Dreptul Comertului International

Alina-Roxana TODIREANU (TIMOFTE)

1

1. CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE INTERNATIONALA

Contractul de vanzare-cumparare in comertul international este actul juridic
prin care partile, vanzator si cumparator, apartinand unor state diferite, se obliga
reciproc sa transfere proprietatea unui bun in schimbul platii unui pret. Vanzarea-
cumpararea este un contract bilateral, cu titlu oneros, cumulativ, si translativ de
proprietate. Contractul de vanzare-cumparare in comertul international are un
caracter exclusiv comercial, deoarece el reglementeaza numai relatiile care apar in
operatiile de comert exterior. Cand legea romana carmuieste un contract de
vanzare-cumparare internationala, se aplica dreptul civil general, care include si
legislatia comerciala.

2. FORMAREA, PARtILE SI OBIECTIVUL CONTRACTULUI

Formarea contractului de vanzare-cumparare internationala ridica si
problema formei acestuia. Legislatia romana cere ca acesta sa fie incheiat in forma
scrisa sub forma unui inscris unic, semnat de ambele parti sau sub forma unei
oferte scrise confirmate in scris. Orice contract de vanzare-cumparare presupune
doua parti: vanzatorul si cumparatorul. Obiectul unui contract de vanzare-
cumparare internationala il formeaza marfa vanduta in schimbul careia
cumparatorul plateste vanzatorului pretul stabilit.
Marfa vanduta trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa fie in circuitul civil, pentru ca numai marfurile aflate in circuitul civil
pot forma obiectul unui contract;
- sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor.

Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii marfii
vandute. El trebuie sa fie: fixat in bani determinat sau nedeterminat.

3. OBLIGATIILE PARTILOR SI RASPUNDEREA PENTRU
NEEXECUTAREA LOR CORESPUNZATOARE

Contractul de vanzare-cumparare are ca efect crearea unor obligatii in
sarcina ambelor parti:
vanzatorul are doua obligatii:
o sa predea cumparatorului marfa vanduta;
o sa-l garanteze impotriva viciilor acesteia.

2

cumparatorul are obligatiile:
o de a plati pretul marfii;
o de a prelua marfa predata.
Predarea marfii vandute este cea mai importanta obligatie la care da nastere
contractul de vanzare-cumparare cu implicatii asupra transmiterii dreptului de
proprietate si a riscurilor si consta in remiterea marfii si a documentelor acesteia
cumparatorului. Termenele la care se face predarea marfurilor nu sunt fixate in zile
ci prin stabilirea unei perioade cu defalcarea in trimestre si apoi in luni. Predarea
marfii nu se face de regula direct cumparatorului ci unei organizatii de transport,
de cale ferata, auto, maritima sau aeriana. Vanzatorul nu este obligat sa faca
predarea marfii daca cumparatorul nu plateste pretul care se afla in stare de
insolvabilitate. Vanzatorul nu este obligat sa predea marfa daca cumparatorul nu
plateste pretul.
Garantia contra evictiunii- prin evictiune se intelege pierderea dreptului de
prorietate asupra marfii in totalitate sau in parte, prin valorificarea de catre terti a
unui drept intemeiat inclusiv pe dreptul de proprietate industriala.
Sanctiuni - in caz de evictiune totala vanzatorul trebuie sa restituie pretul
intrucat cumparatorul nu mai detine marfa pentru care a platit.
In caz de evictiune partiala cumparatorul poate sa ceara rezolutionarea
contractului sau mentinerea lui cu plata de daune-interese pentru acoperirea
prejudiciului suferit prin deposedarea partiala.
Garantia contra viciilor bunurilor - marfa predata trebuie sa fie conforma cu
cea contractata. Cand marfa are o serie de vicii cumparatorul are posibilitatea sa
ceara rezolutiunea contractului sau reducerea pretului care poate fi exercitata.
Plata pretului- trebuie facuta in ziua si la locul stabilit in contract. Preluarea
marfii predate consta in indeplinirea tuturor actelor necesare pentru ca predarea sa
fie posiblila precum si in preluarea efectiva a marfii.

4. NORME CONFLICTUALE

Normele conflictuale sunt acele norme care au menirea de a determina
sistemul de drept potrivit caruia problema respectiva isi va gasi solutionarea. Legea
care carmuieste contractul poate fi aleasa direct dar si tacit, in momentul incheierii
contractului sau ulterior pana la inceperea dezbaterilor unui litigiu din contract.
Domeniul legii contractului acopera in principal:
interpretarea contractului;
3

drepturile si obligatiile partilor;
executarea obligatiilor din contract;
momentul de cand cumparatorul suporta riscurile privind marfa
transmisa;
modul de stingere al obligatiilor din contract.
Rezilierea contractului de vanzare-cumparare care este modalitatea de
desfacere a contractului pentru viitor in cazul cand una din parti nu si-a indeplinit
la termenele stabilite obigatiile asumate. Rezilierea nu are efect retroactiv, iar
obligatiile care au fost indeplinite raman valabile. Rezilierea produce efectul numai
pentru viitor si nu retroactiv.

5. FORME SPECIALE ALE VANZARII COMERCIALE

5.1 Vanzarea prin burse
Bursa constituie o institutie specifica economiei de piata. Comerciantii sau
intermediarii se intalnesc la bursa in vederea negocierii marfurilor fungibile in
conformitate cu o anumita procedura speciala. Bursele permit realizarea unor
legaturi intre comercianti pentru cunoasterea de catre acestia a cererii si ofertei de
marfuri. Bursa constituie pentru unele valori si un mijloc de formare a preturilor
mondiale.
Bursele au un rol important pentru ca:
prin concentrarea cererii si a ofertei realizeaza o piata principala
pentru urmatoarele marfuri sau valori;
usureaza incheierea tranzactiilor;
se realizeaza o transmitere sau o divizare a riscurilor;
are influenta asupra preturilor care se formeaza in afara burselor.
Bursele pot fi clasificate infunctie de varietatea tranzactiilor, obiectivul de
activitate, forma de organizare si modul de admitere a participantilor.
Din punct de vedere al varietatii tranzactiilor bursele se impart in: burse
generale si burse specializate.
In functie de obiectul lor bursele se impart in: burse de marfuri, burse de
valori si burse pentru operatiuni ajutatoare.
Bursele de marfuri au ca obiect produsele fungibile care sunt inrudite din
punct de vedere cantitativ sunt substituibile si conservabile.
Bursele de valori au ca obiect hartiile de valoare ca actiunile si titlurile de
credit de toate categoriile.
4

Bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international pot fi de
asigurari sau de navlosiri. Sunt de doua tipuri: burse private si burse infiintate si
organizate de stat.
Bursele se organizeaza sub forma unor societati pe actiuni. La bursa
preturile se numesc cotatii sau cursuri iar nivelul lor se determina zilnic.
Tranzactiile la bursa se realizeaza zilnic in cadrul sedintelor iar procedura care se
utilizeaza este stabilita prin reglementari sau uzante. Brokerul este acela care
stabileste cursul de deschidere si de inchidere si tot el calculeaza cursul sau pretul
unitar al zilei.
In cadrul bursei exista doua categorii de operatiuni:
operatiuni pe bani, cash, cand livrarea marfii este imediata, si
operatiuni la termen cand livrarea marfii are loc la o data ulterioara.
Operatiunile la termen se impart in: operatiuni ferme, operatiuni cu prima si
operatiuni facultative multiple.

5.2 Vanzarea prin licitatie
Licitatiile internationale constituie o piata speciala, care concentreaza oferta
si cererea unor marfuri si servicii.
Caracteristici:
marfurile nu se gasesc la locul unde se desfasoara licitatia;
programul de functionare a licitatiei nu este continuu.
Licitatiile se pot clasifica in mai multe categorii. Criteriile principale
utilizate sunt: periodicitatea organizarii, posibilitati de participare si pozitia
organizatorilor.
Din punct de vedere al periodicitatii organizarii, licitatiile se impart in:
licitatii periodice si licitatii ocazionale.
In functie de pozitia sau calitatea organizatorilor licitatiile pot fi: de export si
de import. Licitatiile de export se instituie de producatori, vanzatori sau de catre
alte persoane specializate. Pregatirea licitatiei presupune efectuarea unei
publicitati. Aceasta se realizeaza prin inscrierea de anunturi in presa. Cumparatorii
pot participa la licitatii personal sau prin agenti. Inainatea inceperii licitatiei
participantii trebuie sa depuna o cautiune, care are forma unei agentii bancare.
Licitatia prin tehnica pretului crescator se poate realiza utilizand metoda publica si
cea nepublica. Licitatia se incheie cu o nota de vanzare-cumparare care
indeplineste functie de contract scris.
Licitatia pentru cumpararea de produse, instalatii, si atribuirea de lucrari de
constructii poarta denumirea de licitatii de import. Licitatiile de import se pot
desfasura prin doua metode: licitatii obisnuite si supralicitatiile. Decizia de
5

adjudecare a licitatiei este determinata de caracteristicile tehnice ale utilajului
folosit, economicitatea in productie, indicatori de eficienta economica aprobati
pentru investitia respectiva, termenele de plata, conditiile de plata.



SOLUTIONAREA LITIGIILOR DE COMERT INTERNATIONAL

A. COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI

Instantele judecatoresti nationale au competenta generala in solutionarea
litigiilor de comert international. O problema importanta o constituie determinarea
instantei competente si a raportului de comert international cu element de
extraneitate. Procedura de solutionalitate a litigiilor de comert exterior in fata
instantelor de judecata este stabilita de legea forului iar procedura executarii silite a
hotararilor este stabilita de legea tarii de executare a acestora.

B. NOTIUNI GENERALE

Partile contractuante prefera arbitrajul comercial pentru:
simplitatea procedurii;
caracterul confidential al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare reduse;
rapiditatea rezolvarii;
specializarea arbitrilor;
posibilitati egale de informare pentru ambele parti cu privire la
procedura de urmat si alegerea arbitrilor.
Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa
recomanda utilizarea arbitrajului comercial international pentru solutionarea
litigiilor dintre partile contractante.

B.1 Clasificarea arbitrajului comercial

Arbitrajele internationale se clasifica:

1. In raport cu regulile urmarite de arbitri in solutionarea litigiilor.
In cadrul arbitrajului de drept arbitri solutioneaza cauza aplicand normele
procedurale legale si dreptul material competent intocmai judecatorilor. Arbitrajul
in echitate nu se situeaza in afara dreptului. Arbitrajul in echitate este specific
6

contractelor complexe de comert international care nu cunosc reglementari proprii
in legislatiile nationale si nici forme uniforme formulate de conventii
internationale.
2. Un al doilea criteriu de clasificare este acela al existentei in timp a
instantei de arbitraj.
Instantele de arbitraj sunt: ad-hoc sau ocazionale si instante permanente sau
institutionalizate.
In arbitrajul ad-hoc completul de arbitri este ales pe durata solutionarii
litigiului.
Arbitrajul institutionalizat are un caracter permanent si solutionalizeaza
diferite litigii de comert international. Arbitrajele institutionalizate se clasifica in
arbitraje cu competenta generala si arbitraje specializate.
3. Dupa competenta teritoriala - arbitrajele permanente sunt de tip
bilateral regional si cu vocatie universala.

B.2 Conventii internationale ce reglementeaza arbitrajul comercial
international

1.Protocolul de la Geneva din 1923 care a fost adoptat in cadrul Societatii
Natiunilor si la care Romania face parte din 1925. Acest instrument juridic se
refera atat la contractele incheiate in materie comerciala cat si la cele din orice alta
materie.
2.Conventia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentintelor arbitrare
straine. Prin intermediul conventiei statele parti se angajeaza sa recunoasca pe
teritoriul lor autoritatea unei instante arbitrale care indeplineste urmatoarele
conditii: sa fie pronuntata in temeiul unui compromis ori a unei clauze
compromisorii; sa fie pronuintata pe teritoriul unui stat parte la conventie.
3.Conventia de la New York privind recunoasterea si executarea sentintelor
arbitrale straine in cadrul ONU. Aceasta conventie se refera la recunoasterea si
executarea sentintelor arbitrale straine.
4.Conventia europeana privind arbitrajul comercial international incheiat la
Geneva in cadrul ONU. Aceasta conventie rezolva problema desemnarii arbitrilor
in cazul in care partile la conventia de arbitraj nu se inteleg asupra alegerii
acestora.
5.Conventia privind solutionarea pe cale arbitrala a litigiilor de drept civil
decurgand din rapoartele de colaborare economica si tehnico-stiintifica de la
Moscova.
7


B.3 Conventia de arbitraj

Investirea instantei de arbitraj se realizeaza prin conventia de arbitraj care
are doua forme: clauza de arbitraj sau clauza compromisorie. Compromisul este
conventia intervenita intre partile in litigiu prin care acestea convin sa supuna
solutionarii arbitrale, precizand si instanta de arbitraj competenta. Capacitatea
partilor va fi determinata de legea personala pentru persoanele fizice respectiv de
legea nationala pentru persoanele juridice. Conditiile de forma ale conventiei de
arbitraj sunt precizate in conventii. Completul de arbitrare se constituie din arbitri
desemnati de parti. Completul poate fi compus din 3 arbitri sau poate fi constituit
dintr-un arbitru unic.

B.4 Legea aplicabila procedurii arbitrale.

Completul de arbitri va rezolva cauza aplicand fondului litigiului legea
aleasa de parti. Daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, arbitri
vor stabili legea competenta potrivit normei conflictuale.

B.5. Recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare straine

Recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine se realizeaza conform
regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde hotararea este invocata si ca nu
vor fi impuse conditii mai riguroase si nici cheltuieli de judecata mai ridicata fata
de recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale nationale.

B.6 Arbitrajul comercial in Romania

1. Arbitrajul permanent - institutionalizat in Romania este asigurat de Curtea
de arbitraj comercial international de pe langa Camera de Comert si Industrie a
Romaniei.
Curtea de arbitraj se compune din 35-40 arbitri, numiti de comitetul executiv
al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. Completul de arbitraj este format
din 3 membri sau dintr-un arbitru unic.
Curtea de arbitraj este compusa din: presedinte, vicepresedinte si 3 membri.
Curtea de arbitraj solutioneaza litigiile patrimoniale care sunt nascute din
raporturile de comert exterior sau din alte asemenea raporturi daca una dintre parti
sau ambele parti sunt straine. Curtea de arbitraj este competenta sa solutioneze cu
acordul partilor si litigiilor nascute din raporturile contractuale dintre SC
constituite in Romania cu participare straina sau cu capital integral strain. Curtea
8

de arbitraj isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu si hotaraste in
acesta privinta.
Sentinta se pronunta de completul de arbitraj in numele Curtii de arbitraj si
este considerata ca sentinta acestei Curti.
Procedura arbitrala poate lua sfarsit si prin pronuntarea unei incheieri in
cazul in care:
reclamatul renunta la cererea sa;
curtea a luat act ca partile s-au impacat;
datorita inactivitatii reclamatului, litigiul ramane in nelucrare mai
mult de 6 luni;
in cazul in care lipsesc conditiile pentru examinarea si solutionarea
litigiului in fond.
2.Arbitrajul ad-hoc organizat de Camera de Comert si Industri a Romaniei
este supus prevederilor codului de procedura civila. Potrivit regulilor de procedura
arbitrala litigiul comercial este intern cand acesta decurge dintr-un contract intern
si este international cand decurge dintr-un contract de comert exterior.
Arbitrajul poate fi incredintat uneia sau mai multor persoane investite de
parti sau in conformitate cu acea conventie aleasa de parti sa solutioneze un litigiu
determinat si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru parti.
Tribunalul arbitral are obligatia sa asigure confidentialitatea arbitrajului. La
sedintele de dezbatere pot participa numai partile in litigiu sau reprezentantii
acestora. Dosarul litigiului este confidential. Persoanel straine nu au acces la dosar
fara acordul scris al partilor. Tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta
de a solutiona un litigiu.
Arbitri sunt inscrisi intr-o lista intocmita de Camera de Comert si Industrie si
care cuprinde: numele, ocupatia, adresa, specialitatea, titlurile si prezentarea pe
scurt a activitatii profesionale a fiecaruia.
Hotararea arbitrala este definitiva. Impotriva ei se poate introduce actiune in
anulare pentru urmatoarele motive:
cei care au dat-o nu au primit o asemenea insarcinere de la plati;
arbitri s-au pronuntat dupa expirarea termenului arbitrajului;
hotararea s-a dat asupra unor chestiuni care nu fusesera supuse
arbitrilor.