CLASIFICAREA CONTRACTELOR

1. După modul de formare:

 Consensuale (se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, simpla lor
manifestare de voinţă, neînsoţită de nici un fel de formă).
 Solemne (se cere respectarea unei anumite forme, care de regulă este
forma autentică).
 Reale (nu este suficientă doar manifestarea acordului de voinţă, ci trebuie
să aibă loc şi remiterea materială a bunului).

Ex: contractul de transport a mărfurilor.

2. Clasificarea contractelor după conţinutul lor:

 Sinalagmatice bilaterale (se caracterizează prin reciprocitatea obligaţiilor

ce revin părţilor. Contractul este bilateral cînd părţile se oblig ă reciproc una
faţă de alta. Ex: contractul de vînzare – cumpărare.
 Sinalagmatice unilaterale (dau naştere la obligaţii în sarcina numai unei
dintre părţi, cealaltă parte avînd calitatea de creditor. Ex: contractul de
împrumut.
 Sinalagmatice imperfecte (doctrina de specialitate) – sînt concepute ca
contracte unilaterale, însă pe parcursul existenţei lor se naşte o obliga ţie şi
în sarcina creditorului faţă de debitorul contractual.

3. Clasificarea contractelor după scopul urmărit:

 Cu titlu oneros (este acela în care fiecare parte doreşte să-şi procure un
avantaj).
 Cu titlu gratuit (este acel contract în care una dintre părţi doreşte a procura
un avantaj fără echivalent, celeilalte părţi).

3.1. Subclasificarea contractelor cu titlul oneros:

 Contracte comutative (contract în care existenţa şi întinderea prestaţiilor

datorate de către părţi sînt certe şi pot fi apreciate chiar în momentul
încheierii contractului, ele nedepinzînd în nici o măsură de hazard). Ex:
contractul de schimb.
 Contract aleatoriu (existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai
ale uneia dintre ele depinde de un eveniment incert). Ex: contracte de
asigurări, rentă viageră.

3.2. Subclasificarea contractelor cu titlu gratuit:

 Dezinteresate (se urmăreşte a se face un serviciu cuiva, fără a se micşora

nici un patrimoniu);
  Liberalităţi (o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul, fără a se urmări un
contraechivalent).

4. Clasificarea contractelor după efectele produse:

 Contractele constitutive sau translative (produc efecte din momentul

încheierii lor în viitor, întrucît creează între părţi o situaţie juridic ă nou ă).
 Contractele declarative (contracte care recunosc, consfinţesc între părţi,
situaţii juridice preexistente. Ele au efecte nu numai pentru viitor dar şi
pentru trecut, adică anterior încheierii lor.)

5. Clasificarea contractelor după modul de executare:

 Contracte de executare imediată (executarea se produce pe moment).

 Contracte cu executare succesivă (executarea are loc în timp).

6. Clasificarea contractelor după cum sînt sau nu nominalizate în legisla ţia

civilă:

 Numite (care corespund unei anumite operaţiuni juridice determinate şi

care sînt nominalizate în legislaţia civilă. Ex: contractul de vînzare –
cumpărare.
 Nenumite (contracte care sînt nominalizate ca figuri juridice distincte în
legislaţie.

7. Clasificare contractelor după unele corelaţii existente între ele:

 Principale (acele contracte care au o existenţă individuală şi a căror soartă

nu este legată de aceea a altor contracte încheiate între p ăr ţi).
 Accesorii (însoţesc unele contracte principale). Ex: contractul de gaj şi
ipotecă sînt accesoriile contractului de împrumut.

8. După modul în care se exprimă voinţa părţilor în contracte:

 Contracte negociate (cele în cadrul cărora părţile discută, negociază toate

clauzele sale).
 Contracte de adeziune (contracte redactate aproape în întregime de către
una dintre părţile contractante). Cealaltă parte, dacă le accept ă, ea ader ă la
acest contract.
 Contracte obligatorii (condiţiile încheierii sînt delimitate, impuse de lege).

Contractele autorizate – pentru a fi încheiate şi a produce efecte juridice este

necesar acordul de voinţă a terţului. Ex: proprietatea comună în devălmăşie.
Efectele contractelor sinalagmatice:
a) Una dintre părţi poate refuza executarea;

b) Dacă executarea unei prestaţii este imposibilă din motive care nu sînt legate
de părţi, atunci partea care nu o poate executa pierde dreptul de executare;

c) Dacă una dintre părţi nu execută obligaţiile contractuale, atunci cealalt ă parte
este în drept să rezoluţioneze contractul.