeași dată, care este însă diferită în funcție de modul de înființare
a persoanei juridice.
Se recunoaște astfel, persoanelor juridice supuse înregistrării și o capacitate de folosință
anticipată care începe chiar de la data actului de înființare, de la care poate dobândi drepturi și
să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în
mod valabil (art. 205 alin. 3 Cod civil).
Prin act de înființare se înțelege actul de constituire a persoanei juridice și, după caz,
statutul acesteia (art. 194 alin. 2 Cod civil).
Capacitatea de folosință a persoanei juridice, respectiv, aptitudinea de a avea drepturi și
obligații, începe:
- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, de la data înregistrării lor (art.
205 alin. 1 Cod civil);

6
 - pentru persoanele juridice nesupuse înregistrării, potrivit art. 194 Cod civil, de
la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii
oricărei alte cerințe prevăzute de lege.
Actele juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor referitoare la capacitatea civilă a
persoanelor juridice sau cu nerespectarea principiului specialității capacității de folosință pentru
persoanele fără scop patrimonial sunt lovite de nulitate absolută, fiind vorba de nerespectarea
unor condiții de fond, esențiale și de validitate a contractului.

3.Consimțământul valabil încheiat

Consimțământul poate fi definit ca fiind manifestarea în exterior a hotărârilor (a

voințelor) ambelor părți de a contracta.

a) Formarea contractului
Încheierea contractului se realizează prin negocierea lui de către părți sau prin
acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta (art. 1182 Cod civil). Negocierea presupune
ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale ale contractului.
Formarea contractului este guvernată de principiul libertății de voință al părților de a
încheia sau nu un contract. Părțile sunt libere să inițieze, să desfășoare sau să rupă negocierile,
nefiind răspunzătoare pentru neresușita acestora (art. 1183 alin. 1 Cod civil).
Pe parcursul negocierilor părțile sunt ținute să respecte anumite exigențe și anume:
- este interzisă orice limitare sau excludere a bunei-credințe prin convenție între
părți. Se încalcă buna-credință dacă se constată conduita părții care inițiază sau continuă
negocieri fără intenția de a încheia contractul, ajungând chiar până la ruperea negocierilor.
Partea căreia i se impută această această atitudine de rea-credință răspunde pentru prejudiciul
cauzat celeilalte părți (art. 1183 alin. 3, 4 Cod civil);
- dacă una din părți comunică celeilalte o informație confidențială, aceasta din
urmă este obligată să nu o divulge și să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă, se
încheie sau nu contractul. Nerespectarea acestei obligații atrage după sine răspunderea pentru
culpă (art. 1184 Cod civil);
- dacă asupra unui anumit element de care depinde încheierea contractului, sau
asupra unei anumite forme, există un dezacord, contractul nu se încheie până nu se ajunge la un
acord cu privire la acesta (art. 1185 Cod civil).

7
 Contractul se încheie în momentul în care oferta se întâlnește cu accepatarea. Momentul
încheierii contractului diferă. Dacă viitoarele părți contractante sunt prezente în același loc,
contractul se consideră încheiat în momentul și prin realizarea acordului de voință sau al
exprimării consimțământului lor. Dacă viitoarele părți contractante, nu sunt prezente în același
loc, ci în locuri diferite, la distanță una de cealaltă, contractul se consideră că se se încheie între
absenți, iar acordul de voință se realizează prin formularea unei oferte urmată de acceptare.
De asemenea, contractul se consideră încheiat și în cazul în care destinatarul ofertei face
un act corespunzător unui început de executare a contractului.
Momentul încheierii contractului este important de stabilit din mai multe motive:
- din momentul încheierii contractului se produc efectele acestuia, adică se nasc
drepturile și obligațiile ce revin părților;
- oferta este caducă (fără efect) numai până la momentul încheierii contractului;
- de la momentul încheierii contractului, dacă o parte nu-și execută obligațiile va
avea o răspundere contractuală; dacă contractul nu s-a încheiat și una din părți - ofertantul sau
destinatarul ofertei - o prejudiciază pe celalaltă, răspunderea va fi delictuală;
- în cazul unui conflict de lege în timp, contractului i se va aplica legea în vigoare
la momentul încheierii sale;
- din momentul încheierii contractului curg și se calculează termenele de
prescripție extinctivă.

Locul încheierii contractului urmează aceleași reguli care se aplică și momentului

încheierii contractului.

Forma ofertei și acceptării ofertei - Oferta și acceptarea trebuie emise în forma cerută
de lege pentru încheierea valabilă a contractului.

Contractul la distanță este contractul de furnizare de produse sau servicii încheiat între
un comerciant și un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare organizat de către comerciant,
care utilizează în mod exclusiv, înainte și la executarea acestui contract una sau mai multe
tehnici de comunicare la distanță (art. 2 alin. 1, a, O. G. 130/2000).
Comerciantul, înainte de încheierea contractului la distanţă lansează oferta, trebuind să
informeze consumatorul în timp util, corect şi complet despre conținutul acesteia. Dacă părţile
nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat, în momentul primirii mesajului de

8
confirmare de către consumator, referitor la comanda sa (art. 5), locul încheierii contractului
fiind la comerciantul ofertant.

Momentul și locul încheierii contractelor prin mijloace electronice - Contractele

electronice sunt încheiate prin intermediul mijloacelor informatice, acestea fiind reglementate
de Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic. Pentru validitatea contractelor încheiate prin
mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării
mijloacelor electronice (art. 7 alin. 2).
Ofertele sau acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei sau a acceptării
ofertei, se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze (art. 9
alin. 4 Legea nr. 365/2002).

Oferta de a contracta. Condiții. Clasificare

Oferta de a contracta este o propunere făcută de ofertant în vederea încheierii unui
contract. Oferta se mai numește și policitațiune și este un act juridic unilateral, fiind rezultatul
unei singure voințe, a ofertantului sau a unei persoane care are inițiativa încheierii contractului.
Pentru a produce efecte oferta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să cuprindă o propunere de încheiere a unui contract (art. 1187 alin. prima teză,
Cod civil);
- trebuie să fie fermă și neechivocă, adică să exprime intenția ofertantului de a se
obliga în cazul acceptării ei de către destinatar (art. 1187 alin. 1, a treia teză Cod civil);
- trebuie sa fie precisă și completă, să conțină suficiente elemente pentru formarea
contractului, adică oferta trebuie să fie precisă și completă în privința elementelor ce formază
conținutul ofertei (art. 1187 alin. 1, a doua teză, Cod civil);
- să fie adresată unui destinatar, care, în principiu, potrivit Codului civil, trebuie
să fie determinat (art. 1189 Cod civil).

Clasificarea ofertei
- oferta poate fi adresată, ca regulă unei persoane determinate (art. 1189 Cod
civil), prin excepție însă, și unei persoane nedeterminate;
- oferta poate fi cu termen și fără termen de acceptare.
Oferta cu termen trebuie menținută până la expirarea termenului.
Oferta fără termen poate fi adresată unei persoane prezente sau unei persoane absente.
Oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane absente, trebuie menținută cu un termen

9
rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze și să expedieze
acceptarea.
Oferta fără termen de acceptare poate fi revocată oricând până la încheierea contractului.
Revocarea nu împiedică încheierea contractului decât dacă ajunge la destinatar înainte ca acesta
să fi expediat acceptarea, iar în cazul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt
concludent care determină încheirea contractului, înaintea săvârșirii acestuia.
Acceptarea ofertei reprezintă consimțământul destinatarului ofertei de a încheia
contractul. Pentru a produce efecte acceptarea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fie concordantă cu oferta;
- să fie neîndoielnică;
- să ajungă în termen la autorul ofertei;
- trebuie să fie comunicată ofertantului.

b) Valabilitatea consimțământului
Pentru a fi valabil consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie
serios, să fie exprimat liber și în cunoștiință de cauză (art. 1204 Cod civil). Pentru a fi valabil
consimțământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ. Lipsa discernământului la
încheierea actului sancționează actul respectiv cu nulitatea relativă, și anume:
- este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii
acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputința de a-și da seama
de urmările faptei sale (art. 1205 alin. 1 Cod civil);
- poate fi anulat contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție
dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau
îndeobște cunoscute (art. 1205 alin. 1 Cod civil).
Eroarea este falsa reprezentare a realității din mintea unei părți, la încheierea
contractului (actului juridic). Partea care se află în eroare la încheierea contractului poate cere
anularea acestuia. Nu orice falsă reprezentare a realității constituie însă viciu de consimțământ,
ci numai eroarea esențială.
Codul civil consideră că eroarea este esențială:
- când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;

10
 - când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a
acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia
contractul nu s-ar fi încheiat;
- când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteaia în
absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
Eroarea de fapt este falsa reprezentare a unei situații faptice existente la încheierea unui
contract.
Eroarea de drept este esențială și prin urmare conduce la anularea contractului, atunci
când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea
contractului (art. 1207 alin. 3 Cod civil).
Codul civil reglementează cazuri particulare de eroare, care nefiind considerate vicii de
consimțământ nu conduc la sancționarea contractului cu anularea și anume:
- eroarea scuzabilă, intervine dacă faptul asupra căruia a purtat ,,falsa
reprezentare”, putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile (art. 1208 alin. 1 Cod
civil);
- eroarea asumată, poartă asupra unui element cu privire la riscul de eroare care a
fost asumat de cel care invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta (art. 1209
Cod civil);
- simpla eroare de calcul, atrage numai rectificarea, afară de cazul în care,
concretizânduse într-o eroare asupra cantității, a fost esențială pentru încheierea contractului.
Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părți (art. 1210 Cod civil).
Dolul este fapta unei părți ale unui eventual contract fie, de a induce în eroare cealaltă
parte prin manopere viclene, dolosive, pentru a o determina să încheie contractul, fie a omite în
mod fraudulos de a o informa asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie (art.
1214 alin. 1 Cod civil).
Violența este inducerea unei temeri justificate, fără drept, de cealaltă parte sau de un
terț pentru a determina o persoană să încheie un contract. Partea victimă a violenței, a
sentimentului de teamă care i-a fost indusă poate cere anularea contractului încheiat sub
imperiul acestei temeri.

11
 4.Un obiect determinat, valabil și licit

Obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea,

împrumutul și alte asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul
drepturilor și obligațiilor contractuale (art. 1225 alin. 1 Cod civil).
Pentru a fi valabil obiectul contractului trebuie, sub sancțiunea nulității absolute, să
îndeplinească condițiile: să fie determinat și să fie licit.
Obiectul obligației este reprezentat de prestația pe care trebuie s-o execute debitorul și
sub aceeași sancțiune, nulitatea absolută, trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil și
licit.

5.O cauză valabilă a obligațiilor

Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul (art. 1235 Cod
civil). Condițiile de validitate ale cauzei, potrivit art. 1236 Cod civil sunt:
- să existe;
- să fie licită;
- să fie morală.
Sancțiunea în caz de nerespectarea condițiilor de valabilitate a cauzei este nulitatea
contractului, cu următoarele distincții:
- nulitatea relativă a contractului pentru lipsa cauzei, cu excepția cazului în care
contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice (art. 1238 alin. 1 Cod civil);
- nulitatea absolută a contractului pentru cauză ilicită sau imorală, dacă este
comună pentru ambele părți contractante sau, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o
sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască (art. 1238 alin. 2 Cod civil).

12
 Bibliografie:

1. Curs de Drept Civil. Partea generala. Gabriel Boroi, Carla Alexandra

Anghelescu. Ediția a 2-a revizuită și adăugită. Ed. Hamangiu, 2012;

2. Elemente de dreptul afacerilor, Ieana Voica, Editura ASE, Bucureşti, 2010

3. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului / Vasile Pătulea. - Bucureşti : Editura
Universitară, 2016
4. https://legeaz.net/dictionar-juridic/reglementarea-contractului-in-noul- cod-civil

5. Drept Civil. Partea generală- în reglementarea Noului Cod civil. Ovidiu

Ungureanu, Cornelia Munteanu. Ed. Universul Juridic.

6. http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1214/Nulitatea.pdf

13