Curs 6

Formarea contractului
art. 1178 - libertatea formei - enunta Principiul consensualismului.
Exista exceptii, de ex:
- in materia donatiei in principiu este ceruta forma autentica ad
validitatem.
- art. 1244 NCC (care se refera in general la contractele pin care se
constituie sau se stramuta drepturi reale care sunt supuse inscrierii in CF)
instituie de asemenea forma autentica ad validitatem.
- art. 774 alin (1) in privinta fiduciei instituie forma autentica ad
validitatem
- art. 2225 in materia intretinerii instituie forma autentica ad validitatem
- exista (la fel ca si in VCC) posibilitatea ca partile prin vointa lor sa stipuleze ca
intelegerea lor, desi exista o intelegere initiala, ca vanzarea nu va lua nastere
(deci nu se vor produce efectele translative de proprietate) decat la momentul
cand vor incheia contractul in forma autentica.
in situatia in care partile au realizat o astfel de intelegere, iar apoi una dintre
parti nu mai doreste sa se prezinte la notar, conform art. 1242 alin (2) contractul
se considera valabil chiar daca forma nu a fost respectata; in lumina acestui text
contractul de vanzare s-a incheiat indiferent de actiunile partilor, de la momentul
acordului initial (potrivit acestui text, intelegerea partilor nu are nicio valoare). In
ipoteza examinata este vorba de o promisiune sinalagmatica de vanzare, iar daca
una dintre parti refuza sa incheie contractul problema care se poate pune este
cel mult cea a raspunderii contractuale.
- aceasta intelegere inseamna ca nu s-a incheiat deja contractul, astfel incat nu
se poate accepta chiar in pofida textului ca s-a incheiat deja vanzarea, acest fapt
ar insemna sa punem semnul egalitatii intre promisiunea sinalagmatica de
vanzare si contractul de vanzare
- promisiunea sinalagmatica de vanzare si contractul de vanzare difera prin
obiect: obiectul promisiunii este incheierea in viitor a unui anumit contract
(consimtamantul partilor la incheierea in viitor a unui anumit contreact,
intelegerea se refera la un contract concret), pe cand la vanzare acordul de
vointa are efectul de a transfera proprietatea
- art. 1242 alin (2) - textul ar trebui ignorat in practica
- art. 1179 se refera la conditiile esentiale pentru validitatea contractului:
capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor, un oboect
determinat sau determinabil, o cauza licita si morala; al (2) prevede ca in masura
in care legea prevede pt un anumit contract forma, trebuie respectata.

- art. 1180 - capacitatea partilor - R: daca legea nu instituie anumite incapacitati,

oricine poate incheia orice contract. E: exista cazuri in care L instituie anumite
incapacitati:
- incapacitati de exercitiu - in cazul minorilor si al interzisilor judecatoresti,
nu pot incheia singuri in nume propriu ci numai prin reprezentantii legali si
cu acordul instantei de tutela
- incapacitati de folosinta - cea a juecatorilor, avocatilor, executorilor
judecatoresti etc. de a dobandi drepturi litigioase art. 1653 al (1)
- textul se refera si la persoanele care ar fi oprite sa incheie anumite contracte; sar putea sustine ca incapacitatea se refera la persoanele care sunt declarate in
situatie de incapacitate de lege (incapacitatile generale, de ex cea a minorului),
pe cand sintagma persoane oprite de lege de a incheia anumite contracte se
refera la judecatori, avocati, de a dobandi drepturi litigioase. Aceasta distinctie nu
are importanta in practica.
- art. 1181 - face triminitere la reglementarile in materie de capacitate
- art. 1182 al (1) - un contract se poate incheia instantaneu sau incheierea se
poate intinde pe o anumita perioada de timp (negocierea); al (2) - de retinut,
orice element al contractului, chiar daca este unul cu totul secundar, poate fi
esentializat prin vointa partilor;
Ex.: A si B se inteleg ca A sa ii vanda lui B imobilul X cu suma de 100.000 $, insa
nu se inteleg asupra modalitatii de plata a pretului. B doreste sa achite suma in
rate lunare de 2000 $, iar A doreste sa ii fie platit pretul in cel mult doua rate a
cate 50.000$. In aceasta situatie, chiar daca partile s-au inteles asupra lucrului
vandut si asupra pretului, nu s-a format contractul de vanzare deoarece exista
divergente intre parti in privinta modalitatii de plata a pretului. Intr-o astfel de
situatie, textul art. 1182 al (2) nu poate fi aplicat in litera lui. Pot exista anumite
chestiuni pe care partile doreasc sa le rezolve prin acordul lor iar fara o intelegere
asupra acelor elemente, chiar daca nu intra in categoria celor esentiale pt
contractul respectiv, sa nu poate lua nastere in mod valabil contractul. Prin
urmare, acesta este un text care pune probleme. Potrivit art. 1182 al (3), daca
partile nu au ajuns la o intelegere asupra acestui element secundar, instanta de
judecata, la cererea fie a vanzatorului, fie a cumparatorului, ar fi in drept sa
completeze contractul. Textul este preluat din Codul Elvetian al obligatiilor, unde
se refera la interpretarea contractului prin apel la principiile de interpretare si nu
la completarea contractului.
In esenta, nu poate fi vorba despre completarea contractului, ci doar
despre interpretarea lui atunci cand acest lucru este posibil, iar in ipoteza
in care judecatorul nu are la indemana argumente ca sa demonstreze vointa
partilor (vointa comuna-nu poate decide judecatorul vointa carei parti e mai
rezonabila, si sa completeze contractul dupa cum doreste una dintre parti), adica
daca vointa comuna nu poate fi dovedita (partile au fost pe pozitii diametral
opuse), chiar daca este vorba despre un element secundar in abstracto (secundar
2

in viziunea codului, posibil esential in viziunea partilor), nu s-a realizat acordul de

vointa care sa poata fi luat in considerare ca fiind contractul incheiat.
- art 1183 - buna credinta in negocieri - al (1) principiu preluat din Unit Droit
-simplul fapt ca partile au intrat in negocieri nu inseamna ca sunt obligate sa
ajunga la un rezultat; nu se poate imputa niciuneia dintre parti faptul ca nu s-a
incheiat contractul; in ipoteza in care negocierile nu s-au purtat cu buna-credita,
poate fi sanctionata partea care nu a negociat cu buna-credinta.
al (2) partile nu pot conveni la limitarea sau excluderea acestei obligatii
deoarece este un principiu de ordine publica asupra caruia conventiile intre
particulari nu sunt valabile sanctiunea fiind nulitatea absoluta
al (3), (4), reaua-credinta nu se prezuma, trebuie dovedita (care este o
problema de fapt, poate fi dovedita prin orice mijloc de proba), iar cand
este dovedita survin sanctiunile (prev de alin 4); al (4) este vb de o
raspundere delictuala. Partile pot incheia un acord de negociere (un
contract prin care fiecare dintre parti se obliga sa negocieze cu buna
credinta), in acea ip pt ca exista contractul raspunderea va fi contractuala,
in celelalte situatii unde nu este incheiat acest acord poate surveni
raspunderea (negocierile terbuie purtate tot cu buna-credinta si in lipsa
unui acord) pe temei delictual.
al (4) teza a II-a - cel care negociaza cu rea-credinta va fi obligat la
dezdaunari doar pt prejudiciul efectiv suferit de cealalta parte, nu si pt
castigul nerealizat.
In principiu, negocierile pot fi initiate si pot fi desfasurate de parti cand doresc si
cum doresc dar exista obligatia pt parti sa negocieze cu buna-credinta, daca se
dovedeste reaua-credinta sunt tinuti sa raspunda pe temei delictual, fiind obligati
in principiu sa acopere doar prejudiciul efectiv suferit de partea care a fost de
buna-credinta (parte care are dreptul la aceste despagubiri pt a se echilibra
situatia).
- art. 1184 - obligatia de confidentialitate in negocierile precontractuale
- art. 1185 - elementele de care depinde incheierea contractului - orice element
asupra caruia partile incep sa discute si nu se ajunge la un acord, face ca acordul,
chiar daca s-a realizat pe elementele esentiale ale contractului, sa nu poata fi
considerat incheiat pana nu s-a realizat pe elementul respectiv.
- art. 1186 - momentul si locul incheierii cotractului - teoria receptiei - contractul
se considera incheiat la momentul in care acceptarea ajunge la ofertant
(cand ofertantul a primit acceptarea, indiferent daca a cunoscut sau nu continutul
acesteia, indiferent daca motive obiective sau subiective l-au determinat sa nu
cunoasca continutul)
cealalta teorie spune ca contractul ar fi incheiat la momentul in care s-a
emis acceptarea (cand destinatarul ofertei trimite acceptarea)

- nu putem fi de acord cu locul incheierii contractului locul in care acceptarea

ajunge la ofertant - remediul ar fi ca partile sa stipuleze expres in contract (deci
sa deroge, norma este supletiva, nu este imperativa) care este locul incheierii
contractului si legea aplicabila
al (2) in ipoteza pe care o avem in vedere aici este vorba despre executarea
contractului, (ex. A imputerniceste pe B ca in numele si pe seama sa sa incheie
un anumit act. Exista oferta de mandat, mandatarul poate sa primeasca sau sa
nu primeasca, dar daca mandatarul - cel caruia i se adreseaza oferta de mandat
si caruia i s-a trimis procura, incheie actul, in aceasta ipoteza contractul de
mandat s-a incheiat chiar daca nu l-a anuntat pe mandant)
trebuie sa fie vorba despre situatii in care astfel de maniere de a proceda
sunt acceptabile; trebuie sa rezulte lucrul acesta din oferta, poate fi vb de
anumite practici stabilite intre parti sau uzante.
In anumite situatii, se poate intampla ca destinatarul ofertei sa treaca direct la
executare iar in aceasta situatie contractul se considera incheiat, deci
destinatarul ofertei savarseste un act sau fapt concludent. Act sau fapt
concludent inseamna in general a trece la executare. Ex. un contract de vanzare,
s-a facut oferta, bunul este o cantitate de marfuri, pretul este 500.000$ si
destinatarul ofertei plateste 10.000$. Intr-o astfel de ipoteza nu poate fi
considerat incheiat contractul prin simpla incepere a executarii. Pretul trebuie
platit in intregime pt a se considera ca s-a incheiat contractul, nu poate fi obligat
ofertantul sa primeasca pretul in rate. In aceasta ipoteza nu s-a incheiat
contractul, plata este fara temei juridic (daca nu accespta asa cum a fost facuta
vanzatorul), este plata nedatorata, cumparatorul poate cere restituirea.
In principal, acceptarea trebuie sa fie expresa, prin exceptie acceptarea poate fi
si tacita sau implicita cand, in functie de contractul care este in discutie si de ce
au inteles partile, executarea fie ea si partiala, poate valora incheierea
contractului. Ex. Oferta este una de antrepriza, ofertantul ii propune
destinatarului sa ridice o constructie in locul X unde se afla antreprenorul.
Antreprenorul trece la executare. Intr-o astfel de ipoteza contractul este incheiat.
In cazul contractului de antrepriza ca si cel al contractului de mandat, contractele
sunt valaabile si fara stabilirea pretului, sau daca pretul a fost stabilit de parti la o
anumita suma, acesta poate fi ajustat de instanta.
- art. 1187 - forma ofertei si a acceptarii - daca legea impune forma autentica ad
validitatem de ex pt vanzarea unui bun imobil, atat oferta cat si acceptarea
trebuie sa fie facute in forma autentica (daca avem in vedere un contract de
vanzare)
daca oferta si acceptarea nu sunt facute in forma autentica, avem o
promisiune sinalagmatica (nu se formeaza contractul de vanzare)
textul art. 1187 se refera la contractul propriu-zis avut in vedere de catre
parti; daca Legea impune forma autentica ad validitatem pt contractul
respectiv, consimtamantul trebuie sa fie dat in cea forma. Principiul este ca
4

este o oferta acea propunere de contract care la simplul acord al

destinatarului duce la formarea contractului.
- art. 1188 - oferta de a contracta - o initiativa de a incheia un anumit contract nu
intruneste conditiile ofertei (adica a unei propuneri care prin acceptarea
destinatarului sa duca direct la formarea contractului) decat daca intruneste
aceste elemente precise
este oferta atunci cand se prevede: care este bunul, care este pretul;
oferta trebuie sa reprezinte un consimtamant valabil la incheierea
contractului pe care il are in vedere cel care face propunerea (trebuie sa
rezulte intentia celui care face oferta de a se obliga ex. anuntul de la mica
publicitate nu constituie oferta, se adreseaza publiculuieste o chemare la
oferta, cheama publicul sa faca ofertele propriu-zise)
poate fi considerata oferta un anunt de tipul: vand imobilul X, situat in Cj.
str. Y, cu datele de identificare CF xyz, pt pretul Z, iar primul care o accepta
este considerat ca fiind cel caruia i se va vinde imobilul respectiv.
Propunerea in ziar nu este o propunere in forma autentica dar poate fi o
propunere de a incheia o promisiune sinalagmatica.
daca in discutie ar fi o propunere care se refera la un bun mobil pt care
legea nu prevede forma autentica, atunci acceptarea duce chiar la
formarea contrectului
- al (2) - acceptarea trebuie sa se potriveasca exact pe propunerea ofertantului
Ex. A vrea sa vanda un bun lui B cu 50.000$. B spune ca accepta sa cumpere dar
la 45.000$. Nu este o acceptare, este o contraoferta de cumparare.
- al (3) - important este sa se dovedeasca ca s-a realizat un acord de vointa pe
anumite elemente, iar pe acele elemente contractul va fi considerat ca fiind
valabil incheiat
- art. 1189 - propunerea adresata unor persoane nedeterminate - textul este
supletiv, ofertantul poate sa decida sa vanda primului acceptant, dar trebuie sa
precizeze expres
al (2) instituie o exceptie; exista situatii in care chiar daca oferta se adreseaza
publicului, ea este obligatorie pt ofertant (este oferta propriu-zisa), teza a II-a
reglementeaza maniera in care ofertantul poate reveni asupra ofertei. Daca nu
sunt indeplinite aceste cerinte, oferta e activa iar daca survine o acceptare,
inseamna ca s-a incheiat contractul.
- art. 1190 - solicitarea de oferta
- art. 1191 - oferta irevocabila - textul prevede ca oferta cu termen expres este
obligatorie (trebuie sa fie mentinuta de catre ofertat pe durata termenului
stabilit). Teza a II-a - daca a survenit acordul partilor, nu mai este vb de un act
unilateral, este vb despre un contract de fixare a ofertei. Daca fixarea ofertei se

face prin intelegere partilor atunci nu mai suntem la oferta-act unilateral ci

suntem la promisiuni.
- art. 1192 - termenul de acceptare - oferta nu produce efecte din momentul in
care si-a manifestat ofertantul vointa, ci doar din momentul in care ajunge la
destinatar; chiar daca este vb de o oferta cu termen, ea poate fi retractata,
retrasa de catre ofertant, daca manifestarea de vointa de retractare ajunge la
destinatarul ofertei inainte sa ajunga oferta sau cel tarziu o data cu oferta.
art. 1193 - oferta fara termen adresata unei persoane absente - din aceasta
formulare ar rezulta ca o astfel de oferta nu ar putea fi retractata atata timp cat
nu a ajuns la destinatar. Si aceasta oferta poate fi retractata, partea acesta
trebuie sa lipseasca din text. Din alin. (1) rezulta ca dupa imprejurari, si aceasta
oferta are un termen care este implicit.
alin (2) - este o contradictie intre dispozitiile legale, ar fi fost mai normal sa se
accepte ideea ca daca discutam despre un termen implicit (se poate stabili din
imprejurari in cazul fiecarei oferte) trebuia sa fie obligatorie.
alin (1) instituie regula ca ofert fara termen expres are un termen implicit, din
alin (2) rezulta ca desi are un termen, fie el implicit, totusi aceasta poate fi
revocata si la alin (3) textul ne stabileste sanctiunile. Textul este criticabil
regula ar terbui sa fie ca daca oferta nu are un termen expres, are un
termen implicit iar acel termen trebuie sa fie respectat
- art. 1194 - oferta fara termen adresata unei persoane prezente
- art. 1195 - caducitatea ofertei
Oferta si acceptarea - sunt acte unilaterale care creeaza obligatii in sarcina celor
care si le asuma

Curs 7

Promisiunile de vanzare
- sunt de acte de formatie bilaterala sau multilaterala (sunt in esenta contracte)
- nu erau reglementate nici de VCC nici de o alta Lege
- s-au conturat 3 categorii de promisiuni:
promisiunea unilaterala de vanzare
pactul de preferinta
promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare

Promisiunea unilaterala de vanzare VCC

(poate fi vb si despre o promisiune unilaterala de cumparare)
- un acord, adica un contract prin care promitentul isi asuma obligatia ferma de a
ii vinde beneficiarului un anumit bun, pe un anumit pret, iar beneficiarul are la
dispozitie un anumit termen pt a se hotari daca doreste sa cumpere sau nu
- nu exista o obligatie din partea beneficiarului de a incheia contractul de
vanzare; este vb de un contract, un acord de vointa, nu este o simpla oferta sau
un angajament unilateral din partea promitentului si fara niciun fel de
angajament din partea beneficiarului;
- exista un angajament din partea beneficiarului care consta in esenta in ideea ca
va examina propunerea promitentului, si ca daca se va hotari sa cumpere va
accepta propunerea pe care a facut-o promitentul; se realiza un acord de vointa,
niciuna dintre parti nu se putea dezice in mod unilateral de propunerea
respectiva
- in conceptia clasica a dreptului civil se considera ca din promisiunea unilaterala
se naste in sarcina promitentului o obligatie de a face, si anume fie de a consimti
din nou la vanzarea proipriu-zisa atunci cand beneficiarul se decidea sa cumpere
fie obligatia de a mentine promisiunea la dispozitia beneficiaruluipe durata
termenului explicit sau implicit pe care functiona aceasta promisiune
- in doctrina s-a considerat ca din promisiune se naste in sarcina promitentului nu
doar o simpla obligatie de a consimti ulterior la incheierea vanzarii propriuzise ci
se considera ca exista din partea promitentului-vanzator angajamentul ferm de a
vinde; din punctul de vedere al promitentului vanzator se considera ca
consimtamantul pt vanzare deja este dat si pus la dispozitia beneficiarului, care
in interiorul termenului in care avea dreptul sa examineze aceasta propunere,
avea dreptul sa accepte sau nu consimtamantul pe care l-a facut promitentulvanzator
de indata ce survenea acceptarea, vanzarea era automat incheiata nemaifiine
necesar ca promitentul vanzator sa reitereze consimtamantul pe care il daduse
deja anterior
- de obicei se fixa o indemnizatie de indisponibilizare
Pactul de preferinta VCC
- promitentul se angaja ca in ipoteza in care se va hotari sa vanda sa il prefere pe
beneficiar; spre deosebire de cazul promisiunii unilaterale nu mai exista din
partea promitentului angajamentul ferm de a vinde/cumpara
un drept de preemtiune
in prezent este reglemenat le drepturile de preemtiune, nu mai are importanta
izvorul preemtiunii/preferintei

- nu era reglementat in VCC

- era vb de un contract, un angajament bilateral, beneficiarul isi dadea acordul iar
daca promitentul se hotara sa vanda se realiza contractul; daca promitentul nu isi
respecta angajamentul si instraina bunul altei persoane, survenea raspunderea
contractuala, se acordau daune-interese
in ipoteza in care se demonstra ca tertul cu care a incheiat promitentul
contractul era de rea-credinta (stia de existenat pactului) exista posibilitatea ca
beneficiarul sa se poata substitui in drepturile tertului
Promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare VCC
- angajament reciproc de a incheia in viitor contractul de vanzare, care la
momentul respectiv din diferite ratiuni nu era incheiat direct de catre parti
- sunt autori care sustin ca promisiunea sinalagmatica nu are o existenata
propriu-zisa, sustinand ca poate fi vb de o vanzare sub conditie sau afectata de
un termen suspensiv aceste sustineri nu pot fi acceptate - in esenta obiectul
promisiunii sinalagmatice nu se confunda cu obiectul contractului de vanzare:
- la promisiune obiectul principal este reiterarea consimtamantului, deci
incheirea in viitor a contractului de vz (care rezulta implicit, nu e incheiat
la momentul respectiv)
- in cazul vanzarii e vb de acordul cu privire la transferul proprietatii,
transferul proprietatii poate fi amanat la un amt moment decat cel al
incheierii contractului, poate fi afectat de o conditie suspensiva sau de un
termen suspensiv, dar in ambele ipoteze angajamentul partilor este ferm,
efectele se produc de la momentul incheierii contractului, efectul este
retroactiv
in cazul promisiunii niciodata proprietatea nu se transmite cu efecte de la
incheierea promisiunii ci doar cu efecte de la data perfectarii vanzarii
Reglementare prezenta
- situatia in care a fost incheiata o promisiune sub semnatura privata, in cazul in
care legea impune forma autentica ad validitatem contractului sau promisiunii
poate fi urmata de o Hotarare care sa tina loc de act autentic?
forma ad validitatem este ceruta pentru protejarea consimtamantului partilor
ratiunea pentru care a fost instituita forma autentica trebuie pastrata si
in cazul promisiunii
RIL - caracterul actiunii pentru pronuntarea Hotararii care sa tina loc de act
autentic ICCJ a decis ca actiunea este una personala imobiliara, a.i.
compententa de judecare a actiunii revine instantei de la domiciliul paratului sau
ca si competenta alternativa, locul unde s-a executat, fie si in parte, un sau alta
dintre obligatiile care decurg din promisiune.
8

 potrivit acestui RIL actiunea ar fi una imobiliara, ori actiunile personale sunt
intotdeauna mobiliare chiar daca se refera la un imobil
Pactul de preferinta - e vorba de dreptul de preemtiune

- exista doua texte care se refera unul la pactul de optiune si altul la promisiunea
de a contracta reglementate in partea referitoare la efectele contractului in
general, ar fi trebuit reglementate in sectiunea referitoare la incheierea
contractului
- din punct de vedere al tehnicii legislative, art. 1278 care se refera la pactul de
optiune ne spune ce este acesta, art. 1279 la promisiunea de a contracta, textul
ne spune ce NU este aceasta
- art. 1278 - Pactul de optiune este un angajament prin care una dintre parti se
obliga ferm fata de cealalta sa ii instraineze un anumit bun (angajamentul
promitentului-vanzator de a tine oferta de vanzare la dispozitia beneficiarului sau
invers, oferta promitentului-cumparator de a tine oferta de cumparare la
dispozitita beneficiarului)
al (2) - reglementeaza problema duratei efectelor pactului de optiune; din acest
aliniat rezulta ca in ipoteza in care pactul de optiune nu are stipulat un termen
(expres sau implicit <cand rezulta din formularea partilor ca ele s-au gandit la o
anumita durata>) instanta de judecata poate sa stabileasca prin aceasta
procedura un termen pe durata caruia functioneaza pactul de optiune.
al (3) Daca ne referim la contractul de vanzare-cumparare, din intelegerea
partilor trebuie sa rezulte care este lucrul vandut si care este pretul
al (4) in ipoteza in care acceptarea survine, contractul se incheie; daca nu
survine, pactul devine caduc
al (5) trebuie incheiate in forma prev de lege pentru contractul pe care partile
urmaresc sa il incheie. Din punct de vedere al promitentului consimtamantul la
vanzare este deja dat, este firesc ca aceste manifestari de vointa sa
indeplineasca conditiile crute de lege ad validitatem. Daca nu intruneste aceste
conditii, nu mai poate produce efectele prev la art. 1278 (incheierea contractului)
dar poate avea valoarea unei promisiuni sinalagmatice
- in esenta, pactul de optiune este un angajament ferm din partea promitentuluivanzator de a vinde, din partea beneficiarului exista doar acceptarea de a
reflecta asupra propunerii promitentului dar nu exista consimtamantul la
formarea vanzarii si nici obligatia de a reitera consimtamantul in viitor
- NCC reglementeaza distinct promisiunea unilaterala de pactul de optiune
- art. 1279 Promisiunea de a contracta - sa nu fie vorba despre o intelegere care
nu are elementele esentiale ale contractului de vanzare
9

 al (2) enunta principiul potrivit caruia obligatiile de a face se rezolva prin

acordarea de daune interese
al (3) in cazurile in care natura contractului o permite, se poate pronunta o
Hotarare care sa tina loc de contract (contracte care nu ar permite - contractele
realenu se poate naste contractul fara predarea bunului; de ex contractul de
depozit);
iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite - aici se pune
problema daca promisiune trebuie sa indeplineasca sau nu cond de
validitate pt contractul la care se refera promisiunea aici cred ca avem
temeiul juridic ca promisiunea trebuie sa imbrace aceiasi forma pe care
legea o prevede pentru contractul la care se refera
- art. 1668 al (1) bunul individual determinat in privinta caruia s-a incheiat pactul
de optiune este indisponibilizat (aceasta institutie este reglementata la art. 627 si
urm.)
situatia in care partile stipuleaza expres in pact ca nu functioneaza
indisponibilizarea pe care o prevede textul art. 1668nu ar avea sens, este o
contradictie, solutia este nulitatea pactului in intregime - dispozitii foarte
eficiente, asigura executarea obligatiilor asumate prin pact (daca bunul este
instrainat de promitent unui tert, instrainarea este lovita de nulitate relativa - ex
un imobil, daca nu s-au indeplinit formele de publicitate CF tertii sunt pusi la
adapost, nu pot fi obligati sa suporte desfiintarea contractului; daca este vb de
un bun mobil corporal, nesupus formelor de publicitate, conteaza daca tertul este
sau nu de buna-credinta. Daca e de buna-credinta, in temeiul art 937 al (1) e
proprietarul bunului deci nu poate fi atacat. Promitentul poate fi obligat la daune
interese pe dreptul comun, instrainarea cu buna stiinta este echivalenta cu un
dol, cu mentiunea ca in cazul dolului beneficiarul are dreptul nu numai la daunele
previzibile ci si la cele previzibile iar in cazul instrainarii cu buna stiinta doar la
cele previzibile).
- art. 1669 al (1) - nu avem o practica judiciara care accepta ideea ca
promisiunea trebuie sa imbrace aceiasi forma ca si contractul (opinie criticabila
care se sustine si in doctrina ca nu trebuie sa imbrace aceiasi forma)
al (2) dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care
contractul trebuia incheiat (prescriptia se refera stric la pronuntarea Hot nu la
acordarea de daune-interese)
este o dif intre situatia in care termenul e unul oarecare si sit in care
termenul este esential (daca nu este esential termenul de 6 luni curge de
la momentul in care este pus in intarziere debitorul).
pact afectat de o conditie suspensiva ex. se incheie pactul, beneficiarul
are dreptul sa ridice optiunea daca va obtine un credit pt plata pretului,
creditul este obtinut la 1 an de la incheiere. Desi conditia produce efecte

10

retroactive, de la acst termen incepe sa curga termenul de 6 luni. Actiunea

nu poate fi introdusa mai devreme deoarece nu s-a nascut dreptul.
termenul curge de la data refuzului ex. am termenul de 5 luni care trebuie
sa inchei contractul, il solicita promitentul pe beneficiar iar acesta refuza,
termenul curge de la momentul refuzului (atunci se naste dreptul la
actiune)
- pe de-o parte avem Pactul de optiune din care se naste in favoarea
beneficiarului dreptul ca prin acceptarea ofertei puse la dispozitia lui de catre
promitent sa se nasca contractul de vanzare si avem aceasta situatie care rezulta
din art. 1669 al (3) in care acceptarea beneficiarului nu mai poate duce la
formarea vanzarii (de aici rezulta ca nu poate obtine perfectarea vanzarii daca se
opune promitentul decat daca se pronunta instanta de judecata), ajung la
perfectarea vanzarii prin Hot. Jud. - reglementare lipsita de logica
si prin pactul de optiune si prin promisiunea unilaterala ajung la
perfectarea contractului, insa in ultimul caz prin Hot.Jud.
ideea legiuitorului se pare ca a fost urmatoarea: daca nu ai respectat
forma prevazuta de lege pt contract in cazul Pactului, atunci sa ai
posibilitatea sa apelezi la promisiune
al (4) 1669 angajamentul ferm este din partea cumparatorului - in aceasta
ipoteza nu mai exista obligatia de a nu instraina bunul, in aceasta ipoteza nu
exista nici indemnizatie de indisponibilizare deoarece aici nu mai functioneaza
indisponibilizarea
- art. 1670 - reprezinta avans - articolul vrea sa spuna ca nu e arvuna

Curs 8

Vanzarea pe incercate si vanzarea pe gustate

Vanzarea pe incercate
- art. 1681 - exista un acord cu privire la elementele esentiale ale vanzarii:
lucru vandut si pret, dar contractul este afectat de o conditie suspensiva
care consta in verificarea bunului si corespunderea calitatilor acestuia cu
calitatile in privinta carora partile l-au incheiat
- fata de vz pe gustate - calitatile bunului corespund obiectiv cu ceea ce sau inteles partile contractul este valabil incheiat cu efecte de la data
incheierii contractului initial, pentru ca este vorba de o vanzare sub
conditie suspensiva. Ex. merg sa cumpar un costum, il probez - nu e vorba
de vanzare pe incercate deoarece nu exista un acord cu privire la vanzare.
11

Exista din partea vanzatorului o oferta , dar asta nu ma obliga la nimic. (In
caz de comanda, vorbim de o antrepriza, sau vanzarea unui bun viitor in
caz ca materialul este furnizat de croitor)
- a nu se confunda vanzarea pe incercate la care se refera articolul
anterior cu incercarea unor bunuri pentru a le cumpara sau nu. Exista
incercare si intr-o situatie si in cealalta, dar nu exista vanzare. Nu exista
acord de vointe daca doar am incercat un costum.
Ex. sit in care exista un acord prin care o firma de autoturisme vinde un
autoturism unui client, care pentru a incerca calitatile acelui bun, cumpara
bunul si incepe sa il foloseasca. In aceasta situatie, exista o incercare a
bunului, dar exista si o vanzare propriu-zisa , iar in privinta intentiei de a
cumpara ulterior bunuri de aceeasi natura si calitatea de la firma de la
care a achizitionat autoturismul, nu exista acordul la incheierea vanzarii.
- art 1682 - vz pe incercate - exista acordul si din partea vanzatorului, si
din partea cumparatorului de a incheia contractul de vanzare
al (2) partile nu au stipulat un termen de vanzare iar cumparatorul a
preluat bunul, terc cele 30 de zile fara sa spuna ceva, se considera ca
bunul corespunde, contractul format este pe deplin valabil, exista o
conditie indeplinita, astfel vanzarea isi produce efectele potrivit legii.
al (3) difera de la caz la caz; norma supletiva, care prezuma ca este
vorba despre o vanzare pe incercate daca partile stipuleaza ca vanzarea
este de aceasta natura, fara a mai preciza altceva.

Vanzarea pe gustate
- fata de vanzarea pe incercate, nu exista un acord ferm cu privire la
vanzare ci exista doar o oferta sau un pact de optiune
- obiectul e constituit de bunuri susceptibile de a fi gustate : ulei, vin etc.
- cumpararea de la supermarket - nu trebuie gustate, se presupune ca cel
care cumpara, cunoaste calitatile produsului din moment ce plateste la
casierie. Sigur ca se poate intampla ca un vin de exemplu sa fie otetit din
cauza capacului pus necorespunzato aici putem vorbi de o predare
neconforma si prevederile speciale din cadrul consumului.
- rezultatul incheierii contractului depinde daca ii place sau nu
cumparatorului (la fel si in cazul vanzarii pe incercate), contractul nu este
format pana cand cumparatorul sau prezumtivul cumparator declara ca a

12

gustat si ca este convins; cumparatorul nu are nicio obligatie de a prelua

bunul, cum este in cazul vanzarii pe incercate
- mostre sau esantion - ex. reprezentantul firmei care doreste sa cumpere
verifica o mostra sau un anumit esantion, si spune ca doreste sa cumpere
1000 litri. contractul este format si se poate pune problema ca la
momentul cand este predata cantitatea de vin , vinul corespunde sau nu
cu esantionul. Daca ceea ce s-a livrat nu corespunde calitatilor
esantionului, se pune problema predarii neconforme, pentru ca aceasta
trebuie sa fie exacta esantionului.
- daca intelegerea nu a inclus si pretul, contractul ar putea fi considerat
incheiat daca din uzante se arata ca partile au dorit sa incheie contractul,
adica o vanzare efectiva. Daca rezulta ca este doar o intentie de
negociere, sau un simplu acord de principiu, atunci nu e vorba de vanzare

Viciile de consimtamant
- validitatea contractuluiconditionata de un consimtamant valabil
exprimat, un consimtamant care sa nu fie viciat de eroare, dol sau
violenta.
- art. 1204 - consimtamantul partilor - serios (cu intentia de a incheia
contractul), liber (cand nu e afectat de eroare, dol sau violenta), exprimat
in cunostinta de cauza (obligatia de informare care sub regimul VCC nu
avea corespondent intr-un text de lege)

1. Eroarea
- VCC prevedea ca nu atrage nulitatea decat atunci cand cade asupra
substantei obiectului conventiei.
- initial aceasta substanta era considerata substanta materiala (ex un inel
de aur care in realitate era un inel de bronz), ulterir au aparut si alte
elemente (o anumita calitate a bunului)
- art. 1207 NCC nu mai vorbeste despre eroarea asupa substantei
obiectului conventiei, ci vorbeste despre eroarea esentiala
VCC - se considera in mod unanim ca trebuie facuta distinctie intre asazisa eroare obstacol si eroarea asupra substantei contractului.
Eroarea obstacol aparea atunci cand vointele partilor nu se
intalneau: o parte credea ca incheie un contract de vanzare, si alta
13

credea ca a incheiat o intretinere, ceea ce atragea nulitatea absoluta

pornindu-se de la premiza ca lipseste consimtamantul.
- NCC ceea ce era eroare obstacol anterior azi este eroare esentiala.
- art. 1207 al (1) - o forma perfectionata a reglementarii erorii fata de
reglementarea anterioara.
eroarea este o credinta gresita asupra ceva, dar ca sa produca efecte
juridice, trebuie pe de-o parte sa fie esentiala, adica importanta si pe de
alta parte, trebuie sa fie vorba de un element asupra caruia partile s-au
inteles ca e un element esential
al (2) pct. 1 - in esenta e vorba de ceea ce in VCC era eroarea obstacolsituatii care sub aparenta unei intelegeri intre parti, in realitate nu era
vorba despre o asemenea intelegere: o parte credea ca incheie vanzare,
cealalta intretinere, sau o parte credea ca e vorba de imobilul x, iar
cealalta parte, credea ca e imobilul y.
- trebuie sa avem in vedere faptul ca in conformitate cu art 1225 ( 1) NCC,
obiectul contractului il constituie operatiunea juridica precum vanzarea,
locatiunea, imprumutul etc.
In NCC, s-a acceptat ideea unei diferente intre obiectul contractului si
obiectul unei obligatii.
o Obiectul prestatiei sau obligatiei = ceea la ce se obliga partile. La
vanzare: vanzatorul are obligatia de a preda bunul si sa garanteze
pentru evictiune.
o Cum obiectul contractului il constituie operatiunea juridica,
inseamna ca in cazul erorii asupra naturii sau obiectului contractului,
acestea sunt lucruri identice. Daca te-ai inselat asupra naturii, te-ai
inselat si asupra obiectului.
In VCC, eroarea obstacol nu era considerata un viciu de consimtamant, ci
un motiv de nulitate obiectiva. Azi se sustine ca este vorba despre un viciu
de consimtamant.
al (2) pct. 2 - rezulta ca in privinta identitatii obiectului prestatiei si a unei
anumite calitati a acestuia , ori a unei alte imprejurari considerata
esentiala de catre parti, in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat,
este suficient sa se dovedeasca existenta unei greseli din partea unei parti
contractante.
- art. 1207 al (2) avem in vedere nu obiectul sau natura contractului, ci
obiectul sau natura prestatiei. Ceea ce era valabil sub VCC cu privire
eroarea asupra obiectului contractului este valabil si in prezent . Ex.
14

obiectul era constituit de un apartament si apartamentul se dovedea

impropriu locuirii, poate fi vorba despre o astfel de eroare.
Mai poate fi vorba despre anumite calitati ale bunului, asupra
carora partile au convenit, de pilda se incheie o conventie care are
ca obiect un cal de curse si calul respectiv nu face fata solicitarilor,
deoarece este unul de tractiune. Aici putem vorbi despre o eroare
esentiala asupra obiectului prestatiei.
Eroarea asupra identitatii obiectului prestatiei poate fi: unilaterala
(are credinta gresita) sau bilaterala (o parte crede ca este vorba
despre un bun, cealalta crede ca este vorba despre un alt bun).
Ex: obiectul vanzarii este un adapost pentru cai. Vanzatorul crede ca ceea
ce instraineaza este constructia propriu-zisa, iar cumparatorul crede ca va
primi si fisierul cu lista clientilor. Solutia este aceea a anularii partiale a
contractului cu consecinta reducerii corespunzatoare a pretului.
- eroarea supra unei calitati a obiectului obligatiei, sau asupra unui
element considerat esential de catre parti, priveste acele calitati sau
elemente fara de care contractul nu s-ar fi putut incheia. De exemplu la
vanzare se refera la lucrul vandut si la pret.
Ex: Cand obiectul obligatiei este transferul proprietatii unui tablou, pe care
cumparatorul considera ca apartine unui mare maestru, iar ulterior se
dovedeste ca nu este asa, avem de- a face cu o eroare esentiala. Sigur ca
eroarea poate sa apara si din partea vanzatorului, el crezand ca vinde un
tablou oarecare , si ulterior se dovedeste ca este unul de mare valoare.
- art. 1207 al. (2) pct. 2 - este vorba despre contractele intuitu personae
deoarece aici este esentiala identitatea persoanei sau calitatile acesteia
Ex. o donatie, o persoana vrea sa o gratifice pe alta. Si la contractul de
vanzare, chiar daca nu e unul intuitu personae, partile pot sa isi ceara un
astfel de caracter, si atunci conteaza identitatea sau calitatile persoanei cu
care se incheie contractul: o persoana vrea sa vanda un caine comunitar
unui iubitor de animale, iar persoana care cumpara se dovedeste a nu
avea aceasta calitate. Contractul poate fi anulat pentru o astfel de eroare.
- in cazul vanzarii partile pot esentializa si alte elemente in afara de lucrul
vandut si pret
La fel si in cazul obiectului prestatiei: ex. obiectul - un apartament , iar
dupa ce a fost cumparat, cumparatorul a observat ca e nesonorizat si a
cerut anularea contractului. Pentru ca nu s-a dovedit ca partile au
esentializat aceasta cerinta, actiunea reclamantului a fost respinsa.
15

- trebuie sa existe o culpa neindoielnica in privinta elementelor

neesentiale. In privinta elementelor esentiale, nu mai trebuie sa se
demonstreze nimic: obiectul vanzarii este o ambarcatiune care se
scufunda la prima iesire pe mare. Sigur ca imi asum riscul in cazul in care
cumpar o corabie a vikingilor, sau un automobil de colectie care ar putea fi
prea vechi.
- viciile de consimtamant, dovada se poate face cu orice mijloc de proba
- art. 1207 al (3) eroarea de drept in categoria erorilor esentiale Ex. o
persoana instraineaza un bun unei alte persoane in credinta ca cel caruia
ii instraineaza are un drept de preemptiune legala si in realitate nu are.
- art. 1207 al (4) prevede ca eroarea care priveste simplele motive ale
contractului nu este esentiala cu exceptia cazului in care asemenea
motive au fost considerate hotaratoare.
- VCC se discuta daca e necesar ca ambele parti sa stie care elemente
sunt esentiale. A nu se confunda aceasta chestiune cu cerinta ca partea
care nu este in eroare sa fi cunoscut ca cealalta parte incheie contractul
fiind in eroare. Nu e o conditie a acordarii sanctiunilor specifice erorii,
cerinta ca ambele parti sa fie in eroare. Este posibil ca numai o parte sa fie
in eroare.
- in ipoteza in care doar una dintre parti este in eroare si cealalta nu este,
s-ar putea pune si problema dolului prin reticenta, dar numai in situatia in
care functioneaza obligatia de informare.
- la al (1) eroarea se cere daca cealalta parte stia sau trebuia sa stie ca
faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea
contractului. Este un lucru sa se stie ca un element este esential pentru
incheierea contractului, fie ca sunt elemente obiectiv sau subiectiv
esentiale, si alta este ca ambele parti sa se afle in eroare.
- art. 1208 al (1) cel putin in principiu, cel caruia i se poate imputa faptul
ca a ajuns sa fie in eroare, nu poate invoca anularea. Cel ce se afla in
culpa, fie ca e vorba de neglijenta, imprudenta sau dintr-o greseala grava
nu se informeaza, in ipoteza in care este vorba despre o situatie in care
vorbim de o eroare obstacol: o parte crede ca e vanzare, alta ca e
intretinere- daca avem art 1208 in vedere, contractul ar fi valabil si ar
produce efecte. Intr-o asemenea ipoteza poate fi vorba si despre o lipsa a
cauzei contractului din punctul de vedere al celui care chiar din culpa a
cazut in eroare.

16

 al (2) - situatia in care un text sau altul nu este foarte clar. Textul de la
vanzare, este unul accesibil, previzibil si neinterpretabil, dar in situatiile in
care pot surveni indoieli, poate fi invocata eroarea de drept.
- art. 1209 - eroarea asumata - acele situatii in care intr-o forma sau alta,
partile sau una dintre parti si-au asumat riscul.
Ex. o persoana care cumpara un tablou atribuit lui Rembrandt, nu poate
avea pretentia ca acel tablou sa fie al lui. Si-a asumat riscul ca tabloul sa
nu ii apartina, dar exista si situatia inversa in care tabloul chiar sa fie
original, caz in care vanzatorul nu poate sa vina sa ceara bani in plus.
in acest caz, partile fac din acest contract unul aleatoriu, situatie in
care niciuna dintre parti nu poate veni sa invoce eroarea daca se
dovedeste in final fie ca tabloul apartine lui Rembrandt, fie ca nu.
- art. 1210 - simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci
numai rectificarea, afara de cazul in care concretizandu-se intr-o eroare
asupra cantitatii, a fost esentiala pentru incheierea contractului. Eroarea
de calcul trebuie corectata la cererea oricareia dintre parti.
- art. 1208 - eroarea nescuzabila Ex. o parte achizitioneaza intreaga
cantitate de marfa aflata pe un vapor, si in loc sa ii iasa 1000 de tone, cat
putea fi incarcata in functie de volumul vasului, ii ies 1500 tone.
Raportandu-ne la art 1208, se pot ridica probleme in anumite situatii,
facandu-se corelarea cu discpozitiile legale , pentru ca aici vorbim de
cantitate! Daca era vorba de o cantitate mai mica si de simple erori de
calcul, se facea rectificarea.
- art. 1211 - eroarea de comunicare sau de transmitere Ex. o oferta de
vanzare a unui imobil, constatandu-se ca dintr-o eroare de manevrare a
dischetelor, pretul in loc sa fie x, a fost altul. In conditiile in care s-a
dovedit o astfel de eroare, contractul a fost anulat la cererea vanzatorului.
- art. 1212 - invocarea erorii cu buna credinta partea care este victima
unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor buneicredinte.
nu poate sa abuzeze de acest drept, nu poate sa ceara anularea
daca se dovedeste ca nu are un interes anume personal, ci ca vrea
sa ii faca rau celuilalt, sau ca procedeaza de o maniera excesiva si
nerezonabila art 15(2) NCC- abuzul de drept.
in cazul in care este solicitata anularea in mod abuziv, nu este
acordata de instanta, dar conditia este sa se dovedeasca abuzul de
drept in conditiile art 15 NCC

17

- art. 1213 - adaptarea contractului - se refera la situatie in care o astfel de

adaptare este posibila, dar de pilda atunci cand s-a vandut un tablou ca
apartinand lui Picasso, si in realitate nu este, textul nu are aplicabilitate.

2. Dolul
- art. 1214 - textul se refera la obligatia de informare, adica la acele situatii
in care exista obligatia de informare in sarcina unei parti si in mod
fraudulos aceasta nu il informeaza pe celalalt, lasandu-l sa incheie
contractul aflandu-se in eroare.
Ex: un asociat la o societate comerciala a decedat si mostenitorii care nu
cunosteau societatea respectiva, au fost contactati de administratorul
firmei si au incheiat contracte prin care au cesionat partile sociale
mostenite si ulterior, la putin timp dupa data incheierii actului de cesiune,
s-a dovedit ca administratorul cunoscand situatia reala a societatii care in
spetele respective era foarte buna, a vandut actiunile respective la preturi
mult mai mari decat cele pe care le-a platit el cesionarilor care nu
detineau informatiile respective.
intr-o astfel de ipoteza, exista un dezechilibru intre posibilitatile
partilor de a se informa asupra obiectului contractului, si un astfel de
dezechilibru da nastere in sarcina celui care detine informatiile, sa il
informeze pe celalalt pentru ca altfel, cade sub incidenta dolului prin
reticenta, astfel incat pot surveni sanctiuni- anularea si acordarea de
daune interese.
- Nu in orice situatie exista obligatia de informare!!! De ex intr-o
speta in care o persoana care detinea mai multe zeci de fotografii ale unui
fotograf renumit, a vandut unui cumparator, un numar de cateva zeci din
acestea la un pret oarecare. Ulterior, cumparatorul a aflat ca acel fotograf
e foarte cunoscut si ca valoarea fotografiilor este mult mai mare decat
sumele pe care le-a platit el pentru achizitionarea lor de la vanzator, si le-a
si vandut mai departe unor terti, obtinand sumele respective.La un an
dupa cele intamplate, vanzatorul l-a cautat pe cumparatorul initial, si a
propus din nou spre vanzare o alta cantitate din fotografii de acelasi fel.
Cumparatorul l-a lasat sa ii vanda la preturile respective si el le-a vandut
din nou obtinand un profit. Casatia franceza i-a respins actiunea
vanzatorului, deoarece spre deosebire de ex cu administratorul, care
numai el detinea informatiile respective, deci nu aveau de unde sa le
obtina mostenitorii, aici nu se poate retine o obligatie de informare.
- Existenta obligatiei de informare subzista doar in ipoteza in care exista
un dezechilibru inre posibilitatile partilor. De cele mai multe ori exista
18

intre profesionisti si consumatori, (prevederi speciale din dreptul

consumului) dar gasim si situatii in care obligatia de informare subzista si
in raporturile dintre profesionisti. Informatiile de care are nevoie partea
care invoca existenta obligatiei de informare sa nu ii fie accesibila, nu
absolut imposibil de a avea acces la ele.
in cazul administratorului - existenta unui dezechilibru in privinta
posibilitatilor de informare, astfel incat atitudinea administratorului
care a cumparat actiunile, a fost sanctionata,
in speta cu fotograful - cel care a vandut era obligat sa se
informeze si singur, nu erau informatii care sa fie numai la dispozitia
cumparatorului.
Nu putem pune egalitate intre neindeplinirea obligatiei de
informare si existenta unui dol. Exista situatii in care o parte nu isi
indeplineste obligatia de a informa din neglijenta, nu cu intentie. Dolul,
conform art 1214 nu poate fi savarsit decat cu intentia de a insela.
Sanctiuni pentru neindeplinirea obligatiei de informare: daune interese.
Anularea nu poate fi obtinuta decat daca sunt intrunite conditiile dolului.
Raspundere delictuala nu s-a incheiat contractul, ne aflam in faza pre
contractuala.
Exista obligatia din partea tuturor care incheie contracte de a se informa,
daca acest lucru este posibil. Daca nu se pot informa cu mijloace
obisnuite, vorbim de incalcarea obligatiei de informare.
- art. 1214 al (2) - trebuie sa avem in vedere existenta unei credinte
gresite in legatura cu ceva care are legatura cu esenta contractului, fie cu
elementele obiective- esentiale, fie cu elementele subiective ridicate la
rangul de esential.
spre deosebire de eroarea esentiala, cand este vorba despre dol,
nu se mai cere ca elementul sa fie unul esential.
Daca manevrele de inducere in eroare s-au referit la pret, eroarea asupra
pretului nu este o eroare esentiala. Nu poate veni o parte sa spuna ca a
avandut bunul pe un pret mult prea mic fata de pretul real si sa ceara
anularea contractului lucru nepermis deoarece ar fi afectat circuitul
civil, avem reglementari exprese care se refera la leziune. Leziunea nu
poate fi invocata decat in conditiile pretului lezionar. Daca pe
temeiul erorii s-ar invoca orice diferenta de pret, nu ar mai avea rost
reglementarea referitoare la leziune care este totusi restrictiva.

19

La majori, diferenta trebuie sa fie peste jumatate din valoarea bunului.

La dol, daca manoperele dolosive privesc pretul sau alt element care nu
este esentializat de parti, se poate obtine anularea dovedindu-se ca au
existat manoperele de inducere in eroare fara ca eroarea sa fie esentiala.
Asta nu inseamna ca dolul nu trebuie sa se refere la o situatie in care
manoperele celui care a inselat nu au fost determinante pentru darea
consimtamantului.
sunt manopere dolosive acelea care este evident ca fara
respectivele masinatiuni, cealalta parte nu ar fi contractat (adica sa
fie determinante)
Nu putem discuta de vicierea consimtamantului daca elementul respectiv
era unul neutru, fara importanta: ex. culoarea masinii.
- art 1214 al (3) - in principiu dolul poate fi invocat cand provine de la
cealalta parte contractanta. Exista un text care se refera si la dolul comis
de un tert, strain de contract. Atunci cand partea care profita de dol,
actioneaza nu direct, ci prin interpusi, faptele acestora sunt ca si faptele
celui in numele si pe seama caruia actioneaza. Este firesc ca faptele
acestora sa se repercuteze pe numele celui in seama caruia au actionat.
- art. 1214 al (4) - dolul nu se presupune , trebuie dovedit in fiecare
situatie.
- art. 1215 - dolul comis de un tert;
al (1) - daca operatiunile de inducere in eroare au fost savarsite de un
tert, si nu de cocontractant, nu se pot invoca sanctiunile specifice dolului
de catre cel care are interesul decat daca dovedeste ca cealalta parte a
cunoscut ca tertul a actionat de o maniera dolosiva;
al (2) - tertul va fi tras la raspundere pentru o fapta ilicita. In ipoteza in
care nu se poate dovedi ca cealalta parte contractanta care nu a comis
manoperele dolosive, nu a cunoscut savarsirea manoperelor, nu se poate
cere anularea contractelor.
La donatie, fiind un act cu titlu gratuit, donatarul nu se mai afla ca si in
cazul unui act cu titlu oneros, si suporta actele savarsite de un tert.

20