Prof. dr.

Carmen Angelescu
1. Conceptul de consultanţă
2. Importanţa consultanţei
3. Necesitatea consultanţei in agricultură
4. Istoricul şi evoluţia activităţii de consultanţă
agricolă pe plan mondial
5. Principiile consultanţei
6. Domeniile Consultanței în Management

2
 Conceptul de consultanţă
 Încă de la început trebuie să facem menţiunea că în literatura de
specialitate vom întâlni doi termeni relativ sinonimi, “consultanţă” şi
“extensie”.

 Această “dublă” terminologie îşi găseşte rădăcinile în începuturile

activităţii de consultanţă şi pleacă din mediul universitar.

 Astfel, primele incercări de apropiere a comunităţii academice de

“beneficiarii” săi au apărut spre mijlociul secolului XIX, în Marea
Britanie.

 Acestea pot fi considerate primele activităţi de “extensie universitară”,

Universitatea Cambridge fiind prima care a adoptat formal acest sistem
în 1873, urmat de Universitatea din Londra în 1876 si Oxford, în 1878.


3
 Conceptul deconsultanţă

 În 1880, această activitate era cunoscută sub numele de "mişcare de

extensie". Universitatea îşi extindea astfel activitatea în afara
limitelor campusului universitar.

 Termenul de extensie a fost utilizat în Statele Unite, încă de la

începutul secolului trecut, şi indica faptul ca grupul ţintă al
activităţii de educaţie din universitaţi nu se limitează doar la
studenţi, ci se extinde la toţi locuitorii statului.

 Deci în Statele Unite “extensia” este de fapt o formă de educaţie

pentru adulţi, în care cei care predau sunt cadre universitare.

 O lungă perioadă de timp aceasta a fost activitatea principală a

colegiilor de agricultură, care angajau agenţi locali, încercând să
acopere întreg teritoriul statului


4
 Conceptul de consultanţă

 Termenul de “extensie” este utilizat în majoritatea statelor anglofone

deşi în multe din acestea s-a pierdut demult ideea originară, şi anume
aceea de educaţie

 Acum scopul principal al extensiei este acela de a asigura cresterea

producţiei agricole, ca obiectiv prioritar al politicii agricole, prin
stimularea fermierilor de a utiliza tehnologiile moderne, dezvoltate de
cercetare .

 Germanii vorbesc despre această activitate ca despre o activitate de

consiliere, Beratung, care implică un expert în domeniu, care poate
consilia în privinţa celei mai bune soluţii de adoptat, dar lasă
beneficiarului în cauză responsabilitatea alegerii finale.

 Ei mai folosesc şi termenul de Erziehung (educaţie), ca şi în Statele

Unite, unde se subliniază faptul că scopul extensiei este acela de a
învăţa oamenii cum să-şi rezolve singuri problemele.

5
 Conceptul deconsultanţă

 Austriecii utilizează termenul “Forderung” (avansare) sau

stimularea deplasării într-o direcţie dezirabilă.

 La rândul lor, francezii vorbesc despre “vulgarisation” care

sugerează o activitate îndreptată către omul simplu, ceea ce
impune şi necesitatea simplificarii mesajului, pe înţelesul lui.

 Spaniolii folosesc, câteodată, termenul de “capacitation”, care

indică intenţia de ameliorare a tehnicilor stăpânite, deşi în mod
normal, termenul este folosit numai pentru a desemna un proces
de pregatire.

 Putem observa, aşadar, cum pentru o activitate cu scopuri finale

comune sunt utilizaţi termeni diferiţi, deşi conţinutul activităţii, în
esenţă, este de fapt acelaşi.

6
 Conceptul de consultanţă

Termenul de consultanţă provine de la latinescul „consultare“,

din care a derivat în franceză termenul de „consulter“, care
înseamnă a întreba, a cere părerea sau un sfat, dar şi a lua
avizul unei persoane autorizate sau a te sfătui cu cineva.

De-a lungul timpului, s-au conturat mai multe definiţii ale

consultanţei, fără ca acestea să se cristalizeze într-un concept
care să întrunească unanimitatea.

Totuşi, o definiţie care este acceptată de majoritatea

specialiştilor este aceea că ea “reprezintă o activitate ce
implică utilizarea conştientă a comunicării în scopul
formării de opinii şi a adoptării de decizii”.

7
 Conceptul de consultanţă

DEFINIŢII:

Consultanţa reprezintă o formă de a acorda ajutor cu privire la

conţinutul, desfăşurarea şi structura unei activităţi.

Consultanţa mai reprezintă un serviciu profesional de

consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat de către specialişti
sau organizaţii autorizate, având ca scop sprijinirea persoanelor
interesate de un anumit domeniu, pentru rezolvarea unor
probleme sau atingerea unor obiective.

Consultanţa mai poate reprezinta o profesie in sine, care a

apărut din necesitatea de a se asigura asistenţă de specialitate
(tehnică, tehnologică, economică, managerială, juridică sau cu
caracter social) celor care activează in anumite domenii, în
vederea eficientizării activităţii acestora.

8
 Conceptul de consultanţă

Consultanţa poate constitui la un moment dat o metodă de lucru,

care poate fi folosită pentru rezolvarea problemelor ce apar în
desfășurarea unei activități sau pentru a fi atinse anumite obiective.

Pentru obţinerea statutului de consultant, mai mult ca în cazul altor

profesii, este nevoie de înalt profesionalism, obţinut prin:
 pregătire profesională
 specializare
 autoinstruire
 experienţă practică.

Consultanţa presupune desfăşurarea unor activităţi de tip:

9
 Conceptul de consultanţă

corectiv, prin care se urmăreşte ameliorarea unei situaţii

ce se înrăutăţeşte sau este pe cale de a se înrăutăţi;

informativ, prin care cei care solicită acest serviciu obţin

informaţii într-un domeniu care le este mai puţin familiar;

progresiv, care vizează creşterea performanţelor faţă de

un nivel de referinţă;

creativ, când se solicită crearea unor situaţii noi, cu

caracter inovator.

10
 Conceptul de consultanţă

În diferite limbi, termenul de consultanţă se traduce astfel:

 extension, advisory work, counselling, consultation, în limba
engleză (britanică şi americană);
 beratung, în limba germană;
 vulgarisation, animation, în limba franceză;
 extension, în limba spaniolă;
 assistenza tecnica, divulgazione, în limba italiană;
 voorlichting, în limba olandeză;
 oplysning, în limba daneză;
 extensao, în limba portugheză.

11
 Conceptul de consultanţă

Consultanţa foloseşte comunicarea ca instrument de

introducere a unor schimbări în comportamentul şi atitudinea
persoanelor sau organizațiilor.

Efectul este cel scontat numai în cazul în care schimbările

urmărite au loc voluntar, acestea depinzând de bunăvoinţa
solicitanților de a se lăsa convinşi şi de a conştientiza că
serviciul de consultanţă serveşte propriilor lor interese.

Permanenta stare de spirit existentă în mentalul fiecărui

consultant, trebuie să-i permită acestuia să-şi îndeplinească
rolul cu succes, iar activitatea sa să fie eficientă, apreciată şi
respectată.

12
 Conceptul de consultanţă

Indiferent de modul cum este privită şi receptată consultanţa, este

unanim acceptat pe plan mondial faptul că fără acest tip de
serviciu este greu să se obţină performanţă şi eficienţă in
anumite domenii.

13
 Conceptul de consultanţă

DEFINITIE:
“Consultanța este o activitate care își propune să optimizeze
resursele organizațiilor din sectorul public și privat și, în același
timp, să le îmbunătățească eficiența proceselor, trainingul,
selecția și integrarea resurselor umane și tehnologice, în
conformitate cu nevoile specifice ale activității economice
respective, în scopul obținerii unei valori adăugate cât mai mari”.

14
Extensia este un “proces de învăţământ informal dedicat
populaţiei rurale. Acest proces oferă sfaturi şi informaţii în
scopul rezolvării diferitelor probleme cu care se
confruntă acest segment de populaţie”.

Extensia vizează în primul rând creşterea eficienţei fermelor

familiale, creşterea producţiei şi, în general, creşterea nivelului de
trai al populaţiei rurale
15
 Importanţa consultanţei
Importanţa consultanţei rezultă din faptul că aceasta asigură:
furnizarea de date şi informaţii;

furnizarea de sfaturi şi soluţii de rezolvare a problemelor cu

care se confruntă persoanele sau organizațiile solicitante;

transferarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;

transferarea noilor tehnologii de producţie;

16
 Importanţa consultanţei

popularizarea noutăţilor din diferite domenii;

acordarea de asistenţă tehnică de specialitate în scopul

susținerii intreprinzătorilor pentru a identifica, analiza şi
rezolva problemele cu care se confruntă, precum şi pentru
atingerea anumitor obiective;

editarea, multiplicarea şi distribuirea de reviste, ziare,

cărţi, broşuri, pliante, filme şi alte materiale
audiovizuale, cu teme de interes pentru anumite domenii;
17
 Importanţa consultanţei

realizarea de cursuri de instruire şi perfecţionare,

destinate unor categorii profesionale din diverse domenii;

crearea de deprinderi practice;

motivarea pentru iniţierea unei acţiuni sau

activităţi.

18
 Importanţa consultanţei

Consultanţa agricolă este importantă şi pentru că:

 ajută fermierii să analizeze situaţia lor prezentă şi cea aşteptată în
viitor;

 ajută fermierii să conştientizeze problemele care pot apărea în

urma unei astfel de analize;

 dezvoltă cunoştinţele şi percepţia asupra problemelor şi

contribuie la structurarea cunoştinţelor actuale ale fermierului;

 ajută fermierii să acumuleze cunoştinţe specifice legate de soluţiile

la problemele lor specifice şi la consecinţele acestora, astfel încât
aceştia să poată acţiona prin alternative posibile;

19
 Importanţa consultanţei

 ajută fermierii să facă o alegere responsabilă, care în opinia lor,

este optimul pentru situaţia dată;

 creşte motivaţia fermierilor pentru implementarea soluţiilor lor;

 ajută fermierii să evalueze şi să-şi amelioreze propriile mijloace de

formare a opiniilor şi adoptare a deciziilor.

20
 Importanţa consultanţei

Activitatea consultantului începe, de cele mai multe ori, de la o

situaţie considerată a fi nesatisfăcătoare sau posibil de a fi
îmbunătăţită.

În general, persoanele sau organizațiile recurg la serviciul de

consultanţă dacă simt nevoia unui ajutor în rezolvarea diferitelor
probleme cu care se confruntă.

În afară de consilierea privind problemele de natură tehnică şi

tehnologică a producţiei, valorificarea acesteia, procurarea şi
folosirea unor factori de producţie, consultanţa trebuie să
vizeze şi anumite probleme socio-economice.

Exemplu: posibilităţile de creştere a veniturilor anumitor categorii de

personal, posibilităţile de pregătire profesională sau perfecţionare
etc.
21
 Necesitatea consultanţei agricole
Necesitatea consultanţei este determinată de:

Nivelul scăzut al pregătirii profesionale a multor producători

agricoli
Mulţi fermieri nu au cunoştinţe şi informaţii de specialitate, iar
cei care au o pregătire agricolă de bază se pot confrunta cu situaţii
dificile care necesită informaţii, metode şi tehnici speciale, pe care
aceştia nu le cunosc şi în care consultantul este expert.

De exemplu: diagnosticarea şi combaterea unor agenţi patogeni

sau dăunători, întocmirea unui studiu de fezabilitate sau a unui
plan de afaceri pentru obţinerea unor credite etc.

22
 Necesitatea consultanţei

De asemenea, cunoştinţele lor pot fi bazate pe informaţii

incorecte, ca urmare a lipsei de experienţă, a formării
profesionale în alte domenii sau altor raţiuni. Obiectivul
consultantului, în acest caz, este îndepărtarea acestor bariere
prin oferirea de informaţii şi clarificarea problemelor.

23
Nivelul şi calitatea percepţiei fermierilor.
 percepţia se referă în principal la posibilităţile de identificare a
resurselor necesare şi la identificarea surselor problemelor şi
amplasarea acestora în context.

 Derivată din lipsa de cunoştinţe şi incapacitatea de analiză, această

bariera poate fi depăşită prin intervenţia consultantului.

 De altfel, unul dintre domeniile de intervenţie cu frecvenţă extrem

de ridicată este cel legat de corecţia şi completarea percepţiei
fermierilor.

24
 Necesitatea consultanţei

Nevoia reîmprospătării cunoştinţelor profesionale ale

specialiştilor din domeniu.
Activitatea din agricultură este supusă şi ea, ca de altfel toate
activităţile pe care le desfăşoară omul, schimbărilor şi
proceselor de transformare.

În permanenţă apar noutăţi, se schimbă tehnologiile de

producţie, apar noi inputuri etc.

Ca atare, şi specialiştii din agricultură au nevoie de o

permanentă actualizare a cunoştinţelor şi chiar a aptitudinilor
(de exemplu, utilizarea tehnologiilor IT în managementul
exploataţiilor agricole, interpretarea rezultatelor unor analize
chimice, utilizarea de noi echipamente şi instalaţii agricole
etc).
25
 Necesitatea consultanţei

Necesitatea obţinerii unui punct de vedere imparţial

 Chiar şi cei mai buni manageri sau producători agricoli pot fi
influenţaţi de implicarea lor personală în activitatea pe care o
desfăşoară. Astfel, aceştia nu pot „vedea“ o problemă în adevărata
ei lumină, afectând, astfel, fezabilitatea soluţiilor pe care le
propun.

 Consultantul, fiind independent de client (de fermier), poate oferi

un punct de vedere imparţial, uneori cu caracter original, care
reprezintă un avantaj pentru acesta.

 De asemenea, există un bun obicei al unor manageri ca înaintea

luării unor decizii importante să se sfătuiască cu diverşi
consultanţi pentru a testa valabilitatea deciziilor respective.

26
 Necesitatea consultanţei

Necesitatea justificării unei decizii sau acţiuni.

Adesea, o parte dintre manageri, înaintea demarării unor acţiuni cu
caracter strategic sau cu implicaţii economice majore, apelează la
consultanţi, care analizează conţinutul deciziilor şi întocmesc
rapoarte ce susţin oportunitatea acestora, dacă este cazul, în faţa
şefilor, acţionarilor sau subalternilor.

De asemenea, în cazul unor decizii din trecut, pot apărea

controverse, iar managerii, pentru a se justifica, pot aduce ca
argumente părerile sau rapoartele consultanţilor.

27
 Necesitatea consultanţei

Rapoarte ale consultanţilor pot fi solicitate şi de unele

instituţii bancare sau financiare, atunci când se solicită
credite sau facilităţi fiscale.

În toate situaţiile menţionate, rapoartele consultanţilor

trebuie să aibă un caracter imparţial, fără să fie
influenţate, în nici un fel, de conţinutul deciziilor
managerilor.

28
 Necesitatea consultanţei

Necesitatea popularizării rezultatelor cercetării

ştiinţifice.
 De cele mai multe ori, din păcate, rezultatele cercetărilor ştiinţifice
care se fac la nivelul institutelor şi staţiunilor de cercetare sau la
nivelul instituţiilor de învăţământ superior nu ajung la producătorii
agricoli, care ar trebui să fie beneficiarii finali.

 Aceasta din cauză, pe de o parte, a unei diseminări reduse a acestor

rezultate iar, pe de altă parte, a inexistenţei unor servicii specializate
în popularizarea şi diseminarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.

 În aceste condiţii, serviciul de consultanţă agricolă se constituie ca o

importantă verigă de legătură între cercetarea agricolă şi
practica agricolă.

29
CYBER EXTENSION
Există patru lucruri importante care susţin durabilitatea
extensiei cibernetice:
(1) materiale şi tehnologii de susţinere disponibile,
(2) resurse umane foarte bine pregătite,
(3) schimb de informaţii voluntare,
(4) angajamentul ferm al mai multor actori în punerea în
aplicare.
30
 Necesitatea consultanţei

Necesitatea apelării la serviciul de consultanţă în

anumite perioade de timp.
 Unii manageri sau alte categorii de personal dispun de competenţa şi
experienţa necesară pentru rezolvarea unor probleme dar, datorită
lipsei de timp, sunt obligaţi să apeleze la serviciul de consultanţă
pentru rezolvarea lor.

 Consultanţii pot rezolva aceste probleme la timp şi cu mai mult

profesionalism.

Necesitatea popularizării noilor reglementări şi

norme.
 Prin activitatea de consultanţă agricolă se popularizează noile acte
normative, noile reglementări şi norme, noile reguli de producţie,
stocare şi comercializare a producţiei agricole, accesare fonduri, etc.

31
 Necesitatea consultanţei

Necesitatea rezolvării unor probleme nou apărute

În desfășurarea activității pot apărea noi probleme generate de
mediul natural, economic, social sau politic.

Aceste probleme noi necesită o intervenţie specială din partea

serviciilor de consultanţă. Ne referim la probleme cum sunt:
 apariţia unor noi boli
 problematica accesării unor fonduri
 problematica plăţilor directe
 necesitatea asocierii şi cooperării pentru procurarea de inputuri
sau valorificarea produselor agricole, etc.

Toate acestea necesită o intervenţie specială din partea serviciilor

de consultanţă.

32
 Necesitatea consultanţei

Necesitatea de a învăţa din consultanţă.

În conceptul modern de consultanţă, o componentă importantă a
activităţii consultanţilor este aceea de a-i învăţa pe solicitanți cum să-și
rezolve problemele cu care se confruntă.

Mulţi manageri sau producători agricoli recurg la consultanţi nu

neapărat pentru a găsi o soluţie la o problemă anume, ci pentru a-şi
însuşi cunoştinţe şi deprinderi cu caracter special, astfel încât aceştia să
poată să se descurce singuri în viitor pentru rezolvarea unor probleme
similare.

33
Istoricul şi evoluţia activităţii de consultanţă agricolă pe
plan mondial

Activitatea de consultanţă agricolă are o istorie îndelungată, deşi

în mare parte neînregistrată.

Ea a constituit o forţă importantă pentru dezvoltarea şi evoluţia

agriculturii, fiind creată şi recreată, adaptată şi dezvoltată de-a
lungul timpului.

Evoluţia sa se extinde pe o perioadă de aproape patru mii de ani,

deşi formele sale moderne sunt, în mare parte, un produs al
ultimelor două secole.

34
Astăzi, organizaţiile şi personalul angajate în consultanţa
agricolă întreprind o gamă diversă de acţiuni, în scopul creşterii
şi îmbunătăţirii abilităţilor fermierilor în a adopta practici care
să fie în concordanţă cu condiţiile şi nevoile mereu în
schimbare ale societăţii.

Diseminarea informaţiilor relevante şi a sfaturilor pentru

fermieri are, totuşi, o istorie mult mai lungă şi variată, încă
înainte de apariţia formelor moderne de extensie agricolă din
secolul nouăsprezece.
35
 Primul exemplu cunoscut a fost în Mesopotamia (considerată Leagănul
Civilizaţiei Omenirii – aici s.au dezvoltat primele societăţi alfabetizate)
în jurul anului 1800 ÎC. Arheologii au dezgropat tăbliţe din lut din acea
perioadă pe care erau înscrise sfaturi privind irigarea culturilor şi
stârpirea şobolanilor – importante pentru înlăturarea oricăror
posibile pierderi de venit din impozitele percepute de la fermieri.

36
 În Mesopotamia antică, inundaţiile din acea regiune au fost foarte
distructive, violente şi imprevizibile. Clima, de asemenea, nu era
potrivită pentru agricultură pe tot parcursul anului.

 Agricultorii au trebuit să găsească modalităţi de a asigura apă pentru

culturile lor. Inundaţiile provocau uneori râurile să-şi schimbe cursurile.

 Pe de altă parte, deși solul din apropierea râurilor era fertil, și potrivit
pentru recolte, porțiunile de pământ aflate la distanță mai mare de apă
erau aride, și nelocuibile.

37
 De aceea agricultorii se confruntau cu multe probleme. Una dintre
modalităţile prin care ei au fost capabili să controlze acest lucru a
fost dezvoltarea unui sistem de control al fluxului şi a direcţiei de
apă de la râu.

 Dezvoltarea sistemelor de irigații a avut o mare importanță pentru

Mesopotamieni.

 Alte inovații mesopotamiene sunt controlul apelor prin baraje, și

utilizarea apeductelor.

38
 Primii coloniști ai pământurilor fertile din Mesopotamia utilizau
pluguri de lemn pentru a afâna solul înainte de plantarea
recoltelor, cum ar fi orzul, ceapa, vița de vie, napii sau pomii
fructiferi (merii). Mesopotamienii au fost unul din primele
popoare care au produs bere și vin.

 Clima adesea instabilă a Mesopotamiei a pus probleme

agricultorilor; adesea recoltele erau distruse, de aceea erau folosite
surse alternative de hrană, precum carnea vacilor sau oilor.

39
Mesopotamienii sunt inventatorii:
 Scrisului – scrierea cuneiformă. Cele mai vechi scrieri descriu taxele
încasate de autorităţile religioase şi salariile plătite de acestea, iar simbolul
ce desemna berea este o prezenţă constantă, alături de cele pentru grâne,
textile şi animale.
 Preoţii din oraşele sumeriene colectau taxe de la toţi cetăţenii, sub forma
unor ofrande pentru zei.

 Irigării culturilor (prin gravitaţie)

 Roţii - iniţial utilizată pentru punerea în funcţiune a sistemelor de

irigaţii

 Căruciorului – pentru transport, ca urmare a inventării roţii. Pentru a

activa vehiculul, a fost utilizată rezistența animalelor. Acesta este motivul
pentru care domesticirea animalelor, mai ales caii și taurii, s-a intensificat.

40
41
 Bărcii - În ciuda existenței cărucioarelor, transportul terestru a fost lent și
ineficient în multe ocazii. Dacă călătoria era foarte lungă, exista riscul ca
animalele să fi murit de oboseală, generând pierderi materiale. Astfel
transportul pe apă a apărut ca o alternativă mult mai convenabilă.

 Conceptului de timp - conceptul de timp și divizarea lui a fost opera

civilizației mesopotamiene. Au creat ora de 60 minute, fiecare minut
cu 60 de secunde

 Cetăţii - Mesopotamia este cunoscută drept leagănul civilizației, deoarece

a pus bazele dezvoltării unor societăți sedentare durabile.

42
43
 Disponibilitatea apei și prezența terenului fertil au făcut posibilă
dezvoltarea agriculturii. Astfel, oamenii organizați în jurul unui centru
agricol, au dezvoltat şi un sistem de comercializare, iar primele cetăţi au
fost construite cu cărămizi de lut uscate la soare.

 Modelul acestor “urbanizări” a fost copiat și modificat de alte civilizații.

 Calculele matematice - Mesopotamienii au fost primii care au dezvoltat

un sistem numeric. Acest sistem s-a născut din necesitatea de a număra
bunurile vândute sau cumpărate. Existența acestor calcule a facilitat
tranzacțiile comerciale.

44
 Ei au perfecționat, de asemenea, sistemul sexivimal (bazat pe 60) dezvoltat
de sumerieni. Acest lucru a favorizat apariția altor concepte matematice,
cum ar fi împărțirea circumferinței în 360 ° și anul în 12 luni.

 Se pare, de asemenea, că şi conceptul de zero (0) a fost dezvoltat în

Mesopotamia. Cu toate acestea, unii savanți susţin că în India a aparut
ideea de zero.

 Studiul stelelor - Civilizația mesopotamiană a fost una dintre primele care

a stabilit o legătură între mișcarea corpurilor cerești şi evenimentele care
au loc în viaţa ființelor umane. Asta înseamnă că astrologia a fost inventată
acolo.

 De asemenea, au trasat hărți celeste care reprezentau mișcarea Soarelui, a

stelelor și a Lunii, pentru a prezice eclipsele.

45
 Hărţile - Cele mai vechi hărți au fost găsite în Mesopotamia și datează din
anul 2300 î.Hr. C. Acestea au fost simple schițe care au fost făcute în table
de lut cu un stiletto și au arătat zona Acadiei (astăzi, nordul Irakului).

 Hărțile Mesopotamiei au pus bazele dezvoltării cartografiei, o

disciplină practicată și perfecționată de greci și de romani.

46
 Dovezile arheologice arată că a locui în oraş nu era suficient pentru a fi
considerat un om civilizat; un alt aspect important era consumul de bere.

 Acest lucru reiese chiar din cea mai veche scriere literară din istoria
umanităţii, „Epopeea lui Ghilgameş”, un poem epic din jurul anului 2.700
î.e.n.

 În poem este descrisă evoluţia lui Enkidu, un om care trăia dezbrăcat în

sălbăticie şi care trece printr-un proces de civilizare. Sălbaticul este dus într-
un sat şi este învăţat să consume cele două alimente esenţiale ale civilizaţiei:
pâinea şi berea.

 Ambele produse ale agriculturii, pâinea şi berea erau ceea ce-i distingea pe
sumerienii civilizaţi (agricultori) de cei pe care îi considerau sălbatici
(oamenii care continuau să fie vânători-culegători).

 După ce învaţă deprinderile omului civilizat, consumând şapte urcioare cu

bere, Enkidu încetează să fie un sălbatic şi devine om.
47
 Cultivarea macului de către sumerieni a fost una dintre principalele
activităţi agricole începând cu anul 3000 î.Hr.

 Cu toate că nu există multe informaţii despre cultivarea macului sau

folosirea opiului ca substanţă halucinogenă, se ştie faptul că ei numeau
macul „floarea bucuriei”. Macul mai era folosit şi în medicină, în special ca
analgezic.

48
 Unele hieroglife de pe coloanele egiptene oferă de asemenea sfaturi
privind evitarea pierderii culturilor sau a vieţii, în timpul revărsării
Nilului.

 Un progres important în dezvoltarea sistemului de consilere agricolă

l-au reprezentat scrierile agricole.

 Deşi s-au păstrat puţine scrieri, primele în acest sens au fost scrise în
timpul civilizaţiilor Greciei antice şi feniciene, iar câteva dintre
acestea au fost adaptate şi de către scriitorii romani.

49
În aproximativ aceeaşi perioadă, în China imperială, au început
formele primordiale de promovare şi diseminare a informaţiilor
agricole.

Îmbunătăţirea producţiei realizate de către proprietarii de

terenuri şi chiriaşii acestora a preocupat încă de atunci statul,
deoarece începând din secolul VI ÎC şi până astăzi, la baza
veniturilor statului au stat impozitele pe terenuri.
 

50
 Inventarea tiparului cu caractere mobile, atribuit lui Gutenberg, în jurul
anului 1450 şi răspândirea rapidă în Europa a tiparniţei, contribuie la
diseminarea rapidă a cunoştinţelor acumulate de-a lungul timpului.

 Primul text agricol cunoscut din perioada Renaşterii a fost scris în latină
de Pietro de Crescenzi în 1304 şi tradus în italiană şi franceză. Acesta a
fost prima carte despre agricultură, tipărită la mijlocul secolului
cincisprezece.

 Au urmat bineînţeles altele, bazate de multe ori pe texte latine sau pe

cunoştinţele strânse de la fermieri şi familiile acestora.

 Un exemplu binecunoscut, un compendiu cu sfaturi utile în rimă simplă,

foarte bine vândut în Anglia dinastiei Tudor, a fost A hundredth goode
pointes of husbandrie (O sută de sfaturi bune pentru agricultură) de
Thomas Tusser, publicat în 1557 şi extins în 1573 la cinci sute de staturi
despre “buna gospodărire”.

51
Începuturile serviciilor moderne de consultanţă agricolă
Primul serviciu de extensie agricolă de tip modern a apărut ca
rezultat al unei crize.

 Criza a fost cauzată de răspândirea manei cartofului în Europa anului

1845. În Irlanda, efectele acesteia au fost şi mai grave deoarece dieta
populaţiei de la ţară se baza în mare măsură pe cartofi. Această criză a
durat până în 1851.

 Contele de Clarendon - noul

vicerege britanic - a scris o scrisoare
preşedintelui Societăţii Regale de
modernizare a Agriculturiia
agriculturii din Irlanda.

52
53
54
Această scrisoare, cu rol de directivă oficială, a forţat Societatea
să numească conferenţiari itineranţi care să călătorească în
districtele cele mai defavorizate pentru a informa micii fermieri
şi a-i învăţa, cu cuvinte simple, cum să-şi îmbunătăţească
culturile şi cum să cultive şi alte rădăcinoase, mai nutritive
decât cartofii.

În patru ani de existenţă, programul a fost finanţat, aproximativ

jumătate din costul său total, de către proprietarii de
terenuri şi din donaţiile caritabile, restul provenind din
fonduri controlate de guvern.

55
 Foametea cartofului a făcut de asemenea ca la Württemberg, în
Bavaria, să se ia în considerare ideea angajării de consultanţi agricoli
itineranţi.

 De la mijlocul anilor 1850 au început să fie numiţi profesori agricoli

itineranţi, sub auspiciile societăţilor agricole.

56
 În mod normal profesorii agricoli itineranţi petreceau jumătate din
an, vara, călătorind în districte, discutând, prezentând şi oferind
sfaturi fermierilor, iar în cealaltă jumătate de an, educau fii fermierilor
la şcolile agricole de iarnă.

 Deşi oficial făceau parte din asociaţiile agricole, activitatea acestora

era în toate cazurile sprijinită puternic cu fonduri de la stat, iar
consultanţa era gratuită pentru fermieri.

 În anii 1850 universităţile Oxford şi Cambridge încep preocupările cu

privire la extensia universitară - în 1867 relizându-se prima aplicaţie
practică. Aplicaţiile agricole s-au dezvoltat în anii 1890.

 La sfârşitul secolului nouăsprezece, sistemele de consultanţă agricolă,

modelate în mare parte după cel german, s-au răspândit în
Danemarca, Olanda, Italia, Elveția, Rusia, Franța etc.

57
 Putem spune deci, că pentru prima dată s-a pus problema înfiinţării unui serviciu public de
asistenţă tehnică pentru agricultură, în Irlanda, 1845-1847.

 Organizarea activităţii de consultanţă la nivel naţional are loc pentru prima dată în:
 1879 în Franţa;
 1893 în Japonia;
 1914 în Statele Unite ale Americii;
 1946 în Anglia;
 1948 în Israel;
 1952 în India;
 1953 în Egipt şi Olanda;
 1957 în Belgia;
 1998 în România.

58
 Primele servicii naţionale de consultanţă agricolă s-au dezvoltat iniţial
cu sprijin guvernamental, ca urmare a necesităţilor de creştere a
producţiei agricole şi de reducere a importurilor.

 Activitatea de consultanţă agricolă a fost sprijinită şi de organisme

internaţionale, cum sunt: FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi
Agricultură) şi World Bank (Banca Mondială).
 Sistemele de consultanţă cele mai cunoscute sunt:
 Marea Britanie – Serviciul de Dezvoltare şi Consultanţă Agricolă
(Agricultural Development and Advisory Service - ADAS)
 Olanda – Serviciul de Consultanţă Agricolă (Duch Agricultural
Advisory Service - DLV)
 Franţa –Asociaţia Naţională pentru dezvoltare Agricolă (ANDA)
 Danemarca –Serviciul Danez de Consultanţă Agricolă (danish
Agricultural Advisory Service - DAAS)
 Statele Unite ale Americii – Serviciul American Cooperativ de
Extensie (CES)

59
60
Consultanţa agricolă în ţara noastră
 Primele lucări în limba română destinate locuitorilor din mediul rural
sunt:
 “Economia stupilor” – Ioan Molnar – 1875
 “Oarecare secreturi ale pământului şi ale meşteşugului sădirii,
tălmăcite dintr-o carte a unui dascăl vestit şi iscusit în meşteşugul
lucrării de pământ, adică a plugului” - tipărită de Dumitru Tipograful,
Bucureşti, 1796

 În secolul al XIX-lea apar gazete cu caracter agricol:

 Jurnalul de agricultură”;
 „Foaie de agricultură”;
 „Ţăranul român”;
 „Gazeta satelor”.

61
 La mijlocul secolului al XIX-lea apar primele instituţii de învăţământ agricol
superior:
 În 1852 – Şcoala Naţională Superioară de Agricultură de la Pantelimon, în prezent
USAMV din Bucureşti
 În 1869 – Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj –Mănăştur, în prezent
USAMV Cluj Napoca

 La jumătatea secolului al XX-lea au fost înfiinţate diferite institute de cercetare,
precum:
 Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului, în 1957, devenit Institutul de
Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea (ICCPT Fundulea)
 Institutul de Cercetări pentru Pomicultură Mărăcineni
 Institutul de Cercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească
 Institutul de Cercetări penru legumicultură şi floricultură Vidra

62
 Până în anul 1990 activitatea de consultanţă agricolă s-a realizat în cadrul
unor acţiuni organizate pe linie administrativă:
 publicarea a numeroase cărţi, broşuri, pliante;
 realizarea de filme şi emisiuni TV sau radio;
 organizarea de cursuri pentru membrii cooperatori, mecanizatori, ingineri
agronomi;
 realizarea de loturi demonstrative, întâlniri cu grupuri de specialişti, vizite,
zile în teren etc, la nivelul unităţilor de cercetare şi învăţământ superior.

 Aceste activităţi specifice consultanţei agricole, chiar dacă nu au fost

întotdeauna eficiente şi de multe ori au avut un caracter formal, au
dispărut aproape cu totul în primii ani de după 1990.

 În anii de după 1990, perioadă cu profunde transformări economice şi

sociale pentru întreaga societate românească, consultanţa agricolă a dvenit
o necesitate stringentă .

63
 La nivelul Ministerului Agriculturii a fost înfiinţată o direcţie cu
responsabilitate în ceea ce priveşte consultanţa agricolă.

 În anul 1998, prin HG nr. 676/1998, a fost înfiinţată Agenţia Naţională

de Consultanţă Agricolă (ANCA)

 Ordonanţa Guvernului 22/2005, reorganizează activitatea ANCA,

astfel:
 Oficii Județene de Consultanță Agricolă (OJCA);
 Oficiul Municipal de Consultanță Agricolă București (OMCA București);
 Centre Locale de Consultanță Agricolă (CLCA);
 Casele Agronomului.

64
 Putem spune că dezvoltarea şi organizarea activităţii de consultanţă
agricolă nu a fost limitată doar la ţările din zona temperată.

 În diferite moduri, ea a început să se dezvolte şi în zonele tropicale, în

special în teritoriile coloniale. Puterile coloniale europene priveau
teritoriile lor de peste mări ca pe o sursă de produse agricole tropicale.

 În timpul ultimului sfert al secolului trecut, activitatea serviciilor de

extensie s-a diversificat foarte mult.

 În timp, asociate cu metodele de producţie intensivă, au apărut şi

multe aspecte şi probleme legate de deteriorarea mediului şi
bunăstarea animalelor.

65
Astfel, acestea au devenit aspecte importante ale activităţii de
consultanţă, adăugând o puternică dimensiune socială acestui
domeniu de activitate.

Ca o concluzie a celor prezentate se poate spune că

trecerea timpului a adus schimbări multiple în
organizarea, funcţiile, strategiile şi abordările legate de
consultanţa agricolă, făcând ca aceasta să fie
indispensabilă desfăşurării unei activităţi eficiente, în
concordanţă cu tehnologiile moderne din agricultură.

66
 Principiile consultanţei
Consultanţa îşi desfăşoară activitatea pe baza unor
principii bine definite.
Dintre acestea, cele mai importante sunt următoarele:

1. Competenţă profesională şi specializare în activitatea

de consultanţă.
Prin însuşi conţinutul şi specificul activităţii sale, consultantul
trebuie să aibă competenţă profesională în ceea ce priveşte
domeniul de activitate pentru care acesta oferă consultanţă,
trebuind să fie un bun profesionist.

67
Această calitate se dobândeşte prin:
 pregătire profesională (de regulă universitară şi
postuniversitară),
 instruire specializată şi stagii de practică,
 o pregătire profesională continuă,
 autoinformare şi autoperfecţionare.

2. Consultantul trebuie să dispună de independenţă

totală în activitatea sa.
• Consultanţa constituie o activitate ce necesită independenţă în
desfăşurarea sa.

• Aceasta presupune ca persoana care desfăşoară o asemenea

activitate să nu aibă nici un fel de legături de dependenţă faţă
de beneficiarul consultanţei.
68
 De asemenea, consultantul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi
forma opinii proprii pe care să le exprime în mod deschis, fără
ca aceasta să-i influenţeze interesele proprii.

 Pentru a-şi asigura poziţia de independenţă faţă de beneficiar,

consultantul:
 nu trebuie să fie influenţat de opiniile politice ale
beneficiarului,
 să nu aibă interese economice în structurile organizatorice ale
acestuia,
 să fie detaşat afectiv faţă de beneficiarul consultanţei.

 Consultantul trebuie să renunţe la o misiune anume, dacă nu

poate fi obiectiv în îndeplinirea acesteia, din motive
sentimentale.

69
3. Activitatea de consultanţă trebuie să aibă un caracter
de consiliere, de recomandare
Activitatea de consultanţă, prin propunerile sau soluţiile pe care le
avansează, nu trebuie să aibă un caracter imperativ pentru solicitant.

De fapt, trebuie avut în vedere faptul că “consultanţa recomandă,

nu comandă”.

Consultanţii trebuie să aibă un statut de consilieri, aceştia

neputându-şi asuma autoritatea ierarhică în legătură cu deciziile ce
urmează a fi luate de către solicitanți.

Responsabilitatea consultantului trebuie să se limiteze la calitatea

sfaturilor sau recomandărilor, precum şi a informaţiilor şi ideilor pe
care le avansează solicitantului.

70
4. Activitatea de consultanţă trebuie să aibă un
caracter de confidenţialitate.
 Caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, a
informaţiilor la care are acces şi a soluţiilor sau a propunerilor
avansate, constituie unul dintre principiile importante pe care
consultantul trebuie să le respecte.

 Din aceste considerente, consultanţii au datoria să nu divulge

informaţii despre organizațiile cu care lucrează şi nici să folosească
aceste informaţii pentru a obţine beneficii sau avantaje în interes
propriu, sau în interesul unei terţe părţi.

 Prin conduita lor, consultanţii trebuie să-i convingă pe solicitanți să

aibă încredere în ei, pentru a avea acces la toate informaţiile de care
au nevoie în reuşita misiunii lor.

71
5. Consultantul trebuie să promoveze noul, precum şi
realizările ştiinţifice importante din domeniul în
care-şi desfăşoară activitatea.
 Atunci când recomandă diferite soluţii, consultanţii trebuie să fie la
curent cu rezultatele cercetării privind efectele şi avantajele acestora,
precum şi dacă au fost efectuate încercări în condiţii similare locului
în care urmează a fi aplicate.

 De altfel, consultanţii au obligaţia morală de a se informa în

permanenţă în legătură cu rezultatele cercetării ştiinţifice în
domeniul în care sunt specializaţi.

 Este de dorit şi benefic pentru calitatea soluţiilor pe care le propun,

ca aceştia să întreprindă chiar studii şi cercetări proprii.

72
6. Consultantul trebuie să gândească din punctul
de vedere al solicitantului şi să ia în consideraţie
relaţiile sociale.

 Consultantul trebuie să înţeleagă bine contextul în care

solicitantul îşi desfăşoară activitatea, atât din punct de vedere
economic, cât şi din punct de vedere social, familial, etc.

 Acesta trebuie să identifice forţele inhibitoare şi stimulatoare din

câmpul de acţiune al solicitantului şi să înţeleagă percepţia
subiectivă a acestuia asupra problemei cu care se confruntă şi
pentru care solicită ajutor.

73
Domeniile Consultanței în Management
În conformitate cu noua clasificare a Federației Europene a Asociațiilor
de Consultanță, FEACO, domeniile consultanței în management
sunt:
 consultanţă
 dezvoltare şi integrare
 outsourcing.

I. Consultanță
 Serviciile de consultanță asistă organizațiile publice și private pentru
a-și analiza și redefini strategiile, în a-și îmbunătăți eficiența
operațiunilor și a-și optimiza resursele umane și tehnologice.

 Consultanța este compusă din:

 Business Consulting (BC)
 Consultanță în Tehnologia Informației
74
1. Business Consulting (BC) ce include:
Consultanță strategică, care urmărește îmbunătățirea pe termen
lung a firmei: planificarea strategică, fuziuni și achiziții, vânzări,
marketing, comunicare, consultanță financiară, strategii de resurse
umane;

Managementul operațiunilor, care urmărește integrarea de soluții

de afaceri prin Business Process Re-engineering (BPR), sisteme de
managementul relațiilor cu clienții (CRM), restructurare / reducerea
costurilor, managementul achizițiilor și al furnizorilor;

Project Management;

75
Managementul Schimbării, servicii de consultanță care,
conexe unor alte servicii de consultanță, asistă organizația la
gestionarea efectelor pe care schimbarea le are asupra resurselor
umane din organizația respectivă;

Consultanță în Resurse Umane: Servicii de consultanță care

urmăresc îmbunătățirea elementului „uman” al organizației
prin:
- măsurarea și gestionarea performanței
- organizarea de sisteme de beneficii
- compensări și pensionare
- strategii de resurse umane și de marketing
- dezvoltarea talentelor
- coaching pentru management.
76
2. Consultanța în Tehnologia Informației
asistă organizațiile în a-și evalua propriile strategii IT, în vederea
alinierii tehnologiilor cu procesul de business.

Aceste servicii includ planificare și concepție strategică, operare

și implementare.

II. Dezvoltare și Integrare

Dezvoltarea de aplicații (exclusiv software)
 Crearea de noi funcționalități prin dezvoltarea proceselor.

 În mod uzual aceste dezvoltări integrează sau unifică procese interne

sau externe ale afacerii și pot implica conversia unor aplicații pentru a fi
utilizate pe platforme sau concepții diferite.

77
Instalarea și integrarea de aplicații
Implementarea de noi aplicații sau infrastructuri, ce pot
presupune:
- instalarea de hardware și/sau software
- configurarea și adaptarea lor
- testarea inter-operabilității lor
- servicii ce integrează aplicații sau infrastructuri IT existente
- managementul entităților respective.

78
III. Outsourcing (Externalizare)
Aceasta, constă în 3 tipuri de activități:

1. Servicii de management IT
printre acestea se numără serviciile pentru:
- operaționalizarea infrastructurii
- managementul aplicațiilor
- managementul serviciilor de tip help-desk;

79
2.Servicii de Management Aplicat (Applied
Management Services, AMS);
acestea privesc externalizarea dezvoltării și implementării de
servicii-suport pentru hardware, aplicații, CRM și infrastructura
de afaceri (unelte pentru dezvoltarea de aplicații pentru
managementul informației, pentru stocarea informației, pentru
sisteme și rețele)

3. Externalizarea proceselor de afaceri (Business

Process Outsourcing).
Aceste servicii presupun externalizarea completă a unui proces
al afacerii respective.

80
IV. Alte servicii de consultanță
Conțin o varietate largă de servicii complementare celor 3
categorii descrise mai sus, ca de exemplu:
 training
 studii diverse
 outplacement - un serviciu al cărui proces are ca obiectiv
principal asistarea persoanelor afectate de concediere,
făcându-le mai puţin traumatizantă noua situaţie
profesională şi, in mod indirect, viaţa privată.
 recrutare și selecție.

81
82