PLANUL TEZEI:

INTRODUCERE…………………………………………..…………………………………...3
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE CONTRACTUL DE
MANDAT………………………………………………………………………………………..6
1.1. Noţiunea Contractului de mandat…………………………………………..………………..6
1.2. Elementele Contractului de mandat…………………………………………………………11
1.3. Caracterele juridice ale Contractului de mandat……………………………………………18
1.4. Delimitarea de alte contracte civile…………………………………………………………21

CAPITOLUL II. CONDIŢIILE DE VALIDITATE A CONTRACTULUI DE

MANDAT………………………………………………………………………………………23
2.1. Capacitatea juridică a părţilor. Consimţămîntul părţilor……………………………………23
2.2. Obiectul contractului de mandat și forma mandatului……………………………………...27
2.3. Efectele Contractului de Mandat……………………………………………………………30

CAPITOLUL III. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT…………………...…..39

CAPITOLUL IV. ASPECTE PRACTICE PRIVIND INCHEIEREA CONRACTULUI DE

MANDAT……………………………………………………………………………………….45

CONCLUZII ………………………………………………………………………………...…53

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..55
 INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate
Teza de licență cu tema ”Contractul de mandat”, reprezintă o analiză teoretico-normativă
şi practică privind mecanismul mandatului şi raporturile contractuale în această materie.
În cadrul lucrării sunt tratate teoriile diverse emise cu privire la unele probleme de drept,
cât şi imperfecţiunile dispoziţiilor legale, fiind propuse soluţii teoretice şi practice în scopul:
realizării unui salt calitativ al normelor legale; asigurării unei mai mari stabilităţi a raporturilor
contractuale; adaptării continue a unor texte de lege la situaţii noi, precum şi pentru a contribui,
acolo unde se impune, la înlesnirea procesului de soluţionare a litigiilor în această materie.
Contractul de mandat constituie unul din cele mai răspîndite contracte de reprezentare,
considerîndu-se a fi fundamentul relaţiilor de reprezentare convenţională. Chiar şi în condiţiile
drastice ale sistemului romanic, acest contract s-a înfăşat ca un veritabil izvor al acestui tip de
relaţii, de la el ramificîndu-se pe parcursul timpului o gamă largă de alte contracte similare.
Supranumit de unii autori „contractul cu o mie de feţe” mandatul a apărut nu numai din
necesitatea încheierii unor contracte între persoane care se găsesc la distanţă, dar chiar  pentru a
suplini inegalitatea de inteligenţă şi aptitudini dintre oameni, căci uneori recurgem la serviciile
altuia pentru a realiza ceea ce nu putem înfăptui singuri.
Contractul de  mandat  ocupă  un  loc  aparte  în rândul contractelor civile, deoarece,
prin  intermediul  lui,  participanții la circuitul  civil  pot  încheia,  în  principiu,  orice  alt  act 
juridic, cu excepția celor  pentru  care  legea  pune  expres condiția să fie  încheiate personal de
către părți.
Cu toate acestea, analiza textelor de lege scoate în evidenţă necesitatea unor completări şi
modificări (unele chiar ample şi urgente), în vederea realizării unei reglementări la zi, mai
eficiente şi real sau egal protectoare pentru părţile contractante.
În acest sens, efortul depus, şi materializat în rezultatele prezentei lucrări, oglindesc
preocuparea noastră de a îndeplini un rol considerabil: acela de a veni în sprijinul legiuitorului
prin formularea de recomandări sau propuneri exprese de modificare a textelor de lege, care să
constituie soluţii de natură a da o eficienţă mai mare dispoziţiilor legale în această materie.
Actualitatea temei rezidă în necesitatea tratării unor probleme de drept identificate în
literatura de specialitate, şi cu privire la care soluţiile propuse de doctrinari diferă, ori nu sunt de
natură a sprijini practica în această materie.
Din aceste puncte de vedere, tratarea temei „Contractul de mandat”, în cadrul prezentei
lucrări, este actuală atât sub aspect practic, cât şi teoretic.

3
 Scopul şi obiectivele cercetării.
Scopul propus prin prezenta teză este realizarea unui salt calitativ al normelor ce
reglementează contractul de mandat, prin propunerea de soluţii la problemele de drept
identificate ori dezbătute în doctrina de specialitate, sau prin conturarea unor de puncte de reper
teoretice, pentru obţinerea unor astfel de soluţii.
Astfel, identificând existenţa unor contradicţii în cadrul dispoziţiilor în materie, ori, pe
alocuri chiar neconstituţionalitatea unora dintre acestea, identificând unele lacune legislative care
au creat şi creează încă dificultăţi instanţelor judecătoreşti chemate să soluţioneze litigiile în
această materie, ne-am propus ca scop semnalarea şi analiza acestora în cadrul lucrării, şi
avansarea unor opinii proprii, concretizate în propuneri de lege ferenda.
Analizând legislaţia ce reglementează contractul de mandat, doctrina şi practica judiciară,
în comparaţie cu legislaţia şi doctrina altor state, ne-am propus următoarele obiective:
- analiza conţinutului contractului de mandat, în special din perspectiva legislaţia
Republicii Moldova cu unele abateri la legislația României;
- aprofundarea dar şi reconfigurarea unor teorii doctrinare actuale privind esenţa şi
conţinutul contractului de mandat,
- perfecţionarea şi eficientizarea cadrului legal în acest domeniu, prin avansarea de
propuneri de lege ferenda;
Pentru atingerea scopului şi obiectivelor tezei au fost elaborate şi efectuate numeroase
sarcini, inclusiv: analiza unei serii de acte normative şi izvoare ştiinţifice din domeniul dreptului
civil şi comercial; stabilirea şi formularea bazelor conceptuale referitoare la mandat, cu
evidenţierea caracterelor specifice; reflectarea punctelor de vedere notorii ale autorilor doctrinari
privind problemele de drept în această materie, cadru în care ne-am expus opiniile personale;
propunerea de soluţii de rezolvare a problemelor de drept identificate.
Suportul metodologic, teoretic şi ştiinţific al investigaţiilor
Suportul teoretico-ştiinţific al prezentei teze îl constituie în special lucrările doctrinarilor
români şi din Republica Moldova, din domeniul dreptului civil (materia contractelor speciale,
teoria generală a obligaţiilor, drepturi reale), în domeniul dreptului comercial (al afacerilor), dar
şi în domeniile cu care dreptul civil interacţionează (Dreptul internaţional privat).
Astfel, între autorii de referinţă amintim: Hamangiu, C.; Georgean, N.; Alexandresco
Dimitrie; Matei B.; Barach Eugen; Deak, Francisc; Bârsan, Corneliu; Stătescu, Constantin;
Beleiu, Gheorghe; Stoica, Valeriu; Macovei, Codrin; Cosmovici, Paul Mircea; Deleanu, Ion;
Chibac, Gheorghe; Bloşenco, Andrei; Buruiană, Mihail; Efrim, Oleg; Eşanu, Nicolae; Eugenia,
Cojocari; Băieşu, Aurel; Rotari, Alexandru. etc.

4
 La elaborarea tezei de licență în calitate de bază metodologică au servit metoda
sistematică, istorico-juridică, metoda de analiză şi sinteză, metoda comparativă şi alte metode
general-ştiinţifice, toate cercetările efectuate fiind îndreptate spre asigurarea simplităţii şi
certitudinii conţinutului lucrării.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute.
Lucrarea reprezintă o analiză de esenţă, amplă, a conţinutului contractului de mandat şi
problemele de drept identificate. Tratată în literatura de specialitate, tematica respectivă nu a
făcut până acum obiectul vreunui studiu complex, lucrarea de faţă fiind una de „pionerat” în
literatura juridică a Republicii Moldova. În acest context, analizând comparativ doctrina şi
legislaţia României şi Republicii Moldova.
Sumarul compartimentelor tezei.
Structura tezei de licență a fost determinată în funcţie de scopul şi obiectivele
preconizate. Ea constă din introducere, patru capitole, concluzii şi bibliografie.

5
 CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE CONTRACTUL
DE MANDAT
1.1. Noţiunea Contractului de mandat.
Mandatul este unul dintre cele mai vechi contracte. El trebuie să se fi practicat în dreptul
grec, ca și în dreptul român, căci circumstanțele care dau loc acestui tip de contract, cum ar fi
absența, boala, lipsa de experiență în afaceri, s-au întîlnit din toate timpurile, la toate popoarele.
Dar, în legătură cu acest contract, insuficiența surselor se face simțită atît de mult încît
există autori care afirmă că pentru istoricii dreptului ar fi imposibil să vorbească  despre  mandat
și despre  aciunțile care țin de acesta. Există, cu toate acestea, discursuri ale oratorilor unde se
pot găsi urme ale acestui contract. Voi încerca în continuare să degajez, din aceste discursuri,
cîteva reguli privitoare la contractul de mandat.
Oratorul Demostene spune, într-o pledoariea sa, că în momentul plecării în Sicilia l-a
însărcinat pe Nicostat să-i supravegheze și să-i administreze afacerile, ca și în trecut.
Odată cu adoptarea Codului civil din 2002, legiuitorul a pus temelia apariţiei în practica
contractuală a unei mari diversităţi de contracte de reprezentare. După cum s-a apreciat în
doctrină1, este vorba pe lîngă contractele de mandat şi comision şi de contractul de administrare
fiduciară, contractul de expediţie, comision profesionist, ş.a.
Totuşi tradiţional se consideră că cele mai relevante efecte de reprezentare le produce
contractul de mandat. 
Supranumit de unii autori „contractul cu o mie de feţe” mandatul a apărut nu numai din
necesitatea încheierii unor contracte între persoane care se găsesc la distanţă, dar chiar  pentru a
suplini inegalitatea de inteligenţă şi aptitudini dintre oameni, căci uneori recurgem la serviciile
altuia pentru a realiza ceea ce nu putem înfăptui singuri.2
Ideea nominalizată a fost expusă cu aproape un secol în urmă de un ilustru om de drept
care afirma că „mandatul este de un folos incontestabil, căci este greu ca omul să poată
întotdeauna face singur toate treburile şi interesele sale”.
Cuvîntul mandat vine de la cuvintele manum dare (a da mîna) pentru că mandatarul
obişnuia, în vechime, a-şi pune mîna sa în mîna mandantului, ca semn al credinţei sale, de câte
oricel dinti era însărcinat cu gestiunea unei afaceri. Se poate însă ca cuvîntul mandat să vie de la
mandare, care înseamnă a porunci.

1
Trofimov I. Drept civil. Contracte civile. Chişinău: Elena - V.I. 2004, p.204.
2
Toader C. Contractul de mandat. Aspecte din dreptul intern şi de drept comparat. În:Pandectele Române.
Supliment. 140 ani de la naşterea lui Constantin Hamangiu. Bucureşti, 2003. p.221.

6
 Contractul de mandat constituie unul din cele mai răspîndite contracte de reprezentare,
considerîndu-se a fi fundamentul relaţiilor de reprezentare convenţională. Chiar şi în condiţiile
drastice ale sistemului romanic, acest contract s-a înfăşat ca un veritabil izvor al acestui tip de
relaţii, de la el ramificîndu-se pe parcursul timpului o gamă largă de alte contracte similare.
În zilele noastre mandatul are o utilizare explozivă în special în materie comercială Codul
civil al Republicii Moldova reglementează raporturile de mandat în art. 1030-1052.3
Din aceste prevederi se desprinde o legătură juridică accentuată între asemenea instituţii a
dreptului civil ca reprezentarea reglementată în partea generală a Codului civil, mandatul ca
formă derivată a acesteia şi procură.
Potrivit celor relatate în lucrările de specialitate a autorilor autohtoni termenul de procură
are un dublu înţeles.
Într-o primă accepţiune el desemnează actul juridic unilateral supus comunicării prin care
reprezentatul împuterniceşte pe reprezentantul său, în cadrul reprezentării convenţionale, să
încheie unul sau mai multe acte juridice cu terţe persoane.
Într-o a doua accepţiune, procura este înscrisul în care se consemnează împuternicirea
conferită de reprezentat.4
Anume în această din urmă accepţiune termenul de “procură” este folosit şi în codul civil,
care în art.252 alin.1 defineşte procura drept un înscris care este întocmit pentru atestarea
împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi.5
Procura se redactează în special pentru ca terţii să fie în măsură să verifice împuternicirile
conferite reprezentantului, precum şi limitele în care acesta poate contracta în numele
reprezentatului.
Tocmai de aceea procura va trebui să fie prezentată terţilor fie de către reprezentant, fie
de către reprezentat.
Deşi, de regulă, procura se dă în temeiul unui contract de mandat, ea nu se confundă cu
mandatul, fiind un act juridic distinct.
Procura îşi poate avea izvorul şi în alte contracte (de exemplu, într-un contract de muncă
sau într-un act constitutiv al unei persoane juridice – în aceste cazuri de cele mai multe ori în
practică se încheie un act denumit “delegaţie”, dar care este echivalentul unei procuri).

3
Roşca N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol. I. Chişinău: Tipografia Centrală, 2004, p.185
4
Băieș Sergiu, Roșca Nicolae, Drept Civil, Partea generală Persoana fizică și presoana juridică, Ediția a II-a
Chișinău 2005, p.219-223.
5
Articolul 252. Procura. Procură este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat
unui sau mai multor reprezentanţi.

7
 Deoarece procura este un act juridic unilateral întocmirea procurii nu este condiţionată de
acceptarea reprezentantului, însă îndeplinirea sau nu a operaţiunii prevăzute în procure depinde
de manifestarea sa de voinţă.
Legătura organică dintre acestea se menţine în mod constructiv în temeiul faptului că
reprezentarea cunoaşte mai multe forme clasificarea cărora se poate face după mai multe criterii,
totuşi cele mai frecvente forme fiind:
 reprezentarea legală - se instituie la apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale minorilor, persoanelor incapabile şi ale celor cu capacitate de exerciţiu limitată.
Apărarea drepturilor şi intereselor acestor persoane se efectuează de către părinţi, adoptatori,
tutori, curatori care săvârşesc în numele celor reprezentaţi toate actele de procedură pe care are
dreptul să le săvârşească cel reprezentat.
Reprezentanţii legali vor prezenta instanţei documentele care certifică împuternicirile lor.
Părinţii, adoptatorii, curatorii sau tutorii pot încredinţa aducerea procesului în instanţa de
judecată unui avocat.
Reprezentantul legal poate fi chemat personal în instanță pentru a da explicații referitor la
actele pe care le-a săvârșit. Reprezentarea în proces a persoanei declarată dispărută fără urmă în
modul stabilit de lege se face de administratorul fiduciar sau de tutorele numit în conformitate cu
legea.
Reprezentarea în proces a moștenitorilor persoanei decedate sau declarate decedată în
modul stabilit de lege, dacă succesiunea nu a fost încă acceptată de nimeni, se face de către
custodele (persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri ) sau tutorele numit în
conformitate cu legea.
 Reprezentare convenţională (contractuală) - apare în baza unui contract de
mandat, prin care mandantul împuterniceşte o altă persoană – mandatarul (avocat) – pentru a-i
prezenta interesele în instanţa de judecată. Instanţa judecătorească solicită Oficiului teritorial al
Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru
parte sau intervenient:
1.    în cazul în care partea sau intervenientul sunt lipsiţi sau limitaţi în capacitatea de
exerciţiu şi nu au reprezentanţi  legali;
2.    când domiciliul pârâtului nu este cunoscut;
3.    dacă instanţa constată un conflict de interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit
ori limitat în capacitatea de exerciţiu;
4.    în procesele privind limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea
incapacităţii ei, dacă aceasta nu este asistată în judecată de avocat;

8
 5.    în procesele privind spitalizarea în staţionarul de psihiatrie, dacă persoana a cărei
spitalizare se cere nu este asistată de avocat etc.6
Fiind o manifestare a reprezentării convenţionale contractul de mandat este reglementat
în CarteaIII a Codului civil, şi anume, Titlul III Categoriile de obligaţii, ceea ce nu exclude, ci
dompotrivă, implică aplicabilitatea dispoziţiilor gnerale referitor la reprezentare, îndeosebi
cele privitoare la procură. 7
Potrivit atr.1030 Cod civil al Republicii Moldova”Contractul de mandat o parte
(mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte
juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obliga sa acţioneze in numele si pe contul
mandantului.”8
Raporturile de mandat persistă atât între persoanele fizice, cît şi cu participarea
subiectelor de drept civil cu statut de persoană juridică. Esenţa juridică a raportului de mandat
constă în posibilitatea figurării în calitate de parte (subiect) a acestui raport prin intermediul unei
alte persoane terţe, împuternicită să reprezinte în astfel de raporturi interesele patrimoniale ale
persoanei reprezentate.
Anume prin această particularitate juridică a raportului de mandat, legislatorul scoate în
relief calitatea specifică a mandatului ca formă juridică de intermediere.
Cu toate că normele speciale despre intermediere în general şi intermedierea comercială
se conţin într-un capitol aparte al Codului Civil (art.1179-1198), şi legislatorul n-a evidenţiat
legătura expresă dintre aceste construcţii juridice, conţinutul normelor în cauză ne indică
posibilitatea aplicării faţă de normele intermedierii a normelor ce reglementează mandatul. În
acelaşi context poate fi stabilită legătura juridică dintre mandat şi reprezentare.
Legătura dintre mandat şi reprezentare este unidirecţională, ceea ce înseamnă că
mandatul presupune raporturi de reprezentare.
Reprezentarea însăşi nu este legată organic de mandat. Vis-a-vis de instituţiile
tradiţionale ale dreptului civil cu care poate fi analizată în plan comparativ mandatul, actualul
Cod Civil conţine unele construcţii juridice, care datorită diferitor mecanisme de încheiere,
executare, efecte juridice pot fi în practica contractuală asemuite cu mandatul.
Astfel reglementările contractului în folosul unui terţ prin care debitorul (promitentul) se
obligă sa efectueze prestaţia nu creditorului (stipulantului), ci terţului (beneficiarului), indicat sau

6
Chibac Gh., Efrim O., Băieşu A., Rotaru A. Drept civil. Contracte şi succesiuni. Vol. III, Ed. a 3-a revăzută şi
completată. Chişinău: Cartier, 2010, p.168
7
Ibedem, p.169
8
art.1030 Cod Civil al Republicii Moldova,

9
ne indicat în contract, care obţine in mod nemijlocit dreptul sa pretindă prestaţia in folosul său,
pot fi contrapuse cu cele din materia mandatului.
O situaţie analogică poate apărea şi în cazul raportului de fidejusiune, unde o parte
(fidejusor) se obliga faţă de cealaltă parte (creditor) sa execute integral sau parţial, gratuit sau
oneros obligaţia debitorului.
Elementul juridic de prestaţie în folosul altei persoane, sau pentru altă persoană nu poate
forma o identitate juridică dintre aceste contracte.
Conform definiţiei legale, expuse în acest articol, contractul de mandat se atribuie la
categoria obligaţiilor juridico-civile de prestare a serviciilor juridice.
Acest fapt denotă interferenţa juridică a acestui contract cu celelalte contracte de prestare
a serviciilor, în special cu cele de prestare a serviciilor juridice, ca comisionul şi agenţia,
administrarea fiduciară, expediţia ş.a.
Însă legislatorul a modelat această construcţie juridică, ţinând cont de caracterele
indispensabile ale mandatului, şi anume: caracterul fiduciar al raportului respectiv, care la rândul
său este determinat de faptul că acţiunile mandatarului condiţionează apariţia, modificarea şi
stingerea drepturilor şi obligaţiilor, precum şi faptul că mandatarul săvârşeşte aceste acţiuni
juridice din numele mandantului.
Anume această trăsătură juridică delimitează contractul de mandat de contractul de
acordare a serviciilor de asistenţă juridică în instanţele de judecată, care nu prevede apariţia,
modificarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor.9
Un asemenea contract urmează să fie guvernat de normele Codului Civil privitoare la
prestarea serviciilor (art.art 970-978).
Mandatul poate fi special pentru  o  operaţie  juridică  sau  pentru  anumite  operaţii
determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori general (pentru toate afacerile
mandantului).
Mandatul formulat în termeni generali nu conferă decît împuternicirea de a  încheia acte 
de administrare şi conservare. Împuternicirea de a încheia alte acte urmează a fi formulat numai
printr-o clauză expres, cu excepția mandatului  autentificat notarial şi dat  în avans  pentru 
incapacitatea mandantului.
Intensificarea şi diversificarea raporturilor juridice civile determină necesitatea crescînd
şi oportunitatea utilizării sporite a contractului de mandat.
În prezent, pentru exercitarea drepturilor şi executarea obligaiilor, subiecții de  drept
civil  recurg  tot mai  frecvent la serviciile de reprezentare şi intermediere oferite atît de
9
art.1030, Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova,

10
persoanele fizice, cît şi de persoanele juridice, care înfăptuiesc în numele şi pe  contul 
reprezentaților diferite  acțiuni  ce  au  drept efect apariția, modificarea şi stingerea raporturilor
juridice.

1.2. Elementele Contractului de mandat

Contractul de mandat comportă un caracter universal în sensul că în  calitate  de  părți  la 
acest  contract  pot  apărea orice subiecți de drept civil. 
Părțile contractului de mandat sunt mandantul şi mandatarul. Indiferent de faptul dacă 
mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandantul trebuie să aibă capacitatea juridică
necesară pentru a figura drept parte în raporturile juridice apărute în baza actelor încheiate de
mandatar cu terțele persoane.
De altfel, în baza  contractului  de mandat,  parte în  raporturile  cu  terții  apare nu
mandatarul, ci mandantul.
Pentru determinarea capacității juridice  a mandantului  prezintă interes doar natura
juridică a actelor încheiate de către mandatar cu terțele persoane, în această  ordine de idei este
raional a distinge între actele de administrare, de conservare sau de dispoziție.
Mandatarul trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină, deoarece în actele juridice pe
care acesta le încheie în numele şi pe contul mandantului trebuie să  manifeste  un  consimțământ
valabil exprimat.
Conform prevederilor art.199, alin.2 CC, consimțămîntul este valabil dacă provine de la
o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice şi nu este
viciat.
Cu toate că legea nu prevede conceptul de mandat profesional,Codul civil stipulează că
mandatul profesional este prezumat cu titlu oneros (art.1033, alin.2 CC).
Se impune  concluzia că mandatul profesional este mandatul încheiat cu scop lucrativ
(comercial), iar  în  calitate de  mandatari profesionali pot apărea persoane fizice sau juridice 
speciale,  activitatea  de  reprezentare  la încheierea  de acte  juridice  a  cărora  constituind
îndeletnicirea  (profesiunea) acestora.
Respectiv,  mandatarul  profesionist  (persoan  fizică  sau  persoană juridică) trebuie să
dispună de documentele corespunzătoare ce-i oferă dreptul de a  participa la  raporturile juridice
cu terții într-o atare calitate.
Codul civil presupune posibilitatea desemnării mai multor mandatari pentru încheierea
unui act juridic (art.1037 CC). Astfel, mandantul poate desemna printr-un contract mai  mulți

11
mandatari sau poate încheia contracte separate cu mai mulți mandatari pentru a fi  reprezentat la
încheierea aceluiaşi act juridic.
În acest sens, condiția  valabilității  contractului  de mandat  încheiat în  formula  juridică 
respectiv este că acțiunile întreprinse de către toți mandatarii în vederea executării mandatului
să fie acceptate, deoarece, potrivit art.1037, alin.1 CC, mandatul produce efecte numai în cazul
în care este acceptat de toți mandatarii.
Acceptarea mandatului poate fi exprimată prin săvîrşirea de către mandatari  a  acțiunilor 
respective împreună ori prin aprobarea în formă scrisă sau în altă formă stabilită de lege a 
acțiunilor celorlalți comandatari.
Potrivit alin.2 art.1037 CC, mandatarii urmează să încheie împreună toate actele vizate
în mandat, dacă altfel nu este stipulat sau nu rezultă cu certitudine din mandat. 
Pentru  executarea obligațiilor asumate ei răspund solidar. Menționăm însă că încheierea
împreună de către  comandatari  a tuturor  actelor  vizate în  mandat  nu  reprezintă  o  condiție 
obligatorie a activității acestora în baza contractului de mandat.10
În contractul încheiat prin care se desemnează mai mulți mandatari sau în mandatul
propriu zis pot fi specificate şi alte modalități de acțiune a comandatarilor.
Mai mult ca atît, comandatarii sunt în drept să stabilească de sine stătător  (separat de
mandant) mecanismul de executare colectivă a  mandatului. Principiala în acest sens rămîne a fi 
acceptarea din partea tuturor mandatarilor a executării mandatului.
Obligația încheierii împreună a tuturor actelor vizate în mandat  determină, bineîneles, şi 
răspunderea solidară a comandatarilor, care poate surveni pentru executarea necorespunzătoare 
sau  neexecutarea  obligațiilor asumate prin contract.
Rspunderea solidar survine şi în cazurile cînd în contract se stipulează sau rezultă cu 
certitudine  din mandat  faptul că  mandatarii  nu sunt obligați să încheie împreună  toate actele
vizate în mandat.
Răspunderea solidară a comandatarilor se datorează nu atât  încheierii împreună a actelor 
vizate în mandat, cît acceptării mandatului de către toți mandatarii.
Potrivit art.1037, alin.3 Cod Civil, se consideră depăşire a împuternicirilor  mandatarului
încheierea unipersonală a  actelor  juridice pe care acesta a fost împuternicită să le încheie
împreună cu alte persone desemnate în aceast privință. În acest caz, dacă există pretenții din
partea mandantului referitor la executarea contractului el este în drept să înainteze acțiuni
împotriva oricărui comandatar.

10
alin.2 art.1037 Comentariu Cod Civil al Republicii Moldova.

12
 Aceştia,  la  rândul lor,  au dreptul la  acțiune  de  regres împotriva comandatarului care a
acționat cu depăşire a împuternicirilor. Dacă însă  actul  juridic  pentru  încheierea  căruia  au 
fost desemnați mai mulți  mandatari  a fost  încheiat  unipersonal de către unul din comandatari
în condiții mai avantajoase pentru mandant decât cele convenite,  aceste acțiuni  nu se  califică 
drept depăşire a împuternicirilor. Legea permite mandatarului reprezentarea mai multor persone
(mandanți) pentru încheierea aceluiaşi act.
În acest sens art. 1038, alin. 1 CC, prevede  că  mandatarul  care acceptă  să reprezinte, 
pentru încheierea aceluiaşi act, persoane ale căror interese sunt sau ar putea fi în conflict este
obligat să informeze fiecare mandant, cu excepția cazului cînd uzanțele sau cunoaşterea de către
mandanți a dublei  reprezentări îl exonerează de această obligație pe mandatar.
Prezentul articol permite mandatarului reprezintarea pentru încheierea aceluiaşi act a mai
multor persoane (mandanţi).
Însă pentru realizarea acestor împuterniciri urmează să fie respectate unele condiţii cum
ar fi:
 informarea obligatorie a fiecărui mandant ale căror interese sînt sau ar putea fi în
conflict despre această calitate juridică de dublă reprezentare,
 respectarea intereselor fiecărui mandant (imparţialitatea) pentru încheierea
aceluiaşi act.
Nu este necesară informarea fiecărui mandant despre această situaţie, dacă uzanţele ce
reglementează încheierea şi realizarea actelor respective permit acest fapt, sau cunoaşterea de
către mandanţi a dublei reprezentări la momentul încheierii actului juridic.11
Legea prevede  această posibilitate pentru mandatar doar ca o excepție şi numai atunci
cînd dubla reprezentare este cunoscută de către mandanți, sau când uzanțele în materie îl
exonerează pe  mandatar  de obligația informării mandanților.
Potrivit prevederilor art.1038, alin.3 CC, mandantul care nu este  în  msură  să  cunoască
dubla reprezentare poate, în cazul în care a suferit un prejudiciu, să ceară declararea nulității
actului încheiat de mandatar.
Aşadar, în vederea protejării intereselor sale  patrimoniale, mandantul  poate cere
declararea nulității  actului   încheiat  de  mandatar  însă  pentru  aceasta se impun două condiții
legale obligatorii, după cum urmează:
 necunoaşterea de către mandant a faptului dublei reprezentări, care, de obicei, se
exprimă prin neinformarea la timp a mandantului sau tăinuirea informării acestuia,
 suferirea de către mandant a unui prejudiciu.
11
art. 1038, alin.1, Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova.

13
 Ținînd seama de faptul că prin art.1034 Codul civil admite un spectru larg de
împuterniciri ale mandatarului, care nu se reduc doar la prevederile exprese ale mandatului, ci se
extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi esența acestuia, în vederea protejrii
intereselor mandantului legea stabileşte şi anumite limite în ceea ce priveşte capacitatea juridică
a mandatarului la încheierea actelor juridice în numele mandantului.
Astfel, art. 1039, alin.1 C.C., prevede  că  mandatarul  nu poate încheia  acte juridice  în
numele mandantului cu sine însuşi, chiar şi prin reprezentant, cu excepția cazului cînd este
autorizat expres sau cînd mandantul cunoaşte faptul şi nu obiectează împotriva lui.
La fel, în această privință menționăm şi art.251 C.C., care stabileşte că reprezentantul nu
are dreptul,  în msura în care nu îi este permis în mod expres, să încheie acte juridice în numele
reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume  propriu,  nici în  calitate  de  reprezentant  al  unui 
terț, cu excepția cazului în care actul juridic constă exclusiv în executarea unei obligații.
De menționat că pentru a evita impactul situației de încheiere a  actelor  juridice cu sine
însuşi asupra valabilității lor faptul cunoaşterii de către mandant a unei astfel de împuterniciri
trebuie să preceadă svârşirea aciunților mandatarului.
Potrivit prevederilor art.1039, alin.2 C.C., numai mandantul poa tecere declararea
nulității actului juridic încheiat cu încălcarea regulii prevăzute la alin.1.
Conform art. 226 C.C., nulitatea poate fî declarată numai în cazul în care se
demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.
În cazul încheierii de către mandatar a unui act cu sine însuşi numai mandantul îl poate
autoriza în această privință şi, respectiv, ştie sau trebuie să ştie despre această circumstanță.
Condițiile generale care se impun de către legislator obiectului actului juridic sunt:
 să fie licit,
 să se afle în circuitul civil şi
 să fie determinat sau determinabil cel puțin în specia sa (art. 206, alin. 2CC).
În ceea ce priveşte obiectul contractului de mandat, se impun anumite precizări. Mandatul
are ca obiect reprezentarea mandantului la încheierea de acte  juridice  de către  mandatar, adică
svârşirea de către mandatar a acțiunilor juridice în numele şi pe contul mandantului,  îndreptate
spre apariția, modificarea şi stingerea drepturilor şi obligaiților civile.
Respectiv, obiectul contractului de mandat îl formează serviciile juridice de reprezentare,
care nu pot fi materializate. De exemplu: mandantul îl  împuterniceşte pe mandatar să încheie un
contract de  locațiune,  de vânzare-cumprare, de schimb etc.
În procesul executării contractului de mandat mandatarul deseori realizează  şi  acte
materiale,  cum ar fi: 

14
  preluarea  bunului  care  urmează  a fi  vândut  de  către  mandatar  în  numele
şi pe contul mandantului, 
 verificarea bunului care urmează a fi cumpărat de către mandatar în numele şi pe
contul mandantului etc.
Cu toate că unii autori atribuie aceste acte la obiectul contractului de mandat,  în  opinia
noastră,  actele materiale  săvîrşite  de  către  mandatar  în  scopul  executării  contractului  de 
mandat, având un caracter accesoriu, nu reprezintă obiectul propriu-zis al contractului de mandat
şi nu schimbă esența acestuia, însă contribuie la realizarea cauzei contractului.
Obiectul contractului de mandat, asemenea obiectului oricărui act juridic, trebuie să fie
licit. Orice indicație parvenit din partea mandantului, contrar  prevederilor legale,  nu  este 
obligatorie pentru mandatar.
Mai mult ca atât, în cazul în care mandatarul  urmează indicații contrare  legii  acesta
poate suporta consecințe juridice negative, fiind posibil chiar şi tragerea lui la răspundere.
Potrivit prevederilor art. 670 C.C., este nul contractul al cărui obiect reprezintă o prestație
imposibil.
Aşadar, obiectul contractului de mandat trebuie s întrunească doar prestații posibile. 
Posibilitatea prestațiilor presupune posibilitatea executării mandatului în mod obişnuit, cu
mijloace cunoscute şi accesibile pentru mandatar.
Nu pot constitui obiect al contractului de mandat actele juridice ce comportă caracter
strict personal, adică actele care, potrivit legii sau naturii lor, nu pot fi încheiate prin mandatar.
La aceste acte se referă: testamentul, căsătoria, exercitarea drepturilor părinteşti ş.a.
Complexitatea obiectului  contractului  de mandat  determină  felurile  mandatului. 
În funcție de întinderea împuternicirilor conferite mandatarului, mandatul poat fi general
sau special.
Conform prevederilor art. 1032, alin.1 C.C., mandatul poate fi special  pentru  o  operație
juridică sau pentru anumite operații determinate  (pentru o  afacere  sau  pentru  anumite afaceri)
ori general (pentru toate afacerile mandantului). 
Aşadar, în funcție de felurile mandatului se disting şi regimurile juridice deosebite care
oferă mandatarului atât posibilitatea de a săvârşi un act juridic ce acoperă  o  operație  juridică
(de exemplu: împuterniciri în vederea încheierii unui contract de locațiune) sau  anumite acte 
juridice de acelaşi gen care acoperă mai multe operații determinate (de exemplu, împuterniciri
pentru perfectarea anumitor tipuri de presătri servicii).  
- regimul  juridic al  mandatului  special,  cât  şi  posibilitatea  de  a săvârşi  un  spectru
larg  de acte juridice ce acoperă toate afacerile mandantului;

15
 - regimul juridic al mandatului general.12
Este raional ca mandatul, indiferent de felul su, să fie formulat expres în  clauzele 
contractuale sau în procură, deoarece, în caz contrar, legea prevede numai apariția împuternicirii
de încheiere a  actelor de administrare şi conservare.
Astfel, potrivit art.1032, alin.2 C.C., mandatul  formulat  în  termeni  generali nu  conferă
decât  împuternicirea de a încheia acte de administrare şi conservare.
Împuternicirea de a încheia alte acte urmează a fi formulată numai printr-o clauză expres,
cu excepia mandatului autentificat notarial şi dat în avans pentru incapacitatea mandantului.
Cu toate că potrivit art. 1034, alin.1 C.C., împuternicirile mandatarului nu se limitează la
prevederile exprese ale mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi
esența acestuia; cu excepțiile prevăzute la art.1032, alin.2, mandatarul nu poate  depşi limitele
împuternicirilor date de către mandant, fiind totodată, potrivit art.1040, alin. 1 C.C., obligat  să
îndeplinească indicațiile mandantului.
Cu toate acestea, mandatarul este în drept să se abată de la indicațiile mandantului dacă în
funcție de circumstanțe, poate presupune că mandantul, având cunoştință de situația creată, ar
fi aprobat o asemenea abatere. 
Până la abaterea  de la  indicațiile  mandantului,  mandatarul  este  obligat  să-1  notifice
despre noile circumstanțe şi să aştepte decizia lui, cu excepția cazurilor când amânarea prezintă
un  pericol pentru executare (art. 1040, alin. 2CC).
Legea nu stabileşte condiții speciale în ceea ce priveşte forma contractului de mandat.
Acesta se încheie prin simplul acord de voință al părților contractante, avînd, după cum am mai
menționat, caracter consensual.
Potrivit art. 1031 C.C., acceptarea mandatului poate fi expres sau tacit, adică să rezulte
din actele sau chiar din tăcerea mandatarului. Prin derogare de la dreptul comun în materie.
de probațiune se impune concluzia că în cazul mandatului tacit dovada acestuia se poate face
prin martori sau prezumții.
Pornind de la faptul că prin esența sa mandatul este totuşi reprezentativ, este raional a
recurge la forma scris a mandatului în vederea oferirii terilor posibiliătății  de  verificare  a 
limitelor  împuternicirilor oferite de câtre mandant mandatarului.
Mai mult ca atît, după cum am remarcat, potrivit art. 1032, alin.1 C.C., mandatul poate fi
general sau special, ceea ce încă o dat denotă raționalitatea formei scrise a contractului de
mandat, ne mai vorbind de procură, care potrivit art.252, alin. 1 C.C., se prezintă drept înscrisul 

12
Dr. Paul Petrescu, Principalele Contracte de Drept Civil, Editura ”Oscar Print,” p.84

16
întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor
reprezentanți.
Aşadar, în practică, mandatul se exteriorizează printr-un înscris constatator cunoscută cu
denumirea de procură. Cu aceeaşi semnificație de reprezentare în literatura de specialitate
deseori se folosesc şi termenii delegație, împuternicire. Procura este documentul care în virtutea
naturii sale juridice are o dublă semnificație.
În primul rând, procura atestă operațiunea juridică numită negotium prin care  o  persoană
împuterniceşte altă persoană să încheie unul sau mai multe acte juridice în numele şi pe
contul ei. Într-o atare accepțiune procura este un act juridic unilateral care urmează a fi acceptată
de către mandatar prin executarea împuternicirii. 
În al doilea rînd, procura semnifică mijlocul numit instrumentum, servind drept mijloc de
probațiune a formei scrise a contractului de mandat şi, mai cu seamă, condiție de executare a 
acestuia, deoarece în lipsa procurii nu pot fi săvîrșite de către mandatar unele acțiunii juridice,
aceste la rîndul său concretizînd volumul împuternicirilor mandatarului (drepturile și obligațiile
lui).
Luînd în considerație faptul că procura în unele cazuri se prezintă și ca mijloc de
probațiune a contractului de mandat, urmează să delimităm cazurile cînd în vedrea executării
contractului de mandat este necesar de a mai întocmi și o procură și cazurile cînd săvîrșirea
acțiunilor în numele mandantului, mandatarului îi este suficientă doar trimiterea la contractul de
mandat.
Este rațional de a întocmi procuri în cazurile încheierii contractelor și săvîrșirii actelor
juridice cu titlurile de valoare și mijoacele bănești ale mandatului.
În celelalte cazuri mandatarul poate recurge la executarea mandatului fiind suficientă
doar trimiterea la contract fără prezentarea procurii.
De menționat că în cazul unor divergențe între împuternicirile oferite prin procură și
conținutul contractului de mandat în raporturile dintre mandat și mandatar, prioritate pentru
aplicare au prevederile contractuale, iar în raporturile dintre mandatar și terți, împuternicirile
oferite prin procură.
Între contractul de mandat și procură există o interdependență. Aceasta se prezintă în
felul următor:
 dacă legea prescrie formă autentică actului la care urmează să participe mandatarul în
numele mandantului spre exemplu înstrăinarea unui imobil, ipoteca s.a.
 atunci mandantul trebuie să fie și el autentic, dat fiind faptul că cele două acte
formează un tot indivizibil.

17
 Într – adevăr, potrivit art.252, alin.2 Cod Civil al Republicii Moldova, procura eliberată
pentru încheierea de acte juridice în formă autentică trebuie să fie autentificată notarial.
Astfel se prezintă situația atunci cînd actul juridic pe care este împuternicit să-l încheie
mandatarul în numele și pe contul mandantului îmbracă forma autentică prin voința părților, fără
de lege să impună în mod imperativ acest lucru. În acest caz nu este necesară autentificarea
notarială a procurii.
Codul Civil al Republicii Moldova nu conține reglementări specuiale în ceea ce privește
termenul contractului de mandat, fapt ce oferă părților contractente posibilitatea să stabilească de
sine stătător termenele contractuale speciale și termenul general în funcție de perioada necesară
executării mandatului și de particularitățile acestuia, sau să încheie contractul pe un termen
nedeterminat.13
Pornind de la faptul că contractul de mandat numai în cazurile cînd este vorba de
mandatul oneros, deoarece de regulă, mandatul se prezintă ca un contract cu titlu gratuit.
Mandantul nu este obligat să plătească mandatarului remunerație numai în cazurile
prevăzute de lege sau de contract alin.1, art.1033 C.Civil.
Codul civil a stabilit regula conform căreia mandatul profesional este prezumat cu titlu
oneros.

1.3. Caracterele juridice ale Contractului de Mandat

Referindu-ne la caracterele juridice al mandatului, putem menționa că contractul de
mandat este un contract consensual, unilateral și contract cu titlu gratuit.
Contractul de mandat are următoarele caractere juridice:
a. Mandatul este un contract consensual deoarece pentru încheierea lui este
suficientă simpla manifestare de voință a părților. În practică, mandatul ca instrumentum, se
prezintă sub forma unui înscris, care de cele mai multe ori poartă numele de mandat, procură sau
împuternicire. Dovada mandatului, de regulă se face privitor dreptului comun atît față de părți,
cît și față de terțul contractant.
Ca o excepție de la regula de mai sus, dacă mandatul este tacit dovada se va putea face
atît între părți cît și față de terți prin orice mijloace de probă admise de lege, indiferent de
valoarea actului. În ceea ce privește pe terți aceștia vor putea face dovada mandatului prin orice
mijloace de probă, deoarece pentru ei contractul nu este decît un fapt juridic.14

13
Alexandru Rotari, Aurel Băieșu, Oleg Efrim, Drept Civil, Editura Cartier Juridic, Chișinău 2005, p.40
14
Dr. Paul Petrescu, Principalele Contracte de Drept Civil, Editura ”Oscar Print,” p.86.

18
 b. În principiu, mandatul este cu titlu gratuit, fiind ”fără plată, cînd nu s-a stipulat
contrariu”.
Din conținul art.1033 C.Civil gratuitatea mandatului nefiind de esenţa, ci de natura
contractului, părţile pot conveni (prin stipulaţie expresă) ca mandatarul să fie remunerat.15
Prezumţia de gratuitate nu va opera dacă mandatarul e un  profesionist.
c. Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece se încheie în considerația
unei anume persoane, încrederea pe care mandatul o are în mandatar avînd o importanță esențială
la perfectarea contractului.
d. cînd mandatul este cu titlu gratuit, atunci este un contract unilateral deoarece
creează obligații exclusiv în sarcina uneia din părți (a manadatarului);16 referitor la caracterul
oneros sau gratuit al contractului nu există o careva regulă strictă. Aceasta diferă de la categorie
la cotegorie de contract. Astfel contractul de procură este cu titlu gratuit, contractul de mandat
poate fi atît cu titlu gratuit cît și cu titlu oneros, iar comisionul este cu titlu oneros.
e. cînd mandatul este cu titlu oneros, atunci este un contract sinalagmatic;
În practică, părţile constată acordul lor de voinţă într-un înscris numit procură.
Contractul de mandat permite să evidențiem un șir de trăsături specifice acestuia:
 Contractul de mandat este, de regulă un contract intuitu personae, făcînd parte din
contractele care se încheie în considerarea calităților mandantului.
 Raporturile juridice apărute în baza contractelorde mandat sunt obicei fiduciare,
cu excepția cazurilor cînd participanți acestora sunt persoane juridice. În pofida excepției
menționate acest fapt permite totuși de a atribui contractul de mandat la categoria contactelor
fiduciare.
 Raporturile cu terții mandatarul acționează în numele mandantului. Respectiv
toate drepturileși obligațiile care rezultă din actele juridice încheiate în baza contactului de
mandat apar, se sting în numele mandatului. Prin aceasta contractul de mandat sa deosebește de
unele contracte cum ar fi: contractul de comision; contractul de expediție;
 În contractul de mandat, mandatarul se obligă să acționeze nu numai în numele
mandantului, dar și pe contul acestuia. Respectiv se poate obține sau poate fi obținut din
executarea de acte juridice încheiate în baza contractului de mandat devine proprietatea
mandatului. Menirea legislatorului potrivit art. 1045 Cod Civil al R.M., este de a proteja partea
slabă în obligaţie şi anume, protecţia drepturilor mandantului, îndeosebi interesele sale
patrimoniale care pot fi uşor lezate de către mandatar.
15
Liviu Stanciulescu, Drept Civil Contracte Speciale, Succesiuni, Editura All Beck, București 2002, p.232.
16
Caracterul gratuit al mandatului este prezumat, dacă în contract nu este stabilit caracterul lui oneros. Totodată dacă
mandatul este exercitat în virtutea profesări unei activități, acsta se prezumă a fi cu caracter oneros.

19
 Mandatarul nu are dreptul să pretindă la bunurile dobindite în cadrul executării
obligaţiilor contractuale sau care i-au fost transmise de mandant pentru executarea mandatului.
Ele urmează din start a fi separate de cele ale mandantului pentru a le proteja de urmărirea
creditorilor mandatarului. De aceea nu poate fi admisă nici un fel de pretenţie din partea
creditorilor mandatarului faţă de bunurile mandantului, aflate în posesia mandantului.
 După cum am menționat mai sus contractul de mandat este o formă clasică a
reprezentării, îi sunt aplicabile și normele ce reglementează reprezentarea și procură.
Reprezentarea a fost definită în literatura juridică ca fiind acel procedeu prin care o
persoană, numită reprezentant, încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane,
numite reprezentat, astfel încât efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana şi
patrimoniul acesteia din urmă.
Prin reprezentare, manifestarea de voinţă a reprezentatului, care devine parte a raportului
juridic, este înlocuită de manifestarea de voinţă a reprezentantului. Reprezentantul care participă
la încheierea actului este un simplu intermediar în operaţiunea juridică respectivă – el nu devine
parte în raportul juridic, iar efectele actului încheiat se produc în persoana reprezentatului.
Reprezentarea constituie o excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actului
juridic civil, în sensul că actul juridic încheiat prin reprezentare se produc faţa de reprezentat, iar
nu faţă de reprezentant, deşi anume acesta din urmă este cel care încheie în realitate actul juridic.
Reprezentarea îndeplineşte un rol important şi are o deosebită utilitate în raporturile
juridice. Astfel, dacă nar exista reprezentare, persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu, deci
care nu pot încheia personal un act juridic valabil, nu s-ar putea bucura de nici un avantaj al vieţii
juridice.
Deşi, de regulă, procura se dă în temeiul unui contract de mandat, ea nu se confundă cu
mandatul, fiind un act juridic distinct. Procura îşi poate avea izvorul şi în alte contracte (de
exemplu, într-un contract de muncă sau într-un act constitutiv al unei persoane juridice – în
aceste cazuri de cele mai multe ori în practică se încheie un act denumit “delegaţie”, dar care este
echivalentul unei procuri).
Deoarece procura este un act juridic unilateral întocmirea procurii nu este condiţionată de
acceptarea reprezentantului, însă îndeplinirea sau nu a operaţiunii prevăzute în procure depinde
de manifestarea sa de voinţă.
Scopul contractului de mandat ține totuși nu de reglementarea raporturilor între părțile
contractente, ci presupune ne reprezentarea mandatului în raporturile cu terți. Ținînd sema de
acest fapt, raportul de reprezentare apărut în baza contractului de mandat interesează și relațiile

20
cu terții. Împuternicirile mandatarului în relațiile cu terții în vederea executării contractului de
mandat se fixează de regulă, în procură.
 O altă particularitate a mandatului este și faptul că contractul de mandat este de
regulă, cu titlu gratuit. Contractul de mandat poate fi oneros dar numai în cazurile prevăzute de
lege sau de contract.
În principiu contratul de mandat este un contract cu titlu gratuit, legea nu interzice ca
mandatarul să fie remunerat, dacă există stipulație expresă în acest sens. Deci legiuitorul
prezumă numai gratuitatea mandatului, caracterul gratuit nu este de esența, ci numai de natura
contractului. Dacă mandatarul este un profesionist prezumția de greutate nu operează, cuantumul
remunerației urmînd a fi stabilit în lipsa de stipulație și criteri legale de către instanță, avînd în
vederea natura și volumul serviciilor prestate.17
În literatura de specialitate și în practica judiciară se consideră că mandatul trebuie să fie
împuternicit prin procură autentică numai în cazul în care legea prevede o asemenea formă
pentru validitatea actului juridic ce urmează să fie încheiat prin mandatar, nu însă și atunci cînd
acest act urmează să fie încheiat în formă autentică prin voința părților, fără ca legea să prevadă
o atare cerință.

1.4. Delimitarea contractului de mandat de alte contracte civile

Deși mandatul este în principiu, un contract cu titlu gratuit, legea nu interzice ca
mandatarul să fie remunerat, dacă există altă stipulație expresă în acest sens.
Caracterul gratuit nefiind de esența, ci numai de natura contractului, putem spune că
legiuitorul prezumă numai gratuitatea mandatului. În cazul în care mandatarul este un
profesionist, prezumția de greutate nu operează, cuantumul remunerației urmînd a fi stabilită în
lipsa de stipulațiiși criterii legale, de către instanță avînd în vedere natura și volumul serviciilor
prestate.
Deosebiri între contractul de mandat şi contractul de antrepriză. Contractul de mandat
cu titlu oneros se aseamănă cu contractul de antrepriză.
Însă, cele două contracte se deosebesc deoarece, pe când mandatarul este însărcinat cu
încheierea de acte juridice pe seama şi în numele mandantului, antreprenorul se obligă să execute
acte materiale pentru client. În cazul mandatului, mandantul este ţinut de actele pe care
mandatarul le-a încheiat cu terţii, în cazul antreprizei clientul nerăspunzând pentru actele
încheiate de antreprenor cu terţii.

17
Igor Trofimov, Drept Civil, Contracte Civile, Chișinău Acad. Ștefan cel Mare a MAI, 2004, p.54

21
 De asemenea, răspunderea mandatarului este supusă unor reguli diferite de cele prin care
este reglementată răspunderea antreprenorului.18
Deosebiri între contractul de mandat şi contractul de muncă
Contractul de mandat cu titlu oneros se aseamănă şi cu contractul de muncă. Totuşi între
cele două contracte există importante deosebiri.
Astfel, în contractul de mandat, mandatarul are calitatea de reprezentant al mandantului,
pe când în contractul de muncă salariatul nu este reprezentantul angajatorului.
Angajatul nu poate fi reprezentat, el trebuind să presteze personal munca la care s-a
obligat, în vreme ce mandatarul poate substitui o persoană care să îndeplinească unele acte
juridice la care s-a obligat.
De asemenea, în timp ce mandatarul este însărcinat să încheie acte juridice, salariatul
realizează, în principiu acte materiale. În cadrul contractului de muncă, între salariat şi angajator
există un raport de subordonare care nu se regăseşte în cazul mandatului.

CAPITOLUL II CONDIŢIILE DE VALIDITATE A

CONTRACTULUI DE MANDAT
2.1. Capacitatea juridică a părţilor. Consimţămîntul părţilor  
Mandatul poate fi expres sau tacit, putînd fi dat în formă scrisă sau chiar verbal. În
practică mandatul este constatat de regulă, printr-un înscris numit procură.
Întocmirea unui înscris este necesară pentru terții să verifice puterile conferite
mandatarului de către mandant, precum și limitele în care acesta poate contracta în numele
mandantului.19

18
Macovei D., Cadariu I.E., Drept civil, Contracte, Editura Junimea, Iași 2004, p.229.
19
Corneliu Turianu, Contracte Civile Speciale Editura All Beck București 2000, p.78

22
 Potrivit art.252 Codul Civil al Republicii Moldova, termenul de procură are un dublu
înţeles.
Într-o primă accepţiune el desemnează actul juridic unilateral supus comunicării prin care
reprezentatul împuterniceşte pe reprezentantul său, în cadrul reprezentării convenţionale, să
încheie unul sau mai multe acte juridice cu terţe persoane.
Într-o a doua accepţiune, procura este înscrisul în care se consemnează împuternicirea
conferită de reprezentat.
Anume în această din urmă accepţiune termenul de “procură” este folosit şi în codul civil,
care în art.252 alin.1 defineşte procura drept un înscris care este întocmit pentru atestarea
împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi.
Procura se redactează în special pentru ca terţii să fie în măsură să verifice împuternicirile
conferite reprezentantului, precum şi limitele în care acesta poate contracta în numele
reprezentatului. Tocmai de aceea procura va trebui să fie prezentată terţilor fie de către
reprezentant, fie de către reprezentat.20
Procura poate fi dată sub forma înscrisului, sub semnătură privată sau sub forma
înscrisului autentic. Forma autentică a procurii este necesară ori de cîte ori actul juridic pe care-l
va încheia mandatarul cu terța persoană trebuie întocmit în formă autentică.
Potrivit principiului simetriei formelor actelor juridice, procura formează un tot
indivizibil cu actul juridic pentru încheierea căruia a fost dată. Nu interesează dacă actul încheiat
cu terța persoană trebuie făcut în formă autentică, deci are caracter solemn, ori acest lucru a fost
decis de părți.
Este suficient ca actul încheiat cu terța persoană să fie întocmit în formă autentică pentru
ca și procura dată pentru realizarea lui să aibă aceeași formă autentică.
În situația unui mandat cu titlu oneros, trebuie să se întocmească un contract de mandat în
care se vor stipula obligațiile ambelor părți (mandant și mandatar), urmînd a fi semnat de
acestea. Cînd actul juridic pe care urmează să-l încheie mandatarul este autentic, atunci și
procura trebuie întocmită în formă autentică. Acest lucru se datorează faptului că mandantul
formează un tot indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat.21
Totuși, mandatul trebuie să fie dat în formă autentică numai în cazul în care legea
prevede forma autentică pentru validitatea actului juridic ce urmează a fi încheiat de mandatar,
nu și atunci cînd acest act a fost încheiat în formă autentică, fără ca legea să prevadă o atare
cerință.

20
Art.252, Comentariu Cod Civil al R.M.
21
I.Motica, Florin Moțiu, Contracte Civile, Editura Lumina București 1998, p.46.

23
 În privința capacității, legea nu prevede condiții speciale, astfel că vor fi aplicabile
regulile dreptului comun. Se impun totuși anumite precizări, datorită specificului contractului de
mandat, cu privire la capacitatea cerută mandantului și mandatarului.
Capacitatea mandantului se apreciază în funcție de natura actului juridic pe care
urmează să-l încheie prin mandatar. El trebuie să fie capabil de a contracta el însuși actul pentru
încheierea căruia îi însărcinează pe mandatar. Nu interesează dacă mandatul este cu titlu gratuit
sau cu titlu oneros.
În privința mandatarului se cere, în toate cazurile, capacitatea deplină de exercițiu,
deoarece în actele pe care le încheie în numele reprezentantului (mandatului), el trebuie să
exprime un consimțămînt valabil. Astfel spus, lipsa consimțămîntului sau viciile de voință sunt
apreciate nu numai în persoana mandatului, dar și în aceea a mandatarului.
Așadar, un contract de mandat încheiat cu un mandatar incapabil sau cu capacitatea de
exercițiu restrînsă nu poate fi recunoscut valabil.
Cu toate că legea nu prevede conceptul de mandat profesional, Codul civil stipulează că
mandatul profesional este prezumat cu titlu oneros (art.1033 alin.2 C.C.,). Se impune concluzia
că mandatul profesional este mandatul încheiat cu scop lucrativ, iar în calitate de mandatari
profesionali pot apărea persoane fizice și juridice a cărora constituind îndeletnicirea acestora.
Respectiv, mandatrul profesionist trebuie să dispună de documentele corespunzătoare ce-
i oferă dreptul de a participa la raporturile juridice cu terții într-o atare calitate.
În cazul mandatului oneros, mandatul este obligat să plătească mandatarului retribuția
stabilită prin contract, în baza legii, prin uzanțe sau în dependență de valoarea serviciilor
acordate.
Mandatarul are dreptul să rețină din sumele pe care trebuie să le remită mandantului ceea
ce mandatul îi datorează pentru executarea mandantului. El are dreptul să rețină din sumele
încredințate pentru executarea mandatului ceea ce i se cuvine. Codul civil prevede posibilitatea
desemnării mai multormandatari pentru încheierea unui act juridic.
Astfel potrivit art.1037, dacă pentru încheierea unui act juridic sunt desemnați mai mulți
mandatari, mandatul produce efecte numai în cazul în care este acceptat de toții mandatarii.
Mandatarii urmează să încheie împreună toate actele vizate în mandat dacă altfel nu este
stipulat sau nu rezultă cu certitudine din mandat.22
Pentru executarea obligațiilor asumate ei răspund solidar. Dacă încheie singur actele
juridice pe care a fost împuternicit să le încheie împreună cu o altă persoană, mandatarul își

22
Art.1037 Cod Civil al Republicii Moldova.

24
depășește împuternicirile, cu excepția cazului cînd încheie actul juridic în condiții mai
avantajoase pentru mandat decît cele convenite.
Legea permite mandatarului reprezentarea mai multor persoane pentru încheierea
aceluiași act. În acest sens art.1038 Cod civil prevede că mandatarul care accepta sa reprezinte,
pentru încheierea aceluiaşi act, persoane ale căror interese sînt sau ar putea fi in conflict este
obligat sa informeze fiecare mandant, cu excepţia cazului cind uzanţele sau cunoaşterea de către
mandanţi a dublei reprezentări îl exonerează de aceasta obligaţie pe mandatar.
Din dispoziția acestei norme se observă că realizare conformă o dublei reprezentări
implică respectarea unor condiții obligatorii în cazul cînd interesele mandanților sunt sau ar
putea fi în conflict.
Acestea sunt:
 Condiția informării obligatorii a fiecărui mandat despre dubla reprezentare;
 Condiția imparțialității mandatarului față de fiecare mandant.
În cazul dublei reprezentări, mandatarul va acționa față de fiecare mandat în mod
imparțial. Mandantul care nu este în măsura să cunoască dubla reprezentare poate, în cazul în
care a suferit un prejudiciu, să ceară declararea nulității actului încheiat de mandatar.
Consimțămîntul părților.
Întrucît, în principiu mandatul are caracter consensual, consimțămîntul părților nu trebuie
să îmbrace vre-o formă specială, el trebuind să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru
validitatea oricărei convenții, adică:
a. să provină de la o persoană cu discernămînt;
b. să fie exteriorizat;
c. să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice;
d. să nu fie viciat de vicii de consemțămînt (eroare, dol, violență sau
leziune).
Deoarece mandatul să încheie ”intuitu personae”, eroarea asupra persoanei mandatarului
va atrage nulitatea mandatului.
Unele precizări se impun în legătură cu actul cu sine însuși, dubla reprezentare și
mandatul în interes comun.
Actul cu sine însuși apareîn situația în care mandatarul încheie actul juridic care formează
obiectul contractului u sine însuși și nu cu un terț. Rolul terțului este luat chiar de către mandatar
în acest caz.
În cazul dublei reprezentări, contractul este încheiat numai de către mandatar, în numele
și pe seama altor două persoane, pe care tot el le reprezintă.

25
 În privința acestora, în literatura juridică s-a exprimat opinia că autocontractul ar neglija
interesele mandantului sau mandaților și că mandantul ar putea cere anularea actului pentru dol
prin reticență.
Antecontractul, fiind o convenţie sinalagmatică, se aseamănă cu o serie de alte
instituţii,dar se şi deosebeşte de ele în multe privinţe.
Astfel antecontractul ca şi promisiune de contract se deosebeşte de contractul promis,
atât prin conţinutul cât şi prin efectele sale:
- antecontractul dă naştere unei obligaţii de "a face" adică de a încheia în viitor,
contractul promis, în schimb contractul promis dă naştere unei obligaţii de "a da", de atransmite
dreptul real înstrăinat;
- se deosebeşte şi prin condiţiile de fond şi de formă ce trebuie îndeplinite pentru a
fivalabile. 
Antecontractul se încheie consensual, pe când contractul de vânzare-cumpărare imobiliară
se încheie, de cele mai multe ori în formă solemnă, ad validitatem  la încheierea contractului
promis, vânzătorul trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului vândut, pe când la încheierea
promisiunii de contract promitentul vânzător poate să nufie încă proprietar dar să existe temeiuri
că va deveni până la perfectarea vânzării promise.23
Autocontractul nu trebuie confundat cu mandatul în interes comun (procuratio in rem
suam), în acest caz, nu se poate pune problema nulității, deoarece mandatarul contractează cu un
terț pe care nu-l reprezintă, numai ca, alături de mandat, este și el cointeresat în încheierea
actului care formează obiectul mandatului.
De exemplu, un teren este proprietate comună a două persoane şi unul dintre coproprietar
dă mandat celuilalt coproprietar să-i vândă partea sa este posibil ca şi mandatarul să fie interesat
să vândă partea sa, astfel că el va acționa atât în numele mandantului, cât şi în interes propriu.

2.2. Obiectul contractului de mandat și forma mandatului.

Mandatul poate avea ca obiect numai încheierea de acte juridice de către mandatar pe
seama și în numele mandantului.
Ca și orice contract obiectul trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitatea:
a. să fie determinat sau cel puțin determinabil;
b. să fie licit;
c. moral și posibil;

23
Mureșean M., Contracte Civile, Contractul de vînzare-cupărare, Ediția Cordial Lex, Cluj-Napoca 1996, p.182

26
 Nu pot face obiectul principal al contractului de mandat faptele materiale. Acestea pot fi
numai obiectul accesoriu, unui mandat în care obiectul principal înseamnă încheierea de acte
juridice. De asemenea actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi încheieate prin
mandatar (testament, căsătorie etc.)
În consecință, mandatarul nu poate săvîrși decît actele juridicecu care a fost
împuternicitde mandat, el neputînd face nimic peste limitele mandatului său.
Considerînd că obiectul contractului de mandat îl constituie doar acţiunile juridice, M.B.
Kpoтов îşi argumenta poziţia sa afirmînd că «este mai corect de a califica ca fiind juridice orice
acţiuni, care produc efecte juridice, indiferent de faptul dacă voinţa subiectului a fost sau nu
îndreptată spre producerea unor  asemenea efecte”.24
Alăturîndu-ne poziţiei altori autori considerăm că dacă am accepta această idee, va trebui
să refuzăm în utilizarea ca element de individualizare a contractului de mandat a obiectului său,
deoarece efectele juridice apar în urma încheierii oricărui contract, în schimb realizarea anumitor
acţiuni în baza împuternicirilor unui terţ pot să cuprindă şi acele relaţii care ar avea ca obiect,
spre exemplu, livrarea mărfii la domiciliul mandantului, deşi aceste acţiuni s-ar califica juridic ca
fiind specifice operaţiunilor de transport.
Într-o altă opinie se menţionează totuşi că actele materiale săvîrşite de către mandatar în
scopul executării contractului de mandat, avînd un caracter accesoriu, nu reprezintă obiectul
propriu-zis al contractului de mandat şi nu schimbă esenţa acestuia, însă contribuie la realizarea
cauzei contractului.25
S-a mai expus şi părerea că „obiectul contractului de mandat presupune acordarea
serviciilor de intermediere, fapt care permite de a susţine că mandatul se  prezintă atât ca formă
juridică de reprezentare, cât şi de intermediere.
Cu toate că normele speciale cu privire la intermediere, în general, şi intermedierea
comercială, în particular, se conţin într-un capitol aparte al Codului civil (art.1179-1198 CC
RM), conţinutul acestor norme admite posibilitatea aplicării faţă de intermediere a normelor ce
reglementează mandatul”. Faţă de o asemenea părere avem însă unele rezerve. Două argumente
invocăm în acest sens: de ordin conceptual şi tehnico-legislativ.26
Din punct de vedere conceptual între intermediere şi mandat există deosebiri
fundamentale care se manifestă prin faptul că intermediarul nu săvîrşeşte anumite acte juridice
care să determine apariţia drepturilor şi obligaţiilor pe seama altei  persoane, ci conlucrează în
24
Богатых Е. Гражданское и торговое право. Москва: KONTRAKT, 2000, p.228.
25
Chibac Gh., Efrim O., Băieşu A., Rotaru A. Drept civil. Contracte speciale. Vol. III, Ed. a 2-a. Chişinău: Cartier
juridic, 2005, p.305.
26
Rotari A. Contractul de mandat: noţiune, particularităţi, efecte. În: Analele ştiinţifice aleUniversităţii de Stat din
Moldova. 2004, nr. 7, p.69.

27
scopul încheierii actului prin căutarea contractanţilor potriviţi, prin acumulare de informaţii care
urmează a fi oferită acestora despre actul ce urmează a fi încheiat şi modalitatea lui de executare.
Din punct de vedere tehnico-legislativ, în Capitolul consacrat intermedierii nu vom regăsi
nici o normă juridică care ar specifica posibilitatea aplicării normelor cu privire la mandat faţă de
intermediere. Spre exemplu, art. 1212, alin. (2) şi (3) stabilesc expres faptul că faţă de activitatea
comisionarului profesionist, care nu este reglementată de normele prezentei secţiuni se aplică
regulile referitoare la agentul comercial, respectiv comision.
Prevederi similare putem întîlni şi în art. 1060 Cod civil, care stabileşte aplicabilitatea
normelor cu privire la mandat celor care guvernează administrarea fiduciară.
Forma mandatului.
Deşi mandatul este un contract consensual, care ia naştere prin simplul acord al părților,
întocmirea unui înscris este necesară pentru ca terții să fie în măsură a verifica  puterile conferite
mandatarului, precum şi limitele în care se poate contracta înnumele mandantului.
Cînd  actul  juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează a fi 
încheiat în formă  autentică, atunci şi actul constatator al mandatului (procura ori împuternicirea)
este necesară să se încheie în formă autentică, întrucît mandatul formează un tot indivizibil cu
actul în vederea a fost dat.
În literatura de specialitate şi în practica judiciară se consideră că mandatarul trebuie
să fie împuternicit prin procură autentică numai în cazul în care legea prevede o asemenea formă
pentru validitatea actului juridic ce urmează să fie încheiat prin mandatar, nu însă şi atunci că
acest act urmează să fie încheiat în formă autentică prin voința  părților, fără ca legea să prevadă
o atare cerință.27
Pe de altă parte, pentru unele operații juridice, legea prevede necesitatea unei procuri
autentice indiferent de forma actului juridic ce  urmează  să  fie  încheiat  de  către  mandatar,  în
numele mandantului. 
De exemplu, unitățile cu capital de stat şi cooperatiste pot face plăți în numerar numai
persoanelor indicate în documente sau celor împuternicite de acestea pe bază de procură
autentificată, special sau general, cu excepția retribuțiilor, burselor,  ajutoarelor  din  fondurile de
asigurări sociale, premiilor şi altor drepturi asimilate acestora, care pot fi plătite membrilor din
familia titularului sau altui salariat din aceeaşi unitate, pe bază de împuternicire (procură) sub
semntură privată, vizată de şeful ierarhic titularului drepturilor băneşti.
Cînd mandatul este un contract consensual, consimțământul părților poate fi dat şi în mod
expres, dar şi în mod tacit.
27
Aurel Băieșu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim, Drept Civil, Editura Cartier Juridic, Chișinău 2005, p.89

28
 Mandatul tacit  rezultă  din  acele  împrejurări  de  fapt  care  fac neîndoielnică intenția
părților.
Oferta de mandat special, în orice caz, trebuie să fie expres, în schimb, acceptarea ofertei
de mandat poate fi tacit,  inclusiv  în  cazul  mandatului special  sau  autentic, rezultând  din
executarea lui din partea mandatarului.
Mandatul tacit nu trebuie să fie confundat cu mandatul aparent; în acest  caz  deşi lipseşte
voința mandantului  de a fi reprezentat (mandatarul  a  depăşit împuternicirea sau mandatul  a 
încetat anterior ori nici na  existat în realitate) țerii  contractează cu credința scuzabilă şi legitimă
fără vreo culpă, dar nu neapărat eroare comun) că mandatarul aparent are puteri de reprezentare; 
cum s-a spus, "credința legitimă valorează titlu".
Astfel se întîmplă, de exemplu, în cazul revocării mandatului, care nu a fost adus la
cunoştință terților indiferent că mandantul a fost ori nu în culpă (dar nici complet străin de
aparența creată). Buna-credință a terțului se prezumă potrivit regulilor generale.
Mandatul aparent produce efecte ca şi cum mandatarul aparent ar  fi  avut  puteri  de 
reprezentare;  aşa  cum  există mandat fără reprezentare,  se  recunoaşte  şi  reprezentarea  fără
mandat. 
În consecință, terțul contractant de bună-credință poate acționa (dar nu este obligat în
acest sens) împotriva mandantului în baza actului încheiat cu mandatarul aparent, caz în care va
fi obligat să execute şi obligațiile asumate  (de exemplu, dacă cere predarea lucrului vîndut  de 
mandatarul aparent va fi obligat să pltească prețul).
În schimb, persoana reprezentată fără voia ei poate acționa împotriva terțului numai
dacă a ratificat actul încheiat de mandatarul aparent, caz în care mandatul aparent se transformă
cu efect retroactiv (de la data încheierii actului) într-un mandat de reprezentare de drept comun.
În lipsa ratificării, mandatarul aparent răspunde față de mandant (cu care nu are raporturi
contractuale) pe teren delictual sau ca un negotiorum gestor, după cum a fost sau nu în culpă.
Răspunderea mandatarului aparent poate fi angajat şi față de terțul contractant, dar numai
extracontractual (delictual), deoarece nu a contractat în nume propriu.

2.3. Efectele contractului de manadat

În introducere menționăm că mandatul produce efecte nu numai între părți, dar și în
privința terțului cu care se încheie actul juridic ce formează obiectul mandatului. Pentru alți terți,
mandatul este “res inter alios acta”. 28

28
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, București, 1926, pg 582

29
 Mandatul generează două categorii de efecte:
a. între mandant şi mandatar, și
b. între mandant, mandatar şi terţul contractant.
1. Efecte între mandant şi mandatar.
a. Obligaţiile mandatarului:
 Executarea mandatului –  prin executarea mandatului înţelegem executarea
obligaţiilor care au fost stipulate în contract la adresa mandatarului;
 Prudenţa şi diligenţa mandatarului – de unde rezultă că avem o obligaţie de
mijloace şi nu de rezultat;
 Obligaţia de a nu încheia acte juridice cu sine însuşi – mandatarul nu poate
încheia acte juridice în numele mandantului cu sine însuşi, chiar şi prin reprezentant, cu excepţia
cazului cînd este autorizat expres sau cînd mandantul cunoaşte faptul şi nu obiectează împotriva
lui.
 Obligaţia transmiterii executării obligaţiei către un terţ – în cazul în care o cer
interesele mandantului, mandatarul trebuie să transmită împuternicirile către un terţ dacă, din
cauza unor circumstanţe imprevizibile, nu poate exercita mandatul şi nu are posibilitatea să-l
informeze despre aceasta pe mandant în timp util. (art. 1036, alin. 2);
 Mandatarul care acceptă să reprezinte, pentru încheierea aceluiaşi act, persoane
ale căror interese sînt sau ar putea fi în conflict este obligat să informeze fiecare mandant, cu
excepţia cazului cînd uzanţele sau cunoaşterea de către mandanţi a dublei reprezentări îl
exonerează de această obligaţie pe mandatar. Art. 1038 Cod Civil al Republicii Moldova permite
mandatarului reprezintarea pentru încheierea aceluiaşi act a mai multor persoane (mandanţi).
Însă pentru realizarea acestor împuterniciri urmează să fie respectate unele condiţii cum ar fi: -
informarea obligatorie a fiecarui mandant ale căror interese sînt sau ar putea fi în conflict despre
această calitate juridică de dublă reprezentare, - respectarea intereselor fiecărui mandant
(imparţialitatea) pentru încheierea aceluiaşi act. Nu este necesară informarea fiecărui mandant
despre această situaţie, dacă uzanţele ce reglementează încheierea şi realizarea actelor respective
permit acest fapt, sau cunoaşterea de către mandanţi a dublei reprezentări la momentul încheierii
actului juridic. Pentru apariţia dreptului mandantului la protejarea intereselor sale patrimoniale
prin declararea nulitatii actului încheiat de mandatar sînt cerute prezenţa a două condiţii
obligatorii: - necunoaşterea de către mandant a faptului dublei reprezentări, care, de obicei, se
exprimă prin neinformarea la timp a mandantului sau tăinuirea informării acestuia, - suferirea de
către mandant a unui prejudiciu;29
29
Art. 1038 Cod Civil al Republicii Moldova.

30
  Mandatarul este obligat să transmită mandantului toate informaţiile necesare, să
dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea acestuia, să-l
informeze neîntîrziat şi să prezinte darea de seamă. Legea obligă mandatarul să comunice
mandantului la cererea sa toate informaţiile despre mersul executării contractului, să dea
lămuririle necesare şi în final să prezinte darea de seamă verbal sau scris 850 asupra tuturor
acţiunilor de reprezentare. Mandatarul urmează necondiţionat şi la prima cerere a mandantului
să-şi onoreze aceste obligaţii legate îndeosebi de executare. Ţinînd cont de faptul că toate
obligaţiile contractuale sînt puse în sarcina mandantului, legea îi asigură prin intermediul normei
comentate o mobilitate juridică suficientă participării sale (pe calea suportării cheltuielelor şi
riscurilor ca titular de drepturi) la aceste tranzacţii. Deaceea toate mărfurile obţinute, sumele de
bani, titlurile de valoare, originalele contractelor semnate şi alte documente, care atestă apariţia
obligaţiilor în rezultatul acţiunilor mandatarului urmează, de rînd cu actele constatatoare de
drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale ale mandantului, să fie puse la dispoziţia mandantului.
(art. 1041, alin. 1);
 Mandatarul este obligat să nu divulge informaţia care i-a deveni cunoscută în
cadrul activităţii sale dacă mandantul are un interes justificat în păstrarea secretului asupra lor şi
dacă nu există, în baza dispoziţiilor legale, o obligaţie de dezvăluire sau dezvăluirea nu este
permisă de mandant. Obligaţia de păstrare a confidenţialităţii subzistă şi după încetarea
mandatului. (art. 1042);
 Mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru
executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a dobîndit în
executarea obligaţiilor sale contractuale. (art. 1043);
 Mandatarul nu are dreptul să folosească în avantajul său informaţia pe care o
obţine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat să le administreze în exercitarea
mandatului dacă nu are consimţămîntul mandantului sau dacă dreptul de folosinţă nu rezultă din
lege sau din mandat;
Pe lîngă compensaţiile la care este ţinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, în cazul
folosirii informaţiei sau bunurilor fără autorizaţie, trebuie să plătească mandantului pentru
folosirea informaţiei o sumă echivalentă cu îmbogăţirea sa datorită folosirii ei, iar în cazul cînd a
folosit un bun, o chirie corespunzătoare.
Dacă foloseşte pentru sine banii pe care trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze
în favoarea acestuia, mandatarul va datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor.
b. Drepturile mandatarului:

31
  Mandatarul are dreptul să reţină din sumele pe care trebuie să le remită mandantului
ceea ce mandantul îi datorează pentru executarea mandatului. El are dreptul să reţină
din sumele încredinţate pentru executarea mandatului ceea ce i se cuvine. (art. 1033,
alin. 4).
 Mandatarul poate încheia toate actele care pot fi deduse din împuternicirile lui şi care
sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului, de unde deducem un drept al acestuia.
 Mandantul are în toate cazurile dreptul de a intenta acţiune persoanei care l-a asistat
sau l-a substituit pe mandatar. Problema principală soluţionată de către legislator
constă nu atît în faptul transmiterii împuternicirilor unei terţe persoane, dar în faptul
răspunderii mandatarului pentru acţiunile persoanei terţe. Transmiterea fără autorizare
a mandatului de către mandatar invocă necondiţionat răspunderea mandatarului
pentru actele persoanei căreia i-a transmis mandatul ca pentru ale sale proprii. În
cazul sancţionării de către mandant a transmiterii mandatului către o persoană terţă
răspunderea mandatarului se limitează numai în privinţa alegerii terţului, sau pentru
netransmiterea integrală sau cu întîrziere a instrucţiunilor despre executarea
mandatului. Protejarea drepturilor mandantului în cazul transmiterii împuternicirilor
ce reies din contractul de mandat către un terţ se efectuiază prin menţinerea dreptului
mandantului de a înainta acţiuni în judecată de orice natură faţă de persoanele care l-
au asistat sau l-au substituit pe mandatar, indiferent de legătura juridică stabilită între
mandatar şi terţă persoană.
 Mandatarul este în drept să se abată de la indicaţiile mandantului dacă, în funcţie de
circumstanţe, poate presupune că mandantul, avînd cunoştinţă de situaţia creată, ar fi
aprobat o asemenea abatere. Pînă la abaterea de la indicaţiile mandantului,
mandatarul este obligat să-l notifice despre noile circumstanţe şi să aştepte decizia lui,
cu excepţia cazurilor cînd amînarea prezintă un pericol pentru executare.
 Răspunderea mandatarului. Dacă îndeplineşte mandatul cu titlu gratuit, mandatarul va
răspunde doar pentru actele sale intenţionate sau pentru culpă gravă. Mandatul gratuit
presupune survenirea răspunderii doar pentru acţiunile sale intenţionate sau pentru
culpa gravă, care au produs pagubă mandantului. În celelalte cazuri de diminuare a
intereselor mandantului mandatarul este absolvit de răspundere patrimonială.
c. Obligaţiile mandantului:
 Mandantul este obligat să plătească mandatarului remuneraţie numai în cazurile
prevăzute de lege sau de contract. (art. 1033);

32
  În cazul mandatului oneros, mandantul este obligat să plătească mandatarului
retribuţia stabilită prin contract, în baza legii, prin uzanţe sau în dependenţă de valoarea
serviciilor acordate.
 Solidaritatea mandanţilor. Cînd mai mulţi mandanţi, pentru o afacere comună, au
numit un mandatar, fiecare dintre ele răspunde solidar pentru toate efectele mandatului. O novelă
legală în domeniul reglementării mandatului reprezintă instituţia solidaritatăţii mandanţilor, şi
anume cazul, cînd mandanţii decid contractarea pentru o afacere comună a unui singur mandatar.
Acest mecanism juridic implică în mod inerent stabilirea corelaţiei dintre co-mandanţi şi
mandatar în domeniul răspunderii. Legislatorul a mers pe calea cea mai sigură în reglementarea
acestei situaţii, stabilind răspunderea solidară a mandanţilor.;
 Mandatul profesional este prezumat cu titlu oneros. (art. 1033, alin. 2);
 Pînă la executarea obligaţiilor de către mandant, mandatarului i se recunoaşte un
drept de retenţie asupra bunurilor mandantului ce se află în posesia sa. În caz de pluralitate de
mandanţi,  fiecare răspunde solidar pentru toate efectele mandatului (solidaritate  pasivă legală,
art. 1551 C. civil România);
 Compensarea cheltuielilor efectuate de mandatar. La cererea mandatarului,
mandantul este obligat să plătească acestuia un avans pentru cheltuielile necesare executării
mandatului. (art. 1046, alin. 3);
 Repararea prejudiciului cauzat mandatarului. Mandantul este obligat să repare şi
prejudiciul produs fără vina sa pe care mandatarul l-a suferit în executarea mandatului dacă
prejudiciul este rezultatul unui pericol legat de obligaţia contractuală ori s-a produs în urma
executării unei indicaţii a mandantului.
 Solidaritatea mandanţilor. Cînd mai multe persoane, pentru o afacere comună, au
numit un mandatar, fiecare dintre ele răspunde solidar pentru toate efectele mandatului.
d. Drepturile mandantului: În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a
obligaţiilor contractuale l-a care este ţinut mandatarul, mandantul este în drept să se abţină de la
executarea obligaţiilor sale.
2.       Efecte faţă de terţi
a)      Raporturile dintre mandant şi terţi. Obligaţiile contractate de mandatar faţă de terţi,
în baza şi fără depăşirea limitelor împuternicirii, sunt obligatorii pentru mandant. Aceasta
deoarece, în fapt, terţii tratează cu mandatarul, iar în drept  contractează cu mandantul.
Actele încheiate de mandatar cu depăşirea împuternicirii primite îl obligă pe mandant
doar dacă le ratifică, expres sau tacit. În lipsa ratificării şi dacă nu poate fi invocată ideea de

33
mandat tacit, actele excesive ale mandatarului îl obligă pe mandant doar dacă sunt îndeplinite 
condiţiile gestiunii de afaceri, în caz contrar mandantul răspunzînd în limita îmbogăţirii sale.
b)      Raporturile dintre mandatar şi terţi. Dacă se respectă limitele împuternicirii, între
mandatar şi terţi nu se nasc raporturi juridice. El va  răspunde însă pentru delictele şi
cvasidelictele săvîrşite în executarea mandatului. Mandatarul va fi obligat de răspundere.faţă de
terţi să garanteze validitatea actelor încheiate cu aceştia în situaţia în care a depăşit limitele
mandatului şi nu a adus la cunoştinţa terţilor limitele puterilor sale. Dacă terţii au cunoscut 
adevăratele puteri ale mandatarului şi au tratat cu el peste limitele mandatului, mandatarul este
liberat .
Prof. Alexandrescu subliniază unele urmări mai importante ale răspunderii mandantului
față de terți (deși unele dintre ele nu mai sunt de actualitate):
mărturisirea făcută de mandatar este opozabilă mandantului;
mandantul, lucrînd el însuși, prin intermediarul mandatarului, actele sub
semnatura privată, facute de acesta din urmă, fac credința despre data lor, față de
mandant, care poate însă să dovedească falsitatea datei, conform art. 1198 C. civ.
contra-înscrisul semnat de mandatar este opozabil mandantului.”30
Dacă însă mandatarul a depățit limitele mandatului, mandantul nu este, în pricipiu,
obligat pentru actele care întrec aceste limite, căci pentru aceste acte nu există mandat - în cazul
unei contestații terții trebuie să dovedească ca mandatarul a depășit limitele mandatului. Aceasta
este o chestiune de fapt lăsată la aprecierea instanțelor.
Prof. Alexandrescu comentează și următoarea situație: dacă puterile mandatarului au fost
date prin “procura în alb”, mandantul este obligat către terții de bună credință prin toate actele
mandatarului, chiar atunci cînd acesta ar fi depașit limitele - mandatul fiind în alb, terții nu pot
cunoaște scopul lui.
La aceasta părere se raliază și prof. Hamangiu, găsind justificarea pentru această teorie,
tot în faptul ca terții nu au avut posibilitatea de a lua la cunoștință limitele în care mandatarul
poate lucra. Referitor la responsabilitatea mandantului pentru delictele comise de mandatar este o
amplă controversă.
Prof. Alexandrescu susține că mandantul este responsabil, în baza art. 1000 C.Civ. pentru
delictul comis în prejudiciul unui terț de către mandatar, în cursul executării mandatului.
Interpretarea dansului se concretizează în ideea că mandantul este responsabil pentru
delictele comise de mandatar, sau pentru alte fapte cauzatoare de prejudicii comise în limitele
mandatului sau, tocmai pentru că și-a pus încrederea într-o persoană care nu o merită.
30
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 605

34
 În opinia noastră, între mandatar și mandant nu există un raport de prepusenie
(mandatarul nu are de îndeplinit un serviciu permanent).
Nu adoptăm această părere și ne raliem teoriei (adoptată de prof. Hamangiu și de
prof.Deak), potrivit căreia delictele și cvasi-delictele nu obligă pe mandant; singur mandatarul va
fi ținut să repare prejudiciul cauzat, de pildă prin manoperele sale dolosive.
În privința actelor făcute de mandatar peste limitele mandatului întîlnim și excepția (care
confirmă regula) potrivit căreia mandantul ratifică aceste acte, deci se obligă pentru respectarea
obligațiilor ce rezultă din ele.
Ratificarea poate fi expresă sau tacită.
Ratificarea tacită rezultă din orice act apreciat în mod suveran de instanțe, prin care
mandantul înțelege să aprobe ceea ce a fost făcut peste limitele mandatului.”31 Ratificarea poate
rezultă chiar din tăcerea mandantului și folosirea de către acesta a actelor încheiate de mandatar.
Putem afirma că ratificarea valorează mandat. În acest sens precizăm că dacă mandatul este nul
pentru vicii de formă, aceste vicii vor putea fi acoperite de mandant.
“Ratificarea nu cere concursul terțului cu care actul a fost încheiat și nici prezența
mandantului”32.
Ratificarea sau confirmarea poate să emane atît de la mandant, cît și de la moștenitorii
săi. “Ratificarea are un efect retroactiv, în ceea ce privește raporturile dintre mandant și
mandatar, pînă în ziua în care actul a fost facut (mandatarul, în privința actelor ratificate, are
dreptul, conform art. 1550 C. civ., la dobînda sumelor anticipate, din ziua plăților probate).”33
În privința terților ratificarea nu are efect retroactiv; ea nu poate vătăma drepturile
dobîndite de terți” în intervalul de timp mărginit de momentul încheierii actului cu mandatarul și
ratificare.
În lipsa ratificării, chiar dacă nu poate fi invocată ideea mandatului aparent, actele
excesive ale mandatarului obligă pe mandant numai în condițiile gestiunii de afaceri – ceea ce
presupune dovada utilității pentru gerat (mandant) a actului încheiat - deoarece prin contractul de
mandat nu s-a interzis depășirea limitelor împuternicirii și gestiunea nu se poate face decît fără
cunoștința geratului iar nu împotriva voinței lui.” 34

31
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 607
32
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 608
33
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 608
34
Francisc Deak – Tratat de Drept Civil – Contracte Speciale, Editura Actami, 1999, p. 356

35
 Există cazuri în practică, puține la număr, în care mandatarul lucrează în nume propriu.
Față de mandant, situația mandatarului rămîne aceeași și obligațiile care izvorăsc din mandat nu
vor fi schimbate prin întrebuințarea acestei forme.
În această situatie “față de terții cu care mandatarul a tratat, mandantul nu este obligat, ci
numai mandatarul, așa ca nici o acțiune directă nu poate fi exercitată de terți contra mandantului
și nici invers”.35
În cazul în care mandatarul a executat mandatul în limitele stabilite, mandantul și terții au
acțiuni directe unul împotriva celuilalt; izvorul acestor acțiunii ese contractul de mandat.
Dacă mandatarul a depășit limitele mandatului, terții pot, atît timp cît mandantul nu a
ratificat actul, să refuze a-l executa. Ei pot chiar să ceară anularea actului pentru a înlătura
ratificarea posterioară din partea mandantului, scutindu-se astfel de urmările convenției încheiate
cu un mandatar, care a făcut un act pe care nu avea dreptul să-l facă”.
Comparativ cu alte raporturi contractuale mandatul presupune existenţa unor subiecţi
particulari cum ar fi terţii, locul şi rolul acestora în cadrul unor asemenea raporturi fiind unul
specific. Ca urmare aceştia sunt subiecţii faţă de care se raportează nemijlocit operaţiunea de
reprezentare stabilită în raporturile dintre mandant şi mandatar.
În legătură cu aceştea se întregeşte scopul reprezentării exercitat de către mandatar, care
are misiunea de a stabili nişte legături juridice dintre terţ şi mandant.
În acest fel raporturile dintre mandant şi terţ sunt nişte raporturi juridice indirecte
deoarece în fapt terţul tratează cu mandatarul, iar în drept contractează cu mandantul.
Din aceste considerente chiar şi în situaţia în care mandantul a lipsit de la încheierea
actului el va obţine prin intermediul mandatarului toate produsele activităţii lui, adică el devine
personal creditorul, respectiv, debitorul terţului, ori titularul dreptului real dobîndit prin actul
încheiat în acest fel patrimoniul său suferind modificarea rezultînd din înstrăinarea sau
constituirea dreptului real în favoarea terţului ori prin stingerea unui raport obligaţional.
În ceea ce priveşte actele încheiate de mandatar cu depăşirea împuternicirilor  primite, ele
nu obligă pe mandant atât timp cât acesta nu le-a ratificat; ratificarea valorează mandat şi
produce efecte între părţi de la data încheierii actului, iar faţă de terţi de la data ratificării.
Mandantul nu răspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii
săvîrşite de mandatar cu ocazia îndeplinirii mandatului.
Luînd în consideraţie că mandatul se încheie în vederea prestării unui serviciu de
reprezentare de către mandatar care deşi acţionează conform indicaţiilor sale de fapt acesta nu se
supune în întregime sub controlul şi îndrumarea mandantului, fiind adeseori cel ce îl informează
35
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 608

36
şi sprijină pe mandatar în vederea încheierii unor operaţiuni juridice în care acesta necesită a fi
reprezentat.
În acest temei problema responsabilităţii mandantului pentru faptele mandatarului se
pune aproape întotdeauna pe temei contractual şi nu delictual.
Totuşi, în situaţia în care ar exista o activitate a mandatarului sub directa autoritate,
îndrumare şi control al mandantului, ceea ce ar presupune existenţa raporturilor de prepuşenie
răspunderea mandantului pentru faptele mandatarului va avea loc nu în virtutea raporturilor de
mandat, ci în virtutea calităţii de comitent36.
În legătură cu participarea terţilor la raporturile de reprezentare generate de contractul de
mandat, în doctrină s-a pus problema reprezentării aparente, care are la bază mandatul aparent.
Din prevederile art.242, alin. (2) Cod Civil, rezultă că reprezentatul este angajat faţă de
terţi numai dacă reprezentatul a acţionat în limitele împuternicirii acordate. Terţul contractant
este obligat să verifice existenţa şi limitele puterilor reprezentantului.
Totodată, în numeroase cazuri, circumstanţele sunt suficiente pentru ca o persoană cu
diligenţa şi prudenţa medie să creadă în mod legitim în existenţa unor puteri care, în realitate, nu
aparţin pseudo-reprezentantului.
Răspunderea prezumatului reprezentat este angajată în lipsa acordului său, dacă
împrejurările de fapt autorizează terţii să nuverifice limitele exacte a puterilor reprezentantului
aparent.
Această afirmaţie are ca suport juridic prevederile art. 242, alin. (3) Cod civil, conform
cărora: „dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane, părţii cu care a contractat
reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă reprezentantul a creat astfel de
împrejurări în virtutea cărora această parte presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea
împuterniciri”.
De regulă, terţii se încred: în declaraţiile şi faptele reprezentantului care crează aparenţa
că o anumită persoană a fost împuternicită să-l reprezinte, în puterile conferite iniţial
reprezentantului care ulterior  au  fost  revocate  în mod  secret,  în  adevărul  publicităţii numirii 
în funcţie a administratorilor care au fost aleşi cu nerespectarea legii sau clauzelor actului
constitutiv

36
Deak Fr. Tratat de drept civil. Contracte speciale. Bucureşti: Universul Juridic, 2001, p.150-151.

37
 CAPITOLUL III. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT

Ca și orice obligație civilă contractuală, obligațiile izvorîte din contractul de mandat,

încetează prin cauzele generale de încetare a obligațiilor care sunt cauze de dreptul comun:
a. executarea,
b. imposibilitatea fortuită de executare,
c. îndeplinirea termenului extinctiv ori a condiției rezolutorii,
d. rezoluțiunea juridică pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației unueia dintre părți
etc.37
Cazurile de încetare a contractului de mandat sunt generale (contractul încetează prin
executare, prin expirarea termenului stipulat, realizarea condiției rezolutorii, imposibilitatea
fortuită de executare, rezoluțiune) și speciale (revocarea mandatului, renunțarea mandatarului,
moartea, punerea sub intredicție sau insolvabilitatea uneia dintre părți).
Apariția cazurilor speciale de încetare a mandatului se explică avînd în vedere caracterul
intuituu personae și încrederea reciprocă, care ar trebui să fie la baza acestui contract.
Revocarea mandatului. Revenim la ideea ca revocabilitatea mandatului se justifică prin
faptul că acest contract se întemeiază pe încrederea avută de mandant în mandatarul ales; această
încredere poate dispărea din anumite motive, după încheierea contractului de mandat.38

37
Deak Fr. Tratat de drept civil, Contracte speciale, Universul Juridic, București 2001, p.331.
38
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 613

38
 Art.1050 C.Civ. prevede că “ Revocarea mandatului notificată numai mandatarului nu se
poate opune terţilor care, fără a şti despre revocare, au contractat cu buna-credinţa cu mandatarul. In
acest caz, mandantul are drept de regres împotriva mandatarului”. Legislatorul în cazul formulării
normelor despre denunţarea contractului operează şi cu noţiunea de revocare, care este după
conţinutul său juridic echivalentă cu denunţarea.
Revocarea mandatului de către mandant ţine evident de notificarea mandatarului, care
este partre a contractului. Terţele persoane, care au fost la rîndul său contractate de către
mandatar în vederea realizării contractului, nu întotdeauna pot şti despre revocare. În cazul cînd
terţii cu buna-credinţa au contractat cu mandatarul, chiar şi după revocarea mandatului de către
mandant, efectele acestei revocări nu se pot opune terţilor.
Cele executate de către terţi după revocarea contractului pot fi dobîndite de către mandant
prin intermediul regresului împotriva mandatarului.39
Precizăm că legea nu face distincție între revocarea mandatului gratuit și cel oneros.
Mandatul salariat poate fi revocat, în mod arbitrar, iar mandatarul nu are drept la onorariu; el va
avea drept la daune, dacă revocarea este intempestiva și abuziva.
Indemnizația se stabilește de instanța și nu este necesar să coincidă cu remunerația
prevăzută în contract.
Evident, mandantul este obligat să restituie mandatarului și cheltuielile făcute sau
pierderile suferite pînă în momentul revocării, iar după revocare, în condițiile gestiunii de afaceri
sau îmbogățirii fără temei.
Mandatarul salariat nu are drept la despăgubiri dacă revocarea are drept cauză o culpă a
sa. Revocarea unui mandat salariat, pentru orice motive ar interveni, nu permite nici o
despăgubire, în cazul în care există o clauză expresă în această privință, aceasta clauza fiind
perfect validă. 40
Prof. Alexandrescu apreciază ca revocarea mandatului trebuie să aibă o cauză temeinică,
justificată, și nu se poate face în scopul de a aduce o paguba mandatarului.
Daca în contract a fost prevăzută o clauză conform căreia mandatul nu poate fi revocat,
revocarea atrage plata daunelor pentru mandatar; ne aflăm în acestă situație numai dacă
revocarea nu se datorează culpei, relei credințe a mandatarului, sau în caz de forță majoră. 41
Ne aflăm într-o situație particulară atunci cînd revocarea intervine în cadrul unui mandat
în interes comun. Aceasta situație atrage două teorii contrare.

39
Art.1050 Comentariu Codul Civil al RM.
40
Francisc Deak – Tratat De Drept Civil – Contracte Speciale, Editura Actami, 1999, p. 358
41
Dimitrie Alexandrescu – Tratat de Drept Civil, Vol IV, Bucuresti, 1926, p. 615

39
 Prof.Alexandrescu suține că în cazul în care mandatul este în interes comun,
consimțămîntul necesar pentru revocare trebuie să provină de la toți cei interesați.
În cazul mandatului dat în interesul comun al mandantului și mandatarului, el nu poate
fi revocat numai de mandant; aceeași condiție se impune și în situația mandatului dat în interesul
mandantului și al unui terț, sau după caz, al mandatarului și al unui terț.42
Ne raliem teoriei promovate de prof. Deak, conform căreia în aceasta situație se derogă
de la principiul forței obligatorii a contractului, permițînd revocarea de către o parte (de exemplu
mandant) fără acordul celeilalte părți, inclusiv în cazul mandatului în interes comun (lex non
distinguit).
În schimb, în caz de pluralitate de persoane de o parte (mandanti) revocarea trebuie să fie
opera lor comună; în această privință derogarea de la forța obligatorie a contractului poate
interveni numai “din cauze autorizate de lege”.
Atunci cînd revocarea provine de la mai mulți mandanți, următoarele consecințe au fost
adoptate unanim de doctrină: Dacă mandanții au interese necomune, fiecare va putea să revoce
mandatul în ceea ce îl privește dacă numai unul dintre mandanți a revocat mandatul, mandatul
celorlalți rămîne valid. 43
Mandatul conferit de mai mulți mandanți într-un interes comun, nu poate fi revocat decît
cu consimțămîntul tuturor. Capacitatea necesară pentru revocarea mandatului trebuie să fie ca
aceea cerută pentru conferirea lui.
Revocarea mandatului poate fi atît expresă, cît și tacită; ea trebuie să fie adusă la
cunoștința mandatarului căci altfel actele săvîrșite după revocare vor fi valide.
“Dacă revocarea a fost adusă la cunoștința mandatarului, actele făcute de terții de bună
credință cu dînsul sunt validă”44
În acest caz mandantul are recurs contra mandatarului sau – art. 1554 C.civ.. Revocarea
expresă poate fi facută în orice formă și adusă la cunoștința mandatarului prin orice mijloace.
Madantul este acela care va trebui să dovedească că a incunoștiințat mandatarul (și
eventual terții) de revocare.
Cu privire la revocarea tacită, ea trebuie sa cuprindă voința neîndoielnică a mandantului;
chiar legea, prin art. 1555 C. civ., ne dă un exemplu: “numirea unui nou mandatar pentru aceeași
afacere cuprinde în sine, revocarea mandatului dat celui dintîi din ziua în care i s-a notificat”.
Mandatul se mai consideră revocat cînd mandantul face el însuși actul pentru care
însărcinase pe altul. Există și o excepție ivită în situația în care mandantul decide ca cei doi
42
Ibedem, p.616
43
Francisc Deak – Tratat de Drept Civil – Contacte Speciale, Editura Actami, 1999, p. 359
44
Dimitrie Alexandrescu – Trata De Drept Civil, Vol IV, București, 1926, p.617

40
mandatari (mandatarul inițial și cel numit ulterior) să lucreze împreună pentru realizarea scopului
contractului.
Trebuie să mai menționăm că revocarea poate fi totală sau parțială ( în cazul revocării
parțiale, mandantul trebuie să prezinte expres actele care ramîn în sarcina mandatarului pentru a
fi executate).
Revocarea nu este opozabilă terților decît după ce a fost adusă la cunostința lor. “Pînă la
notificarea revocării, mandantul va răspunde față de terții de bună credință (mandant aparent),
însă cu drept de regres contra mandatarului incorect” – art. 1554 C. civ.
În concluzie, subliniem faptul că revocarea produce efecte numai pentru viitor.
Renunțarea mandatarului.“Mandatarul poate renunța la mandat, notificînd mandantului
renunțarea sa. În acest caz mandatarul rămîne către mandant răspunzător de daune, dacă
renunțarea să le produce, numai cînd el se află în neputință de a continua mandatul fără o daună
însemnată.” 45
Mandatarul poate renunța la mandat, fie el gratuit sau oneros – legea nu face distincție.
“Posibilitatea renunțării este de ordine publică și nu poate fi înlăturată prin clauze contractuale,
dar poate fi condiționată de un preaviz.”46
Cu toate acestea prof. Alexandrescu susșine ideea, potrivit căreia în două situații
mandatarul nu poate renunța la contract:
a. atunci cînd mandatul este condiția unui contract sinalagmatic, precum: vînzarea,
locațiunea, societatea, pentru ca în asemenea cazuri, mandatul nu a fost acceptat în scopul de a
aduce un serviciu mandantului, ci în schimbul unor prestații făcute sau promise lui de către
mandant;
b. mandatarul poate să-și interzică dreptul de a renunța la mandat, aceasta rezultînd
cu suficiență din clauza că mandatul se va stinge la o epocă determinată sau numai la moartea
mandatarului. Nu ne raliem acestei opinii.
Reluăm ideea potrivit căreia mandatarul poate renunța la mandat și datorează daune
mandantului, dacă prin acest fapt i-a pricinuit mandantului un prejudiciu.

45
Curtea Supremă de Justiție subliniază prin decizia 1226/1992 și decizia nr. 7/1993 următoarele puncte privind
revocarea mandatului:“Potrivit art. 1552 C.Civ., mandatul se stinge, printre alte cazuri, prin revocare, adică,
mandantul poate revoca sau chiar constrînge pe mandatar a-i remite înscrisul de împuternicire. Rezultă deci că
revocarea mandatului este expresă. Revocarea poate fi tacită în situația în care sunt relevate împrejurări care vădesc
neindoielnic intenția mandantului și anume dacă această intenție a fost cunoscută de mandatar. În cazul în care
mandatarul nu a cunoscut voința mandantului de a-i retrage mandatul acordat, contractul de înstrainare încheiat în
baza acestui mandat este valabil.”
46
Francisc Deak – Tratat de Drept Civil – Contracte Speciale, Editura Actami, 1999, p. 359.

41
 El este scutit de plata daunelor dacă probează ca executarea mandatului i-ar fi produs o
pagubă însemnată. Printre cauzele de renunțare, în situația scutirii de daune, enumerăm: o boală
gravă, schimbarea de domiciliu sau de profesiune – evaluarea acestor situații este lăsată în
sarcina instanței.
Moartea unei părți. Avînd în vedere caracterul intuitu personae al mandatuluia acesta se
poate stinge prin moarte mandantului sau mandatarului. În cazul contractelor de societate civilă,
dizolvarea societății duce la încetarea mandatului dat de societate.
În cazul morții mandatarului, moștenitorii lui trebuie să înștiințeze pe mandant și pînă
atunci sa continue îndeplinirea mandatului, efectuînd actele necesare apărării intereselor acestuia
în cazul în care au avut cunostință de existența și de persoana mandantului.
În situația morții mandantului, mandatarul este ținut să termine operațiunea dacă
întîrzierea ar provoca pagube moștenitorilor mandantului.
În cazul în care nu au avut cunoștința de deces, actele încheiate cu terții de bună credință
rămîn valabile. După moartea mandantului, obligația mandatarului de a da socoteală se execută
față de moștenitorii defunctului.
Trebuie menționat că dispozițiile legale referitoare la încetarea mandatului prin deces nu
sunt imperative deci părțile pot stipula în contract o clauză derogatorie, stabilind condițiile în
care executarea contractului poate continua după deces. Moștenitorii au dreptul de a revoca
mandatul, așa cum pot hotărî și continuarea lui.
Mandatul încetează și în următoarele cauze: punerea sub interdicție, insolvabilitatea,
falimentul mandantului și mandatarului.
a. Interdicția mandatului sau mandatarului. Conform art.1044 alin.1 Cod Civil prin
intermediul normei respective legiuitorul încă odată remarcă caracterul relaţiilor contractuale
dintre mandant şi mandatar, care rezultă în prestarea serviciilor juridice de către mandatar
mandantului, pentru care, după caz, primul este remunerat sau nu. În rest, toate cele dobîndite
prin acţiunile mandatarului formează proprietatea mandantului sau cad sub incidenţa nemijlocită
şi necondiţionată a drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale mandantului. Numai
consimţămîntul mandantului, prevederile mandatului şi prescripţia legii pot permite
mandatarului să folosească în avantajul sau informaţia pe care o obţine sau bunurile pe care le
primeşte ori pe care este obligat sa le administreze în exercitarea mandatului. Norma comentată
poartă un caracter dispozitiv, deaceea părţile urmează direct în contract să specifice regimul
folosirii de către mandatar a informaţiei pe care o obţine sau a bunurilor pe care le primeşte.
b. Insolvabilitatea și falimentul mandantului și mandatarului. Acest al doilea caz de
încetare a contractului de mandat are loc indiferent dacă mandatul este convențional sau legal.

42
Acest caz de stingere nu va avea loc atunci cînd mandatul a fost încheiat în interesul mandatului
sau mandatarului ori al mandatului sau al unuia din terți. Persoana care este filată sau insolvabilă
nu poate invoca un asemenea motiv pentru încetarea contractului, cererea putînd fi făcută de
cealaltă parte contactantă. Persoana a căreia mandat încetează din cauza arătată mai sus, nu
datorează daune celeilalte părți.47
În general, orice împrejurare provocînd o incapacitate pune capăt mandatului întrucît
normele privind incapacitatea și reprezentarea legală a incapabililor se opun continuării
mandatului”48
Potrivit art.1052 Cod Civil al Republicii Moldova prevede că şi în cazul mandantului,
pentru mandatar legiuitorul stabileşte prezumţia încetării raporturile contractuale de mandat prin
decesul mandatarului.
Această regulă îşi are aplicarea în condiţiile nestipulării de către părţi în contract a
preluării obligaţiilor contractuale de către succesorii mandatarului. La fel, natura obligaţiei
contractuale stabilite între părţi nu poate admite încetarea raporturilor contractuale prin decesul
mandatarului.
Aliniatul 2 al aceluiași articol stabileşte pentru terţele persoane a raportului de mandat
(moştenitori) obligaţii în cazul decesului mandatarului. Obligaţiile sînt legate de protejarea
intereselor mandantului.
În acest caz moştenitorii mandatarului sînt obligaţi:
- imediat să informeze mandantul despre decesul mandatarului,
- să ia măsurile necesare pentru protecţia drepturilor mandantului, care pot consta în
păstrarea bunurilor şi a documentelor mandantului, precum şi transmiterea lor către posesorul lor
legitim. 49

47
Safta-Romano, op. Cit. p.250.
48
Francisk Deak – Tratat de Drept Civil, Editura Actami, 1999, p. 360.
49
Art. 1052 Comentariul Codul Civil al Republicii Moldova.

43
 CAPITOLUL IV. ASPECTE PRACTICE PRIVIND INCHEIEREA
CONRACTULUI DE MANDAT

O componentă esenţială a pregătirii universitare o constituie implicarea noastră, a

studenţilor în aplicarea practică a cunoştinţelor teoretice acumulate.
Obiectivul fundamental al acestei activităţi este dobândirea de abilităţi practice printr-o
implicare directă alături de specialiştii din domeniul dreptului.
În cadrul stagiului de practică se pune accentul pe exemplificarea concretă a informațiilor
în cadrul facultății. În urma stagiului de practică am avut posibilitatea de a acumula cunoștințe
legislative obligatorii pentru cariera mea în domeniul dreptului și am avut posibilitatea sa văd
cum acestea sînt puse în practică.
Am analizat mai aprofundat cauze legate cu contractul de mandat, căci tema pentru Teza
de licență este ”Contractul de mandat”. Astfel am reușit să înțeleg mai bine ce prezintă un
contract de mandat și pot spune că printre contractele care sunt cel mai des folosite de către
societatea contemporană se numară cu siguranță cel de mandat. 
Deși de o importanță majoră contractul de mandat ridică multe semne  de  întrebare
care trebuie lămurite înainte ca părțile să  încheie o astfel de convenție.
Supranumit de unii autori „contractul cu o mie de fețe”, mandatul  a  apărut  nu  numai
din  necesitatea  încheierii  unor  contracte între persoane care se găsesc  la distanță,  dar chiar 
pentru  a  suplini inegalitatea de inteligență şi aptitudini dintre oameni , căci uneori  recurgem la
serviciile altuia pentru a realiza ceea ce nu putem înfăptui singuri. 
Importanța mandatului pentru viața cotidiană şi, în special, cea juridică nu mai trebuie 
pusă  la îndoială. Se remarcă atât existența mandatului clasic, reglementat de Codul  civil,  având
la bază legături de rudenie sau prietenie, cât şi aplicații din ce în ce mai frecvente în ceea ce îi
priveşte pe profesionişti: avocați, notari, agenți imobiliari, agenți de asigurări etc.

44
 Datorită  intensificării  relațiilor transnaționale, dispoziții referitoare la mandat (denumit
uneori şi contract de intermediere) găsim atât în convențiile internaționale , cât şi în legislația
actuală a Republicii Moldova).
  Uneori, în practică, mandantul nu are decât rolul de a cerceta şi de  a negocia.  Pe  de  altă 
parte,  în unele cazuri, deşi lucrează în interesul unei alte persoane, mandatarul încheie actul în
numele său personal (mandat fără reprezentare).
În doctrină sa afirmat că  mandatul  se  află  la  originea  tuturor contractelor. Fără a fi 
atât de generoşi cu acesta, apreciem  că mandatul  prezintă  o importanță deosebită, deoarece,
prin  intermediul lui, facilitându-se încheierea altor contracte civile sau comerciale, sunt
dinamizate raporturile juridice de drept privat.
Contractul  de  mandat  ocupă  un  loc  aparte  în  rândul  contractelor civile,  deoarece, 
prin  intermediul lui, participanții la circuitul civil  pot încheia, în principiu, orice alt act juridic,
cu excepția celor pentru care legea pune expres condiția să fie  încheiate personal de către părți.
Conform art. 1030, Codul civil al R.M., nr. 1107/2002, prin contractul de mandat o parte
(mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte
juridice, iar aceasta prin acceptarea mandatului se obligă să acţioneze în numele şi pe contul
mandantului.Am făcut cunoștință cu un model de contract de mandat:

CONTRACTUL DE MANDAT
__ ____________ 201_ mun. Chişinău
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, numit în continuare „Mandant”,
constituit ca persoană juridică de drept public în baza Legii nr. 575-XV din 26 decembrie 2003
privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, reprezentat de Directorul
general executiv _____________ care acţionează în baza Statutului, pe de o parte,
şi____________________________, numită în continuare „Mandatar”, reprezentată de
_______________________ care acţionează în baza _____________________, pe de altă parte,
au încheiat prezentul contract de mandat cu privire la următoarele:
1. Obiectul şi termenul contractului
1.1. Obiectul prezentului contract constituie efectuarea de către Mandatar, a plăţii
depozitelor garantate de către Mandant în conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 575-
XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar,
Regulamentul cu privire la plata depozitelor garantate de către Fondul de garantare a depozitelor
în sistemul bancar, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Fondului nr. 119/1 din

45
25.02.2011 (în continuare – Regulamentul cu privire la plata depozitelor) în condiţia retragerii
licenţei şi iniţierii procesului de lichidare silită a unei bănci, devenirii depozitelor acesteia
indisponibile, precum şi imposibilităţii Mandantului de a efectua plata acestor depozite, prin
contabilitatea sa.
1.2. Prezentul contract intră în vigoare la momentul semnării.
1.3. Drepturile şi obligaţiile contractuale ale părţilor (conforma Capitolelor 2 şi 3) apar în
ziua lucrătoare următoare zilei în care Mandantul, a informat Mandatarul în scris (prin scrisoare
oficială) despre survenirea condiţiilor menţionate la pct. 1.1. al prezentul Contract.
1.4. Dacă, pe parcursul anului calendaristic______, condiţia menţionată la pct. 1.1. nu a
survenit, condiţia se consideră nerealizată, şi contractul încetează.

2. Obligaţiile părţilor
2.1. Mandantul este obligat:
2.1.1. Să transmită Mandatarului, în termen de 5 zile lucrătoare din data în care l-a
informat pe acesta conform pct. 1.3. din prezentul Contract, Lista creanţelor aferente depozitelor
garantate recepţionată de la Lichidator, perfectată pe suport de hârtie şi în formă electronică, şi să
transfere în contul Mandatarului deschis în moneda naţională, prima tranşă a mijloacelor
financiare destinate plăţii depozitelor garantate.
2.1.2. Să comunice Mandatarului cuantumul şi tranşele în care mijloacele financiare vor
fi transferate acestuia.
2.2. Mandatarul este obligat:
2.2.1. Să elaboreze şi să aprobe procedura internă de efectuare a plăţilor. Mandatarul va
ţine la sediul central, evidenţă şi contractul centralizat al plăţii depozitelor garantate.
2.2.2. Să afişeze informaţia privind exercitarea funcţiilor sale de banca-mandatar în toate
subdiviziunile sale în care se va efectua plata depozitelor garantate.
2.2.3. Să organizeze şi să înceapă plata depozitelor, în termen de 3 zile lucrătoare din ziua
recepţionării listei creanţelor aferente depozitelor garantate, inclusiv prin intermediul filialelor
sale şi să comunice Mandantului, în scris, despre începerea eliberării compensaţiilor.
2.2.4. Să efectueze plata depozitelor garantate beneficiarilor în conformitate cu Lista
creanţelor aferente depozitelor garantate.
2.2.5. În conformitate cu Lista creanţelor aferente depozitelor garantate, să asigure
ridicarea gratuită a sumelor garantate prin eliberarea numerarului sau prin decontarea sumelor
respective în conturile beneficiarilor.

46
 2.2.6. Să informeze Mandantul despre executarea plăţii depozitelor garantate în modul
prevăzut de Regulamentul cu privire la plata depozitelor.
2.2.7. Să prezinte Fondului săptămânal, în ziua de marţi, Informaţia privind plata
depozitelor garantate plătite în săptămâna precedentă (în conformitate cu Regulamentul cu
privire la plata depozitelor).
2.2.8. În termen de 3 zile bancare după finalizarea efectuării plăţilor depozitelor
garantate, sau după expirarea termenului contractului stabilit la pct. 7.5, Mandatarul: - transferă
Mandantului sumele neachitate; - transmite Mandantului Informaţia privind plata depozitelor
garantate, cu situaţia la ultima zi de plată.
2.2.9. Să execute alte obligaţii prevăzute de Regulamentul cu privire la plata depozitelor.
3. Mecanismul de efectuare a plăţilor
3.1. Mandantul transmite Mandatarului Lista creanţelor aferente depozitelor garantate în
forma prevăzută de Regulamentul cu privire la plata depozitelor garantate.
3.2. Mandatarul efectuează plata în conformitate cu Lista creanţelor aferente depozitelor
garantate în dependenţă de măsura transferării mijloacelor în contul deschis de Mandatar.
3.3. În termen de 2 zile după înscrierea mijloacelor în contul respectiv al Mandatarului,
aceasta începe efectuarea plăţilor.
3.4. Mandatarul prin toate filialele sale eliberează sumele garantate în moneda naţională a
Republicii Moldova în numerar sau, în baza cererii beneficiarului, Mandatarul poate deschide în
numele acestuia un cont bancar pentru înscrierea mijloacelor în contul respectiv sau le transferă
într-un cont existent al beneficiarului.
3.5. În cazul depistării necorespunderii datelor din Lista creanţelor aferente depozitelor
garantate cu datele din documentele beneficiarului compensaţiei, Mandatarul nu efectuează plata
compensaţiei depozitelor şi în termen de cel mult 24 ore, în scris informează Mandantul despre
aceasta.
3.6. Plata depozitului garantat se efectuează în cazul eliminării necorespunderilor
depistate sau în cazul prezentării documentelor privind schimbarea numelui de familie,
prenumelui, patronimicului sau domiciliului beneficiarului.
4. Răspunderea părţilor
4.1. Mandatarul poartă răspundere pentru efectuarea plăţii depozitelor garantate în
conformitate de Lista creanţelor aferente depozitelor garantate.
4.2. Mandatarul este eliberat de răspundere pentru neridicarea plăţilor de către
beneficiarii acestora, dacă aceasta a avut loc din cauza întocmirii incorecte a Listei creanţelor
aferente depozitelor garantate transmise de către Mandant.

47
 4.3. Toate penalităţile achitate de către Mandant din cauza nerespectării de către
Mandatar a termenului prevăzut la pct. 3.3 vor fi recuperate de la acesta.
4.4. Părţile sunt eliberate de răspundere pentru neonorarea obligaţiilor asumate în măsura
în care neîndeplinirea obligaţiilor contractuale se datorează forţei majore.
4.5. Pentru întârzieri în transferul sumelor conform pct. 2.2.8 din prezentul contract,
mandatarul va achita o penalitate în mărime de 0.1% din sold.

5. Modificarea contractului
5.1 Modificarea contractului se poate face numai cu acordul scris al ambelor părţi, partea
care a solicitat modificarea suportând consecinţele patrimoniale ce decurg din aceasta.
5.2 Modalitatea plăţii compensaţiilor neridicate de către beneficiari poate fi modificată
prin încheierea unui acord adiţional.

6. Clauza de confidenţialitate
6.1. Mandatarul îşi asumă obligaţia de a păstra confidenţialitatea oricărei informaţii care
i-a fost cunoscută în legătură cu executarea contractului, precum şi faptul semnării prezentului
Contract şi de a nu face publicitate pe baza acestuia.
6.2. Informaţia despre existenţa prezentului contract va fi făcută publică după survenirea
condiţiilor menţionate la pct. 1.1. din prezentul Contract, şi doar în conformitate cu prevederile
Legii nr. 575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul
bancar şi ale Regulamentului cu privire la plata depozitelor garantate de către Fondul de
garantare a depozitelor în sistemul bancar, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al
Fondului nr. 119/1 din 25.02.2011.
7. Rezilierea Contractului. Încetarea.
7.1. Prezentul Contract poate fi reziliat din iniţiativa unei părţi, cu preavizarea în scris a
celeilalte părţi despre intenţia sa şi indicarea motivelor, cu cel puţin 90 (nouăzeci) de zile
calendaristice înainte de data presupusă a rezilierii.
7.2. În cazul rezilierii prezentului Contrat din iniţiativa Mandatarului, după survenirea
condiţiilor menţionate la pct. 1.1, acesta va plăti o penalitate în mărime de _____, şi, în caz de
necesitate, va continua executarea obligaţiilor sale contractuale până când Mandantul va semna
contractul de mandat cu o altă bancă.
7.3. Mandantul este în drept să rezilieze prezentul contract fără respectarea termenului de
preaviz menţionat la pct. 7.1, şi să comunice publicului despre acesta, în cazul în care

48
Mandatarul nu a respectat confidenţialitatea semnării prezentului contract şi/sau a făcut
publicitate pe baza acestuia.
7.4. Prezentul Contract încetează să producă efecte juridice, conform pct. 1.4. din
prezentul contract.
7.5. Dacă a survenit condiţia stipulată la pct. 1.1. din prezentul contract, contactul va fi
valabil pe o perioada de ____ ani. Acest termen poate fi prelungit prin semnarea, de către părţi, a
unui acord adiţional.
8. Dispoziţii finale
8.1. Orice conflict care va apărea în legătură cu prezentul contract se va soluţiona în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
8.2. Prezentul contract este perfectat în două exemplare, câte unul pentru fiecare dintre
părţi.

Mandant _______________________________________________________________
(semnătura)

Mandatar ______________________________________________________________
(semnătura)

49
 CONTRACT DE MANDAT COMERCIAL

Art. 1. PĂRȚILE CONTRACTANTE

Societatea Comerciala ........................ cu sediul în ................. telefon ....................
fax ..................... înmatriculată la Registrul comerțului ..................... sub nr. .............. avînd
contul nr. ......................... la Banca .......................... și codul fiscal nr. .......................
reprezentată prin .............................. în calitate de MANDANT și Dl./D-
na/S.C. ................................... domiciliat (ă) în ...................... (sau avînd sediul
în ........................) identificat prin ...................... B.I. nr./Pasaport nr. ............. eliberat
de ...................... în calitate de MANDATAR

Art. 2. OBIECTUL CONTRACTULUI

MANDANTUL .................. împuternicește pe mandatarul .............. .................... să
negocieze și să contracteze următoarele mărfuri: în condițiile de calitate, livrare, preț, prevăzute
în anexa. Tot prin grija mandatarului, mărfurile vor fi transportate și depozitate în depozitul
mandantului din ................... .
Cheltuielile necesare vor fi suportate de mandant si justificate de mandatar.

Art. 3. REMUNERAȚIA
Mandantul se obligă să plătească mandatarului pentru prestația realizată ...........% din
valoarea tranzacției încheiate.
La începerea operațiunii, mandantul va acorda mandatarului un avans în suma
de ................. lei, eșalonată în 3 luni, începînd cu data de .............. săptămînal. Rata următoare se
va acorda numai după ce se vor justifica sumele anterioare. Mandantul își rezervă dreptul de
control asupra modului în care mandatarul își îndeplinește obligațiile contractuale.

50
Art. 4. EXECUTAREA MANDATULUI
Executarea mandatului se va considera încheiată în momentul în care marfa va fi
recepționată de reprezentantul mandantului.

Art. 5. ACTELE JURIDICE încheiate de mandatar pentru realizarea tranzacției cu partenerul

extern pentru care a fost împuternicit, vor fi semnate în calitate de reprezentant al mandantului,
prezentînd la cerere împuternicirea dată de acesta.

Art. 6. GARANȚII.
Mandatarul va asigura garanțiile necesare pentru executarea contractului cu partenerul
extern și va răspunde atît pentru daunele efectiv suferite, cît și pentru cîștigul nerealizat. Ambele
părți se obligă să execute cu bună-credința contractul încheiat.
Art. 7. LITIGII Litigiile ce izvorăsc din prevederile prezentului contract se vor rezolva
pe cale amiabilă. Dacă acest lucru nu este posibil, litigiile se vor rezolvă de către instanta
competenta.
Redactat în două exemplare, cîte unul pentru fiecare parte.

MANDANT_______________________________________________________________

MANDATAR_____________________________________________________________

51
 CONCLUZII
Dată fiind importanța sa contractul de mandat a fost și este în atenția specialiștilor în
domeniu. Supranumit de specialiști ”contractul cu o mie de fețe”, mandatul a apărut nu numai
din necesitatea încheierii unor contracte între persoane care se găsesc la distanță, dar chiar pentru
a suplini inegalitatea de inteligență și aptitudini dintre oameni, căci uneori recurgem la serviciile
altuia pentru a analiza ceea ce nu putem înfăptui singuri.
Investigînd opiniile autorilor, dar mai ales soluțiile preactice, am putut înțelege trăsăturile
specifice ale acestui contract, care l-au impus ca o instituție distinctă față de celelalte contracte.
Din cercetările efectuate contractului de mandat civil, am putut contura cîteva concluzii:
- este un contract cu rădăcini adînci din istoria vieții juridice, cunoscut încă de la romani,
fiind impus de nevoile vieții practice, cînd omul este nevoit să apeleze la serviciile semenilor;
- este prezent în viața juridică actuală, mai ales prin formele sale moderne speciale;
- cel mai mult acest contract se apropie de contractul comercial, dar în același rînd și de
deosebește de acesta;
- de asemenea contractul de mandat nu trebuie să fie confundat cu contractul de vînzare-
cumpărare, contractul de societate civilă, contractul de muncă, gestiune de afaceri.
Contractul de interpunere de persoane considerat ca o varietate a contractului de mandat
se prezintă sub mai multe forme: contract de consignație, de comision, de expediție.
În zilele noastre mandatul are o utilizare explozivă în special în materie comercial. Codul
Civil al Republicii Moldova reglementează raporturile de mandat în art. 1030-1052  din  aceste 
prevederi se desprinde o legătură juridică accentuată între asemenea instituții a dreptului civil ca
reprezentare reglementată în partea general a Codului Civil, mandatul ca  formă derivat a
acesteia și procura.

52
 Mandatul se referă la aspectul intern al raporturilor dintre reprezentant și  reprezentat, pe
cînd reprezentarea privește aspectul extern ala cestor raporturi adică relațiile dintre reprezentat și
reprezentant pe de o parte și terțul contractant pe de altă parte.
Prin urmare reprezentarea este de natura contractului de mandat, iar nu de esența lui. 
Deși Codul Civil reglementează doar mandatul cu reprezentare, existența mandatului fără reprez-
entare nu este contestată de nimeni, utilitatea sa practică impunîndu-se de la sine.
În același timp, raporturile juridice specific mandatului se pot crea nu numai în temeiul
unui contract, ci și în temeiul legii în cazurile  expres  prevazute.
Am  putea  da  cu  titlu  de  exemplu prezumția  de  mandat  tacit,  reciproc dintre soți
precum și raporturile dintre persoana juridică și cei care-i alcătuiesc organele de conducere. Prin
urmare, există atît reprezentare fără mandate cît și mandate fără reprezentare.
Individualizarea contractului de mandat se manifestă tot o dată și prin obiectul său, care
poate consta doar în prestația încheierii de acte juridice ceeia ce exclude extinderea obiectului
acestuia și asupra actelor materiale. Raporturile de mandat persistă atât între persoanele fizice, cît
şi cu participarea subiectelor de drept civil cu statut de persoană   juridică.  
Esența  juridică  a  raportului  de  mandat constă în posibilitatea figurării în  calitate de 
parte (subiect) a acestui raport prin  intermediul unei  alte  persoane  terțe, împuternicit să 
reprezinte în astfel de raporturi interesele patrimoniale alepersoanei reprezentate. 
Anume prin această particularitate juridică  a raportului  de mandat  legislatorul  scoate 
în relief  calitatea specifică a mandatului ca formă juridică de intermediere. Cu toate că normele
speciale despre intermediere în general şi intermedierea comercial se conțin într-un capitol aparte
al Codului Civil (art.1179-1198), şi legislatorul n-a evidențiat legătura expresă dintre aceste
construcții juridice, conținutul normelor în cauză ne indică posibilitatea aplicării față de normele
intermedierii a normelor ce reglementează  mandatul.
În acelaşi context poate fi stabilită legtura juridică dintre mandat şi reprezentare. Legătura
dintre mandat şi reprezentare este unidirecțional, ceea  ce  înseamnă  că  mandatul  presupune
raporturi  de reprezentare. Reprezentarea însăşi nu este legată organic de mandat. 
Vis-a-vis de instituțiile tradțiionale ale dreptului civil cu care poate fi analizată în  plan
comparativ mandatul, actualul Cod Civil conține unele construcții juridice, care datorită diferitor
mecanisme de încheiere, executare, efecte juridice pot fi în practica contractuală asemuite
cu mandatul.
În contextul celor sus-menționate, se învederează și un plan de cercetări de perspectivă.
Astfel, considerăm ca pe viitor cercetătorii ar putea să preia realizările din prezenta teză pentru a

53
analiza alte categorii de contracte de mandat, care la moment deși nu sunt expres reglementate de
legislație, dar se aplică în practică, iar reglementarea acestora este o chestiune de timp.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

1. Codul civil al Republicii Moldova. Adoptat de Parlamentul Republicii Moldova

prin Legea nr.1107-XV din 06.06.2002. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86/661
din22.06.2002.
2. Codului civil al Republicii Moldova. Comentariul Vol. I. Chişinău: Arc, 2005.
3. Codului civil al Republicii Moldova Comentariul. Vol. II. Chişinău: Arc, 2006.
4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1362 din 21.10.2002 privind
aprobarea Regulamentului reprezentanţilor în proprietatea industrială. În:Monitorul Oficial al
RepubliciiMoldova nr. 146-148/1500 din 31.10.2002.

Tratate și monografii:
5. Chibac Gh., Efrim O., Băieşu A., Rotaru A. Drept civil. Contracte speciale. Vol.
III, Ed. a 2-a. Chişinău: Cartier juridic, 2005.
6. Chibac Gh., Efrim O., Băieşu A., Rotaru A. Drept civil. Contracte şi succesiuni.
Vol. III, Ed. a 3-a revăzută şi completată. Chişinău: Cartier, 2010.
7. Chirica D. Drept civil. Contracte speciale. Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
8. Deak Fr. Tratat de drept civil. Contracte speciale. Bucureşti: Actami, 1996.
9. Deak Fr. Tratat de drept civil. Contracte speciale. Bucureşti: Universul Juridic,
2001.
10. Deak Fr. Tratat de drept succesoral. Ed. a II-a actualizată şi completată.
Bucureşti: Universul Juridic, 2002;
11. Ghişoiu N. Obligaţiile mandatarului în contractul de mandat comercial. În:
Revista de Drept Comercial. 2000, nr 7-8.

54
 12. Golub S. Buna credinţă şi diligenţa. În: Ghidul Judecătorului în materie civilă
şi comercială. Ediţie revizuită şi completată. Chişinău, f.a.,
13. Ghimpu S., Grossu S. Capacitatea şi reprezentarea persoanelor fizice în dreptul
R.P.R. Bucureşti: Ştiinţifica, 1960.
14. Lipton J., Martin C. Intermedierea comercială. Agentul comercial. Comisionarul
profesionist. În: Ghidul Judecătorului în materie civilă şi comercială a RM (instituţii selectate).
Chişinău: Rolsi Media SRL, 2004.
15. Mîțu Gh. Actul cu sine însuşi şi dubla  reprezentare.  În: Rezumatele 
comunicărilor, Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Învăţămîntul superior şi cercetarea - piloni
de bază ai societăţii bazate pe cunoaştere”. Ştiinţe socio-umanistice. Vol. II. Chişinău, 2006
16. Mîțu, Gh. Reprezentarea legală în raporturile patrimoniale dintre soţi. Mandatul
tacit reciproc al soţilor în regimul comunităţii de bunuri. În: Rezumatele comunicărilor
Conferinţei ştiinţifice a masteranzilor şi doctoranzilor „Cercetare şi inovare - perspective de
evoluţie şi integrare europeană”, 23 septembrie 2009. Ştiinţe socioumanistice.
17. Toader C. Contractul de mandat. Aspecte din dreptul intern şi de drept comparat.
În: Pandectele Române. Supliment 140 ani de la naşterea lui Constantin Hamangiu. Bucureşti,
2003.
18. Trofimov I. Drept civil. Contracte civile. Chişinău: Elena - V.I. 2004.

Reviste științifice:
19. Mîțu Gh. Reprezentarea legală în materia obligaţiilor. În: Revista Naţională de
Drept. 2009, nr. 10-12.
20. Moţiu Fl. A. Aspecte controversate privind contractul cu sine însuşi în cazul
mandatului şi comisionului. În: Revista de Drept Comercial. 2005, nr 3, p. 38-49.
21. Nistorescu C. Gestiunea intereselor altei persoane şi contractul de mandat. În:
Revista deştiinţe juridice. Craiova 2002, nr.24(2).
22. Popa Nistorescu C. Reprezentarea şi mandatul în dreptul privat. Bucureşti: All
Beck, 2005.
23. Reghini I. Observații privind mandatul civil în interes comun. În: Studia
Universitates Babeş-Bolyai. 2001, nr 2.
24. Rizoiu R. Mandatul irevocabil ca tehnică de garantare a obligaţiilor. În: Revista
română de drept privat. 2009, nr. 4.
25. Sprick C. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova. În: Revista de drept
privat. 2002. nr. 4.

55
 26. Stegărescu V. Mandatul aparent. În: Studia Universitatis Babeş-Bolyai. 2004, nr.
1-2.

56