Izvor de obligații: Contractul civil

1. Noțiunea și formarea contractului

2. Clasificarea contractelor civile
3. Încheierea contractelor civile

1. Noțiunea și formarea contractului

 Cuvântul act poate avea 2 înţelesuri:
- negotium iuris = operațiune juridică;
- instrumentum probationis = un înscris constatator al unei manifestări de voință,
suportul material care consemnează operațiunea juridică respectivă.
 Art. 1166 C.civ: „Contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu
intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.”
CONTRACT = ACORD DE VOINȚE = CONVENȚIE
CONTRACT nu înseamnă ACT JURIDIC UNILATERAL!!
Actul juridic unilateral presupune numai manifestarea de voință a autorului său, clasificarea
actelor juridice in unilaterale, bilaterale, multilaterale se face după numărul părților.
Pe când contractele se împart în sinalagmatice și unilaterale în funcție de conținutul lor.
Elementul specific al contractului: acordul de voințe al părților = întalnirea concordantă a doua
sau mai multe voințe individuale manifestate cu intenția de a produce efecte juridice.
Art. 1169 – principiul care guvernează incheierea contractului: libertății contractuale  părțile
sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora în limitele impuse de
lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Principiul consensualismului – al libertatii de formă; P.forței obligatorii a contractului
Caracteristicile contractului:
- Întotdeauna vom discuta despre prez unei manifestări de voințe sau unor manifestări de
voințe concordante care apartin la 2 sau mai multe părți. O parte poate fi formată din 1
sau mai multe pers fizice sau 1 sau mai multe pers. juridice.
- Manifestarea de voință exprimată cu intenția de a produce efecte juridice. Acestea pot
consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un RJ concret.
2. Clasificarea contractelor civile
 După criteriul conținutului lor (art.1171 Cod civil):
- contracte sinalagmatice – partile se obligă una către alta, obligațiile sunt reciproce si
interdepentente.
Reciprocitatea obligațiilor trebuie să isi aibă izvorul în același contract. Interdependența
lor constă in aceea că obligația care revine fiecăreia dintre părțile contractante constituie
cauza juridică a obligației celeilalte părți. Reciprocitatea obligațiilor nu echivalează cu
reciprocitatea prestațiilor.
exemple:
 contractul de vanzare in cazul caruia vanz se obligă să transmită cumparatorului
proprietatea sau un dezmembramant al dreptului său de proprietate în schimbul unui preț
pe care cumpărătorul se obligă să il plătească;
 locațiunea- locatorul se obligă să acorde locatarului folosința unui bun pt o anumită
perioadă de timp în schimbului unui preț care, în cazul contractului de locațiune, poartă
numele de chirie.
 contractul de transport – transportatorul se obligă să transporte o persoană sau un bun
dintr-un loc în altul în schimbul unui preț pe care, fie pasagerul, fie expeditorul, fie
destinatarul se obligă să il platească in condițiile în care sunt stabilite contractul respectiv.

- contracte unilaterale = dă nastere la obligații numai in sarcina uneia dintre părți, care
va dobândi calitatea de creditor, iar cealată parte are calitatea doar de debitor.
Dacă obligațiile născute dintr-un contract sunt doar reciproce, sunt doar interdepentente
sau nu sunt nici reciproce, nici interdependente, atunci contractul va fi unul unilateral.

Exemple:

 imprumutul de consumație – obligat este imprumutatul;

 depozitul gratuit – singura parte care se obligă este depozitarul, acela care trebuie să
păstreze bunul primit de la deponent și să il restituie în natură;
 fideiusiunea – fideusorul se obligă față de cealaltă parte, care il alt raport juridic
obligațional are calitatea de debitor, să execute cu titlu gratuit obligatia debitorului dacă
cel din urmă nu o execută. Dacă debitorul nu plateste ratele la timp fata de creditor,
fideiusorul este tinut sa plătească ratele.
 Donația fără sarcină – prin donație, o parte numită donator gratifică in mod irevocabil de
un bun in favoarea donatarului.
  După scopul urmărit de părți (art.1172 Cod civil):
-contracte cu titlu oneros = contractul prin care fiecare parte urmareste să își procure un
avantaj în schimbul obligațiilor asumate. Acest avantaj este de natură patrimonială,
prestatiile părților sunt relativ echivalente.
o contracte comutative = la mom incheierii sale E dr si obliga este certă, iar intinderea
acestora este determinabilă sau determinată.
Exemple: - vanzarea; contractul de antrepriză; contractul de schimb- fiecare parte
trebuie să transmită un bun pt a dobândi un altul de la co-contractant.

o contracte aleatorii = prin natura lui sau prin voința părților, oferă cel puțin uneia dintre
părți un câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment
viitor și incert. Existența sau întinderea prestațiilor părților sau numai a uneia dintre ele
depinde de un eveniment incert.
Exemple: - contractul de asigurare, evenimentul viitor și incert este producerea
riscului asigurat; - contractul de rentă viageră: intinderea prestatiilor va depinde
de durata vieții credietierului; - jocul și pariul.
Sunt situații in care un contract comutativ poate deveni contract aleatoriu deoarece, partile au
varianta de a include in cuprinsul lor o clauză care să depindă de un eveniment viitor și incert, de
exemplu: contractul de vânzare, în care au introdus o clauză de intreținere.

-contracte cu titlu gratuit = una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un
beneficiu și face acest lucru fără să urmărească un avantaj.
o Liberalități – acele acte juridice prin care, spre deosebire de contractele dezinteresate,
presupun o creștere a activului patrimonial la una dintre persoane, iar la cealaltă parte o
micșorare a patrimoniului. Partea care face liberalitatea se va alege cu patrimoniul
micșorat. (donația, donatorul dispunand în mod irevocabil de favoarea unui bun)

o contracte dezinteresate – prin care una dintre părți urm să facă un serviciu gratuit fără ca
patrimoniul care face serv gratuit să se micșoreze. (mandatul gratuit, comodatul,
fideiusiunea cu titlul gratuit)
Există categorii de contracte care prin esența lor sunt cu titlu oneros: vanzare, schimb, închiriere.
Contracte care sunt, prin esența lor, cu titlu gratuit: comodatul.
Contracte cu titlu gratuit prin natura lor ( pot fi transf in contracte cu titlu oneros atunci când
intervine elementul opus): mandatul dintre 2 pers fizice, depozitul, imprumutul de consumație.
Dacă in cazul celor care prin esența lor aparțin unei categori, aceasta nu poate fi schimbată prin
voința părților, insă în cadrul celorlalte co-contractanții prin voința lor le pot stabili le pot stabili
o altă natură.
 După modul de formare (art.1174 Cod civil):
 contracte consensuale - se încheie prin simplu acord de voință al părților. Nu este
necesară indeplinirea vreunei condiții de formă. Majoritatea contractelor pe care le
cunoaștem sunt consensuale, există însă niște excepții prevăzute expres de lege: cele
solemne și reale.
Chiar dacă parțile incheie un inscris, contractul va rămane consensual, prin inscris doar
urmarind să isi asigure un mijloc de probă.
Exemple: vanzare – cumpărare ( cu unele excepții) dreptul de propr se strămută de drept
cumpărătorului in mom incheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat sau
prețul nu a fost plătit. Contractul de locațiune, contract de mandat pt care legea prevede
posibilitatea incheierii lui in mod valabil sub oricare dintre forme.

 contracte solemne = validitatea sa este supusă indeplinirii unei formalități prevăzute de

lege. (inscris sub semnătură privată sau inscris autentic. Nerespectare = nulitatea absolută
Distincția dintre aj solemn, inscrisul autentic și inscrisul notarial.
Actul juridic solemn = negotium juris;
Înscrisul autentic și inscrisul notarial se referă la noțiunea de act văzut ca instrumentul
probationis. Nu toate actele solemne sunt înscrisuri autentice ( testamentul olograf solemn este
un simplu inscris sub semnatura privată). Nu toate inscrisurile autentice sunt acte solemne
( părțile pot hotara să incheie un anumit act pt care nu este necesară indeplinirea unei forme, dacă
părțile il incheie in forma autentică nu va deveni un act solemn pt că voința partilor nu va
reprezenta izvorul caracterului solemn al actului juridic civil.
Contracte solemne: vanzarea – cumpararea de bunuri imobile este un contract solemn; contracte
prin care se strămută drepturi reale care urmeaza sa fie inscrise in cartea funciară; contractul de
arendare. Ca regulă, forma cerută: autentică, insă există situatii in care se cere forma scrisă.
( fideiusiunii, arendare)
Forma cerută de lege nu constituie intotdeauna condiție de validitate, sunt cazuri in care
reprezintă doar asigurarea mijlocului de probă sau opozabilitatea. ( contract de depozit; contract
de tranzacție)
 contracte reale = este necesară si remiterea materială a bunului. – condiție de validitate și
nu efect al contractului. Remiterea materială duce la nașterea contractului. (comodatul,
imprumutul de consumație) Intelegerea părților constituie doar o promisiune de a
contracta, in temeiul acesteia, promitentul se obligă să încheie contractul respectiv prin
remiterea efectivă a lucrului.
 După rolul voinței părților la determinarea clauzelor contractuale (art.1175 Cod civil):
 contracte negociate = acelea care reprezintă rezultatul unei negocieri ale părților.
Perioada precontractuală poate avea o durata mai mică sau mai mare, se poate ajunge la
incheierea unor acorduri de voință parțială – atrecontracte – distincte de contractul
definitiv.

 contracte de adeziune = clauzele sale esentiale sunt redactate de una dintre părți, celaltă
parte le acceptă ca atare. Spre deosebire de cele negociate, aceste nu se incheie in urma
discuțiilor, se incheie prin aderarea părtii contractante mai slabe la proiectul de contract al
cărui continut este prestabilit de cealaltă parte mai puternică. Contract născut pe o
inegalitate economică. Ex: contractele de furnizare a utilităților.

 contracte forțate = sunt prevăzute ca fiind obligatorii de lege (asigurarea pt accidente de

circulație, asigurarea obligatorie a locuințelor). Incheierea lor este stabilită prin lege, prin
norme imperative, iar libertatea contractuală se manifestă in cazul asta doar prin
posibilitatea de a alege co-contractantul.

 După modul de executare:

- contracte cu executare imediată (uno ictu) – executarea sa are loc dintr-odată, de obicei
la data la care obligația din contract devine inexigibilă sau atunci cand contractul este
incheiat, de obicei coincide.
Au acest caracter contractele prin care se transmit drepturi reale. Ex: vanzare.
- contracte cu executare succesivă (pro rata temporis) – presupun că obligațiile, cel putin
a uneia dintre parti se execută in timp fie continuu, fie in intervale de timp.
Ex: contractul de locațiune ( „pe toată durata locațiunii” sau „in timpul locațiunii”)
folosinta bunului este asigurată o perioada de timp limitată, iar plata se face asa cum este
prev in contract; contract de furnizare, contract de rentă viageră

 După cum sunt sau nu nominalizate în legislație:

o contracte numite = contractele reglementate special, au o denumire specială, sunt
prevăzute de lege, au ca obiect o operațiune juridică determinată
( vanzarea, locațiunea, mandatul)
o contracte nenumite = contractele care nu sunt reglementate expres de lege, nu au o
denumire specifică. Acestor contracte li se aplică regulile de drept comun și dacă
regulile nu sunt îndestulătoare, se vor aplica regulile speciale referitoare la contractul
cu care se aseamănă cel mai mult.
 După raportul dintre ele:
 contracte principale = E de sine stătătoare ( imprumut)
 contracte accesorii = insotesc contractele principale, depinde de soarta lor.
(fideiusiunea, ipoteca este accesoriul imprumutului, gajul)

 După structură:
 contracte simple - presupun o singură operație juridică (majoritatea, vanzare, locațiune)
 contracte complexe – rezultă din combinarea mai multor contracte simple și presupun
realizarea a două sau mai multor operații juridice ( leasing – o parte denumită locator sau
finanțator, transmite pt o perioadă determinată folosința unui bun al cărui proprietar este,
il transmite celeilalte părți la solicitarea lui pentru o plată periodică numită rată de
leasing.)
ex: contractul nenumit de hotelărie – alte 3 contracte simple: locațiune, anterprinză si
depozit.
 grupurile de contracte = incheiera a 2 sau mai multe contracte ce au același obiectiv, insă
isi păstrează individualitatea. (ex: contractul de credit și toate celelalte contracte prin care
se garantează restituirea imprumutului; vanzarea si contractul de imrpumut care asigură
plata pretului; antrepriza și toate celelalte contracte prin care antreprenorul le incheie in
vederea ajungerii la rezultatul promis fata de contractant)
 După efectele produse:
 contracte constitutive de drepturi / translative – constituirea sau transmiterea unor
drepturi, de obicei produc efecte din momentul incheierii lor ( la vanzare se transmite
proprietatea in momentul incheierii lui)
 contracte declarative de drepturi – se recunosc anumite situații juridice preexistente; au
efect retroactiv ( ex: tranzacția intervine atunci cand partile previn sau sting un litigiu și
pot face astea prin concesii sau renunțari reciproci la drepturi)
Dacă prin tranzacție se realizează transferul unor drepturi de la o parte la cealaltă, atunci nu mai
vorbim de un contract declarativ, ci de unul constitutiv.

3. Încheierea contractelor – proces complex care presupune intalnirea a doua sau mai
multe acorduri de vointă in scopul nasterii, modificării, stingerii unui rj.
Art. 1879 – condițiile esentiale pt validitatea contractului, si anume: capacitatea de a
contracta, consimtamantul partilor, obiectul determinat si licit, cauza licită si morală.
 Art.1182 (1) Cod civil: Contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin
acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.
 In etapa negocierilor trebuie respectate 2 principii: bunei-credințe ( obligație generală a
oricărui subiect de drept) , libertății negocierilor.
Ordinea publică este compusă din totalitatea normelor juridice domeniului public și privat care
au caracter imperativ si care privesc un interes general. Nu este formată numai din norme
juridice edictate de legiuitor, poate să presupună si unele valori pe care societatea le consideră
esentiale, se poate intampla acest lucru inainte ca ele să fie cuprinse intr-o normă juridică scrisă.
Bunele moravuri compun totalitatea normelor de conduită care s-au conturat de-a lungul
timpului la nivelul unei societăți a căror respectare s-a impus cu necesitate și care sunt urmare
unei experiențe indelungate.
Ca aplicații a principiului bunei-credințe, art/ 1183 si 1170, buna-credință trebuie să
guverneze conduita părților atât pe durata negocierilor, cât și la incheierea contractului, dar si pe
toata perioada in care contractul este executat. Orice abatere de la buna-credința va conduce la
angajarea răspunderii pt prejudiciul creat de partea respectivă celeilalte părți. Caracterul
imperativ al normelor acestea este intărit de precizarea expresă că obligația de bună-credintă nu
poate fi limitată și nici nu poate fi inlăturată pe cale convențională, adică de către părți.
Pe parcursul negocierilor, partile sunt tinute și de alte obligații. In virtutea obligației de
informare, partile vor fi tinute să facă cunoscute toate informatiile necesare pentru ca acel
contract să fie incheiat in cunostiinta de cauză, aceste informații pot fi confidențiale, fie prin
natura lor, fie prin vointa aceluia care le comunică.

Oferta de a contracta

Art. 1182: Oferta de a contracta reprezintă una dintre modalitățile de a incheia un contract.
Există două posibilități de a încheia un contract: prin negociere sau prin acceptarea fără rezerve a
unei oferte de a contracta.
Oferta de a contracta / policitațiune = propunerea de a contracta facută de o pers in vederea
incheierii unui contract, o manifestare de vointa exprimata cu această intenție: de a produce
efecte juridice.
Natura juridică: repr un act juridic unilateral pt că provine, reprezintă la rândul său o manifestare
de voință a unei singure părți, a ofertantului, cu scopul producerii unor efecte juridice. Oferta de
a contracta trebuie să indeplineasca toate condițiile de valabilitate cerute de lege. ( prev la 1179 –
capacitate, consimțământ, obiect moral și licit, cauză licită și morală.) In art. 1325 legiuitorul
prevede faptul că, dacă prin lege nu se prevede altfel, disp legale privitoare referitoare la
contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.
Propunerea de a încheia un contract poate fi calificată ofertă de a contracta numai dacă este
acceptată fără niciun fel de rezerve de către destinatarul ei. Dacă acesta aduce modificări, dacă
dorește să adauge ceva sau să scoată nu mai este vorba despre o ofertă de a contracta, este vorba
despre o nouă ofertă, o contraofertă care ar trebui negociată pentru că nu corespunde cu oferta
inițială.

1. Cerințele propunerii pentru a constitui o ofertă de a contracta:

 să fie o manifestare de voință fermă, serioasă și conștientă; - să exprime voința
neîndoielnică a emitentului de a încheia contractul prin simpla acceptare a ofertei de către
cealaltă parte. Trebuie făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Opusul unei oferte
ferme de a contracta este repr de oferta echivocă = acea ofertă care prezintă unele
rezerve. (ex: propunerea făcută din simplă curtuazie, sub o condiție pur protestativă,
propunerea făcută cu o rezervă mintală cunoscută de cealaltă parte.)
 să fie neviciată; - trebuie să indepl toate condițiile generale ale consimtământului: să fie
serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză. Trebuie să îndeplinească condițiile de
valabilitate ale actului juridic civil.
 să fie precisă și completă. – trb să cuprindă toate elem esentiale pt ca respectivul
contract să poată fi incheiat in mod valabil. Elementele secundare ( stabilite de către
părți) pot interveni, se poate ajunge la un acord pe parcurs. (elementele esențiale de la
contractul vânzare – cumpărare sunt obiectul si prețul)

2. Clasificarea ofertelor de a contracta:

 După modalitatea de exprimare:
 oferta expresă (scrisă, verbală sau în alt mod)
 oferta tacită – atunci cand simpla tacere are semnificația voinței de a contracta,
doar cand imprej sunt de așa natură încât să fie cert faptul că partea vrea să încheie
un contract. ( ex: tacita relocațiune – art. 1810)
 După gradul de determinare al persoanei destinatarului ofertei:
 oferta adresată unei persoane determinate
 oferta adresată unei persoane nedeterminate – chiar dacă este precisă, nu valorează
ofertă, ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intentie de negociere – oferta
adresată publicului. (ex: anunt cu privire la vânzarea apartament dat in ziar.)
Ofertele mass-media sau pe platforme electronice nu reprezintă oferte de a contracta conform art.
1189, alin. 1. Insă, alin 2 prevede: „ propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din
lege, din uzanțe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări. În aceste cazuri, revocarea ofertei
adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai dacă este făcută în aceeași formă cu
oferta însăși sau într-o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeași măsură cu aceasta.”
Revocarea ofertei trebuie să fie realizată în acelasi mod în care a fost și prezentată. ( ex: dacă a
fost prezentată prin e-mail, și revocarea trebuie făcută tot prin e-mail) sau într-o altă modalitate
care să permită ca revocarea să fie cunoscută în aceeași măsură ca și oferta. În ceea ce privește
oferta de a contracta, este un act juridic unilateral care produce efecte juridice, este un act juridic
irevocabil.
Art. 1325 precizează că dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile privitoare la contracte se
aplică și actelor juridice unilaterale. Așadar, principiul forței obligatorii al contractului ( art.
1270) care în mod normal se aplică în cazul contractelor, in cazul ofertei apare sub forma
irevocabilității ei. Regula în ceea ce privește oferta este că oferta este irevocabilă, iar excepția
este că oferta este revocabilă.
A. Oferta făcută între persoane prezente:
cele 2 părți – ofertantul și destinatarul se află f2f. Acestei situații îi sunt asimilate și situațiile
discuțiilor la telefon sau alte mijloace asemenea de comunicare la distanță.
a. oferta cu termen – are inclus un termen în mod explicit. IREVOCABILĂ, nu poate
fi retrasă deoarece destinatarul a luat-o deja la cunoștiință în momentul in care am
prezentat-o, destinatarul fiind f2f cu ofertantul sau la telefon, pe whatsapp.
Revocarea ar putea să intervină numai dacă ar ajunge la destinatar ÎNAINTE sau cel mai târziu
în același timp cu oferta. Iar in situația persoanelor prezente, acest lucru este imposibil.
b. oferta fără termen - nu are termen de analizare, trebuie acceptată pe loc fără
niciun fel de rezerve. Dacă nu este acceptată pe loc, ea devine caducă, adică nu va
mai produce efecte juridice. Dacă este acceptată, va avea loc încheierea
contractului.

B. Oferta făcută între persoane absente: nu se află f2f. ( ofertă transmisă pe email, prin
poștă, prin curier, prin fax) Situația aceasta presupune curgerea unui timp mai îndelungat
pt că trebuie să ajungă oferta la destinatar, iar acesta să o ia la cunosțință. Oferta de a
contracta incepe să producă efecte numai din momentul ajungerii ei la destinatar chiar
dacă destinatarul nu a luat la cunoștintă din motive care nu îi sunt imputabile. ( art. 1200)

a. oferta cu termen – irevocabilă in timpul termenului de acceptare, termen care

incepe să curgă din momentul ajungerii acesteia la destinatar.
b. oferta fără termen – trebuie mentinută un termen rezonabil după împrejurări pt ca
destinatarul să o primească, să o analizeze și să expedieze acceptarea.
Retragerea / retractarea ofertei = o revenire asupra ofertei care a plecat de la ofertant. Acestă
revenire trebuie să intervine inainte să ajungă la destinatar sau cel mai tarziu in același timp cu
oferta.
Revocarea ofertei = o revenire care aparține ofertantului, însă, spre deosebire de retragere,
revocarea va interveni după ce oferta a ajuns la destinatar. Distingem după cum avem ofertă cu
sau fără termen.
Dacă avem ofertă cu termen, după mom in care oferta ajuge la destinatar, revocarea nu mai
produce efecte, iar contractul va fi considerat încheiat în cazul în care destinatarul acceptă
oferta.
Dacă avem o ofertă fără termen ( termen rezonabil stabilit după împrejurări după interesele
părților), poate fi revocată liber până la momentul în care acceptarea ajunge la ofertant. În cazul
unei revocări intepestive, ofertantul poate să fie tras la răspundere pt prejudiciul cauzat pt
expirarea termenului rezonabil, deoarece ea nu mai poate fi revocată după momentul la care a
ajuns acceptarea la ofertant.
Cauze de caducitate: Caducitatea – o cauză de ineficacitate ce constă în lipsa actului juridic
civil de orice efecte. Actul nu mai produce niciun efect, deoarece intervin niște împrejurări care
sunt ulterioare încheierii lui și care sunt întotdeauna independente de voința autorului actului.
Art. 1195: „ Oferta devine caducă dacă:
a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau, în lipsă, în termenul prevăzut
la art. 1.193 alin. (1);
b) destinatarul o refuză.”
(2) Caz excepțional de caducitate: „Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea
ofertei irevocabile numai atunci când natura afacerii sau împrejurările o impun.”
De obicei, decesul și incapacitatea ofertantului nu atrag caducitatea ofertei, dar sunt si situatii în
care acestea reprezintă cauze de caducitate a propunerii de a contracta. Situațiile acestea sunt
intalnite când vorbim despre oferte cu caracter intuitu personne, ofertantul este singurul care
poate să ducă la îndeplinire obligația asumată prin oferta respectivă.

Acceptarea ofertei = manifestarea de vointa care vine de la destinatarul OFERTEI de a

contracta. Manifestare de voință prin care destinatarul isi exprima acordul cu propunerea
primită, este de acord să incheie contractul respectiv. Această acceptare este un act juridic
unilateral.
Conditiile de valabilitate a acceptării ofertei:
a) trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate prev de lege: capacitate,
consimțământ și cauză;
b) trebuie să fie pură și simplă – să fie în concordanță cu oferta, trebuie să nu vină cu
modificări sau adăugiri; să nu limiteze, să depășească sau să condiționeze oferta primită
de la emitent. Dacă acest lucru se întâmplă însă, acceptarea destinatarului are valoarea
unei contraoferte.
 c) Să provină de la pers căreia i-a fost adresată pt că o acceptare de la altă persoană nu este
valabilă. Acceptarea trebuie să exprime acordul explicit, neechivoc al destinatarului de a
încheia contractul respectiv.
d) Sa nu fie tardivă – trb sa intervina inainte ca oferta să devină caducă sau inainte să fie
revocată.
Acceptare expresă: poate fi făcută verbal, in scris, printr-un anumit gest. (ex licitație – ridicarea
mâinii, cumpărături online – click-ul de la mouse)
Acceptare tacită: când rezultă din orice fapt concludent al destinatarului; ( deși nu a acceptat
expres oferta, destinatarul deja trece la executarea contractului).
Regula în situația acceptări este aceea că tăcerea sau inacțiunea NU constituie acceptare.
Exceptia este aceea că tacerea are valoare de acceptare cand provine din lege, din acceptul
partilor sau din practicile anterioare, din uzante sau alte imprejurări. Acceptarea poate fi si una
necorespunzatoare (art. 1197). Atunci cand rsp desinatarului nu corespunde cu oferta primită,
vine cu modificari sau adaugiri sau ajunge dupa ce oferta a devenit caducă este o contraofertă sau
o acceptare necorespunzătoare.
Deosebirea dintre acceptare si ofertă/ ofertă si raspunsul destinatarului trebuie să vizeze elemente
importante, esentiale in economia contractului. De ex: c. Vanz cumpărare – acceptantul poate
veni cu modificări in ceea ce priveste locul predării bunului, dar nu cu privire la elementele
esentiale, cum ar fi cu privire la bun sau la preț.

Acceptarea tardivă – 2 situații:

a) Cand acceptarea se realizează peste termen, iar contractul se va considera incheiat numai
in sit in care ofertantul ii aduce la cunostinta cat de repede poate acceptantului că el
consideră contractul incheiat;
b) Acceptarea intarziată este o acceptare care a fost făcută in termenul prev in ofertă, insă
acceptarea a ajuns după expirarea lui la ofertant din motive neimputabile. Mom inch
contractului este considerat acela la care acceptarea ajunghe la ofertant, de aceea trebuie
să ajungă înăuntrul termenului, in caz contrar, nu mai este valabilă. Insă, ofertantul are
posibilitatea de a renunța la invocarea caducității ofertei și consideră contractul respectiv
încheiat.
Acceptarea poate fi restrasa numai daca aceasta ajunge inainte sau odata cu acceptarea la
ofertant. In caz contrar, nu mai produce niciun efect.
Momentul încheierii contractului – acela in care acceptarea intalneste oferta si astfel are loc
formarea consimtamantului.
 - Contractele consensuale, se incheie prin simplul acord de vointa al părților, asta inseamnă
că mom inch contractului este cel in care partile realiz acrodul de voință.
- solemne mom inch contractului = mom in care formalitățile prev de lege pt inch lui validă
sunt îndeplinite.
- reale – a căror incheiere se realizează prin remiterea bunului, ceea ce inseamnă ca
momentul incheierii contractului il repr momentul predării bunului resp.
Momentul incheierii contractului presupune si analiza locului in care partile se află, există 2
situații: intre persoane prezente și intre persoane absente:
a) intre pers prezente sau pers asimiltate lor ( intre pers care poartă o convb telefonică):
mom inch = momentul in care se realizează acordul de vointă pt că acceptarea este
concomitentă ofertei, destinatarul ia la cunoștintă imediat de ofertă și ofertantul ia la
cunostintă imediat despre acceptarea ofertei.
b) Intre pers absente: momentul incheierii nu va coincide niciodata cu momentul in care
ofertantul ia la cunosțintă despre acceptare, adică atunci când ajunge acceptarea la el. Simpla
primire a corespondenței trimise de acceptant repr o prezumție că ofertantul a luat la
cunoștință de ea, iar acesta va fi momentul încheierii contractului: cand acceptarea ajunge la
ofertant. Există si posibilitatea ca ofertantul să nu ia la cunoștință de ajungerea acceptării,
momentul incheierii in acelasi caz va fi tot momentul în care acceptarea ajunge la ofertant
pentru că riscul informării aparține ofertantului, pe când riscul comunicării aparține
acceptantului.
In situația in care discutăm despre o acceptare implicită ( când rezultă din orice act, fapt al
destinatarului acordul neîndoielnic la oferta făcută dsau ori de cate ori tacerea destinatarului sau
inactiunea sa are valoare de acceptare, momentul incheierii contractului = atunci cand
destinatarul săvârseste actul concludent ( daca rezulta sau este prev in ofertă sau rezulta din
practicile dintre parti, din uzante sau din natura afacerii). In toate celelalte cazuri in care
acceptarea rezultă din orice fapt, act concludent momentul incheierii contractului va fi repr de
momentul înștiințării ofertantului despre act sau fapt. In situația in care tăcerea = acceptare,
mom înch = se împlinește termenul de acceptare, în mom in care există o ofertă irevocabilă.
O importanță deosebită o are și locul încheierii contractului atât în dreptul procesual civil, cat si
in dreptul internațional privat, deoarece locul incheierii este criteriul după care se determină
competenta teritorială a instanțelor care pot fi chemate sa solutioneze eventuale litigii intre parti
cu privire la contractul respectiv, cat si priveste norma juridică aplicată contractului respectiv.
În mod normal, locul incheierii contractului este acela în care acceptarea ajunge la ofertant
indiferent că este vorba despre acceptare verbală, scrisă sau care rezultă din act, fapt concludent.
Insă, distingem aici mai multe situații: Intre persoanele prezente: locul = unde se află partile in
mom inch actului; Dacă este vorba despre persoane asimilate ( la telefon sau alte mijloace de
comunicație), locul = acela unde se află ofertantul, deoarece se consideră că acolo primește
acceptarea.
Dacă este vorba despre un contract încheiat prin corespondență, atunci locul incheierii este repr
de cel unde a fost adresată corespondența ofertantului, adică acolo unde ajunge corespondenta cu
acceptarea la ofertant. Dacă vb de un act , fapt concludent al acceptantului, atunci locul incheierii
va fi acela in care se afla ofertantul atunci cand a luat la cunostinta despre acceptare. Atunci cand
tacerea valorează acceptare, locul inch. = locul in care dest a primit oferta.
Materializarea ofertei.
1. Clauze (elemente) esențiale și secundare
Art.1182(2) Cod civil: Este suficient ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale
ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori
încredințează determinarea acestora unor alte persoane.
Unele elemente secundare pot fi stabilite si pe parcurs si pot fi determinate și de către terți.
Aceste clauze esențiale trebuie să E, partile sa se puna de acord asupra acestora pt ca altfel
contractul nu poate să ia naștere, acordul lor este suficient când este vorba despre aceste
elemente esențiale. Exista si posibilitatea ca partile, in timpul negocierii, sa insiste asupra
anumitor elemente secundare care, pe parcurs, sa dobandeasca caracter de element esential.
2. Clauzele extrinseci și intrinseci
Intrinseci = propria ale unui contract, fac parte dintr-un anumit contract;
Extrinseci = cele care apartin sau sunt proprii altor acte juridice, dar care prin vointa partilor, vor
fi aplicabile si contractului incheiat intre ele cu mentiunea să se facă referire la aceste clauze in
contractul respectiv.
În vederea completării contractului, pot face trimitere la stipulații existente in alte
contracte pe care le-au incheiat in trecut intre ei.
3. Clauze negociate și clauze standard

Clauzele cuprinse intr-un contract sunt negociate, exceptția este aceea ca una dintre parti poate sa
introducă in contract clauze stabilite numai de ea.
Art.1202(2) Cod civil: Sunt clauze standard stipulațiile stabilite în prealabil de una dintre părți
pentru a fi utilizate în mod general și repetat și care sunt incluse în contract fără să fi fost
negociate cu cealaltă parte.
Art.4(1) din Legea nr.193/2000: o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu
consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din
contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un
dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Clauzele standard sunt specifice contractelor de adeziune ( contractele de furnizare utilități, de
telefonie mobilă). Acestea nu pot fi modificate, sunt stabilite doar de către furnizor.
 4. Clauze uzuale și neuzuale
Art.1203 Cod civil:
 clauze în folosul celui care propune - pot privi limitarea răspunderii, suspendarea
executării obligațiilor sau dreptul de a enunța unilateral contractul. Dacă asemenea clauze
standard nu au un asemenea obiect sau sunt stipulate și in beneficiul celeilalte parți, atunci
nu vor fi considerate neuzuale, dar dacă sunt si in folosul celuilalt, ele nu mai trebuie să fie
acceptate expres si scris.
 clauze în detrimentul celeilalte părți , în detrimentul cocontractantului – decăderea din
drepturi sau beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrangerea
libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă,
cauzele compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competentele
instantelor judecătorești. Acestea pot fi introduse in contract doar dacă sunt acceptate
expres de celalată parte în scris, altfel nu.

5. Promisiunea de a contracta – trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului

promis, in lipsa cărora partile nu ar putea executa promisiunea
Art.1279 Cod civil:
 Unilaterală – conventia prin care una dintre parți (promitent) se obligă fata de celalată
(beneficiar) să încheie in viitor, la cererea acesteia un anumit contract, contract al cărui
conținut esențial este prevăzut prin promisiunea de a contracta. Prin această promisiune
unilaterală ia naștere un raport juridic unilateral care presupune dreptul beneficiarului de a
opta intre a incheia sau nu contractul prev in promisiune si, totodată, obligatia corelativă a
celui care promite de a incheia contractul respectiv. Contine o obligație de a face ( de a
incheia contractul promis in viitor) in sarcina promitentului.
 Bilaterală / precontract/ antecontract – contract in care partile se obligă ferm si reciproc se
obligă să încheie un contract al cărui conținut esențial este prevăzut prin promisiunea de a
contracta. Beneficiarul are un drept de optiune: dacă isi dă acordul, ajungem in sit unei
promisiuni bilaterale de a contracta, dar nu la incheierea efectivă a contractului. Dacă oricare
dintre parti refuză incheierea contractului promis, atunci cealaltă poate să solicite instanței
pronunțarea unei hotarari care să aibă sau să țină loc de contract.

6. Pactul de opțiune = contract prin care o parte (promitent) isi exprimă irevocabil
consimtamantul la incheierea unui contract cu cealaltă parte - beneficiar – pt o perioada
determinată ( termen de optiune), acest lucru avand loc doar dacă beneficiarul va decide
să incheie contractul respectiv. Are in continut o declarație irevocabilă a promitentului de
a incheia contractul respectiv, care mai departe dă naștere la un drept ce îl privește pe
beneficiar, un drept de opțiune: poate să accepte sau poate să refuze respectivul contract.
Art.1278(1) Cod civil: Atunci când părțile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria
declarație de voință, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declarație se consideră o
ofertă irevocabilă și produce efectele prevăzute la art.1191.

7. Contractul-cadru = un contract prin care partile stabilesc, determină anumite reguli sau
principalele reguli si condiții care vor guverna contractele viitoare. Cele ulterioare poarta
numele de aplicație/ executare.
Art.1176(1) Cod civil: Contractul-cadru este acordul prin care părțile convin să negocieze, să
încheie sau să mențină raporturi contractuale ale căror elemente esențiale sunt determinate de
acesta.