1

Fundamentele sociologice ale dreptului

1. Limbajul este contextual, iar cunoasterea
discursiva este procesuala. Distinctiile majore
trebuie aprofundate:

cunoastere comuna si cunoastere sistematica;
limbaj comun si limbaj epistemic;
procesualitatea si polaritatea cunoasterii
caracterul infinit (generat de obiectul de
cunoscut) al cunoasterii.
2
Exista termeni care, in evolutia istorica (contextuala)
au conotatii diferite.
Ex: conservator (sensul introdus de E.Burke in
Reflectii asupra revolutiei din Franta 1790
si sensul utilizat azi);
intuneric (in perioada medievala, la romani,
copil din flori pentru intuneric se utiliza
negura);
curte (suita din jurul domnitorului, existenta
la Palat);
democratie (la atenieni, demos popor;
kratos putere).
3
Azi, unii termeni, utilizati in contexte diferite,
genereaza confuzii majore:
iata o infractiune in careu
desi involuntar, se vede clar intentia lui X de a
faulta in careu
X l-a omorat pe Y pe zebra
Expresii ale Am fost fortuit sa intarzii
agentilor Chiar daca a fost un caz fortuit, se
constatatori retine culpa comuna
Imediat dupa nastere, aflata intr-o
stare de tulburare pricinuita de
nastere, mama si-a omorat copilul
4
Care sunt consecintele pentru opinia publica, in
situatia in care, aceste expresii sunt utilizate
de persoane autorizate, oficiale?

a) Creste sau scade increderea in celeritatea
actului de justitie?
b) Limbajul indus este epistemic sau suporta
atributul de fals?
c) Creste sau se reduce capacitatea de preventie
a actului de justitie?
d) Opereaza distinctii sau oficializeaza confuzii?
5
Studiul dreptului nu poate promova o schisma
absoluta intre episteme si doxa.
EPISTEME= stiinta
DOXA= opinie
O separatie definita si universala intre punctul
de vedere al stiintei ca punct de vedere al
observatorului care, in virtutea categoriilor pe
care le utilizeaza, isi construieste sistematic
obiectivele si revendica un nivel superior de
cunostinte (episteme) si punctul de vedere al
teoriei, cel al participantului (doxa), care,
pornind de la problemele Cetatii, face propuneri
de lege ferenda, nu este posibil.
6

Succint: studiind dreptul, in baza triadei
ideal realizabil real, evaluand
nazuintele si raportandu-le la un
set de mijloace potentiale,
cercetatorul nu poate renunta la
judecati normative.

(Judecati normative=judecati cu caracter de
indrumare, caracter de norma, regula)
7
Care este situatia propusa de principiul
weberian al neutralitatii axiologice?

Acest principiu completeaza si nu respinge
teza de mai sus; el presupune interpretarea
justa a sistemului de norme existent si
aplicarea lor si nu eliminarea judecatilor
normative privind de exemplu dreptul
pozitiv si idealul de drept al unei comunitati.
Abordat in mod absolut, acest principiu ar
conduce la ideea imuabilitatii dreptului
pozitiv.
Axios=valoare
Drept pozitiv=drept bazat pe legi in vigoare
ontos=existenta
Ontologie=teoria despre existenta, ramura
a filosofiei
8
9
Disciplina Fundamentele filosofice ale dreptului
este
Pozitiva prezinta si explica realitati factuale
si reglementarile lor juridice;
Normativ prescriptiva: insista nu doar pe
ontisul juridic functional intr-un prezent (ceea
ce este), cat si pe descrierea unui ontis virtual-
dezirabil (ceea ce trebuie sa fie), pe
detectarea unor norme pentru actiunea
juridica, pe construirea unui ideal juridic si
promovarea unei atitudini reformiste in
domeniu. Pe scurt: implicarea in ameliorarea
dreptului pozitiv.
10
2. Functii
Asertiune generala: T.G.D. (teoria generala a
dreptului), prin conceptele si categoriile sale,
realizeaza analiza unui ontis prezent al
dreptului;
fundamentele filosofice ale dreptului vizeaza
un ontis in devenire, un ontis prezent,
raportat la idealurile de dreptate, libertate,
echitate juridica.
11
Din aceasta perspectiva F.D., ca disciplina de
studiu, prezinta urmatoarele functii:

a) teoretic-explicativa
exprima determinarile cauzale ale
regularitatilor si legilor ce se manifesta la
nivelul evenimentelor, proceselor si
fenomenelor juridice,
- motivatia ideilor si comportamentului
indivizilor si grupului in cadrul socio-juridic,
- fundamentele institutiilor juridice;
12
b) Prospectiva vizeaza capacitatea de
predictie in legatura cu evolutia pe termen
scurt a proceselor, evenimentelor,
fenomenelor juridice, precum si evolutia pe
termen lung a acestora, evitandu-se, pe cat
posibil, erorile generate de factorii statistici;
c) Axiologica raportarea evenimentelor,
fenomenelor si institutiilor de natura juridica, a
atitudinilor si comportamentelor la valori si
idealuri; prin aceasta functie sunt detectate
sensurile favorabile si nefavorabile omului si
conditiei sale, comparandu-se stari existente
cu stari dezirabile si ideale.
13

d) Normativa vizeaza cristalizarea unor
norme ale actiunii juridice, avand o finalitate
practica, concretizata in contributia F.F.D. la
identificarea mijloacelor adecvate deciziei;
sunt fundamentate astfel, politicile juridice de
preventie.
14
Dreptul ca stiinta
Stiinta carui drept?
Fiind in fata un Babel numit drept, despre ce fel
de stiinta a lui ar fi vorba? Un Babel: dreptul
asirocaldeean, dreptul specific epocii Chineze
Ming, dreptul happi, dreptul (oare?) maias,
dreptul bizantin, dreptul izraelian, dreptul
canonic catolic etc, toate acestea convin,
fiecare, unei stiinte a dreptului stiinta
dreptului roman, stiinta dreptului bizantin,
stiinta dreptului catolic, stiinta dreptului
romanesc medieval etc?

15
Ce deosebire e intre stiinta dreptului, stiintele
juridice si doctrina dreptului? Oare doctrina
juridica este un ansamblu de opinii structurat
in stiinte juridice care, la randul lor, sunt
constituite din teorii stiintifice despre stiinta
dreptului? Daca da, atunci ne-am afla in fata
unui caz cu totul ciudat: teoriile stiintifice
juridice, spre deosebire de orice alte teorii
stiintifice, ar fi formate din optiuni cognitive
subiective, al caror obiect ar fi stiinta
dreptului
(C.Mihai Inevitabilul drept)
16
Ce este stiinta?

In fapt: exista multe deosebiri intre stiintele
desemnate drept exacte si stiintele socio-
umane. Dar ceea ce le este imanent comun
este aspectul ca si unele si celelalte contin
ipoteze si teorii pe care se bazeaza un
ansamblu de cunostinte.

Imanent=intrinsec, launtric
17


Definitie generala: stiinta poate fi definita ca
sistem de cunostinte despre existenta
(realitatea fizico-naturala, socio-umana si
spirituala), dobindite prin metode adecvate si
exprimate in concepte, categorii, principii,
legi.
18
John Bernal atrage atentia asupra unui dublu
inteles al stiintei:

ca institutie, cu sensul de organizatie de
oameni ce indeplinesc diverse roluri in
societate (forma de organizare a raporturilor
sociale);
ca metoda, cu sensul de procedee, mijloace
prin care se dezvaluie aspecte si legitati noi
ale lumii, dar in care se regasesc si
reminiscente cu valoare traditionala.

19
Aceste consideratii necesita unele nuantari:

a) Nu orice opinie are valoare de cunostinta.
Pentru ca o propozitie sa aiba valoarea
cunostintei sunt necesare doua conditii
cumulative:
- temeinicia
- veridicitatea
20
O opinie nu este ipoteza.
Propozitia Consider ca autorul fazei a
actionat cu premeditare reprezinta punctul
de vedere al unei persoane (fie neavizata, fie
investita pentru investigarea unui caz),
semnificatia ei cuprinzand si referentul si
optiunea subiectului asupra lui, in timp ce
propozitia Probele materiale, descoperite la
fata locului incrimineaza pe X nu are nici o
legatura cu subiectul care o afirma.
21
Ce valoare au asertiunile?
Ilie Iovanasi sustine ca este necesara
compatibilizarea limbajului din dreptul
administrativ cu cel utilizat in celelalte ramuri
de drept, considerand ca, pornind de la cadrul
conceptual general, in care, prin anulare se
intelege operatiunea de desfiintare a unui act
juridic, legal ar fi corect ca si in dreptul
administrativ, termenul de anulare sa acopere
procedura de desfiintare a actului ca urmare a
ilegalitatii lui, iar termenul de revocare sa fie
utilizat in cazul scoaterii din vigoare pentru
cauze legate de inoportunitate;
22
Aceleasi pareri in privinta dobandirii
cetateniei sunt intalnite si in literatura frenceza
de specialitate;
Practica judiciara in domeniu arata ca apar
confuzii intre frauda de lege si abuzul de
drept;


Veti avea in vedere aspectul ca opinia
angajeaza subiectul in descrierea sa, in timp
ce ipoteza exclude total subiectul.
(frauda de lege= norme legale sunt folosite nu n scopul n
care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme
legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocult a
legii, prin abaterea unor dispoziii legale de la sensul i
spiritul lor
abuzul de drept= Fapta ilicita constand in exercitarea
drepturilor subiective intr-un mod contrar scopului lor
social, economic, legii sau regulilor de convietuire
sociala. Cazurile cele mai frecvente sunt: exercitarea
unui drept subiectiv exclusiv in scopul de a pagubi pe
altul, de a face sicane altuia si de a obtine foloase ilicite.
Abuzul de drept se poate infatisa sub forma unor acte
comisive sau omisive)
23
24

De retinut:
opiniile sunt subiectual verosimile, in limbajul
stiintelor juridice fiind intalnite formulari de
opinii cu continut cognitiv si apreciativ;
opiniile sunt acceptate daca predictiile lor nu
sunt infirmate sau au supravietuit tentativelor
de infirmare;
faptele sunt necesare nu spre a dovedi
opiniile, ci spre a nu putea sa le infirme.
25
Spre deosebire de opinii (subiectual
verosimile), ipotezele dispun de grade de
plauzibilitate, functie de conformitatea lor
cu observatia.


26
Exemplificari:
Ipoteza lipsa discernamantului este urmare a
subdezvoltarii mintale este plauzibila
raportata la observatiile efectuate asupra
nivelului de dezvoltare intelectuala si
comportamentul unor persoane (mature din
punct de vedere fizic, retardate din punct de
vedere psihic), eventual prin observatii
provocate (experimente), pe cand formularea
Mi se pare ca X este inapoiat mintal, ci luata
in corelatie cu opinantul, care-si indica
atitudinea lui cognafectiva prin prefixarea
subiectuala Mi se pare.
27

Cand spunem: In opinia lui Ycutare lucru
sau Dupa parerea lui Wcutare lucru
suntem intr-o dubla posibilitate:
- fie cercetam opinia, in intregul ei,
- fie cercetam propozitia despre care Y
sau W opineaza.

28
Consecinte:
Pentru primul caz, opinia nu poate fi calificata
in termeni de adevarata sau falsa, ci in
termeni de admisibilitate totala, partiala sau
de respingere a argumentelor pentru care Y ar
avea opinie.

Pentru cel de-al doilea caz, analiza depinde
de natura propozitiei despre care se opineaza,
care poate fi o propozitie cognitiva sau
necognitiva.
29
b) Orice stiinta prezinta caracteristici esentiale,
precum veridicitatea (redarea in enunturi
adevarate a aspectelor pe care le descopera
in domeniul ei de cercetare), verificabilitatea
(enunturile ei sa se confirme in valoarea lor
generata de adevar prin metode de verificare,
referitoare la domeniul de referinta),
rationalitatea (corectitudinea sub aspect
logic a enunturilor), perfectibilitatea
(disponibilitatea de a integra descoperirile noi
in sistemul sau explicativ);
30
c) Pentru ca un ansamblu de cunostinte sa fie
numit stiinta, sunt necesare urmatoarele
conditii:
Sa aibe un obiect de cunoastere, respectiv
un domeniu propriu de cercetare conceptuala;
Sa posede un limbaj propriu, riguros definit;
Sa se intemeieze pe un sistem propriu de
principii, legi, notiuni, categorii;
Sa utilizeze metode si tehnici de cercetare,
formuland principii de metoda, reguli, criterii
operationale;


31
Sa cuprinda ipoteze si teorii competitive
pentru explicarea aspectelor diverse ale
domeniului cercetat;
Sa permita predictii si retrodictii.
32

Moment evaluativ:
avand in vedere sincronia si diacronia stiintei
(ca fenomen social si forma specifica de
activitate umana), ilustrati prin exemple
incompletitudinea acestuia.
(sincronic=in acelasi timp
Diacronia=desfasurare in timp a unui fenomen)
33
In baza unor criterii precum:
Domeniul de cercetare
Metodele de investigare;
Raporturile cu alte stiinte

Se realizeaza inca din perioada moderna o
clasificare trihotomica, pe domenii largi ale
existentei: stiinte despre natura; stiinte
despre societate; stiinte despre gandire.
34
Functie de referentul descris si explicat, se
identifica doua sisteme:
- subsistemul stiintelor despre existenta
(stiinte ale naturii, socio-umane, despre
gandire) si
- subsistemul stiintele actiunii (stiinte
organizationale, stiinte tehnice, stiinte
instructiv-educationale).
35
A.Botez prezinta urmatorul tablou al stiintelor
sociale:
stiinte de tip nomotetic, avand ca obiect
activitatile umane si ca scop stabilirea legilor
si relatiilor functionale corespunzatoare
(economia, politologia, stasiologia,
sociologia, lingvistica etc.);
stiinte care au ca obiect istoria, iar ca scop
reconstruirea si interpretarea trecutului
(stiinte istorice);

36
stiinte ce delimiteaza lumea dominata de
norme, obligatii si atributii, avand ca obiect
aspectele normative ale actiunilor umane
(stiinte juridice, etica);
stiinte ce au ca obiect activitatea cognitiva,
ca activitate esential umana si ca scop
cercetarea epistemologica a stiintei
(epistemologia, logica);
37
Atat stiintele despre natura, cat si cele socio-
umane (in care sunt incluse si stiintele
juridice) reconstruiesc abstract obiectele
de studiu, obtinand modele teoretice asupra
lor.
In reconstructia abstracta a obiectului de
studiu de catre stiintele juridice exista un
imperativ: cautarea unui model de intelegere
justificativa.
38
Comentati:
Stiintele dreptului, in sensul de stiinte despre drept
nu au cum sa fie definite ca stiinte exacte,
deoarece obiectul lor, dreptul (s.n.) nu poate fi
masurat cu unitati de masura bine definite, ceva
asemanator metrului, gramului, etc [...]. Forta
mecanica, puterea energetica, intercatiunea
speciilor, presiunea lichidelor pot fi masurate, dar
nu si forta juridica, autoritatea dispozitiilor, puterea
statului, interactiunea normelor, presiunea
grupurilor parlamentare.
De aici, validitatea teoriilor juridice nu pare a fi
apreciata cu ajutorul criteriilor obiective ale
stiintelor <naturii>.
39
Veti avea in vedere:

- caracterul dinamic al legitatilor naturale si
caracterul statistic al legilor sociale;
- stiintele (in ansamblu) sunt reflectari
despre, investigheaza ceea ce este
general, esential si relativ constant;
40
In stiintele despre natura sunt predominante
explicatiile cauzale; in cele juridice,
explicatiile teleologice.
Stiintele nu se identifica cu segmentul
realitatii supus cercetarii.
Analizati elaboratul stiintific F= K m1m2 din
r2
perspectiva dreptului obiectiv/adevarat.
(pp 18-23).
41
Dreptate, justitie, drept
Exista cunoastere fara subiect?

Libertatea, dreptatea, fericirea pot avea
sens in afara omului in conditiile in care
drepturile fundamentale sunt inalienabile
fiintei umane?
42
Dreptatea este analizata atat prin raportare la
natura umana, cat si la conduitele umane.
Trebuie precizat ca un individ este catalogat
om nedrept nu ca o consecinta a naturii
sale, care este aceeasi pentru toti, data de
atribute esentiale ale fiintei umane ci ca
urmare a evaluarii comportamentului sau, a
constatarii inclinatiei spre savarsirea de
fapte nedrepte.
43
Concret:
X nu este nedrept pentru ca este om, ci
pentru ca (prin actiuni/inactiuni) lezeaza
demnitatea altor oameni, prejudiciaza
patrimoniul public sau privat, apeleaza la
mijloace de concurenta neloiala etc;
provoaca suferinte altora.
44
Exista fapte pe care le apreciem ca drepte
sau nedrepte, licite sau ilicite in baza unui
etalon universal in comunitatea in care
convietuim: sistemul de valori acceptat in
urma unui consens (care nu exclude
compromisul institutionalizat), chiar daca intre
consensul cu privire la acest sistem de valori
si consimtamantul tuturor sunt, in multe
situatii, diferente majore.
45
Daca toate faptele ilicite intra sub incidenta
dreptului (inteles ca forma normativa de
ordonare a raporturilor sociale), nu acelasi
lucru se poate spune despre faptele
apreciate ca nedrepte (sinuciderea nu este
ilicita deci nu poate fi sanctionata juridic
dar este nedreapta).
46
Gandirea umana si-a pus succesiv
intrebarea: Este dreptatea compatibila cu
natura umana?

Platon si justificarea constrangerii;
Rousseau si temeiul dreptatii (sentimentul
iubirii de sine);
Kant si imperativul categoric (ratiunea ridicata
la rang de datorie).
47
Acum eu spun: omul, si in genere orice fiinta
rationala exista ca scop in sine, nu numai ca
mijloc de care o vointa sau alta sa se foloseasca
dupa bunul plac, ci in toate actiunile lui, atat in
cele care-l privesc pe el insusi, cat si in cele
care au in vedere alte fiinte rationale, omul
trebuie considerat totdeauna in acelasi timp ca
scop

Relativitatea dreptatii: B.Pascal
48
In uzul general, termenii drept si justitie
sunt folositi cu intelesuri diferite, fiind necesare
precizari asupra utilizarii conotatiilor.

Astfel, termenului justitie i se dau sensurile:
a) De dreptate care intemeiaza orice drept pozitiv
(sens in care se spune ca justitia este
principiala);
b) De ideal al fiecarui drept pozitiv, cum il
contureaza axiologic fiecare legiuitor (in acest
sens se spune ca justitia e comutativa);
49
c) de functie de indreptatire a institutiilor
sistemului judiciar (sens in care se afirma ca
justitia e distributiva);
d) de sentiment individual de dreptate (sens in
care se afirma ca justitia e subiectiva);
e) de prerogativa a unui organ abilitat de a
pronunta dreptul (jurisdictia) intr-o speta
(justitia e tehnica).
50
Termenul drept este utilizat in mai multe
sensuri:
a) De totalitate a normelor juridice destinate sa
reglementeze conduita subiectelor umane, a
caror respectare poate fi asigurata la nevoie
de o proba de constrangere socialmente
recunoscuta; in acest sens se spune ca
dreptul este obiectiv; dreptul obiectiv are o
componenta statica (izvoarele lui) si o
componenta dinamica (totalitatea formelor de
realizare si aplicare a izvoarelor);
51
b) de ansamblu al normelor juridice in vigoare
intr-un stat, a caror respectare poate fi
asigurata, la nevoie, de forta de constrangere
a statului, prin organisme special abilitate;
este sensul pentru dreptul pozitiv (ex.
dreptul pozitiv francez din a Cincea republica;
dreptul pozitiv roman din perioada Regatului
etc);

52
c) De ansamblu al prerogativelor unui subiect
de drept de a avea o conduita sau de a
pretinde o conduita, reglementata de dreptul
obiectiva, in scopul valorificarii sau apararii
unui anumit interes legal protejat, in cadrul
unui raport juridic concret; (dreptul e
subiectiv; ex: dreptul meu de proprietate
asupra acestui imobil, conform Codului Civil
roman in vigoare in anul 2007);
53
d) de totalitate a normelor juridice dintr-un drept
pozitiv care reglementeaza conduite umane
intr-un domeniu omogen de relatii sociale;
sens de drept material (ex: totalitatea
normelor de drept civil formeaza dreptul
material civil, deosebit de dreptul material
penal, administrativ etc);
54
e) Ansamblu de norme juridice prin care este
reglementata procedura de aplicare a
dreptului material dintr-un drept pozitiv;
sensul de drept procedural (ex: normele de
procedura prin care un creditor isi valorifica in
instanta de judecata drepturile pe care le are
un debitor fata de el);
f) Ansamblu al teoriilor orientative despre
fenomenul social al dreptului; sens de stiinta
teoretica asupra dreptului;

55
g) activitate constienta de reglementare
juridica; conotatie de stiinta aplicata a
dreptului;
h) de ansamblu al regulilor de pastrare a
echilibrului in mediul social concret de
convietuire; sensul de arta dreptului.


56
Asa cum in natura exista o diversitate de
fenomene (fizice, chimice, biologice,
geologice) si in societate exista o multitudine
de fenomene precum: morala, politicul,
economicul, arta, religia, stiinta, fenomenul
juridic.
57
Fenomenul - dreptul (obiectiv si subiectiv)
juridic - faptele juridice
(sfera) - constiinta juridica
- formele institutionalizate cu
caracter juridic
Dreptul nu se identifica cu fenomenul juridic.
Existenta constiintei juridice (teoretica
cristalizata in stiintele juridice i practica
prezenta in activitatea de elaborare si
realizare a legii), dovedeste ca stiintele
juridice, desi sunt componenta a fenomenului
juridic, nu se includ in dreptul pozitiv.
58
T.G.D. si filososfia dreptului
Moment Analizati sfera notiunilor: fenomen juridic
evaluativ drept
Este just, drept pentru toti, tot ceea ce este
legal?

Fenomenul juridic, ca fenomen social, poate fi
analizat din mai multe unghiuri: sociologic,
filosofic, juridic, logic, istoric. La fel si dreptul
componenta a fenomenului juridic.
59
1998 traducere in limba romana a lucrarii lui Ronald
Dworkin Drepturile la modul serios (an aparitie 1977)

liberalismul principial
Aspecte incidente:
1. Filosofia dreptului reflecteaza asupra conceptului de
Drept, nu asupra categoriei de drept pozitiv; ea cauta
ratiunea universala de a fi a oricarui drept pozitiv;
T.G.D. studiaza dreptul pozitiv din unghiul de vedere
juridic. Mai exact, teoria dreptului cerceteaza formele,
continuturile, structurile, functiile si mecanismele
dreptului pozitiv, strans legate de aplicarea lui, pentru a
le explica in mod rational.
60
Consecinta:
Modul pozitiv de existenta a dreptului
fiind diferit se vorbeste despre
dreptul pozitiv romn, francez, belgian
etc. este cert ca si obiectul stiintei
numite Teoria dreptului va fi diferit,
modelele ei teoretice neprimind
validitate universala (chiar daca exista
unele constante universale precum:
norma juridica, raspunderea juridica,
realizarea dreptului etc., constante care
nu au o semnificatie juridica diferita, ci
dimpotriva, una universala).
61
Astfel, obiectul stiintei Teoria dreptului, in Romania, este
dreptul pozitiv romn, iar modelele ei teoretice nu
primesc validitate in drept pozitiv japonez, iranian,
francez, rusesc etc.

2. Reflectii filosofice asupra dreptului au existat inca din
antichitate, insa Filosofia dreptului s-a constituit tarziu,
autonomizandu-si drumul abia in ultima parte a sec. al
XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea (dupa aparitia
lucrarii hegeliene Principiile de filosofia dreptului.
Tot tarziu (si tot desprinsa din filozofie) s-a constituit
Teoria dreptului (sub impactul pozitivismului sec. al
XIX-lea, juristii scientisti, renuntand la dezbaterile
asupra justului, se preocupa de problemele referitoare
la realitatea pozitiva a fenomenelor juridice.
62
Revine intrebarea: Este just, drept pentru
toti, tot ceea ce este legal?
Apoi, daca legalul este rezultatul unei
atitudini politice conventionale, poate el
elimina nesiguranta individului?
Raspunsul succint: nesiguranta in legatura
cu o atitudine politica conventionala se va
reflecta si intr-o nesiguranta in legatura cu
legea.

Acest raspuns necesita o ampla dezvoltare.
De aceea, este inevitabila raportarea la
Ronald Dworkin.
63
Acesta este interesat de apararea unei
teorii liberale a dreptului in fata unei alte
teorii teoria dominanta a dreptului.
Teoria dominanta a dreptului are doua
parti, considerate independente:
a) o parte ce abordeaza raspuns la intrebarea
ce este Legea? si
b) o parte despre cum ar trebui sa fie legea si
cum ar trebui sa se comporte institutiile cu
specific juridic.
64
a) vizeaza o teorie despre conditiile necesare si
suficiente pentru adevarul unei sintagme
juridice. Ea reprezinta o teorie de
pozitivism juridic, o teorie care sustine ca
adevarul sintagmelor juridice consta in fapte
legate de regulile care au fost adoptate de
institutii sociale specifice.

b) este o teorie utilitarista care sustine ca
legea si institutiile sale trebuie sa serveasca
binele public si nimic altceva.
65
Dworkin demonstreaza ca ambele parti ale
teoriei dominante despre drept deriva din
filosofia lui Jeremy Betham si supune criticii
pe fiecare dintre acestea, dar si pretentia ca
ele ar fi independente una fata de cealalta. El
accentueaza o idee ce nu se gaseste nici in
pozitivismul juridic, nici in utilitarism: ideea
drepturilor umane individuale.

In opinia lui Dworkin, o teorie generala a
dreptului trebuie sa fie deopotriva normativa
si conceptuala.

66
Partea ei normativa trebuie sa trateze o varietate
de subiecte concentrate in:
o teorie a legislatiei;
o teorie a adjudecarii;
o teorie a confirmarii.
Aceste trei teorii ale partii normative vizeaza
probleme referitoare la norma juridica din punctul
de vedere al:
legiuitorului;
judecatorului;
simplului cetatean, dupa modelul:

67
a) Teoria legislatiei, care trebuie sa contina:

1) o teorie a legitimitatii ce descrie
circumstantele in care o persoana particulara
sau un grup de persoane sunt indrituite sa
faca legea, si
2) o teorie a justitiei legislative care descrie
legea pe care acestea sunt indreptatite sau
obligate sa o realizeze;
68
b) Teoria adjudecarii ce trebuie sa implice:

1) o teorie a controversei ce fixeaza
standardele pe care le folosesc judecatorii
pentru a solutiona cazuri dificile si

2) o teorie a jurisdictiei, ce explica de ce si
cand judecatorii, si nu alte grupuri sau
institutii, trebuie sa ia decizii cerute de
teoria controversei.
69
c) Teoria confirmarii care trebuie sa abordeze
cele 2 roluri si sa faca deosebirea intre ele si
care trebuie sa contina:
1) o teorie a diferentei, care discuta natura si
limitele datoriei cetateanului de a se supune
legii in diversele sale forme si in diferite
circumstante, si
2) o teorie a constrangerii care identifica
scopurile constrangerii si pedepsirii si descrie
cum trebuie sa reactioneze oficialitatile la
diferitele categorii de delicte si vinovatii.
Partea conceptuala a teoriei generale a dreptului
se inspira din filosofia limbajului. Pe cale de
consecinta, din logica si metafizica.
CONCEPTUL I DEFINIIA
DREPTULUI
Prin conceptul dreptului- formulat i exprimat
ntr-o definiie se exprim concentrat trsturile
generale i eseniale ale dreptului, acelea care-i
dau o anumit identitate.
De aceea definiia dreptului poate fi formulat i
neleas numai prin raportare la condiii i
factori de tipul: specificul normativitii juridice n
contextul normativitii sociale, factorii direci i
indireci de influenare a dreptului, conexiunile
dreptului cu valorile sociale; conexiunile cu
morala.

70
Normativitatea juridic
Obiectivitatea normelor
Normativitatea juridic, ca dimensiune a
normativitii sociale prezint elemente specifice
exprimate prin:
A. vizeaz doar acele raporturi ce se stabilesc
(direct sau indirect ) ntre raporturi sau grupuri
umane, raporturi ce implic alteritatea (ad
alterum), adic raporturile fiecruia cu semenii
si, cu alii (prin alii- nelegnd alt
persoan juridic, fizic, structuri socio-umane,
societatea ca sistem).
B. Specificul normativitii juridice const n
caracterul de principiu imperativ, obligatoriu, al
reglementrilor sale

71
C. coninutul i forma distinct a normelor sale.
Coninutul dreptului prezint dou dimensiuni:
coninutul normativ propriu-zis- prin care se prescriu
conduite i aciuni n limitele unor drepturi i obligaii
coninutul social- care exprim scopul, interesele i
voina legiuitorului formulate i consacrate prin norme de
drept
din punct de vedere al formei dreptul se manifest prin
diversitatea normelor sale, diversitate dat de factori precum
:
- organul de stat sau al administraiei publice locale care
emite norma: lege organic, lege special, HG, OU,
dispoziie, ordin, hotrre, etc.
- n funcie de domeniul de reglementare (lege organic,
dac este domeniu de importan maxim, stabilit prin
Constituie, lege special-orice domeniu, cu excepia
primului, HG- activitate cotidian a Guvernului etc.).

72
Factorii de determinare (configurare a
dreptului)
Cadrul natural de existen, de constituire i evoluie a
societii umane respective n care rol primordial au
factorii: geografic, biologic i demografic care
influeneaz, prin natura lor att modul de via, ct i
normativitatea juridic
Cadrul istoric i specificul etnic- naional de evoluie
a comunitii n care factori ca: omogenitatea sau
eterogenitatea etnic, particularitile contactelor
interetnice ale comunitilor limitrofe, marile evenimente
istorice, care marcheaz evoluia comunitii i se
regsesc n normele de drept
73
Cadrul sau factorul economic- ca ansamblu de relaii i
condiii ale vieii materiale influeneaz categoria
normelor de proprietate, schimb, circulaie a bunurilor, cu
specificarea c aceste influene nu se materializeaz n
transpunerea direct n coninutul normei juridice a
relaiei de tip economic
Cadrul i particularitile sistemului politic
Cadrul sau factorul cultural-ideologic, cultura
spiritual, nivelul de colarizare, religia, morala,
ideologia, tradiiile influeneaz sistemul dreptului
Factorul sau cadrul internaional
Determinismul dreptului-relativa autonomie a
acestuia, care poate influena pozitiv evoluia socialului
sau se poate transpune n element frenatoriu
74
Definirea i constantele dreptului
ansamblu de norme ce reglementeaz relaiile sociale,
ca rezultat a unei convenii (contract) prin care
suveranitatea nelimitat are legitimitate n dreptul
individual (natural) delegat de fiecare individ, ca
instrument de represiune a statului; ansamblul
prescripiilor investite la nevoie cu fora de constrngere
a statului etc.
n modernism i postmodernism, se disting trei orientri
principale:
1. Orientarea filozofic;
2. Orientarea sociologic;
3. Orientarea formal-normativist;

75
Filozofic
Immanuel Kant : Dreptul este totalitatea condiiilor n care voina liber
a fiecruia poate coexista cu voina liber a tuturora, n conformitate cu
o lege universal a libertii;
Mircea Djuvara (tot pe optica lui Kant i a succesorilor) Dreptul- norma
necondiionat de conduita raional referitoare la faptele externe
(exterioare) ale persoanelor n contact cu alte persoane;
Eugeniu Sperania- Dreptul un sistem de norme sociale destinate ca
printr-un maximum de justiie realizabil s se asigure un maximum de
sociabilitate ntr-un grup social determinat;
Karl Marx- Dreptul voina clasei dominante ridicat la rangul de lege;
sau, dreptul comunist: voina maselor ridicat la rangul de lege
(inspiraie din Feuerbach);
Hayek- dei nu este preocupat de o definire a dreptului, vorbind despre
supremaia dreptului- ca principiu ce caracterizeaz un stat liber,
nelege prin drept sistemul de reguli fixate i anunate n prealabil, prin
care se limiteaz arbitrariul n aplicarea forei coercitive a statului;
J. Rawls- dreptatea reclam o libertate egal iar dreptul este msura
acestei liberti etc.

76
orientarea formal-normativist:
Jean Louis Bergel- Dreptul: ansamblul regulilor de
conduit, ntr-o societate, mai mult sau mai puin
organizat, care reglementeaz raporturile sociale i a
cror respectare este asigurat, la nevoie, prin
constrngere public;
Andr Hauriou- Dreptul: un ansamblu de precepte de
conduit stabilite n form de reguli obligatorii i
destinate a face s domneasc ntre oameni, trind n
societate, ordinea i justiia.
Gaston Jze- Dreptul unei ri este ansamblul regulilor
judecate ca bune sau rele, faste sau nefaste, care la un
moment dat sunt aplicate efectiv de ctre practicieni sau
tribunale.

77
orientarea sociologic:
Juristul francez Lon Duquit: linia de conduit care se
impune indivizilor n societate, respectarea creia fiind
considerat la un moment dat de ctre societate ca o
garanie a interesului comun i a crei violare
antreneaz o reacie colectiv mpotriva autorului acestei
violri;
Jean Dabin Dreptul poate fi definit ca ansamblul
regulilor de conduit edictate sau cel puin primite i
consacrate de societatea civil, sub aciunea
constrngerii publice, urmrind s realizeze n raporturile
dintre membrii unui grup, o anumit ordine care
postuleaz scopul societii civile, precum i meninerea
societii ca instrument n slujba acestui scop.

78
Constantele dreptului
Edmond Picard - constante (permanene) ale dreptului
prin care surprinde ceea ce exprim elementul de esen
a acestuia
b.1. n planul coninutului normelor juridice exist
constante, indiferent de epoc sau sistemul naional
precum:
-exprimarea unui raport juridic reglementat a se desfura ntre
anumite subiecte, care au un anumit coninut (drepturi i obligaii
corelative) i presupune un anumit obiect propriu (aciuni sau
inaciuni solicitate prin norm);
-reflect existena unei rspunderi juridice indiferent de coninutul
sau forma acesteia, rspundere ce solicit existena i aplicarea
unei sanciuni de ctre autoritatea public
-calitatea juridic a voinei generale i a interesului general
exprimate.

79
b.2. n planul sau sfera aa numitului dat (date) al
dreptului
relaiile sociale
legile obiective ale existenei
omul ca subiect al relaiei sociale, reglementat prin
drept
b.3. O categorie de constante ale dreptului se identific i
la nivelul aparatului conceptual al diferitelor sisteme de
drept: concepte precum norma juridic, lege, cod, raport
juridic, pedeaps, nchisoare, contract, obligaie, stat,
drept, etc. au de-a lungul existenei societii, indiferent
de epoc, relativ aceeai semnificaie.


80
Dreptul ca sistem. Particulariti ale
sistemului de drept.
Cele mai multe abordri - pornind de la criteriul
obiectului de reglementare i metodei de reglementare -
consider c elementele structurale ale dreptului sunt:
norma juridic; instituia juridic i ramura de drept. Alte
interpretri concep structura dreptului pe urmtoarele
componente : categoriile juridice; instituiile juridice,
ordinile juridice.
Analiza dreptului pe structura componentelor norm-
instituie- ramur de drept este de natur a permite o mai
nuanat evideniere a particularitilor structural-
funcionale ale dreptului ca tip distinct de sistem n care
proprietile generice ale sistemului i gsesc, n esena
lor, o reflectare adecvat.
81
a) Norma juridic
Este structura fundamental a oricrui sistem de drept;
sub aspectul tehnicii de elaborare i redactare ea apare
ca un text concis realizat, fie sub forma unui articol, fie a
unui grupaj de articole prin care se reglementeaz
raporturi sociale sau conduite umane. Reflectnd relaii
sociale aflate n interdependen, normele sunt, la
rndul lor, n conexiuni directe sau indirecte, ele existnd
ca elemente (subsisteme) ale sistemului drept.
De regul, pentru conduite sau raporturi sociale mai
complexe, mai bogate n coninut i cu mai multe
implicaii sunt necesare mai multe texte-articol, adic un
grupaj complex i unitar de texte normative, relativ
distincte prin obiectul relativ distinct pe care-l
reglementeaz. Un asemenea grupaj este instituia
juridic.

82
b) Instituia juridic
Prezint dou accepiuni:
Limbaj curent accepiunea de unitate sau structura de
organizare social-politic, constituit n temeiul normelor
de drept i avnd ca obiect desfurarea unor activiti
cu caracter juridic (ex: Parlamentul , Ministerul Public,
Ministerul Justiiei, organele judectoreti, organe de
urmrire penal, avocatur etc.);
Limbaj de specialitate grupare unitar, relativ distinct
de norme prin care se reglementeaz o categorie de
raporturi sociale sau de conduite: ex: instituia
proprietii, ca grupaj de norme ce reglementeaz
raporturile de proprietate; instituia familiei- raporturi de
familie; instituia contractelor-raporturile contractuale;
instituia pedepsei, rspunderii persoanei fizice sau
juridice i competenei, capacitii juridice etc.

83
Clasificrile pot merge n adncime, conform unor
criterii. Ex: instituia proprietii: publice sau private,
avnd ca i criteriu subiectul; mobiliare, imobiliare,
criteriu natura bunurilor; instituia familiei - instituiile
cstoriei, divorului, nfierii, partajului.
De regul, instituia juridic nu poate fi construit doar pe
structura unui tip sau categorii absolut distincte de
raporturi sociale, ci pe structura unor raporturi sociale
conexe, adiacente sau complementare, adic aparinnd
unor domenii sau tipuri diferite de asemenea raporturi.
Ex: familia raporturi cu coninut economic,
nepatrimonial, procedural.
De aceea, clasificarea unor instituii juridice dup criteriul
naturii raporturilor sociale supuse reglementrii acelor
norme nu este ntotdeauna posibil, ci comport un
anumit grad de relativitate.

84
c) Ramura de drept
Drept public: constitutional, procesual,
adrministrativ, penal, financiar si fiscal,
international public
Drept privat: civil, familiei, muncii, comercial,
international privat
c.1. Ramura dreptului constituional- constituit
din totalitatea normelor i instituiilor care
reglementeaz raporturile sociale ce se
formeaz n procesul constituirii, organizrii i
exercitrii puterii de stat.

85
c.2. Dreptul civil- cuprinde normele i instituiile juridice ce
reglementeaz raporturile patrimoniale i cele personale
nepatrimoniale ce iau natere ntre : persoanele fizice persoanele
fizice i juridice, raporturi n care prile (subiectele) se situeaz pe
poziii de egalitate n exercitarea drepturilor i obligaiilor
subiective. Normele de drept civil reglementeaz n principal:
raporturile de proprietate privat, raporturile obligaionale,
succesiunea, contractele de drept civil, persoanele ca subiecte ale
raporturilor de drept civil, prescripia, sanciunile civile, drepturile
reale etc. Corelat lui- Dreptul procesual civil (tiin juridic
tehnic-dup unii, ramur distinct de drept dup alii)- cuprinde
norme i instituii prin care se reglementeaz procedura de
desfurare a activitii instanelor civile, a desfurrii dezbaterii
i pronunrii hotrrilor n cauzele civile, a raporturilor care apar
ntre organele de nfptuire a justiiei (judectorii, tribunale, curi
de apel) i persoanele fizice sau juridice sau ntre acestea ca pri
ale unui proces civil n calitatea lor de reclamant i prt.
86
c.3. Dreptul penal normele i instituiile prin care se stabilesc
acele fapte care sunt considerate infraciuni, cele prin care se
stabilesc condiiile tragerii la rspundere penal i pedepsele.
Corelat lui, Dreptul procesual penal norme i instituii juridice
prin care se reglementeaz activitatea organelor de urmrire
penal, a parchetelor i instanelor penale n descoperirea,
judecarea, stabilirea i executarea pedepselor.
c.4. Dreptul administrativ- norme i instituii juridice prin care
se reglementeaz raporturile din domeniul administraiei
publice centrale i locale, raporturi ce iau natere ntre
ceteni precum i dintre diferitele structuri ale organelor
administraiei publice.
c.5. Enumerm, n continuare, celelalte ramuri de drept,
subnelegndu-se coninutul lor: dreptul financiar, dreptul
muncii, dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul internaional
public (raporturi ntre state) i privat (normele ce soluioneaz
conflictele de legi n reglementarea raporturilor de drept civil
dintre persoanele fizice sau juridice cu cetenie diferit.

87
Principiile dreptului
idei generale ce fundamenteaz fenomenul juridic i
care orienteaz i ncadreaz n limitele determinrilor
pe care le enun ntregul proces de nelegere,
elaborare i aplicare a dreptului
Forma pe care o mbrac :
unele i gsesc o consacrare expres ntr-un text normativ- de
regul- ntr-un text constituional, n anumite legi sau coduri de
legi;
altele sunt subnelese sau deduse prin interpretare din sistemul
respectiv de reglementri juridice, ori sunt desprinse din tabloul
de valori al acelei societi
Ex: n Consituia Romniei sunt consacrate o serie de principii
precum: principiul supremaiei legii, principiul nu exist pedeaps
fr lege, (nulla poena sine lege), principiul bunei credine n
ndeplinirea obligaiilor i al exercitrii drepturilor (nelegerile
trebuie respectate), principiul neretroactivitii legii etc.

88
Principiile se extrag:
a. direct, din litera normei
b. indirect, din spiritul acestora, adic din
raiunea, scopul sau finalitatea normelor de
drept ( ex: legea penal)

89
n planul sistemului intern al dreptului se pot
stabili trei categorii
1. categoria principiilor generale (fundamentale),
acestea fiind cele cu sfera de cuprindere la nivelul
ntregului sistem al dreptului, a tuturor ramurilor
acestuia precum i cele consacrate prin Constituie;
2. categoria principiilor comune pentru mai multe
ramuri ale dreptului;
3. categoria principiilor de ramur.

90
categoria principiilor generale (fundamentale,
constituionale)
principiul supremaiei legii;
principiul rspunderii juridice;
principiul garantrii libertii, a vieii i integritii
personale, al proprietii;
principiul bunei credine n exercitarea drepturilor i
obligaiilor;
principiul autoritii lucrului judecat;
principiul legea special derog de la legea general;
principiul independenei i inamovibilitii judectorilor (la
care se adaug: pluralismul politic, separaia puterilor,
exercitarea puterii suverane de ctre popor, asigurarea
bazelor legale de funcionare a statului etc.).

91
Categoria principiilor comune (pentru mai
multe ramuri de drept)
principiul asigurrii dreptului la aprare (pentru
procesul penal i cel civil),
principiul egalitii prilor n faa instanei,
principiul penalul ine n loc civilul,
principiul imposibilitii derogrii prin convenii i
dispoziii particulare de la legile ce intereseaz
ordinea i bunele moravuri (pentru civil i
comercial) etc.

92
Categoria principiilor de ramur
penal : nullum crime sine lege (legalitatea
incriminrii i pedepsei); principiul
individualizrii pedepsei;
civil: principiul libertii contractuale,
principiul analogiei, principiul obligrii la
recuperarea prejudiciului;
administrativ: principiul anulrii actului
ilegal, principiul controlului judectoresc
exclusiv asupra legalitii actelor.

93
n planul dreptului internaional - principii ce
s-au consacrat de-a lungul relaiilor
internaionale precum:
1. principiul respectrii tratatelor (pacta sunt
servanda),
2. principiul bunei vecinti,
3. principiul soluionrii diferendelor internaionale pe
calea panic a negocierilor etc.
4. Alte principii vizeaz fundamentarea practicilor
(prevederilor) Comunitii Europene la nivelul
organelor sale.

94
95
NORMA JURIDICA
Premisa:
Analiza normelor sociale (si implicit
juridice) dovedeste suportul lor ontic:
legile obiective ale naturii si societatii.
96
a) Definitia normei juridice
Exista o diversitate ale punctelor de vedere
in definirea normei juridice (Gh.Bobos,
I.Santai, N.Popa, I.Ceterchi, I.Craiovan),
dar, in esenta, aceste definitii exprima
aceleasi caracteristici, respectiv:
Sunt o specie a normelor sociale;
Sunt reguli de conduita si reprezinta un
element constitutiv al dreptului;


97
Sunt instituite de puterea publica, sau
recunoscute de aceasta
Respectarea lor este asigurata:
- prin constiinta juridica (individuala,
comunitara)
- forta de constrangere etatica (la nevoie)
98

Definitie:
Normele juridice sunt o categorie a normelor
sociale care reprezinta reguli de conduita
instituite sau recunoscute de catre stat,
obligatorii in raporturile dintre subiectele de
drept, a caror aplicare este asigurata prin
constiinta juridica, iar la nevoie, prin forta
coercitiva a statului.

99
b) Caracteristici generale
1. Normele juridice au un caracter general si
impersonal. Regula de conduita prescrisa de
norma juridica este regula tipica, un model,
un standard al unui tip generic de conduita
in care dispozitiile, drepturile si obligatiile
prescrise de norma au aplicabilitate repetata,
la un numar nelimitat de persoane si pentru
toate situatiile de acelasi gen.
100


Norma juridica devine etalon, criteriu unic
(standard) de indrumare si apreciere a
conduitei cetatenilor, in functie de care o
anumita conduita este considerata ca fiind
licita sau ilicita;
Normele exprima conceptiile despre justitie,
dreptate, ordine, libertate individuala,
disciplina formulate la nivelul lor, in functie
de un sistem de valori.
101

Normele se raporteaza la valori, nu la
persoane individuale, la comportamente si
atitudini; abia prin raportare la comportamente
si atitudini se realizeaza raportarea la
persoane ce savarsesc diferite fapte.



102
Caracterul general si impersonal al normelor
juridice explica si ca norma de drept se
constituie ca o unitate de masura egala
pentru toti subiectii conduitei prescrise,
chiar daca acestia sunt diferiti ca indivizi.

103
Caracterul general al normei juridice mai
presupune ca:
- Normele juridice se aplica, in principiu, in mod
repetat, la un numar de cazuri de acelasi gen;
(ex: orice fapta ce intruneste caracteristicile
infractiunii de furt, va fi incriminata conform
Codului penal ca furt simplu: luarea unui bun
din posesia sau detinerea altuia, fara
consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l
insusi pe nedrept; tot conform Codului Penal
in infractiunea de furt simplu intra si luarea unui
vehicul, in scopul de a-l folosi pe nedrept).

104
Rezulta ca norma respectiva se va extinde
asupra subiecilor ce savarsesc fapta, in
conditiile prevazute de Codul Penal
- Conduita generala impusa de norma juridica
urmeaza sa fie realizata in conditiile prescrise
de norma respectiva;
- Norma juridica se aplica ori de cate ori sunt
intrunite conditiile prevazute in ipoteza ei
(daca aceste conditii nu se obiectiveaza,
norma nu se aplica).
105
Caracterul impersonal al normei juridice, la
randul sau, poate avea mai multe aspecte
decurgand din gradul de generalitate al
acestei norme.
Astfel:
a) Unele norme se adreseaz tuturor
cetatenilor si rezidentilor de pe teritoriul
statului, indiferent de functie, domiciliu, starea
civila etc. utilizandu-se expresii precum: toti,
acela care, nimeni, orice, oricine etc.
sau, acest caracter rezultand din contextul
formularii acelei norme.
106
Ex: normele constitutionale privitoare la dreptul
de viata, la integritate fizica si psihica,
inviolabilitatea persoanei, a domiciliului etc.
vizeaza toate fiintele umane, avand un
caracter impersonal si general, de maxima
cuprindere;
b) Anumite norme juridice se adreseaza doar
unor categorii de persoane (tineri, minoritati
etnice, pensionari, studenti, militari,
magistrati, cadre didactice, functionari publici,
alegatori etc.), gradul lor de cuprindere
(generalitate) fiind mai restrans, dar
caracterul impersonal al lor ramanand
acelasi.
107
Ex: art.3 din Legea privind alegerile locale
stipuleaza: au dreptul de a alege cetatenii
romani care au implinit varsta de 18 ani,
inclusiv cei care implinesc aceasta varsta in
ziua alegerilor; deci, gradul de generalitate
este mai scazut (orice cetatean care are
varsta respectiva, are drept de vot; delimitari
si restrictionari: varsta, calitatea de cetatean,
mentinerea intacta a drepturilor electorale);
sau: art.36(1) din Legea 188/1999 cu
modificarile si completarile ulterioare:
Functionarii publici beneficiaza in exercitarea
atributiilor lor de protectia legii;
108
c) Anumite norme se refera numai la autoritatile
de stat (legile organice); ele isi pastreaza
caracterul general si impersonal deoarece nu
nominalizeaza persoane sau indivizi, ci
structuri de organizare sociala: ex: art.21(1)
din Legea nr.215/2001 Legea administratiei
publice locale, stipuleaza: Autoritatile
administratiei publice prin care se realizeaza
autonomia locala in comune si orase, sunt
consiliile locale comunale si orasenesti, ca
autoritati deliberative, si primarii ca autoritati
executive
109
d) Exista si norme ce se adreseaza chiar unor
autoritati unipersonale (presedinte republica,
ministru, prim-ministru, procuror-general,
presedinte Camera Deputatilor, primar etc.).
Aceste norme, desi vizeaza autoritati
exercitate de o singura persoana, nu-si pierd
caracterul general si impersonal, intrucat ele
nu vizeaza persoana fizica concreta,
determinata, ci functia, institutia, autoritatea
publica (independente de individul care o
ocupa).
110

Ex: art.61(2) din Legea administratiei publice
locale:primarul participa la sedintele
consiliului local..; sau art.87(2) din Constitutie:
Presedintele Romaniei prezideaza sedintele
Guvernului la care participa.
111
2) Normele juridice au caracter volitiv, la
originea elaborarii lor fiind vointa umana;
caracterul volitiv nu semnifica faptul ca ele ar
exprima arbitrariul, bunul plac al legiuitorului,
ca ar fi un produs al abstractului.
Dimpotriva, vointa legiuitorului trebuie sa se
manifeste in corespondenta cu investitura si
cu sistemul de valori. Ele trebuie sa tina cont,
in continut, de legile obiective.
112
3) Normele juridice nu se limiteaza in a
reglementa doar raporturi sociale existente,
ci, in anumite situatii, ele pot determina
aparitia unor raporturi sau relatii sociale
care nu ar aparea altfel in sfera relatiilor
sociale (ex: raporturile obligationale ce apar
in temeiul normelor de drept financiar sau
administrativ impozite, taxe etc.;
reglementarea servitutii, punerea in posesie
etc.).
113
4) In anumite situatii, normele juridice pot sa
prevada si sa reglementeze aparitia,
stingerea sau modificarea unor raporturi
sau efecte juridice, care sunt consecinta unor
evenimente ce se produc independent sau
relativ independent de vointa oamenilor
precum: moartea, nasterea, accidentul,
calamitatile naturale, implinirea unui termen
etc.
114
Fiind prevzute in normele de drept, aparitia
unor asemenea evenimente vor produce
efectele juridice stabilite prin normele
respective. Ex: mandatul primarului inceteaza
inainte de termen si cand intervine decesul;
moartea inculpatului stinge raportul de drept
penal; termenul introducerii plangerii
prealabile este de 60 de zile de la data
producerii faptei etc.
115
De retinut: in unele situatii, realizarea
efectelor juridice nu este in mod absolut
independenta de manifestarea de vointa din
partea oamenilor in producerea sau
dezvoltarea fenomenului respectiv (ex:
accidentele: culpa forma usoara a vinovatiei
presupune un act de vointa, respectiv lipsa de
concentrare, tratarea cu usurinta; nasterea
vointa parintilor; sinuciderea, chiar acceptarea
sau stabilirea scadentei unui termen exprima
vointa proprie etc).
116
5) Caracter de constientizare - In viata
practica normele juridice se pot realiza numai
trecand prin constiinta oamenilor. Aceasta
presupune ca:
- Desi se adreseaza fiintei umane in general, ea
produce efecte directe si depline numai fata
de persoanele ce au capacitate juridica;
- Persoana vizata de norma juridica trebuie sa
aiba discernamant, adica sa dispuna de
capacitate de constientizare si vointa
neafectate de cauze indepndente de aceste
persoane.
117

[capacitate de folosinta; capacitate de exercitiu]

Consecinta: Norma juridica nu opereaza
fata de persoanele lipsite de discernamant.
Varsta sub 14 ani
Iresponsabilitatea

118
6) Normele juridice au caracter obligatoriu:
prevederile lor trebuie respectate.
Obligativitatea este dispusa intre limitele
imperativitatii (a dispozitiilor onerative
care obliga sau a celor prohibitive care
interzic) specifice dreptului penal,
administrativ, financiar si limita permisivului
specifice dreptului comercial, civil,
familiei.
119
Pentru aceste norme, care desi permit acele
conduite, caracterul nu e facultativ, ci
obligatoriu, in sensul necesitatii respectarii
lor.
Ex: art.485 Cod Civil: succesiunea poate fi
acceptata pur si simplu, sau sub beneficiu de
inventar.
120
Obligativitatea normelor juridice nu se identifica
cu exercitarea constrangerii statale.
Obligativitatea exprima si felul in care norma
de drept are aplicabilitate imediata, directa,
continua si neconditionata pe perioada in
care este in vigoare si in toate cazurile cand i
se implinesc conditiile de aplicare.
121
Structura normei juridice

Doua abordari:
- Structura logica-interna (logico-juridica)
- Structura tehnico-juridica (obiectivarea
normei; ea exprima forma de elaborare a
acesteia)

122
Structura interna
Prezinta trei elemente: ipoteza; dispozitia;
sanctiunea.
Ipoteza formuleaza imprejurarile sau
conditiile conduitei, faptei supuse normarii.
Dispozitia formuleaza conduita propriu-zisa
ce trebuie urmata (obligatorie, interzisa,
permisa, alternativa etc).
Sanctiunea formuleaza consecinta incalcarii
dispozitiei, a conduitei prescrise de ipoteza
data.
123
n legatura cu structura trinomica a normei sunt
necesare doua precizari:
-1 Nu toate categoriile de norme sunt structurate
in mod strict formal in functie de aceste 3
elemente (normele de drept constitutional nu sunt
structurate identic cu cele ale dreptului penal,
civil, familiei); structura trinomica apare la
categoria normelor de tip conduita (penal, civil,
administrativ, familiei), fiind greu de identificat
sau lipsind uneori din structura formala a
normelor prin al caror continut nu se
reglementeaza conduite, actiuni, drepturi-obligatii
ci se consacra principii (norme-principii), se
stabilesc roluri, atributii si structuri (ex: normele
de organizare si functionare a guvernului, a
autoritatilor publice centrale etc.).
124

- 2 - A doua observatie vizeaza faptul ca, in
chiar categoria normelor de tip conduita,
aceasta structura trinomica nu este prezenta
in mod strict, cumulativ in fiecare norma luata
ca text de sine-statator; aceasta, intrucat
reglemetarea unor conduite mai complexe nu
poate fi concentrata intr-un singur text
articol normativ.
- Observatie: Cel mai bine se preteaza la
structura trinomica normele de drept penal.


125
Caracteristicile normei juridice
Ipoteza reprezinta elementul prin care se
precizeaza conditiile conduitei conduitei sau
faptei prevazute in norma; in unele situatii,
precizeaza sfera subiectilor la care se refera
norma.
Functie de gradul de precizie a formularii, de
imprejurarile in care intra in actiune norma,
ipoteza poate fi:
- determinata
- subanteleasa (relativ determinata)
126
Ipoteza determinata stabileste cu
exactitate conditiile in care se aplica
dispozitia si apare in urmatoarele forme:
- Ipoteza determinata simpla cand norma
juridica are in vedere in reglementare o
singura imprejurare in care se aplica
dispozitia.
Ex. art.1815 Cod Civil: Imprumutatorul nu
poate, mai inainte de tremen sa ceara bunul
imprumutat.
127
- Ipoteza determinata complexa
Exista ipoteza determinata complexa
cand sunt avute in vedere mai multe
imprejurari dintre care toate sau fiecare in
parte pot determina aplicarea dispozitiei.

Ex: incalcarea de catre functionarii publici, cu
vinovatie a indatoririlor de serviciu, atrage
raspunderea disciplinara contraventionala,
civila sau penala (Legea 188/1999
modificata) se analizeaza

128
sau: Pirateria Cod Penal

Jefuirea prin acte de violenta savarsite in
scopuri personale de echipajul sau pasagerii
unei nave impotriva persoanelor sau
bunurilor care se gasesc pe acea nava, ori
impotriva altei nave, daca navele se afla in
marea libera sau intr-un loc care nu este sub
jurisdictia nici unui stat. (se analizeaza
ipoteza)

129
In situatia in care o conduita (o dipozitie)
poate preconiza mai multe ipoteze (in functie
de care se califica gravitatea faptei
respective) acestea se constituie in
circumstante agravante sau alternante.
130
Astfel, Codul Penal stabileste mai multe forme
agravante pentru infractiunea lipsirii de
libertate in mod ilegal:
- savarsirea faptei prin simularea de calitati
oficiale;
- savarsirea faptei prin rapire;
- savarsirea faptei de o persoana inarmata;
- savarsirea faptei de doua sau mai multe
persoane impreuna;
- cererea unui profit material sau a oricarui
avantaj in schimbul eliberarii;

131
- Savarsirea faptei asupra unui minor;
- Supunerea victimei unei suferinte;
- Cererea ca, in schimbul eliberarii, statul, o
persoana juridica, o organizatie internationala
neguvernamentala sau un grup de persoane
sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un
anumit act;
- Moartea sau sinuciderea victimei, urmare a
faptei.
Alte exemple: furtul calificat, distrugerea
calificata, distrugerea din culpa, uciderea din
culpa, luarea de mita etc.
132
In ipoteza pot fi stabilite imprejurari sau
conditii:
- de loc si timp (ex: omorul savarsit pe timp
de noapte, jigniri aduse in public);
- modalitati de savarsire a faptei: omorul
prin cruzimi, expunerea victimei unui
accident, parasirea locului accidentului,
indemnul la sinucidere, premeditarea etc.;
- descrierea calitatii celor carora li se
adreseaza norma: cetatean, functionar
public, comerciant, sot, mama, militar etc.
133
Exemple:
- Raportul sexual cu un minor (infractiunea
este mai grava, daca victima este mai mica
de 15 ani, sa afla in ingrijirea, ocrotirea,
educarea, paza faptuitorului;
- Dezertarea absenta nejustificata de la
unitate sau serviciu, care depaseste 3 zile,
a oricarui militar se pedepseste cu
inchisoare de la 1 la 7 ani;
- Pruncuciderea uciderea copilului nou-
nascut, savarsita imediat dupa nastere, de
catre mama aflata intr-o stare de tulburare
pricinuita de nastere.
134
Alteori, ipoteza stabileste conditia de varsta a
subiectului actiunii: art.4 Codul Familiei:
barbatul se poate casatori numai daca a
implinit varsta de 18 ani
Constatare: o conduita sau o dispozitie
cuprinsa intr-o norma juridica poate avea mai
multe ipoteze, respectiv mai multe imprejurari
si conditii de aplicare in functie de care se
califica importanta si gravitatea faptei.
135
Ipoteza subanteleasa (relativ-determinata)
lipseste din textul normativ, nefiind expres
formulata; ea se deduce din contextul mai
larg al acelei reglementari.
Exemplificari.
136

Dispozitia
Formuleaza conduita propriu-zisa ce trebuie
respectata in ipoteza.
Fiind cel mai important element al normei,
dispozitia cuprinde imperativul,
comandamentul normei, elementul ei rational.
Dispozitia exprima reprezentarea constienta a
legiuitorului fata de exigentele vietii in comun.
137
- poate impune o anumita
conduita;
- poate prevedea obligatia de
abtinere de la savarsirea unei
Dispozitia anumite fapte;
- poate formula anumite
recomandari;
- poate sa stimuleze conduite,
activitati.
138
Functie de conduita prescrisa, dispozitiile
normelor juridice pot fi clasificate in:
1. Dispozitii onerative sunt acele dispozitii
care prevad obligatia de a savarsi anumite
actiuni. Sunt formulate in expresii de tipul:
trebuie, este obligat, este dator sa,
este necesar, este tinut sa etc.
Ex: candidatul pentru functia de prim-ministru
va cere, in termen de 10 zile de la
desemnare, votul de incredere al
Parlamentului asupra programului si listei.
139
sau: art.143 Codul familiei - Tutorele este dator
sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de
seama despre modul cum a ingrijit de minor,
precum si despre administrarea bunurilor
acestuia;
sau: art.998 Codul Civil Orice fapta a omului,
care creeaza altuia prejudicii, obliga pe acela
din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara;
sau: art.28 alin.1 Codul familiei Sotii sunt
obligati sa poarte in timpul casatoriei numele
comun declarat.
140
2. Dispozitii prohibitive sunt cele care interzic
savarsirea unei actiuni.
Ex: art.5 Codul familiei: Este oprit sa se
casatoreasca barbatul care este casatorit sau
fameia care este casatorita.
sau: art.1424 Codul Civil Locatorul nu poate in
cursul locatiunii sa schimba forma lucrului
inchiriat sau arendat.
sau: art.46 alin.1 din Legea 188/1999
Functionarilor publici le este interzis sa solicite
sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau
pentru altii, in considerarea functiei lor publice,
daruri sau alte avantaje.
141
sau: prevedere constitutionala Orice alte prestatii
sunt interzise in afara celor stabilite prin lege
(exceptie taxele si impozitele).
In formularea acestei categorii de dispozitii se
utilizeaza in mod frecvent termeni sau expresii
precum: este interzis, este oprit, nu poate,
nu trebuie, este exclus.
Intrucat si dispozitiile onerative si cele prohibitive
sunt expres formulate, impunand o anumita
conduita (fie obligatia de a executa, fie abtinerea
de la savarsirea ei), unii autori le-au denumit
dispozitii imperative sau categorice.
142
3. Dispozitii permisive
Sunt cele ce se bazeaza pe vointa subiectilor
de a alege conduita dorita. Ele nici nu
impun obligatia de a executa, nici nu interzic
savarsirea unei actiuni.
Ex: art.689 Cod Civil Acceptarea succesiunii
poate fi expresa sau tacita.
art.27 alin.2 Codul familiei Sotii pot sa-si
pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa
ia numele unuia sau altuia dintre ei, sau
numele lor reunite.

143
Pentru formularea acestei categorii de
dispozitii se folosesc termeni sau expresii
precum: pot sa, sunt liberi sa, au
latitudinea sa, se pot invoi etc.
O varianta a dispozitiilor permisive sunt
dispozitiile supletive, care lasa la latitudinea
partilor interesate sa aleaga conduita pe care
doresc sa o urmeze, iar daca acestea nu se
hotarasc asupra conduitei, vointa lor va fi
suplinita de autoritatile de stat abilitate.


144
Ex: art.40 Codul familiei La desfacerea casatoriei
prin divort, sotii se pot invoi asupra numelui pe
care urmeaza sa-l poarte sotul care, in urma
incheierii casatoriei a purtat numele de familie a
celuilalt sot. Daca nu se invoiesc, instanta va fi
cea care va stabili in acest sens: La desfacerea
casatoriei prin divort sotii se pot invoi ca sotul
care a purtat in casatorie numele de familie al
celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa
desfacerea casatoriei. Daca nu a intervenit o
invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea,
fiecare dintre soti va purta numele avut inainte
de casatorie.
145
4. Dispozitii de recomandare
Prevad, de regula, o anumita conduita pe care
statul o recomanda persoanelor fizice sau
juridice. Ele nu se impun ca obligatorii. Cele
mai multe sunt in sfera dreptului administrativ
i administratiei publice.
Ex: Prefectii recomanda autoritatii publice
centrale masuri posibile pentru
Presedintele recomanda Camerelor
reunite persoana propusa pentru ocuparea
functiei de director SIE.

146
5. Dispozitii de stimulare
Sunt cele ce prevad recompensarea unor
activitati sau conduite deosebite, fiind
intalnite mai frecvent in dreptul muncii,
dreptul administrativ, financiar, dreptul
proprietatii intelectuale etc. si prevad
recompense banesti, gratificatii, gradatii de
salarizare sau reducerea vechimii prevazuta
de lege, recompense materiale si morale,
dispense etc.
147
6. Dispozitii generale, speciale si de exceptie
In aceasta tripla categorie de dispozitii se
realizeaza gruparea in functie de criteriul
gradului de generalitate si al sferei lor de
aplicare.
Dispozitiile generale au sfera cea mai
larga de generalitate, reglementand o anumita
ramura a dreptului. Ele sunt formulate, de
regula, in partea introductiva a unei legi sau
altui act normativ de dimensiuni mai ample.
148
Ex: Partea generala a Codului Penal cuprinde
norme cu caracter de principii generale cu
privire la scopul legii penale si aplicarea ei in
timp si spatiu, la institutia infractiunii, rapsunderii
penale, referitoare la amnistie, gratiere, pedepse
penale, reabilitare, prescriptie.
Caracterul de dispozitii generale al acestora
rezulta din aceea ca aceste norme sunt aplicate
atat asupra infractiunilor prevazute in partea
speciala a Codului penal, cat si asupra
infractiunilor prevazute in alte legi ce contin
dispozitii penale.
149
Dispozitiile speciale sunt cuprinse in normele ce
reglementeaza un domeniu determinat de
raporturi sociale. Sunt dispozitii speciale intrucat
se refera la o categorie distincta de raporturi
juridice (de ramura sau subramura, ori dintr-un
domeniu distinct al dreptului).
Ex: Partea speciala a Codului Penal grupeaza in
cele 11 titluri normele speciale prin care sunt
reglementate cele mai importante categorii
determinate de infractiuni. Tot astfel, pot fi facute
distinctii la nivelul Codului muncii, Legilor Statut,
Legii administratiei publice locale etc.
150
Granita dintre dispozitia speciala si cea
generala este relativa: o anumita dispozitie
poate fi considerata generala in raport cu alta
dispozitie cu aplicare intr-un context ce poate
fi luat ca general.
Ex: Statutele sunt speciale prin raportare la
Codul Muncii, legile organice sunt speciale
fata de Constitutie, legile numite speciale au
caracter de specialitate fata de dispozitiile din
coduri etc.
151
Dispozitii de exceptie
Reprezinta o completare, fie a dispozitiei generale,
fie a celor speciale.
Ex: art.6 Codul familiei prevede interdictia
casatoriei intre rudele in linie dreapta, precum si
cele in linie colaterala pana la al patrulea grad
de rudenie. Dar aliniatul urmator introduce o
diapozitie de exceptie: Pentru motive temeinice
casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul
al patrulea poate fi incuviintata de consiliul
judetean in care isi are domiciliul cel care cere
aceasta incuviintare.
152
Dispozitiile de exceptie mai sunt numite si
dispozitii derogatorii, intrucat prevad o
exceptare sau o derogare de la dispozitiile
generale sau speciale.

7. Dispozitii finale si tranzitorii
Sunt cele ce incheie o norma, facand
precizari legate de termene, evenimente ce
conditioneaza, prorogari.
153
Sanctiunea
Prevede urmarile nerespectarii dispozitiei. Ea
este, in mod curent, masura luata impotriva
vointei celui ce incalca dispozitiile normei de
drept si este aplicata de un organ special
abilitat in acest sens.
Sanctiunea materializeaza raspunderea
juridica a autorului incalcarii normei de drept,
aplicarea eficienta a dreptului si actului de
justitie.
154
Scop:
- Repararea prejudiciului si restabilirea ordinii
incalcate;
- Indreptarea celui vinovat si reintegrarea lui in
societate;
- Prevenirea savarsirii de fapte antisociale pe
viitor.
155
Clasificare

Prin combinarea a doua criterii:
- natura raporturilor sociale
reglementate
- pericolul social al actelor de incalcare
a dreptului
156
Functie de aceste criterii, se disting
urmatoarele categorii de sanctiuni:
1. Sanctiuni penale aplicate pentru
savarsirea de fapte ce sunt incriminate ca
infractiuni.
Ce este infractiunea?
157
Dupa gravitatea lor, sanctiunile penale se pot
grupa in:

Principale detentia pe viata, inchisoare,
amenda penala;
Complementare interzicerea unor drepturi de
la 1 la 10 ani, degradarea militara,
confiscarea partiala sau totala a
averii;


158
Accesorii interzicerea unor drepturi anume
prevazute de lege din momentul in care
hotararea de condamnare (cu executarea
pedepsei cu inchisoarea) a ramas
definitiva, pana la terminarea executarii
pedepsei.
Ex: interzicerea drepturilor de natura
electorala, dreptului de a ocupa o functie
sau de a exercita o profesie de natura
celei de care s-a folosit condamnatul
pentru savarsirea infractiunii, decaderea
din drepturile parintesti s.a.


159
2. Sanctiunile civile constau in dispozitiile
impuse celui care raspunde pentru
producerea unui prejudiciu, in vederea
repunerii celui pagubit in drepturile initiale.
Aceste reparatii pot fi executate in natura sau
echivalent; pot consta si in anularea actului
juridic.

160
3. Sanctiuni administrative se aplica pentru
savarsirea unor fapte de pericol social mai
redus decat infractiunea; aceste fapte sunt
contraventii (cea mai frecventa sanctiune
administrativa este amenda contraventionala).

Ce este contraventia?
Comparati cu infractiunea.
161
4. Sanctiuni disciplinare se aplica in cazul
abaterilor de la disciplina muncii, stabilita prin
Codul muncii, statute, regulamente de
functionare a persoanelor juridice.
Sunt diverse si pot avea caracter patrimonial
sau nepatrimonial.
162
In functie de gradul de determinare sanctiunile
se clasifica in:
- Sanctiuni absolut determinate sunt cele
precis formulate si al caror cuantum nu poate fi
micsorat sau marit de autoritatile imputernicite
sa le aplice.
Ex: unele sanctiuni cu amenda in suma fixa,
detentia pe viata, prevederi cu privire la nulitati
etc.
163
- Sanctiuni relativ determinate sunt stabilite
in limite minime si maxime de pedeapsa,
urmand ca organul de aplicare sa stabileasca
cuantumul exact (individualizare).
Ex: inchisoare de la 6 luni la 3 ani; de la 10 la
20 de ani; amenda penala intre 100 si 10000
RON; amenda contraventionala intre 50000 si
100000 RON.
164
- Sanctiuni administrative uneori, organul de
aplicare a sanctiunii are posibilitati sa aleaga,
de regula, intre doua tipuri de sanctiuni (ex.
inchisoare sau amenda)
Exemplificati!
- Sanctiuni cumulative se constituie prin
insumarea mai multor sanctiuni ce se aplica in
mod obligatoriu pentru aceeasi fapta.
Ex: pedeapsa cu inchisoarea si confiscarea
totala (partiala) a averii, cumulat si cu
interzicerea unor drepturi civile sau publice.
165
Explicati: Sanctiunea are rolul de a descuraja,
in mod deliberat, comportarea particulara
nelegala. Toate normele sunt asigurate, intr-
un fel sau altul, printr-o sanctiune.
166
Actiunea normei in timp, spatiu
si asupra persoanelor
Problema actiunii (a aplicabilitatii concrete) a
normelor juridice presupune:
1. Identificarea momentului de la care incep
sa-si produca efectele si durata in timp a
acestor efecte;
2. Spatiul limitele teritorial- administrative in
care isi produce efectele;
3. Categoriile de persoane care intra sub
incidenta lor (sau, dupa caz, sunt exceptate
de la efectele acestora).
167
Actiunea normei juridice in timp
Reprezinta perioada in care norma produce
efecte juridice (aplicarea ei).
Regula: norma produce efecte pe perioada in
care este in vigoare.
Norma nu retroactiveaza si nu ultraactiveaza.
Este necesar de precizat:
- intrarea in vigoare
- perioada de aplicare
- iesirea din vigoare - abrogarea
168
Intrarea in vigoare
Momentul nu este unitar, fiind dependent de:
- natura actului normativ
- emitent
Se exemplifica: - legea
- alte acte normative
- acte administrative individuale
Regula constitutionala si alternativele

169
Durata de valabilitate (aplicare) a normei
Regula: perioada este nedeterminata (nu este
prestabilita).
Exceptie:
- legile de termen (perioada este expres
determinata inca din momentul intrarii in
vigoare)
- legile exceptionale (pentru starea de
razboi, calamitati naturale, epidemii).
170
Iesirea din vigoare (abrogarea)
Sub aspectul continutului, poate fi:
- totala actul normativ isi inceteaza integral
actiunea;
- partiala doar o parte a actului inceteaza
sa mai produca efecte juridice
Functie de modalitatea realizarii:
- expresa directa
- expresa indirecta
- tacita
171
Abrogarea, ca forma de incetare a actiunii in
timp a normei juridice este un act de
dispozitie care poate fi realizat de emitentul
actului supus abrogarii sau de un organ ierahic
superior acestuia si numai printr-un act de
aceeasi valoare juridica.
Exemplificari
Caderea in desuetitudine
172
Principiu general: norma juridica actioneaza
atata timp cat este in vigoare.
Acest principiu este urmat de doua principii
conexe:
- principiul aplicarii imediate a normei
- principiul neretroactivitatii legii
173
Exceptii pentru neretroactivitate:
- retroactivitatea legii penale si
contraventionale mai blande (pentru
toate fazele cercetarii urmarire penala, in
curs de judecare, in curs de executare a
pedepsei)
- retroactivitatea legilor interpretative
174
Exceptii privind neultraactivitatea:
- Ultraactiunea legii penale si contraventionale
mai blande
- Ultraactiunea legilor penale temporare

Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra
persoanelor.
Decurge din principiul suveranitatii puterii
etatice (suveranitatea teritoriala) si din relatia
stat-cetatean (cetatenia).
175
Regula: normele se aplica tuturor persoanelor
aflate pe teritoriul tarii, indiferent daca sunt
cetatenii acelui stat, straini sau apatrizi.

Expresia principiului teritorialitatii
pe teritoriul unui stat actioneaza jurisdictia
acelui stat, determinand conduita tuturor
persoanelor aflate pe acel teritoriu (este
exclusa actiunea altor state straine asupra
persoanelor aflate pe acel teritoriu)
176
Notiunea de teritoriu, din punct de vedere
juridic are o acceptiune mai larga decat din
punct de vedere geografic.
Juridic - intinderile de uscat (sol, subsol)
- apele teritoriale
- spatiul aerian asupra caruia
statul isi extinde suveranitatea.
Limitele: frontierele de stat
Fictiuni juridice: extindere a efectului legii
tarii (nu o extindere a teritoriului).
Ex: navele, aeronavele, sediile locatiilor
diplomatice
177
Actele autoritatii administratiei publice locale
nu actioneaza asupra intregului teritoriu statal.
Regula: actioneaza principiul teritorialitatii,
derivat din suveranitatea de stat (principiul
suprematiei teritoriale).
)
178
Exceptiile extrateritorialitatii (stabilite prin
tratate sau conventii intre state pe baza de
reciprocitate, sau unilateral)
- imunitatile diplomatice (exceptarea corpului
diplomatic si persoanelor asociate acestora de
la jurisdictia statului in care sunt acreditati)
- persona non-grata
- statutul diplomatic
179
Regimul strainilor
- regimul national
- regimul special
- regimul clauzei natiunii celei mai favorizate
Rspunderea juridic
La momentul stabilirii opiunii individului
pentru o anumit conduit (din toate cele
posibile) se declaneaz mecanismul
constituirii rspunderii sale sociale. Aceasta
se datoreaz capacitii sale raionale de a
opta pentru un anumit comportament, tiind,
sau trebuind sa tie c fapta sa se nscrie
sau nu n limitele principiilor generale
acceptate, i va trebui s suporte
consecinele pentru conduita sa negativ.


Rspunderea juridic este forma cea mai grav a
rspunderii sociale i se caracterizeaz prin:
- are, ntotdeauna, ca temei nclcarea sau
nerespectarea unei norme de drept;
- este, ntotdeauna, legat de activitatea
exclusiv a unor organe de stat care au
competena de a constata n mod oficial
nerespectarea sau nclcarea normei de drept, de
a aprecia gradul de vinovie i de a stabili i
aplica sanciunea prevzut de norma juridic;
- este o rspundere general-obligatorie,
izvornd din imperativitatea dreptului i
capacitatea coercitiv a aparatului de stat de a
interveni i aplica, la nevoie, constrngerea
juridic;

- consecinele rspunderii juridice sunt
deosebit de grave, putnd antrena chiar
sanciuni privative de libertate sau (n unele
state) pedeapsa capital;
- stabilirea concret a rspunderii juridice
nu este un act sau demers strict juridic, ci cu
valoare multipl (n actul de tragere la
rspundere juridic se concentreaz evaluri
nu doar de ordin strict juridic, ci i de ordin
moral, social, economic, etc.)

Rspunderea juridic reprezint un complex de
drepturi i obligaii conexe, prevzute de normele
juridice, drepturi si obligaii ce iau natere ca urmare
a svririi unei fapte ilicite i care constituie cadrul
de realizare a constrngerii de stat, adic de aplicare
a sanciunii.
Exist drepturi ale prii vatmate (sau societii
lezate) de a-i fi reparate daunele, ori de a fi restabilit
dreptul nclcat i exist obligaii ale celui vinovat de a
suporta sanciunea prevzut de norm juridic
nclcat.


Principiile rspunderii juridice
1. Principiul rspunderii pentru fapte
svrite cu vinovie n baza sa, oricrui
subiect de drept i se poate aplica o sanciune
numai atunci cnd este vinovat de nerespectarea
unei norme i numai n limitele vinoviei sale.
Vinovia const n nerespectarea de ctre
subiect a prescripiilor normei, nclcnd, prin
conduita sa, interesele ocrotite de ctre aceasta
(tiind sau netiind c prin comportamentul su
contravine acestor interese);

2. Principiul rspunderii personale-
rspunderea juridic acioneaz n mod direct
numai fa de persoana vinovat de svrirea
faptei ilicite, iar ntinderea rspunderii juridice
este stabilit n funcie de circumstanele
personale ale autorului faptei.

n virtutea acestui principiu funcioneaz regula
conform creia numai cel care a comis o nclcare
a legii este pasibil de rspundere, iar pentru o
singur fapt ilicit se poate aplica o singur
pedeaps i o singur dat (non bis in idem).

De la acest principiu, excepii:
rspunderea n mod solidar cu altul;
rspunderea pentru fapta altuia
(rspunderea indirect, reglementat de
art. 1000 C. civ. pentru prejudiciile produse
de copiii minori rspunderea prinilor;
rspunderea pentru prejudiciul pricinuit de
bunuri -rspunderea proprietarului;
rspunderea comitentilor pentru faptele
prepuilor lor, rspunderea institutorilor i
artizanilor pentru prejudiciile pricinuite de
elevii pe care-i au sub supraveghere)

3. Principiul justeei sanciunii presupune o corect
corelare a gravitii faptei cu sanciunea aplicat, astfel
nct sanciunea aplicat s fie proporional cu fapta;
de aici necesitatea alegerii corecte a normei ce se aplic
i necesitatea individualizrii corecte a faptei i
sanciunilor;
4. Principiul celeritii tragerii la rspundere n
virtutea acestuia, persoanelor ce se fac vinovate de
svrirea unor fapte ilicite trebuie s li se aplice
sanciunile ct mai rapid posibil dup svrirea
faptelor, pentru ca sanciunile s-i ating scopul
urmrit, att fa de fptuitor, ct si scopul reparatoriu
educativ i preventiv (fa de societate). Trecerea unui
timp mai lung poate duce la nencredere n aplicarea
legii, recidiv, prescripia faptelor.

Elementele i condiiile
rspunderii juridice
Pentru existena rspunderii juridice este
necesar ntrunirea cumulativ a
urmtoarelor elemente:

- existena subiectului rspunderii
juridice;
- existena unei conduite ilicite a
subiectului;
- existena vinoviei;
- existena unei legturi de cauzalitate
ntre fapta ilicit i rezultatul duntor.

1. Subiectele rspunderii juridice pot fi persoane
fizice i persoane juridice.
Pentru ca o persoan fizic s devin subiect al
rspunderii juridice, trebuie s fie ndeplinite dou
condiii: s aib capacitatea de a rspunde i s
acioneze n mod liber.
Capacitatea de a rspunde implic n primul rnd
discernmntul, respectiv, capacitatea persoanei de a
nelege, i de a voi, respectiv complexul de atribute
normale cu care este nzestrat individul sntos
mental i maturitatea sa. Capacitatea de a rspunde
presupune i un complex de atribute juridice, adic
existena unor drepturi i obligaii stabilite prin
normele de drept, pentru a fi dobndite sau impuse
celor ce ncalc normele de drept.

Capacitatea de a rspunde este o forma a
capacitii juridice, alturi de capacitatea de folosin,
de exerciiu, de a moteni, electoral, etc.
Capacitatea juridic se definete ca aptitudinea
general i abstract, stabilit de lege n funcie de
vrst i discernmntul persoanei de a dobndi sau
exercita drepturi i obligaii ntr-un raport juridic ,
adic de a fi titulare de drepturi si obligaii.
Libertatea de a aciona ca o condiie a rspunderii
juridice, nseamn a aciona n cunotin de cauz,
de a aciona pe baza unei decizii neviciate si
neconstrns de altcineva sau altceva, asupra alegerii
cii de urmat sau a modului de aciune n direcia
scopului ilicit propus, urmrit i acceptat.

Subiectele colective (instituii, organizaii,
organe de stat, autoriti publice, fundaii,
societi comerciale, regii autonome) pot
deveni persoane juridice n baza unor proceduri
legale.
Acestea pot rspunde numai civil i
administrativ, (nu pot rspunde penal sau
disciplinar).
Rspund, n schimb, sub toate formele,
persoanele fizice cuprinse n persoanele
juridice.

2. Conduita ilicit-cauz a declanrii rspunderii
juridice.
Prin conduita omului se nelege un ansamblu de fapte ale
individului aflate sub controlul voinei i raiunii sale.
Conduita uman poate fi licit sau ilicit prin raportare la
prevederile normei de drept.
Conduita ilicit poate s constea ntr-o aciune sau inaciune
contrar prevederilor normelor juridice; acestea aparin unei
persoane care are capacitatea de a rspunde de faptele sale.
Aciunea const ntr-un numr de acte materiale contrare
normelor; ea este o voin direcionat, exteriorizat a
subiectului.
Prin normele prohibitive se stabilete ceea ce este interzis, n
timp ce prin normele onerative se indic conduita obligatorie,
nelegndu-se c prin orice aciune contrara acesteia sunt
nclcate dispoziiile normelor n vigoare. Prin normele
permisive se accept o anumit conduit, n limitele permise
de lege.
Inaciunea const dintr-o abinere a persoanei de a face ceva,
reinerea de la o aciune la care ar fi fost obligat, o
nendeplinire a unor fapte stabilite de lege. Omisiunea este n
acest caz, un act contient i voluntar de a nu face ceea ce
trebuie sa fac, n virtutea cerinelor stabilite n norma juridic.

3. Vinovia - condiie a rspunderii juridice
Vinovia este starea subiectiva ce caracterizeaz pe autorul
faptei ilicite n momentul nclcrii normelor de drept; ea
const n atitudinea psihic i de contiin negative faa de
interesele si valorile sociale protejate de normele de drept.
Formele n care apare vinovia sunt intenia i culpa (definite
i de art. 19 C. pen.).
Intenia- forma vinoviei, prin care aciunea ilicit este
orientat n mod voit, deliberat, spre a produce efectul dorit.
Ea presupune:
- cunoaterea caracterului antisocial al faptei;
- acceptarea urmrilor ei negative;
- dorina subiectului de a obine realizarea scopului ilicit.
Condiia pentru rspundere- exteriorizarea inteniei.
Culpa forma uoar a vinoviei n care autorul faptei ilicite nu
prevede consecina faptelor sale, dei trebuia s le prevad
sau, prevzndu-le, spera n mod superficial c acestea nu se
vor produce. Deci, culpa nu conine dorina realizrii scopului
nemijlocit ilicit ci acceptarea posibilitii sau riscului producerii
lui. Pentru faptele svrite din culp, rspunderea juridic
este mai uoar.

4. Legtura cauzal dintre fapta
ilicit si rezultatul duntor.
Apare ca raport cauzal ntre cauz si
efect; cauza, fiind fenomenul care
genereaz, produce efectul. Se distinge
de condiie complex de mprejurri
care favorizeaz sau frneaz evoluia
cauzei spre efect.

Formele rspunderii juridice
Formele rspunderii juridice pot fi clasificate n
funcie de :
- valorile sociale aprate;
- gradul de pericol social al faptei ilicite;
- vinovia fptuitorului;
- tipul normei a crei dispoziie a fost nclcat;
- ramura de drept crei i aparine norma.

Rspunderea juridic poate fi:
penal,
civil, (delictual, contractual),
administrativ (contravenional)
disciplinar.