Sunteți pe pagina 1din 3

Introducere

Termenul de "tranzacţie" provine de la cuvântul latin transactio, unde trans însemna "peste", iar actio -
"acţiune; mijloc procesual prin care persoana îşi putea apăra drepturile subiective". 

Definitia:

Tranzacţia este un contract prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în
faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin
transferul unor drepturi de la una la cealaltă (art. 2267 alin. 1 Noul Cod Civil).

Trasaturi:
. Din definiția dată de legiuitor acestei instituții juridice, rezultă că, pentru a putea tranzacționa, este necesară
indeplinirea cuumulativă a trei condiții:

1) existența unui drept litigios sau cel puțin îndoielnic, cu potențial de a genera un proces (aprecierea
caracterului îndoielnic aparține părților);

2) intenția părtilor de a stinge procesul început ori de a preveni un proces pe cale să fie declanșat;
3) existența concesiilor reciproce, indiferent dacă acestea sunt sau nu de valoare egală.

Tranzacţia este de două feluri: convenţională (când se încheie prin voinţa


părţilor, fără intervenţia instanţei) şi judiciară (când se încheie în faţa instanţei de
judecată).

Caracteristici:

a). Tranzacţia este un contract consensual, deoarece pentru încheierea sa


valabilă este necesar şi suficient simplul acord de voinţă al părţilor.
b). Tranzacţia este un contract bilateral
c). Tranzacţia este un contract cu titlu oneros,
d). Tranzacţia este un contract comutativ, deoarece ambele părţi contractante îşi
cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor lor

e). Tranzacţia este, de regulă, un contract încheiat intuitu personae, calităţile


persoanei cu care se contractează având un rol determinant în perfectarea
contractului.
f).Tranzacţia este indivizibilă (în ceea ce priveşte obiectul său). Astfel, în lipsa
unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte (art. 2269 Noul Cod
Civil).

Metodologie

Art. 1705. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3)
Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris.

Art. 1706. - Jurisprudență, Doctrină (1)
Tranzactie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins in ea.
Acei insa ce nu pot dispune de obiectul cuprins in tranzactie, nu pot transige decat in
formele stabilite de legi special

Art. 1708. - Jurisprudență
In tranzactie se poate stipula o penalitate contra celui ce nu se va tine de dansa

Art. 1709. - Jurisprudență
Tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor

Art. 1711. - Jurisprudență, Reviste (1)
Tranzactiile au intre partile contractante puterea unei sentinte neapelabile(hotarare
judecatoreasca definitiva

Art. 1714. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență


Tranzactia facuta pe documente dovedite in urma de false este nula.

f).Tranzacţia este indivizibilă (în ceea ce priveşte obiectul său). Astfel, în lipsa
unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte (art. 2269 Noul Cod
Civil).

Procedura
Tranzacţia dobândeşte putere juridică din momentul confirmării de către instanţa de
judecată, adică din momentul omologării. Dacă una dintre părţi nu-şi va onora obligaţiile
asumate prin contract, în privinţa ei va putea fi aplicată executarea silită (art.1333 alin.(2) Cod
civil).

4.Aplicabilitate practica

În virtutea principiului disponibilitatii,partile aflate intr-un conflict au posibilitatea pe


cale amiabilă, până a ajunge în instanţă sau dacă una dintre părţi a declanşat deja procesul, de a-l
finaliza printr-o încheiere judecătorească având la bază o tranzacţie de împăcare. Aplicarea în
practică a tranzacţiei permite încetarea rapidă a procesului, dar şi micşorarea cheltuielilor de
judecată, economisirea timpului şi stabilirea între părţi a relaţiilor de parteneriat.

Tranzacţia reprezintă un mijloc foarte eficient de soluţionare a unor litigii dintre părţi.
Prin intermediul tranzactiei, instanţele judecătoreşti îşi pot reduce substanţial sarcina de lucru,
economisind timp, dar şi alte cheltuieli aferente unui proces de judecată.

5.Aprecieri personale
Efectuând o generalizare a informaţiei abordate, concluzionez că tranzacţia reprezintă un mijloc foarte
eficient de soluţionare a unor litigii dintre părţi. Prin intermediul contractului de tranzacţie instanţele
judecătoreşti îşi pot reduce substanţial sarcina de lucru, economisind timp, dar şi alte cheltuieli aferente
unui proces de judecată.

Nr. 11, 2012 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT. Teoria şi practica aplicării contractului de
tranzacţie Iurie MIHALACHE

S-ar putea să vă placă și