Specializarea: Contabilitate i Informatica de Gestiune

REFERAT
DREPT

Noiuni de teoria general a obligaiilor

Suceava 2006

CUPRINS

1. 2. 3.

Notiunea de Obligatie. Definitie Clasificarea obligatiilor 2.1 Criterii de clasificare Contractul 3.1 Notiunea de contract 3.2 Clasificarea contractelor

4.

Incheierea contractelor 4.1 Formarea si validarea contractelor 4.2 Capacitatea de a contracta 4.3 Consimtamantul 4.4 Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca oferta 4.5 Momentul si locul incheierii contractului

5.

Efectele contractului fata de terti 5.1 Principiul relativitatii efectelor contractului 5.2 Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului

NOTIUNI DE TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

1. Notiunea de obligaie. Definiie. Teoria generala a obligatiilor este cheia de bolta a dreptului civil. Mai mult chiar, se poate afirma ca ea constituie baza intregii constructii a stiintei dreptului, mai ales a dreptului privat. Nu exista institutie din care sa lipseasca influenta principiile generale ale obligatiilor. Teoria general a obligaiilor definete termenul de obligaie - n sens larg, ca fiind acel raport juridic n coninutul cruia intr dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor - i cruia i revine ndatorirea corespunzatoare - de a da, a face,sau a nu face ceva, sub sanciunea constrngerii de stat n caz de neexecutare. Dac se pune accentul pe latura pasiva, latura activ a obligaiei fiind implicat, obligaia poate fi definita ca acel raport juridic n virtutea cruia o persoana, denumit debitor, este inut fa de o alta persoana, denumit creditor, fie la o prestaie pozitiv ( a da, a face), fie la o absteniune (a nu face). Aadar din punct de vedere al creditorului, raportul de obligaie apare ca - un drept de creana, iar din punct de vedere al debitorului, acest raport apare ca - o datorie. Elementele raportului juridic obligaional sunt: subiectele, coninutul, obiectul. a) Subiecte ale raportului juridic de obligaie pot fi att persoanele fizice ct i persoanele juridice. n cazuri excepionale poate aprea i statul ca subiect ntr-un raport de obligaie. n raportul de obligaie subiectul activ poart denumirea de creditor iar cel pasiv de debitor. b) Coninutul raportului juridic de obligaie este format din dreptul de crean aparinnd creditorului i obligaia corespunztoare a acestui drept care aparine debitorului. c) Obiectul raportului juridic de obligaie const fie ntr-o prestaie pozitiv - a da, a face ceva - fie ntr-o abinere - a nu face ceva la care n lipsa obligaiei asumate, subiectul pasiv ar fi fost ndreptit. Obligaia - de a da, nu se confund cu obligaia de a preda ; a da nseamn obligaia de a constitui sau a transmite un drept real oarecare.

Obligaia - de a face este ndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare, sau orice prestaie pozitiv n afara acelora care se ncadreaz n noiunea - de a da. Obligaia - de a nu face, const ntr-o abinere la care este ndatorat subiectul pasiv, de la ceva ce ar fi putut s faca n lipsa obligaiei asumate. Deci, ne aflm n faa unei obligaii de abinere, care, altfel, n lipsa asumrii ei de ctre subiectul pasiv, nu ar fi existat. 2. Clasificarea obligaiilor 2.1.Criterii de clasificare. Importana clasificrii. Obligaiile pot fi clasificate dup urmtoarele criterii; - dupa izvorul care a generat obligaia; - obiectul obligaiei; - sanciunea obligaiei civile; - dupa opozabilitatea obligaiei; a) Clasificarea obligaiilor dup izvoare. Obligaiile pot fi nscute din; - contracte; - acte juridice unilaterale; - fapte ilicite cauzatoare de prejudicii; - mbogairea fr just temei; - gerarea de ctre o persoan a intereselor altei persoane; - plata unei prestaii nedatorate; b) Clasificarea obligaiilor dup obiectul lor. Pornind de la natura prestaiei datorate de subiectul pasiv exist mai multe clasificri; -obligaiile de a da; -obligaiile de a face; -obligaiile de a nu face; Apoi o alt clasificare, ce reprezint o variant a celei anterioare; -obligaii pozitive (de a da i de a face) -obligaii negative ( de a nu face) n literatura juridic mai exist o clasificare i anume; -obligaii de rezultat;
4

-obligaii de mijloace; c) Clasificarea obligaiilor dup sanciunea juridic care le este proprie: -obligaiile civile care mai sunt denumite i obligaii civile perfecte intrucit se bucura integral de sanctiunea juridica in sensul ca creditorul poate apela la forta statului pentru a obtine,prin constringere, executarea, daca aceasta nu se realizeaza de bunavoie; - obligatii naturale sau, obligatii civile imperfecte, care nu se mai bucura de integralitatea sanctiunii juridice. In privinta acestor obligatii nu se mai poate cere executarea silita, dar de indata ce au fost executate, debitorul nu mai are dreptul sa pretinda restituirea prestatie. d) Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor. - obligatii obisnuite care alcatuiesc regula, sub aspectul opozabilitatii; - obligatii reale apar ca un accesoriu a unui drept real; - obligatii opozabile tertilor se caracterizeaza prin faptul ca sint strins legate de posesia lucrului. 3. Contractul 3.1 Notiunea de contract Prin contract se intelege acel acord de vointa prin care doua sau mai multe persoane se leaga juridic pentru a crea, modifica sau a stinge intre ele un raport juridic obligational. Acordul de vointa reprezinta esenta contractului deoarece in lipsa acestuia nu putem vorbi de existenta valabila a unui contract. Vointa partilor este primordiala la incheierea unui contract intrucit acestea pot deroga de la dispozitiile legale care nu sunt imperative, putind stabili orice clauze. Insa sunt si unele contracte importante in care legiuitorul a impus forma autentica tocmai pentru valabilitatea actului juridic. 3.2 Clasificarea contractelor a) dupa continutul lor: - contracte sinalagmatice; - contracte unilaterale.
5

Contractul sinalagmatic sau bilateral este acel contract in care partile se obliga reciproc una catre alta. Exemple : contractul de vinzare-cumparare, contractul de locatiune, contractul de arendare, contractul de sghimb. Prin contractul unilateral se intelege acel contract prin care una sau mai multe persoane se obliga, catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige. Exemple: contractul de comodat, contractul de mandat gratuit. b) dupa scopul urmarit de parti: - contracte cu titlu oneros; - contracte cu titlu gratuit. Contractul cu titlu oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj. Exemple: contractul de vinzare-cumparare, de schimb, de locatiune, de arendare. Contractul cu titlu gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte. Exemple: donatia, depozitul, mandatul. c) dupa certitudinea intinderii datoriei prestatiilor partilor: - contracte comutative; - contracte aleatorii. Se numeste comutativ acel contract cu titlu oneros in care existenta si intinderea prestatiilor datorate de partile contractante sunt certe si cunoscute ab initio, ele nedepinzind de nici un eveniment viitor si incert. Contractul aleatoriu este atunci cind echivalentul depinde, pentru una sau toate partile, de un eveniment incert. Exemple: jocul si prinsoarea, contractul de asigurare, de renta viagera, de intretinere. Interesul practic al distinctiei dintre cele doua contracte consta in urmatoarele: sanctiunea nulitatii relative pentru leziune opereaza numai in ipoteza contractelor comutative; desfacerea contractului prin rezolutine sau reziliere opereaza numai in cazul neexecutarii sau exectarii necorespunzatoare; sanctiunea nulitatii absolute opereaza fie pentru inexistenta elementului alea fie daca este vorba de jocuri de noroc interzise de lege. Exista si o subclasificare a contractelor cu titlu gratuit in: - contracte dezinteresate - liberalitati

Contractele dezinteresate sunt acele contracte prin care debitorul urmareste sa faca un serviciu creditorului, fara a-si micsora activul sau patrimonial. Liberalitatile sunt acele contracte cu titlu gratuit care au ca efect micsorarea patrimoniului debitorului si majorarea corelativa a patrimoniului creditorului. d) clasificarea contractelor dupa modul de formare: - consensuale - solemne - reale Consensuale sunt acele contracte pentru incheierea carora este necesar si suficient simplul acord al partilor, fara a fi nevoie de materializarea acestuia in ceva anume. Solemne sunt acele contracte pentru incheierea si pentru validitatea carora, alaturi de acordul de vointa a partilor contractante, mai este nevoie si de indeplinirea unor formalitati. Aceste formalitati sunt cerute de forma autentica a contractului. Contractul real este acel contract pentru a carei incheiere valabila, alaturi de acordul de vointa a partilor, se cere si remiterea materiala a bunului ce face obiectul acestuia. Exemple: comodatul, gajul, contractul de transport, darul manual. Distinctiile dintre aceste contracte se refera la determinarea momentului incheierii contractului si anume: - cele consensuale sunt considerate incheiate in momentul acordului de vointa, apoi contractele au ca data de valabilitate data incheierii contractului in forma ceruta de lege, iar contractele reale se considera valabil incheiate la data remiterii bunului. d) clasificarea contractelor dupa durata lor de executare: -contracte cu executare instantanee -contracte cu executare succesiva Contractele cu executare instantanee sunt cele in care executarea prestatiilor are loc imediat si o singura data. Exemple: contractul de vinzarecumparare, de schimb. Contractele cu executare succesiva sunt cele in care executarea prestatiei se face in timp, sub forma unor prestatii continue, sau sub forma unor prestatii succesive. Distinctii: - in cazul contractelor cu executare instantanee, neexecutarea obligatiilor contractuale de catre una din parti are ca efect desfacerea acestuia
7

prin rezolutiune, pe cind in cazul contractelor cu executare succesiva desfacerea se face prin reziliere. - desfiintarea contractului prin rezolutiune va produce efecte si pentru trecut, pe cind in cazul desfacerii prin reziliere, doar pentru viitor. - nulitatea contractului va produce efecte doar pentru viitor. - revocarea unilaterala poate opera numai in cazul contractelor cu executare succesiva. e) clasificarea contractelor dupa efectele produse: - constitutive - translative - declarative Contractele constitutive sunt acele contracte care dau nastere la drepturi si obligatii care nu au existat anterior incheierii lor. Contractele translative sunt cele prin care are loc transmisiunea unui drept patrimonial, de la transmitator la dobinditor. Contractele declarative sunt acele contracte care au menirea de a consolida un drept existent anterior. f) clasificarea contractelor dupa denumire: - numite sau nominalizate - nenumite sau nenomnalizate. Contractele numite sunt acelea care isi gasesc o reglementare fie in Codul civil, fie in alte izvoare de drept. Contractele nenumite sunt acelea care nu-si gasesc o asemenea reglementare in lege, ci sint rodul creatiei partilor. g) clasificarea contractelor dupa corelatiile existente intre ele: - principale - accesorii Contractele principale au o existenta de sine statatoare, soarta lor juridica nedepinzind de soarta altor contracte preexistente. Contractele accesorii sunt acelea care au o soarta juridica dependenta de alte contracte principale preexistente.

h) clasificarea contractelor dupa modul de realizare a acordului de vointa. - negociate - de adeziune - obligatorii. Contractele negociate sunt acelea prin care partile contractante convin asupra clauzelor contractuale. Contractele de adeziune sunt acelea care cuprind in continutul lor clauze prestabile de una dintre partile contractante, cealalta parte neputind negocia in faza precontractuala cu privire la acestea, insa avind doua optiuni, fie sa le accepte si atunci contractul este incheiat, fie sa nu le accepte, avind ca efecte neincheierea contractului. Contractele obligatorii fiind acelea care sunt impuse destinatarilor pentru apararea intereselor lor, intereselor unor terte persoane sau unor interese sociale. Exemplu: asigurarea obligatorie pentru proprietarii de autovehicule.

4. Incheierea contractelor Prin incheierea contractului intelegem realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin intilnirea, pe deplin concordanta a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte.

4.1 Formarea si validitatea contractelor Contractul pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca anumite conditii esentiale: -capacitatea de a contracta; -consimtamantul valabil al partii care se obliga; -un obiect determinat; -o cauza licita; 4.2 Capacitatea de a contracta Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege.

Exista incapacitati generale si incapacitati speciale de a contracta.Necapabili de a contracta sunt: minorii, interzisii si in genere toti aceia carora legea le-a prohibit oarecare contracte. Sunt lipsiti de capacitate de exercitiu minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, precum si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca datorita alienatiei sau debilitatii lor mintale. Minorul avand capacitate de exercitiu restransa(intre14 si 18 ani) poate incheia singur contracte prin care dobandeste drepturi si obligatii, dar numai cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal.In afara de incapacitatile generale care interzic incheierea tuturor contractelor, mai exista si incapacitati partiale sau speciale care vizeaza numai anumite persoane: -vanzarea intre soti; -tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor, cat timp socotelile definitive nu au fost date si primite, -mandatarii imputerniciti sa vanda un lucru nu pot sa-l cumpere; -administratorii bunurilor ce apartin statului; -functionarii publici; -judecatorii, procurorii si avocatii nu pot cumpara drepturile letigioase care sunt de competenta curtii de apel; -persoanele insolvabile nu pot cumpara bunuri imobile care se vand prin licitatie publica; -cetatenii strainisi apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. -minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau.

4.3 Consimtamantul Consimtamantul reprezinta acordul de vointa a doua sau mai multe persoane cu privire le clauzele contractului si care are ca efect incheierea acestuia. Tratativele legate de incheiere a contractului incep cu o propunere de a contracta, facuta de catre o persoana.Aceasta propunere poarta denumirea de oferta sau policitatiune.Oferta poate fi facuta in scris, verbal sau chiar in mod tacit.In principiu nu exista nici o conditie speciala de forma pentru valabilitatea ofertei.Oferta poate fi adresata unei persoane determinate, dar la fel de bine, ea poate fi adresata unei persoane nedeterminate-oferta adresata publicului.De
10

asemenea oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen, adica se precizeaza sau nu termenul in care trebuie sa se realzize acceptarea ei de catre destinatar. 4.4 Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta -oferta trebuie sa fie o manifestare de dorinta reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. -oferta trebuie sa fie ferma asa incat sa poata realiza incheierea contractului. -oferta trebuie sa fie neechivoca. -oferta trebuie sa fie precisa si completa cuprinzand toate elementele ce pot fi luate in considerare pentru incheierea contractului. Acceptarea ofertei reprezinta cel de-al doilea element al consimtamantului si reprezinta manifestarea dorintei destinatarului ofertei cu privire la incheierea unui contract in conditiile stabilite de ofertant.Acceptarea ofertei ca si oferta se poate realiza in orice forma: verbala, scrisa, iar uneori chiar tacita.

4.5 Momentul si locul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este atunci cand se intalnesc cele doua vointe de a contracta adica vointa ofertantului si cea a acceptantului.Determinarea acestui moment nu ridica probleme atunci cand partile sunt prezente, ci atunci cand partile nu sunt prezente si apare un decalaj de timp intre cele doua elemente ale consimtamantului: oferta si acceptarea.Cu privire la momentul incheierii contractului, doctrina de specialitate a propus si dezbatut mai multe teorii cum ar fi: teoriea emisiunii, teoria expeditiunii, teoria receptiunii si teoria informatiunii.In ipoteza in care incheierea contractului se realizeaza intre prezenti, nu vor exista dificultati, intrucat locul formarii contractului este acolo unde se afla partile.Daca realizarea contractului se face prin telefon, locul incheierii contractului este acolo unde se afla ofertantul iar daca alegem sistemul emisiunii sau al expeditiunii locul va fi acolo unde se afla acceptantul.Este importanta cunoasterea locului incheierii contractului din punct de vedere teritorial pentru determinarea instantei competente, pentru solutionarea litigiilor aparute intre parti.

11

5. Efectele contractului Consecinta incheierii oricarui contract este producerea de efecte juridice, adica: - nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic. In continuare vom analiza efectele contractelor intre parti si fata de terti. I.Efectele contractului intre parti. A. Putera obligatorie a contractului ( pacta sunt servanda) Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, decci contractul este legea partilor. Fiecare contractant este legat prin contractca si cum obligatiile lui ar fi impuse prin lege. Acest principiu poate fi considerat ca sta la baza consensualismului in materie contractuala. Cu toate acestea, intre contract si lege exista unele deosebiri: - un contract poate fi modificat prin vointa partilor, in timp ce legea nu; - puterea obligatorie a contractului se reflecta intre partile contra ctante, pe cind legea este obligatorie pentru toti. a) Puterea obligatorie a contractului in raporturile dintre parti. Forta obligatorie a contractului consta si in regula irevocabilitatii unilaterale a contractului. Aceasta regula a contractului are si unele exceptii numai din cauze autorizate de lege. Dintre acestea enumeram urmatoarele: - incetarea contractului ca efect al disparitiei unuia din elementele sale constitutive. Exemple: contractul de mandat se stinge prin moarte, interdictia, nesolvabilitatea si falimentul ori a mandantului ori a mandatarului; daca bunul ce constitue obiectul contractului de locatiune piere fortuit are loc incetarea acestuia. - prorogarea legala, prin care se intelege prelungirea fortata, prin lege a duratei de valabilitate a unor contracte cu executare succesiva, peste termenul convenit de parti. - moratoriul legal, reprezinta o aminare generala a executarii obligatiilor pentru o anumita grupare de debitori datorita unor evenimente deosebite care au determinat imposibilitatea fortuita de a-si respecta indatoririle asumate( razboi, calamitati). - teoria impreviziunii, potrivit careia partile unui contract cu executare succesiva, care avea un termen lung de valabilitate au convenit conditia ca imprejurarile economice sa ramina aproximativ aceleasi pe toata durata contractului. In caz contrar daca apar imprejurari care pricinuiesc un

12

dezechilibru intre prestatiile reciproce ale partilor, acestea pot cere revizuirea clauzelor contractului, fie chiar o desfacere a acestuia prin reziliere. b) Puterea obligatorie a contractului fata de judecator. Judecatorul nu are dreptul sa revoce sau sa modifice clauzele contractuale, cu exceptia situatiilor prevazute de lege. De asemenea judecatorul nu poate interveni nici atunci cind intre prestatiile reciproce exista o disproportie vadita sau nu poate schimba cuntumul daunelor-interese cind partile au prevazut acest lucru printr-o clauza penala. Cu toate acestea, cind clauzele contractului nu sunt destul de clare, daca litigiul este dedus in fata instantei judecatoresti, judecatorul trebuie sa interpreteze acel contact. Prin interpretarea contractului se intelege acea operatine prin care instanta de judecata cauta sa determine intelesul concret al acestuia, sensul si intinderea exacta a obligatiilor carora le-a dat nastere. 6. Reguli generale de interpretare a contractelor: - va avea prioritate vointa reala a partilor adica interpretarea se face dupa intentia comuna a partilor si nu dupa sensul literal al termenilor. De la aceasta regula exista si doua exceptii legale: - nu se va primi niciodata o dovada prin martori iar in materia simulatiei, tertii pot invoca actul secret, chiar daca produce efecte doar intre parti, fara a avea nici un efect in contra altor persoane. -contractul va produce si alte efecte care tin de natura contractului, pe linga cele aratate de parti. Contractele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar si la toate urmarile privind echitatea, obiceiul sau legea obligatiei, dupa natura sa.

6.1 Reguli speciale de interpretare a contractelor: - interpretarea globala a clauzelor contractelor in sensul ca determinarea semnificatiei clauzelor contractului se face potrivit intregului act, si nu separat pentru fiecare clauza. Deci, toate conventiile se interpreteaza unele prin altele, dindu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg. - clauzele susceptibile de a avea doua sau mai multe intelesuri, se interpreteaza in sensul de a putea produce efectele juridice voite de parti si nu in ideia de a nu produce asemenea consecinte. Atunci cind exista dispozitii
13

indoielnice, care pot avea doua intelesuri, acestea se vor interpreta dupa obiceiul locului. iar atunci cind exista indoiala conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga. - aspectele legate de intinderea obligatiei vor fi interpretate astfel: daca un contract cuprinde termeni general, acesta nu se poate aplica decit lucrurilor asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. c) Puterea obligatorie a contractului fata de lege. Aplicarea legii civile in timp este determinata de doua principii: - principiul nerectroactivitatii legii civile noi; - principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Aceste principii au menirea de a avea incredere in lege, insa sint si situatii cind legea poate dispune desfiintarea contractului fara a tine seama de vointa partilor: - moare una din parti in contractele intuitu personae. - dispare obiectul contractului care poate avea drept consecinta desfiintarea acestuia - suspendarea cursului prescriptiei extinctive pentru existenta fortei majore. 7. Efectele contractului fata de terti. 7.1 Principiul relativitatii efectelor contractului. Contractele isi produc efectele numai intre partile contractate, de unde rezulta principiul care concretizeaza relativitatea efectelor acestuia. Partile pot participa la incheierea contractului fie in nume propriu fie prin reprezentare.Conventiile n-au efect decat intre partile contractante iar fata de terti, contractele nu pot genera efecte nici pozitive nici negative, in sensul ca tertii nu pot dobandi drepturi din contractele incheiate de altii, dar nici nu pot fi obligati prin vointa exteriorizata a altora. Tertii sunt acele persoane care nu au participat direct sau indirect la incheierea unui contract si nu pot avea calitatea de creditori sau de debitori in contractele incheiate de alte persoane. Intre parti si terti exista o categorie intermediara de persoane denumita succesorii partilor. Sunt considerati succesori urmatoarele categorii de persoane: - succesorii universali;
14

- succesorii cu titlu universal; - succesorii cu titlu particular; - creditorii chirografari. 7.2 Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului. Acestea sunt acele cazuri in care, contractul incheiat va genera efecte fata de unele persoane care nu au participat la incheiarea acestuia nici direct, nici prin reprezentare, dar nu au nici calitatea de succesori ai partilor. Efectele contractului se impart in doua: - in drepturi si obligatii rezultate din contract. Exista doua categorii de exceptii de la principiul relativitatii efectelor contarctului: - exceptii aparente si exceptii veritabile. In prima categorie includem promisiunea faptei altuia care reprezinta contractul prin care o persoana, numita promitent, se obliga fata de o alta persoana, numita beneficiar in numele si in contul unei a treia persoane, fara a avea insa in acest sens vreo imputernicire de la aceasta. In categoria exceptiilor veritabile de la principiul relativitatii efectelor contractului includem: - stipulatia pentru altul; - contractul colectiv de munca; - actiunea directa prin invocarea unui contract de catre un tert. Exceptie de la principiul opozabilitatii contractului fata de terti: Simulatia care reprezinta acea operatiune juridica prin care partile incheie concomitent doua contracte, unul aparent sau public care nu reflecta vointa reala a lor, si altul secret care reprezinta falsa aparenta juridica. Simulatia poate fi de trei feluri: - uneori prin incheierea contractului secret se inlatura complet toate efectele contractului aparent; - alteori prin incheierea unui contract secret se urmareste doar schimbarea naturii juridice a contractului; - prin incheierea unui contract secret se urmareste numai restabilirea exacta a conditiilor in care s-a incheiat contractul aparent. Efecte specifice ale contractelor sinalagmatice: - exceptia de neexecutare;
15

- rezolutiunea sau rezilierea contractului; - riscul contractului. a. Exceptia de neexecutare a contractului, reprezinta posibilitatea oricarei parti, dintr-un contract sinalagmatic de a refuza executarea propriei obligatii, daca partea care pretinde executarea nu si-a executat-o pe a sa si nici nu face dovada ca este gata sa o execute. Pentru a se putea invoca exceptia de neexecutare se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii: - obligatiile reciproce trebuie sa izvorasca din acelasi contract sinalagmatic; - neexecutarea totala sau partiala a obligatiei sa fie importanta; - cel care invoca exceptia de neexecutare a contractului sa fie de buna credinta; - partile sa nu fi prevazut un termen de executare a obligatiilor reciproce; - nu se cere punerea debitorului in intarziere ca in ipoteza rezolutiunii sau rezilierii contractului; b. Rezolutinea contractului este acea posibilitate juridica aflata la indemana partii care si-a executat propria obligatie sau este gata sa si-o execute si a cere desfiintarea retroactiva a contractului, pentru o neexecutare culpabila din partea celeilalte parti. Pentru admiterea actiunii in rezolutiune se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - neexecutarea obligatiei de catre debitor; - neexecutarea obligatiei sa fie imputabila debitorului; - debitorul sa fi fost pus in intarziere. c. Rezilierea contractului reprezinta acea posibilitate juridica aflata la indemana creditorului care si-a executat propria obligatie rezultata dintr-un contract cu executare succesiva, sau este gata sa si-o execute, de a cere desfiintarea pentru viitor a acestuia, pentru o neexecutare culpabila din partea debitorului sau. d. Riscul contractului reprezinta orice dauna la care un lucru este expus prin caz fortuit si in afara de orice culpa, dauna privita sub raportul raspunderii persoanei care a contractat fata de un tert o obligatie relativa la acel lucru. Cu
16

alte cuvinte regula se concretizeaza prin aceea ca riscul contractului va fi suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, in sensul ca atunci cand un caz fortuit face imposibila executarea unei obligatii de catre o parte, partea cealalta nu mai datoreaza nimic, fiind astfel eliberata de indatorirea reciproca asumata. Atunci cand obligatia a devenit numai partial imposibil de executat exista urmatoarele solutii: - reducerea contraprestatiei creditorului, ipoteza in care debitorul obligatiei partial imposibil de executat va suporta riscul doar in limita cotei neexecutate. - desfiintarea contractului in ipoteza in care partea din obligatie neexecutata ar duce la nerealizarea scopului pentru care acesta a fost incheiat, avand ca efect suportarea in intregime a riscului de debitorul obligatiei imposibil de executat.

17

BIBLIOGRAFIE

- C.Statescu, C Birsan, Drept Civil. Teoria generala a obligatiilor. - S Nicolaescu, Teoria generala a obligatiilor. - C Hamangiu, I.Rosetti, Balanescu, Al.Baicoianu , Tratat de drept civil roman. - E. Safta-Romano, Drept civil curs teoretic si practic. - Francisc Deak, Teoria generala a obligatiilor.

18