Capitolul XII.

CONTRACTUL DE TRANZACȚIE

1. 1. Noţiunea, caracterele juridice și condițiile de validitate ale contractului de

tranzacție

Contractul de tranzacție este acel contract prin care părțile previn sau sting un

litigiu, inclusiv in faza executării silite,prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori

prin transferul unor drepturi de la o parte la cealalată (art.2267 alin.1 Cod civil).

Prin urmare, contractul de tranzacție presupune:

- existența unui drept litigios și/sau îndoielnic, de natură a da naștere unui proces;

- intenția părților de a pune capăt litigiului existent, inclusiv în faza executării silite,

sau de a preîntâmpina nașterea unui litigiu prin încheierea contractului de tranzacție;

- existența unor concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor

drepturi de la o parte la cealalată.

Tranzactia poate fi de două feluri: judiciară și extrajudiciară.

Tranzactia extrajudiciară: se previne declanșarea unui proces.

Trazacția judiciară: se încheie în cursul procesului, având ca efect stingerea

acestuia. Tranzacția judiciară se încheie în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii

(art. 439 C.proc.civ.), care este cunoscută în practică sub denumirea de hotărâre de

expedient și care constituie titlu executoriu pentru obligațiile care izvorăsc din înțelegerea

părților [art.638 alin.(2) și art. 633 pct.2 C.proc.civ.]

Tranzacția judiciară poate fi încheiată în ambele faze ale procesului civil,deci atât în

faza judecății (nu numai la judecata în prima instanță,ci și la judecata în căile de atac ), cât

și în faza executării silite.Prin tranzacția judiciară încheiată în faza executării silite nu se

poate însă desființa hotărârea ce constituie titlul executoriu,deci părțile pot tranzacționa

numai în privința creanței ce se execută silit.

Tranzacția este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și, în principiu

consensual.

Tranzacția este un contract sinalagmatic întrucât ambele părti și asumă obligatii

reciproce și interdependente prin prisma concesiilor și renuntărilor reciproce la drepturi

ori prin transferul unor drepturi de la o parte la cealalată.

 Ad probationem,tranzacția trebuie constatată în scris (art.2272 C.civ.). Dacă în

schimbul renunțării făcute de o parte, cealaltă parte înstrăinează un bun pentru care legea

prevede forma solemnă, atunci contractul de tranzacție va trebui să fie încheiat, sub

sancțiunea nulității absolute, în forma prevăzută de lege și devine contract solemn.

Transferul dreptului trebuie înscris în cartea funciară.

În ce privește condițiile de validitate, contractul de tranzactie trebuie sa intruneasca

conditiile generale de validitate ale contractelor: capacitatea partilor de a contracta,

consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit si, in fine, o cauza licita si morala.

Cu privire la capacitatea părtilor de a contracta, art. 2271 Cod civil reglementează

că, pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de

drepturile care formeaza obiectul contractului. Cei care nu au aceasta capacitate pot

tranzactiona numai in conditiile prevazute de lege.

Capacitatea deplina de exercitiu este necesara raportat la caracterul renuntarilor

reciproce ce formeaza obiectul tranzactiei si care sunt veritabile acte de dispozitie.

Tranzacția nu poate avea ca obiect capacitatea sau starea civilă a persoanelor și nici

drepturi de care părțile nu pot dispune potrivit legii. Se poate tranzactiona însă asupra

actiunii civile derivand din savarsirea unei infractiuni (art. 2268, alin. 2 Cod civil) – de

exemplu, asupra despăgubirilor civile rezultate din vătămarea sănătății, deoarece prin

această înțelegere nu este afectată acțiunea penală, care își urmează cursul.

În toate cazurile, sub sancțiunea nulității absolute, părțile sau una din ele nu trebuie

să urmărească prin tranzacție realizarea de scopuri ilicite. De asemenea, prin încheierea

tranzacției nu trebuie să se urmărească eludarea dispozițiilor imperative ale legii sau

fraudarea terților.

1. 2. Nulitatea contractului de tranzacție

Potrivit art.2273 alin.1 Cod civil, tranzactia poate fi afectata de aceleasi cauze de

nulitate ca orice alt contract. Cu toate acestea, ea nu poate fi anulată pentru eroare de drept

referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neintelegerii partilor si nici pentru leziune.

Codul civil enumeră limitativ ipotezele in care intervine sanctiunea nulitatii

tranzactiei:

a) este nula tranzactia incheiata pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate

absoluta, in afara de cazul in care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii;

 b) in cazul in care tranzactia s-a incheiat pentru executarea unui act anulabil,

anularea tranzactiei poate fi ceruta numai de partea care la data inchiderii tranzactiei nu

cunostea cauza de anulabilitate;

c) este nula tranzactia incheiata pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior ca fiind

false;

d) descoperirea ulterioara de inscrisuri necunoscute partilor si care ar fi putut

influenta continutul tranzactiei nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia

ipotezei in care inscrisurile au fost ascunse de catre una dintre parti sau, cu stiinta acesteia,

de catre un tert;

e) tranzactia este nula daca din inscrisurile descoperite rezulta ca partile sau numai

una dintre ele nu aveau nici un drept asupra caruia sa poata tranzactiona;

f) tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii care nu a cunoscut ca

litigiul fusese solutionat printr-o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului

judecat

Tranzactia este indivizibila in ceea ce priveste obiectul său. În lipsa unei stipulatii

contrare, ea nu poate fi desfiintata in parte (art.2269 Cod civil).

Tranzactia se margineste numai la obiectul ei; renuntarea facuta la toate drepturile,

actiunile si pretentiile nu se intinde decat asupra cauzei cu privire la care s-a facut

tranzactia.

Tranzactia nu priveste decat cauza cu privire la care a fost incheiata, fie ca partile si-

au manifestat intentia prin expresii generale sau speciale, fie ca intentia lor rezulta in mod

necesar din ceea ce s-a prevazut in cuprinsul tranzactiei.

Potrivit art.2278 Cod civil tranzacția care, punând capăt unui proces început, este

constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desființată prin acțiune în nulitate sau

acțiune în rezoluțiune ori rezilire, precum orice alt contrrct.

1. 3. Efectele contractului de tranzacție

Tranzacția are efect extinctiv, adică odată încheiată împiedică părțile să formuleze

din nou pretenții cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzacție.

Tranzacția produce de regulă efecte declarative, întrucât nu are ca scop să confere

părților drepturi noi, ci numai să recunoască drepturi preexistente și să le consolideze. Din

acest efect declarativ rezultă mai multe consecințe:

 - Partea nu este succesorul în drepturi al celeilalte părți

- Produce efecte retroactive

Prin excepție, tranzacția poate produce și efecte constitutive sau translative de

drepturi, atunci când în schimbul renunțărilor făcute de o parte, cealalată parte efectuează

sau promite anumite prestații ( de a plăti o sumă de bani sau de a da un alt bun).

Tranzacția nu produce efecte decât între părțile contractante. Tranzacția nu produce

efecte față de terți. Astfel, ea este inopozabilă față de terții care, înainte de tranzacție au

dobândit drepturi asupra bunului litigios.