Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
2
3
Pentru alti autori nu exista diferente, ambele notiuni fiind folosite in acelasi sens. Lipsa
unor deosebiri intre cele doua notiuni este data de faptul ca in Codul civil nu se face nici o
distinctie expresa, nefiind specificata ideea potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul o
specie particulara a conventiei
Unii dintre autorii contemporani preiau conceptul lui Matei Cantacuzino, aratand ca
conventia poate cuprinde orice acord intre persoane care vor sa dea nastere la un raport juridic, sal modifice sau sa-l stinga, pe cand contractul este un acord limitat, de obicei, la crearea unei
obligatii.
Prof.univ. Ion P. Filipescu considera ca distinctia intre conventie si contract este lipsita de
temei fata de dispozitiile Codului civil si defineste contractul ca fiind acordul de vointa, bi sau
multilateral, prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii, adica un raport juridic
de obligatie.5[5]
Conform Codului civil, in materie de contracte si obligatii contractuale, un rol important il
are vointa partilor, care da legitimitate contractului incheiat, cu conditia de a nu aduce prin acesta
atingere ordinii publice sau bunelor moravuri. Art.5 C. civil dispune ca nu se poate deroga prin
conventii sau dispozitii particulare, de la legile care intereseaza ordinea publica sau bunele
moravuri.
Principiul autonomiei de vointa confera deplina libertate contractuala, in sensul unei
libertati de fond libertatea de a introduce orice fel de clauze, chiar si neprevazute de lege, si a
unei libertati de forma, conform principiului consensualismului contractelor.
O data acceptat de cele doua parti, contractul are putere de lege intre semnatari pacta
sunt servanta.
In legatura cu principiul autonomiei de vointa a partilor, autorii fac si cateva observatii. Unii
autori sunt de parere ca libertatea partilor de a contracta este o iluzie daca partile contractante
sunt inegale din punct de vedere economic, deoarece cel mai puternic poate impune celui mai slab
diverse conditii stabilite dinainte (contractele de adeziune). De asemenea, daca partile au incheiat
totusi un contract in conditii de egalitate, o data cu trecerea timpului contractul poate dezavantaja
una din parti datorita modificarii conditiilor economice, independe 515i86f nt de vointa partilor
(cresterea valutei, aprecierea leului, noi reglementari legislative pe piata muncii). Nu in ultimul
rand trebuie tinut cont si de faptul ca contractul incheiat de parti in conformitate cu principiul
autonomiei de vointa poate sa nu fie in acord cu interesul general ori de cate ori s-a acordat
nejustificat precadere interesului particular al partilor.6[6]
Interventia statului in vederea diminuarii acestor neajunsuri, desi este necesara, trebuie
facuta cu mare atentie deoarece ar limita principiul libertatii contractuale si eficacitatea vointei
individuale.
CLASIFICAREA CONTRACTELOR
Clasificarea prezinta importanta pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de
contracte aferente fiecarui tip de contract. Contractele se pot clasifica in functie de diferite
criterii.
Clasificarea contractelor dupa modul de formare.
Conform acestui criteriu, autorii deosebesc trei feluri de contracte: contracte consensuale,
contracte solemne si contracte reale.
4
5
6
Contractul consensual este acela care se incheie in mod valabil prin simplul acord de
vointa al partilor. Pentru acest gen de contract nu este necesara alta forma, consimtamantul liber
exprimat al partilor fiind suficient pentru valabilitatea contractului. Forma scrisa a contractului nu
este ceruta de lege ad probationem, insa ea poate fi realizata de parti, nu pentru valabilitate ci
pentru a asigura proba privind incheierea si continutul contractului. Ca exemple de contracte
consensuale sunt mentionate: contractul de vanzare-cumparare cu unele exceptii, contractul de
inchiriere a bunurilor mobile, contractul de mandat.
Contractele solemne sunt acelea pentru a caror incheiere si valabilitate se cere nu numai
acordul de vointa, ci si respectarea unei forme autentice. Inscrisul notarial se cere nu numai ad
probationem ci si ad validitatem. Nerespectarea formei solemne duce la nulitatea absoluta a
contractului. Ca exemplu contractul de arenda care este valabil si opozabil doar daca a fost incheiat
in scris si a fost inregistrat la Consiliul local 7[7]. Mai sunt considerate solemne urmatoarele
contracte: donatia, ipoteca, vanzarea-cumpararea terenurilor conf. Legii 18/1991, art.46. In cazul
contractului de tranzactie, forma scrisa, ca conditie ad probatione, nu face din acesta un contract
solemn.
Contractele reale sunt acelea in care se pretinde, in afara de consimtamantul partilor, si
remiterea materiala a unui lucru. Ca exemplu, contractul de comodat (art.1560 si urm. C. civil),
depozitul (art.1591 si urm. C .civil), gajul (art.1718 si urm. C. civil), devin perfecte numai daca
lucrul a fost efectiv remis in mainile comodatarului, depozitarului, creditorului.
gratuit.
Tinand seama de scopul urmarit, se deosebesc contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu
Contractul cu titlu oneros, conform art. 945 Cod civil, este acela in care fiecare parte
doreste sa-si procure un avantaj.
Contractul cu titlu gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a
procura, fara echivalent, un avantaj celelalte. (art.946 Cod civil).
Unii autori considera ca in anumite situatii titlul oneros se poate intrepatrunde cu titlul
gratuit8[8], deci distinctia dintre contractul cu titlu oneros si cel cu titlu gratuit nu apare ca foarte
clara. Ca exemplu este prezentat contractul de donatie poate sa contina anumite sarcini pentru
donatar care sa micsoreze caracterul gratuit al donatiei in masura existentei sarcinii, ori un
contract de vanzare-cumparare poate sa ascunda un contract de donatie.
Exista si contracte prin esenta lor cu titlu gratuit, cum este contractul de comodat care, daca
pentru folosinta lucrului se va cere un echivalent, contractul nu mai este de comodat ci este de alta
natura (devine contract de inchiriere, spre exemplu). Alte contracte sunt indiscutabil cu titlu
oneros, ca de exemplu: vanzarea-cumpararea, schimbul, inchirierea.
Clasificarea contractelor cu titlu oneros
Codul civil face distinctie intre contractul oneros comutativ si contractul oneros aleatoriu.
Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia unei parti este echivalentul
obligatiei celeilalte. Cu alte cuvinte, contractul este comutativ cand intinderea prestarii obligatiilor
de care sunt tinute partile una fata de cealalta este certa si se cunoaste din chiar momentul
incheierii lui. Astfel sunt vanzarea-cumpararea cu pret determinat, schimbul, inchirierea,
antrepriza,
Contractul cu titlu oneros este aleatoriu cand echivalentul depinde, pentru una sau toate
partile, de un eveniment incert. Astfel sunt: contractele de asigurare, contractele de renta viajera,
contractele de intretinere pe viata.
Clasificarea contractelor cu titlu gratuit
Contractele cu titlu gratuit dezinteresate sunt acelea prin care se urmareste sa se faca un
serviciu cuiva, fara a se micsora din patrimoniu, cum ar fi: mandatul gratuit, imprumutul fara
dobanda, comodatul, fidejusiunea .
Liberalitatea este actul juridic prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul fara a
se urmari un contraechivalent. Cel mai cunoscut exemplu de liberalitate este donatia. In cazul
liberalitatilor conditiile de forma sunt mult mai severe.
Clasificarea contractelor dupa efectele produse
Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt cele prin care se constituie sau se
transfera un drept real. Acest tip de contract opereaza, prin el insusi, din momentul incheierii,
transmiterea drepturilor reale.
Contractul generator de drepturi de creanta este acela care da nastere numai unor drepturi
de creanta.
Contractele constitutive sau translative de drepturi se caracterizeaza prin aceea ca
produc efecte din momentul incheierii lor in viitor, deoarece creeaza intre parti o situatie juridica
noua, neexistenta anterior.
Contractele declarative de drepturi se caracterizeaza prin aceea ca recunosc situatii juridice
preexistente. De aceea ele au efect nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut. Exemplu: contractul
de tranzactie, contractul de imparteala privind coproprietatea sau indiviziunea.
Clasificarea contractelor dupa modul de executare.
Contractele cu executare imediata sunt cele in care executarea are loc dintr-o data, la
data fixata pentru aceasta (vanzarea unei case predabila la data incheierii contractului)
Contractele cu executare succesiva sunt acelea care cel putin pentru una din parti, se
executa treptat, in timp (ex: contractul de inchiriere)
Partile pot conveni ca un contract sa se execute dintr-o data sau cu executie succesiva. In cazul
neexecutarii sau executarii necorespunzatoare de catre o parte a obligatiei ce-i revine, sanctiunea
va fi rezolutiunea pentru contractul cu executare imediata si rezilierea la contractul cu executare
succesiva.
In cazul contractelor cu executare succesiva, nulitatea produce efecte numai pentru viitor.
Clasificarea contractelor dupa denumire.
Contractele numite sunt acelea care fac obiectul unei reglementari speciale si au o denumire
prevazuta de lege, cum sunt: vanzarea-cumpararea, mandatul imprumutul.
Contractele nenumite sunt acelea care nu sunt prevazute si reglementate in lege, nu au o
denumire speciala prin care sa poata fi deosebite. Aceste contracte constau fie in introducerea intrun contract numit a unei clauze speciale care ii schimba cu totul natura juridica, fie in
suprapunerea a doua sau mai multe contracte numite, din care rezulta contractul nenumit. In cazul
contractelor nenumite partile trebuie sa-si reglementeze cuprinsul contractului; ele pot sa prevada
daca li se aplica norme din contractele numite.
9
10
11
1.
Principiul autonomiei de vointa, conform caruia partile pot incheia orice fel de act
juridic civil , pot stabili asa cum doresc continutul, pot dispune modificarea sau
incetarea actului juridic, toate acestea cu conditia sa fie respectate legea si bunele
moravuri.
2.
Principiul vointei reale, conform caruia vointa interna are intaietate asupra vointei
declarate. Aceasta rezulta din urmatoarele: acordul de vointa are putere de lege intre
partile contractante (art.969 C. Civ.), iar interpretarea conventiilor se face numai dupa
intentia comuna a partilor contractante (art.977 C. civ); reglementarea viciilor de
consimtamant inseamna ca acestea produc efecte juridice numai daca consimtamantul
este liber si constient (art.953-961 C. civ).
Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt, conform Codului civil:
1.
capacitatea de a contracta,
2.
3.
un obiect determinat,
4.
o cauza licita.
Capacitatea de a contracta
Prin capacitatea de a incheia un act juridic se intelege aceea conditie (element) de fond si
esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil 12[12].
Capacitatea de a contracta nu se confunda cu discernamantul, deoarece in primul caz este
vorba despre o stare de drept, iar in al doilea caz despre o stare de fapt.
Necapabili de a contracta sunt: minorii, interzisii si toti aceia carora legea le-a prohibit
oarecare contracte. Pe langa incapacitatile legale, exista si incapacitati naturale. Discernamantul
necesar nu exista in caz de betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica. Lipsa de discernamant
trebuie sa existe in momentul incheierii actului juridic si trebuie dovedita, deoarece regula este
capacitatea si exceptia incapacitatea.
Consimtamantul
Prin consimtamant se intelege aceea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic
civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil, manifestata in exterior.13[13]
In materie de contracte consimtamantul reprezinta vointa interna de a incheia contractul,
exteriorizata sau manifestata.
Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
12
13
Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice. Aceasta conditie provine din
esenta actului juridic civil, care este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a
produce efecte juridice ( a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret.
1. Eroarea consta in credinta gresita in care se poate gasi una dintre partile contractante in
legatura cu contractul incheiat. Daca falsa reprezentare exista cu privire la existenta, natura sau
efectele unui fapt, vorbim despre eroarea de fapt; daca falsa reprezentare exista cu privire la
existenta ori intelesul unei norme juridice, vorbim despre eroarea de drept.
In raport de efectele pe care le produce, eroarea poate fi:
Eroare obstacol sau eroare destructiva de vointa. Eroarea impiedica formarea contractului,
acesta fiind lovit de nulitate absoluta. Exista doua tipuri de eroare obstacol:
1.
eror in negotio (asupra naturii contractului). Ex: o parte remite un lucru cu titlu de
vanzare, iar cealalta crede ca il primeste cu titlu de donatie.
2.
error in corpore ( asupra identitatii lucrului). Ex: una din parti crede ca vinde un
anumit lucru, iar cealalta crede ca a cumparat un alt lucru.
2.
Eroarea fara efecte asupra valabilitatii contractului se refera la eroarea asupra unor
calitati nesubstantiale ale lucrului ce face obiectul contractului.
2. Dolul se refera la folosirea unor mijloace viclene de catre una din parti pentru a o
determina pe cealalta parte sa-si formeze o credinta gresita, adica sa cada intr-o eroare, asupra
unor fapte sau imprejurari de natura a o determina sa incheie un anumit contract (art.960 C. civ).
Dolul presupune doua elemente:
1.
unul obiectiv, care consta in folosirea de mijloace frauduloase, comisive sau omisive;
2.
2.
2.
3.
Orice conventie facuta din eroare, dol sau violenta nu este nula de drept ci da loc numai
actiunii in nulitate.
4. Leziunea viciu de consimtamant inseamna paguba materiala pe care o sufera una din
partile contractante datorita disproportiei vadite dintre valoarea prestatiilor din momentul
incheierii contractului.
Specialistii considera ca in dreptul romanesc leziunea are un domeniu restras de aplicare,
atat din punct de vedere al persoanelor care o pot invoca drept clauza de anulare, cat si din punct
de vedere al actelor susceptibile de anulare pentru leziune. Sub primul aspect, leziunea priveste
minorii intre 14 si 18 ani, adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa. Sub cel de-al doilea
aspect, sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp 1)sunt acte
se administrare; 2) au fost incheiate e minorul intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea
ocrotitorului legal; 3) sunt lezionare pentru minor; 4) sunt comutative.
Obiectul
Prin obiect al actului juridic civil autorii romani inteleg ca fiind acea conduita a partilor
stabilita prin respectivul act juridic civil, cu alte cuvinte actiunile sau inactiunile la care partile
sunt indreptatite sau de care sunt tinute.
Potrivit art. 962 C. civ, obiectul contractului este acela la care partile sau numai una din ele
se obliga. Prin urmare obiectul obligatiilor ce se nasc din contract poate consta intr-un fapt pozitiv
a da, a face, si unul negativ a nu face.
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
14
Daca obiectul contractului este un bun individual determinat (res certa), obiectul este
determinat. Daca obiectul contractului este un bun de gen (res genera), obiectul este determinabil
cu conditia ca partile sa fi prevazut criterii in acest scop, adica pentru determinarea cantitatii.
Consecintele juridice ale acestei determinari sunt urmatoarele:
- La vanzarile care au ca obiect un bun cert, stramutarea proprietatii de la vanzator la
cumparator se face prin simplul efect al acordului de vointa, adica in momentul incheierii
contractului, pe cand la vanzarile ce au ca obiect un bun de gen, proprietatea se transmite de la
vanzator la cumparator in momentul predarii bunului, deoarece in acel moment se poate face
individualizarea.
- In contractele cu obiect constand in bun cert, pierderea lucrului ce formeaza obiectul
contractului, adica al obligatiei derivand din el atrage, in mod inevitabil, stingerea obligatiei al
carui obiect era, pe cand la contractele cu obiect constand intr-un bun de gen, pierderea lucrului
ce face obiectul contractului, adica al obligatiei derivand din el, ramane fara nici o influenta asupra
obligatiei, deoarece bunul poate fi inlocuit cu altul asemanator calitativ si cantitativ.
Obiectul sa existe
Nu sunt in circuitul civil bunurile prevazute in art. 136 pct.3, respectiv bogatiile de interes
public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national,
plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental,
precum si alte bunuri stabilite de legea organica si alte bunuri care fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice.
Codul civil prevede ca obiectul contractului nu poate fi contrar ordinii publice si bunelor
moravuri. De asemenea, nu trebuie sa se incalce vreo dispozitie legala referitoare la obiectul
contractului. Art.1303 C. civil precizeaza ca pretul contractului trebuie sa fie serios.
Aceasta conditie este impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu poate fi obligat la
imposibil. Ea trebuie inteleasa in sensul imposibilitatii absolute, adica obiectul obligatiei nu poate fi
realizat de nimeni. Daca insa obiectul este imposibil numai pentru debitor, din diferite motive,
pentru o alta persoana fiind posibil totusi, suntem in prezenta unei imposibilitati relative.
Imposibilitatea poate fi de ordin material sau juridic.
Aceasta conditie este necesara pentru obiectul contractului constand in constituirea sau
transmiterea de drepturi. Aceasta conditie decurge din principiul ca nimeni nu se poate obliga
valabil la ceea ce nu are.
Nici o persoana nu poate fi obligata decat prin fapta sa. Aceasta conditie este impusa de
caracterul personal al actelor juridice. Promisiunea faptei altuia este lipsita de eficienta juridica,
exceptie facand contractul de porte-forte.
Cauza (scopul)
Cauza contractului este scopul urmarit de catre parti cand se incheie contractul, adica
rezultatul sau efectul catre care tind ele prin contractul incheiat.
In literatura de specialitate se admite, in general, ca in structura cauzei actului juridic civil
intra doua elemente: scopul imediat si scopul mediat. Trebuie deosebite trei situatii: obligatia fara
cauza, obligatia fondata pe o clauza falsa, obligatia fondata pe o cauza ilicita. In toate cele trei
cazuri, contractele sunt lovite de nulitate absoluta.
Conditiile de valabilitate ale cauzei sunt
Cauza sa existe. Aceasta conditie este consacrata expres in art.966 C. civil, conform
caruia obligatia fara cauza nu poate avea nici un efect. In doctrina aceasta conditie a
fost inteleasa diferit de specialisti. Unii autori 15[15] retin urmatoarele solutii:
-
cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, lipsind atat scopul imediat
cat si scopul mediat, intervine nulitatea relativa a actului juridic.
lipsa scopului imediat atrage nulitatea absoluta .
Cauza sa fie reala. Conditia este stipulata in acelasi articol 966 C. civil:
Obligatiafondata pe o cauza falsanu poate avea nici un efect. Cauza este falsa cand
exista eroare asupra motivului determinant. Falsitatea atrage nulitatea relativa a
actului juridic civil.
Cauza sa fie licita. Art. 966 C. civ prevede ca Obligatia nelicita nu poate avea nici un
efect. Mergand mai departe, Codul civil precizeaza ca : Clauza este nelicita cand este
prohibita de lege, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice. Unii
teoreticienii16[16] considera ca ilicit poate fi doar scopul mediat, in timp ce pentru
altii17[17] cauza este ilicita daca oricare din cele doua elemente ale sale contravine
legii.
In ceea ce priveste proba cauzei, art. 967 C. civ. dispune ca un contract este valabil chiar
daca nu arata cauza in mod expres, precum si ca este prezumata clauza pana la proba contrara.
Deci valabilitatea clauzei este subintelesa.
Conditii de forma si alte cerinte legale privind incheierea contractelor
Pentru anumite categorii de contracte, cum ar fi cele solemne sau cele reale, trebuie indeplinite,
pe langa conditiile de fond prezentate, unele conditii de forma. Uneori, conditii de forma sunt
cerute ad validitatem si constau in forma autentica. Alteori conditiile de forma sunt cerute ad
probationem. In al treilea rand, conditiile de forma pot fi cerute in scop de opozabilitate fata de
terti, cum ar fi publicitatea imobiliara, notificarea cesiunii de creanta, darea de data certa
inscrisului sub semnatura privata.
Realizarea acordului de vointa.
Realizarea acordului de vointa al partilor, adica incheierea contractului, presupune o
perioada de elaborare a contractului, de tratative privind incheierea contractului. Distingem aici
doua faze, adica doua manifestari de vointa a partilor, si anume oferta de a contracta
(policitatiunea) si acceptarea ofertei.
15
16
17
1. Oferta de a contracta
Perioada de pregatire a contractului incepe cu o propunere de a contracta, facuta de o
persoana, care se numeste oferta sau policitatiune. Unii autori considera oferta ca urmarea fireasca
a unei alte etape preliminare, si anume tratativele . Astfel, oferta este considerata o faza
avansata a perioadei precontractuale, si consta, in general, intr-o propunere precisa facuta dupa
purtarea in timp, mai mult sau mai putin indelungat, a unor tratative 18[18], propunere care
cuprinde unele date precise in vederea incheierii unui contract.
Alti autori nu analizeaza separat faza tratativelor, considerand ca acestea sunt ulterioare
ofertei.
Oferta poate fi facuta in scris sau verbal, insa, indiferent de forma sa, ea trebuie sa fie
facuta expres, pentru a putea ajunge la cunostinta destinatarului ei.
Oferta poate sa fie adresata unei anumite persoane determinate, sau poate fi generala,
pentru orice persoana interesata, cum ar fi expunerea marfurilor intr-o vitrina, reclama, etc.
Oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen, in sensul ca se precizeaza sau nu
termenul in care urmeaza sa aiba loc acceptarea.
Ca si consimtamantul, oferta trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
18
Partile au convenit mai inainte ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa insemne
acceptarea ofertei.
19
20
21
Acceptarea trebuie sa indeplineasca si alte conditii , pe langa cele generale de fond privind
consimtamantul22[22]. Astfel, acceptarea trebuie:
Sa concorde cu oferta. In caz contrar, se considera ca oferta a fost refuzata, iar daca
se depaseste, conditioneaza sau limiteaza oferta, acceptarea are valoarea unei contraoferte.
Sa fie neindoielnica.
Acceptarea sa provina de la persoana careia i-a fost adresata. Daca oferta a fost
publica, orice persoana o poate accepta.
Contractul incheiat intre parti. Momentul incheierii contractului este acela in care
ambele parti cad de acord asupra tuturor elementelor contractului. Momentul realizarii
acordului de vointa este practic momentul semnarii contractului.
22
Determinarea momentului incheierii contractului prezinta importanta din mai multe puncte
de vedere23[23].
23