Revista JurisClasor CEDO Anul I - 2011

JurisClasor CEDO
* revistã online *
2 JurisClasor CEDO
JurisClasor CEDO
* revistã online *
EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti
JurisClasor CEDO 3
Redactor: Gheorghe Iovan
Tehnoredactor: Ameluþa Viºan
Coperta: Angelica Mãlãescu
Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)
JurisClasor CEDO
ONLINE ISSN 2247 – 6911
ISSN-L 2247 – 6911
DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911
© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poate
fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare
Copyright © 2012
Editura Universitarã
Director: Vasile Muscalu
B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti
Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro
Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE

comenzi@editurauniversitara.ro
O.P. 15, C.P. 35, Bucureºti
IMPORTANT
Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.
Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –
se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.
Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:
- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,
Sector 1, Bucureºti
- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register
- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27
- prin e-mail la adresa secretariat@editurauniversitara.ro.
4 JurisClasor CEDO
Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Tribunalul Bucureºti
Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti
Colegiul de redacþie: auditor de justiþie Carla ANGHELESCU – Institutul Naþional al Magistraturii, jud. Elena
BLIDARU – Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Lavinia CÎRCIUMARU – Judecãtoria
Constanþa, auditor de justiþie Victor CONSTANTINESCU – Institutul Naþional al
Magistraturii, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea de Apel Piteºti (detaºare
Inspecþia Judiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti,
jud. Roxana LÃCÃTUSU – Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU – Judecãtoria
Sectorului 2 Bucureºti, jud. Alexandra NEAGU – Judecãtoria Iaºi (detaºare MAE
-Agentul Guvernamental), jud. Cristina RADU – Judecãtoria Constanþa, jud. Lucia
ZAHARIA – Judecãtoria Sectorului 5 Bucureºti
Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU –
Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – Agentul
Guvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. Beatrice
RAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti, prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul de Studii
de Drept European din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice al Academiei Române,
jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU – Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. Mihail UDROIU –
Tribunalul Bucureºti (detaºare Ministerul Justiþiei), jud. Mihaela VASIESCU – Curtea
de Apel Tîrgu-Mureº
JurisClasor CEDO 5
6 JurisClasor CEDO
JurisClasor CEDO
* revistã online *
Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã o The “JurisClasor CEDO” review is an

iniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europeni initiative of the Association of European
pentru Drepturile Omului, pusã în practicã de Magistrates for Human Rights, implemented by
Editura Universitarã, având ca scop promovarea University of Bucharest Publishing House,
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului aimed at promoting human rights and
în spaþiul european, informarea ºi facilitarea fundamental freedoms in Europe, information
accesului la resursele juridice naþionale ºi and access to national and international legal
internaþionale. resources.
Asociaþia Magistraþilor Europeni pentru The Association of European Magistrates
Drepturile Omului îºi propune sã contribuie la for Human Rights aims at defending the status
apãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarea of magistrates and promoting freedom of
libertãþii de exprimare, de informare ºi de
expression and of information and of their
asociere a acestora, sã-ºi aducã prin toate
association, at contributing, by all legal means,
mijloacele legale contribuþia la modernizarea
in the modernization of the judicial system and
sistemului judiciar ºi la creºterea încrederii
in increasing public confidence in an effective
publice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,
and fair act of justice, at making make every
sã depunã toate eforturile pentru evitarea
effort so as to avoid any interference with the
oricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþile
fundamentale ale omului, din partea oricãrei rights and fundamental freedoms, by any public
instituþii sau autoritãþi publice. or governmental authorities.
Editura Universitarã este recunoscutã de The University of Bucharest Publishing

Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din House is recognized by the National Council of
Învãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista University Research (N.U.R.C.); the
“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþie “JurisClasor CEDO” review is a serial
serialã (lunarã), în format exclusiv online, publication (monthly), available exclusively
înregistratã la Biblioteca Naþionalã a României online, registered with the National Library with
cu descrierea the description
JurisClasor CEDO
ONLINE ISSN 2247 – 6911
ISSN-L 2247 – 6911
JurisClasor CEDO 7
Proiect realizat de
ºi susþinut de
Institutul Naþional
al Magistraturii
Consiliul Superior al
Magistraturii - Inspecþia
Judiciarã
8 JurisClasor CEDO
Principii de publicare
Publication principles
Lucrãrile se trimit în format electronic pe The papers will be sent electronically by e-

adresa de e-mail redactia@editura mail to redactia@editurauniversitara.ro or in
universitara.ro ori la adresa: Editura Universitarã, printed format at: Editura Universitarã,
Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,
sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºi sc. B, sector 1. The authors will mention their
prenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul de name and surname, profession (position),
muncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail, address, workplace, telephone number,
codul numeric personal ºi codul IBAN. personal identification number and IBAN code.
Materialele vor fi predate revistei ºi în format Materials will be delivered in electronic format
electronic, redactate în Microsoft Word, font as well, written in Microsoft Word, font: Times
Times New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri, New Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the use
folosindu-se în mod obligatoriu diacritice. of diacritics is mandatory.
Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 de The doctrine articles may not exceed 25
pagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fi pages, including footnotes, and will be structured
structurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni, into several parts and divisions, corresponding
corespunzãtor complexitãþii temei tratate. to the complexity of the document.
În text pot fi folosite cuvinte scrise cu font Normal or italic and, exceptionally, bold fonts
normal sau italic ºi în mod excepþional cu may be used in the text, and the use of CAPITAL
caractere bold, fiind exclusã folosirea LETTERS is excluded.
MAJUSCULELOR. Each article will be accompanied by an
Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat de abstract, necessarily in English and/or French,
maximum 25 de rânduri, în funcþie de up to 25 rows, depending on the size of the
dimensiunea articolului ºi de complexitatea temei article and the complexity of the document. The
tratate. Rezumatul va conþine esenþa articolului
abstract will contain the essence of the article
ºi concluziile autorului asupra problemei
and author’s conclusions on the problem
analizate, putând fi redactat în limba românã,
analysed.
englezã sau francezã.
Bibliographical sources will be fully cited,
Sursele bibliografice vor fi citate complet ºi
indicating all elements of identification: initial
vor indica toate elementele de identificare: iniþiala
letter of the surname and the name of the author
prenumelui ºi numele autorului (fãrã caractere
(without bold fonts), full title of article (in italics
îngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºi
and without quotation marks), publication, issue/
fãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,
oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacã year, publisher, city, year of publication and
sunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fi reference page. If there are several authors of
enumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia a paper, they will all be listed, using commas,
„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se va without the conjunction “and”. If there are more
menþiona numai numele primului sau al than five authors, only the name of the first
coordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”. author or of the coordinator will be mentioned,
Se vor utiliza doar abrevierile menþionate în followed by “et al.”
lista de abrevieri. Only the abbreviations mentioned in the
Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelor abbreviations list will be used.
normative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen., The usual abbreviations used in reference
C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr., to the Romanian normative acts are: Civ. C.,
O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc. Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,
Indicarea actelor normative se va face numai Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,
prin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii para., ind., let., pt. etc. The normative acts will
(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsol be indicated only by mentioning the number and
va fi indicat numãrul Monitorului Oficial. the year of issuance, without the date when it
JurisClasor CEDO 9
Cu privire la materialele care se publicã, was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/
conducerea revistei îºi rezervã dreptul sã 2004), but the footnote will point out the
corecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizeze publication of Official Monitor.
unele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor, Concerning published materials, the journal
opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscrisele management reserves the right to amend, as
nepublicate nu se restituie. appropriate, to reformulate or adapt some
Materialele trimise redacþiei spre publicare nu formulations, without bringing prejudice to the
pot fi oferite spre publicare cãtre alte reviste ideas, opinions and arguments of the authors.
decât dupã primirea unui refuz expres de Unpublished manuscripts will not be returned.
publicare în Revista JurisClasor CEDO din The material submitted for publication may
partea redacþiei sau dupã curgerea unui termen be offered for publication to other journals only
de 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primit
after receiving an express refusal to publish in
niciun rãspuns.
the JurisClasor CEDO review from the editorial
Cele de mai sus sunt clauze ale contractului
board or after a period of 45 days from
de editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996
submission in which no answer is received.
privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.
Conform contractului, autorii cesioneazã cu titlu The above mentioned are terms of the editing
exclusiv dreptul de producere ºi difuzare a operei contract, in compliance with Law no. 8/1996 on
lor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit, copyright and related rights. Under the
prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele în agreement, authors assign exclusive right on the
momentul în care trimit lucrãrile spre a fi production and dissemination of their work
publicate. (including electronically), and it is presumed that
Colaboratorii vor respecta legislaþia privind they agree to the terms when sending the work
drepturile de autor pentru a evita orice formã de to be published.
plagiat, revenindu-le în caz contrar întreaga Collaborators will respect copyright laws, with
rãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþia a view to avoiding any form of plagiarism,
revistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acest otherwise they will have the full legal or ethical
punct de vedere. responsibility. Editors undertake no liability in this
Contractul de editare se reziliazã de drept regard.
dacã survin pânã la data corecturii finale a The editing contract is terminated by law, if,
numãrului de revistã modificãri legislative until final correction of the issue, important
importante ce influenþeazã în mod hotãrâtor legislative changes, which would decisively
conþinutul articolului. influence the content
10 JurisClasor CEDO
Lista principalelor abrevieri
alin. alineat
APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki
art. articol
A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor
A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor
A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare
A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
B.N.R. Banca Naþionalã a României
c. contra
C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate
C.civ. Codul civil
C.com. Codul comercial
C.fam. Codul familiei
C.pen. Codul penal
C.pr.civ. Codul de procedurã civilã
C.pr.pen. Codul de procedurã penalã
CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului
Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului
Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului
C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare
C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii
CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau Pedepselor
Inumane sau Degradante
C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii
C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie
D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice
D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti
D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie
D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã
Ed. Editura
etc. etcetera („ºi celelalte”)
EUR euro
FRF franci francezi
H.G. Hotãrârea Guvernului României
I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã
I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române
JurisClasor CEDO 11
I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã
I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului
Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie
lit. litera
M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale
[MC] Marea Camerã
M.J. Ministerul Justiþiei
M. Of. Monitorul Oficial al României
mp metri pãtraþi
nr. numãrul
O.G. Ordonanþa Guvernului
O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului
p. pagina
P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie
par. paragraful
pct. punctul
R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat
ROL lei româneºti vechi
RON lei româneºti noi
subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)
S.C. societatea comercialã
S.A. societate pe acþiuni
S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie
S.R.I. Serviciul Român de Informaþii
S.R.L. societate cu rãspundere limitatã
U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România
urm. urmãtoarele
USD dolar american
12 JurisClasor CEDO
Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Iunie 2011
Interzicerea tratamentelor inumane şi degradante (art. 3 CEDO): Portul de lanţuri

şi cătuşe de către un deţinut şi prezenţa gardienilor penitenciarului în timpul
consultaţiilor medicale ...................................................................................................... 21
Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru
Dreptul la avort (art. 3 şi 8 CEDO): Accesul la informaţii medicale şi efectivitatea

dreptului de a cere întreruperea sarcinii ........................................................................... 23
Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Pronunţarea unei soluţii reprezentând

reviriment de jurisprudenţă în procesele în curs de soluţionare ....................................... 25
Autor: Lavinia Cîrciumaru
Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Acţiuni judiciare blocate de

imunitatea parlamentară .................................................................................................. 26
Dreptul la divorţ (art. 6, 8 şi 12 CEDO): Imposibilitatea unei persoane de a se

recăsători izvorâtă din refuzul pronunţării divorţului pentru prima căsătorie .................... 27
Raportul anual pentru 2010 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii

Europene (FRA) ............................................................................................................... 30
Autor: Ionuţ Militaru
Maria Atanasiu şi alţii C. României .................................................................................. 31

Culegerea „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României” (2010)
JurisClasor CEDO - Iulie 2011
Acţiunea în evacuare întemeiată pe O.U.G. nr. 40/1999 din prisma jurisprudenţei

Curţii Europene a Drepturilor Omului. Interpretarea şi aplicarea art. 6 din O.U.G.
nr. 40/1999 ....................................................................................................................... 51
Autor: Andreea Vasile, Ionuţ Militaru
Probaţiunea în materia infracţiunilor de corupţie. Provocarea. Martorul

"denunţător" ..................................................................................................................... 73
Autor: Amalia-Cecilia Moleanu
Măsurile de protecţie a minorilor din prisma jurisprudenţei Curții Europene a

Drepturilor Omului ............................................................................................................ 92
Autor: Iolanda Agafiţei
JurisClasor CEDO 13
Dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie (art. 6 CEDO):
Încălcarea Convenţiei prin condamnarea pentru denunţare calomnioasă rezultată
„în mod necesar” dintr-o soluţie de netrimitere în judecată ............................................ 107
JurisClasor CEDO - August 2011
Dreptul la un recurs efectiv şi termenul rezonabil în dreptul român ................................ 113

Autor: Elena Blidaru
Scurte observaţii cu privire la dreptul de acces la instanţă după pronunţarea hotărârii

CEDO în cauza Georgel şi Georgeta Stoicescu împotriva României ............................ 131
Autor: Roxana Lăcătuşu
Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Imparţialitatea judecătorului cauzei ......... 137
Bilanţul procedurii CEDO de filtrare a plângerilor inadmisibile ....................................... 139

Autor: Ionut Militaru
Soare şi alţii c. României ............................................................................................... 141

Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring the Structure of

ECHR Protection, Oxford University Press, 2006 .......................................................... 158
Autor: Mihai Şandru
JurisClasor CEDO - Septembrie 2011
Recursul în interesul legii reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură
civilă reprezintă o cale eficientă de unificare a practicii judiciare naţionale – cauza
Zelca şi alţii împotriva României .................................................................................... 165
Autor: Alexandra Neagu
Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispozițiile dreptului comun -

decizia de inadmisibilitate în cauza Gladkvist şi Bucur împotriva României .................. 168
Controversa aplicabilităţii art. 6 CEDO în materia contravenţiilor rutiere tranşată în

decizia de inadmisibilitate din cauza Ioan Pop împotriva României ............................... 171
Dreptul la viaţă privată (art. 8 CEDO): Refuzul nejustificat în mod corespunzător de a

recunoaşte tatălui biologic legături personale cu copilul său ......................................... 174
JurisClasor CEDO - Octombrie 2011
Regula unanimităţii în materia acţiunii în revendicare a unui bun aflat în

coproprietate. Jurisprudenţa CEDO şi reglementarea noului Cod civil .......................... 183
Autor: Carla Alexandra Anghelescu
14 JurisClasor CEDO
Principiul publicităţii procesului civil ca garanţie a dreptului fundamental la un proces
echitabil – cauza AGVPS Bacău împotriva României .................................................... 187
Statistici recente privind situaţia României la CEDO. Prezentare selectivă a cauzelor

pendinte ......................................................................................................................... 190
Protocol de colaborare privind promovarea drepturilor omului ....................................... 194

Redacţia JurisClasor CEDO
JurisClasor CEDO - Noiembrie 2011
Cauza Andrei Iulian Roşca împotriva României – Renunţarea inculpatului la cererea

de ascultare a unor martori şi înlăturarea motivată de către instanţă a depoziţiei unor
martori ce şi-au schimbat declaraţiile nu au încălcat dreptul la un proces echitabil ....... 199
Autor: Victor Constantinescu
Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fi informat asupra

acuzației în materie penală implică nu numai faptele materiale, ci şi calificarea
juridică ........................................................................................................................... 203
Jurisprudenţa CEDO privind stocarea datelor cu caracter personal. Evidențele poliției

judiciare și Sistemul Informatic Schengen (SIS) ............................................................ 206
JurisClasor CEDO - Decembrie 2011
Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011

– Motivarea corespunzătoare a prelungirii sau menţinerii arestării preventive ............... 215
Obligaţia statului de a proteja dreptul la viaţă al persoanei aflate în custodia sa -

cauza Predică împotriva României ................................................................................ 218
Autor: Cristina Bunea
JurisClasor CEDO 15
IUNIE 2011
JurisClasor CEDO 17
18 JurisClasor CEDO – Iunie 2011
Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Iunie 2011
Interzicerea tratamentelor inumane şi degradante (art. 3 CEDO): Portul de lanţuri şi

cătuşe de către un deţinut şi prezenţa gardienilor penitenciarului în timpul
consultaţiilor medicale ...................................................................................................... 21
Dreptul la avort (art. 3 şi 8 CEDO): Accesul la informaţii medicale şi efectivitatea

dreptului de a cere întreruperea sarcinii ........................................................................... 23
Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Pronunţarea unei soluţii reprezentând

reviriment de jurisprudenţă în procesele în curs de soluţionare ....................................... 25
Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Acţiuni judiciare blocate de imunitatea

parlamentară .................................................................................................................... 26
Dreptul la divorţ (art. 6, 8 şi 12 CEDO): Imposibilitatea unei persoane de a se

recăsători izvorâtă din refuzul pronunţării divorţului pentru prima căsătorie .................... 27
Raportul anual pentru 2010 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii

Europene (FRA) ............................................................................................................... 30
Maria Atanasiu şi alţii C. României .................................................................................. 31

JurisClasor CEDO – Iunie 2011 19

Interzicerea tratamentelor inumane ºi degradante (art. 3 CEDO):
Portul de lanþuri ºi cãtuºe de cãtre un deþinut ºi prezenþa
gardienilor penitenciarului în timpul consultaþiilor medicale
Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ Militaru

Categorie: Hotãrâri relevante
arbitrar, un sentiment de inferioritate ºi de

neliniºte ce au atins un grad de umilire care
a depãºit acel nivel inevitabil de umilire pe
care examenele medicale în creeazã
deþinuþilor».
În doctrina francezã, s-a arãtat cã aceastã
condamnare aduce douã precizãri ce
constituie o confirmare a poziþiei Curþii
privind stimularea autoritãþilor ºi jurisdicþiilor
franceze în vederea creºterii protecþiei
deþinuþilor.
Astfel, s-a arãtat cã, în primul rând,
Curtea a considerat cã acele cãi de atac
În hotãrârea CEDO pronunþatã în naþionale prezentate de guvernul francez
cauza Duval c. Franþei, nr. 19868/08, Curtea (acþiunea în contencios administrativ ce
a statuat cã lanþurile ºi cãtuºele impuse unui putea atrage responsabilitatea autoritãþilor
deþinut, combinate cu prezenþa constantã a penitenciare – Conseil d‘Etat, Chabba,
paznicilor sau a poliþiºtilor în timpul unei nr. 244663; recursul pentru excesul de
consultaþii medicale care prezenta un anumit putere contra deciziilor aceloraºi autoritãþi
caracter intim, în afara locului de detenþie, – Conseil d‘Etat, Payet, Planchenault ºi
constituie un tratament inuman ºi degradant, Boussouar, nr. 306432, 290420 ºi 290730)
Franþa fiind condamnatã pentru încãlcarea nu prezentau un «nivel suficient de
art. 3 din Convenþie. certitudine», cel puþin la momentul când s-au
În aceastã hotãrâre, Curtea a reamintit petrecut faptele ºi în privinþa litigiilor concrete
cã, în mod normal, purtarea cãtuºelor nu («aspectul privind responsabilitatea auto-
ridicã probleme din punctul de vedere al art. ritãþilor penitenciare referitor la organizarea
3 din Convenþie, atunci când este consecinþa escortei deþinuþilor ce fac obiectul unei
unei detenþii legale ºi nu au fost constatate recuperãri medicale» ºi chestiunea de a ºti
folosirea forþei ori expunerea publicã, cu dacã «mãsura extragerii ºi asigurarea
depãºirea a ceea ce în mod rezonabil poate securitãþii fãceau parte din categoria
fi considerat ca fiind necesar, iar utilizarea mãsurilor susceptibile de a fi supuse acestor
lanþurilor pe durata consultaþiilor medicale cãi de atac»). In consecinþã, s-a reþinut cã
rãmâne o problemã acutã din perspectiva aceste mãsuri nu erau supuse «cãilor de
art. 3 din Convenþie, la fel ca ºi purtarea atac prevãzute de dreptul naþional» care
lanþurilor de cãtre un deþinut care este trans- trebuia sã fie utilizate înainte de depunerea
ferat la un spital. În speþã, s-a considerat cã plângerii la Curte.
mãsura nu a fost în mod «strict necesarã În al doilea rând, abordarea din partea
exigenþelor de securitate», cã «astfel de autoritãþilor ºi jurisdicþiilor franceze, în
mãsuri de constrângere ºi de supraveghere special a Consiliului de Stat (OIP-secþia
au fost de naturã sã cauzeze o senzaþie de francezã c. Ministèrului de Justiþie,

nr. 276017 cu privire prezenþa unui gardian În speþã, þinând seama de starea de
al penitenciarului în timpul unei examinãri sãnãtate a reclamantului, de absenþa totalã
medicale; M. Pierre A., nr. 324555), trebuie, a antecedentelor care sã genereze temerea
pe viitor, sã fie mai severã ºi restrictivã în unui risc pentru securitate ºi de faptul cã
ce priveºte portul de cãtuºe ºi lanþuri în spitalizarea a avut loc în vederea unei
timpul examinãrilor medicale. De altfel, era intervenþii chirurgicale, Curtea a considerat
previzibilã aceastã poziþionare a Curþii în cã legarea cu cãtuºe era disproporþionatã
aceastã privinþã; Curtea a reamintit cã CPT în raport cu necesitãþile securitãþii, cu atât
alertase deja autoritãþile franceze în privinþa mai mult cu cât un poliþist a fost plasat în
faptului cã «examinarea deþinuþilor în timp faþa camerei reclamantului sã îl pãzeascã.
ce erau supuºi unor mãsuri de constrângere
era o practicã discutabilã, atât din punct de Jurisprudenþã relevantã:
vedere etic, cât ºi clinic» (Studiul privind Cu privire la portul de lanþuri de cãtre
accesul deþinuþilor la asistenþã medicalã). deþinuþi ºi mãsurile de securitate ale
Jurisprudenþa în cauzele împotriva penitenciarului:
României a relevat probleme asemã- Paradysz c. Franþei, nr. 17020/05; Henaf
nãtoare. Astfel, în cauza Tãnase c. Ro- c. Franþei, nr. 65436/01; Payet c. Franþei
mâniei, 12 mai 2009, nr. 5269/02, s-a ºi El Shennawy c. Franþei, nr. 19606/08 ºi
constatat încãlcarea art. 3 din Convenþie, nr. 51246/08.
având în vedere cã reclamantului i s-a Cu privire la sãnãtatea persoanelor
aplicat un tratament inuman ºi degradant din private de libertate:
cauza menþinerii lui în arest, în ciuda stãrii Raffray Taddei c. Franþei, nr. 36435/
sale de sãnãtate ºi din cauza imobilizãrii lui 07; Elefteriadis c. României, nr. 38427/
cu cãtuºe de mobilier în timpul spitalizãrii la 05; Xiros c. Grèciei, nr. 1033/07.
Spitalul „Sfântu Ioan”.
Cu privire la drepturile ºi protecþia
Curtea a constatat cã Guvernul nu a
persoanelor private de libertate în
invocat gradul de pericol reprezentat de
general:
reclamant pentru a justifica imobilizarea sa
Premininy c. Rusiei, nr. 44973/
la pat. De altfel, reclamantul a fãcut obiectul
unor cercetãri penale pentru infracþiuni cu 04; Scoppola c. Italiei (nr. 3), nr. 126/
caracter economic ºi neviolent ºi nu exista 05; Donaldson c. Marii Britanii, nr. 56975/
nicio menþiune referitoare la un compor- 09; Jaremowicz c. Poloniei ºi Frasik c.
tament violent din partea sa în documentele Poloniei, nr. 24023/03 ºi nr. 22933/02; Enea
furnizate la dosar. c. Italiei, nr. 74912/01.

Dreptul la avort (art. 3 ºi 8 CEDO):
Accesul la informaþii medicale ºi efectivitatea dreptului
de a cere întreruperea sarcinii

În cauza R.R. c. Poloniei (hotãrârea din 26 mai 2011, cererea nr. 27617/04), Curtea a fost
din nou chematã sã se pronunþe asupra problemei extrem de sensibile a avortului, dupã
câteva luni de la pronunþarea unei hotãrâri de rãsunet în materie (A, B ºi C c. Irlandei [MC],
16 decembrie 2010, nr. 25579/05).
Polonia a fost condamnatã pentru încãlcarea articolelor 3 (interzicerea tratamentelor
inumane ºi degradante) ºi 8 (dreptul la respectarea dreptului la viaþã privatã ºi de familie),
Curtea exprimând o poziþie jurisprudenþialã paradoxalã. Deºi Curtea ºi-a exprimat poziþia în
acordarea libertãþii statelor membre de a recunoaºte sau nu dreptul la avort, ea a manifestat
ºi voinþa crescândã de asigurare a acestui drept atunci când este protejat în plan intern.
Dorinþa lãudabilã de a proteja femeile însãrcinate care doresc sã facã avort, care rezultã din
soluþia pronunþatã în anul 2011, contrasteazã puternic cu refuzul cristalizat la finalul anului
2010, de acordare a unei protecþii convenþionale autonome dreptului la avort.
1. Situaþia de fapt testele genetice, cât ºi în ce priveºte cererea

pentru avort în sine.
Cu excepþia unui singur medic, toate
celelalte cadre medicale au refuzat sã dea
curs solicitãrii ori au întârziat efectuarea
testelor. Abia în sãptãmâna a 23-a de
sarcinã a fost efectuatã amniocenteza ºi a
mai durat douã sãptãmâni pentru a fi
comunicate rezultatele, care au confirmat
boala fãtului. Cu toate acestea, în acest
stadiu, medicii ºi-au menþinut refuzul de a
efectua un avort, indicând cã acum era prea
târziu, deoarece legislaþia polonezã permite
În urma unei ecografii efectuate în cea un astfel de act “pânã când fãtul are
de-a 18-a sãptãmânã de sarcinã, o femeie posibilitatea de a supravieþui în afara
gravidã a fost informatã de cãtre medicul corpului mamei“. În cele din urmã, copilul
sãu cã nu este exclus ca fãtul sã aibã o s-a nãscut cu sindromul Turner. În faþa
malformaþie. Reclamanta a declarat cã, în instanþelor de judecatã poloneze a fost
aceste condiþii, a dorit sã punã capãt sarcinii recunoscut dreptul mamei la despãgubiri
prin avort, dar, pentru a fi sigurã de existenþa civile, faþã de natura ilicitã a refuzului repetat
de a efectua testele ºi de încãlcarea
unui astfel de malformaþii ºi, prin urmare,
dreptului de a fi informat cu privire la
sã dovedeascã faptul cã situaþia se
rezultatele acestor teste.
încadreazã într-unul din cazurile rare în care
legislaþia polonezã permite avortul, ar fi 2. Aprecierile Curþii
trebuit efectuat un examen genetic (de 2.1. Asupra art. 3 din Convenþie
amniocentezã). Reclamanta s-a lovit de Pentru a reþine aplicabilitatea în cauzã a
refuzul medicului sãu, atât în ce priveºte art. 3 din Conveþie, Curtea a arãtat cã nu

poate fi exclus faptul cã actele ºi omisiunile 2.2. Asupra art. 8 din Convenþie
autoritãþilor în domeniul politicii de îngrijire
a sãnãtãþii pot angaja, în anumite În primul rând, Curtea europeanã a
circumstanþe, responsabilitatea lor în temeiul confirmat aplicabilitatea acestui articol la
art. 3 din cauza eºecului lor de a oferi un faptele din speþã, amintind cã “decizia unei
tratament medical adecvat (a se vedea, de femei însãrcinate de a continua sau nu
exemplu, decizia Powell c. Regatului Unit, sarcina intrã în sfera vieþii private ºi a
autonomiei de voinþã.
nr. 45305/99).
Fãrã îndoialã, legislaþia ce reglementeazã
În speþã, Curtea a constatat cã, deºi întreruperea sarcinii aduce atingere vieþii
reclamanta trebuia sã aibã acces la testarea private (Bruggeman ºi Scheuten
geneticã recomandatã de medici, întreaga c. Germaniei; decizia Boso c. Italiei,
perioadã a fost marcatã de procrastinare, nr. 50490/99; Vo c. Franþei [MC], nr. 53924/
confuzie ºi lipsã de consiliere, reclamanta 00; Tysi¹c c. Poloniei,; A, B ºi C c. Irlandei
nefiind informatã în mod corespunzãtor. Ea [GC], nr. 25579/05, 16 decembrie 2010),
a fost internatã la un spital printr-un iarstatul are o marjã de apreciere largã
subterfugiu, în regim de urgenþã. pentru a defini circumstanþele în care
Legislaþia internã prevedea obligaþia permite avortul, însã odatã ce acest decizie
statului de a asigura accesul liber la este luatã, cadrul legal conceput pentru
informaþii prenatale ºi la teste, în special în acest scop trebuie sã fie coerent ºi capabil
cazurile de suspiciune de boalã geneticã sã þinã cont de diferitele interese legitime în
joc într-un nivel adecvat ºi în conformitate
sau de probleme de dezvoltare. Cu toate
cu obligaþiile prevãzute de Convenþie.
acestea, nu existã niciun indiciu cã obligaþiile
Analizând dimensiunea proceduralã a
legale ale statului ºi ale personalului medical acestui articol, Curtea a statuat, în primul
cu privire la drepturile pacientului au fost rând, cã testarea geneticã prenatalã vizeazã
luate în considerare. diverse scopuri ºi nu poate fi privitã ca un
Curtea a subliniat cã reclamanta a fost stimulent pentru femeile gravide sã solicite
într-o stare de mare vulnerabilitate. Ca orice avortul, apoi cã statele sunt obligate sã
femeie gravidã într-o astfel de situaþie, ea a organizeze sistemul de sãnãtate pentru a
fost profund tulburatã de informaþia cã fãtul asigura exercitarea efectivã a libertãþii de
ar putea fi afectat de unele malformaþii. A conºtiinþã a medicilor, fãrã a putea împie-
fost, prin urmare, firesc ca ea sã-ºi doreascã dica accesul pacienþilor la serviciile de
sã obþinã cât mai multe informaþii posibil, sãnãtate în conformitate cu legea aplicabilã,
pentru a afla dacã diagnosticul iniþial a fost iar instanþele de judecatã trebuie sã asigure
corect, ºi dacã da, care era natura bolii. Ca o cale de atac efectivã pentru a remedia
situaþii precum cea în care s-a aflat recla-
urmare a tergiversãrii din partea specialiºtilor
manta.
din domeniul sãnãtãþii, ea a trebuit sã îndure
Curtea a constatat încãlcarea art. 3 din
sãptãmâni de incertitudine dureroase privind Convenþie.
starea de sãnãtate a fãtului, a sa ºi viitorul
familiei sale în perspectiva de a creºte un 2.3. Asupra art. 13 din Convenþie
copil care suferã de o boalã incurabilã,
suferinþã ce a atins pragul minim de Faþã de încãlcarea art. 8 din Convenþie,
severitate în conformitate cu art. 3 al Curtea nu a mai gãsit necesar sã analizeze
Convenþiei, cu privire la care s-a constatat separat plângerea sub aspectul art. 13 din
încãlcarea. Convenþie.

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO):
Pronunþarea unei soluþii reprezentând reviriment de
jurisprudenþã în procesele în curs de soluþionare

În cauza Legrand Însãºi Curtea europeanã pretinde o

c. Franþei (26 mai asemenea libertate în evoluþia jurisprudenþei
2011, nr. 23228/08 – sale, astfel cum se poate constata în cauzele
comunicat de pre-
Konstantin Markin c. Rusiei, nr. 30078/06;
sã) Curtea de la
Strasbourg a statuat Micallef c. Maltei, nr. 17056/06; Scoppola c.
cã apariþia unui revi- Italiei (nr. 2), nr. 10249/03.
riment de jurispru-
denþã ºi aplicarea de Jurisprudenþã relevantã:
noi soluþii într-o pro- Cu privire la revirimentul de juris-
cedurã pendinte nu încalcã art. 6 din
prudenþã din perspectiva Convenþiei:
Convenþie (dreptul la un proces echitabil) ºi
Atanasovski c. Fostei Republici
nici art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Con-
venþie (protecþia dreptului de proprietate). Yugoslave a Macedoniei, nr. 36815/03;
Curtea a reamintit cã exigenþele asigurãrii Unédic c. Franþei, nr. 20153/04; Beian c.
securitãþii raporturilor juridice ºi protecþia Romaniei (nr. 1), nr. 30658/05.
încrederii din partea justiþiabililor nu con- Asupra problemelor legate de
sacrã dreptul la o jurisprudenþã constantã aplicarea în timp - drept tranzitoriu ºi
ºi cã evoluþia jurisprudenþei nu este prin ea
retroactivitate:
însãºi contrarã unei bune administrãri a
justiþiei, întrucât absenþa unei abordãri Scoppola c. Italiei (nr. 2), nr. 10249/03;
dinamice ºi evolutive ar împiedica orice Moulin c. Franþei, nr. 37104/06; Jendrowiak
schimbare sau îmbunãtãþire. c. Germaniei, nr. 30060/04.

Acþiuni judiciare blocate de imunitatea parlamentarã

parlamentare». Mai mult, acestea vizau

modalitatea în care reclamantul îºi
exercitase activitatea judiciarã ºi punea sub
semnul îndoielii imparþialitatea ºi
obiectivitatea magistratului, din cauza
presupuselor convingeri politice. Deputatul
«nu a exprimat opinii de naturã politicã
referitoare la raportul dintre puterea
executivã ºi cea judecãtoreascã, ci a atribuit
În cauza CEDO Onorato c. Italiei (24 mai comportamente precise ºi abateri
2011, nr. 26218/06), imposibilitatea pentru reclamantului» ºi, de aceea, Curtea a reþinut
un magistrat de a acþiona în judecatã pentru cã nu poate fi justificatã negarea accesului
calomnie un deputat din Parlamentul italian în justiþie pe motiv cã disputa putea fi de
a fost consideratã de Curte ca reprezentând naturã politicã sau legatã de activitatea
o încãlcare a dreptului de acces la o politicã.
instanþã.
Prin intermediul presei, parlamentarul ºi-a Jurisprudenþã relevantã:
exprimat suspiciunile asupra magistratului Cu privire la imunitatea parlamentarã:
care a luat parte la procedura penalã în Kart c. Turciei, nr. 8917/05 (eng); C.G.I.L.
cadrul cãreia parlamentarul a fost ºi Cofferati c. Italiei, nr. 46967/07; Cordova
condamnat pentru delicte de naturã fiscalã, c. Italiei nr. 1,nr. 40877/98(eng); Cordova
iar procedura iniþiatã de magistrat a fost c. Italiei nr. 2,nr. 45649/99 (eng).
întreruptã dupã ce Senatul a adoptat o Cu privire la autonomia instituþionalã
decizie în care se menþiona cã problemele a Parlamentului ºi limitele acestei auto-
litigioase privitoare la parlamentari erau nomii:
«acoperite de imunitatea prevãzutã de art. Savino ºi alþii c. Italiei, nr. 17214/05,
68 par. 1 din Constituþia italianã». 20329/05 ºi 42113/04; Birk-Levy c. Franþei,
În baza unei jurisprudenþe bine conturate, nr. 39426/06.
Curtea europeanã a condamnat statul Cu privire la organizarea constitu-
italian, reþinând cã imunitatea parlamentarã þionalã ºi standardele de convenþio-
«urmãreºte sã asigure libertatea de nalitate:
exprimare a reprezentanþilor poporului ºi sã Paksas c. Lituaniei, nr. 34932/04;
împiedice ca anchete care nu sunt imparþiale Társaság a Szabadságjogokért c.
sã submineze funcþia parlamentarã», nu Ungariei, nr. 37374/05 (eng); Sejdiæ ºi Finci
intrã în conflict cu exigenþele convenþionale, c. Bosniei-Herþegovina, nr. 27996/06 ºi
însã, în speþã, afirmaþiile parlamentarului 34836/06 (eng); Tãnase c. Moldovei, nr. 7/
«nu erau în legãturã cu exerciþiul funcþiei 08 (eng).

Dreptul la divorþ (art. 6, 8 ºi 12 CEDO):
Imposibilitatea unei persoane de a se recãsãtori izvorâtã din
refuzul pronunþãrii divorþului pentru prima cãsãtorie

contradictoriu cu prima soþie. Soþia a susþinut

însã cã, întrucât ea ºi soþul sãu erau
cãsãtoriþi, iar ea nu este responsabilã de
separarea lor în fapt, era convinsã cã o
reconciliere cu soþul ei era încã posibilã, fiind
ºi în interesul celor doi copii ai lor sã nu se
pronunþe divorþul; instanþa de fond a respins
cererea de divorþ. Legislaþia bulgarã în
vigoare la acea datã prevedea douã cazuri
în care se putea pronunþa divorþul, respectiv
în cazul destrãmãrii legãturii conjugale ºi
divorþul prin consimþãmântul soþilor.
În cauza CEDO Ivanov ºi Petrova c. Or, în cazul de faþã, instanþa de fond a
Bulgariei, hotãrârea din 14 iunie 2011, apreciat cã «destrãmarea vieþii conjugale a
cererea nr. 15001/04, Secþia a IV-a a celor doi soþi a fost cauzatã de compor-
constatat neîncãlcarea art. 6 par. 1 din tamentul inacceptabil» al soþului. Respin-
Convenþie ºi a respins ca inadmisibile gerea acþiunii de divorþ de cãtre prima
capetele de cerere privind art. 8, 12 ºi 13 instanþã de fond a fost confirmatã în mod
din Convenþie. definitiv de judecãtorii instanþei de apel, care
În fapt, dupã ce s-au cãsãtorit în anul au reþinut cã neînþelegerile dintre cei doi soþi
1986, în timpul studenþiei, reclamantul ºi care îi împiedicaserã pânã atunci sã
soþia sa s-au separat dupã terminarea restabileascã viaþa conjugalã nu erau
studiilor universitare de cãtre soþie. În anul «insurmontabile». Încercãrile de divorþ prin
1990, soþia s-a reîntors în oraºul natal consimþãmântul soþilor nu au avut succes,
Targovishte, situat în estul Bulgariei, însoþitã astfel cã ºi în prezent subzistã mariajul celor
de cei doi copii nãscuþi în timpul cãsãtoriei; doi soþi.
la acea datã, reclamantul nu îºi terminase Curtea Europeanã a Drepturilor Omului
încã studiile. Doi ani mai târziu, acesta din a fost sesizatã de soþul care dorea sã se
urmã s-a stabilit într-un alt oraº - Plovdiv, în recãsãtoreascã ºi de iubita acestuia. Primul
sudul Bulgariei, situat la 270 km de reclamant a susþinut cã respingerea de cãtre
Targovishte. instanþele bulgare a cererii sale de divorþ a
Soþii au pãstrat legãtura din ce în ce mai încãlcat prevederile art. 6 ºi 13 din
puþin ºi diverse proceduri judiciare au fost Convenþie, iar Curtea a apreciat cã
declanºate cu succes de soþie, în vederea plângerea trebuie examinatã doar din
obligãrii soþului sã plãteascã pensie perspectiva art. 6 par. 1 din Convenþie.
alimentarã. Între timp, în anul 1992, soþul a În analizarea plângerii, Curtea a reamintit
întâlnit o altã femeie, împreunã cu care s-a principiul subsidiaritãþii, respectiv cã «nu se
mutat în anul 2001, pentru ca în anul 2002 poate substitui instanþelor naþionale în ceea
sã aibã cu aceasta un copil. ce priveºte stabilirea situaþiei de fapt ºi
Dorind sã se recãsãtoreascã, soþul a interpretarea dreptului intern» (a se vedea,
formulat acþiune în desfacerea cãsãtoriei în în acelaºi sens, Lautsi c. Italiei, [M.C.], 18

martie 2011, nr. 30814/06; J.H. ºi alþi 23 c. de divorþ, putând fi identificate elemente care
Franþei, 24 noiembrie 2009, nr. 49637/09). puteau aduce atingere efectivitãþii dreptului
Curtea a analizat apoi din perspectiva art. la cãsãtorie, astfel cã se ajunge la situaþia
6 din Convenþie dacã hotãrârea în care, deºi un drept nu este recunoscut ºi
judecãtoreascã a fost motivatã, obligaþia de garantat de Convenþie, el beneficiazã de o
motivare a hotãrârii presupunând «ca anumitã protecþie în mod indirect (Valérie
instanþele sã indice motivele pe care ºi-au Gas ºi Nathalie Dubois c. Franþei, 31 august
fundamentat soluþia» (Taxquet c. Belgiei 2010, nr. 25951/07; R.R. c. Poloniei, 26 mai
[M.C.], 16 noiembrie 2010, nr. 926/05; 2011, nr. 27617/04).
Atanasovski c. Fostei Republici Iugoslave În primul rând, cu toate cã legislaþia inter-
a Macedoniei, 14 ianuarie 2010, nr. 36815/ nã prevede posibilitatea de a divorþa, art.
03). Dupã examinarea motivelor furnizate 12 din Convenþie garanteazã dreptul
de instanþele bulgare, raportat la persoanei divorþate de a se recãsãtori, fãrã
circumstanþele particulare ale speþei, Curtea a suferi restricþii nerezonabile din partea
a conchis cã instanþele naþionale au statului (F. c. Elveþiei, 18 decembrie 1987,
respectat obligaþia de a motiva corespun- nr. 11329/85).
zãtor deciziile pronunþate cu privire la În al doilea rând, durata excesivã a
acþiunea de divorþ formulatã de reclamant. procedurii de divorþ poate pune problema
Astfel, Curtea a luat act cã, deºi reclamantul încãlcãrii art. 12 din Convenþie (Aresti
a susþinut cã relaþia cu soþia sa era profund Charalambous c. Ciprului, 19 iulie 2007, nr.
ºi iremediabil alteratã întrucât ei erau demult 43151/04; Wildgruber c. Germaniei, cererile
timp separaþi în fapt, el având o nouã iubitã nr. 42402/05 ºi 42423/05), însã, în speþã,
cu care convieþuia ºi împreunã cu care avea niciunul din aceste cazuri nu a fost
un copil, instanþele naþionale au reþinut cã considerat ca fiind aplicabil întrucât nu s-a
singura neînþelegere dintre soþi – considerat a fi vorba de vreo restricþie
surmontabilã - era legatã de stabilirea temporarã de a se recãsãtori dupã
domiciliului comun, cã responsabilitatea pronunþarea divorþului ºi nici de durata
pentru alterarea legãturii conjugale dintre excesivã a procedurii de divorþ.
soþi revenea în mod exclusiv reclamantului În consecinþã, Curtea a subliniat cã
ºi, în motivarea deciziilor lor, au rãspuns dispoziþiile Convenþiei nu pot fi interpretate
tuturor susþinerilor reclamantului cu ca garantând existenþa dreptului la divorþ ºi,
argumente bazate pe probele din dosar. cu atât mai puþin, a unui rezultat favorabil în
Curtea a examinat apoi dacã efectele aceastã procedurã.
hotãrârii judecãtoreºti prin care a fost În prezenta speþã, Curtea a considerat
respinsã acþiunea de divorþ erau compatibile cã respingerea acþiunii de divorþ nu s-a
cu prevederile art. 8 din Convenþie, care întemeiat pe opoziþia soþului care nu avea o
garanteazã dreptul la viaþã privatã, ºi cu art. vinã în destrãmarea cãsãtoriei, ci pe absenþa
12 din Convenþie, care garanteazã dreptul constatãrii unei alterãri profunde ºi
la cãsãtorie, confirmând însã linia iremediabile a legãturii matrimoniale. Curtea
jurisprudenþialã bine conturatã în materie de a reamintit cã judecãtorii naþionali au
divorþ. considerat cã «separarea în fapt a cuplului
Astfel, Curtea a reamintit cã nici art. 8 ºi nu reprezenta un obstacol insurmontabil
nici art. 12 din Convenþie nu garanteazã pentru soþi ºi, deci, cã raporturile dintre
dreptul la divorþ (Johnston ºi alþii c. Irlandei, aceºtia nu erau iremediabil afectate».
cererea nr. 9697/82). Însã, nerecunoaºterea De asemenea, Curtea a reþinut cã impli-
dreptului de a divorþa nu echivaleazã cu caþiile patrimoniale ºi succesorale ori
absenþa oricãrei protecþii convenþionale. restrângerile în înstrãinarea bunurilor
Curtea s-a pronunþat în mai multe rânduri comune, ca urmare a menþinerii cãsãtoriei,
cu privire la punerea în aplicare a procedurii nu sunt altceva decât consecinþele logice
28 JurisClasor CEDO
ale respingerii cererii de divorþ ºi cã sunt Art. 38 din Codul familiei prevede cã
supuse reglementãrii naþionale în privinþa divorþul prin acordul soþilor poate fi pronunþat
relaþiilor patrimoniale dintre soþi. Mai mult de cãtre instanþa judecãtoreascã indiferent
decât atât, s-a reþinut cã în dreptul bulgar de durata cãsãtoriei ºi indiferent dacã existã
este prevãzutã posibilitatea modificãrii sau nu copii minori rezultaþi din cãsãtorie.
regimului matrimonial, în anumite condiþii, Pe cale jurisprudenþialã, dar cu constantã
la cererea oricãruia dintre soþi, oferindu-se aplicare, cu referire la dispoziþiile art. 617
o protecþie echivalentã intereselor legitime din Codul de procedurã civilã, în dreptul
ale celor doi concubini. intern s-a stabilit cã divorþul nu se poate
Totodatã, a fost respinsã de Curte plân- dispune în temeiul art. 37 alin. 2 lit. b din
gerea formulatã de concubina reclamantului, Codul familiei atunci când deteriorarea
care nu s-a plâns de interdicþia generalã de relaþiilor dintre soþi s-a produs din vina
a se cãsãtori, ci de imposibilitatea încheierii exclusivã a reclamantului, care deci nu
unei cãsãtorii civile cu primul reclamant, cu poate sã invoce în susþinerea acþiunii propria
motivarea cã împiedicarea cãsãtoriei dintre sa culpã.
cei doi reclamanþi nu era rezultatul unei În aceste condiþii, este de remarcat cã
interdicþii generale, ci decurgea direct din din hotãrârea Ivanov ºi Petrova c. Bulgariei
respingerea - bine motivatã - a cererii de rezultã raþionamentul Curþii în sensul
divorþ introduse de primul reclamant ºi de recunoaºterii unei protecþii indirecte pentru
aplicarea în dreptul intern a principiului dreptul de a divorþa, respectiv cã nu este
monogamiei, considerat de Curte ca exclusã constatarea încãlcãrii art. 12 din
fiind «unul din principiile fundamentale Convenþie în situaþia în care se stabileºte
privitoare la relaþiile de familie în legislaþia alterarea iremediabilã a legãturii conjugale,
statelor semnatare ale Convenþiei». iar dreptul intern interzice totuºi în mod
Speþa de faþã impune un scurt comen- absolut pronunþarea divorþului în situaþia în
tariu în ceea ce priveºte dreptul nostru care soþul care nu este vinovat de
intern. destrãmarea cãsãtoriei se opune (par. 61,
Conform art. 37 alin. 2 din Codul familiei, in fine).
astfel cum a fost modificat prin Legea nr. Prin urmare, faþã de dispoziþiile dreptului
202/2010, divorþul poate avea loc: a) prin intern, analiza instanþelor naþionale ar trebui
acordul soþilor, la cererea ambilor soþi; b) sã stabileascã dacã alterarea legãturii
atunci când, din cauza unor motive conjugale este sau nu iremediabilã, iar lipsa
temeinice, raporturile dintre soþi sunt grav culpei pârâtului ori dorinþa acestuia de a
vãtãmate ºi continuarea cãsãtoriei nu mai continua cãsãtoria sã reprezinte un
este posibilã; c) la cererea aceluia dintre soþi argument în motivarea concluziei finale, iar
a cãrui stare de sãnãtate face imposibilã nu premisa care sã constituie, per se,
continuarea cãsãtoriei. motivul de respingere al acþiunii.
JurisClasor CEDO 29
Raportul anual pentru 2010 al Agenþiei pentru
Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)
Autor: Ionuþ Militaru

Categorie: Noutãþi drepturile omului
Agenþia pentru internaþionale. Raportul acoperã acele

Drepturi Funda- aspecte referitoare la drepturi fundamentale,
mentale a Uniunii care fac parte din Cadrul Multianual al
Europene (FRA) Agenþiei, precum: situaþia minoritãþii rrome
anunþã apariþia în UE, azilul, imigraþia ºi integrarea, controlul
Raportului anual vamal ºi politica vizelor, drepturile minorilor,
ce analizeazã egalitatea ºi nediscriminarea, rasismul ºi
situaþia dreptu- discriminarea etnicã, participarea cetãþenilor
rilor fundamen- la funcþionarea democraticã a Uniunii,
tale la nivelul UE, accesul la o justiþie eficientã ºi inde-
în 2010, prezen- pendentã, protecþia victimelor ºi alte obligaþii
tând în linii mari internaþionale.
principalele evo-
luþii juridice ºi politice la nivel european ºi Disponibile on-line la
naþional. www.fra.europa.eu:
- Fundamental rights: challenges and
Raportul redã, totodatã, ºi angajamentele
achievements in 2010 (Drepturile funda-
internaþionale în materie de drepturi
mentale: provocãri ºi realizãri în 2010) –
fundamentale, ce revin statelor membre UE.
Raportul anual FRA (se poate descãrca atât
Acesta prezintã domeniile în care guvernele
integral, cât ºi pe capitole tematice)
au rezultate pozitive, situaþiile în care - Fundamental rights: key legal and policy
drepturile nu sunt puse corespunzãtor în developments in 2010 (Drepturile funda-
practicã ºi descrie activitatea Agenþiei. mentale: evoluþiile juridice ºi politice
Raportul se bazeazã, în principal, pe esenþiale din 2010) oferã o sintezã a
cercetãrile ºi informaþiile proprii FRA, raportului complet (EN, FR)
obþinute de la reþeaua sa de experþi naþionali, - Comunicatul de presã
dar ºi pe informaþiile publicate de guverne, - Documentul Întrebãri ºi Rãspunsuri (22
organisme de cercetare ºi organizaþii de limbi)
30 JurisClasor CEDO
Cauza Maria Atanasiu ºi alþii împotriva României
Hotãrârea Secþiei a III-a din 12 octombrie 2010
(Cererile nr. 30767/05 si 33800/06)
Hotãrâre-Pilot
Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie. Lipsa de rãspuns a autoritãþilor administrative la

cererile de restituire introduse în temeiul Legilor nr. 112/1995 ºi nr. 10/2001, la care se
adaugã lipsa, în perioada menþionatã mai sus, a unei cãi de atac, le-a fãcut pe doamnele A.
ºi P. sã suporte o sarcinã disproporþionatã, aducându-se astfel atingere substanþei înseºi a
dreptului lor de acces la instanþã.
Încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. Faptul cã reclamantele nu au
primit încã o despãgubire ºi nu au nicio garanþie cu privire la data la care o vor putea primi,
le-a impus o sarcinã disproporþionatã ºi excesivã, incompatibilã cu dreptul la respectarea
bunurilor lor.
Aplicarea art. 46 din Convenþie în procedura hotãrârilor-pilot, cu consecinþa suspendãrii
pentru o perioadã de 18 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri a analizãrii
tuturor cererilor rezultate din aceeaºi problematicã generalã, pânã când statul pârât va lua
mãsurile care sã garanteze protecþia efectivã a drepturilor enunþate de art. 6 par. 1 din
Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.
1. Situaþia de fapt enumeratã a dat dreptul la despãgubire

Dupã cãderea regimului comunist, statul pentru terenurile a cãror restituire nu mai
a adoptat o serie de legi în scopul reparãrii era posibilã.
atingerilor aduse drepturilor de proprietate Legea nr. 247/2005 privind reforma în
prin naþionalizarea pe scarã largã a domeniile proprietãþii ºi justiþiei, cât ºi unele
imobilelor ºi a terenurilor agricole. mãsuri adiacente a unificat procedurile
Legea nr. 112/1995 pentru regle- administrative pentru restituirea bunurilor
mentarea situaþiei juridice a unor imobile cu vizate de legile menþionate mai sus.
destinaþia de locuinþe, trecute în proprietatea Conform unei estimãri parþiale întocmite
statului ºi Legea nr. 10/2001 privind regimul de Guvern, au fost înregistrate mai mult de
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv douã milioane de cereri formulate în temeiul
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie legilor de reparaþie, valoarea estimatã pentru
1989 au consacrat principiul restituirii finanþarea despãgubirilor prevãzute de
imobilelor naþionalizate si al despãgubirii în aceste legi ridicându-se la 21 miliarde euro.
cazurile în care restituirea nu mai era Cererea nr. 30767/05 introdusã de
posibilã. Legea nr. 112/1995 a instaurat Maria Atanasiu ºi Ileana Iuliana Poenaru
plafonarea despãgubirii, însã Legea nr. 10/ În anul 1950, în baza Decretului nr. 92/
2001 a eliminat-o. 1950, statul a naþionalizat mai multe imobile
În ceea ce priveºte terenurile agricole, ce îi aparþineau domnului A., soþul primei
Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea reclamante ºi tatãl celei de-a doua
nr. 169/ 1997 pentru modificarea ºi reclamante. Printre aceste imobile figura
completarea Legii fondului funciar nr. 18/ unul situat la nr. 189 din Calea Dorobanþilor
1991 ºi Legea nr. 1/2000 pentru recon- din Bucureºti.
stituirea dreptului de proprietate asupra a) Demersurile în vederea obþinerii
terenurilor agricole ºi celor forestiere, restituirii imobilului situat în Calea Doro-
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului banþilor
funciar nr. 18/1991 ºi ale Legii nr. 169/1997 La data de 15 mai 1996, invocând
au majorat succesiv suprafaþa terenurilor prevederile Legii nr. 112/1995, reclamantul
susceptibile de a fi restituite. Ultima lege A. a solicitat Comisiei Locale însãrcinate cu
JurisClasor CEDO 31
aplicarea acestei legi sã îi restituie imobilul. pe constatarea nelegalitãþii naþionalizãrii
Solicitarea sa a rãmas fãrã rãspuns. La data imobilului.
de 25 octombrie 1996, reclamantul a dece- b) Demersurile efectuate în temeiul drep-
dat, iar reclamantele au fost recunoscute ca tului comun în vederea restituirii
singurele sale moºtenitoare. apartamentului nr. 1
Prin contracte încheiate în temeiul Legii La data de 6 aprilie 2001, reclamantele
nr. 112/1995, societatea care administra au sesizat tribunalul cu o acþiune în reven-
imobilul le-a vândut chiriaºilor cele nouã dicare a apartamentului nr. 1 îndreptatã
apartamente situate în imobil. împotriva Municipiului Bucureºti, a societãþii
Printr-o acþiune introdusã la data de 15 care administra imobilul ºi a soþilor G., care
noiembrie 1999, reclamantele au solicitat în cumpãraserã apartamentul. Ele au cerut ºi
faþa instanþelor interne restituirea imobilului. anularea contractului de vânzare-cumpãrare
Ele invocau prevederile de drept comun încheiat la data de 19 decembrie 1996.
privitoare la respectarea dreptului de Printr-o sentinþã din data de 4 iunie 2002,
proprietate ºi susþineau cã naþionalizarea instanþa a admis acþiunea, a constatat
fusese ilegalã în ceea ce îl priveºte pe nulitatea vânzãrii ºi i-a obligat pe pârâþi sã
domnul A. Ulterior, întemeindu-se pe o le restituie reclamantelor apartamentul.
adresã a Primãriei Bucureºti, prin care se Instanþa a constatat cã naþionalizarea
susþinea cã 3 dintre apartamente nu imobilului fusese nelegalã ºi cã respectivul
fuseserã vândute, reclamantele ºi-au limitat contract de vânzare-cumpãrare nu era
cererea la aceastã parte a imobilului. valabil.
Printr-o sentinþã din data de 24 martie Printr-o decizie din data de 14 noiembrie
2000, judecãtoria a admis acþiunea ºi a 2002, curtea de apel a admis apelurile
dispus restituirea pãrþii menþionate mai sus introduse de municipalitate ºi de soþii G.
a imobilului. Instanþa a apreciat cã imobilul Astfel, aceasta a respins acþiunea
fusese naþionalizat ilegal din moment ce reclamantelor, apreciind cã naþionalizarea
reclamanta A. nu fãcea parte din categoriile fusese legalã si cã era valabil contractul de
sociale vizate de decretul de naþionalizare vânzare-cumpãrare, în mãsura în care
ºi cã, prin urmare, statul nu se putea prevala respectase condiþiile impuse de Legea nr.
de un titlu de proprietate valabil. În urma 112/1995.
apelului ºi apoi a recursului primãriei, Printr-o decizie irevocabilã din data de 11
aceastã sentinþã a fost confirmatã si a rãmas martie 2005, înalta Curte de Casaþie ºi
irevocabilã. Justiþie a reþinut recursul reclamantelor spre
Prin acþiuni în justiþie separate, recla- judecare, însã a respins argumentele
mantele au solicitat restituirea celorlalte acestora ºi a respins acþiunea ca inad-
apartamente. În total, ele au obþinut 5 misibilã. Instanþa supremã a considerat cã
hotãrâri irevocabile, ºi anume deciziile curþii reclamantele introduseserã acþiunea dupã
de apel din data de 1 iunie 2001, 19 mai data intrãrii în vigoare a Legii nr. 10/2001 ºi
2004, 1 mai 2005, 5 mai 2005 ºi 30 cã, începând cu aceastã datã, ele nu mai
octombrie 2007, care obligau cumpãrãtorii puteau solicita restituirea apartamentului în
ºi autoritãþile locale sã le restituie 7 litigiu decât în condiþiile si conform procedurii
apartamente. Pentru un alt apartament, ele stabilite prin Legea nr. 10/2001.
beneficiazã de o hotãrâre, încã susceptibilã În ceea ce priveºte cererea de anulare a
de apel, pronunþatã la data de 30 noiembrie contractului de vânzare-cumpãrare, Înalta
2009 de cãtre tribunal, prin care autoritãþile Curte a confirmat motivarea curþii de apel,
locale au fost obligate sã le plãteascã o însã a statuat cã, din cauza respingerii
despãgubire. Ultimul apartament din imobil capãtului de cerere principal referitor la
face obiectul prezentei cereri. Fiecare dintre restituirea apartamentului, acest capãt de
hotãrârile menþionate mai sus era întemeiatã cerere era ºi el inadmisibil.
32 JurisClasor CEDO
c) Demersurile efectuate în temeiul Legii a) Acþiunea în justiþie introdusã de
nr. 10/2001 în vederea restituirii aparta- reclamantã
mentului nr. 1 La data de 18 iulie 2001, reclamanta a
La data de 9 august 2001, invocând chemat în judecatã Universitatea din
prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantele Craiova ºi a cerut sã fie despãgubitã pentru
au solicitat Primãriei Bucureºti restituirea terenul în suprafaþã de 2.140 mp, pe care îl
întregului imobil situat în Calea Dorobanþilor. evalua la 70 USD pe metru pãtrat.
În lipsa unui rãspuns în termenul legal La cererea Universitãþii din Craiova,
de 60 de zile, ele au introdus, la data de 26 Tribunalul a dispus, prin încheierea de
iulie 2002, o acþiune împotriva primãriei. ºedinþã din data de 5 decembrie 2002, ca
Printr-o hotãrâre din data de 10 noiembrie statul, reprezentat de Ministerul Finanþelor,
2003, curtea de apel a admis acþiunea si a sã fie, de asemenea, introdus în cauzã, în
obligat primãria sã emitã o decizie privind calitate de pârât.
cererea reclamantelor. în urma recursului Printr-o sentinþã din data de 13 februarie
introdus de primãrie, Înalta Curte de Casaþie 2003, Tribunalul a respins pretenþiile recla-
ºi Justiþie a înlãturat argumentul conform mantei, ca premature în opinia sa, pe motiv
cãruia întârzierea se datora atitudinii recla- cã partea interesatã ar fi trebuit sã aºtepte
mantelor, care omiseserã sã îºi completeze ca Prefectura sã statueze cu privire la cere-
dosarul. Prin decizia irevocabilã din data de rea sa de despãgubire. Cu toate acestea,
18 aprilie 2005, aceasta a confirmat instanþa a apreciat cã reclamanta dovedise
obligarea primãriei ºi a statuat cã împotriva dreptul de proprietate al pãrinþilor sãi,
reclamantelor nu putea fi reþinutã nicio culpã precum ºi naþionalizarea abuzivã.
de naturã sã justifice aceastã întârziere. La data de 21 noiembrie 2003, Curtea
Într-o adresã din data de 23 martie 2010 de apel a admis apelul reclamantei, a
trimisã Agentului Guvernamental, primãria infirmat sentinþa pronunþatã în primã instanþã
a menþionat cã analiza cererii era ºi a anulat decizia nr. 600/A/2001. Aceasta
suspendatã în aºteptarea probelor lipsã. a avut în vedere o adresã din data de 13
Cererea nr. 33800/06 introdusã de noiembrie 2003 trimisã de Universitatea din
Ileana Florica Solon Craiova cãtre Prefectura Judeþului Dolj, prin
În anul 1950, a fost naþionalizat un teren care prima se arãta de acord cu acordarea
ce le aparþinea pãrinþilor reclamantei, situat unei despãgubiri reclamantei. În dispozitivul
în Craiova. Ulterior, o parte a terenului a hotãrârii sale, a fost evaluatã despãgubirea
fost amenajatã ca grãdinã botanicã ºi datoratã reclamantei la 70 USD pe metru
alocatã Universitãþii din Craiova, instituþie pãtrat, conform convenþiei încheiate de pãrþi
publicã de învãþãmânt superior. în timpul procedurii. De asemenea, instanþa
La data de 28 iunie 2001, întemeindu-se a menþionat în considerentele deciziei sale
pe Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitat cã reclamanta urma sã beneficieze de
Universitãþii din Craiova sã fie despãgubitã aceastã reparaþie odatã ce va fi adoptatã
pentru terenul naþionalizat. Ea a arãtat cã legea specialã care va reglementa
grãdina botanicã a Universitãþii din Craiova modalitãþile, cuantumul ºi procedura de
acoperea o suprafaþã de 1.950 mp din despãgubire.
suprafaþa totalã de 2.140 mp din terenul în Atât reclamanta, cât ºi Universitatea din
discuþie. Craiova ºi Ministerul Finanþelor au formulat
Prin decizia nr. 600/A/2001 din 10 iulie recurs împotriva acestei hotãrâri pe motiv
2001, Universitatea din Craiova a respins cã între pãrþi nu fusese încheiatã nicio
cererea reclamantei, pe motiv cã bugetul convenþie. Reclamanta mai susþinea ºi cã
sãu nu dispunea de fonduri care sã poatã fi hotãrârea atacatã nu menþiona care dintre
alocate acestui tip de despãgubiri. Aceasta cele douã pãrþi pârâte - Universitatea din
a trimis cererea reclamantei cãtre Prefectura Craiova sau Statul Român - era debitoarea
Judeþului Dolj. obligaþiei de platã.
JurisClasor CEDO 33
Printr-o decizie irevocabilã din data de 30 apel. Decizia era întemeiatã pe Legea nr.
martie 2006, înalta Curte de Casaþie ºi 10/2001.
Justiþie a respins recursurile ºi a confirmat Fiind invitatã de cãtre Agenþia Naþionalã
hotãrârea Curþii de Apel din 21 noiembrie pentru Restituirea Proprietãþii, printr-o
2003. Aceasta a considerat cã, în temeiul adresã din data de 24 decembrie 2008, sã
art. 24 din Legea nr. 10/2001, Universitatea adopte o decizie întemeiatã pe Legea nr.
din Craiova, care folosea terenul revendicat 247/2005, Universitatea din Craiova a
de reclamantã, avea obligaþia, în cazul în propus Prefecturii Judeþului Dolj, la data de
care restituirea terenului nu putea fi fãcutã, 24 martie 2009, sã îi acorde reclamantei
sã prezinte o ofertã de despãgubire care sã despãgubirea în discuþie. Ea a precizat cã
corespundã valorii imobilului ºi sã îi dosarul urma sã fie transmis Comisiei
comunice decizia sa Prefecturii Judeþului Centrale pentru Stabilirea Despãgubirilor.
Dolj. Comisia Centralã nu a informat
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a mai reclamanta despre urmãrile acestei decizii.
observat cã, în timpul procedurii, Pânã în prezent, pãrþii interesate nu i-a fost
Universitatea din Craiova trimisese adresa plãtitã nicio despãgubire.
din data de 13 noiembrie 2003, prin care La audierea din data de 8 iunie 2010,
informase Prefectura Judeþului Dolj despre Guvernul a precizat cã cererea reclamantei
faptul cã era de acord cu acordarea unei urmeazã sã fie tratatã cu prioritate.
despãgubiri în favoarea reclamantei, în
cuantumul solicitat de aceasta din urmã. 2. Aprecierile Curþii
Instanþa a apreciat cã, prin conþinutul sãu,
aceastã comunicare reprezenta o ofertã 2.1. Curtea a considerat cã, în interesul
fãcutã conform art. 24 si 36 din Legea nr. unei mai bune administrãri a justiþiei,
10/2001, ofertã pe care, de altfel, recla- aplicând art. 42 par. 1 din regulamentul sãu,
manta o acceptase. Conform Î.C.C.J., o se impune conexarea cererilor înregistrate
astfel de ofertã din partea Universitãþii din sub nr. 30767/05 ºi 33800/ 06, deoarece
Craiova însemna recunoaºterea de cãtre faptele ce stau la originea celor douã cauze
pârâtã a pretenþiilor reclamantei. Prin prezintã similitudini. Cadrul legislativ ºi
urmare, Curtea de apel s-a limitat sã practicile administrative fiind similare, Curtea
constate faptul cã Universitatea din Craiova a apreciat cã prin conexarea celor douã
luase, în cadrul procedurii, mãsuri pentru cereri s-ar permite o mai bunã analizã a lor.
respectarea obligaþiilor sale decurgând din 2.2. Primele douã reclamante, doamnele
lege. A. ºi P., au pretins cã respingerea acþiunii
De asemenea, Î.C.C.J. a precizat cã nu lor în revendicarea apartamentului nr. 1 ºi
fusese stabilitã nicio obligaþie concretã în în anularea contractului de vânzare-cum-
sarcina statului român, parte la procedurã, pãrare a acestuia le-a încãlcat dreptul de
acordarea efectivã a unei reparaþii în acces la o instanþã.
cuantumul stabilit urmând sã se facã potrivit Cea de-a treia reclamantã, doamna S., a
procedurii speciale reglementate de Legea susþinut cã durata procedurii de restituire a
nr. 247/2005. fost excesivã. Toate trei au invocat art. 6
b) Urmãrile administrative ale procedurii par. 1 din Convenþie.
judiciare Reclamantele au mai considerat cã
Printr-o decizie din data de 27 ianuarie imposibilitatea în care se aflã de a obþine
2006, Universitatea din Craiova a propus restituirea bunurilor lor imobile naþionalizate
Prefecturii Judeþului Dolj sã îi acorde sau de a fi despãgubite constituie o încãl-
reclamantei, pentru terenul în suprafaþã de care a dreptului la respectarea bunurilor,
2.140 mp, despãgubirea stabilitã prin decizia astfel cum acesta este recunoscut de art. 1
din data de 21 noiembrie 2003 a curþii de din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

2.1. Asupra art. 6 par. 1 din Convenþie În ceea ce le priveºte pe doamnele A. si
P., Curtea a constatat cã ele au formulat un
Curtea a observat încã de la început cã recurs întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/
principalul capãt de cerere al doamnei S. 2001, însã decizia rãmasã definitivã din data
se referã la lipsa de eficienþã a mecanismului de 18 aprilie 2005 prin care primãria era
de despãgubire, care ar fi contribuit ºi mai obligatã sã le rãspundã nu a fost niciodatã
mult la prelungirea procedurii de executatã, deºi cererea lor data din 2001.
despãgubire. Problema duratei procedurii Prin urmare, Curtea nu a acceptat
fiind subsecventã celei a eficienþei argumentul Guvernului constând în afirmaþia
mecanismului de despãgubire, Curtea s-a cã reclamantele au putut sã beneficieze pe
aplecat asupra acestui capãt de cerere din deplin de dreptul de acces la o instanþã în
perspectiva dreptului la respectarea cadrul cãilor de recurs prevãzute de legile
bunurilor. speciale de reparaþie.
Curtea a reamintit cã art. 6 par. 1 din În ceea ce priveºte acþiunea în reven-
Convenþie garanteazã oricãrei persoane dicare întemeiatã pe prevederile civile de
dreptul ca o instanþã sã se pronunþe asupra drept comun, Curtea a apreciat cã
oricãrei contestaþii referitoare la drepturile respingerea sa, motivatã de necesitatea de
ºi obligaþiile sale cu caracter civil. Articolul a asigura aplicarea coerentã a legilor de
consfinþeºte astfel “dreptul la o instanþã”, cu reparaþie nu relevã, în sine, o problemã din
privire la care dreptul de acces, ºi anume perspectiva dreptului de acces la o instanþã
dreptul de a sesiza instanþa în materie civilã, garantat de art. 6 par. 1 din Convenþie, cu
nu constituie decât unul dintre aspecte. condiþia ca procedura prevãzutã de Legea
Dreptul de acces la instanþã, recunoscut
nr. 10/2001 sã fie privitã ca o cale de drept
de art. 6 par. 1 din Convenþie, nu este
efectivã (Faimblat, par. 33).
absolut el se preteazã la limitãri admise
Or, din practica naþionalã reiese cã, la
implicit, deoarece, prin însãºi natura sa,
data evenimentelor, autoritãþile competente
impune o reglementare de cãtre stat. Statele
îºi încãlcau în mod repetat obligaþia ce le
contractante se bucurã, în materie, de o
revenea de a rãspunde la cererile de
anumitã marjã de apreciere. Cu toate
restituire sau de despãgubire, în termenul
acestea, Curþii îi revine obligaþia de a statua,
în ultimã instanþã, cu privire la respectarea legal de 60 de zile. Problema sistemicã ce
cerinþelor Convenþiei; ea trebuie sã se a împiedicat funcþionarea procedurii instituite
convingã cã limitãrile implementate nu prin Legea nr. 10/2001 le-a pus pe persoa-
restrâng accesul oferit individului într-un nele interesate în imposibilitatea de a
asemenea mod sau într-o asemenea supune deciziile administrative controlului
mãsurã încât dreptul sã fie încãlcat în însãºi jurisdicþional prevãzut de lege.
substanþa lui. în plus, o astfel de limitare nu În ceea ce priveºte posibilitatea de a
este conformã cu art. 6 par. 1 decât dacã sancþiona întârzierea autoritãþilor admi-
urmãreºte un scop legitim ºi dacã existã un nistrative în analizarea cererilor, Curtea a
raport rezonabil de proporþionalitate între observat cã, prin decizia din data de 19
mijloacele utilizate ºi scopul urmãrit. martie 2007, Secþiile Unite ale Înaltei Curþi
În aceastã privinþã, s-a reamintit faptul cã de Casaþie ºi Justiþie au hotãrât ca, în lipsa
scopul Convenþiei este sã protejeze nu unui rãspuns din partea autoritãþilor admi-
drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete ºi nistrative în termenul legal, instanþele sã fie
efective. Remarca este valabilã în special abilitate sã statueze în locul lor asupra
pentru dreptul de acces la instanþe, fondului cererilor ºi sã dispunã, dacã este
avându-se în vedere locul eminent pe care cazul, restituirea bunurilor. Acest recurs a
îl ocupã dreptul la un proces echitabil într-o devenit efectiv la data de 12 noiembrie 2007,
societate democraticã (Prinþul Hans-Adam data publicãrii deciziei susmenþionate în
II de Liechtenstein c. Germaniei, par. 43-45). Monitorul Oficial (Faimblat, par. 42).

În lumina considerentelor de mai sus, “bunuri actuale”, cât ºi valori patrimoniale,
Curtea a concluzionat cã, înainte ca recursul inclusiv creanþe, în baza cãrora un reclamant
introdus prin decizia din 19 martie 2007 a poate pretinde cã are cel puþin o “speranþã
Secþiilor Unite ale Înaltei Curþi de Casaþie ºi legitimã” de a obþine beneficiul efectiv al unui
Justiþie sã devinã efectiv, doamnele A. ºi P. drept de proprietate (Gratzingerºi
s-au aflat în imposibilitatea de a solicita în Gratzingerova c. Republicii Cehe, par. 69).
faþa instanþelor interne restituirea aparta- Curtea a reamintit, de asemenea, cã art.
mentului în litigiu. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat
Curtea a admis cã, în contextul complex în sensul cã ar impune statelor contractante
ºi sensibil din punct de vedere social, însoþit o obligaþie generalã de a restitui bunurile ce
de consecinþele economice serioase ale le-au fost transferate înainte sã ratifice
tranziþiei României cãtre un regim demo- Convenþia (Jantner c. Slovaciei, 4 martie
cratic ºi ale reparaþiei nedreptãþilor trecutului, 2003, par. 34).
este posibil ca implementarea cadrului În schimb, atunci când un stat contrac-
legislativ sã fi întâmpinat dificultãþi ºi sã fi tant, dupã ce a ratificat Convenþia, inclusiv
înregistrat întârzieri (mutatis mutandis, Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,
Broniowski c. Poloniei, par. 162). adoptã o legislaþie care prevede restituirea
Cu toate acestea, lipsa de rãspuns al totalã sau parþialã a bunurilor confiscate
autoritãþilor administrative la cererile de într-un regim anterior, se poate considera
restituire introduse în temeiul Legilor nr. 112/ cã acea legislaþie genereazã un nou drept
1995 ºi nr. 10/2001, la care se adaugã lipsa, de proprietate apãrat de art. 1 din Protocolul
în perioada menþionatã mai sus, a unei cãi nr. 1 în beneficiul persoanelor care întrunesc
de atac, le-a fãcut pe doamnele A. ºi P. sã condiþiile de restituire (Kopecky c. Slovaciei,
sufere o sarcinã disproporþionatã, aducând par. 35).
astfel atingere substanþei înseºi a dreptului Dacã interesul patrimonial în cauzã este
lor de acces la o instanþã. de ordinul creanþei, el nu poate fi considerat
Curtea a constatat încãlcarea art. 6 par. o “valoare patrimonialã” decât dacã are o
1 din Convenþie în ceea ce le priveºte pe bazã suficientã în dreptul intern, de exemplu
reclamantele A. ºi P. atunci când este confirmat printr-o
jurisprudenþã bine stabilitã a instanþelor
2.2. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1 (Kopecky, par. 52).
adiþional la Convenþie Curtea a constatat cã pãrþile au puncte
de vedere divergente în ceea ce priveºte
2.2.1. Asupra excepþiei preliminare interpretarea prevederilor legilor de reparaþie
întemeiate pe incompatibilitatea ratione ºi, în mod special, în ceea ce priveºte
materiae cu prevederile Convenþiei a momentul de la care persoana care s-a
capãtului de cerere formulat de recla- prevalat de aceste legi devine titularul unui
mantele Atanasiu ºi Poenaru drept la restituirea bunului sau la despã-
gubire.
Guvernul a invocat excepþia de Curtea nu a considerat necesar sã
incompatibilitate ratione materiae a cererii soluþioneze aceastã controversã, care þine
formulatã de reclamantele Atanasiu ºi de teoria ºi de practica internã, ci i-a fost
Poenaru, pe motiv cã acestea nu deþin un suficient sã constate, þinând cont de sensul
„bun” în sensul definit de jurisprudenþa Curþii. autonom al noþiunii de “bunuri” ºi de criteriile
Curtea a reamintit cã un reclamant nu reþinute în jurisprudenþa Curþii, cã existenþa
poate pretinde o încãlcare a art. 1 din unui “bun actual”în patrimoniul unei
Protocolul nr. 1 decât în mãsura în care persoane este în afara oricãrui dubiu dacã,
hotãrârile pe care le criticã se referã la printr-o hotãrâre definitivã ºi executorie,
“bunurile” sale în sensul acestei prevederi. instanþele i-au recunoscut acesteia calitatea
Noþiunea de “bunuri” poate cuprinde atât de proprietar ºi dacã în dispozitivul hotãrârii

ele au dispus în mod expres restituirea proprietar. Curtea a acordat importantã si
bunului. faptului cã Primãria Bucureºti refuzã încã
În acest context, refuzul administraþiei de sã se conformeze deciziei irevocabile a
a se conforma acestei hotãrâri constituie o Î.C.C.J. din data de 18 aprilie 2005, fãrã a
ingerinþã în dreptul la respectarea bunurilor, oferi o justificare valabilã.
care þine de prima frazã a primului alineat al Prin urmare, trebuie concluzionat cã, în
art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la ciuda faptului cã primãria nu a emis pânã în
Convenþie (mutatis mutandis, Pãduraru, par. prezent o decizie, reclamantele sunt cel
65 si 75). puþin beneficiarele unui drept de a fi
Curtea a constatat cã, de la intrarea în despãgubite. Având în vedere hotãrârile
vigoare a Legilor nr. 1/2000 ºi nr. 10/2001 judecãtoreºti interne, care reprezintã, în
ºi mai ales a Legii nr. 247/2005, dreptul sensul hotãrârilor anterioare ale Curþii“o
intern prevede un mecanism care trebuie jurisprudenþã bine stabilitã a instanþelor”,
sã conducã fie la restituirea bunului, fie la aceastã creanþã constituie un “interes
acordarea unei despãgubiri. patrimonial” suficient de bine stabilit în
Prin urmare, Curtea a apreciat cã dreptul intern ºi care þine de noþiunea “bun”
transformarea într-o “valoare patrimonialã”, la care se referã art. 1 din Protocolul nr. 1
în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a (mutatis mutandis, Kopecky, par. 52).
interesului patrimonial ce rezultã din simpla Curtea a respins excepþia Guvernului.
constatare a ilegalitãþii naþionalizãrii este
condiþionatã de întrunirea de cãtre partea 2.2.2. Asupra fondului
interesatã a cerinþelor legale în cadrul
a) Principiile generale ce decurg din
procedurilor prevãzute de legile de reparaþie
jurisprudenþa Curþii
si de epuizarea cãilor de atac prevãzute de
Privarea de un drept de proprietate sau
aceste legi.
de un alt drept real constituie, în principiu,
În speþã, Curtea a observat cã nicio un act instantaneu ºi nu creeazã o situaþie
instanþã sau autoritate administrativã internã continuã de “privare de drept” (Malhous c.
nu le-a recunoscut doamnelor A. ºi P. în mod Republicii Cehe).
definitiv, un drept de a li se restitui aparta- Aºa cum art. 1 din Protocolul nr. 1 nu
mentul în litigiu. Hotãrârile invocate de recla- garanteazã un drept de a dobândi bunuri,
mante, deºi toate constatã cã naþionalizarea el nu le impune statelor contractante nicio
întregului imobil a fost ilegalã, nu constituie restricþie cu privire la libertatea lor de a stabili
un titlu executoriu pentru restituirea acestui domeniul de aplicare a legilor pe care le pot
apartament. adopta în materie de restituire a bunurilor ºi
Rezultã cã acest apartament nu repre- de a alege condiþiile în care acceptã sã
zintã un “bun actual” în sensul art. 1 din restituie drepturile de proprietate persoa-
Protocolul nr. 1, de care reclamantele s-ar nelor deposedate (Van der Mussele
putea prevala. c.Belgiei, 23 noiembrie 1983, par. 48;
Totuºi, deºi constatarea judiciarã a Slivenko c.Letoniei, par. 121, si Jantner, par.
naþionalizãrii abuzive a imobilului nu atrage 34).
dupã sine în mod automat un drept de În schimb, art. 1 din Protocolul nr. 1 cere
restituire a bunului, Curtea a observat cã ea ca ingerinþa autoritãþii publice în exercitarea
dã dreptul la o despãgubire, din moment ce, dreptului la respectarea bunurilor sã fie
din hotãrârile instanþelor interne ce au legalã (Fostul rege al Greciei ºi alþii c.
dobândit autoritate de lucru judecat reiese Greciei, par. 79, ºi Iatridis c.Greciei, par. 58).
cã erau întrunite condiþiile legale impuse Principiul legalitãþii presupune ºi existenþa
pentru a beneficia de mãsurile de reparaþie, unor norme de drept intern suficient de
ºi anume naþionalizarea ilegalã a bunului ºi accesibile, precise si previzibile în aplicarea
dovada calitãþii de moºtenitor a fostului lor (Beyeler c. Italiei, par. 109-110).

În plus, orice ingerinþã în exercitarea unui scopul urmãrit prin orice mãsurã aplicatã de
drept sau a unei libertãþi recunoscute de stat, inclusiv mãsurile care priveazã o
Convenþie trebuie sã urmãreascã un scop persoanã de proprietatea sa. În fiecare
legitim. De asemenea, în cauzele care cauzã ce presupune pretinsa încãlcare a
presupun o obligaþie pozitivã, trebuie sã acestei prevederi, Curtea trebuie sã verifice
existe o justificare legitimã pentru inacþiunea dacã, din cauza acþiunii sau inacþiunii
statului. Principiul “justului echilibru”, inerent statului, persoana în cauzã a fost nevoitã
dispoziþiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, sã suporte o sarcinã disproporþionatã ºi
presupune existenþa unui interes general al excesivã (Sporrong ºi Lonnroth c.Suediei,
comunitãþii. Datoritã unei cunoaºteri directe 23 septembrie 1982, par. 73).
a societãþii lor ºi a nevoilor acesteia, Pentru a aprecia conformitatea conduitei
autoritãþile naþionale sunt, în principiu, mai statului cu art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea
bine plasate decât judecãtorul internaþional a trebuit sã se dedice unei analize globale
pentru a determina ceea ce este de “utilitate a diferitelor interese în cauzã, þinând cont
publicã”. în mecanismul de protecþie instituit de faptul cã scopul Convenþiei este sã
de Convenþie, acestora le revine, aºadar, protejeze drepturi “concrete ºi efective” ºi
obligaþia de a se pronunþa primele asupra sã meargã dincolo de aparenþe ºi sã
existenþei unei probleme de interes general cerceteze realitatea situaþiei litigioase.
ce justificã mãsuri aplicabile în domeniul Aceastã apreciere poate sã se refere nu
exercitãrii dreptului de proprietate, inclusiv numai la modalitãþile de despãgubire
mãsuri ce presupun privãri ºi restituiri de aplicabile - dacã situaþia este similarã cu o
bunuri. Prin urmare, ele se bucurã aici de o privare de libertate - ci ºi la conduita pãrþilor,
anumitã marjã de apreciere, ca în alte inclusiv la mijloacele utilizate de stat ºi la
domenii asupra cãrora se extind garanþiile punerea lor în aplicare. în acest sens,
Convenþiei. trebuie subliniat cã incertitudinea - fie ea
În plus, noþiunea “utilitate publicã” este legislativã, administrativã sau legatã de
amplã prin natura sa. În mod special, decizia practicile aplicate de autoritãþi - este un
de a adopta legi referitoare la privarea de factor ce trebuie luat în considerare pentru
proprietate sau care prevãd o despãgubire a aprecia conduita statului. într-adevãr,
din fonduri publice pentru bunuri expropriate atunci când în cauzã este o chestiune de
presupune, de obicei, analiza unor chestiuni interes general, puterile publice sunt obligate
politice, economice ºi sociale. Considerând sã reacþioneze în timp util, în mod corect ºi
cã este normal ca legislatorul sã dispunã cu cea mai mare coerenþã (Vasilescu c.
de o largã marjã în politica sa economicã ºi României, 22 mai 1998, par. 51).
socialã, Curtea a declarat cã respectã modul b) Aplicarea principiilor menþionate mai
în care acesta concepe imperativele “utilitãþii sus în cauzele referitoare la mãsuri de
publice”, cu excepþia cazului în care judecata reparaþie într-un context de reformã politicã
sa se dovedeºte a fi vãdit lipsitã de temei ºi economicã
rezonabil (James ºi alþii c. Regatului Unit, Curtea a stabilit cã principiile menþionate
21 februarie 1986, par. 46; Fostul rege al mai sus sunt valabile, de asemenea, în
Greciei º.a., par. 87, ºi Broniowski, par. 149). situaþia unor modificãri fundamentale ale
Atât atingerea adusã respectãrii sistemului unei þãri, precum cele pe care le
bunurilor, cât ºi abþinerea de la acþiune reprezintã tranziþia de la un regim totalitar
trebuie sã pãstreze un just echilibru între la o formã democraticã de guvernare ºi
cerinþele interesului general al comunitãþii reforma structurii politice, juridice ºi
si imperativele apãrãrii drepturilor economice a statului, fenomene ce conduc
fundamentale ale individului. În mod special, inevitabil la adoptarea unor legi economice
trebuie sã existe un raport rezonabil de ºi sociale pe scarã largã (Broniowski, par.
proporþionalitate între mijloacele utilizate si 149).

În materie de restituire de proprietãþi, o circumstanþe, o compensaþie numai parþialã
legislaþie de mare anvergurã, mai ales dacã nefãcând privarea de proprietate nelegitimã
executã un program de reformã economicã eo ipso în toate cazurile. În mod special,
ºi socialã, nu poate asigura o dreptate niºte obiective legitime “de utilitate publicã”,
completã în faþa varietãþii de situaþii în care precum cele care urmãresc mãsuri de
se aflã numeroasele persoane în cauzã. reformã economicã sau de dreptate socialã
Este în primul rând obligaþia autoritãþilor pot milita pentru o rambursare mai micã
interne, în special a Parlamentului, de a decât valoarea de piaþã integralã (James ºi
cântãri avantajele ºi dezavantajele inerente alþii, par. 54; Lithgow ºi alþii c. Marii Britanii,
diferitelor soluþii dintre care sã se poatã 8 iulie 1986, par. 120, ºi Scordino c. Italiei,
alege, ºtiut fiind faptul cã este vorba de o par. 95 ºi urm.).
alegere politicã (James ºi alþii, par. 68-69, Astfel, Curtea a admis în mod explicit în
ºi, mutatis mutandis, Olaru ºi alþii c. cauzele Broniowski ºi Wolkenberg, cã
Moldovei, 28 iulie 2009, par. 55). reforma radicalã a sistemului politic ºi
Curtea a recunoscut deja cã punerea în economic din Polonia, precum ºi situaþia
balanþã a drepturilor în cauzã ºi a câºtigurilor finanþelor sale, puteau sã justifice limitãri
ºi pierderilor diferitelor persoane afectate de draconice la despãgubirea repatriaþilor de
procesul de transformare a economiei ºi a dincolo de Bug (Broniowski, par. 183, ºi
sistemului juridic al statului constituie un Wolkenberg si alþii c. Poloniei, par. 63).
exerciþiu de o dificultate deosebitã. În plus, din jurisprudenþa sa reiese clar
În aceste circumstanþe, autoritãþile cã, în situaþia în care Curtea a putut sã
considere cã legile de restituire puse în
naþionale trebuie sã beneficieze de o largã
aplicare pentru a atenua consecinþele
marjã de apreciere, nu numai pentru a alege
încãlcãrilor masive ale drepturilor de
mãsurile care sã reglementeze raporturile
proprietate, cauzate, de exemplu, de
de proprietate din þarã, ci ºi pentru a avea la
regimurile comuniste, urmãreau un scop
dispoziþie timpul necesar pentru punerea lor
legitim, aceasta a considerat totuºi necesar
în aplicare.
sã facã în aºa fel încât atenuarea încãlcãrilor
Totuºi, aceastã marjã, oricât de mare ar
din trecut sã nu creeze noi nedreptãþi
fi ea, nu este nelimitatã, iar exercitarea disproporþionate (Pincova ºi Pinc c.
puterii discreþionare a statului, chiar ºi în Republicii Cehe, par. 58).
cadrul celei mai complexe reforme a statului, c) Aplicarea în speþã a principiilor
nu poate determina consecinþe incompatibile menþionate mai sus
cu normele stabilite prin Convenþie Curtea a observat In primul rând cã,
(Broniowski, par. 182). punând în aplicare o legislaþie specialã de
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1, statul restituire ºi de despãgubire, statul român a
are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv optat - spre deosebire de alte state care au
orice drepturi la despãgubire consfinþite de suferit o schimbare similarã de regim
lege - ºi de a reduce, chiar foarte mult, nivelul politicîn 1989 - pentru principiul despãgubirii
despãgubirilor prin mijloace legislative. Ceea integrale pentru privãrile de proprietate care
ce prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 este au avut loc în perioada regimului comunist.
ca valoarea despãgubirii acordate pentru o Astfel, pentru privãri de proprietate suferite
privare de proprietate operatã de stat sã fie acum circa 60 de ani, cum este cazul
“în mod rezonabil în raport” cu valoarea reclamantelor, legislaþia românã prevede, în
bunului. O lipsã totalã de despãgubire nu lipsa unei posibilitãþi de restituire, acordarea
poate fi consideratã ca fiind compatibilã cu unei despãgubiri într-un cuantum egal cu
art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în cazuri valoarea de piaþã pe care bunul naþionalizat
excepþionale (Broniowski, par. 186). ar avea-o astãzi.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteazã Curtea a fãcut trimitere la jurisprudenþa
un drept la o compensaþie integralã în orice referitoare la încãlcãrile dreptului la respec-

tarea bunurilor persoanelor îndreptãþite sã nu era justificatã în mod legitim prin
primeascã o reparaþie pentru imobilele a urmãrirea unui scop de interes public, în
cãror restituire nu mai este posibilã (Strãin; conformitate cu principiile enunþate mai sus.
Matache ºi alþii c. României, 19 octombrie În speþã, Curtea a observat în ceea ce le
2006; Viaºu ºi Katz). priveºte pe doamnele A. ºi P. cã, în ciuda
Curtea a reamintit în mod special faptul faptului cã ele au obþinut, prin mai multe
cã, în cauza Viaºu, a apreciat cã o decizie hotãrâri judecãtoreºti rãmase irevocabile, o
administrativã a autoritãþii locale competente constatare a ilegalitãþii privãrii lor de
prin care i se recunoaºte pãrþii interesate proprietate ºi cã, prin decizia rãmasã
un drept la reparaþie este suficientã pentru definitivã din data de 18 aprilie 2005,
a crea un “interes patrimonial” apãrat de art. autoritatea administrativã localã a fost
1 din Protocolul nr. 1 ºi cã, prin urmare, obligatã sã pronunþe o decizie asupra cererii
neexecutarea unei astfel de decizii lor, aceste hotãrâri nu au fost puse în
constituie o ingerinþã în sensul primei fraze executare nici pânã astãzi.
din primul alineat al acestui articol (Marin ºi Curtea a mai observat, în ceea ce o
Gheorghe Rãdulescu c. României, 27 mai priveºte pe doamna S., cã în ciuda faptului
2010, par. 20-22). cã a obþinut, la data de 30 martie 2006, o
De asemenea, neexecutarea unei decizii hotãrâre judecãtoreascã definitivã ce
administrative care recunoaºte dreptul la o stabilea cuantumul despãgubirii ºi cã,
despãgubire într-un cuantum pe care ulterior, la data de 24 martie 2009, o decizie
aceasta îl stabileºte reprezintã o ingerinþã administrativã a confirmat acest drept,
aceste decizii nu au fost încã executate.
în sensul primei fraze din primul alineat al
Guvernul a invocat în principal numãrul
acestui articol (Elias c. României, 12 mai
mare de cereri de despãgubire similare celor
2009, par. 21).
introduse de reclamante, lucru care a
Cu atât mai mult, neexecutarea unei
condus la îngreunarea procedurilor
hotãrâri judecãtoreºti ce recunoaºte un drept
administrative, la prelungirea termenelor de
la despãgubire, chiar dacã suma nu a fost
soluþionare ºi de platã, precum ºi la o sarcinã
stabilitã, constituie o ingerinþã în dreptul de
bugetarã importantã.
proprietate în sensul primei fraze din primul Curtea a fost confruntatã cu speþe dificile,
alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (Deneº ce relevã o complexitate politicã, istoricã ºi
ºi alþii c. României, 3 martie 2009, par. fapticã þinând de o problemã ce ar fi trebuit
46-47). sã fie rezolvatã de toate autoritãþile care au
Curtea a ajuns la constatarea încãlcãrii rãspunderea deplinã de a gãsi o soluþie
dreptului de proprietate al reclamantului în adecvatã. Aceastã realitate trebuie sã
cauza Viaºu, þinând cont de ineficienta ghideze Curtea în interpretarea ºi în
sistemului de restituire ºi, în special, de aplicarea Convenþiei, care nu trebuie sã fie
întârzierea înregistratã în procedura de platã nici rigide, nici opace faþã de circumstanþele
a despãgubirii. faptice concrete.
În mod special, Curtea a constatat cã Motivele de ordin faptic avansate de
pãrþilor interesate nu le era oferitã nicio Guvern nu pot fi puse la îndoialã. Totuºi,
garanþie în ceea ce priveºte durata sau Curtea a apreciat cã aceste constatãri nu
rezultatul procedurii în faþa Comisiei au fost în mod suficient însoþite de mãsuri
Centrale. Ea a observat în plus cã Fondul legislative si administrative capabile sã ofere
Proprietatea nu funcþioneazã într-o manierã tuturor pãrþilor interesate în procesul de
care sã permitã acordarea efectivã a unei restituire o soluþie coerentã, previzibilã ºi
despãgubiri tuturor beneficiarilor legilor de proporþionalã cu scopurile de interes public
reparaþie care aleseserã sã primeascã urmãrite.
acþiuni (Viaºu, par. 71-72, ºi Matache ºi alþii, În ceea ce priveºte planul de acþiune
par. 42). Astfel, aceastã inacþiune a statului prezentat de Guvern, Curtea a observat cã

nu a fost trimis Comitetului Miniºtrilor decât sau, dacã este cazul, individuale, ce trebuie
la începutul anului 2010. Deºi acesta integrate în ordinea sa juridicã internã pentru
propune câteva soluþii interesante, acestea a pune capãt încãlcãrii constatate de Curte
nu sunt însoþite încã de un calendar de si pentru a-i înlãtura pe cât posibil
adoptare. consecinþele.
Referitor la recentele progrese înre- Statul pârât rãmâne liber, sub controlul
gistrate în ceea ce priveºte Fondul Proprie- Comitetului Miniºtrilor, sã aleagã mijloacele
tatea, invocate de Guvern, Curtea a obser- prin care sã îndeplineascã obligaþia sa
vat cã, la ora actualã, din cei peste 68.000 juridicã în privinþa art. 6 din Convenþie, în
de creditori înregistraþi la Comisia Centralã mãsura în care aceste mijloace sunt
numai circa 3.500 au beneficiat de compatibile cu concluziile cuprinse în
transformarea creanþei în acþiuni la acest hotãrârea Curþii (Scozzari ºi Giunta c. Italiei,
fond, a cãror tranzacþionare nu este încã par. 249, Christine Goodwin c. Regatului
posibilã pe piaþa bursierã. Unit, par. 120; Lukenda c. Sloveniei, par.
Dupã ce a analizat în lumina principiilor 94, ºi S. ºi Marper c. Regatului Unit, 4
enunþate în jurisprudenþa sa toate decembrie 2008, par. 134).
elementele aflate în posesia sa, Curtea a Hotãrând cã o anumitã cauzã trebuie
considerat cã Guvernul nu a expus niciun tratatã conform “procedurii hotãrârii-pilot”,
fapt sau argument care sã poatã justifica Curtea cautã sã faciliteze repararea cea mai
lipsa unui drept efectiv al reclamantelor la rapidã si cea mai efectivã posibilã a unei
despãgubire. disfuncþionalitãþi ce afecteazã protecþia
Curtea a apreciat cã, în speþã, faptul cã dreptului convenþional în cauzã în ordinea
reclamantele nu au primit încã o juridicã internã. Unul dintre factorii luaþi în
despãgubire ºi nu au nicio garanþie cu privire considerare de Curte atunci când a
la data la care o vor putea primi, le-a impus conceput ºi a implementat aceastã
o sarcinã disproporþionatã ºi excesivã, procedurã este ameninþarea tot mai mare
incompatibilã cu dreptul la respectarea pe care o reprezintã pentru sistemul
bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul Convenþiei numãrul mare de cauze
nr. 1. repetitive, dintre care unele rezultã din
Curtea a constatat încãlcarea art. 1 din aceeaºi problemã structuralã sau sistemicã.
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. Procedura hotãrârii-pilot are, înainte de
toate, scopul de a ajuta statele contractante
2.3. Asupra aplicãrii art. 46 din sã îºi îndeplineascã rolul ce le revine în
Convenþie sistemul Convenþiei, rezolvând acest tip de
2.3.1. Principii generale probleme la nivel naþional, recunoscându-le
astfel persoanelor în cauzã drepturile ºi
Curtea a reamintit cã, în conformitate cu libertãþile definite în Convenþie, asa cum
art. 6, înaltele pãrþi contractante se prevede art. 1, oferindu-le un remediu mai
angajeazã sã se conformeze hotãrârilor rapid, uºurând în acelaºi timp sarcina Curþii
definitive pronunþate de Curte în litigiile în (Broniowski c. Poloniei - soluþionare
care ele sunt parte, Comitetul Miniºtrilor fiind amiabilã, par. 35, ºi Hutten-Czapska c.
însãrcinat sã supravegheze executarea Poloniei, par. 231-234).
acestor hotãrâri. De aici rezultã, în special, Procedura hotãrârii-pilot presupune cã
cã, atunci când Curtea constatã o încãlcare, aprecierea de cãtre Curte a situaþiei denun-
statul pârât are obligaþia juridicã nu numai þate într-o astfel de cauzã sã se extindã în
de a le plãti pãrþilor interesate sumele mod necesar dincolo de interesele recla-
alocate ca reparaþie echitabilã prevãzutã de mantului despre care este vorba. Ea îi
art. 41, dar si sã aleagã, sub controlul impune Curþii sã identifice, pe cât posibil,
Comitetului Miniºtrilor, mãsurile generale ºi/ cauzele problemei structurale ºi sã anali-

zeze cauza din perspectiva mãsurilor gene- la aplicarea procedurii hotãrârii-pilot, aºa
rale ce trebuie luate în interesul celorlalte cum este definitã în hotãrârile Broniowski,
persoane eventual afectate (Wolkenberg ºi Hutten-Czapska, în hotãrârile Bourdov nr.
alþii, par. 35, ºi, mutatis mutandis, Olaru ºi 2, par. 129-130, Yuriy Nikolayevich Ivanov,
alþii, par. 54). par. 81, ºi Olaru ºi alþii, par. 59.
b) Existenþa unei practici incompatibile cu
2.3.2. Aplicarea principiilor menþionate prevederile Convenþiei
mai sus în cauza de faþã Hotãrârile deja pronunþate permit iden-
tificarea anumitor cauze ale disfuncþio-
a) Aplicarea procedurii hotãrârii pilot în
nalitãþilor din legislaþia ºi din practica
cauzã
administrativã care, adãugate la dificultãþile
Curtea a observat cã, spre deosebire de
expuse de Guvern, au afectat ºi pot încã sã
cauzele Broniowskiºi Hutten-Czapska,
afecteze în viitor un numãr mare de per-
menþionate mai sus, în care deficienþele din
soane.
ordinea juridicã internã au fost identificate
Printre aceste cauze, cea mai importantã
pentru prima datã, Curtea s-a pronunþat în
pare sã fie extinderea treptatã a aplicãrii
cauzele de faþã dupã mai multe hotãrâri în
legilor de reparaþie aproape asupra tuturor
care a constatat deja încãlcarea art. 6 par.
bunurilor imobile naþionalizate, la care se
1 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1
adaugã lipsa unei plafonãri a despãgubirilor.
din cauza deficienþelor sistemului român de
Complexitatea prevederilor legislative ºi
despãgubire sau de restituire (Bourdov c.
Rusiei, par. 129; Yuriy Nikolayevich Ivanov schimbãrile ce le-au fost aduse s-au tradus
c. Ucrainei, par. 83). printr-o practicã judiciarã neconstantã ºi au
Curtea a constatat cã din cauzele de faþã generat o incertitudine juridicã generalã în
rezultã cã ineficienta mecanismului de ceea ce priveºte interpretarea noþiunilor
despãgubire sau de restituire continuã sã esenþiale referitoare la drepturile foºtilor
fie o problemã recurentã ºi pe scarã largã proprietari, ale statului ºi ale terþilor
în România. Aceastã situaþie persistã în dobânditori ai bunurilor imobile naþionalizate
ciuda adoptãrii hotãrârilor Viaºu, Faimblatºi (Pãduraru, par. 94 ºi urm.).
Katz, menþionate mai sus, în care Curtea Curtea a observat cã, în faþa multitudinii
i-a indicat Guvernului cã se impun mãsuri procedurilor de restituire, autoritãþile interne
generale pentru a permite realizarea efectivã au reacþionat prin adoptarea Legii nr. 247/
ºi rapidã a dreptului la restituire. 2005 care a stabilit o procedurã adminis-
Dupã adoptarea acestor hotãrâri, nu- trativã de despãgubire comunã tuturor
mãrul constatãrilor de încãlcare a Convenþiei bunurilor imobile revendicate.
din acest punct de vedere a crescut Aceastã unificare, care merge în direcþia
neîncetat ºi pe rolul Curþii se aflã alte câteva bunã prin faptul cã implementeazã proceduri
sute de cereri similare. Ele ar putea da simplificate, ar fi eficientã dacã autoritãþile
naºtere pe viitor unor noi hotãrâri care competente, ºi în special Comisia Centralã,
constatã încãlcarea Convenþiei. Acesta nu ar fi dotate cu mijloace umane si materiale
este numai un factor agravant în ceea ce corespunzãtoare nivelului sarcinilor ce
priveºte rãspunderea statului faþã de trebuie îndeplinite.
Convenþie din cauza unei situaþii trecute sau În acest sens, Curtea a luat notã de faptul
actuale, ci ºi o ameninþare pentru eficienþa cã, fiind confruntatã încã de la înfiinþarea
viitoare a dispozitivului de control imple- sa cu un volum important de lucru, Comisia
mentat de Convenþie ‘(mutatis mutandis, Centralã a examinat dosarele în ordine
Bourdov nr. 2, par. 129-130 ºi Yuriy aleatorie. Deºi criteriul de examinare a fost
Nikolayevich Ivanov, par. 86). modificat, în luna mai 2010, dintr-un total
Faþã ce aceastã situaþie, Curtea a de 68.355 de dosare înregistrate la Comisie,
apreciat cã prezentele cauze se preteazã numai în 21.260 dintre ele s-au emis decizii

de acordare a unui “titlu de despãgubire” ºi Miniºtrilor al Consiliului Europei, adoptate
mai puþin de 4.000 de plãþi au fost efectuate. la data de 12 mai 2004.
Lipsa unor termene pentru analizarea Deºi, în principiu, nu îi revine Curþii sã
dosarelor de cãtre Comisia Centralã defineascã remediile adecvate pentru ca
constituie un alt punct slab al mecanismului statul pârât sã se poatã achita de obligaþiile
intern de despãgubire, care a fost deja sale decurgând din art. 46 din Convenþie,
identificat de Curte în hotãrârea Faimblat ºi pentru a acorda sprijinul pe care îl solicitã
a fost recunoscut de înalta Curte de Casaþie statul pârât, ea trebuie sã sugereze, cu titlu
ºi Justiþie. Aceasta din urmã a criticat lipsa pur orientativ, tipul de mãsuri pe care statul
de diligentã a Comisiei Centrale ºi a român le-ar putea lua pentru a pune capãt
obligat-o pe aceasta sã analizeze dosarele situaþiei structurale constatate.
într-un “termen rezonabil”’. Aºa cum a arãtat deja Curtea în hotãrârea
Totuºi, în lipsa unui termen legal con- Viaºu, statul pârât trebuie, înainte de toate,
strângãtor, Curtea a apreciat cã obligaþia sã înlãture orice obstacol din calea exercitãrii
menþionatã mai sus riscã sã fie teoreticã si efective a dreptului numeroaselor persoane
iluzorie si cã dreptul de acces la o instanþã afectate de situaþia consideratã de Curte a
pentru a denunþa întârzierea acumulatã în fi contrarã Convenþiei, aºa cum este cazul
fata Comisiei Centrale ameninþã sã fie golit reclamantelor, sau, în caz contrar, sã ofere
de conþinutul sãu. un remediu adecvat (mutatis mutandis, Yuriy
În fine, Curtea a luat notã de sarcina Nikolayevich Ivanov, par. 94).
foarte importantã pe care legislaþia în Statul pârât trebuie, aºadar, sã garanteze
prin mãsuri legale si administrative adecvate
materie de bunuri imobile naþionalizate o
respectarea dreptului de proprietate al
impune bugetului de stat si referitor la care
tuturor persoanelor aflate într-o situaþie
Guvernul recunoaºte cã este dificil de
similarã celei a reclamantelor, þinând cont
suportat. Cu toate acestea, Curtea a remar-
de principiile enunþate în jurisprudenþa Curþii
cat lentoarea cu care înainteazã procedura
cu privire la aplicarea art. 1 din Protocolul
de cotare la bursã a Fondului Proprietatea,
nr. 1. Aceste obiective ar putea fi atinse, de
deºi aceastã cotare a fost prevãzutã încã
exemplu, prin modificarea mecanismului de
din anul 2005, iar lansarea tranzacþiilor ar fi restituire actual, cu privire la care Curtea a
de naturã sã orienteze o parte din constatat anumite lipsuri, si prin implemen-
beneficiarii “titlurilor de despãgubire” spre tarea urgentã a unor proceduri simplificate
piaþa bursierã, ceea ce ar scãdea presiunea si eficiente, întemeiate pe mãsuri legislative
bugetarã. si pe o practicã judiciarã si administrativã
Având în vedere acumularea de disfunc- coerentã, care sã poatã menþine un just
þionalitãþi ale mecanismului de restituire sau echilibru între diferitele interese în cauzã
de despãgubire, ce persistã dupã adoptarea (Viaºu, par. 83).
hotãrârilor Viaºu, Faimblatsi Katz, Curtea a Punerea în balanþã a drepturilor în cauzã
apreciat cã este imperativ ca statul sã ia de si a câºtigurilor si pierderilor diferitelor
urgenþã mãsuri cu caracter general, care sã persoane afectate de procesul de transfor-
poatã conduce la realizarea efectivã a mare a economiei si a sistemului juridic al
dreptului la restituire sau la despãgubire, statului constituie un exerciþiu de o dificultate
pãstrând un just echilibru între diferitele deosebitã, presupunând intervenþia diver-
interese în cauzã. selor autoritãþi interne. Prin urmare, Curtea
c) Mãsuri cu caracter general apreciazã cã statului pârât trebuie sã i se
În ceea ce priveºte mãsurile destinate lase o marjã largã de apreciere pentru a
garantãrii eficienþei mecanismului stabilit alege mãsurile destinate sã garanteze
prin Convenþie, Curtea a atras atenþia asu- respectarea drepturilor patrimoniale sau sã
pra Rezoluþiei Res (2004)3 ºi a Reco- reglementeze raporturile de proprietate din
mandãrii Rec (2004)6 ale Comitetului þarã si pentru punerea lor în aplicare.

Curtea a luat act cu interes de propunerea tiva problemã structuralã (Yuriy Nikolayevich
avansatã de Guvern în planul sãu de acþiune Ivanov, par. 95; Broniowski, par. 198, si
ce vizeazã stabilirea unor termene constrân- Xenides-Arestis c. Turciei, par. 50).
gãtoare pentru toate etapele administrative. În acest sens, Curtea a considerat
O astfel de mãsurã, cu condiþia sã fie realistã necesar, în unele dintre hotãrârile sale pilot
si dublatã de un control jurisdicþional efectiv, anterioare, sã adopte o abordare diferenþiatã
ar putea avea un impact pozitiv asupra în funcþie de momentul introducerii cererilor
eficientei mecanismului de despãgubire. în faþa sa, ºi anume dupã sau înainte de
În acelaºi timp, Curtea a apreciat cã alte pronunþarea acestor hotãrâri (Bourdov nr.
exemple de bune practici si de mãsuri de 2, par. 143-146, ºi Olaru ºi alþii, par. 60).
modificare legislativã, ce respectã principiile Pentru prima categorie, Curtea a apreciat
impuse de Convenþie si de protocoalele cã reclamanþii ar putea fi invitaþi sã formuleze
sale, oferite de alte state semnatare ale capetele de cerere, în primul rând, în faþa
Convenþiei, ar putea constitui o sursã de autoritãþilor naþionale. în ceea ce priveºte a
inspiraþie pentru guvernul pârât. Astfel, doua categorie, aceasta a considerat cã ar
refacerea totalã a legislaþiei, care sã fi nedrept sã li se cearã reclamanþilor sã
conducã la reguli de procedurã clare si sesizeze din nou autoritãþile naþionale cu
simplificate, ar face sistemul de despãgubire capetele de cerere respective, þinând cont
mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de faptul cã sufereau deja de mai mulþi ani
de sistemul actual, ale cãrui prevederi sunt consecinþele încãlcãrii drepturilor lor
dispersate în mai multe legi, ordonanþe si garantate prin Convenþie.
hotãrâri. Plafonarea despãgubirilor si În toate cazurile, analiza cauzelor similare
eºalonarea lor pe o perioadã mai lungã ar a fost amânatã, în aºteptarea punerii în
putea sã reprezinte, de asemenea, mãsuri aplicare a mãsurilor cu caracter general,
capabile sã pãstreze un just echilibru între pentru un an (Bourdov nr. 2, par. 143; Yuriy
interesele foºtilor proprietari si interesul Nikolayevich Ivanov, par. 96, ºi Olaru ºi alþii,
general al colectivitãþii. par. 61) sau pentru 6 luni (Suljagic c.
Þinând cont de numãrul mare de Bosniei-Herþegovina, 3 noiembrie 2009, par.
persoane vizate ºi de consecinþele 65).
importante ale unui astfel de dispozitiv, al Având în vedere numãrul foarte mare de
cãrui impact asupra întregii þãri este cereri îndreptate împotriva României,
considerabil, autoritãþile naþionale rãmân referitoare la acelaºi tip de contencios,
suverane pentru a alege, sub controlul Curtea a hotãrât sã suspende pentru o
Comitetului Miniºtrilor, mãsurile generale ce perioadã de 18 luni, începând de la data
trebuie integrate în ordinea juridicã internã rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri,
pentru a pune capãt încãlcãrilor constatate analiza tuturor cererilor rezultate din aceeaºi
de Curte. problematicã generalã, în aºteptarea
d) Procedura de urmat în cauzele similare adoptãrii de cãtre autoritãþile române a unor
Curtea a reamintit cã procedura mãsuri capabile sã ofere un remediu
hotãrârii-pilot are menirea de a permite ca adecvat tuturor persoanelor afectate de
remediul cel mai rapid posibil sã fie oferit la legile de reparaþie.
nivel naþional tuturor persoanelor afectate Decizia de suspendare nu afecteazã
de problema structuralã identificatã prin posibilitatea Curþii de a declara inadmisibilã
hotãrârea-pilot. Astfel, în hotãrârea-pilot se orice cauzã de acest tip sau de a lua act de
poate decide amânarea tuturor cererilor o soluþionare amiabilã la care vor fi ajuns
similare în esenþã pentru perioada de timp eventual pãrþile, în aplicarea art. 37 sau art.
necesarã punerii în aplicare a mãsurilor cu 39 din Convenþie (Bourdov nr. 2, par.
caracter general menite sã rezolve respec- 143-146, ºi Olaru ºi alþii, par. 61).

3. Satisfacþia echitabilã rezolvarea situaþiei persoanelor cãrora, în
perioada 1945-1989, li s-au preluat bunurile
Curtea a hotãrât ca statul pârât sã ia cu titlu sau fãrã titlu. La crearea acestei
mãsurile care sã garanteze protecþia situaþii a contribuit în mod semnificativ ºi
efectivã a drepturilor enunþate de art. 6 par. lipsa unei coerenþe legislative între diversele
1 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1, acte normative care, succesiv, au stabilit
în contextul tuturor cauzelor similare cu criteriile preluãrii valabile sau nelegale a unui
cauza de faþã, conform principiilor bun în patrimoniul statului, precum ºi
consacrate de Convenþie. Aceste mãsuri vor absenþa unor definiþii legale a noþiunilor
trebui sã fie puse în practicã în termen de esenþiale cu care instanþele au operat în
18 luni de la data la care prezenta hotãrâre aceste litigii, mai ales sub aspectul acordãrii
va rãmâne definitivã. unei anumite relevante bunei-credinþe la
Curtea a mai hotãrât sã suspende pentru dobândirea imobilelor sub imperiul Legii nr.
o perioadã de 18 luni de la data rãmânerii 112/ 1995. De asemenea, puterea
definitive a prezentei hotãrâri analiza tuturor legislativã este responsabilã, având în
cererilor rezultate din aceeaºi problematicã vedere absenþa unui mecanism legislativ de
generalã. acordare a despãgubirilor pentru privarea
Statul pârât trebuie sã le plãteascã de proprietate.
împreunã reclamantelor A. ºi P., în termen
Puterea executivã este responsabilã,
de 3 luni de la data rãmânerii definitive a
întrucât autoritãþile administrative au
prezentei hotãrâri conform art. 44 par. 2 din
procedat la înstrãinarea imobilelor fãrã o
Convenþie, suma de 65.000 EUR, pentru
verificare prealabilã ºi corectã a regimului
toate prejudiciile.
juridic al bunului ºi pentru nepunerea în
Statul pârât trebuie sã îi plãteascã
practicã a sistemului de despãgubiri
reclamantei S., în termen de 3 luni de la data
prevãzut de Legea nr. 10/2001.
rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri
Puterea judecãtoreascã este respon-
conform art. 44 par. 2 din Convenþie,
sabilã pentru modul în care s-a acordat
115.000 EUR, pentru toate prejudiciile ºi
relevanþã bunei-credinþe a foºtilor chiriaºi la
3.151,84 EUR pentru cheltuielile de
dobândirea unui imobil despre care aceleaºi
judecatã.
instanþe au constatat cã nu a intrat cu titlu
4. Autoritãþi potenþial responsabile în patrimoniului statului, ºi care astfel nu ar
fi putut face obiectul unei vânzãri în baza
Puterea legislativã este responsabilã, Legii nr. 112/1995 care autoriza doar
având în vedere lipsa reglementãrii unei înstrãinarea imobilelor pentru care statul
proceduri clare, eficiente, urgente pentru avea un titlu valabil.

46 JurisClasor CEDO – Iulie 2011
IULIE 2011
JurisClasor CEDO – Iulie 2011 47

Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Iulie 2011
Acţiunea în evacuare întemeiată pe O.U.G. nr. 40/1999 din prisma jurisprudenţei

Curţii Europene a Drepturilor Omului. Interpretarea şi aplicarea art. 6 din O.U.G. nr.
40/1999 ............................................................................................................................ 51
Autor: Andreea Vasile, Ionuţ Militaru
Probaţiunea în materia infracţiunilor de corupţie. Provocarea. Martorul "denunţător" ...... 73

Măsurile de protecţie a minorilor din prisma jurisprudenţei Curții Europene a

Drepturilor Omului ............................................................................................................ 92
Autor: Iolanda Agafiţei
Dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie (art. 6 CEDO):

Încălcarea Convenţiei prin condamnarea pentru denunţare calomnioasă rezultată „în
mod necesar” dintr-o soluţie de netrimitere în judecată ................................................. 107

Acþiunea în evacuare întemeiatã pe O.U.G. nr. 40/1999 din
prisma jurisprudenþei Curþii Europene a Drepturilor Omului.
Interpretarea ºi aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999
Autor: Andreea Vasile, Ionuþ Militaru

Categorie: Articole de specialitate
On ne peut pas retenir une inaplicabilité de plano des dispositions de l‘article 6 de

l‘Ordonnance d‘urgence du Gouvernement no 40/1999, mais on peut apprecier - le cas échéant
-, tenant compte des conditions dans lesquelles les parties ont eu ou non la possibilité effective
de négocier, s‘il existe ou non une violation des prérogatives du droit de propriété.
Cela est possible au bout d‘une analyse de chaque cas, soit dans une procédure
d‘expulsion, soit dans une procédure pour augmenter le loyer fondée sur l‘article 35 de
l‘Ordonnance d‘urgence du Gouvernement no 40/1999, analyse qui va au delà du probleme
de l‘aplicabilité de l‘article 6.
C‘est le tribunal qui a la tâche de faire respecter l‘équilibre entre les intérêts antagonistes
des locataires et des propriétaires. Les condamnations antérieures de la Cour Européenne
des Droits de l‘Homme et la bonne évolution du fonds immobilier, qui assure en présent des
logements sufisants à prix accessibles nous déterminent à afirmer que – faute d‘une législation
cohérente et prévisible, avec un mécanisme effectif qui compense la charge supportée par
les propriétaires – les prérogatives du droit de propriété doivent prévoiler, pour qu‘on n‘arrive
pas à une violation de l’article 1 du Protocole no 1.
1. Aspecte introductive statului2, al art. 480 C.civ. sau al Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor
Una dintre problemele de drept contro- imobile preluate în mod abuziv în perioada
versate, poate la fel de discutatã ca ºi 6 martie 1945 - 22 decembrie 19893 (fostul
problema admisibilitãþii revendicãrii imo- proprietar sau moºtenitorii acestuia),
bilelor naþionalizate de cãtre fostul proprietar împotriva chiriaºilor titulari ai contractului de
sau de moºtenitorii acestora, în temeiul art. închiriere încheiat cu unitatea administrativ-
480 C.civ., este reprezentatã de acþiunea teritorialã, prin care se încearcã de cãtre
în evacuare întemeiatã pe dispoziþiile O.U.G. noul titular al dreptului de proprietate recu-
nr. 40/1999 privind protecþia chiriaºilor ºi perarea folosinþei imobilului.
stabilirea chiriei pentru spaþiile cu destinaþia Statul român a trebuit sã moºteneascã
de locuinþe1. din perioada comunistã o penurie acutã de
Prin acþiune în evacuare întemeiatã pe locuinþe de închiriat la un preþ rezonabil ºi a
dispoziþiile acestui act normativ se înþelege trebuit, de aceea, sã arbitreze asupra
acþiunea în evacuare formulatã de cei care problemelor extrem de complexe ºi sensibile
au redobândit dreptul de proprietate în din punct de vedere social pe care le pune
temeiul Legii nr. 112/1995 pentru regle- concilierea intereselor antagoniste ale
mentarea situaþiei juridice a unor imobile cu proprietarilor ºi locatarilor. El avea de
destinaþia de locuinþe, trecute în proprietatea protejat dreptul de proprietate al primilor, pe
1 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.

2 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995.
3 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, republicatã în M. Of., Partea I, nr. 279 din 4 aprilie
2005 ºi în M. Of., Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

de o parte, ºi de respectat drepturile sociale pentru care opereazã unele reguli
ale celorlalþi, pe de altã parte. Totuºi, intere- derogatorii).
sele legitime ale colectivitãþii cer într-un Nu au beneficiat de prorogarea legalã
asemenea caz o repartiþie echitabilã a (reînnoirea) contractelor de închiriere,
sarcinii sociale ºi financiare pe care o pre- chiriaºii care au schimbat în mod abuziv
supun transformarea ºi reforma în domeniul destinaþia spaþiului închiriat (de exemplu, în
locativ4, aspect pe care îl vom analiza din spaþiu comercial). În acest din urmã caz pro-
prisma jurisprudenþei Curþii Europene a prietarul-locator putea cere în justiþie rezi-
Drepturilor Omului. lierea contractului ºi evacuarea chiriaºului
(art. 6 din Legea nr. 17/1994).
2. Prorogãri legale ale efectelor con- În cauza Georgeta Robitu c. României6
tractelor de închiriere (Sedes materiae) Comisia Europeanã a Drepturilor Omului a
În cadrul studiului de faþã vom analiza constatat cã deciziile Tribunalului ºi a Curþii
jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor de Apel Bucureºti prin care s-a respins
Omului cu privire la garanþiile oferite cererea de evacuare a locatarilor pe motiv
proprietarilor al cãror drept este restrâns de cã fusese prelungit de drept contractul de
O.U.G. nr. 40/1999 ºi, în mod special, închiriere în baza art. 2 din Legea nr. 17/
problemele apãrute în practica judiciarã 1994 constituie o ingerinþã în exerciþiul
internã în legãturã cu interpretarea ºi apli- dreptului de proprietate al reclamantei,
carea art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999. Pentru ingerinþã examinatã din prisma paragrafului
aceasta, se impune o scurtã trecere în secund al art. 1 din Protocolul nr. 1.
revistã a evoluþiei mãsurilor de protecþie din Comisia a reþinut cã hotãrârile instanþelor
domeniul legislaþiei locative: interne nu relevã niciun motiv care sã con-
§ Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea ducã la concluzia cã interpretarea sau
sau reînnoirea contractelor de închiriere aplicarea de cãtre acestea a legislaþiei în
privind unele suprafeþe locative5 a vizat cauzã ar fi fost arbitrare sau nerezonabile.
contractele de închiriere, indiferent de În legãturã cu legislaþia românã privind
proprietarul suprafeþei locative, aflate în curs prelungirea efectelor contractelor de închi-
de executare la data intrãrii în vigoare a legii riere, Comisia a apreciat cã urmãreºte un
(18 aprilie 1994), suprafeþe ocupate de scop legitim de politicã socialã, acela de a
chiriaºi, precum ºi cele folosite de aºezã- proteja interesele locatarilor într-o situaþie
mintele social-culturale ºi de învãþãmânt, de specialã caracterizatã de penuria spaþiilor
partide politice, sindicate ºi alte organizaþii locative la preþuri accesibile. Examinând
neguvernamentale; justul echilibru dintre interesul general al
Subliniem cã prorogarea legalã dispusã comunitãþii ºi imperativul respectãrii drep-
din Legea nr. 17/1994 nu a operat în cazul turilor fundamentale ale persoanei (cauza
contractelor de închiriere încheiate de Sporrong ºi Lönnroth c. Suediei7), pentru
chiriaºi cu proprietari particulari dupã 1 a determina dacã aplicarea dispoziþiilor
ianuarie 1990 (art. 5). Aceste contracte, legale era proporþionalã cu scopul urmãrit,
precum ºi cele încheiate în baza Legii nr. Comisia a observat cã aceastã crizã a
114/1996 produceau efecte numai în spaþiilor de locuit constituie un fenomen
condiþiile ºi termenul prevãzut în contract (cu cvasi-general pentru societãþile moderne.
excepþia unor locuinþe cu destinaþie specialã Prãbuºirea regimului comunist a accentuat
4
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cauza Radovici ºi Stãnescu c. României, cererile conexate nr.
68479/01, 71351/01 ºi 71352/01, hotãrârea din 2 noiembrie 2006, par. 88.
5
Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994.
6
CEDO, cauza Georgeta Robitu c. României, cererea nr. 33352/96, decizia de inadmisibilitate din 20 mai
1998, publicatã în Decizii ºi rapoarte (DR) 49, p. 67.
7
CEDO, cauza Sporrong ºi Lönnroth c. Suediei, cererile conexate nr. 7151/75 ºi 7152/75, hotãrârea din 23
septembrie 1982, publicatã în Seria A nr. 52, p. 26, par. 69.

acest fenomen, legislaþia din 1989 neputând Curtea a reþinut cã, potrivit concluziilor
rãspunde noilor realitãþi economice, iar unui raport de expertizã judiciarã admi-
pentru remedierea acestei probleme statul nistratã de Tribunalul Bucureºti, concluzii
român a adoptat Legea nr. 17/1994, desti- care nu au fost contestate de Ministerul
natã sã permitã locatarilor sã beneficieze Finanþelor, chiria lunarã medie practicatã pe
de condiþii adecvate de locuire. piaþa imobiliarã pentru un singur apartament
În aprecierea Comisiei, interdicþia de a din imobil era de 861 de dolari. Chiria
evacua locatarii pentru expirarea contrac- efectivã impusã de Legea nr. 17/1994
tului de închiriere nu a afectat alte motive reprezenta aºadar aproximativ 0,03% din
ce ar fi permis obþinerea aceluiaºi rezultat chiria practicatã pentru un apartament
cu ajutorul forþei publice, cum ar fi nerespec- similar ºi 0,25% din salariul lunar mediu net
tarea obligaþiilor contractuale, neplata chiriei la nivel naþional la acea vreme. Pe de altã
etc. parte, Curtea a reliefat cã din decizia din 26
În speþã, Comisia a remarcat cã singurul februarie 1998 a Consiliului General al
motiv al cererii de evacuare era expirarea Municipiului Bucureºti rezultã cã impozitul
sau lipsa unui contract de închiriere privind datorat de reclamant ºi de celãlalt copro-
apartamentul ºi cã, deºi reclamanta a fost prietar se ridica în 1998 la aproximativ
nevoitã sã împartã un apartament de trei 53.530 lei, adicã aproape de trei ori valoarea
camere cu alte trei persoane, aplicarea chiriei percepute în 1998 pentru apartament.
dispoziþiilor legale nu a fost disproporþionatã, Curtea a apreciat cã aceste cifre sunt
întrucât s-a urmãrit un scop legitim, având relevante în privinþa nivelului extrem de
în vedere totodatã ºi marja de apreciere scãzut al chiriei impuse reclamantului de
acordatã statelor contractante de art. 1 par. cãtre autoritãþi în temeiul Legii nr. 17/1994.
2 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis Aceastã sumã nu permitea acoperirea
mutandis, cauza Spadea ºi Scalabrino c. cheltuielilor de întreþinere ºi reparare sau
Italiei8). impozitul datorat pentru apartament, fãrã a
Într-o cauzã mai recentã, Vînãtoru c. se mai pune problema unui profit pentru
României 9, Curtea a constatat însã cã proprietar, cãruia i se recunoºtea însã prin
Legea nr. 17/1994 prevedea nu numai obli- art. 31 din Legea nr. 114/1996 dreptul la
gaþia proprietarilor de a respecta contractele veniturile din locaþiune (cauza Ghigo c.
de închiriere cu foºtii chiriaºi ai statului Maltei10, par. 66, cauza Urbárska Obec
pentru o duratã de 5 ani, ci ºi de a menþine Trenèianske Biskupice c. Slovaciei11,
aceleaºi condiþii contractuale, în special în par. 143-144).
legãturã cu chiria care fusese stabilitã de În fine, s-a considerat cã sistemul creat
autoritãþi dupã criteriile din Legea nr. 5/1973, de autoritãþile naþionale prin Legea nr. 17/
fãrã a lua în considerare inflaþia foarte 1994, care fixa cuantumul chiriei la un nivel
ridicatã din anii ‘90. Din aceastã cauzã, foarte scãzut, nu instituia niciun mecanism
reclamantul, care a fost pus în posesie în care sã permitã proprietarilor sã obþinã, la
mod formal în 7 mai 1996, a primit chirie de nevoie, subvenþii de la stat pentru a
la foºtii locatari ai statului, timp de mai mult compensa ori atenua pierderile suferite cu
de 3 ani, o sumã lunarã medie de 1.585 lei, întreþinerea bunurilor ºi plata impozitelor,
care reprezenta 0,41 euro la începutul sau sã obþinã finanþãri pentru eventuale
perioadei în discuþie ºi 0,09 euro la sfârºit. reparaþii necesare, iar dacã nu, cel puþin sã
8 CEDO, cauza Spadea ºi Scalabrino c. Italiei, cererea nr. 12868/87, hotãrârea din 28 septembrie 1995,
publicatã în Seria A nr. 315-B, p. 27, par. 39-41.
9 CEDO, cauza Vînãtoru c. României, cererea nr. 18429/02, hotãrârea din 14 octombrie 2008,
www.echr.coe.int.
10 CEDO, cauza Ghigo c. Maltei, cererea nr. 31122/05, hotãrârea din 26 septembrie 2006, www.echr.coe.int.
11 CEDO, cauza Urbárska Obec Trenèianske Biskupice c. Slovaciei, cererea nr. 74258/01, hotãrârea din 27
noiembrie 2007, www.echr.coe.int.

asigure posibilitatea mãririi chiriei pentru a întregului apartament. Aceºti chiriaºi pot fi
acoperi aceste cheltuieli (a se vedea, evacuaþi mai devreme numai dupã acor-
mutatis mutandis, cauza Hutten-Czapska darea efectivã a unei locuinþe corespun-
c. Poloniei12, par. 224, ºi, a contrario, cauza zãtoare de cãtre autoritãþile publice sau de
Mellacher ºi alþii c. Austriei13, par. 55). cãtre proprietar (schimb obligatoriu).
În plus, reclamantul a fost obligat sã Chiriaºii din imobilele ce nu se restituie
accepte o chirie lunarã de circa 3.000 de ori în naturã fostului proprietar sau moºteni-
mai micã decât cea medie practicatã pe torilor lui, care nu dispun de posibilitãþi
piaþa imobiliarã pentru un imobil similar. materiale pentru a cumpãra apartamentul
Dreptul de a se bucura de bunul sãu a fost în care locuiesc, continuã raporturile de
restrâns în diverse feluri, în mod deosebit închiriere, plãtind chiria stabilitã prin lege (a
prin lipsa opþiunii în alegerea locatarului ºi se vedea art. 7 alin.1, art. 5 alin. 3 ºi art. 9
a clauzelor contractului, care trebuia alin. 7 din Legea nr. 112/1995). Aceastã din
respectat în forma acceptatã anterior de urmã prorogare - fiind fãrã termen - nu
autoritãþi, dar ºi din cauza posibilitãþilor urmeazã totuºi regimul juridic al denunþãrii
limitate, chiar incerte, de a rezilia o convenþie unilaterale a contractului încheiat fãrã
pe care nici nu o semnase. termen. Art. 1436 alin. 2 C.civ. se referã la
Faþã de aceste considerente, Curtea a lipsa termenului hotãrât de cãtre pãrþi sau
concluzionat cã, dincolo de marja de apre- avut în vedere de pãrþi la încheierea
ciere recunoscutã statului membru, restric- contractului, iar nu la intervenþii legislative
þiile suportate de reclamant în perioada în dispuse ulterior încheierii contractului. De
discuþie ºi, în mod deosebit, prin Legea nr. altfel, imobilul rãmânând în proprietatea
17/1994, în legãturã cu dreptul de folosinþã statului, problema nu se pune în practicã.
a bunului sãu, din pricina lipsei unui § O.U.G. nr. 40/1999 privind protecþia
mecanism care sã compenseze aceastã chiriaºilor ºi stabilirea chiriei pentru
sarcinã, au fost de naturã sã rupã echilibrul spaþiile cu destinaþia de locuinþe ce a
just dintre protecþia dreptului individului la reglementat contractele de închiriere privind
respectarea bunurilor sale ºi cerinþele suprafeþele locative cu destinaþia de
interesului general. locuinþe, precum ºi cele folosite de aºezã-
§ Legea nr. 112/1995 pentru reglemen- mintele social-culturale ºi de învãþãmânt, de
tarea situaþiei juridice a unor imobile cu partide politice, de sindicate ºi de alte
destinaþia de locuinþe, trecute în organizaþii neguvernamentale, legal înre-
proprietatea statului gistrate, prelungite sau reînnoite conform
Contractele de închiriere pentru aparta- Legii nr. 17/1994 ºi aflate în curs de execu-
mentele din imobilele vizate de acest act tare la data intrãrii în vigoare a prezentei
normativ s-au prelungit, de drept, pe o ordonanþe de urgenþã, cu incidenþã ºi asupra
perioadã de 5 ani de la data rãmânerii folosinþei imobilelor dobândite prin contracte
definitive a hotãrârii de restituire în naturã a de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãl-
imobilului fostului proprietar sau altor carea prevederilor Legii nr. 112/1995 ºi
persoane îndreptãþite (moºtenitori sau rude desfiinþate prin hotãrâre judecãtoreascã;
pânã la gradul al doilea ale fostului proprietar Astfel, durata contractelor de închiriere
în viaþã care locuiau la 22 decembrie 1989 pentru suprafeþele locative deþinute de stat
cu chirie în imobil). Prorogarea a avut sau de unitãþile administrative ale acestuia
aplicabilitate numai în cazul chiriaºilor care cu destinaþia de locuinþe sau folosite de
locuiau în acelaºi apartament cu persoana unitãþi de învãþãmânt, aºezãminte social-
îndreptãþitã la restituirea în naturã a culturale ori ca sedii de partide politice legal
12
CEDO, cauza Hutten-Czapska c. Poloniei, cererea nr. 35014/97, hotãrârea din 22 februarie 2005,
www.echr.coe.int.
13 CEDO, cauza Mellacher ºi alþii c. Austriei, cererile nr. 10522/83, 11011/84 ºi 11070/84, hotãrârea din
19 decembrie 1989, Seria A nr. 169.

înregistrate, de sindicate sau de organizaþii Întrucât în cazul redobândirii proprietãþii
neguvernamentale, aflate în curs de ºi a privatizãrii se schimbã persoana
executare, s-a prelungit de drept pentru o locatorului, între noul proprietar si chiriaº
perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare (sau fostul chiriaº, care a cumpãrat locuinþa
a ordonanþei. Aceastã prelungire rãmâne în baza Legii nr. 112/1995, cumpãrare
valabilã ºi în cazul redobândirii imobilelor desfiinþatã prin hotãrâre judecãtoreascã la
respective de cãtre foºtii proprietari sau de cererea fostului proprietar, recunoscut de
moºtenitorii acestora dupã intrarea în instanþã - art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999) se
vigoare a ordonanþei (art. l ºi art. 7). Tot încheie, la cererea chiriaºului un nou
pentru o perioadã de 5 ani s-a prelungit contract de închiriere pe perioada prorogãrii
durata contractelor de închiriere pentru legale, potrivit procedurii prevãzute în art.
garajele proprietate de stat (art. 8). 9-10 din O.U.G. nr. 40/1999.
Printr-o decizie de inadmisibilitate din 7 În legãturã cu prorogarea legalã, art. 13
aprilie 2009 pronunþatã în cauza Marius din O.U.G. nr. 40/1999 prevede 12 ipoteze
Albin Marinescu c. României14, Curtea în care prelungirea (reînnoirea) contractelor
Europeanã a Drepturilor Omului a amintit de închiriere nu opereazã (de exemplu,
cã, potrivit unei jurisprudenþe constante, chiriaºul sau membrii familiei sale sunt
noþiunea de “victimã” este o noþiune proprietari ai unei locuinþe corespunzãtoare
autonomã care trebuie interpretatã indepen- nevoilor familiei ori au înstrãinat o asemenea
dent de noþiunile din dreptul intern care locuinþã dupã 1 ianuarie 1990, în aceeaºi
privesc, spre exemplu, interesul sau cali- localitate; chiriaºul refuzã nejustificat sã
tatea pentru a acþiona. Pentru ca un
preia locuinþa oferitã în cadrul schimbului
reclamant sã se poatã pretinde victimã a
obligatoriu de locuinþã; sãvârºeºte anumite
unei încãlcãri a Convenþiei, trebuie sã fi fost
fapte ce contravin obligaþiilor locative etc.).
personal sau direct afectat (cauza Tauira
Fãrã a întra în amãnunte, menþionãm cã la
ºi alþii c. Franþei15). În speþã, Curtea a
admis cã reclamantul, în calitate de fondator lit. a din art. 13 al O.U.G. nr.40/1999 se
ºi asociat al persoanei juridice Biblion ar fi precizeazã cã în cazul contractelor de
fost afectat de interpretarea datã de Curtea închiriere având ca obiect locuinþe proprie-
de Apel Alba Iulia articolului 4 din O.U.G. tatea persoanelor fizice - altele decât cele
nr. 40/1999 ºi de efectele hotãrârii pronun- prevãzute la art. 2-7 redobândite de foºtii
þate de aceasta în 30 octombrie 2000, care proprietari sau de moºtenitorii acestora ori
au condus la evacuarea Biblion, însã a dobândite prin privatizare - prorogarea
constatat cã instanþele interne au decis în legalã nu se aplicã. În cazul acestor locuinþe,
urma unei analize atente a statutului acestei la expirarea termenului contractual, devine
asociaþii cã nu poate fi inclusã în categoria operant dreptul chiriaºului la reînnoirea
aºezãmintelor social-culturale la care se contractului de închiriere.
referã art. 4 din O.U.G. nr. 40/1999, fiind § O.U.G. nr. 8/2004 privind prelungirea
avute în vedere scopurile lucrative ale duratei unor contracte de închiriere16, ce
activitãþii acesteia, iar nu – aºa cum susþinea a reglementat situaþia juridicã a contractelor
reclamantul -, natura privatã a capitalului sau de închiriere, aflate în curs de executare la
forma de organizare. data intrãrii sale în vigoare, privind
14 CEDO, cauza Marius Albin Marinescu c. României, cererea nr. 4244/02, decizie de inadmisibilitate din 7
aprilie 2009, www.echr.coe.int. Reclamantul invocase faptul cã refuzul curþii de apel de a-i recunoaºte persoanei
juridice Biblion calitatea de aºezãmânt social-cultural (ce i-ar fi permis sã beneficieze de dispoziþiile O.U.G. nr.
40/1999) ar fi adus o atingere nejustificatã drepturilor asociaþiei pe care o înfiinþase pentru a comunica idei ºi
informaþii privind subiecte de interes general.
15 Comisia Europeanã a Drepturilor Omului, cauza Tauira ºi alþii c. Franþei, cererea nr. 28204/95, decizia din
4 decembrie 1995, Décisions et rapports 83, p. 112.

16 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004, aprobatã prin Legea nr. 219/2004 publicatã în M.
Of., Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004.

suprafeþele locative cu destinaþia de locuinþe administrativ-teritoriale care fãcuse obiectul
(prelungire de drept pentru o perioadã de 5 O.U.G. nr. 8/2004. Pentru a opera trebuie
ani) sau privind garajele din proprietatea îndeplinite condiþiile art. 1437 C.civ., ca
statului sau a unitãþilor administrativ- locatarul sã rãmânã ºi sã fie lãsat în posesie
teritoriale (prelungire la cererea chiriaºilor dupã expirarea termenului stipulat prin
pentru o perioadã de 3 ani); contractul de locaþiune, considerându-se cã
Cu privire la evacuarea persoanelor locaþiunea a fost reînnoitã, efectele sale fiind
dintr-o locuinþã a statului ce a fãcut obiectul determinate dupã dispoziþiile relative la
unui contract de închiriere al cãrui termen a locaþiunea fãrã termen.
expirat, Curtea europeanã s-a pronunþat în
3. Obligaþia de notificare a chiriaºilor
cauza C´osic´ c. Croaþiei17, în sensul cã
având în desfãºurare un contract de în-
pierderea locuinþei de cãtre o persoanã este
chiriere cu statul
o formã extremã a ingerinþei în dreptul la
Existã douã raporturi juridice în care statul
respectarea domiciliului. Orice persoanã ce
a intervenit prin mãsuri de protecþie: cele
riscã o restrângere atât de gravã trebuie în
dintre foºtii proprietari care redobândesc
principiu sã poatã cere unui tribunal inde-
dreptul de proprietate asupra imobilelor
pendent sã stabileascã proporþionalitatea ºi
preluate anterior de stat ºi chiriaºii care au
caracterul rezonabil al mãsurii prin prisma
încheiat înainte de data restituirii contracte
art. 8 din Convenþie (a se vedea mutatis
de închiriere cu statul, dar ºi cele dintre foºtii
mutandis cauza Stanková c. Slovaciei18),
proprietari ºi cumpãrãtorii (în baza Legii nr.
chiar dacã, potrivit dreptului intern, dreptul
sãu de a folosi un imobil s-a stins. Or, deci- 112/1995), al cãror titlu este „desfiinþat”.
ziile autoritãþilor naþionale au fost întemeiate Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr.
numai pe concluzia cã reclamanta nu avea 40/1999, „(1) în vederea încheierii noului
niciun drept pentru a ocupa apartamentul contract de închiriere, în termen de 30 de
potrivit dreptului intern, fãrã a mai analiza zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei
proporþionalitatea mãsurii ce urma sã fie ordonanþe de urgenþã sau de la deschiderea
aplicatã, motiv pentru care s-a constatat rolului fiscal, dupã caz, proprietarul îi va
încãlcarea art. 8 din Convenþie. notifica chiriaºului sau fostului chiriaº, prin
§ OUG nr. 44/2009 privind durata unor executorul judecãtoresc, data ºi locul
contracte de închiriere pentru suprafeþe întâlnirii. Notificarea va fi comunicatã prin
locative cu destinaþia de locuinþe19, care scrisoare recomandatã cu confirmare de
prevede cã durata contractelor de închiriere primire.
privind suprafeþele locative cu destinaþia de (2) Chiriaºul sau fostul chiriaº este
locuinþe, din proprietatea statului sau a obligat cã comunice în scris proprietarului,
unitãþilor administrativ-teritoriale, regle- cu confirmare de primire, cererea de a
mentate de O.U.G. nr. 8/2004 privind prelun- încheia un nou contract de închiriere, în
girea duratei unor contracte de închiriere, termen de cel mult 30 de zile de la primirea
aprobatã prin Legea nr. 219/2004, pentru notificãrii.
care a operat tacita relocaþiune, în condiþiile (3) În cazul în care chiriaºul sau fostul
prevãzute la art. 1437 C.civ., este de 5 ani chiriaº comunicã proprietarului cã nu cere
de la data intrãrii în vigoare a prezentei sã încheie un nou contract de închiriere,
ordonanþe de urgenþã. acesta este obligat sã îi predea proprie-
Se poate lesne observa cã aceastã tarului locuinþa pe bazã de proces-verbal,
prelungire nu priveºte ºi închirierea garajelor în termen de cel mult 60 de zile de la data
din proprietatea statului sau a unitãþilor notificãrii prevãzute la alin. (1). Nepredarea
17
CEDO, cauza Katarina Æosiæ c. Croaþiei, cererea nr. 28261/06, hotãrârea din 15 ianuarie 2009,
www.echr.coe.int.
18
CEDO, cauza Stanková c. Slovaciei, cererea nr. 7205/02, hotãrârea din 9 octombrie 2007, www.echr.coe.int.
19
Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 330 din 19 mai 2009.

locuinþei înãuntrul acestui termen îl îndrep- raporturile locative contractuale se desfã-
tãþeºte pe proprietar sã cearã în justiþie ºurau între stat ºi chiriaº, iar reclamantei nu
evacuarea necondiþionatã a locatarilor, cu i se recunoscuse încã dreptul de proprietate
plata daunelor-interese, pe calea ordonanþei asupra locuinþei, dreptul ei fiind constituit
preºedinþiale.” ulterior, la data de 28 septembrie 2004, datã
Conform prevederilor art. 11 din acelaºi la care contractul de închiriere încheiat între
act normativ, „(1) nerespectarea de cãtre pârâtã ºi Administraþia Fondului Imobiliar
proprietar a dispoziþiilor art. 10 alin. 1 atrage ºi-a încetat efectele.
prelungirea de drept a contractului de Prima problemã care se punea în speþa
închiriere anterior pânã la încheierea unui amintitã era aceea dacã pârâtul are sau nu
nou contract de închiriere. Neplata chiriei dreptul de a beneficia în continuare de
pânã la încheierea noului contract de folosinþa locuinþei în calitate de chiriaº, în
închiriere nu poate fi invocatã de proprietar baza unui contract de închiriere pe care
ca motiv de evacuare a chiriaºului sau a proprietarul este obligat sã îl încheie cu
fostului chiriaº. chiriaºul21.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul În opinia noastrã, pârâtul are dreptul la
nejustificat al chiriaºului sau al fostului încheierea unui contract de închiriere cu
chiriaº de a încheia un nou contract de închi- proprietarul, care este obligat sã încheie
riere în termen de 60 de zile de la primirea acest contract, în condiþiile limitativ prevã-
notificãrii îl îndreptãþeºte pe proprietar sã zute de O.U.G. nr. 40/1999, inclusiv dupã
cearã în justiþie evacuarea necondiþionatã data de 8 aprilie 2004, pentru urmãtoarele
a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe motive.
calea ordonanþei preºedinþiale.” Reþinem în primul rând faptul cã dispo-
În practica judiciarã20, s-a reþinut cã la ziþiile O.U.G. nr. 8/2004 nu reprezintã un act
data restituirii imobilului (28 septembrie nou de reglementare a protecþiei juridice
2004), era în vigoare contractul de închiriere acordate chiriaºilor, aºa cum a fost O.U.G.
încheiat de Primãria Municipiului Bucureºti nr. 40/1999, ci doar un act normativ de
cu chiriaºii pârâþi, pe o duratã de 5 ani, pânã prelungire a unora dintre termenele de
la data de 18 aprilie 2004 ºi prelungit prin închiriere introduse sau prelungite (la rândul
actul adiþional, în baza O.U.G. nr. 8/2004. lor) de O.U.G. nr. 40/1999. Astfel, pentru
Astfel, la data de 28 septembrie 2004, datã nerespectarea dispoziþiilor O.U.G. nr. 8/
la care reclamanþii au dobândit dreptul de 2004, instanþa va apela tot la sancþiunile
proprietate asupra apartamentului, con- prevãzute de O.U.G. nr. 40/1999, ca ºi act
tractul de închiriere dintre pârâþi ºi stat se normativ-cadru în materie, acesta fiind
afla în desfãºurare, el fiind deja prelungit motivul pentru care apreciem cã ºi în speþa
prin efectele O.U.G. nr. 8/2004. Aceastã amintitã, erau aplicabile dispoziþiile O.U.G.
prorogare legalã a fost acordatã de drept, nr. 40/1999 dupã data de 8 aprilie 2004.
în virtutea legii, deoarece la data intrãrii în Prin urmare, dispoziþiile art. 13 din Legea
vigoare a ordonanþei de urgenþã menþionate, nr. 10/2001, republicatã, fac trimitere la
20 Dec. civ. nr. 2016/R din 11.12.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a III-a Civilã, nepublicatã.
21 Printr-o decizie din 10 noiembrie 2006, citatã în cauza Tarik c. României, Curtea de Apel Bucureºti a
statuat cã un chiriaº care dispunea de un contract de închiriere prelungit ope legis pânã la data de 8 aprilie 2004
din cauza netrimiterii unei notificãri, în conformitate cu O.U.G. nr. 40/1999, beneficiazã, în lipsa repetatã a unei
astfel de notificãri, de prelungirea contractului sãu de închiriere încã o datã pentru o perioadã de 5 ani, în
temeiul art. 14 din ordonanþã, cu excepþia cazului în care renunþa la beneficiul acordat prin O.U.G. nr. 40/1999
sau în care ajungea la un acord cu proprietarul sãu în privinþa unei alte durate a contractului de închiriere. Într-o
altã cauzã, printr-o decizie din 18 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureºti a statuat cã, din cauza lipsei notificãrii
în condiþiile de fond ºi formã ale O.U.G. nr. 40/1999, contractul de închiriere respectiv era prelungit încã o datã
pentru o perioadã de 5 ani.

dispoziþiile O.U.G. nr. 40/1999 în sensul cã încasa chiria. În acest context, dispoziþia de
„în cazul imobilelor restituite prin procedurile încetare a contractului de închiriere dintre
administrative prevãzute de prezenta lege stat ºi chiriaº, cuprinsã în titlul de proprietate
sau prin hotãrâre judecãtoreascã sunt al reclamantei emis de unitatea
aplicabile prevederile privind contractele de administrativã, este fireascã, în condiþiile în
închiriere cuprinse în O.U.G. nr. 40/1999 care, în baza legilor în vigoare, noul
privind protecþia chiriaºilor ºi stabilirea chiriei proprietar este obligat sã încheie un nou
pentru spaþiile cu destinaþia de locuinþã, contract cu chiriaºul (a se vedea în acest
aprobatã cu modificãri ºi completãri prin sens ºi dispoziþiile art. 7 din O.U.G. nr. 40/
Legea nr. 241/2001, cu modificãrile ºi 1999).
completãrile ulterioare”. Rezultã cã reclamanþii trebuiau sã
Încãlcarea dreptului de proprietate al respecte prevederile art. 10 din O.U.G. nr.
reclamantei prin faptul cã nu poate intra 40/1999, potrivit cãrora, în vederea încheierii
imediat în posesia apartamentului este noului contract de închiriere, în termen de
justificatã legal de O.U.G. nr. 40/1999, cu 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a
rol de protecþie socialã, iar actul normativ prezentei ordonanþe de urgenþã sau de la
menþionat pãstreazã un just echilibru între deschiderea rolului fiscal, dupã caz,
modul de exercitare a dreptului de proprietarul îi va notifica chiriaºului sau
proprietate ºi dreptul chiriaºilor la un trai fostului chiriaº, prin executorul judecãtoresc,
decent ºi la o locuinþã. data ºi locul întâlnirii22. Notificarea va fi
Aceasta deoarece statul are obligaþii atât comunicatã prin scrisoare recomandatã cu
faþã de proprietar, cât ºi faþã de chiriaº ºi a confirmare de primire. Chiriaºul sau fostul
limitat pe o perioadã rezonabilã dreptul de chiriaº este obligat cã comunice în scris
folosinþã al bunului de cãtre proprietar pentru proprietarului, cu confirmare de primire,
ca problema locativã a chiriaºilor sã poatã cererea de a încheia un nou contract de
fi rezolvatã. închiriere, în termen de cel mult 30 de zile
Rezultã astfel, în mod neechivoc, faptul de la primirea notificãrii.
cã pârâtul, în calitate de chiriaº într-un imobil A doua problemã care se ridica în speþã
ce a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001, era dacã notificarea trimisã de reclamanþi
are dreptul la reînnoirea contractului anterior respecta exigenþele cerute de actul normativ
încheiat cu statul în condiþiile generale cu privire la conþinutul notificãrii. Or, prin
prevãzute de O.U.G. nr. 40/1999 ºi, în notificarea din 13.04.2007 reclamanþii au
special, în baza art. 9 ºi urmãtoarele din pus în vedere pârâtului sã elibereze imobilul
actul normativ menþionat, care prevãd în termen de 30 de zile de la primirea
procedura încheierii contractului. notificãrii, având în vedere cã se doreºte
În cazul nerespectãrii de cãtre proprietar încetarea tacitei relocaþiuni dintre pãrþi.
a procedurii prevãzute de lege, contractul Potrivit dispoziþiilor art. 10 din actul normativ
de închiriere anterior se prelungeºte de menþionat mai sus, notificarea trebuia fãcutã
drept, conform dispoziþiilor art. 11 din O.U.G. în vederea încheierii noului contract de
nr. 40/1999, astfel cã, în baza acestui text închiriere, iar nu în vederea eliberãrii
de lege, pârâtul are dreptul de a locui în imobilului. Astfel, nefiind respectate
continuare în apartament, iar persoana prevederile art. 10 din O.U.G. nr. 40/1999,
prejudiciatã pentru refuzul de a încheia s-a reþinut aplicarea sancþiunii din art. 11,
contractul este proprietarul, care nu poate respectiv prelungirea de drept a contractului
22
Curtea de Apel Alba Iulia - Secþia civilã, decizia nr. 340 din 14 aprilie 2006, Publicatã în: “Buletinul
Jurisprudenþei - Culegere de practicã judiciarã pe anul 2006, Curtea de Apel Alba Iulia”.
23 Dec. civ. nr. 2016/R din 11.12.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a III-a Civilã, nepublicatã.

de închiriere anterior pânã la încheierea unui dreptului sãu de proprietate, iar limitãrile
nou contract de închiriere23. trebuie sã fie prevãzute în mod expres ºi
limitativ de lege.
3.1. Data naºterii obligaþiei de notifi- Astfel, deºi se creeazã o situaþie de
care în cazul chiriaºilor-cumpãrãtori inegalitate între cele douã categorii de
chiriaºi (pe de o parte, chiriaºul cumpãrãtor,
Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, în cu contract anulat irevocabil ºi pe de altã
cazul contractelor de vânzare-cumpãrare parte, chiriaºul cumpãrãtor faþã de care a
încheiate cu încãlcarea prevederilor Legii nr. fost admisã în mod irevocabil acþiunea în
112/1995 pentru reglementarea situaþiei revendicare), nu se poate acoperi aceastã
juridice a unor imobile cu destinaþia de injusteþe legislativã prin extinderea unul text
locuinþe, trecute în proprietatea statului, ºi limitativ, fãrã a fi încãlcate alte principii de
desfiinþate prin hotãrâre judecãtoreascã, drept24.
proprietarul recunoscut de justiþie va încheia În practica judiciarã au apãrut opinii
cu persoanele care au cumpãrat locuinþa în contradictorii cu privire la aplicabilitatea art.
baza Legii nr. 112/1995 ºi care o ocupã 6 din O.U.G. nr. 40/1999 dupã data de 8
efectiv, la cererea acestora, un contract de aprilie 2004, susþinându-se cã în prezent nu
închiriere pentru o perioadã de 5 ani. mai produce efecte.
Curtea Constituþionalã s-a pronunþat prin
Într-o opinie, se apreciazã cã prin decizia nr. 711 din 24 octombrie 200625
folosirea termenului „desfiinþat” legiuitorul a asupra excepþiei de neconstituþionalitate a
urmãrit atât cazurile în care contractul de dispoziþiilor art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, în
vânzare-cumpãrare a fost anulat, cât ºi cazul motivarea cãreia autorii susþineau cã
admiterii acþiunii în revendicare formulate de dispoziþiile de lege criticate vin în contradicþie
fostul proprietar, întrucât s-a avut în vedere cu prevederile art. 16 alin. 1 din Constituþie,
protejarea chiriaºului-cumpãrãtor în situaþia deoarece permit încheierea unui contract de
în care titlul pe care îl deþine nu ar mai închiriere pentru o perioadã de 5 ani numai
produce efecte juridice care sã-i asigure persoanelor care au cumpãrat locuinþa în
folosinþa asupra spaþiului. baza Legii nr. 112/1995, nu ºi celor care,
În opinia noastrã, prin noþiunea de deºi nu au figurat drept cumpãrãtori ai
contract „desfiinþat” se poate avea în vedere locuinþei, au avut totuºi calitatea de membri
numai contractul anulat prin hotãrâre judecã- de familie ai celui care a cumpãrat
toreascã irevocabilã, faþã de prevederea respectivul imobil.
legalã expresã ºi faþã de aspectul cã Prin deciziile nr. 742 din 26 octombrie
obligarea noului proprietar la respectarea 200626, nr. 314 din 29 martie 200727, nr. 357
unui drept locativ este o limitare a exerciþiului din 17 aprilie 2007 28 , nr. 761 din 18
24 Aceeaºi terminologie este utilizatã de legiuitor ºi în art. 50 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 10/2001, chiar ºi dupã
modificarea intervenitã prin Legea nr. 1/2009, publicatã în M. Of., Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Cu toate
acestea, existã dispoziþii care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 10/2001 ºi care se aplicã în
continuare ca dispoziþii proprii ale Legii nr. 247/2005 (art. 6), potrivit cãrora „imobilele înstrãinate cu încãlcarea
prevederilor legale, obiect al unor acte juridice desfiinþate prin hotãrâri judecãtoreºti definitive ºi irevocabile,
notificate potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicatã, se restituie în naturã” (s.n.). Or, este evident
cã legiuitorul a avut în vedere numai repunerea în situaþia anterioarã ca urmare a anulãrii („desfiinþãrii”) actului,
care ar permite ulterior „restituirea în naturã” de cãtre stat, iar nu revendicarea, care presupune primirea în
posesie a imobilului de cãtre proprietar direct de la neproprietar (chiriaº-cumpãrãtor), în baza hotãrârii instanþei
de admitere a acþiunii.
25 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 973 din 5 decembrie 2006.
28 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007.

septembrie 200729, nr. 473 din 6 mai 200830, locuinþã, realizând un echilibru între cele
nr. 90 din 20 ianuarie 200931, nr. 266 din 24 douã comandamente constituþionale.
februarie 200932 Curtea Constituþionalã a Faþã de claritatea textului în discuþie ºi
pãstrat aceeaºi jurisprudenþã în privinþa art. de jurisprudenþa Curþii Constituþionale,
6 din O.U.G. nr. 40/1999, în sensul cã apreciem cã norma juridicã produce încã
legiuitorul a statuat cã dreptul de a cere efecte ºi garanteazã chiriaºilor-cumpãrãtori
încheierea unui contract de închiriere este, vocaþia la încheierea unui contract de
în acest caz, un drept personal recunoscut închiriere pentru spaþiul pentru care
numai titularilor contractelor de vânzare- încheiaserã contract de vânzare-cumpãrare
cumpãrare în baza Legii nr. 112/1995, iar cu statul. În cazul în care apar conflicte între
dacã ar fi recunoscut ºi acelor persoane, pãrþile implicate, instanþa este cea care va
care, deºi nu au figurat drept cumpãrãtori ai decide cum trebuie asigurat echilibrul just
locuinþei, au avut totuºi calitatea de membri dintre protecþia dreptului individului la
de familie ai celui care a cumpãrat respectarea bunurilor sale ºi cerinþele
respectivul imobil, echilibrul dintre cele douã interesului general în domeniul locativ.
categorii de persoane ºi dintre drepturile lor Obligaþia de a-i notifica pe chiriaºii-
cumpãrãtori se naºte la momentul rãmânerii
constituþionale ar fi deteriorat, ajungându-se
irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti de
la situaþia în care proprietarul recunoscut de
desfiinþare a contractului de vânzare-cum-
justiþie nu ar mai putea sã se bucure de
pãrare, iar nu la data pronunþãrii sentinþei
atributele dreptului sãu de proprietate.
nedefinitive, obligaþia - ca ºi dreptul corelativ
Curtea a apreciat cã statul, chemat sã
- fiind afectatã de o condiþie suspensivã,
medieze conflictul locativ dintre proprietarul
respectiv desfiinþarea irevocabilã a con-
persoanã fizicã ºi chiriaº, a procedat corect, tractului de vânzare-cumpãrare.
asigurându-i primului posibilitatea valori- Printr-o interpretare sistematicã ºi
ficãrii atributelor dreptului sãu de proprietate, istorico-teleologicã a art. 6 din O.U.G. nr.
îngrijindu-se totodatã de protecþia celui de-al 40/1999, raportat la art. 15 din Legea nr.
doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin 10/2001, rezultã cã reactivarea drepturilor
instituirea unor exigenþe rezonabile fãrã a locative ale fostului chiriaº-cumpãrãtor al
cãror satisfacere chiriaºul nu poate fi obligat cãrui contract de vânzare-cumpãrare a fost
sã elibereze locuinþa. Instituirea de regimuri desfiinþat irevocabil ulterior intrãrii în vigoare
juridice diferite în situaþii care impun rezolvãri a O.U.G. nr. 40/1999, are loc începând cu
diferite nu poate fi apreciatã drept o data rãmânerii irevocabile a hotãrârii
încãlcare a principiului egalitãþii în faþa legii judecãtoreºti de constatare a nulitãþii abso-
ºi a prevederilor art. 16 din Constituþie33. lute a contractului de vânzare- cumpãrare.
De asemenea, cu trimitere la decizia nr. În consecinþã, s-a stabilit cã în cazul în
224 din 7 decembrie 1999 34 , Curtea a care proprietarul nu îºi îndeplineºte obligaþia
statuat cã legiuitorul este îndreptãþit, stabi- legalã, premisã pentru încheierea contrac-
lind conþinutul ºi limitele dreptului de proprie- tului de închiriere, impusã de prevederile art.
tate, sã þinã seama nu numai de interesele 10 raportat la art. 15 din Legea nr. 10/2001,
proprietarilor, ci ºi de cele ale chiriaºilor, coroborate cu art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999,
cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o prelungirea de drept a contractului de
29
Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007.
30
Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008.
31 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009.
33 Cu trimitere la decizia Curþii Constituþionale nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicatã în M. Of., Partea I, nr. 411
din 12 iunie 2003.

34 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000.

închiriere opereazã din momentul rãmânerii admis recursul ºi, pe cale de consecinþã,
irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti de acþiunea principalã prin care s-a solicitat
desfiinþare a contractului de vânzare-cum- evacuarea pârâtei pentru lipsã de titlu.
pãrare, iar nu retroactiv, de la data intrãrii în Cu privire la contradicþia aparentã dintre
vigoare a ordonanþei, întrucât la acea datã aceste douã soluþii, diametral opuse, vom
recurenþii deþineau locuinþa în temeiul con- face referiri pe larg la argumentele juridice
tractului de vânzare-cumpãrare, desfiinþat prin lumina jurisprudenþei CEDO, reþinând
ulterior. deocamdatã cã nu se poate reþine, în opinia
Într-o cauzã privind desfiinþarea contrac- noastrã, o inaplicabilitate de plano a art. 6
tului de vânzare-cumpãrare încheiat în baza din O.U.G. nr. 40/1999, instanþa având
Legii nr. 112/1995, Tribunalul Bucureºti, ca sarcina de a aprecia între cele douã categorii
instanþã de apel, a reþinut cã art. 2 din O.U.G. de interese ºi între cele douã categorii de
nr. 40/1999 prevede într-adevãr cã termenul patrimonii, pentru a nu se produce o încãl-
curge de la intrarea în vigoare a Ordonanþei, care a art. 1 din Protocolul 1 al Convenþiei.
însã art. 6 din aceeaºi ordonanþã regle-
menteazã altã situaþie juridicã decât cea 3.2. Consecinþele depãºirii termenului
prevãzutã de art. 2, respectiv a persoanelor (efectuarea notificãrii dupã expirarea
cãrora le-a fost desfiinþat contractul de termenului legal)
vânzare-cumpãrare încheiat în baza Legii
Se aratã în practica judiciarã cã trebuie
nr. 112/1995, situaþie pentru care s-a
fãcutã o distincþie: în cazul în care s-a
menþionat expres cã “proprietarul recu-
respectat procedura notificãrii, iar pãrþile au
noscut de justiþie va încheia cu persoanele ajuns la o înþelegere, devin aplicabile
care au cumpãrat locuinþa în baza Legii nr. dispoziþiile art. 14 ºi urmãtoarele din O.U.G.
112/1995 ºi care o ocupã efectiv, la cererea nr. 40/1999, care reglementeazã expirarea
acestora, un contract de închiriere pentru o termenului ºi reînnoirea contractului dintre
perioadã de 5 ani”. Faþã de aceastã dispo- proprietar ºi chiriaº, iar în cazul în care nu
ziþie legalã, nu poate fi primitã interpretarea, s-a respectat procedura notificãrii, iar
în sensul cã termenul de 5 ani prevãzut de contractul anterior (cel încheiat de chiriaº
art. 6 curge de la momentul intrãrii în vigoare cu o altã persoanã decât proprietarul actual)
a Ordonanþei, întrucât aceastã interpretare s-a prelungit în sensul art. 11 alin. 1, aceastã
ar încãlca dispoziþia legalã care vorbeºte de prelungire dureazã cel mai târziu pânã la 8
“un contract de închiriere pentru o perioada aprilie 2004 sau pânã la încheierea unui nou
de 5 ani”. contract de închiriere.
În recursul împotriva acestei hotãrâri35, Astfel, s-a reþinut36 cã reclamanþii cumpã-
Curtea de Apel Bucureºti a considerat cã rãtori ai unui imobil restituit în temeiul Legii
este inacceptabil sã se impunã proprietarilor nr. 10/2001 nu au respectat dispoziþiile art.
o obligaþie atât de grea ca aceea de a pãstra 9 ºi art. 10 din O.U.G. nr. 40/1999 (în vechea
locatarii în imobilul lor, mai mulþi ani, în lipsa numerotare). Deºi rolul fiscal fusese deschis
unei posibilitãþi concrete ºi reale de a încasa încã din 2 septembrie 2003, notificarea a
o chirie. Esenþa contractului de închiriere o fost trimisã chiriaºilor abia la 13 ianuarie
reprezintã plata chiriei, care în prezenta 2004, deci cu depãºirea termenului de 30
cauza nu se regãseºte. Stabilind cã în cauzã de zile. În aceste condiþii, prin nerespectarea
au fost greºit aplicate dispoziþiile art. 13 ºi art. 10 alin. 1, în temeiul art. 11, contractul
art. 14 din O.U.G. nr. 40/1999, Curtea a de închiriere a fost prelungit de drept, pânã
35 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a III-a civilã ºi pentru cauze cu minori ºi de familie, dec. civ. nr. 5 din 8
ianuarie 2007, nepublicatã.
36 Sent. civ. nr. 2855 din 16 februarie 2006, pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, citatã în C.
Nica, Protecþia chiriaºilor prin OUG nr. 40/1999 ºi Legea nr. 10/2001, p. 89-90.

la încheierea unui nou contract de închiriere. ficat chiriaºului, prin executorul judecã-
Prin urmare, sancþiunea legalã a nerespec- toresc, data ºi locul întâlnirii, cererea de
tãrii de cãtre proprietar a procedurii de evacuare a fost respinsã ca neîntemeiatã.
notificare este prelungirea contractului Astfel, s-a reþinut37 cã, potrivit art. 10 alin.
anterior, evident, în situaþia în care acesta 1 din O.U.G. nr. 40/1999, în vederea
expirã, dar numai pânã la încheierea unui încheierii noului contract de închiriere, în
nou contract de închiriere. termen de 30 de zile de la data intrãrii în
Se mai aratã, pe de altã parte, cã aceastã vigoare a ordonanþei, proprietarul trebuia sã
prevedere trebuie coroboratã cu principiul notifice chiriaºului, prin executor judecã-
statuat în art. 2 din acelaºi act normativ, toresc, data ºi locul întâlnirii. Aceastã cerinþã
astfel cum a fost modificat prin Legea nr. a ordonanþei nu a fost respectatã de cãtre
241/2001, care limiteazã protecþia chiriaºilor proprietar, notificarea emisã la 27 noiembrie
pe o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în 2001 nefiind trimisã prin executorul
vigoare a ordonanþei de urgenþã, deci pânã judecãtoresc. Este adevãrat cã reclamanta
la 8 aprilie 2004. În cazul de faþã, nerespec- a notificat pârâþii prin executorul judecã-
tarea de cãtre proprietari a procedurii toresc la data de 11 octombrie 2001, anterior
prevãzute de art. 10 alin. 1 ar fi avut ca efect emiterii celei de-a doua notificãri, numai cã
menþinerea efectelor contractului de închi- prin aceasta, chiriaºii sunt somaþi în vederea
riere încheiat de pârâþi cu Primãria Muni- pãrãsirii apartamentului pânã la data de 31
cipiului Bucureºti, cu termen pânã la 10 octombrie 2001, ºi nu în vederea întâlnirii
aprilie 2005, deci cu depãºirea protecþiei pentru încheierea noului contract de
legale oferite chiriaºului. închiriere. Proprietarul, somându-i pe
Nu se poate reþine argumentul pârâþilor, chiriaºi sã pãrãseascã imobilul, nu a
în sensul cã prin nerespectarea procedurii respectat procedura specialã instituitã de
de notificare, contractul anterior ar fi pre- O.U.G. nr. 40/1999.
lungit pentru încã 5 ani, pânã la 10 aprilie Într-o altã speþã38, s-a reþinut cã nu sunt
2009. Astfel, pe de o parte, aceastã inter- îndeplinite cerinþele legii prin notificarea
pretare ar fi contrarã dispoziþiilor exprese ale chiriaºului doar în ceea ce priveºte schimbul
art. 11 alin. 1, potrivit cãrora prelungirea de locuinþe, deoarece lipseºte un element
contractului anterior se face pânã la înche- esenþial, ºi anume intenþia proprietarului de
ierea unui nou contract, iar pe de altã parte, a încheia contract de închiriere. Prin urmare,
s-ar da posibilitatea ca din cauza unui viciu constatând cã nu au fost respectate toate
procedural, proprietarul sã fie sancþionat, cerinþele impuse de art. 10 din O.U.G. nr.
sine die, cu pierderea unui atribut esenþial 40/1999, consecinþa este cea prevãzutã de
al dreptului sãu, usus. art. 11 din acelaºi act normativ, în sensul
3.3. Conþinutul notificãrii cã acþiunea formulatã de reclamanþi pe cale
de ordonanþã preºedinþialã, privind
În situaþia în care persoana juridicã evacuarea necondiþionatã a pârâþilor, a fost
deþinãtoare a imobilului nu a comunicat respinsã ca neîntemeiatã.
chiriaºului în scris cu confirmare de primire, Notificarea chiriaºului în vederea înche-
în termen de 15 zile de la data procesului- ierii contractului de închiriere se face prin
verbal de restituire a locuinþei, persoana executorul judecãtoresc, însã prin scrisoare
noului proprietar, iar proprietarul nu a noti- recomandatã cu confirmare de primire,
37
Dec. civ. nr. 365 din 19 martie 2002, Tribunalul Harghita, în Culegere de practicã judiciarã pe anul 2002,
Ministerul Justiþiei, Ed. All Beck, Bucureºti, 2003.
38 Sent. civ. nr. 8364 din 1 noiembrie 2004 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, citatã în C.
Nica, Op. cit., p. 99.

cerinþa legalã nefiind îndeplinitã dacã notifi- reglementând expres obligaþiile ºi drepturile
cãrile au fost comunicate prin agent proce- care le revin pentru aceasta, iar încãlcarea
dural39. S-a mai constatat cã prin notificarea acestora atrage prelungirea de drept a
adresatã pârâtei, reclamantul nu a stabilit contractului, pânã la intrarea în legalitate.
locul întâlnirii, menþionând domiciliul fratelui Sub acest aspect, în altã cauzã43, s-a
sãu, fãrã a indica însã adresa exactã unde reþinut cã din analiza notificãrii emise de
urma a avea loc întâlnirea pãrþilor. reclamantã, rezultã cã aceasta a solicitat
Contrar acestei opinii (minoritare, aºa pârâþilor comunicarea numelor ºi prenu-
cum se constatã într-o culegere de practicã melor persoanelor care locuiesc efectiv la
recentã în materie40), se reþine cã efectuarea adresa în litigiu, calitatea acestora ºi
chiar de cãtre executorul judecãtoresc a veniturile nete lunare pe membru de familie
procedurii de comunicare a notificãrii este o locatar, în vederea perfectãrii unui contract
formalitate mai completã decât cea a de închiriere. S-a solicitat comunicarea
expedierii prin scrisoare recomandatã cu acestor înscrisuri în termen de 10 zile de la
confirmare de primire. data primirii notificãrii, aceastã datã fiind cea
Într-o altã speþã41, s-a reþinut însã cã, deºi de 04 septembrie 2006.
nu s-a fãcut dovada comunicãrii notificãrii Prin notificarea nr. 509 N/13.09.2006,
adresate de reclamant pârâtei prin scrisoare pârâþii au rãspuns cã, în vederea încheierii
recomandatã cu confirmare de primire, în contractului de închiriere, îi vor sta la
raport de faptul cã pârâta a rãspuns chiar la dispoziþie reclamantei cu toate actele
aceastã notificare, în termen util, instanþa solicitate prin notificare la data ºi locul pe
nu poate reþine nerespectarea sub acest care îl va stabili aceasta, în vederea sem-
aspect a dispoziþiilor art. 10, aceste nãrii acestuia în conformitate cu prevederile
prevederi legale instituite pentru protecþia O.U.G. nr. 40/1999.
chiriaºilor având ca finalitate siguranþa Ulterior, prin notificarea primitã în 23
cunoaºterii de cãtre aceºtia a atitudinii octombrie 2006, reclamanta a solicitat
proprietarului, datã fiind ºi sancþiunea transmiterea documentelor ºi datelor
aplicabilã în situaþia necomunicãrii unui amintite prin notificarea anterioarã, întrucât
rãspuns la notificarea acestuia, în termen acestea nu au fost trimise.
de cel mult 30 de zile de la primire. Rezultã cã notificarea a fost trimisã în
Într-o speþã42, s-a reþinut cã notificarea primul rând pentru încheierea contractului
trimisã de reclamant nu cuprinde cererea de închiriere, iar în subsidiar pentru
pentru încheierea unui nou contract, cu efectuarea schimbului obligatoriu de
fixarea datei ºi locului pentru acestea. Prin locuinþã, astfel încât cererea de evacuare
aceastã notificare li se pune în vedere se încadreazã în ipoteza prevãzutã de art.
chiriaºilor faptul cã nu au solicitat încheierea 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999.
unui nou contract ºi, drept urmare, sã Având în vedere cã termenul de 60 de
pãrãseascã imobilul. Aºa fiind, în temeiul art. zile curge de la data de 04 septembrie 2006,
11 alin. 1, contractul pârâþilor este de drept fiind împlinit la data introducerii cererii de
prelungit pânã la încheierea noului contract. chemare în judecatã (08 noiembrie 2006),
Legea este cea care instituie sancþiuni rezultã cã sunt îndeplinite condiþiile
pentru proprietari ºi chiriaºi, constând în prevãzute de art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr.
încheierea unui contract de închiriere, 40/1999.
39 C. Nica, Op. cit., p. 99.

40 C. Nica, Op. cit., p. 108
41 Sent. civ. nr. 8364 din 1 noiembrie 2004, C. Nica, Op. cit., pag. 99.
42 Dec. civ. nr. 1289 din 7 iunie 2002 a Curþii de Apel Cluj, cu notã criticã, publicatã în Culegere de practicã
judiciarã pe anul 2002, Ministerul Justiþiei, Ed. All Beck, Bucureºti, 2003.
43 Dec. civ. nr. 402 R din 19.03.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a III-a Civilã, nepublicatã.

4. Jurisprudenþa Curþii Europene a Pe fondul plângerii, Curtea de la Stras-
Drepturilor Omului ºi raportarea acesteia bourg a reamintit cã art. 1 al Protocolului nr.
la problema aplicabilitãþii art. 6 din OUG 1 conþine trei norme distincte: prima, care
nr. 40/1999 este exprimatã în prima frazã a primului
alineat ºi are un caracter general, enunþã
Prima cauzã în care Curtea Europeanã principiul respectãrii proprietãþii; a doua,
a Drepturilor Omului s-a pronunþat cu privire figurând în a doua frazã a aceluiaºi alineat,
la convenþionalitatea prevederilor O.U.G. nr. vizeazã privarea de proprietate ºi o supune
40/1999 a fost Radovici ºi Stãnescu c. anumitor condiþii; în privinþa celei de-a treia,
României44, în care reclamantele invocau consemnatã în al doilea alineat, ea recu-
o atingere adusã dreptului lor de proprietate noaºte statelor puterea, între altele, de a
contrarã art. 1 al Protocolului nr. 1 din cauza reglementa folosirea bunurilor în confor-
imposibilitãþii prelungite în care s-au aflat de mitate cu interesul general. Nu este vorba
a dispune de un imobil ce le-a fost retrocedat
de aceea de reguli lipsite de legãturã între
ºi de a încasa o chirie, imposibilitate ce a
ele. A doua ºi a treia s-au inspirat din
rezultat din aplicarea dispoziþiilor în discuþie.
exemple deosebite de atingere a dreptului
Curtea a respins în aceastã cauzã o
de proprietate; în consecinþã, ele trebuie sã
excepþie de inadmisibilitate a cererilor
fie interpretate în lumina principiului
invocatã de Guvern din pricina neepuizãrii
consacrat de prima (a se vedea, în special,
cãilor de atac interne, respectiv neurmarea
cauza James ºi alþii c. Regatului Unit al
procedurii de evacuare bazatã pe art. 24 din
Marii Britanii45).
Legea nr. 114/1996, pentru neplata chiriilor
timp de trei luni consecutive. Curtea a Aºa cum apreciase anterior în legãturã
apreciat cã eficienþa unei astfel de proceduri, cu Legea nr. 17/1994 (cauza Georgeta
care constituie dreptul comun în materie, se Robitu c. României46), Curtea a relevat cã
loveºte de obstacole majore în faþa O.U.G. nr. 40/1999, a cãrei aplicare de cãtre
dispoziþiilor speciale ale ordonanþei de tribunale a condus la menþinerea locatarilor
urgenþã a Guvernului în vigoare la vremea în apartamentele reclamantelor, se traduce
faptelor. A constatat, în aceastã privinþã, cã într-o reglementare a folosirii bunurilor ºi cã
art. 11 alin. 1 teza finalã din O.U.G. nr. 40/ al doilea alineat al art. 1 al Protocolului nr. 1
1999 preciza în mod expres cã „neplata intrã prin urmare în joc. A îmbrãþiºat opinia
chiriei de cãtre locatar pânã la încheierea Guvernului conform cãreia mãsurile de
noului contract nu poate fi invocatã de urgenþã adoptate în 1999 – destinate, pe
proprietar drept motiv de evacuare”. În plus, de o parte, sã controleze creºterea chiriilor
þinând cont de refuzul locatarilor de a ºi, pe de altã parte, sã prelungeascã
considera reclamantele drept noii proprietari valabilitatea contractelor de închiriere în
ºi deci de lipsa oricãrui raport contractual curs, cu excepþia câtorva situaþii excep-
între acestea ºi locatari, nu este ilogic sã se þionale, în special în caz de refuz al loca-
concluzioneze cã reclamantele riscau sã li tarului de a încheia un contract de închiriere
se respingã o eventualã acþiune bazatã pe cu noul proprietar – urmãreau un scop de
art. 24 al Legii nr. 114/1996 din cauza lipsei interes general, ºi anume protecþia locata-
calitãþii de a acþiona. rilor în faþa crizei de locuinþe.
44
Anterior citatã.
45
CEDO, cauza James ºi alþii c. Regatului Unit al Marii Britanii, hotãrârea din 21 februarie 1986, Seria A nr.
98, p. 29-30, par. 37, care reitereazã în parte principiile enunþate de Curte în cauza Sporrong ºi Lönnroth c.
Suediei, anterior citatã; a se vedea de asemenea cauza Broniowski contra Poloniei, cererea nr. 31443/96,
hotãrârea din 22 iunie 2004, Recueil des arrêts et décisions 2004-V, par. 134, sau cauza Hutten-Czapska c.
Poloniei, anterior citatã, par. 157).
46 Anterior citatã.

Sistemul pus astfel la punct de autoritãþile 30 de zile începând de la data intrãrii în
naþionale nu este criticabil în sine, având în vigoare a ordonanþei de urgenþã a
vedere în special marea marjã de apreciere Guvernului, termen în timpul cãruia
permisã de paragraful 2 al art. 1 din Proto- proprietarele cãrora li se retrocedase
colul nr. 1. Cu toate acestea, din moment imobilul erau obligate sã comunice
ce implica riscul de a impune locatorului o locatarului – prin intermediul unei scrisori
sarcinã excesivã în privinþa posibilitãþii de a recomandate cu confirmare de primire ºi prin
dispune de bunul sãu, autoritãþile erau intermediul unui executor judecãtoresc –
obligate sã aplice proceduri sau mecanisme data ºi locul stabilite în vederea încheierii
legislative previzibile ºi coerente, prevãzând unui nou contract de închiriere. Nerespec-
anumite garanþii pentru punerea lor în tarea de cãtre proprietar a acestor formalitãþi
practicã ºi incidenþa lor asupra dreptului de implica prelungirea de drept a “contractului
proprietate al locatorului sã nu fie nici anterior”, contract pe care locatarii, în acest
arbitrare nici imprevizibile (a se vedea, caz, l-au încheiat cu statul.
mutatis mutandis, Immobiliare Saffi c. Curtea a constatat cã dispoziþia citatã
Italiei47 sau Scollo c. Italiei48). anterior se limiteazã sã indice vag cã
Or, Curtea nu a fost convinsã cã ordo- aceastã prelungire are loc “pânã la înche-
nanþa de urgenþã a Guvernului a instaurat o ierea unui nou contract”, fãrã a preciza în
asemenea piedicã pentru a evita riscurile ce condiþii acest nou contract poate fi
de imprevizibilitate sau de arbitrar. Mai multe încheiat. Într-adevãr, nicio informaþie nu este
dispoziþii ale ordonanþei de urgenþã a oferitã în privinþa cãii de care ar dispune
Guvernului au atras în special atenþia sa în proprietarul care a omis, din cauza
aceastã privinþã: necunoaºterii sau neglijenþei, sã respecte
condiþiile de formã impuse de articolul 10
4.1. Asupra art. 11 alin. 1 din O.U.G. alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999 pentru a
nr. 40/1999 încheia acest nou contract cu ocupanþii
imobilului sãu sau pentru a înlocui statul în
În speþa amintitã, Radovici ºi Stãnescu vederea încasãrii chiriilor înainte de
c. României, reclamantele nu au încheiat termenul prelungirii legale a contractelor,
niciodatã vreun contract de închiriere cu adicã înainte ca cei cinci ani sã se fi scurs
ocupanþii imobilului lor, care locuiau acolo începând de la intrarea în vigoare a
pe baza contractelor de închiriere a locuin- ordonanþei de urgenþã.
þelor cu statul în 1986, 1968 ºi respectiv Or, aceasta a condus la imposibilitatea
1974 ºi prelungite ulterior pânã la 8 aprilie din partea reclamantelor, timp de mai mulþi
2004 prin efectul legii (a contrario, cauza ani în care ordonanþa intrase în vigoare, sã
Hutten-Czapska c. Poloniei, anterior citatã, cearã orice chirie – chiar ºi fiind plafonatã
par. 224). de lege – ocupanþilor imobilului lor. Aceastã
Reclamantelor, cãrora o sentinþã defi- situaþie se diferenþiazã de cea relevatã de
nitivã din 2 aprilie 1997 le-a retrocedat bunul, Curte în cauza Hutten-Czapska c. Polo-
li s-a respins prima cerere de evacuare a niei, invocatã de Guvern, care privea în
ocupanþilor imobilului din cauza nerespec- principal dispozitivul legislativ polonez de
tãrii condiþiilor de formã impuse de art. 10 control al sumei chiriilor ºi lipsa oricãrui
alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999. Aceastã mecanism juridic care sã permitã proprie-
dispoziþie prevedea un termen imperativ de tarilor sã compenseze sau sã atenueze
47 CEDO, cauza Immobiliare Saffi c. Italiei, cererea nr. 22774/93, hotãrârea din 28 iulie 1999, Recueil des
arrêts et décisions 1999-V, par. 49 ºi 54.
48 CEDO, cauza Scollo c. Italiei, cererea nr. 19133/91, hotãrârea din 28 septembrie 1995, Seria A nr. 315-C,
p. 55, par. 40.

pierderile impuse de întreþinerea bunurilor O.U.G. nr. 40/1999 în cazul proprietarilor
lor. care nu au trimis ocupanþilor apartamentului
În cazul în speþã, nu numai cã recla- lor notificarea necesarã în termenul prevãzut
mantele au fost lipsite de o posibilitate de ordonanþã din cauza unor litigii nesolu-
evidentã de a încasa o chirie, dar în plus, þionate cu aceºtia i-au fãcut pe proprietarii
având în vedere refuzul locatarilor de a le respectivi sã sufere o sarcinã dispropor-
considera drept noii proprietari – ºi deci lipsa þionatã (cauza Radovici ºi Stãnescu c.
oricãrui raport contractual între ei – nu se României, citatã anterior, par. 88).
poate invoca faptul cã le era permis sã
cearã, în temeiul Legii nr. 114/1996 indicatã 4.2. Asupra art. 13 lit. d din O.U.G. nr.
de Guvern, rambursarea costurilor de 40/1999
refacere a imobilului lor (dupã toate
aparenþele degradat în urma proastei utilizãri Curtea a constatat51 cã, deºi O.U.G. nr.
a ocupanþilor), din moment ce respectiva 40/1999 prevedea mai multe excepþii de la
lege reglementa în exclusivitate relaþiile prelungirea automatã a contractelor
juridice contractuale stabilite între proprietari anterioare, în special în caz de litigiu rezultat
ºi locatari. din refuzul locatarului de a încheia un
În cauzele Tarik c. României49 sau contract de închiriere cu noul proprietar în
Arsenovici c. României50, Curtea a reiterat temeiul Legii nr. 114/1996, dispoziþiile
faptul cã, în anumite privinþe, Legea nr. 17/ pertinente ale ordonanþei nu precizeazã care
1994 era lipsitã de precizie, în special prin este tipul de “litigiu” vizat de excepþie, ºi
aceea cã nu prevedea procedura în baza anume dacã trebuie sã fie vorba despre o
cãreia foºtii proprietari cãrora li s-au restituit acþiune angajatã conform formelor prevã-
bunurile naþionalizate dupã intrarea în zute de proprietar în faþa instanþei naþionale
vigoare a legii puteau sã încheie contracte sau de un diferend existent la data intrãrii în
de închiriere cu foºtii chiriaºi ai statului ºi vigoare a O.U.G. nr. 40/1999 ºi apãrut din
nici nu conþinea vreo prevedere de refuzul locatarului – dupã comunicarea în
sancþionare în caz de refuz al acestora de forma bunã ºi potrivitã în temeiul Legii nr.
a-i recunoaºte pe proprietari ca atare ºi de 114/1996 – de a încheia un contract de
a încheia contracte de închiriere cu aceºtia închiriere cu noul proprietar. Aceastã a doua
din urmã. Legea nr. 17/1994 nu numai cã a versiune corespunde ipotezei susþinute de
prelungit cu 5 ani contractele de închiriere reclamante în faþa tribunalelor naþionale,
ale foºtilor chiriaºi, dar a ºi menþinut în care – fiind sesizate de reclamante prin
aceastã perioadã aceleaºi condiþii contrac- acþiuni de evacuare - au interpretat diferit
tuale precum cele stabilite de Legea nr. 5/ noþiunea de “litigiu”.
1973, inclusiv criteriile de calcul al chiriei, Desigur cã nu Curþii îi revine sarcina de
fãrã a lua în considerare inflaþia puternicã a interpreta termenii folosiþi în legislaþia
cu care se confrunta þara la data respectivã. naþionalã, ci în împrejurãrile descrise mai
Þinând cont de circumstanþele speþei ºi sus nu este iraþional sã se concluzioneze
de jurisprudenþa sa în materie, Curtea a cã folosirea noþiunilor vagi sau insuficient
apreciat cã nu se poate considera cã caracterizate, precum aceea de “litigiu”, a
intrarea în vigoare a OUG nr. 40/1999 a putut induce în eroare unii proprietari ai
remediat situaþia reclamanþilor. În acest bunurilor retrocedate care, la fel ca
sens, a reamintit cã a statuat deja cã preve- reclamantele, au procedat la o comunicare
derile defectuoase ºi lacunele constatate în în condiþiile prevãzute de Legea nr. 114/
49
CEDO, cauza Tarik c. României, cererea nr. 75849/01, hotãrârea din 7 februarie 2008, publicatã în M.
Of. nr. 890 din 29 decembrie 2008.
50 CEDO, cauza Arsenovici c. României, cererea nr. 77210/01, hotãrârea din 7 februarie 2008,
www.echr.coe.int.
51 CEDO, cauza Radovici ºi Stãnescu c. României, anterior citatã.

1996 ºi a putut lãsa loc incertitudinii în În lumina celor de mai sus, Curtea a
privinþa oportunitãþii ºi necesitãþii de a reînnoi considerat cã sancþionarea proprietarilor
acest demers în temeiul O.U.G. nr. 40/1999. care au omis sã se conformeze condiþiilor
Având în vedere consecinþele juridice de formã prevãzute de ordonanþa de urgenþã
importante ale obligaþiei de a respecta cu a Guvernului ºi restricþiile suferite de
ocazia comunicãrii unele condiþii de formã reclamante în privinþa folosirii bunului lor
– din care nerespectarea implica prelungirea imobiliar ºi în special imposibilitatea în care
automatã a contractelor de închiriere pe o s-au aflat, timp de mai mulþi ani, de a obliga
duratã de cinci ani fãrã a li se permite dupã ocupanþii sã le plãteascã o chirie din cauza
toate aparenþele proprietarilor sã cearã dispoziþiilor defectuoase ºi a lipsurilor
ocupanþilor plata unei chirii -, dispoziþiile relevate în legislaþia de urgenþã asupra
legale ce indicã situaþiile de excepþie ce fac imobilelor, au fãcut sã apese asupra lor o
inoperantã regula prelungirii automate ar fi sarcinã specialã ºi exorbitantã de naturã sã
trebuit sã fie în mod deosebit precise sau rupã echilibrul just dintre protecþia dreptului
explicitate la nevoie de normele de aplicare. individului la respectarea bunurilor sale ºi
Aceasta ar fi permis sã se elimine îndoiala cerinþele interesului general.
asupra întinderii obligaþiilor care reveneau Sarcina socialã ºi financiarã pe care o
proprietarilor în materie de forme ºi termene presupun transformarea ºi reforma în
de respectat ºi sã se prevadã consecinþele domeniul locativ nu ar putea, aºa cum este
în caz de neexecutare. cazul în speþã, sã se sprijine pe un anume
Asupra acestui punct trebuie notat cã ºi grup social, indiferent de importanþa pe care
curþile de apel competente sã soluþioneze o au interesele unui alt grup sau ale
în ultimã instanþã primele proceduri de colectivitãþii în ansamblul sãu (a se vedea,
evacuare demarate de reclamante s-au mutatis mutandis, cauza Hutten- Czapska
limitat la a constata cã avusese loc o prelun- c. Poloniei), astfel cã s-a încãlcat articolul
gire automatã a contractelor încheiate 1 al Protocolului nr. 1.
anterior, fãrã a explica totuºi motivele pentru
care îndepãrtau excepþia inspiratã de recla- 4.3. Asupra art. 31 ºi 32 din O.U.G. nr.
mante din art. 13 lit. d din O.U.G. nr. 40/ 40/1999
1999, ba mai mult fãrã a invoca ce cale se
oferea acestora, la nevoie, pentru a încheia În cauza Burzo c. României52 Curtea a
un contract de închiriere cu ocupanþii constatat cã reclamantul a primit, cel puþin
imobilului lor înainte de expirarea termenului pentru perioada cuprinsã între luna aprilie
de trei ani prevãzut de art. 2 al ordonanþei 1998 ºi luna iunie 2000, o chirie lunarã de
ºi modificat la cinci ani de Legea nr. 241/ circa 1,35 euro. A remarcat, potrivit sentinþei
2001. definitive din 30 martie 2004 a Judecãtoriei
În fine, nimic din dosar nu lãsa sã se Cluj, cã în special din cauza lipsei întreþinerii
creadã cã ocupanþii apartamentelor recla- ºi reparaþiilor periodice precum ºi lipsei
mantelor meritau o protecþie deosebit de mijloacelor financiare pentru a investi în
întãritã, cu atât mai mult cu cât – conform menþinerea în stare bunã a imobilului, casa
spuselor reclamantelor, necontestate de respectivã, care era în stare bunã în
Guvern -, aceºtia deterioraserã grav locuin- noiembrie 1997, nu mai era adecvatã locuirii.
þele lor ºi se comportau într-un fel care fãcea Fãcând trimitere la dispoziþiile art. 31 din
imposibilã convieþuirea în imobil, împrejurãri Legea nr. 114/1996 care precizeazã criteriile
care au condus de altfel, conform noilor de respectat la calculul chiriei, Curtea a
proceduri de evacuare demarate de considerat cã pot exista deci îndoieli cã
reclamante, la evacuarea ocupanþilor a douã valoarea chiriei susmenþionate, ce repre-
din apartamentele imobilului. zenta circa 1% din salariul mediu net lunar
52CEDO, cauza Burzo c. României, cererea nr. 75240/01, hotãrârea din 4 martie 2008, definitivã la 04 iunie
2008.

pe economie, ar fi putut permite acoperirea unui contract de închiriere cu chiriaºii,
mãcar a cheltuielilor de întreþinere ºi deoarece acesta nu ºi-a exprimat voinþa în
reparaþie precum ºi impozitele datorate mod suficient ºi conform articolului 23 alin.
pentru apartamentul respectiv, fãrã a discuta 3 din O.U.G. nr. 40/1999. Potrivit motivãrii
de obþinerea vreunui profit (a se vedea, instanþelor interne ºi susþinerilor Guvernului
mutatis mutandis, cauza Ghigo c. Maltei53). în faþa Curþii europene, terþul trebuia sã
Ea a constatat cã Guvernul nu a pre- formuleze cerere de intervenþie în interes
zentat elemente concrete nici pentru a propriu în procedurã.
demonstra cã reclamantul dispunea de o Cu privire la articolul 23 alin. 2 din
posibilitate efectivã de a obþine în cazul în O.U.G. nr. 40/1999, în forma sa modificatã
speþã o chirie mai ridicatã, ce ar putea prin Legea nr. 241/2001 55 , Curtea a
rãspunde în general criteriilor stabilite de art. observat cã aplicarea acestei dispoziþii de
31 din Legea nr. 114/1996, date fiind dificul- drept material apare ca o expresie a princi-
tãþile de a avea informaþii asupra even-
piului aplicãrii imediate a legii noi, aplicare
tualelor venituri ale chiriaºilor, nici pentru a
care poate fi consideratã ca «prevãzutã de
demonstra eficienþa procedurilor prevãzute
lege», þinând seama de interpretarea datã
de O.U.G. nr. 40/1999 în aceastã privinþã.
de doctrinã ºi de jurisdicþiile interne
articolului 1 din C.civ. ºi articolului 15 par. 2
4.4. Asupra art. 23 din O.U.G. nr. 40/
1999 din Constituþia României, în sensul cã o lege
nu este retroactivã când modificã pentru
În cauza Cleja ºi Mihalcea c. viitor o situaþie juridicã deja apãrutã sau când
României 54 respingerea acþiunii recla- suprimã efectele viitoare ale unei situaþii
mantelor de evacuare a chiriaºilor urmare a juridice apãrute anterior intrãrii sale în
schimbului obligatoriu de locuinþe a fost vigoare56. A remarcat totuºi absenþa unifor-
motivatã în principal de imposibilitatea mitãþii jurisprudenþei interne pertinente57
jurisdicþiilor de a impune unui terþ încheierea (paragrafele 30-32 din hotãrâre).
53 CEDO, cauza Ghigo c. Maltei, cererea nr. 31122/05, hotãrârea din 26 septembrie 2006, par. 66,
www.echr.coe.int.
54 CEDO, cauza Cleja ºi Mihalcea c. României, cererea nr. 77217/01, hotãrârea din 8 februarie 2007,
www.echr.coe.int.
55 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
56 Curtea Constituþionalã, decizia nr. 210 din 4 mai 2004, publicatã în M. Of., Partea I, nr. 601 din 05 iulie
2004.
57 Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a III-a civilã, în decizia nr. 514 din 28 februarie 2001, publicatã în: Revista
Pandectele române, nr. 6/2002, p. 123 – 136 a reþinut cã „o situaþie juridicã produce acele efecte care sunt
prevãzute de legea civilã în vigoare la data producerii ei. În aceastã situaþie, reclamanta a introdus acþiunea în
evacuare la data de 8 septembrie 1998, fiindu-i aplicabile dispoziþiile Legii nr. 17/1994 care prevedeau prelungirea
contractelor de închiriere pe o duratã de cinci ani. Faptul cã procesul civil s-a prelungit ºi a intervenit O.U.G. nr.
40/1999 nu este de naturã ca dispoziþiile acestei ordonanþe sã se aplice situaþiei juridice nãscute sub imperiul
altei legi.”
În hotãrârea nr. 514 du 28 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureºti a respins o acþiune în evacuare a unui
chiriaº, cu aplicarea legii nr. 17/1994, în vigoare la momentul introducerii acþiunii, în ciuda intrãrii în vigoare în
timpul procedurii a O.U.G. nr. 40/1999, pertinentã în materie. Aceastã hotãrâre a fost criticatã printr-o parte a
doctrinei, sub motiv cã O.U.G. nr. 40/1999 era aplicabilã în acea situaþie, în baza principiului aplicabilitãþii
imediate a unei noi legi civile.
În decizia civilã nr. 5310 din 16 iunie 2005, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a judecat cu privire la o acþiune
în evacuare a unui chiriaº cã existenþa ºi valabilitatea unui contract de închiriere trebuiau sã fie examinate în
funcþie de momentul introducerii acþiunii ºi nu de situaþia chiriaºului la judecarea recursului. În Hotãrârea sa nr.
7017C din 21 octombrie 2002, Tribunalul Judeþean Constanþa a considerat cã acþiunea în justiþie trebuia sã fie
examinatã conform dreptului material în vigoare la momentul introducerii acesteia, chiar dacã pe durata procedurii
intraserã în vigoare alte dispoziþii legale pertinente în materie.

Reiterând faptul cã procedura intervenþiei faptelor pentru ca o locuinþã sã fie calificatã
în interes propriu a terþului nu este prevãzutã drept «convenabilã» ºi care erau destinate
de art. 23 alin. 3 sau de jurisprudenþa mai ales noilor imobile de locuinþe (90% din
pertinentã, Curtea a subliniat cã o declaraþie cele vechi neîndeplinind aceste condiþii),
autentificatã de un notar este modul formal ceea ce a condus la restrângerea consi-
de a dovedi veridicitatea faptului cã o derabilã a posibilitãþii pentru proprietari de
persoanã acceptã sã încheie un contract ºi a intra în posesia apartamentelor lor prin
cã, în faþa refuzului chiriaºilor de a încheia schimbul obligatoriu de locuinþe, concre-
contractul de închiriere în cauzã cu terþul, tizatã într-o protecþie disproporþionatã a
acþiunea în evacuare condiþionatã era proce- intereselor chiriaºilor în detrimentul
dura uzualã pentru a asigura executarea proprietarilor.
obligaþiilor reciproce ºi interdependente
(pãrãsirea apartamentului ºi încheierea 4.5. Asupra art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999
noului contract de închiriere). De altfel,
Curtea a observat cã, în declaraþia sa, terþul În cauze repetitive precum Popescu ºi
promitent exprima fãrã rezervã faptul cã
Toader c. României 58 , Spanoche c.
acceptã sã încheie contractul de închiriere
României59, Oancea ºi alþii c. României60,
«conform dispoziþiilor O.U.G. nr. 40/1999».
Marcel Roºca c. României 61 , Maria
Faþã de aceste observaþii, Curtea a reþinut
Dumitrescu ºi Sorin Mugur Dumitrescu
cã interpretarea ºi aplicarea articolului 23
c. României62, Kerekeº c. României63,
alin. 3 din O.U.G. nr. 40/1999 de jurisdicþiile
Trifu c. României 64 , Postolache c.
interne nu ar putea trece drept previzibile ºi
ca asigurând un just echilibru între interesele României65 Curtea a considerat cã nimic
prezente, constatând încãlcarea art. 1 din nu permite îndepãrtarea de jurisprudenþa
Protocolul nr. 1. stabilitã în cauza Radovici ºi Stãnescu c.
Ca o adãugire la aceastã concluzie, României ºi a constatat încãlcarea art. 1
Curtea a mai observat cã pânã la din Protocolul nr. 1.
pronunþarea hotãrârii Tribunalului Bucureºti, Cu toate acestea, niciuna din cauzele
care statua în ultimã instanþã, exigenþele din analizate de Curtea de la Strasbourg nu a
articolul 23 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999 privit o ingerinþã datoratã aplicãrii art. 6 din
se limitau la a solicita o suprafaþã de 15 m2 O.U.G. nr. 40/1999, ceea ce ridicã un semn
locuibili de persoanã pentru apartamentul de întrebare legitim cu privire la
oferit în schimb. Dupã modificarea acestui previzibilitatea acestui act normativ ºi la
articol, la 23 mai 2001, condiþiile de îndeplinit modul în care instanþele judecãtoreºti ar
erau enunþate în anexa nr. 1, care indica trebui sã încline balanþa între drepturile
cerinþele de calitate cerute la momentul sociale ale chiriaºilor-cumpãrãtori al cãror
58 CEDO, cauza Popescu ºi Toader c. României, cererea nr. 27086/02, hotãrârea din 8 martie 2007,
www.echr.coe.int.
59 CEDO, cauza Spanoche c. României, cererea nr. 3864/03, hotãrârea din 26 iulie 2007, www.echr.coe.int.
60 CEDO, cauza Oancea ºi alþii c. României, cererea nr. 5984/02, hotãrârea din 29 iulie 2008, www.echr.coe.int.
61 CEDO, cauza Marcel Roºca c. României, cererea nr. 1266/03, hotãrârea din 7 octombrie 2008, definitivã
în 6 aprilie 2009, www.echr.coe.int.

62 CEDO, cauza Maria Dumitrescu ºi Sorin Mugur Dumitrescu c. României, cererea nr. 7293/02, hotãrârea
din 14 octombrie 2008, definitivã în 14 ianuarie 2009, www.echr.coe.int.

63 CEDO, cauza Kerekeº c. României, cererea nr. 2736/02, hotãrârea din 13 noiembrie 2008, definitivã în 13
februarie 2009, www.echr.coe.int.

64 CEDO, cauza Trifu c. României, cererea nr. 1242/02, hotãrârea din 25 noiembrie 2008, definitivã în 25
februarie 2009, www.echr.coe.int.

65 CEDO, cauza Postolache c. României, cererea nr. 24171/02, hotãrâre a din 16 décembre 2008,
www.echr.coe.int.

titlu a fost desfiinþat ºi dreptul de proprietate negociere între proprietar ºi chiriaº cu ocazia
recunoscut prin hotãrâre judecãtoreascã al încheierii noului contract de închiriere.
celui care solicitã evacuarea. Dispoziþiile art. 32 alin. 2 raportat la art.
Aºa cum am precizat anterior, apreciem 31, conform cãruia „nivelul maxim al chiriei
cã norma juridicã produce în continuare pentru locuinþele prevãzute la art. 26 ºi
efecte în cazul contractelor de vânzare- terenul aferent acestora nu poate depãºi
cumpãrare încheiate cu încãlcarea 15% din venitul net lunar pe familie în cazul
prevederilor Legii nr. 112/1995 ºi desfiinþate în care venitul mediu net lunar pe membru
(anulate) prin hotãrâre judecãtoreascã. de familie nu depãºeºte salariul mediu net
Cu privire la considerentele de neconven- lunar pe economie, iar în cazul în care
þionalitate prezentate la punctele anterioare, venitul net lunar pe membru de familie se
suntem de pãrere cã sintagma “pânã la situeazã între venitul mediu net lunar pe
încheierea unui nou contract” din art. 11 alin. economie ºi dublul acestuia, nivelul maxim
1 din O.U.G. nr. 40/1999 nu este lipsitã de al chiriei lunare nu poate depãºi 25% din
remediu, deoarece nimic nu îl împiedicã pe venitul net lunar pe familie” nu-ºi vor putea
noul proprietar sa reia procedura de gãsi însã aplicarea, având în vedere
notificare, cu respectarea legii, urmând ca hotãrârile Curþii Europene a Drepturilor
în aceastã situaþie sã fie sancþionaþi chiriaºii Omului pronunþate în cauzele Vînãtoru c.
de rea credinþã care nu rãspund unei noi României sau Burzo c. României.
Pentru a asigura un mecanism care sã
notificãri.
permitã proprietarilor sã obþinã, la nevoie,
Deoarece, din punctul nostru de vedere,
subvenþii de la stat pentru a compensa ori
ceea ce s-a urmãrit prin legislaþia
atenua pierderile suferite cu întreþinerea
protecþionistã, a fost împiedicarea noului
bunurilor ºi plata impozitelor, se impune, de
proprietar de a evacua în mod arbitrar ºi
lege ferenda, extinderea dispoziþiilor art. 34
imediat chiriaºul cumpãrãtor de bunã
din O.U.G. nr. 40/199966 la toate situaþiile
credinþã, iar nu perpetuarea unei stãri de
guvernate de acest act, fãrã distincþie.
încãlcare a dreptului, având ca sursã chiar
Astfel, nu se poate reþine o inaplicabilitate
ºi un comportament reciproc de rea-credinþã de plano a dispoziþiilor art. 6 din O.U.G. nr.
(pe de o parte, proprietarul care nu respectã 40/1999, ci eventual se poate aprecia de la
cerinþele minimale prevãzute de lege pentru caz la caz, în funcþie de condiþiile în care
notificare, iar, pe de altã parte, chiriaºul care pãrþile au avut sau nu posibilitatea efectivã
profitã de vinovãþia proprietarului). sã negocieze, dacã a existat sau nu o
În plus, art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999 încãlcare a prerogativelor dreptului de
prevede doar durata contractului ca element proprietate67.
obligatoriu, nu ºi alte elemente (cuantumul Acest lucru se poate face numai printr-o
chiriei, data ºi modul de platã etc.), acestea analizã de la caz la caz, fie în cadrul acþiunii
urmând a fi negociate între pãrþi. în evacuare, fie în cadrul unei acþiuni pentru
Potrivit art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/ majorarea chiriei întemeiatã pe art. 35 din
1999, pentru locuinþele proprietate parti- O.U.G. nr. 40/1999, analizã care însã
cularã a persoanelor fizice ºi juridice prevã- depãºeºte problema aplicabilitãþii art. 6 din
zute la art. 2 - 7, chiria se stabileºte prin acest act normativ.
66Conform acestui text legal, proprietarii ale cãror locuinþe sunt ocupate de chiriaºii prevãzuþi la art. 32 alin.
1, care plãtesc o chirie mai micã decât chiria calculatã potrivit art. 26 - 30, sunt scutiþi de impozitul pe clãdire,
teren ºi chirie pentru imobilul în cauzã, pe durata contractului de închiriere respectiv. Prin art. 85 lit. r din O.G.
nr. 7/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2002, prevederile referitoare la scutirea de impozit pe
chirie de la art. 34 din O.U.G. nr. 40/1999 au fost însã abrogate.
67 A se vedea o astfel de analizã într-o speþã privind reînnoirea contractului de închiriere, Decizia civilã nr.
157/27 martie 2009 a Curþii de Apel Alba, publicatã în Sintezã de practicã judiciarã – trimestrul I 2009, p. 17.

5. Invocarea drepturilor izvorâte din 05.02.1998 pronunþatã de Judecãtoria
O.U.G. nr. 40/1999 pe calea contestaþiei Sectorului 1 în dosarul nr. 16518/1998,
la executare. Inadmisibilitate rãmasã irevocabilã.
Este evident cã, în aceastã situaþie, nu
O problemã specificã acestei materii au se mai pot face apãrãri de fond, legate de
reprezentat-o ºi contestaþiile la executare legalitatea sau temeinicia titlului executoriu.
pornite de chiriaºi împotriva executãrii silite Or, motivul de contestaþie la executare legat
începute de proprietari în temeiul hotãrârilor de faptul cã intimatul avea obligaþia de a
judecãtoreºti de revendicare rãmase încheia contract de închiriere cu contestatorii
definitive ºi irevocabile. în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999,
Astfel, pe aceastã cale, chiriaºii- deoarece contestatorii l-au notificat în acest
contestatori au invocat diferite drepturi sens pe intimat, iar acesta refuzã sã se
locative izvorâte din O.U.G. nr. 40/1999, pe conformeze dispoziþiilor legale menþionate,
calea contestaþiei la executare. reprezintã tocmai o criticã de legalitate ºi
Aºa cum în mod corect s-a reþinut68, de temeinicie a hotãrârii judecãtoreºti care
potrivit prevederilor art. 399 C.pr.civ., „împo- este pusã în executare. Ca atare, aceste
triva executãrii silite, precum ºi împotriva apãrãri nu pot fi fãcute pe calea contestaþiei
oricãrui act de executare se poate face la executare.
contestaþie de cãtre cei interesaþi sau În ipoteza în care contestatorii s-ar afla
vãtãmaþi prin executare. De asemenea, într-adevãr în situaþia reglementatã de art.
6 ºi 9 C.pr.civ. ºi ar avea dreptul la
dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de
încheierea unui contract de închiriere cu
art. 2811, se poate face contestaþie ºi în
proprietarul, aceºtia au posibilitatea legalã
cazul în care sunt necesare lãmuriri cu
de a formula o cerere de chemare în
privire la înþelesul, întinderea sau aplicarea
judecatã prin care sã solicite acest lucru;
titlului executoriu, precum ºi în cazul în care
numai dupã obþinerea unei hotãrâri
organul de executare refuzã sã înceapã
judecãtoreºti definitive ºi irevocabile în acest
executarea silitã ori sã îndeplineascã un act
sens – fie ºi pe calea cererii reconvenþionale
de executare în condiþiile prevãzute de lege; în litigiul privind desfiinþarea titlului lor -,
nerespectarea dispoziþiilor privitoare la contestatorii ar putea opune acest aspect
executarea silitã însãºi sau la efectuarea intimatului. Cât timp aceºtia au doar un drept
oricãrui act de executare atrage sancþiunea eventual, pe calea contestaþiei la executare
anulãrii actului nelegal; Dupã ce a început nu se pot face în mod valabil astfel de
executarea silitã, cei interesaþi sau vãtãmaþi apãrãri.
pot cere, pe calea contestaþiei la executare,
ºi anularea încheierii prin care s-a dispus 6. Concluzie
învestirea cu formula executorie, datã fãrã
îndeplinirea condiþiilor legale.” Spre deosebire de dreptul comun al
Potrivit prevederilor art. 399 alin. 3 acþiunii în evacuare (reglementatã de
C.pr.civ., în cazul în care executarea silitã dispoziþiile Legii nr. 114/1996), rezultã cã
se face în temeiul unui titlu executoriu care aceastã acþiune are un specific determinat
nu este emis de o instanþã judecãtoreascã, în principal de existenþa unei preeminenþe
se pot invoca în contestaþia la executare a drepturilor chiriaºului în defavoarea celor
apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, ale proprietarului, justificate de necesitatea
dacã legea nu prevede în acest scop o altã îndreptãrii consecinþelor inechitabile ce ar
cale de atac. decurge din exercitarea imediatã de cãtre
Or, titlul executoriu invocat în speþã este noul proprietar a prerogativei sale de a cere
reprezentat de sentinþa civilã nr. 1739/ intrarea în folosinþa efectivã a bunului.
68 Dec. civ. nr. 1305 din 17.09.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti-Secþia a III-a civilã, nepublicatã.

Revine instanþei obligaþia de a pãstra sarcina dificilã a restricþiilor suportate de
proporþionalitatea între interesele anta- proprietari – prerogativele dreptului de
goniste aflate în discuþie, iar condamnãrile proprietate ar trebui sã prevaleze, astfel
anterioare în faþa Curþii Europene a Dreptu- încât sã nu se mai ajungã la încãlcarea art.
rilor Omului ºi evoluþia bunã a fondului 1 din Protocolul nr. 1.
imobiliar din ultimii ani, care asigurã în
prezent suficiente spaþii locative la preþuri
accesibile, ne îndeamnã sã afirmãm cã – în Notã: Articolul a fost publicat anterior
lipsa unei legislaþii coerente ºi previzibile, în Revista Forumul Judecãtorilor nr. 2/
cu un mecanism care sã compenseze 2009 - www.forumuljudecatorior.ro

Probaþiunea în materia infracþiunilor de corupþie.
Provocarea. Martorul “denunþãtor”

The following paper deals with certain issues concerning the rights to a fair trial, such as
presumption of innocence, principle of „equality of arms”, assessment of the evidence, and
expose the evolution of national and European caselaw and also the requirements derived
from the European Convention on Human Rights.
The relevant caselaw reveals difficulties in assessing the evidence concerning the crimes
of corruption, difficulties caused by the nature of the crimes, taking into account those as a
rule entail two different authors of two separate crimes – active and passive bribery, persons
that usually do not have an interest in disclosing the action, when the benefit is gained from
an unlawful activity.
In some cases, the acts committed in a longer period of time have to be established,
taking also into account the question of assessing the witnesses’ statements as valid evidence,
those being regarded as indirect evidence and the proven actions from those statements
amounted to proved acts but not main actions.
The assessment of evidence in criminal matters stemmed from the presumption of
innocence principle has to comply with in dubio pro reo standard, entailing also a condition of
certainty, i.e. of a solid ascertainment the guilt.
Moreover, the fair assessment of evidence, as part of the right to a fair trail, has to play a
central role in a democratic society, so it cannot be disregarded in favor of expediency of the
fight against corruption.
Studiul de faþã abordeazã aspecte ale materie sunt de regulã probe indirecte, iar
echitabilitãþii procedurii: prezumþia de împrejurãrile dovedite cu aceste depoziþii
nevinovãþie, principiul egalitãþii armelor, sunt fapte probatorii, ºi nu fapte principale.
administrarea ºi interpretarea probelor, Din principiul prezumþiei de nevinovãþie
prezentând evoluþia jurisprudenþei interne ºi rezultã cã interpretarea probelor în materie
europene ºi exigenþele Convenþiei europene penalã se raporteazã la standardul in dubio
a drepturilor omului. pro reo, ceea ce implicã ºi condiþia
Jurisprudenþa în materie relevã dificultãþi certitudinii, a convingerii certe a vinovãþiei.
de probare a infracþiunilor de corupþie, Totodatã, administrarea echitabilã a
dificultãþi explicabile prin natura infracþiunilor, probelor, ca parte a dreptului la un proces
având în vedere cã acestea implicã de echitabil ocupã un loc preeminent într-o
regulã doi autori distincþi a douã infracþiuni societate democraticã ºi nu poate fi
diferite - dare ºi luare de mitã - persoane, sacrificatã în favoarea eficienþei luptei
care, de regulã nu au interesul sã divulge împotriva corupþiei.
fapta, când folosul este transmis pentru un Particularitãþile probaþiunii în materia
lucru nelegal. infracþiunilor de corupþie impun analiza:
Faptele sunt petrecute în unele cazuri în - Flagrantului/ Provocãrii.
timp îndelungat, trebuie reconstituite, - Declaraþiilor martorilor denunþãtori.
intervenind ºi problematica valorii probatorii - Înregistrãrii ºi interceptãrii convorbirilor.
a declaraþiilor martorilor, care în aceastã - Expertizelor

I. Flagrantul. Provocarea. Totodatã, provocarea este reglementatã
în dreptul român ca o formã de con-
Aceastã metodã de investigaþie care, strângere, aspect care reiese din denumirea
anterior pregãtirii organizãrii sale presupune marginalã a art. 68 C.pr.pen., “Interzicerea
o serie de mãsuri de supraveghere, intercep- mijloacelor de constrângere”, text de lege
tãri ale comunicaþiilor sau documentelor, care interzice în cuprinsul alineatului 1
obþinerea autorizaþiilor de percheziþie pentru obþinerea de probe prin constrângere în
a putea declanºa, dupã caz, imediat perche- formele prevãzute acolo (prin întrebuinþarea
ziþia domiciliarã, are ca obiectiv prinderea de violenþe, ameninþãri ori alte mijloace de
fãptuitorului în momentul comiterii faptei sau constrângere, promisiuni ºi îndemnuri), iar
imediat dupã consumarea infracþiunii, în alineatul 2 se referã expres la deter-
strângerea ºi ridicarea probelor69. minarea sãvârºirii sau continuãrii sãvârºirii
Constatarea infracþiunii flagrante se unei infracþiuni, în scopul obþinerii de probe.
consemneazã într-un proces–verbal, Provocarea din partea agenþilor statului
încheiat conform art. 467 C.pr.pen., care poate avea loc prin desfãºurarea activitãþilor
constituie mijloc de probã (art. 90 alin. 1 investigatorilor sub acoperire sau a investi-
C.pr.pen.) gatorilor cu identitate realã, cu depãºirea
În privinþa acestei activitãþi tactice de limitelor cadrului legal (art. 261 din Legea
urmãrire trebuie fãcutã delimitarea între nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
procedura organizãrii flagrantului ºi ºi sancþionarea faptelor de corupþie, cu
provocarea sãvârºirii infracþiunii de corupþie modificãrile ulterioare70).
în scopul obþinerii de probe. Legea specialã reglementeazã ºi o proce-
Conform art. 68 alin. 2 C.pr.pen., “este durã de simulare a comportamentului
oprit a determina o persoanã sã sãvâr- infracþional, constând în promiterea, oferirea
ºeascã sau sã continue sãvârºirea unei sau, dupã caz darea de bani sau alte foloase
fapte penale, în scopul obþinerii de probe.” unui funcþionar, în condiþiile prevãzute la art.
Textul de lege, întrucât nu distinge, are 254, art. 256 sau art. 257 C.pen., procedurã
în vedere provocarea poliþieneascã, din care este supusã autorizaþiei procurorului,
partea organelor de urmãrire penalã, a conform art. 261 alin. 7 din lege71.
agenþilor statului, dar ºi din partea oricãrei Utilizarea acestor tehnici speciale de
persoane private - de exemplu denunþãtor - investigaþie nu sunt incompatibile cu dreptul
în scopul obþinerii de probe care sã ducã la la un proces echitabil, însã jurisprudenþa
incriminarea fãptuitorului. Curþii Europene a Drepturilor Omului
Sintagma „a determina” presupune o subliniazã cã utilizarea acestor tehnici
instigare la comiterea infracþiunii (îndemn, ascunse trebuie sã aibã limite clare, iar când
încurajare, în sensul reglementãrii formei de un inculpat susþine cã a fost instigat se
participaþie a instigãrii prevãzute de art. 25 impune ca instanþele sã verifice atent
C.pen.), dar considerãm cã intrã sub materialul probator de la dosar, aspecte pe
incidenþa textului de lege de mai sus ºi care le vom analiza într-o secþiune aparte.
provocarea sub forma vicleniei, înºelãciunii, Organizarea flagrantului sau procedura
în urma cãreia persoanei i se sugereazã de simulare a comportamentului infracþional
într-un mod neechivoc sãvârºirea unei - aceasta din urmã fiind un set de acþiuni
infracþiuni. care întrunesc elementele unei infracþiuni ºi
69187 T.C. Medeanu, Flagrantul în traficul cu droguri, Revista de drept penal. nr. 4/2007, p. 541
70Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
71 Convenþia Consiliului Europei privind corupþia, adoptatã la Strasbourg în 4 noiembrie 1999 ºi Convenþia
O.N.U. împotriva corupþiei, adoptatã la New York în 31 octombrrie 2003, ratificate de Romania, instituie obligaþia
fiecarui stat parte de a lua mãsurile necesare, inclusiv folosirea unor tehnici speciale de investigaþie, care pot sã
includã folosirea unor agenþi sub acoperire, pentru a facilita adunarea probelor în materie penalã.

care sunt autorizate cu scopul protejãrii a Curþii Supreme de Justiþie, nepublicatã)
intereselor legitime ale statului, societãþii sau În speþã, expertul judiciar într-o cauzã de
ale persoanei - reprezintã tehnici specifice lichidare judiciarã, martor denunþãtor al
de investigaþie ce nu pot fi folosite pentru a infracþiunii de luare de mitã sãvârºitã de un
provoca sau instiga la sãvârºirea unei fapte judecãtor prin pretinderea unei sume de bani
penale cãreia nu-i corespunde încã o în schimbul aprobãrii unui decont la onorariul
rezoluþie infracþionalã sau a instiga o de expertizã, a fost cooptat de cãtre
persoanã care a renunþat la planul de a organele de urmãrire penalã sã participe la
comite o infracþiune. organizarea flagrantului, prin încercarea de
Se comite o instigare ori de câte ori a preda judecãtorului vizat suma de 100
organele de urmãrire penalã nu se limiteazã milioane lei.
la a cerceta în mod pasiv activitatea infrac- Prin decizia de mai sus s-a respins însa
þionalã, ci exercitã o asemenea influenþã recursul inculpatei împotriva încheierii primei
asupra persoanei vizate, încât sã determine instanþe de respingere a plângerii împotriva
sãvârºirea unei fapte penale care fãrã mãsurii arestãrii preventive, apreciindu-se
aceasta intervenþie nu ar fi fost sãvârºitã, cã aceasta este justificatã în raport de
cu scopul de a constata o infracþiune, celelalte date ale cauzei.
respectiv de a obþine probe ºi de a declanºa 2. În soluþionarea pe fond a cauzei de
urmãrirea penalã. mai sus s-a pronunþat sent. pen. nr. 5/F/7
Legislaþia românã nu prevede o definiþie februarie 2005 a Curþii de Apel Braºov,
a acestei provocãri, dar pe baza art. 68 alin. dosar nr. 495/P/F/2003, definitivã prin
Decizia nr. 4117/7iulie 2005 a I.C.C.J., dosar
2 C.pr.pen. ºi a jurisprudenþei Curþii Euro-
nr. 1733/2005 (nepublicate)
pene a Drepturilor Omului se reþine existenta
Inculpata a fost trimisã în judecatã pentru
acesteia dacã sunt îndeplinite condiþiile :
sãvârºirea infracþiunii de luare de mitã,
1. situaþia presupus infracþionalã tinde sã
reþinându-se în sarcina sa cã, fiind judecãtor
fie probatã prin solicitarea emanând de la o
sindic la Tribunalul x., a pretins ºi primit de
persoanã ce avea sarcina sã descopere
la expertul evaluator H.C., suma de 100
infracþiunea sau când existã o invitaþie
milioane lei, în cursul judecãrii unei cauze
directã la comiterea unei infracþiuni din de lichidare judiciarã a unei societãþi
partea unui denunþãtor sau a unui martor comerciale, în scopul de a încuviinþa ºi de a
anonim. aproba plata onorariului de evaluare.
2. lipsa oricãrui indiciu cã fapta ar fi fost Prima instanþã a dispus achitarea
sãvârºitã fãrã aceastã intervenþie. inculpatei ºi în temeiul art. 10 lit. a ºi art. 10
lit. d C.pr.pen.
Jurisprudenþa privind provocarea în Cu privire la înregistrãrile audio în cauzã
materia acestor infracþiuni: s-a reþinut cã nu existã autorizaþiile în cauzã,
1. Determinarea de cãtre organul de ca atare sunt ilegale ºi nu pot fi folosite în
urmãrire penalã a unei persoane, dupã ce proces, aspect pe care îl vom detalia într-o
aceasta a denunþat autoritãþii cã un secþiune a lucrãrii privitoare la înregistrarea
funcþionar îi pretinde o sumã de bani în convorbirilor.
scopul îndeplinirii unui act privitor la Cu privire la aºa-zisul flagrant s-a reþinut
îndatoririle sale de serviciu sã dea bani cã acest procedeu a contravenit dispoziþiilor
acelui funcþionar în scopul constatãrii acþiunii art. 68 C.pr.pen., prin determinarea
flagrante de luare de mitã, constituie o denunþãtorului de a sãvârºi fapta de dare
încãlcare a interdicþiei prevãzute de art. 68 de mitã sau sã continue sãvârºirea ei, prin
alin. 2. C.pr.pen., potrivit cãreia este oprit a încercarea de a preda judecãtorului vizat
determina sã sãvârºeascã sau sã continue suma respectivã.
sãvârºirea unei fapte penale, în scopul Flagrantul a fost consemnat într-un
obþinerii unei probe. (Decizia nr. 2934/2002 proces-verbal de pregãtire a unui pachet cu

suma de bani, ridicatã de procuror de la penalã, fãrã a exista autorizaþia cerutã de
bancã pentru a fi folositã în dosar ºi un lege ºi fãrã sã existe vreun indiciu cã
proces-verbal de ridicare a acestui pachet inculpatele se pregãtesc sã sãvârºeascã
de la locuinþa unei rude a inculpatei. vreo infracþiune echivaleazã cu încercarea
În cursul cercetãrii judecãtoreºti, martorul provocãrii unei infracþiuni de luare de mitã
denunþãtor a confirmat cã a fost luat de (Decizia penalã nr. 4286/18 septembrie
acasã de organele de urmãrire penalã ºi 2007 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi
supus unui interogatoriu prelungit pânã când Justiþie72)
a consimþit sã predea suma de bani În speþã, martorul denunþãtor bãnuind din
respectivã, deºi nu avea deloc aceastã comportamentul inculpatelor, inspectoare în
intenþie. cadrul Direcþiei de Sãnãtate Publicã, care
Mai mult s-a reþinut cã denunþãtorul era au lãsat la sediul firmei controlate, odatã cu
cercetat într-un dosar penal pentru procesul-verbal de contravenþie, cartea de
infracþiunea de fals, ceea ce constituia un vizita a uneia dintre ele, susþinând cã aºa
mijloc important de convingere, iar ulterior s-a procedat de cãtre acestea ºi într-o altã
flagrantului a fost scos de sub urmãrire ocazie, când pentru o sumã de bani datã
acelor inspectoare, i s-a aplicat doar
penalã.
sancþiunea avertismentului, a formulat un
Totodatã predarea sumei era lipsitã de
denunþ arãtând cã la o anumitã datã ºi orã
sens, întrucât expertul denunþãtor nu
va stabili cu una dintre inculpate suma pe
încasase onorariul încuviinþat de inculpatã,
care urmeazã sã o ofere drept mitã. Pe baza
care refuzase semnarea actelor, în calitate
acestui denunþ s-a organizat flagrantul, fiind
de judecãtor sindic ºi nici nu dispunea de
capcanatã o sumã de 5 milioane de lei ºi
aceastã sumã de bani “pretinsã”.
martorul dotat cu un reportofon al organelor
Martorul nu a dat suma de bani inculpatei,
de urmãrire penalã, fãrã obþinerea unei
ci a lãsat-o în bucãtãria imobilului martorei autorizaþii prealabile.
B.F., nedovedindu-se cã inculpata a primit Nicio probã nu a demonstrat cã incul-
aceastã sumã sau cã ar fi ºtiut despre patele au solicitat vreo sumã de bani,
aducerea banilor. denunþul preciza cã martorul urmeazã sã
Instanþa de recurs a menþinut soluþia de ofere mitã, fãrã a indica suma, reieºind cã
achitare în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen. ºi iniþiativa porneºte de la acest martor
a casat hotãrârea numai cu privire la greºita denunþãtor care, are de la început o atitudine
aplicare a dispoziþiilor art. 10 lit. d C.pr.pen., provocatoare, bazându-se pe o bãnuialã a
argumentând cã luarea de mitã este o sa cã inculpatele îi vor pretinde mita fiind
infracþiune instantanee, achitarea neputând pregãtit sã conducã acþiunile înspre acest
fi pronunþatã atât pentru inexistenþa faptei, final.
cât ºi pentru lipsa unuia din elementele Apoi, niciun probatoriu - martori audiaþi
constitutive. ori flagrantul organizat - nu a concluzionat
nici pretinderea, nici primirea sau
3. Organizarea unui flagrant, în lipsa acceptarea promisiunii de cãtre inculpate a
oricãrui indiciu cu privire la sãvârºirea sumei de bani aduse de martor, cu atât mai
unei infracþiuni, prin utilizarea martorului mult cu cât pe mâinile lor nu s-au gãsit
denunþãtor în sensul încercãrii de a preda urmele substanþei cu care au fost trataþi
inculpatelor o sumã de bani capcanatã banii-capcanã, martorul denunþãtor fiind cel
criminalistic, care nu fusese solicitatã de care a introdus banii în geanta inculpatei,
cãtre inculpate ºi înregistrarea convorbirilor înþelegând implicit, „din privirile” acestora cã
cu acest prilej, cu un reportofon pus la trebuie sã procedeze în acest mod ºi cã
dispoziþie de cãtre organele de urmãrire aceea ar fi suma acceptatã.
72
190 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta

Instanþele au reþinut cã activitatea denun- pentru a beneficia de ea, ci pentru a verifica
þãtorului s-a plasat în sfera unei provocãri comportamentul inculpaþilor este evident cã
poliþieneºti, întemeiatã pe bãnuiala acestuia fapta comisã de aceºtia prezintã toate
cu privire la o posibilã infracþiune a trãsãturile subiective ºi obiective ale
inculpatelor ºi apoi pe colaborarea cu infracþiunii de dare de mitã. Este adevãrat
organele de anchetã în timpul participãrii la cã mita nu a fost datã spontan, cã iniþiativa
organizarea flagrantului cu scopul de a nu a aparþinut mituitorilor, dar aceastã
dovedi cã cele douã inculpate îi vor solicita situaþie nu este specificã “provocãrii’ ºi nu
o sumã de bani pentru înlocuirea amenzii poate fi asimilatã nici unei constrângeri,
contravenþionale. întrucât nu a exclus libera determinare a
voinþei inculpaþilor care au promis banii ºi
4. Abordarea iniþialã de cãtre inculpat celelalte foloase pentru a obþine o soluþie
a martorului denunþãtor, poliþist, cu favorabilã pentru coinculpat (Decizia penalã
ocazia efectuãrii atribuþiilor de serviciu, nr. 1911 din 5 aprilie 2007 a Înaltei Curþi
în sensul rezolvãrii favorabile a cererii sale de Casaþie ºi Justiþie75)
în schimbul unei recompense ulterioare ºi În speþã, inculpatul D.D. era cercetat de
organizarea unui flagrant în aceste condiþii, C.D., procuror în cadrul Parchetului Naþional
finalizat cu “acceptarea” ºi primirea sumei Anticorupþie (P.N.A.) pentru mai multe
de bani oferite de inculpat, nu constituie o infracþiuni ºi se reþine cã acest inculpat în
provocare la infracþiunea de dare de mitã, mod indirect - prin intermediul coinculpatului
iniþiativa aparþinând chiar inculpatului, fapt B.N. - procuror ºef al acelui birou P.N.A. a
confirmat ºi de înregistrãrile audio ºi video promis bani ºi alte foloase procurorului C.D.
dar ºi a celorlalþi martori-organe de în scopul obþinerii unei soluþii favorabile în
constatare penalã (Decizia penalã nr. 1520/ cauzã.
20 martie 2007 a Înaltei Curþi de Casaþie În zilele urmãtoare procurorul a înregistrat
ºi Justiþie73). convorbirea pe reportofon ºi a formulat
“autodenunþ” în legãturã cu promisiunea de
5. Denunþul formulat de martor, dupã mituire fãcutã de inculpat, în baza cãruia s-a
începerea comiterii infracþiunii de trafic constituit dosarul penal.
de influenþã de cãtre unul dintre inculpaþi, În cadrul actelor premergãtoare efectuate
în calitate de complice, urmat de interceptãri în cauzã au fost executate interceptãri ºi
ºi înregistrãri audio-video ºi finalizat cu înregistrãri audio-video :
organizarea unui flagrant, nu constituie o - ale convorbirilor prin telefon ºi
provocare, câtã vreme condiþiile pentru ambientale purtate de fãptuitorii D.D., B.N.,
existenþa unei asemenea provocãri, sunt ca D.G.M. ºi procurorul C.D.;
aceasta sã fie anterioarã comiterii infracþiunii - ale întâlnirilor succesive dintre fãptuitori
ºi sã existe o legãturã de cauzalitate directã ºi procurorul C.D.;
ºi imediatã între actul provocator ºi - privind surprinderea în flagrant pe timpul
infracþiunea comisã.(Sentinþa penalã nr. nopþii în incinta biroului P.N.A. a fãptuitorului
933/8 iulie 2005, Tribunalul Bucureºti, D.D. dupã ce a remis procurorului C.D., în
Secþia I Penalã74) baza promisiunii fãcute anterior, suma de
6. Existenþa provocãrii este depen- 200 milioane lei.
dentã de poziþia subiectivã a funcþio-
narului mituit. Dacã se are în vedere cã 7. Nu existã provocare la sãvârºirea
procurorul autodenunþãtor nu a cerut mita infracþiunii de luare de mitã, în condiþiile în
74 Publicatã în I. Ciolca, Probele in procesul penal. Practicã judiciarã, Ed.Hamangiu, 2007, p. 275.

care, din probatoriul administrat, denunþul, provocãrii nu a tranºat-o, precizând cã
declaraþiile denunþãtorului coroborate cu administrarea probelor aparþine suveran
înregistrãrile audio-video autorizate ale instanþei naþionale.
convorbirilor dintre inculpat ºi denunþãtor În speþã, autoritãþile elveþiene au fost
reiese cu certitudine cã inculpatul a pretins informate de cãtre poliþia germanã cã
denunþãtorului suma de bani, pentru dosarul reclamantul, aflat la acea datã în Elveþia, a
pe care îl avea în cercetare ºi este organizat cerut unui fost coleg din penitenciar o sumã
un flagrant, finalizat cu surprinderea de bani pentru a cumpãra droguri. Poliþia a
inculpatului, banii descoperindu-se într-o trimis un ofiþer sub acoperire, care l-a
cutie de pe birou. (Decizia penalã nr. 366 contactat pe reclamant, propunându-i sã-i
din 30 ianuarie 2008 a Înaltei Curþi de vândã o cantitate de cocainã, lucru acceptat
Casaþie ºi justiþie76) de acesta dupã mai multe întâlniri78.
În speþã, inculpatul a invocat cã În cauza Teixeira de Castro c.
procedura flagrantului a fost viciatã, fiind Portugaliei, hotãrârea din 9 iunie 199879,
provocat de denunþãtor ºi cã nu s-a fãcut Curtea a analizat însã dacã activitatea celor
dovada cã suma i-ar fi fost remisã personal, doi ofiþeri de poliþie a depãºit sau nu
putând fi lãsatã pe birou fãrã ºtiinþa sa, iar activitatea caracteristicã unor agenþi sub
pe de altã parte cã i s-au respins nejustificat acoperire, reþinând cã aceºtia au provocat
probele solicitate în apãrare - expertizarea comiterea faptei, neexistând niciun indiciu
uniformei de poliþist ºi a înregistrãrilor cã aceasta ar fi fost comisã fãrã intervenþia
audio-video, ce puteau fi alterate de organul lor.
de urmãrire penalã în ideea inculpãrii sale Curtea a reþinut o serie de aspecte:
cu orice preþ. operaþiunea nu a fost ordonatã ºi supra-
vegheatã de cãtre un judecãtor, cazierul
Jurisprudenþa Curþii Europene a inculpatului era alb ºi nimic nu sugera cã
Drepturilor Omului privind provocarea ºi era tentat sã se implice în traficul cu droguri,
jurisprudenþa C.E.D.O. a cunoscut o pânã când nu a fost abordat de cãtre poliþie;
evoluþie, iniþial de la ignorarea problemei în plus, nu s-au gãsit droguri la domiciliul
infracþionalitãþii provocate de cãtre autoritãþi reclamantului, iar instanþele naþionale s-au
pânã la stabilirea unei violãri a art. 6 din bazat în hotãrârile de condamnare pe
Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. declaraþiile celor doi ofiþeri de poliþie.
În cauza Ludi c. Elveþiei din 15 iunie Similar, în cauza Vanyan c. Rusiei,
199277, reclamantul a invocat în faþa Curþii, hotãrârea din 15 decembrie 2005 Curtea a
pe lângã încãlcarea art. 8 si art. 6 par. 3 lit. constatat pe baza aceloraºi criterii, cã ºi o
d. din Convenþie ºi violarea art. 6 par. 1 si 2 vânzare simulatã de droguri efectuatã de o
din Convenþie, datoritã faptului cã infrac- persoanã privatã ce acþiona însã ca un
þiunea comisã de el a fost provocatã de stat agent sub acoperire - fiind organizatã efectiv
prin intermediul poliþistului. ºi supervizatã de poliþie - care a provocat
Curtea a constatat încãlcarea art. 6 par. sãvârºirea infracþiunii poate fi calificatã
3 lit. d din Convenþie, pentru refuzul instanþei instigare ºi reprezintã o încãlcare a art.6
de a audia ofiþerul sub acoperire (pentru a-i par.1. Poliþia a provocat sãvârºirea
proteja identitatea, cauza fiind de referinþã infracþiunii de procurare de droguri la cererea
pentru mãrturiile anonime), dar chestiunea lui O.Z, persoanã care a fost de acord sã
76
Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta
77
V. Berger, Jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, ediþia a V-a, Institutul Român pentru Drepturile
Omului, Bucureºti, 2005, p. 341.
78
R. Chiriþã, Dreptul la un proces echitabil, Ed. Universul Juridic Bucureºti, 2008, p. 346.
79
N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurã penalã comentat. Art. 62-135 - Probele ºi mijloacele de probã,
Ed. Hamangiu, 2007, p. 25.

participe la o vânzare ”test” de droguri, operaþiunea poliþiei nu l-a vizat pe reclamant
acþionând potrivit instrucþiunilor poliþiei în calitate de traficant notoriu de droguri, ci
pentru a-l expune pe reclamant. a vizat orice persoanã susceptibilã sã
Condamnarea reclamantului s-a bazat pe accepte sã procure heroina pentru infor-
probele obþinute ca rezultat al operaþiunii matoare, Curtea reamintind cã este nece-
poliþieneºti, declaraþiile lui O.Z. ºi a doi ofiþeri sarã o procedurã clarã ºi previzibilã de
de poliþie, neexistând nicio probã care sã autorizare a mãsurilor de investigaþie ºi o
sugereze ca înaintea intervenþiei lui O.Z. formã de control a acesteia, astfel încât sã
poliþia ar fi avut motive sã-l suspecteze ca asigure buna-credinþã a autoritãþilor.
traficant de droguri. În speþã, operaþiunea poliþiei a fost auto-
Se reþine ºi aspectul cã simplele susþineri rizatã printr-o simplã decizie administrativã
în instanþã ale poliþiei în sensul cã au existat a organului care a realizat ulterior
informaþii privind implicarea reclamantului în operaþiunea, iar textul deciziei nu conþinea
traficul de droguri, care nici nu au fost decât câteva observaþii cu privire la motivele
verificate de instanþã, nu pot fi luate în ce justificau cumpãrarea fictivã de heroinã83.
considerare. O cauzã recentã cu privire la condam-
Cauza Allan c. Regatul Unit, hotãrârea narea pentru infracþiunea de luare de mitã
din 5 noiembrie 200280, aduce în discuþie ºi comisã la instigarea poliþiei este
provocarea mãrturisirii.
Ramanauskas c. Lituaniei, hotãrârea din
În speþã, reclamantul, care în timpul
5 februarie 200884.
audierilor pãstrase tãcerea, a relevat cãtre
În speþã, reclamantul care lucra ca pro-
informatorul plasat de poliþie în celulã cu
curor este abordat prin intermediul unei
acesta, date despre infracþiunea de omor
cunoºtinþe de cãtre A.Z., pe care nu-l
de care era acuzat, care ulterior au fost
utilizate în proces împotriva sa. Curtea euro- cunoscuse anterior. A.Z îl roagã sã obþinã
peanã a reþinut cã declaraþiile reclamantului achitarea unei persoane, în schimbul sumei
nu au fost spontane ºi neprovocate, ci de 3.000 de dolari SUA. Iniþial acesta refuzã,
induse prin interogatoriul insistent al informa- însã la insistenþele repetate ale lui A.Z.
torului care, fusese pregãtit de poliþie cu accept cererea acestuia.
scopul precis de a obþine probe. În realitate, A.Z. era ofiþer al unui
În cauza Edwards ºi Lewis c. Regatul departament special de poliþie anticorupþie,
Unit, hotãrârea din 27 octombrie 200481, care îºi informeazã superiorii, fiind autorizatã
sunt enunþate criterii pe baza cãrora procedura de simulare a comportamentului
judecãtorul naþional trebuie sã examineze infracþional ºi înmânarea sumei de bani
dacã acuzatul a fost sau nu victima unei reclamantului, fapt care s-a ºi întâmplat.
provocãri ilicite din partea poliþiei: Reclamantul a pledat vinovat, dar a
- motivul pentru care operaþiunea poliþiei precizat cã a sãvârºit fapta cedând insisten-
a fost organizatã, þelor excesive ale lui A.Z. A fost gãsit vinovat
- natura ºi întinderea participãrii poliþiei de toate cele trei instanþe ºi condamnat la
la sãvârºirea de infracþiuni, închisoare.
- natura determinãrii sau a presiunilor Pe parcursul procesului a invocat
efectuate de poliþie. instigarea la acceptarea mitei ºi a contestat
În cauza Khudobin c. Rusiei, hotãrârea procedura de simulare a comportamentului
din 26 octombrie 2006 82, s-a reþinut cã infracþional.
80 N. Volonciu, A. Barbu, op.cit., p. 26.

81 G. Antoniu, A. Vlasceanu, A. Barbu, op.cit., p. 384.
82 G. Antoniu, A. Vlasceanu, A. Barbu, op.cit., p. 386.
83 R. Chirita, op.cit., p. 348
84 Buletinul CEDO, nr. 4/2008, Ed. Hamangiu, p. 99.

În analiza verificãrii instigãrii invocate, nu poate fi disociatã de invocarea violãrii
Curtea avut în vedere urmãtoarele art. 6 par. 1, deoarece vizeazã un aspect al
aspecte85: procedurilor pe care Curtea le-a apreciat
- organele de urmãrire penalã sunt cele deja ca fiind inechitabile.
care au sarcina de a dovedi inexistenþa Cauze C.E.D.O. în care s-a constatat cã
vreunei instigãri, cu excepþia situaþiei în care nu s-a sãvârºit o provocare la sãvârºirea
susþinerile petentului sunt neverosimile; unei infracþiuni:
- în absenþa unei asemenea dovezi, - Cauza Eurofinacom c. Franþei - gestul
autoritãþile judecãtoreºti sunt obligate sã poliþiºtilor de a provoca sã li se ofere lor înºiºi
analizeze aspectele de fapt ale cauzei ºi sã servicii de prostituþie nu a instigat societatea
ia mãsurile necesare pentru a descoperi petentã sã comitã infracþiunea de a obþine
adevãrul ºi pentru a stabili dacã a existat venituri imorale, pentru cã la data ofertelor
vreo instigare; respective poliþia avea deja informaþii potrivit
- nu existã nicio probã care sã indice cã cãrora serviciul de comunicaþii al societãþii
petentul ar fi sãvârºit anterior vreo era folosit de cãtre prostituate pentru a
infracþiune, mai ales de corupþie; contacta potenþiali clienþi.
- toate întâlnirile dintre petent si A.Z. au - Cauza Sequeira c. Portugaliei –
avut loc din iniþiativa lui A.Z., ceea ce denunþãtorii au început sã colaboreze cu
conduce la concluzia cã acþiunile au depãºit serviciul de cercetãri penale dup ce petentul
nivelul cercetãrii pasive a unei activitãþi îl contactase deja pe unul din ei pentru a
infracþionale; pregãti un transport de cocainã spre
- autoritãþile nu pot fi exonerate de Portugalia. Începând cu acea datã, acþiunile
rãspundere pentru acþiunile ofiþerilor de denunþãtorilor au fost supravegheate de
poliþie, prin simpla susþinere cã ei au acþionat cãtre serviciul de cercetãri penale, iar
în nume propriu, deºi îndeplineau îndatoriri departamentul de urmãrire penalã a fost
de serviciu ºi chiar prin procedura de înºtiinþat cu privire la aceastã operaþiune,
autorizare a comportamentului simulat, ceea ce demonstreazã ca acþiunile lor nu
autoritãþile au legitimat post factum faza le-au depãºit pe cele ale unor agenþi sub
preliminarã ºi s-au folosit de rezultatele ei; acoperire ºi nu sunt agenþi provocatori86.
- instanþele nu au analizat în mod serios
susþinerile petentului, motivele pentru care II. Martorul “denunþãtor”
s-a recurs la simularea comportamentului
infracþional, gradul de implicare al poliþiei, Denunþarea constã în sesizarea
natura oricãrei instigãri sau presiuni, V.S. organelor de urmãrire penalã pe calea unui
care a creat legãtura între petent ºi A.Z. nu denunþ care, conform art. 223 C.pr.pen.
a fost deloc citat ca martor, neputând fi constã în încunoºtiinþarea fãcutã de cãtre o
localizat, nu s-au stabilit nici motivele persoanã fizicã sau juridicã despre
iniþiativei personale a lui A.Z. în faza sãvârºirea unei infracþiuni. Denunþul trebuie
preliminarã; sã conþinã aceleaºi date ca ºi plângerea, al
- nu existã nici un indiciu cã infracþiunea carei conþinut este prevãzut în dispoziþiile
ar fi fost sãvârºitã fãrã aceastã intervenþie. art. 222 din C.pr.pen.. Totodatã, potrivit art.
În consecinþã art. 6 par. 1 din Convenþie 223 alin. 3 C.pr.pen. denunþul poate sã fie
a fost încãlcat, iar plângerea petentului scris, situaþie în care este semnat de
referitor la art. 6 par. 3 lit. d din Convenþie denunþãtor, sau oral, care se consemneazã
85
Hotãrârea prezentatã integral in D. Olar, Cauzele Jucys c. Lituania ºi Ramanauskas c. Lituania, Noua
Revistã de Drepturile Omului, p. 122.
86 C.E.D.O., cauza Sequeira c. Portugaliei, cererea nr. 73557/01, decizie de inadmisibilitate din 06.05.2003,
Recueil des arrêts et décisions 2003-VI.

într-un proces–verbal de cãtre organul în urmatã de acceptare, deci când nici nu
faþa cãruia a fost fãcut. existã infracþiune de luare de mitã.
Dispoziþiile art. 255 alin. 3 C.pr.pen. Cu privire la acest aspect mai trebuie
instituie un caz de impunitate a mituitorului reþinut cã aceastã cauzã de impunitate este
care denunþã autoritãþii fapta mai înainte ca reglementatã strict cu privire la infracþiunea
organul de urmãrire sã fi fost sesizat pentru de dare de mitã, neputând fi extinsã ºi la
acea infracþiune. alte infracþiuni de corupþie.
Dispoziþii similare se gãsesc ºi în art. 61
alin. 2 din Legea nr. 78/2000. 2. Momentul formulãrii denunþului.
Problematica denunþului, denumit uneori Conform dispoziþiilor art. 255 alin. 3
impropriu “autodenunþ” vizeazã urmãtoarele C.pr.pen., denunþul trebuie sã fie anterior
aspecte: sesizãrii organului de urmãrire pentru acea
infracþiune, respectiv dare de mitã.
1. Obiectul denunþului: În situaþia în care sesizarea din oficiu ºi
Practica judiciarã confirmã situaþii denunþul sunt fãcute la aceeaºi datã trebuie
frecvente în care mituitorul, cercetat pentru stabilit pe bazã de probe succesiunea
alte fapte, denunþã în faþa organelor de intervenirii fiecãrui act. Dacã sunt în cauzã
urmãrire penalã atât fapta sa de dare de mai multe denunþuri trebuie verificat care
mitã, cât ºi fapta funcþionarului care a primit dintre mituitori este denunþãtor în sensul
mita. În aceastã situaþie funcþioneazã pentru textului de lege ºi care va beneficia de cauza
mituitor cauza de impunitate specialã de impunitate.
prevãzutã de lege, acþiunea penalã nu poate Denunþul trebuie fãcut unei autoritãþi,
fi pusã în miºcare pentru aceastã infracþiune, noþiune în sfera cãreia intrã atât organele
existând temeiul art. 10 alin. 1 lit. i1 C.pr.pen. judiciare - competente sau necompetente
(în altã opinie art. 10 lit. f), iar denunþãtorul sã efectueze urmãrirea penalã pentru
mituitor va avea calitatea de martor. infracþiunea de dare de mitã -, cât ºi organele
Controversele existente în doctrinã87 cu cu atribuþii de conducere sau de control din
privire la fapta vizatã de denunþ, respectiv organizaþia din care face parte cel mituit,
dacã denunþã numai fapta proprie de dare precum ºi orice funcþionar sau alt salariat
de mitã sau dacã trebuie sã denunþe ºi fapta dacã infracþiunea s-a comis în legãtura cu
corelativã de luare de mitã, au fost tranºate serviciul în cadrul cãruia acesta îºi
în practica judiciarã în sensul cã denunþul îndeplineºte sarcinile88.
produce efectele prevãzute de art. 255 alin. Ca atare, organul de urmãrire sesizat, în
3 C.pr.pen., dacã denunþã propria faptã, sensul art. 225 alin. 3 C.pr.pen.., trebuie
interpretare corectã având în vedere considerat organul de urmãrire sau de cer-
sintagma fapta în contextul reglementãrii cetare penalã competent pentru efectuarea
infracþiunii de dare de mitã. urmãririi penale.
În argumentarea acestui punct de vedere În ceea ce priveºte recunoaºterea faptei
sunt ºi dispoziþiile art. 255 alin. 4 C.pr.pen., în faþa organelor de poliþie care, acþionând
potrivit cãrora dispoziþiile art. 255 alin. 3 în baza art. 213 C.pr.pen., constatã
C.pr.pen. (confiscarea) se aplicã în mod infracþiunea flagrantã, aceasta nu semnificã
corespunzãtor, chiar dacã oferta nu a fost un denunþ89.
87 V. Dobrinoiu, Corupþia în dreptul penal românesc, Ed. Atlas Lex, Bucureºti, 1995, p. 236. N. Ciobanu,
Consideraþii asupra infracþiunilor de luare de mitã ºi dare de mitã, Buletin Documentar nr. 1/2003 al Parchetului
Naþional Anticorupþie, p. 8.
88 N. Ciobanu, op.cit., p. 8.
89 T.S., Secþia penalã, dec.4171/1970, C.D., pag.411 ºi Tribunalul Constanþa, dec.pen.nr.1362/1984, in
R.R.D.nr.8/1995, pag.71-citate de N.Ciobanu, op.cit, supra, pag.23.

Controverse în doctrinã au fost cu privire infracþiune atunci când mituitorul a fost
la momentul în care se considerã a fi sesizat constrâns prin orice mijloace de cãtre cel
organul de urmãrire competent90. care a luat mita.
Problema ridicatã ºi cu care s-a În aceastã situaþie iniþiativa dãrii de mitã
confruntat ºi practica judiciarã este dacã nu aparþine mituitorului, ci celui mituit,
denunþul formulat în faza actelor premer- constrângerea este anterioarã promisiunii,
gãtoare produce efectele prevãzute de art. oferirii sau dãrii mitei, constrângerea este
255 alin. 3 C.pr.pen., respectiv mituitorul realizatã prin orice mijloc real sau sã aibã
este apãrat de pedeapsã, cu consecinþe aparenþa realitãþii, respectiv sã fie aptã sã
asupra validitãþii ºi viabilitãþii declaraþiilor înlãture sau restrângã libertatea persoanei
unui astfel de martor “denunþãtor” în cursul constrânse.
procesului penal. Pe parcursul urmãrii penale, dacã se
Într-o opinie s-a considerat cã mituitorul constatã existenþa unei asemenea cauze,
beneficiazã de impunitate ºi când denunþul acþiunea penalã nu poate fi pusã în miºcare,
intervine în faza actelor premergãtoare temeiul legal al soluþiei de neurmãrire penalã
începerii urmãririi penale, potrivit art. 224 fiind controversat în practica judiciarã: art.
C.pr.pen. nu numai în faza actelor de con- 10 lit. e C.pr.pen. (cauza care înlãturã carac-
statare, conform art. 214 si art. 215
terul penal al faptei), art. 10 lit. d C.pr.pen.
C.pr.pen., întrucât aceste douã tipuri de acte
(faptei îi lipseºte unul din elementele
procedurale sunt anterioare sesizãrii
constitutive, în speþã elementul subiectiv –
organelor judiciare.
intenþia de a promite, oferi sau da mitã), art.
În cea de-a doua opinie, care o apreciem
10 lit. b C.pr.pen. (fapta mituitorului con-
ca fiind corectã, se considerã cã pentru a
strâns nu constituie o faptã prevãzutã de
beneficia de impunitate, denunþul trebuie sã
legea penalã)
intervinã în faza actelor de constatare, dar
nu ºi în faza actelor premergãtoare, întrucât Considerãm alãturi de alþi autori92 corectã
sesizarea precede efectuarea actelor prima opinie deoarece art.255 al.2 C.p.
premergãtoare91. reglementeazã o cauzã specialã de înlãtu-
Distincþia prezintã relevanþã, întrucât rare a caracterului penal al infracþiunii de
dispoziþiile art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 dare de mitã, restrânsã la aceastã infrac-
prevãd o cauzã legalã de atenuare a pedep- þiune, sintagma nu constituie infracþiune fiind
sei, în sensul cã persoana care a comis una prevãzutã în dispoziþiile art.44-51 din Codul
din infracþiunile prevãzute de Legea nr. 78/ penal cu privire la cauzele generale care
2000, în competenþa D.N.A., iar în timpul înlãturã caracterul penal al faptei.
urmãririi penale denunþã ºi faciliteazã În situaþia în care mituitorul constrâns
identificarea ºi tragerea la rãspundere formuleazã ºi denunþ în termenul ºi condiþiile
penalã a altor persoane care au sãvârºit prevãzute de lege, acesta intrã sub incidenþa
astfel de infracþiuni beneficiazã de reducerea dispoziþiilor art. 255 alin. 2 C.pr.pen., având
la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute prioritate cauza care înlãturã caracterul
de lege. penal al faptei ºi nu cauza de impunitate.
ªi mituitorul constrâns, faþã de care s-a
3. Mituitorul constrâns dat o soluþie de neîncepere a urmãririi
Conform art. 255 alin. 2 C.p., fapta prevã- penale, sau, dupã caz, de scoatere de sub
zutã la alineatul precedent nu constituie învinuire, poate fi audiat în calitate de martor.
91 Pentru detalii, a se vedea N. Ciobanu, op.cit., p. 9.

4. Denunþãtorul care solicitã restituirea determinã însã ºi o analizã atentã a
banilor sau foloaselor care au fãcut declaraþiilor martorului denunþãtor, stabilirea
obiectul infracþiunii. bunei sale credinþe, a interesului în cauzã,
Iniþial, în practicã, având în vedere a legãturilor cu funcþionarul mituit, a
cererile formulate de denunþãtori în sensul cazierului sau, a împrejurãrilor formulãrii
restituirii banilor sau foloaselor care au fãcut denunþului, a vechimii faptelor reclamate,
obiectul dãrii-luãrii de mitã, s-a considerat dacã se aflã sau nu sub influenþa unei
cã acesta este parte civilã în cauzã. persoane, dacã a fost determinat de cãtre
Conform art. 255 alin. 5 C.pr.pen., banii, organele de urmãrire sã formuleze denunþul,
valorile sau orice alte bunuri se restituie mai ales în situaþia martorului cercetat pentru
persoanei care le-a dat în cazurile prevãzute infracþiuni ºi în special, chiar arestat sau aflat
de alin. 2 si 3, respectiv se restituie mitui- în detenþie, dacã a provocat sãvârºirea
torului constrâns sau denunþãtor, în condiþiile infracþiunii, în scopul obþinerii de probe,
legii. situaþia martorului denunþãtor, intermediar,
Ca atare, restituirea este prevãzutã de care este complice atât la infracþiunea de
lege ºi se dispune din oficiu, fãrã a mai fi luare de mitã, cât ºi dare de mitã, iar uneori
necesarã o cerere expresã din partea ºi autor al infracþiunii de trafic de influenþã,
denunþãtorului sau mituitorului constrâns ºi când pretinde bani ºi foloase ºi pentru sine.
nu se poate susþine cã acesta are calitatea
de parte civilã în cauzã. Jurisprudenþa în materie
Restituirea poate fi dispusã ºi în cursul 1. Sustragere de probe din dosar de cãtre
urmãririi penale sau al judecãþii, în temeiul organele de urmãrire penalã. Constrângerea
art. 169 alin. 1 teza a II-a si alin. 2 C.pr.pen., de cãtre organele de urmãrire penalã a
dacã restituirea lucrurilor ridicate nu martorului cercetat pentru alte infracþiuni
stinghereºte aflarea adevãrului ºi justa sã-ºi retracteze o primã declaraþie ºi sã
soluþionare a cauzei. formuleze denunþ cu privire la infracþiunea
Astfel, instanþa de judecatã sesizatã ºi cu de luare de mitã. “Denunþãtor de profesie”.
o astfel de cerere de restituire a bunurilor “Obþinerea” denunþului mituitorului în
care au fãcut obiectul mitei este oricum schimbul promisiunii anchetatorilor de a fi
obligatã sã dispunã, în funcþie de datele pus în libertate. Vicii de fond ºi formã a auto-
cauzei, fie restituirea - dar nu pe calea unei denunþului. Obþinerea nelegalã a “autode-
acþiuni civile, ci conform art. 255 alin. 5 nunþului” fãptuitorului. Persoana cu discer-
C.pr.pen., fie confiscarea, conform art. 254 nãmânt mult diminuat. Incidenþa dispoziþiilor
alin. 3 sau art. 255 alin. 4 C.pr.pen.93 art. 64 alin. 2 ºi art. 68 C.pr.pen. Încãlcarea
principiului egalitãþii armelor. Soluþie de
5. Particularitãþile analizei declaraþiilor achitare (Sentinþa penalã nr.64 din 28 iulie
martorului denunþãtor în cadrul proba- 2006, Curtea de Apel Cluj,dosar nr. 48/
þiunii infracþiunilor de corupþie. 33/2003, definitivã, nepublicatã).
Particularitãþile infracþiunilor de corupþie, În speþã, inculpaþii, judecãtori au fost
care implicã doi autori distincþi ai trimiºi în judecatã pentru sãvârºirea
infracþiunilor de dare ºi luare de mitã, ºi infracþiunilor de luare de mitã prevãzutã de
cauzele de impunitate sau de atenuare a art. 254 C.pen. ºi favorizarea infractorului,
rãspunderii penale, situaþiile de restituire a prevãzutã de art. 264 C.pen., reþinându-se
bunurilor, în anumite condiþii, reglementate în sarcina lor cã ar fi pretins ºi primit de la
tocmai pentru prevenirea ºi represiunea S.V., prin intermediul avocatului N.L., suma
sãvârºirii infracþiunilor, descoperirea lor, de 20.000 USD, pentru a pronunþa o soluþie
93 Pe larg despre confiscarea specialã în cazul infracþiunilor de luare de mitã ºi dare de mitã, N. Ciobanu,
op.cit., p. 10.

favorabilã mituitorului într-un dosar penal ºi situaþia sa penalã, oferindu-i-se libertatea,
prin aceste manopere ar fi zãdãrnicit având pe rolul instanþelor din þarã cinci
tragerea la rãspundere penalã a lui S.V. în dosare penale de evaziune fiscalã ºi o
dosarul în care prima instanþã îl cerere de revocare a mãsurii arestãrii
condamnase pe acesta pentru infracþiunea preventive, acesta devenind “denunþãtor de
de reþinere de înscrisuri. profesie”, în aceeaºi perioadã depunând
În probaþiune Parchetul a invocat: denunþuri împotriva mai multor judecãtori ºi
- autodenunþul mituitorului S.V. procurori.
- denunþul ºi declaraþia martorului, avocat Instanþa a constatat cã martorul N.L.,
N.L., intermediar între inculpaþi ºi mituitor, cercetat în celãlalt dosar pentru complicitate
în sensul pretinderii ºi primirii de cãtre la o infracþiune de dare de mitã, a fost
inculpaþi prin intermediul sau a sumei de mai determinat de cãtre organele de urmãrire
sus. penalã sã-ºi retracteze declaraþia iniþialã de
- autodenunþul unuia dintre inculpaþi în nerecunoaºtere ºi sã formuleze denunþul
care recunoaºte cã împreunã cu celãlalt împotriva inculpaþilor judecãtori prin
inculpat au primit o sumã de bani, dar mult constrângere, reþinându-se cã acesta avea
mai micã pentru pronunþarea hotãrârii. interesul de a nu fi trimis în judecatã ºi în
- declaraþii de martori. alte dosare în care era cercetat.
Instanþa în analizarea probelor a reþinut În plus, martorul avocat mai fusese
cã au fost ascunse ºi sustrase unele probe cercetat pentru fals în înscrisuri oficiale,
în cursul urmãririi penale de cãtre organele soluþionat tot prin netrimiterea sa în
de anchetã. S-a dovedit în cursul cercetãrii judecatã, redeschis de procurori pentru a
judecãtoreºti cã într-un alt dosar penal cu putea fi ºantajat sã depunã declaraþii
privire la un alt inculpat, procuror, se aflau o compromiþãtoare împotriva inculpaþilor.
declaraþie a martorului, avocat N.L. ºi un Autodenunþul unuia dintre inculpaþi, retras
proces-verbal de confruntare între acesta ºi ulterior de cãtre acesta, este o probã ilegal
martorul denunþãtor S.V., din care reieºea obþinutã, potrivit art. 64 alin. 2 C.pr.pen. ºi
cã martorul N.L. nu ar fi primit de la S.V. nu poate fi utilizat în proces, nici ca mod de
suma de 20.000 USD, pentru a o remite sesizare a organelor de urmãrire penalã,
unuia dintre judecãtori ºi nici nu ar fi avut fiind obþinut în afara cadrului procesual ºi
loc o asemenea discuþie. conþine vicii de fond si formã.
În dosarul cauzei de faþã s-a depus doar În speþã, “denunþul” a fost scris olograf
denunþul martorului N.L., din aceeaºi datã de inculpat ºi dat în faþa procurorului, în
cu actele de mai sus, deºi ambele dosare etapa actelor premergãtoare ºi nu a fost
au fost anchetate de aceeaºi procurori ºi în consemnat într-un proces verbal de cãtre
plus la ataºarea unei copii a dosarului de procurori, nerespectându-se forma impusã
casã al prezentei cauze, se aflã prima de lege, conform art. 223 ºi art. 224
declaraþie a martorului N.L., care nega cã C.pr.pen., ca atare fiind un interogatoriu luat
ar fi primit de la denunþãtorul S.V., suma de în condiþii nelegale, fãrã a exista avizul
bani pentru a o remite judecãtorului. ministrului justiþiei pentru efectuarea de
În speþã, ºi denunþãtorul N.L. beneficiase cercetãri ºi fãrã asigurarea dreptului la
de soluþia de neîncepere a urmãririi penale, apãrare, conform art. 6 pct. 1 ºi art. 5
reþinându-se de cãtre Parchet cã deºi acest C.pr.pen.
denunþ a intervenit ulterior denunþului lui Totodatã, deºi s-a depus la dosar ca
S.V., între aceste denunþuri nu s-au efectuat mijloc de probã transcrierea înregistrãrii
acte de cercetare penalã, ca atare vor denunþului, acesta nu a fost însoþit de caseta
beneficia de acelaºi tratament juridic. audio originalã, transcrierea nefiind
Denunþul martorului S.V. a fost fãcut în certificatã ºi nici autorizaþia efectuãrii
schimbul promisiunii procurorilor de a-i uºura înregistrãrilor nu exista în cauzã.

Mai mult, din transcrierea înregistrãrii Atribuirea - chiar eronatã - a calitãþii de
audio rezultã cã pentru determinarea denunþãtor, în faza de urmãrire penalã, nu
judecãtorului la formularea autodenunþului, are drept consecinþã imposibilitatea
procurorii au folosit promisiuni ºi îndemnuri, ascultãrii ca martor, întrucât nu este parte
mijloace interzise de art. 68 alin. 2 C.pr.pen. în proces, în sensul art. 23 ºi al art. 24
S-a mai reþinut, pe baza unei expertize C.pr.pen., iar, pe de altã parte, nu face parte
medicale psihiatrice, cã la acel moment din persoanele exceptate de lege de la
inculpatul avea discernãmânt mult diminuat, îndatorirea de a fi martor - art. 79 ºi art. 80
prezentând o reacþie prevalenþial depresiv- C.pr.pen.
anxioasã, suferinþa psihicã lipsind de Nu se încalcã autoritatea de lucru judecat
valoare probatorie acest autodenunþ, care de care se bucurã orice hotãrâre judecã-
pentru a fi valabil trebuie sã emane de la o toreascã definitivã, prin analizarea de cãtre
persoanã cu discernãmânt complet. instanþa învestitã cu judecarea cauzei cu
Parchetul a preluat susþinerile denun- privire la sãvârºirea unei infracþiuni de luare
þãtorilor, fãrã sã procedeze în speþã la de mitã de cãtre un judecãtor, a nesocotirii
efectuarea unor percheziþii domiciliare ale dispoziþiilor procedurale pentru admisibi-
inculpaþilor, pentru a identifica banii predaþi litatea unei cereri de liberare pe cauþiune,
cu titlu de mitã sau sã verifice conturile când se constatã cã aceasta reprezintã
personale ale inculpaþilor. scopul activitãþii infracþionale, în legaturã cu
care subiectul activ calificat a pretins ºi primit
2. Împrejurarea cã denunþãtorul este un folos ilicit (Decizia penalã nr. 5134/31
arestat preventiv într-o altã cauzã, având ca
octombrie 2007 a Înaltei Curþi de Casaþie
obiect o altã infracþiune de corupþie ºi deci
ºi Justiþie95)
avea interes în cooperarea cu organele
În speþã, inculpatul a fost trimis în
judiciare în scopul reducerii pedepsei, nu
judecatã pentru sãvârºirea infracþiunii de
altereazã conþinutul denunþului sau, întrucât
luare de mitã, prevãzutã de art. 254 alin. 1
art. 19 din O.U.G.nr.43/2002 aprobatã prin
cu aplicarea art. 13 C.pen., constând în
Legea nr. 503/2002 94 prevede expres
aceea cã, în luna iulie 1998, având funcþia
aceastã cauzã de reducere a pedepsei în
vederea scopului licit avut în vedere chiar de judecãtor, preºedinte al Secþiei penale,
de legiuitor, respectiv descoperirea infracþiu- din cadrul Tribunalului B., în scopul de a
nilor de corupþie. pronunþa o soluþie favorabilã în cauza privind
Conferirea eronatã a calitãþii de denun- pe inculpatul P.V. - arestat preventiv pentru
þãtor ºi celorlalþi martori, care în acest mod sãvârºirea infracþiunilor de ºantaj ºi asociere
au fost puºi la adãpost de consecinþele de infracþiuni -, ar fi pretins suma de 150.000
penale ale propriilor fapte, precum ºi mãrci germane ºi ar fi primit în douã tranºe
folosirea lor în aceastã calitate pentru a suma de 135.000 mãrci germane.
contura învinuirea adusã inculpatului nu a Prima instanþã, prin sent. pen. nr. 60/F
eludat scopul procesului penal, întrucât în din 19 decembrie 2006 pronunþatã de
raport de data sãvârºirii faptei, la data Curtea de Apel Braºov, a achitat pe inculpat
sesizãrii organului de urmãrire penalã pentru infracþiunea pentru care a fost trimis
intervenise prescripþia rãspunderii penale in judecatã, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a
pentru infracþiunea de dare/complicitate la raportat la art. 10 lit. c C.pen.
dare de mitã ºi deci martorii nu puteau fi În urma analizãrii probatoriului admi-
cointeresaþi sã facã anumite declaraþii nistrat, instanþa a înlãturat declaraþiile
neconforme adevãrului, nu mai puteau fi martorului denunþãtor M.C., reþinând cã se
urmãriþi penal. ocupa cu traficul de influenþã, în sensul cã
94 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002.


promitea diferitelor persoane cã le “rezolvã ºi numai în vederea sesizãrii instanþei,
problemele” în justiþie, fiind condamnat instanþa fiind îndreptãþitã sã reþinã numai pe
definitiv pentru o astfel de faptã, fiind acelea care exprimã adevãrul ºi care se
formulate ºi plângeri de alte persoane, ca coroboreazã cu celelalte probe administrate
atare s-a reþinut caracterul profund mincinos în cauzã. În speþã, în mod corect instanþa
al acestui martor. În plus, la momentul nu a reþinut declaraþiile date în faza cercetãrii
efectuãrii denunþului, era arestat preventiv judecãtoreºti decât în parte, având în vedere
ºi cercetat în alte douã dosare de corupþie, cã atât denunþãtorii, cu o excepþie, cât ºi
fiind interesat în obþinerea unor reduceri de martorii audiaþi în cauzã, au încercat sã
pedepse ºi totodatã era suspectat de P.V. nuanþeze sau chiar sã nege cele declarate
(“mituitorul”), care era recuperator, cã ºi-a în faza de urmãrire penalã, reveniri care nu
însuºit o parte din bani, astfel cã era clar au avut la baza motive plauzibile, fiind lesne
interesul sãu de a demonstra cã banii au de observat cã au încercat sã creioneze o
fost daþi inculpatului. imagine favorabilã inculpatului. (Decizia
În ceea ce priveºte declaraþiile unui alt nr.1420/14 martie 2007 a Înaltei Curþi de
martor important al acuzãrii, P.V. Casaþie ºi Justiþie96).
(“mituitorul”), instanþa le-a apreciat a fi În speþã, prima instanþã a condamnat pe
subiective ºi contradictorii. Probatoriul nu a inculpat pentru sãvârºirea a patru infracþiuni
dovedit conform considerentelor sentinþei de trafic de influenþã în concurs de
decât cã banii au fost luaþi de martorul infracþiuni, prevãzute de art. 257 alin. 1
denunþãtor, nu cã au fost pretinºi sau primiþi C.pen. cu aplicarea art. 6 ºi art. 7 alin. 3 din
de inculpat. Legea nr. 78/2000 republicatã, reþinând cã
Cu privire la soluþia pronunþatã de inculpatul, care în calitate de judecãtor, prin
inculpat, instanþa a reþinut cã a fost adoptatã modalitãþi diferite de acceptare, pretindere
în unanimitate, într-un complet colegial ºi primire a sumelor de bani, bunuri ºi servicii
compus din trei judecãtori, specific de la denunþãtori, în schimbul promisiunii cã
recursului. La fel ºi soluþia de admitere a va interveni la colegii sãi judecãtori pentru
apelului în favoarea lui P.V. ºi suspendarea obþinerea unor hotãrâri judecãtoreºti
condiþionatã a executãrii pedepsei aplicate favorabile denunþãtorilor, respectiv
acestuia ºi respingerea apelului Parchetului, promisiunea intervenirii la executorul
soluþie pronunþatã în complet colegial ºi judecãtoresc pentru punerea în executare
menþinutã în calea de atac a recursului, ceea a unei hotãrâri judecãtoreºti de evacuare,
ce demonstreazã legalitatea ºi temeinicia ei, se face vinovat de sãvârºirea acestei
nu confirmã acuzaþia de luare de mitã ºi nu infracþiuni.
poate, în nici un caz sã constituie nici un
indiciu al comiterii acestei infracþiuni, 4. În acelaºi sens ºi sentinþa penalã nr.
susþinere nepermisã într-un stat de drept. 90/14 martie 2005 a Tribunalului Bihor
pronunþatã în dosarul nr. 3857/2004,
3. Revenirea martorilor denunþãtori în definitivã prin decizia penalã nr. 5495/29
cursul cercetãrii judecãtoreºti asupra septembrie 2005 a Înaltei Curþi de Casaþie
declaraþiilor date în faza de urmãrire penalã. ºi Justiþie (nepublicate), reþinându-se ca
Înlãturarea motivatã de cãtre instanþã a veridice declaraþiile date de martorii
declaraþiilor date de martorii denunþãtori în denunþãtori în faza de urmãrire penalã,
instanþã ºi aprecierea acestor declaraþii ca coroborat cu restul probatoriilor (martori,
fiind nesincere. Probele administrate în înscrisuri), fiind înlãturate declaraþiile date
cursul urmãririi penale nu au valoare în cursul cercetãrii judecãtoreºti, revenirile
probantã numai în aceastã fazã a procesului asupra declaraþiilor anterioare fiind

nejustificate, argumentate în vreun sens. ºi primirea folosului necuvenit al construcþiei
Schimbarea depoziþiei martorilor în cursul casei sale de la martorul denunþãtor, în
cercetãrii judecãtoreºti a fost analizatã schimbul promisiunii de a interveni la
amplu de instanþã. conducerea SNP-Petrom pentru atribuirea
Cu privire la calitatea de subiect activ al de lucrãri firmei denunþãtorului.
infracþiunii de luare de mitã, s-a reþinut cã A achitat pe acelaºi inculpat, reþinând
inculpatului i s-a încredinþat, în calitate de temeiul prevãzut de art. 10 lit. a C.pr.pen.,
reprezentant al unei firme de administrare, de sub învinuirea sãvârºirii a douã infracþiuni
conducerea ºi gestionarea întregii activitãþi de trafic de influenþã ºi a respins cererea de
a firmei, în baza unui contract de servicii restituire a 4.000 dolari SUA, formulatã de
manageriale de administrare, încheiat între martorul denunþãtor, dispunând confiscarea
cele douã firme. Sub aspectul calitãþii de folosului necuvenit de mai sus.
subiect activ, în speþã este îndeplinitã Pentru a pronunþa aceastã soluþie a
aceastã condiþie, respectiv are calitatea de reþinut cã sub aspectul primei fapte denun-
funcþionar, orice persoanã care exercitã þate, declaraþiile martorului se coroboreazã
permanent sau temporar, cu orice titlu, cu probatoriul administrat, martori ºi înscri-
indiferent cum a fost investitã, o însãrcinare suri, dar în ceea ce priveºte pretinderea ºi
de orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciul primirea de cãtre inculpat în douã rânduri
unei alte persoane juridice, decât cele la de la denunþãtor a câte 2.000 de dolari
care se referã art.145 Cp., deci inclusiv în pentru a interveni pe lângã un inspector
serviciul unei societãþi comerciale. Ca atare, SNP-Petrom SA Bucureºti, în vederea
calitatea de administrator al unei societãþi aprobãrii pentru firma martorului a unei
comerciale, cu obligaþii contractuale, se compensãri, declaraþia martorului nu este
circumscrie noþiunii de funcþionar, conform confirmatã de alte probatorii concludente,
art. 147 alin. 2 C.pen., fiind irelevantã care sã excludã orice echivoc, astfel încât
existenþa în acest sens a unui contract dubiile profitã inculpatului.
individual de muncã intre persoana fizicã ºi Singurul aspect dovedit din declaraþia
persoana juridicã. martorului era ridicarea de cãtre martor din
bancã, din contul firmei sale a sumelor de
5. Reþinerea ca veridice numai în parte a bani indicate de acesta în denunþ, dar în
declaraþiilor martorului denunþãtor, în afara acestui indiciu, restul declaraþiilor nu
mãsura în care se coroboreazã cu restul s-au confirmat prin nici un probatoriu.
probatoriului administrat ºi înlãturarea Astfel, pe baza acestui indiciu nu se poate
motivatã a declaraþiilor aceluiaºi martor cu reþine nici pretinderea, nici primirea de cãtre
privire ºi la sãvârºirea altor infracþiuni de inculpat a sumelor de bani declarate de
corupþie sãvârºite de inculpat întrucât nu denunþãtor, nici intervenþia promisã marto-
sunt susþinute ºi de alte probe. Soluþie de rului, nici faptul cã aprobarea compensãrii
achitare parþialã.(Sentinþa penalã nr. 103/ facturilor în cauzã a avut loc ca urmare a
P/2006 a Tribunalului Bihor, definitivã prin intervenþiei efective a inculpatului.
decizia penalã nr. 2345/2 mai 2007 a Înaltei
Curþi de Casaþie ºi Justiþie în dosarul nr. 4. Aplicarea dispoziþiilor art. 19 din Legea
4384/46/2006, nepublicate). nr. 682/2002 privind protecþia martorilor97.
În speþã, instanþa a condamnat pe Inculpat care a beneficiat de aceste
inculpat pentru sãvârºirea unei infracþiuni de prevederi legale într-un alt dosar în care s-a
trafic de influenþã, prevãzutã de art. 257 dispus neînceperea urmãririi penale faþã de
C.pen. cu referire la art. 1 lit. g si art. 6 din acesta pentru comiterea infracþiunii de dare
Legea nr. 78/2000, constând în pretinderea de mitã prevãzute de art. 255 C.pen., în

dosarul în care a fost trimis în judecatã ºi Atunci când faþã de denunþãtor se dã o
condamnat un alt inculpat pentru infrac- soluþie de neîncepere a urmãririi penale
þiunea de luare de mitã (Decizia penalã nr. pentru sãvârºirea infracþiunii de dare de
25/13.02.2007 a Curþii de Apel Oradea, mitã, cauza de impunitate constând tocmai
definitivã ºi modificatã în parte prin decizia în autodenunþul formulat, iar faþã de autorul
penalã nr. 3615/5 iulie 2007 a Înaltei Curþi infracþiunii se dispune trimiterea în judecatã
de Casaþie ºi Justiþie98). pentru sãvârºirea infracþiunii de luare de
Potrivit art. 19 din lege, “persoana care mitã, s-ar putea ridica problema stabilirii
are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a faptului dacã denunþãtorul poate avea sau
pct. 1 si 2 ºi care a comis o infracþiune gravã, nu calitatea de martor.
iar înainte sau în timpul urmãririi penale ori Din moment ce darea ºi luarea de mitã
a judecãþii denunþã sau faciliteazã sunt infracþiuni distincte, prevãzute în texte
identificarea ºi tragerea la rãspundere incriminatoare diferite, cu autori distincþi -
penalã a altor persoane care au sãvârºit mituitorul neavând calitatea de participant
astfel de infracþiuni beneficiazã de reducerea la sãvârºirea infracþiunii de luare de mitã,
la jumãtate a limitelor pedepselor prevãzute indiferent de forma participaþiei penale, el
de lege”. În conformitate cu dispoziþiile art. pãstrându-ºi doar calitatea de autor al
2 lit. a pct. 1 si 2, martorul este persoana infracþiunii de dare de mitã – în raport de
care se aflã în una din urmãtoarele situaþii: infracþiunea de luare de mitã sãvârºitã de
1. are calitatea de martor, potrivit codului cel trimis in judecatã, autorul infracþiunii de
de procedurã penalã ºi prin declaraþiile sale dare de mitã va avea întotdeauna calitatea
furnizeazã informaþii ºi date cu caracter de martor, pãstrându-ºi în schimb calitatea
determinant în aflarea adevãrului cu privire de fãptuitor, dar numai în ceea ce priveºte
la infracþiuni grave sau care contribuie la infracþiunea de dare de mitã.
prevenirea producerii ori la recuperarea unor În speþã, instanþa de apel a fãcut aplica-
prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate rea dispoziþiilor art. 19 din Legea 682/2002
prin sãvârºirea unor astfel de infracþiuni. ºi a redus pedepsele aplicate inculpatului
2. fãrã a avea calitate procesualã în pentru infracþiunile de trafic de influenþã ºi
cauzã, prin informaþii ºi date cu caracter spãlare de bani.
determinant contribuie la aflarea adevãrului
în cauze privind infracþiuni grave sau la 5. Martor denunþãtor de rea-credinþã
prevenirea producerii unor prejudicii (Decizia penalã nr. 1214//6 martie 2007 a
deosebite ce ar putea fi cauzate prin Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie99)
sãvârºirea unor astfel de infracþiuni ori la În speþã, inculpatul a fost trimis în
recuperarea acestora; în aceastã categorie judecatã pentru sãvârºirea infracþiunii de
este inclusã ºi persoana care are calitatea luare de mitã prevãzutã de art. 254 alin. 1
de inculpat într-o altã cauzã. C.pen. cu referire la art. 6 si art. 7 din Legea
Sub aspect procesual, din punct de nr. 78/2000 constând în aceea cã, în calitate
vedere temporal, acest act normativ este de ofiþer de poliþie, a pretins de la martorul
aplicabil ºi în situaþia în care denunþarea ºi denunþãtor, dupã ce l-a audiat ca fãptuitor
facilitarea tragerii la rãspundere penala a pentru sustragerea unui banner electoral,
unei persoane cercetatã într-un dosar în suma de 300 euro pentru a nu mai continua
care autorul denunþului are calitatea de cercetãrile în cauzã.
martor, se realizeazã ºi în cursul judecãþii Prima instanþã a dispus achitarea incul-
cauzei în care persoana care a cooperat cu patului pentru sãvârºirea acestei infracþiuni
organul judiciar are calitate de inculpat. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen., soluþie în discuþie ar fi avut interes în prezentarea
menþinuta de instanþa de recurs. pãrtinitoare a stãrii de fapt ºi de drept, prin
S-a reþinut cã existã contradicþii între relevarea unor împrejurãri favorabile
declaraþiile martorului denunþãtor ºi cã nu clientului sãu, întrucât denunþãtorul nu
poate fi ignorat faptul, susþinut permanent urmãreºte în prezenta cauzã obþinerea unor
ºi de cãtre inculpat ºi consemnat ºi in avantaje personale care ar trebui sã fie
raportul scris cãtre conducerea Inspec- aparate ºi protejate de martora în discuþie,
toratului de Poliþie Judeþean, cã denunþãtorul ca avocat.
a încercat sa-l mituiascã, respectiv l-a
abordat la staþia Peco sã-i alimenteze III. Înregistrarea convorbirilor.
maºina cu benzinã ºi a mai încercat sã
intervinã la inculpat prin intermediul unui alt Câteva discuþii în materie comportã
martor. înregistrãrile efectuate de pãrþi sau de alte
În condiþiile în care denunþãtorul nu a persoane.
reuºit sã intervinã pe lângã inculpat ºi a fost Conform art. 91 6 alin. 2 C.pr.pen.
chemat la poliþie, i s-au luat amprente ºi a înregistrãrile prevãzute în prezenta secþiune,
efectuate de pãrþi sau de alte persoane,
fost fotografiat, iar in ziarul local a apãrut un
constituie mijloace de probã când privesc
articol în legãturã cu sustragerea bannerului,
propriile convorbiri ºi comunicãri pe care
soþia denunþãtorului s-a prezentat la poliþie
le-au purtat cu terþii. Orice alte înregistrãri
ºi a solicitat repartizarea dosarului unui alt
pot constitui mijloace de probã daca nu sunt
poliþist, afirmând cã este nemulþumitã de
interzise de lege.
felul în care decurge ancheta ºi în final a Convorbirile sau comunicãrile sunt cele
afirmat cã inculpatul ar fi cerut mitã, fiind personale sau adresate pãrþii, neputând fi
evident interesul acesteia ºi al denun- înregistrate ºi prezentate ca mijloc de probã
þãtorului ca inculpatul sa nu mai instru- convorbirile unor terþi, fiind interzis de lege
menteze dosarul. ºi fapta constituind infracþiunea prevãzutã
de art. 195 C.pen., violarea secretului cores-
6. Audierea ca martor a avocatului care pondenþei, constând în interceptarea unei
îl reprezintã pe denunþãtor în cauze civile convorbiri sau comunicãri efectuate prin
(Tribunalul Bucureºti, Secþia I penalã, telefon, telegraf sau alte mijloace de
sentinþa penalã nr. 911 din 5 iulie 2005100) transmitere la distanþã.
Susþinerile inculpatului, trimis în judecatã Acestea pot fi înregistrãri ale convorbirilor,
pentru sãvârºirea infracþiunii de corupþie, cã respectiv a discuþiilor care au loc între
depoziþiile unei asemenea martore nu pot fi persoane, în mod direct, fãrã a se apela la
luate în considerare, sunt nefondate. mijloace tehnice de comunicare, prin
Este adevãrat cã aceastã martora nu a intermediul microfoanelor, reportofonului
asistat în mod direct la discuþiile purtate de sau înregistrãri ale comunicaþiilor efectuate
denunþãtor cu inculpatul, însã potrivit prin telefon, precum ºi orice mijloc electronic
dispoziþiilor art. 78 C.pr.pen., depoziþia de comunicare, spre exemplu mail, dar ºi
martorului poate avea ca obiect orice înregistrãri de imagini.
cunoºtinþe despre vreo faptã sau împre- Textul de lege permite prezentarea de
jurare de naturã sã serveascã la aflarea pãrþi sau terþi a unor asemenea înregistrãri
adevãrului, iar declaraþiile acesteia se ca mijloace de probã, în situaþia când privesc
coroboreazã cu celelalte probe administrate. propriile convorbiri sau comunicãri pe care
Faptul cã martora a avut ºi are calitatea le-au purtat cu terþii.
de avocat a denunþãtorului în cauze civile, Însã, în cazul în care persoana care
nu poate conduce la concluzia cã martora efectueazã înregistrarea este asistatã de
100 Publicatã în I.Ciolcã, Probele în procesul penal. Practicã judiciarã, Ed. Hamangiu, 2007, p. 228.

reprezentanþi ai autoritãþilor statului sau art. 91 6 C.pr.pen. se poate prevala ºi
publice, mãsura trebuie sã fie conformã inculpatul în cauzã care poate fi interesat
garanþiilor art. 8 din Convenþie, constituind sã dovedeascã prin asemenea înregistrãri
o ingerinþã în viaþa privatã. netemeinicia acuzaþiilor aduse.
Înregistrãrile sunt supuse în aceste cazuri Jurisprudenþa C.E.D.O. statueazã cã
procedurii autorizãrii din partea judecã- este aplicabil art. 8 Convenþie ºi statul este
torului, în lipsa acesteia neputând fi folosite responsabil când ingerinþa în dreptul la viaþã
ca ºi mijloc de probã, fiind incidente privatã aparþine unei persoane private, dar
dispoziþiile art. 64 alin. 2 C.pr.pen. are la bazã un act al statului sau este
Astfel, înregistrarea convorbirilor cu incul- confirmatã ulterior de cãtre stat.
patul, efectuatã de cãtre martorul denunþãtor Ca atare, înregistrarea efectuatã de o
cu ajutorul unui reportofon pus la dispoziþia persoanã privatã a convorbirilor cu
acestuia de organele de urmãrire penalã, reclamantul, beneficiind de asistenþã din
fãrã a fi autorizatã conform legii, este lovitã partea procurorului, care i-a sugerat sã efec-
de nulitate. tueze înregistrarea convorbirilor telefonice
Totodatã nu sunt incidente dispoziþiile art. ºi din partea poliþiºtilor care au instalat la
6
91 C.pr.pen. martorul denunþãtor nefiind locuinþa sa sistemul de înregistrat, ambele
parte în procesul penal în sensul art. 23-24 organe judiciare acþionând în exercitarea
C.pr.pen., iar înregistrarea s-a efectuat cu îndatoririlor de serviciu, jucând un rol
determinant în toatã afacerea, angajeazã
aparatura organelor de urmãrire penalã
rãspunderea statului. (Cauza M.M c.
(Decizia penalã nr. 4286 din 18 septem-
Olandei, hotãrârea din 8 aprilie 2003)102.
brie 2007 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi
O altã condamnare recentã pentru încãl-
Justiþie101)
carea art. 8 din Convenþie este hotãrârea
Similar, în sentinþa penalã nr. 5/F/7
din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vondel
februarie 2005 pronunþatã de Curtea de
c. Olandei, cu privire la înregistrarea unor
Apel Braºov, în dosar 495/P/F/2005, conversaþii realizate de un terþ ºi echipa-
rãmasã definitivã prin decizia penalã nr. mentul tehnic furnizat de cãtre autoritãþile
4177/7 iulie 2005 a Înaltei Curþi de Casaþie de stat.
ºi Justiþie, în dosar 1733/2005, prezentatã Curtea a reþinut rolul statului în efectuarea
în prima secþiune, s-a reþinut cã înregistrãrile interceptãrilor, persoana primind din partea
în cauzã, prima o înregistrare a convorbirii autoritãþilor atât echipamentul tehnic cât ºi
telefonice dintre inculpatã ºi denunþãtor, iar instrucþiunile de folosire, iar legea internã
a doua o convorbire particularã dintre ace- nu stabilea anumite garanþii împotriva unor
leaºi persoane înregistratã cu un dispozitiv interceptãri arbitrare.
aflat asupra denunþãtorului, nu au avut auto- Tot o recentã condamnare a României
rizãrile cerute de lege. de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor
Referitor la acestea, P.N.A. a comunicat Omului este o speþã în materia infracþiunilor
instanþei prin adresã cã înregistrãrile s-au de corupþie, cauza Calmanovici c.
efectuat fãrã autorizaþie, întrucât procurorul României, hotãrârea din 1 iulie 2008, de
care a organizat efectuarea înregistrãrilor referinþã pentru jurisprudenþa instanþelor
era cel desemnat sã emitã autorizaþiile, nu române sub aspectul problematicilor
mai era necesar sã le mai ºi emitã, motivare abordate pe temeiul încãlcãrii mai multor
reþinutã ca fiind contrarã legii, interpretare texte ale Convenþiei: art. 5 par. 1, art. 5 par.
strãinã de exigenþele ºi garanþiile procedurii 3, art. 6 par. 1 ºi 3, art. 8, art. 3 din Protocolul
penale. nr. 1 Adiþional la Convenþie.
Revenind la problematica înregistrãrilor Reclamantul, ofiþer de politie acuzat de
efectuate de pãrþi, arãtãm cã de dispoziþiile fapte de corupþie ºi sustragere de docu-
101
Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta
102
R. Chiriþã, Conventia europeanã a drepturilor omului. Comentarii ºi explicaþii, vol. II, Ed. C.H. Beck,
Bucureºti, 2008, p.72, nota de subsol.

mente, a fost achitat de cãtre prima instanþã, temeinicia autorizaþiei de interceptare emisã
considerând cã principalele probe aduse de de cãtre procuror, clasificatã drept secret de
acuzare evocau contradicþii, aplicând stat. Curtea a constatat încãlcarea art. 8 din
principiul in dubio pro reo, reþinând cã Convenþie în legãturã cu interceptarea ºi
pretinsul denunþãtor cetãþean chinez nu înregistrarea convorbirilor telefonice în
recunoºtea cã ar fi fãcut vreun denunþ. temeiul Legii nr. 51/1991 privind siguranþa
Fãrã a mai audia pãrþile, în recursul naþionalã pentru:
formulat de parchet, Înalta Curte de Casaþie - lipsa de independenþã a autoritãþilor
ºi Justiþie, prin hotãrârea din 18 iunie 2004, competente sã autorizeze ingerinþa (statutul
a condamnat pe reclamant la 3 ani si 6 luni procurorului, care nu era independent);
închisoare, plus pedepse complementare ºi - lipsa oricãrui control a priori al
accesorii conform art. 64 lit. a-c ºi art. 71 autorizaþiei date de procuror;
C.pen., fãrã a se pronunþa ºi asupra - lipsa oricãrui control a posteriori al
ilegalitãþii interceptãrii telefonice, invocate de temeiniciei interceptãrii din partea unei
reclamant. autoritãþi independente ºi imparþiale;
Cu privire la încãlcarea art. 6 par. 1 ºi 3 - lipsa garanþiilor referitoare la pãstrarea
din Convenþie, reclamantul s-a plâns de lipsa caracterului intact ºi complet al înregistrãrilor
de echitate a procedurii penale desfãºurate ºi distrugerea acestora;
înaintea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, - lipsa de independenþã a autoritãþii care
care nu a audiat martorii ºi l-a condamnat ar fi putut certifica realitatea ºi fiabilitatea
pe baza probelor deja administrate de înregistrãrilor;
Curtea de Apel Bucureºti, dar care erau Totodatã Curtea europeanã a reþinut cã
insuficiente ºi contradictorii ºi mai ales, pe instanþele interne nu s-au pronunþat asupra
baza denunþului efectuat de cãtre cetãþeanul ilegalitãþii ingerinþei în viaþa privatã.
chinez, fãrã a fi asistat de vreun interpret. A constatat încãlcarea garanþiilor sub
Curtea de la Strasbourg a reamintit aspectul art. 8 par. 2 din Convenþie, auto-
jurisprudenþa sa – cauzele Ekbatani c. rizaþia de interceptare datã de procuror
Suediei, Constantinescu c. României, nefiind foarte clar precizatã, în condiþiile în
Mircea c. României - din care rezultã cã care nu apar menþionate numerele de
judecarea unei persoane pentru prima datã telefon puse sub ascultare, doar lista lor în
în ultimã instanþã de cãtre o jurisdicþie care, procesul verbal întocmit ulterior interceptãrii.
fãrã a audia, trebuie sã aprecieze asupra În plus, C.pr.pen. nu preciza circum-
faptelor ºi dreptul aplicabil ºi sã cerceteze stanþele în care informaþiile obþinute pot fi
dacã persoana este vinovatã sau nevi- ºterse.
novatã pentru sãvârºirea unei fapte penale, Concluzia Curþii: cadrul legal existent la
încalcã echitabilitatea unei proceduri data faptelor nu îndeplinea condiþiile
conforme cu art. 6 par. 1, apreciind cã minimale necesare pentru a evita abuzurile
situaþia este similarã cu cauzele de mai sus. din partea autoritãþilor, astfel încât a fost
Cu privire la interceptãrile ºi înregistrãrile încãlcat art. 8 din Convenþie.
telefonice, C.E.D.O. a fãcut referire la cauza
Dumitru Popescu c. României, hotãrârea Articolul a fost publicat în Revista
din 26 aprilie 2007 103, în privinþa impo- Forumul Judecãtorilor nr. 1/2009 -
sibilitãþii instanþei române de a verifica www.forumuljudecatorilor.ro

Mãsurile de protecþie a minorilor din prisma jurisprudenþei
Curþii Europene a Drepturilor Omului
Autor: Iolanda Agafiþei

1. Respectarea dreptului la viaþa de sau a reputaþiei sale; orice persoanã are

familie. Reglementare dreptul la protecþia legii împotriva unor
Convenþia Europeanã pentru apãrarea asemenea imixtiuni sau atingeri. O formulare
drepturilor omului ºi a libertãþilor funda- aproape identicã este datã protecþiei
mentale104 impune statelor semnatare o dreptului la viaþa privatã de art. 17 al Pactului
obligaþie de a garanta persoanelor care se Internaþional privitor la drepturile civile ºi
aflã sub jurisdicþia lor exerciþiul deplin al politice106.
drepturilor fundamentale consacrate de Domeniul de aplicabilitate al art. 8 din
textul Convenþiei, acestea fiind extinse de o Convenþie protejeazã o sferã largã de
manierã progresivã printr-o jurisprudenþã interese de naturã personalã, cuprinse în
constructivã a Curþii Europene a Drepturilor noþiunea generalã de drept la viaþã privatã,
Omului105 inclusiv în privinþa vieþii private ºi viaþã de familie, domiciliu ºi corespon-
de familie. denþã. Aceste interese nu sunt definite strict
În acest sens, articolul 8 al Convenþiei de Convenþie, însã sunt strâns legate între
prevede în paragraful 1 cã “Orice persoanã ele, în unele situaþii chiar suprapunân-
are dreptul la respectarea vieþii sale private du-se107. Revine aºadar Curþii sarcina de a
determina atât domeniul de aplicare al
ºi de familie, a domiciliului sãu ºi a cores-
acestor drepturi, cât ºi condiþiile în care
pondenþei sale.” Conform paragrafului 2 al
exerciþiul lor poate cunoaºte limitãrile
aceluiaºi articol “ Nu este admis amestecul
prevãzute de Convenþie.
unei autoritãþi publice în exercitarea acestui
drept decât în mãsura în care acest amestec
Noþiunea de “viaþã de familie
este prevãzut de lege ºi dacã constituie o Convenþia înscrie distinct viaþa de familie
mãsurã care, într-o societate democraticã, printre drepturile persoanei care se bucurã
este necesarã pentru securitatea naþionalã, de protecþia acordatã de art. 8, dar nu o
siguranþa publicã, bunãstarea economicã a defineºte. Astfel, aceasta devine o noþiune
þãrii, apãrarea ordinii ºi prevenirea faptelor autonomã în sistemul protecþiei drepturilor
penale, protejarea sãnãtãþii sau a moralei, omului, fiind interpretatã de Curte
ori protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.” independent de calificarea existentã în
Acest text îºi are originea în art. 12 al dreptul naþional al statelor membre. Cu toate
Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului, acestea, Curtea a evitat sã ofere o definiþie
potrivit cu care nimeni nu va fi obiectul unor precisã a vieþii de familie, având în vedere
imixtiuni arbitrare în viaþa sa particularã, în evoluþia relaþiilor sociale, evoluþie ce
familia sa, în domiciliul sãu ori în corespon- necesitã o interpretare flexibilã a acestei
denþa sa, nici al unor atingeri ale onoarei noþiuni.
104
În continuare Convenþia;
105
În continuare Curtea;
106 A se vedea C. Bârsan, Convenþia europeanã a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Ed. C.H.
Beck, Bucureºti, 2005, p. 594;

107 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Ed.
Butterworths, London, Dublin, Edinburgh, 1995, p. 303;

Noþiunea de “viaþã de familie” poate fi sau în afara acesteia. Prin urmare, viaþa
abordatã din prisma a douã dimensiuni: familialã între pãrinþi ºi copii nu þine cont de
persoanele care pot invoca acest drept ºi modalitatea de stabilire a relaþiilor dintre
conþinutul vieþii familiale. aceºtia, existând indiferent dacã legãtura
Astfel, în privinþa persoanelor care pot este doar una biologicã sau doar una juri-
invoca acest drept, art. 8 din Convenþie dicã.
foloseºte sintagma “orice persoanã”, recu- Referitor la legãtura biologicã, Curtea
noscând dreptul la viaþa de familie oricãrei a statuat cã între un pãrinte ºi copilul sãu
persoane108, fãrã nicio altã distincþie. Însã, existã viaþã familialã, chiar dacã copilul
Curtea a delimitat pe cale jurisprudenþialã este nãscut în afara cãsãtoriei112, întrucât
sfera de aplicare a art. 8, statuând cã acesta calitatea de pãrinte nu este acordatã în baza
presupune preexistenþa unei vieþi de fa- unei astfel de legãturi. În schimb, pentru a
milie109. Totodatã, un aspect important al se putea admite existenþa unei vieþi de
noþiunii de “viaþã de familie” existentã este familie între un pãrinte biologic ºi copilul sãu,
faptul cã aceasta este perceputã de cãtre trebuie ca faptul cã acea persoanã este
Curte ca o legãturã biologicã ºi/sau juridicã pãrintele copilului sã fie o certitudine113.
peste care se suprapune o relaþie personalã, Opinia Curþii merge mai departe ºi statueazã
realã, efectivã110. cã legãtura biologicã nu se pierde prin
În ceea ce priveºte copiii minori este cert divorþul pãrinþilor ºi atribuirea copilului unuia
cã aceºtia intrã în sfera persoanelor care dintre aceºtia ºi nici mãcar prin adoptarea
pot invoca dreptul la viaþa de familie, întrucât copilului, întrucât singurul lucru care s-ar
instanþa europeanã a decis cã noþiunea de pierde ar fi raportul juridic dintre pãrinte ºi
familie avutã în vedere de art. 8 din Con- copilul sãu ºi nu legãtura biologicã114.
venþie are drept consecinþã faptul cã un copil Referitor la legãtura juridicã, instanþa
care s-a nãscut dintr-o asemenea uniune europeanã a fost confruntatã cu problema
juridicã este inserat pe deplin în cadrul ei; aplicabilitãþii noþiunii de “viaþã de familie” în
aceasta înseamnã cã din momentul ºi materia adopþiei. Potrivit jurisprudenþei sale
datoritã înseºi împrejurãrii naºterii sale mai vechi, Curtea a stabilit cã relaþiile dintre
existã între copil ºi pãrinþii sãi o legãturã adoptator ºi adoptat sunt, în principiu, de
constitutivã de viaþã de familie111, indi- aceeaºi naturã cu relaþiile de familie prote-
ferent cã acesta este nãscut din cãsãtorie jate de art. 8 din Convenþie115. De ase-
108 CEDO, cauza Phinikaridou c. Ciprului, cererea nr. 23890/02, hotãrârea din 20 martie 2008,
www.echr.coe.int;
109 CEDO, cauza Marckx c. Belgiei, cererea nr. 6833/74, hotãrârea din 13 iunie 1979, Series A no. 31;
CEDO, cauza Berlin c. Luxemburg, cererea nr. 44978/98, hotãrârea din 15 iulie 2003, www.echr.coe.int; CEDO,
cauza Pini ºi Bertani, Manera ºi Atripaldi c. României, cererile nr. 78028/01 ºi nr. 78030/01, hotãrârea din 22
iunie 2004, Recueil des arrets et decisions 2004-IV(extraits);
110 CEDO, cauza Lebbink c. Olandei, cererea nr. 45582/99, hotãrârea din 1 iunie 2004, Recueil des arrets et
decisions 2004-IV; CEDO, cauza I. ºi U. c. Norvegiei, cererea nr. 75531/01, decizia de inadmisibilitate din 21
octombrie 2004, www.echr.coe.int;
111 A se vedea C. Bârsan, op. cit., p. 627;
112 CEDO, cauza Berrehab c. Olandei, cererea nr. 10730/84, hotãrârea din 21 iunie 1989, Series A no. 138
; CEDO, cauza Keegan c. Irlandei, cererea nr. 16969/90, hotãrârea din 26 mai 1994, Series A no. 290; CEDO,
cauza Amanalachioai c. României, cererea nr. 4023/04, hotãrârea din 26.05.2009, www.echr.coe.int;
113 A se vedea R. Chiriþã, Convenþia europeanã a drepturilor omului.Comentarii ºi explicaþii, vol.II, Ed. C.H.
Beck, Bucureºti, 2007, p. 54;

114 CEDO, cauza Görgülü c. Germaniei, cererea nr. 74969/01, hotãrârea din 26 februarie 2004,
www.echr.coe.int;
115 Comis. EDO, cauza X c. Belgiei, cererea nr. 6482/74, decizia de inadmisibilitate din 10 iulie 1975, D.R.
no. 7; Comis. EDO, cauza X c. Franþei, cererea nr. 9993/82, decizia de inadmisibilitate din 5 octombrie 1982,
D.R. no. 31, p. 341;

menea, aceasta a decis cã, în cazul unei pãrintele cu care nu a locuit niciodatã îm-
existenþe a vieþii de familie între un copil ºi preunã atât timp cât se poate dovedi exis-
pãrintele adoptiv, pe lângã existenþa unei tenþa unor elemente suficiente pentru a
vieþi de familie între acelaºi copil ºi pãrintele defini o legãturã efectivã între aceºtia120.
biologic, efectivitatea primei legãturi trebuie În privinþa celei de-a doua dimensiuni a
sã prevaleze filiaþiei biologice116. noþiunii de “viaþã de familie”, respectiv
Pe de altã parte, pentru a exista o viaþã conþinutul acesteia, se poate afirma cã
de familie în sensul Convenþiei care sã se acest articol nu protejeazã o familie ilu-
aplice copiilor minori este necesar carac- zorie ºi nici nu conferã persoanelor un drept
terul efectiv, de substanþã, al legãturii general de a întemeia o familie, fie prin
biologice sau juridice preexistente. Exis- cãsãtorie, fie prin naºterea sau adopþia
tenþa sau inexistenþa unei vieþi de familie copiilor121 sau dreptul de a divorþa122. Art. 8
este o chestiune de fapt, ce depinde de din Convenþie implicã în primul rând dreptul
existenþa unor legãturi personale reale117. la o recunoaºtere juridicã a relaþiilor de
Astfel, în cazul cuplurilor cãsãtorite, dar ºi familie123, cu toate consecinþele decurgând
necãsãtorite care au sau au avut la un din acest fapt. Astfel, în ceea ce-i priveºte
moment dat o relaþie personalã efectivã, pe copiii minori, desfãºurarea vieþii de familie
copilul minor este considerat cã face parte este protejatã prin posibilitatea acestora de
din aceastã celulã familialã prin simplul fapt a trãi împreunã cu pãrinþii sau mãcar de a
al naºterii sale, chiar dacã la momentul se vedea cu aceºtia. În consecinþã, art. 8
naºterii pãrinþii nu mai locuiau împreunã sau este incident când un copil al unei familii este
dacã relaþia acestora luase sfârºit118. Reve- plasat într-o instituþie publicã, fãrã acordul
nind la caracterul efectiv al legãturii biologice pãrinþilor sau este obligat sã se mute la
sau juridice, în ceea ce priveºte relaþia dintre celãlalt pãrinte, atunci când dupã divorþ unul
copilul minor ºi tatãl sãu, Curtea a statuat dintre pãrinþi îºi pierde drepturile pãrinteºti
cã simpla legãturã biologicã, fãrã niciun ce îi sunt acordate exclusiv celuilalt pãrinte
element de naturã legalã sau de fapt care ori atunci când un pãrinte ce beneficiazã de
sã indice existenþa unei relaþii personale un drept de vizitã îºi vede dreptul sus-
apropiate, nu este suficientã pentru a atrage pendat 124. Totodatã, viaþa de familie se
incidenþa art. 8 din Convenþie 119 . Prin referã ºi la drepturi de naturã patrimo-
urmare, existenþa vieþii de familie în aceastã nialã, acestea cristalizându-se în privinþa
situaþie presupune o legãturã constantã care minorilor în dreptul de a primi alocaþii sau
sã denote un angajament între tatã ºi mamã de a beneficia de pensii de întreþinere,
sau între tatã ºi copil. Totodatã, viaþa de dreptul de a a avea vocaþie succesoralã la
familie poate sã existe ºi între un copil ºi moºtenirea unui pãrinte125. Toate aceste
116
CEDO, cauza Söderbäck c. Suediei, cererea nr. 24494/94, hotãrârea din 28 octombrie 1998, Reports
1998-VII;
117 Comis. EDO, cauza K. c. Marii Britanii, cererea nr. 11468/85, decizia de admisibilitate din 22 iulie1986,
D.R. no 50, p. 199; CEDO, cauza D.J. ºi A.K.R. c. României, cererea nr. 34175/05, decizia de inadmisibilitate
din 20 octombrie 2009, www.echr.coe.int;
118 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, Jurisprudenþã CEDO - studii ºi comentarii – , Institutul Naþional al
Magistraturii, 2005, p. 206;

119 CEDO, cauza Lebbink c. Olandei, precit.; CEDO, cauza I. ºi U. c. Norvegiei, precit.;
120 Comisia EDO, cauza M.B. c. Marii Britanii, cererea nr. 22920/93, decizia de inadmisibilitate din 06 aprilie
1994, D.R. no.77-B, p. 108;

121 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick , op.cit., p. 313;
122 CEDO, cauza Johnston c. Irlandei, cererea 9697/82, hotãrârea din 18 decembrie 1986, Series A no. 131;
CEDO, cauza Airey c. Irlandei, cererea nr.6289/73, hotãrârea din 9 octombrie 1979, Series A no. 32;
123 A se vedea F. Sudre, Droit europeén et international des droits de l’ homme, Ed. PUF, 2003, p. 397;
124 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 59;

drepturi patrimoniale au fost stabilite pe cale zintã un element fundamental al vieþii de
jurisprudenþialã de Curte, cu condiþia sã fie familie128. Cu toate acestea, art. 8 nu ar
strâns legate de relaþiile de familie. putea în niciun caz sã autorizeze un pãrinte
sã ia mãsuri de naturã sã prejudicieze
Obligaþii în sarcina statelor membre sãnãtatea sau dezvoltarea copilului sãu129.
În primul rând, considerãm cã, în apli- Prin urmare, copilul are dreptul de a fi
carea art. 8 din Convenþie, statele membre protejat contra relelor tratamente la care ar
au obligaþia negativã de a nu întreprinde putea fi supus de cãtre pãrinþii sãi, Curtea
mãsuri de naturã a stânjeni exerciþiul stabilind în sarcina statelor obligaþia
dreptului la viaþa de familie de cãtre titularii pozitivã de a proteja copiii prin retragerea
cãrora le sunt recunoscute. Astfel, consa- acestora din cãminul familial ºi de a-i da în
crarea dreptului la viaþa de familie urmãreºte plasament sau de a lua alte mãsuri cu efect
apãrarea atât a copiilor minori, cât ºi a echivalent130. Însã, tot Curtea a stabilit pe
pãrinþilor împotriva oricãrei ingerinþe cale jurisprudenþialã cã pentru un pãrinte ºi
arbitrare a autoritãþilor statului în exercitarea copilul sãu a fi împreunã reprezintã un
prerogativelor conferite de Convenþie, cu element fundamental al vieþii de familie131
excepþia situaþiei în care aceste ingerinþe ºi cã efectivitatea acesteia constã tocmai în
îndeplinesc condiþiile impuse de art. 8 par. protejarea raporturilor dintre pãrinte ºi copilul
2 – sã fie prevãzute de lege, sã urmãreascã sãu. În consecinþã, mãsura plasamentului
un scop legitim, sã fie necesare într-o copilului ºi restricþiile pe care le suferã
societate democraticã. Aceste condiþii pe drepturile pãrinteºti în urma luãrii acestei
care trebuie sã le îndeplineascã ingerinþa mãsuri constituie o ingerinþã în viaþa de
statului în viaþa de familie pentru a fi legitimã familie132. Jurisprudenþa în materia relaþiilor
se constituie în aºa numita “clauzã justifi- pãrinþi - copii este permanent ghidatã de
cativã”126 a limitãrii dreptului la respectarea necesitatea existenþei unui echilibru între
vieþii de familie. protecþia copilului ºi drepturile pãrinþilor133.
În al doilea rând, în sarcina statelor O altã obligaþie pozitivã impusã statelor
membre se gãsesc ºi o serie de obligaþii este de naturã proceduralã, în situaþia în
pozitive, inerente asigurãrii respectului care sunt luate mãsuri care reprezintã o
efectiv al vieþii de familie, care impun luarea ingerinþã în viaþa de familie, obligaþie ce
unor mãsuri de protecþie a titularilor dreptului constã în faptul cã procesul decizional
conferit de Convenþie127. trebuie sã fie echitabil ºi sã respecte inte-
Astfel, în cadrul relaþiei dintre pãrinþi ºi resele protejate de art. 8 din Convenþie134.
copii, exerciþiul drepturilor pãrinteºti repre- În acest sens, pãrinþii au dreptul sã participe
127 CEDO, cauza Dickson c. Marii Britanii, cererea nr. 44362/04, hotãrârea din 4 decembrie 2007,
www.echr.coe.int; CEDO, cauza Kaftailova c. Letoniei, cererea nr. 59643/00, hotãrârea din 7 decembrie 2007,
www.echr.coe.int; CEDO, cauza Phinikaridou c. Ciprului, precit.;
128 CEDO, cauza R. c. Marii Britanii, cererea nr. 10496/83, hotãrârea din 8 iulie 1987, Series no. 121; CEDO,
cauza Nielsen c. Danemarcei, cererea nr. 10929/88, hotãrârea din 28 noiembrie 1928, Series A no. 144;
129 CEDO, cauza Gnahoré c. Franþei, cererea nr. 40031/98, hotãrârea din 19 septembrie 2000, Recueil des
arrets et decisions 2000-IX;

130 CEDO, cauza Z. ºi A. c. Marii Britanii, cererea nr. 29392/95, hotãrârea din 10 mai 2001, Recueil des
arrets et decisions 2000-V;

131 CEDO, cauza W., B., H. ºi R. c. Marii Britanii, cererea nr. 9749/82, hotãrârea din 8 iulie 1987, Series A no.
121; CEDO, cauza Keegan c. Irlandei, precit.; CEDO, cauza Bronda c. Italiei, cererea nr. 22430/93, hotãrârea
din 9 iunie 1998, Repports 1998-IV;
132 CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, cererea nr. 11057/02, hotãrârea din 8 aprilie 2004, Recueil des arrêts
et décisions 2004-III (extraits); CEDO, cauza Venema c. Olandei, cererea nr. 35731/97, hotãrârea din 17
decembrie 2002, Recueil des arrêts et décisions 2002-X; CEDO, cauza Amanalachioai c. României, precit.;
133 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 400;
134 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 330;

la procesul decizional ºi sã fie informaþi, chiar statul este competent, chiar are obligaþia
ºi din oficiu, cu privire la probele care stau pozitivã de a acþiona pentru a-i asigura
la baza luãrii mãsurii plasamentului135. Mai acestuia respectarea drepturilor fundamen-
mult, respectul pentru viaþa familialã implicã, tale de care se bucurã în temeiul Convenþiei
în materia separaþiei copiilor de pãrinþi, ºi a altor acte internaþionale în materie.
obligaþia pozitivã a statului de a lua toate Jurisprudenþa Curþii este constantã în a
mãsurile necesare, atât pentru a menþine aprecia cã, pentru un pãrinte ºi copilul
legãturile personale, cât ºi pentru a reuni sãu, faptul de a fi împreunã reprezintã un
copilul cu pãrintele sãu, þinând cont de element fundamental al vieþii de familie,
interesul superior al minorului136. iar mãsurile interne care împiedicã acest
Toate aceste obligaþii pozitive impun lucru, respectiv plasamentul acestuia în
statelor adoptarea unui cadru legal de instituþii publice de ocrotire, reprezintã o
reglementare a unor proceduri judiciare ºi ingerinþã în dreptul protejat de art. 8 din
de executare care sã protejeze dreptul la o Convenþie139. Cu toate acestea, Curtea lasã
viaþã familialã efectivã prin implementarea, statelor membre posibilitatea intervenþiei în
când este necesar, a unor mãsuri specifice, viaþa de familie a copilului cu pãrinþii sãi în
lãsându-se în acelaºi timp o marjã amplã condiþiile în care ingerinþa este prevãzutã
de apreciere 137 în acest domeniu al de lege, urmãreºte un scop legitim ºi este
legiferãrii. necesarã într-o societate democraticã, astfel
cum reiese din alin. 2 al art. 8 din Convenþie.
Întinderea marjei de apreciere lãsatã
2. Respectarea dreptului la viaþa de
astfel autoritãþilor naþionale competente va
familie în unele situaþii speciale
varia în funcþie de natura problemelor în
litigiu ºi a gravitãþii intereselor în joc140. Dacã
2.1. Plasamentul minorului în instituþii
autoritãþile competente se bucurã de o marjã
publice de ocrotire
de apreciere mai largã pentru a evalua
În unele situaþii deosebite, creºterea ºi necesitatea mãsurii de plasament, mai ales
dezvoltarea minorului alãturi de pãrinþii sãi în situaþii de urgenþã141, statul trebuie sã
nu mai este posibilã, astfel încât se impune dovedeascã cã în cauzã existau circum-
luarea de cãtre autoritãþile publice a mãsurii stanþe de naturã a impune plasamentul,
încredinþãrii acestuia unor instituþii de precum ºi cã autoritãþile au evaluat cu grijã
ocrotire socialã138. Prin urmare, atunci când atât impactul mãsurii respective asupra
viaþa, creºterea ºi dezvoltarea armonioasã pãrinþilor ºi copiilor, cât ºi posibilele
a unui copil este pusã în pericol în cadrul alternative la mãsura plasamentului, înainte
desfãºurãrii relaþiilor de familie cu pãrinþii sãi, de a o pune în executare142.
135
A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 246;
136
CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, cererea nr. 17383/90, hotãrârea din 7 august 1996, Repports
1996-III; CEDO, cauza Olsson c. Suediei Nr. 1, cererea nr. 10465/83, hotãrârea din 24 martie 1988, Series A
130;
137 CEDO, cauza Monory c. României, cererea nr. 71099/01, hotãrârea din 5 aprilie 2005, www.echr.coe.int.;
CEDO, cauza Lafargue c. României, cererea nr. 37284/02, hotãrârea din 13 iulie 2006, www.echr.coe.int.;
CEDO, cauza Ignaccolo-Zenide c. României, cererea nr. 31679/96, hotãrârea din 25 ianuarie 2000, Recueil des
arrêts et décisions 2000-I;
138 A se vedea C. Bârsan, op. cit., p. 636;
139 CEDO, cauza Keegan c. Irlandei, precit.; CEDO, cauza Bronda c. Italiei, precit.; CEDO, cauza K. ºi T. c.
Finlandei, cererea nr. 25702/94, hotãrârea din 12 iulie 2001, Recueil des arrêts et décisions 2001-VII; CEDO,
cauza Venema c. Olandei, precit.; CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, precit.;
140 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 228;
141 CEDO, 12 iulie 2001, T.P. ºi K. M. c. Marii Britanii;
142 CEDO, cauza Kutzner c. Germaniei, cererea nr. 46544/99, hotãrârea din 26 februarie 20002, Recueil des
arrêts et décisions 2002-I; CEDO, cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii, cererea nr. 56547/00, hotãrârea din 16 iulie
2002, Recueil des arrêts et décisions 2002-VI;

Plasamentul minorului într-o instituþie dispus mãsura plasãrii acesteia într-un
publicã de ocrotire este analizatã separat centru pentru minori, mãsurã care a fost
de cãtre Curte, din perspectiva a douã ulterior prelungitã.
aspecte. Astfel, este analizatã pe de o parte, De asemenea, mãsura plasamentului
mãsura de urgenþã a separãrii minorului de într-o instituþie publicã de ocrotire a fost luatã
pãrinþii sãi ºi plasarea acestuia, temporar, de cãtre autoritãþile naþionale ºi în cauza
într-un centru de plasament, iar pe de altã K.A. c. Finlandei146, întrucât cei trei copii
parte este analizatã mãsura plasamentului ai familiei erau supuºi unor violenþe sexuale
luatã ulterior, în continuarea plasamentului din partea pãrinþilor, fapt dovedit cu
de urgenþã. certitudine.
În ceea ce priveºte mãsura de urgenþã O altã speþã relevantã din punct de
a plasamentului minorului, acesta trebuie vedere al motivelor care pot determina
sã se bazeze pe motive suficiente ºi necesitatea luãrii unei astfel de mãsuri este
pertinente, iar procesul decizional trebuie ºi cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii147, în
sã se desfãºoare în faþa autoritãþilor care copilul unei familii a fost dat în
naþionale competente în aºa fel încât decizia plasamentul unei instituþii publice de ocrotire
finalã sã fie luatã pe baza unor fapte deoarece fusese victima unui abuz al
pertinente, sã fie imparþialã ºi sã nu conþinã pãrinþilor, care i-au provocat intenþionat o
elemente de arbitrar, nici mãcar în apa- boalã gravã, fapt pentru care mama acestuia
renþã143. Totodatã, aceastã mãsurã trebuie fusese condamnatã. Întrucât mama acestuia
sã aibã caracter temporar, cu posibilitatea era din nou însãrcinatã, autoritãþile au emis
suspendãrii atunci când situaþia o impune, un ordin de protecþie al copilului nenãscut
având în vedere realizarea reunirii copilului încã de la naºtere, copilul rãmânând sub
cu pãrinþii sãi144. Mai mult, interesul supe- supravegherea spitalului, iar ulterior a fost
rior al copilului trebuie sã fie linia direc- adoptat.
toare pe care se bazeazã mãsura plasa- În cauza L. c. Finlandei148, autoritãþile
mentului unor instituþii publice de ocrotire. au decis cã se impune plasamentului copiilor
Apreciem cã motive suficiente ºi perti- într-o instituþie publicã, dupã ce anterior
nente care determinã intervenþia autoritãþilor fuseserã luate alte mãsuri de ocrotire socialã
naþionale pot fi ºi cele în care minorii sunt alternative, deoarece mama acestora
suspectaþi cã ar fi victime ale abuzurilor fizice suferea de o boalã psihicã care le punea în
ºi psihice exercitate de pãrinþi. În acest sens, pericol sãnãtatea ºi dezvoltarea, implicit
Curtea a fost confruntatã cu mai multe cereri neputându-le oferi mediul necesar
bazate pe mãsurile de separare a copiilor dezvoltãrii acestora.
de pãrinþii acestora pentru motivele de genul Cum a soluþionat Curtea aceste cauze va
celor mai sus enunþate. fi analizat în secþiunea urmãtoare în care
Astfel în cauza Venema c. Olandei145, sunt prezentate condiþiile impuse de
autoritãþile naþionale au considerat cã viaþa Convenþie pentru ca o ingerinþã în viaþa de
minorei era în pericol, întrucât mama familie sã fie acceptatã de cãtre instanþa
acesteia era suspectatã de sindromul europeanã.
Munchhausen, iar minora fusese deja Pe de altã parte, controlul Curþii asupra
spitalizatã de douã ori ºi, în consecinþã, au necesitãþii plasamentului minorului este
143
A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 638;
144
CEDO, cauza T. P. ºi K. M. c. Marii Britanii, cererea nr. 28945/95, hotãrârea din 10 mai 2001, Recueil des
arrêts et décisions 2001-V;
145
CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.;
146
CEDO, cauza K.A. c. Finlandei, cererea nr. 27751/95, hotãrârea din 14 aprilie 2003,www.echr.coe.int;
147
CEDO, cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii, precit.;
148
CEDO, cauza L. c. Finlandei, cererea nr. 25651/94, hotãrârea din 27 aprilie 2000,www.echr.coe.int;

exercitat ºi în celãlalt sens, fiind sancþionat statelor membre. Întrucât Convenþia nu
faptul cã autoritãþile competente nu au defineºte noþiunea de “ingerinþã a auto-
luat mãsura separãrii copilului de pãrinþii ritãþilor statale”, ne vom raporta la natura
sãi, atunci când se impunea cu precãdere obligaþiilor impuse statelor, ºi anume, cele
acest lucru. În acest sens, într-o cauzã149, negative, care impun abþinerea de la acte
Curtea a constatat încãlcarea art. 3 din de naturã a încãlca drepturile protejate de
Convenþie, întrucât autoritãþile naþionale nu art. 8, precum ºi cele pozitive, care impun
au luat, timp de mai mulþi ani, mãsura luarea unor mãsuri pentru a asigura
plasamentului celor patru copii, mãsurã care exercitarea drepturilor protejate de acelaºi
se impunea pentru a-i proteja de relele articol.
tratamente la care erau supuºi în familie. În primul rând, pentru a se asigura
În ceea ce priveºte menþinerea mãsurii aplicabilitatea art. 8 din Convenþie, este
plasamentului minorului, conform unei necesar ca ingerinþa alegatã sã fie
jurisprudenþe constante a Curþii, aceasta nu imputabilã autoritãþilor statale, aºa-
pune capãt relaþiilor familiale naturale. Statul numitele autoritãþi publice 152. Curtea a
trebuie sã se comporte de o manierã care acceptat ºi posibilitatea ingerinþei care
sã permitã dezvoltarea legãturilor dintre provine de la o persoanã de drept privat,
copii ºi pãrinþii acestora, menþinerea acestor dar are la bazã un act al statului sau este
legãturi150, mãsura plasamentului trebuind confirmatã ulterior de cãtre stat153.
a fi privitã ca având caracter temporar. Prin În al doilea rând, este necesar ca inge-
urmare, atunci când autoritãþile naþionale rinþa sã presupunã o decizie individualã
decid sã menþinã plasamentul minorului a autoritãþilor statale în privinþa persoanei
într-o instituþie de ocrotire socialã, trebuie care se plânge de existenþa atingerii154.
sã verifice dacã mai persistã motivele care În al treilea rând, ingerinþa autoritãþilor
au determinat iniþial luarea mãsurii, þinând statale trebuie sã se concretizeze într-o
cont de interesul superior al minorului. De constrângere care este impusã titularului
asemenea orice act de executare a acestei dreptului protejat sau în împiedicarea
mãsuri temporare trebuie sã aibã ca exerciþiului respectivului drept155.
finalitate scopul ultim al reunirii pãrintelui cu În ultimul rând, consecinþele atingerii
copilul sãu151. aduse dreptului protejat trebuie sã fie
concrete, reale pentru cel care le suportã,
2.2. Mãsurile de plasament al mino- acestuia revenindu-i sarcina de a dovedi atât
rului - ingerinþã în respectarea dreptului ingerinþa, cât ºi consecinþele acesteia156.
la viaþa de familie Art. 8 din Convenþie, în alin. 2, aduce
aºa-numita clauzã justificativã a ingerinþei,
2.2.1. Noþiunea de “ingerinþã” care prevede cã aceasta trebuie sã fie
Scopul primordial al art. 8 din Convenþie prevãzutã de lege, sã urmãreascã un scop
este de a proteja individul împotriva unor legitim ºi sã fie necesarã într-o societate
ingerinþe arbitrare din partea autoritãþilor democraticã157.
149
CEDO, cauza Z. ºi A. c. Marii Britanii, precit.;
150CEDO, cauza Couillard Maugery c. Franþei, cererea nr. 64796/01, hotãrârea din 1 iulie
2004,www.echr.coe.int;
151 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza E. ºi P. c. Italiei, cererea nr. 34558/97, decizia de
admisibilitate parþialã din 07 septembrie 2000;

152 A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 667;
157 CEDO, cauza Lind c. Rusiei, cererea nr. 25664/05, hotãrârea din 6 decembrie 2007, www.echr.coe.int;

În ceea ce priveºte mãsura plasa- probleme deosebite, Curtea acceptând
mentului minorului într-o instituþie publicã utilizarea unor termeni suficient de generali
de ocrotire socialã, Curtea a decis pe cale în cadrul legii, precum ºi acordarea unei mari
jurisprudenþialã încã de la început, men- puteri de apreciere autoritãþilor naþionale.
þinând concluzia sa ºi pe parcursul evoluþiei În acest sens, au fost cauzele Eriksson
jurisprudenþei, cã aceasta constituie fãrã c. Suediei161 ºi Olsson c. Suediei162, în
dubiu o ingerinþã în respectarea dreptului care legea suedezã care asigura plasa-
la viaþa de familie158. mentul minorilor folosea termeni prea gene-
Pentru a putea fi justificatã, mãsura plasa- rali referitor la puterile oferite autoritãþilor
mentului minorului trebuie, de asemenea, sociale de a lua mãsura separãrii copiilor
sã fie o ingerinþã care sã fie prevãzutã de de pãrinþii lor, precum ºi referitor la deciziile
lege, sã urmãreascã un scop legitim ºi sã luate cu privire la copii pe durata plasa-
fie necesarã într-o societate democraticã. mentului. Curtea, deºi a recunoscut carac-
terul termenilor generali folosiþi de legea
2.2.2. Ingerinþa trebuie sã fie prevãzutã suedezã, cu toate acestea a admis cã se
de lege încadreazã în noþiunea de lege cerutã de
Atingerea adusã drepturilor apãrate de art. 8 ºi a permis interpretarea legii în sensul
art. 8 din Convenþie trebuie sã aibã o bazã de se conferi autoritãþilor sociale posibilitatea
legalã în dreptul intern ºi sã fie consecinþa luãrii copiilor în plasament163.
aplicãrii normelor care o prevãd. În acelaºi sens, Curtea a statuat în cauza
Pentru a determina dacã o ingerinþã este Bronda c. Italiei164 cã, în domeniul pro-
prevãzutã de lege, revine în primul rând tecþiei copilului, legea nu trebuie sã prezinte
autoritãþilor naþionale competenþa de a o precizie absolutã, fiind suficientã o
interpreta normele interne de drept, iar formulare generalã, care sã lase autoritãþilor
organele Convenþiei au o putere limitatã de naþionale o largã putere de apreciere, mai
control asupra modului cum ºi-au îndeplinit ales a mãsurilor care pot fi luate de autoritãþi
acest rol 159. Totodatã, pentru o corectã în acest scop165.
interpretare a normelor de drept intern, este
necesar ca legea sã aibã anumite calitãþi, 2.2.3. Ingerinþa trebuie sã îndepli-
recunoscute jurisprudenþial de cãtre Curte, neascã un scop legitim
precum accesibilitatea ºi previzibi- Art. 8 alin. 2 din Convenþie enumerã
litatea160. limitativ scopurile care pot da un caracter
În materia mãsurii de protecþie a plasa- legitim încãlcãrii drepturilor conferite de
mentului minorului într-o instituþie de ocrotire primul par., implicit ºi dreptul la respectarea
socialã, aceastã cerinþã ca mãsura sã fie vieþii de familie: “securitatea naþionalã,
prevãzutã de lege nu a dat naºtere unor siguranþa publicã, bunãstarea economicã a
158 CEDO, cauza W., B., H. ºi R. c. Marii Britanii, precit.; CEDO, cauza Olsson c. Suediei nr. 1, precit.;
CEDO, cauza Buscemi c. Italiei, cererea nr. 29569/95, hotãrârea din 16 septembrie 1999, Recueil des arrêts et
décisions 1999-VI; CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, precit.;
159 A se vedea C.Bârsan, op. cit., p. 672; CEDO, cauza Emonet ºi alþii c. Elveþiei, cererea nr. 39051/03,
hotãrârea din 13 martie 2008, www.echr.coe.int;

160 A se vedea C.Bârsan, op. cit., p. 673;
161 CEDO, cauza Eriksson c. Suediei, cererea nr. 11373/85, hotãrârea din 22 iunie 1989, Series A 156;
162 CEDO, cauza Olsson c. Suediei nr. 1, precit.;
163 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick , op.cit., p. 341;
164 CEDO, cauza Bronda c. Italiei, precit.;
165 CEDO, cauza Iacoponi c. Italiei, cererea nr. 13454/02, decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2004,
www.echr.coe.int; CEDO, cauza Lo Presti c. Italiei, cererea nr. 13478/03, decizia de inadmisibilitate din 25
noiembrie 2004, www.echr.coe.int; CEDO, cauza Raffaelli c. Italiei, cererea nr. 26010/02, decizia de
inadmisibilitate din 28 octombrie 2004, www.echr.coe.int;

þãrii, apãrarea ordinii ºi prevenirea faptelor Pertinenþa motivelor este o chestiune
penale, protejarea sãnãtãþii sau a moralei, relativã, apreciatã in concreto, în fiecare
ori protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.” cauzã, în funcþie de circumstanþele acesteia.
Astfel, scopuri legitime pot fi reprezentate În acest sens, instanþa europeanã a
de protejarea drepturilor ºi libertãþilor considerat cã existã motive pertinente
altora166, în cazul separãrii copiilor de pãrinþi pentru a justifica o ingerinþã în viaþa familialã
pentru apãrarea drepturilor copiilor ori de a unei persoane atunci când legãturile
protejarea sãnãtãþii ºi a moralei167, în cazul familiale au fost rupte din cauza plasãrii unui
separãrii copiilor de pãrinþi pentru apãrarea copil într-o instituþie pentru minori ca urmare
sãnãtãþii sau a moralei copiilor. a comportamentului pãrinþilor173.
În concluzie, scopul legitim ce trebuie Suficienþa motivelor este de ordin mai
urmãrit prin mãsura de plasament a mino- concret ºi constã în faptul cã mãsura trebuie
rului este interesul superior al acestuia, sã fie corespunzãtoare pentru a atinge
încadrându-se la “protecþia moralei” ºi scopul legitim urmãrit. Astfel, pe de o parte,
“drepturilor ºi libertãþilor copilului”168. caracterul corespunzãtor al mãsurii lipseºte
atunci când ingerinþa este ineficace în raport
2.2.4. Ingerinþa sã fie necesarã într-o cu nevoia socialã imperioasã pe care se
societate democraticã presupune cã o servea. Pe de altã parte,
În conformitate cu jurisprudenþa pentru a se decide asupra caracterului
constantã a Curþii, noþiunea de necesitate corespunzãtor al mãsurii, se are în vedere
implicã faptul cã o ingerinþã corespunde unei intensitatea ingerinþei, þinând seama de
nevoi sociale imperioase ºi este interesele în joc ºi de natura restricþiei
proporþionalã cu scopul legitim urmãrit169. suferite174. În acest sens, suficienþa moti-
În ceea ce priveºte nevoia socialã impe- velor trebuie sã îndeplineascã în anumite
rioasã, Curtea nu se limiteazã sã verifice situaþii un nivel mai înalt, Curtea statuând
dacã statul ºi-a folosit puterea sa de cã, atunci când mãsura plasamentului este
apreciere “cu bunã credinþã, cu grijã ºi de o luatã faþã de un nou nãscut imediat dupã
manierã raþionalã”170, ci controleazã dacã naºtere, trebuie sã existe motive imperioase
motivele invocate sunt suficiente ºi de naturã extraordinarã pentru a putea
pertinente171. dispune separarea de mama sa împotriva
Pertinenþa motivelor semnificã fiabili- voinþei acesteia. Mãsura fiind extrem de
tatea lor, desemnând acele motive ce impun durã, orice alte motive care nu se înca-
statului sã acþioneze pentru protejarea dreazã în categoria celor mai sus expuse,
scopurilor legitime pe care le vizeazã. Lipsa nu pot fi considerate corespunzãtoare
oricãror astfel de motive echivaleazã cu o atingerii scopului legitim ºi, în consecinþã,
încãlcare a art. 8172. nu pot fi suficiente175.
166 CEDO, cauza Olsson c. Suediei nr. 1, precit.;

167 CEDO, cauza Margareta ºi Roger Andersson c. Suediei, cererea nr. 12963/87, hotãrârea din 25 februarie
1992,Series A226-A;
168 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.; CEDO, cauza
Kutzner c. Germaniei, precit.;

169 CEDO, cauza Emonet ºi alþii c. Elveþiei, precit.;
170 CEDO, cauza Olsson c. Suediei Nr. 1, precit.; CEDO, cauza Couillard Maugery c. Franþei , precit.;
173 CEDO, cauza Rieme c. Suediei, cererea nr. 12366/86, hotãrârea din 22 aprilie 1992, Series A226 -B;
CEDO, cauza L. c. Finlandei, precit.;

175 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, precit.;

Trebuie subliniat însã faptul cã perti- reprezintã un motiv suficient ºi pertinent
nenþa motivelor nu semnificã ºi sufi- pentru a justifica mãsura plasamentului faþã
cienþa lor176. de un nou nãscut181.
În cazul mãsurii plasamentului unui copil, În ceea ce priveºte proporþionalitatea
un motiv pertinent, dar insuficient este ingerinþei cu scopul urmãrit, în materia
prezentat în cauza Venema c. Olandei177, plasamentului minorului se are în vedere
în care pãrinþii nu au fost implicaþi în procesul întotdeauna interesul superior al acestuia.
decizional ce a condus la luarea mãsurii de Astfel, prin luarea mãsurii plasamentului ca
plasament faþã de copil, deoarece auto- ingerinþã în viaþa de familie, trebuie atins un
ritãþile se temeau cã aceºtia vor reacþiona just echilibru între interesul superior al
impredictibil. copilului de a rãmâne în plasament ºi cel al
Totodatã, un alt exemplu de motiv pãrintelui de a fi reunit cu copilul182. În
pertinent, dar insuficient, este dat în cauza aprecierea sa, Curtea atribuie o importanþã
Kutzner c. Germaniei178, ºi anume faptul cã deosebitã interesului superior al copilului,
autoritãþile au restricþionat dreptul la vizitare care în funcþie de natura ºi de gravitatea sa,
al pãrinþilor pe motiv cã aceºtia nu aveau poate sã predomine asupra interesului altor
capacitatea intelectualã necesarã creºterii persoane183.
copiilor179. În ceea ce priveºte necesitatea Instanþa europeanã le recunoaºte statelor
separãrii copiilor de pãrinþii lor, Curtea a o marjã de apreciere a necesitãþii mãsurii
considerat în acest caz cã aceasta nu a avut plasamentului minorului, plecând de la ideea
la bazã motive suficiente. Curtea a reamintit subsidiaritãþii controlului exercitat de cãtre
cã fetiþele au fost separate radical atât de Curte, cât ºi de la faptul cã autoritãþile
pãrinþii lor, cât ºi între ele, fiind plasate în naþionale sunt mai bine plasate decât
familii diferite ºi anonime, deºi nu a existat instanþa de la Strasbourg pentru a estima
nicio probã a lipsei materiale pentru copii exact starea de fapt ºi implicaþiile mãsurii184.
ori a supunerii lor la rele tratamente. Din În prezenþa unor principii juridice comune
contrã, copii au beneficiat de susþinere statelor membre marja de apreciere a
psihologicã la cererea pãrinþilor. În aceste statului este mai redusã, în schimb, în
condiþii instanþa europeanã a considerat cã absenþa unor asemenea principii comune,
o astfel de rupturã poate conduce un copil marja de apreciere a statului este mai
de vârstã fragedã la o alienare socialã întinsã, cum de altfel este cazul mãsurii de
semnificativã, astfel încât nu se poate invoca plasament a copilului într-o familie
interesul superior al copilului ºi, prin urmare, substitutivã185.
motivele invocate de autoritãþi, chiar dacã Astfel, în cauza Amanalachioai contra
sunt pertinente, nu sunt suficiente180. României 186 , Curtea a stabilit cã, deºi
De asemenea, boala psihicã a mamei, autoritãþile naþionale au o marjã de apreciere
care nu prezintã o gravitate deosebitã, nu mai largã asupra necesitãþii de încredinþare
176
A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 87;
177
CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.;
178
CEDO, cauza Kutzner c. Germaniei, precit.;
179
A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 221;
180
181
CEDO, cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii, precit.;
182
A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 400;
183
CEDO, cauza Maumousseau ºi Washington c. Franþei, cererea nr. 39388/05, hotãrârae din 6 decembrie
2007, www.echr.coe.int; CEDO, cauza Kearns c. Franþei, cererea nr. 35991/04, hotãrârea din 10 ianuarie 2008,
www.echr.coe.int;
184
185
CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, precit.;
186
CEDO, cauza Amanalachioai c. României, precit.;

a copilului altor persoane decât pãrinþii sãi, când circumstanþele o permit190. Astfel, în
trebuie în acelaºi timp exercitat un control aprecierea sa, Curtea atribuie o importanþã
mai riguros asupra restricþiilor suplimentare deosebitã interesului superior al copilului,
care pot pune capãt relaþiilor familiale dintre care în funcþie de natura ºi de gravitatea sa,
un pãrinte ºi un copil mic. Interesul superior poate sã predomine asupra celui al
al minorului trebuie sã prevaleze, ºi sã pãrintelui191, cãci art. 8 nu ar putea în niciun
urmãreascã atât asigurarea unui mediu de caz sã autorizeze un pãrinte sã ia mãsuri
viaþã sãnãtos, cât menþinerea relaþiilor cu de naturã sã prejudicieze sãnãtatea sau
familia sa. dezvoltarea copilului sãu192.
În acelaºi timp, statul beneficiazã de o Aºadar, statului îi revine obligaþia
anumitã marjã de apreciere atunci când pozitivã de a lua mãsurile necesare pentru
autoritãþile sale trebuie sã ia o decizie în a-l reuni pe copil cu pãrintele sãu, sub
legãturã cu o situaþie complexã, ºi, în pro- rezerva luãrii în considerare a interesului
cesul decizional au cântãrit toate motivele superior al minorului, iar ruperea totalã a
pertinente. Astfel, soluþia datã de instanþele oricãrei legãturi între pãrinte ºi copil nu poate
naþionale în urma unui examen contra- fi justificatã decât în circumstanþe cu totul
dictoriu al cauzei se bucurã de o prezumþie excepþionale.
de respectare a condiþiei necesitãþii187, mai În ceea ce priveºte mãsurile care trebuie
ales în cauzele privind plasamentul copiilor luate de autoritãþile naþionale pentru a facilita
în instituþii de ocrotire socialã188. reunificarea familiei, în primul rând, acestea
trebuie sã reconsidere chestiunea la diferite
2.3. Dreptul la reunire intervale de timp pentru a vedea dacã
situaþia familialã s-a ameliorat. Totodatã,
În privinþa dreptului la reunire al mino- acestea trebuie uneori sã apeleze la o serie
rului cu pãrinþii sãi, asupra cãruia a fost luatã de mãsuri pregãtitoare, care implicã o
mãsura plasamentului, este necesar a cooperare activã din partea tuturor
reaminti faptul cã trebuie atins un just echi- persoanelor vizate193. Pe parcursul acestei
libru între interesul superior al copilului cooperãri trebuie sã se þinã seama de
de a rãmâne în plasament ºi cel al pãrin- interesele, drepturile ºi libertãþile persoa-
telui de a fi reunit cu copilul189. În acest nelor implicate, ºi mai ales de interesele
sens, Curtea, exercitându-ºi controlul copiilor ºi de drepturile care le sunt recu-
asupra ingerinþelor în dreptul la respectarea noscute de art. 8 din Convenþie194. Atunci
vieþii de familie, pune în balanþã pe de o când contactele cu pãrinþii biologici ar aduce
parte, interesul copilului de a fi protejat într-o atingere acestor interese sau drepturi, revine
anumitã situaþie care pune în pericol autoritãþilor naþionale obligaþia de a veghea
sãnãtatea ºi dezvoltarea sa, iar pe de altã în scopul obþinerii unui just echilibru195 între
parte, obiectivul de a reuni familia atunci interesele copiilor ºi cele ale pãrinþilor.

188 CEDO, cauza Vitters c. Olandei, cererea nr. 23660/02, decizia de inadmisibilitate din 25 noiembrie 2004,
www.echr.coe.int; CEDO, cauza Buscemi c. Italiei, precit.;
189 CEDO, cauza Maumousseau ºi Washington c. Franþei, precit.; CEDO, cauza Amanalachioai c. României,
precit.;
191 CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, precit.;
192 CEDO, cauza Gnahoré c. Franþei, precit.; CEDO, cauza Elsholz c. Germaniei, cererea nr. 25735/94,
hotãrârea din 13 iulie 2000, Recueil des arrêts et décisions 2000-VIII;

193 CEDO, cauza Scozzari ºi Giunta c. Italiei, cererile nr. 39221/98 ºi 41963/98, hotãrârea din 13 iulie 2000,
Recueil des arrêts et décisions 2000-VIII;

195 CEDO, cauza Scozzari ºi Giunta c. Italiei, precit.; CEDO, cauza Covezzi ºi Morselli c. Italiei, cererea nr.
52763/99, hotãrârea din 9 mai 2003, www.echr.coe.int;

De asemenea, un rol extrem de important deciziile instanþelor care tind la favorizarea,
în asigurarea interesului superior al copilului între pãrinþi ºi copii, a întâlnirilor care vor
îl are exprimarea fermã a dorinþei acestuia reînnoda legãturile de familie, trebuie sã fie
atunci când este suficient de mare, dorinþã puse în executare într-o manierã efectivã ºi
cãreia Curtea îi acordã o importanþã coerentã. În acest scop instanþele au o
deosebitã196, putând sã prevaleze intere- datorie de vigilenþã constantã asupra
sului pãrinþilor. activitãþii autoritãþilor de ocrotire socialã
Apreciem cã mãsurile întreprinse în pentru ca, prin comportamentul lor, sã nu
vederea reunificãrii familiei se pot cristaliza lipseascã de efecte deciziile date în vederea
în informarea constantã a pãrinþilor cu privire favorizãrii reunificãrii familiale199.
la situaþia copilului aflat în plasamentul unei Cu toate acestea, Curtea a decis cã
instituþii publice, asigurarea contactului între obligaþia autoritãþilor naþionale de a lua
pãrinte ºi copilul sãu prin dreptul la vizite mãsuri în scopul reunirii copiilor cu pãrinþii
periodice, prin corespondenþã, efectuarea nu este absolutã, mãsurile coercitive care
de anchete sociale care sã stabileascã dacã pot fi dispuse în asemenea cazuri de cãtre
situaþia în familie s-a ameliorat, acordarea autoritãþi fiind extrem de limitate. În acest
de consiliere psihologicã persoanelor vizate. sens, instanþa europeanã exercitã un control
În acest sens, în cauza Amanalachioai mai riguros asupra restricþiilor suplimentare
c. României197 privind situaþia unui copil impuse de autoritãþi pãrinþilor, dupã
încredinþat temporar bunicilor sãi, Curtea a separarea copilului prin luarea faþã de
stabilit cã, deºi tatãl nu ºi-a pierdut drepturile acesta a mãsurii plasamentului, cum ar fi
pãrinteºti, iar mãsura plasamentului era cele vizând decãderea din drepturile
temporarã, minorul nu a beneficiat de pãrinteºti, exercitarea drepturilor pãrinteºti,
consiliere psihologicã pentru a menþine ºi drepturilor la vizitã sau orice alte garanþii
îmbunãtãþi relaþiile cu tatãl sãu care ar fi legale destinate sã asigure o protecþie
fãcut posibilã reîncredinþarea sa pãrintelui. efectivã a drepturilor pãrinþilor ºi copiilor cu
O astfel de mãsurã ar fi permis ca interesele privire la respectarea vieþii lor de familie200.
copilului sã fie aceleaºi cu ale pãrintelui, ºi
nu concurente, astfel cum a fost situaþia în 2.4. Protecþia proceduralã a drepturilor
speþã. pãrinþilor
Lipsa de cooperare a pãrinþilor sau a
copiilor cu autoritãþile nu le dispenseazã pe Controlul exercitat de cãtre Curte în
acestea din urmã de crearea unor mijloace privinþa necesitãþii ingerinþei în viaþa de
susceptibile sã permitã reluarea legãturilor familie se rãsfrânge nu numai asupra
familiale198. mãsurilor de ordin substanþial întreprinse de
În realizarea mãsurilor întreprinse pentru autoritãþile naþionale, dar ºi asupra
asigurarea dreptului la reunire al copiilor cu respectãrii garanþiilor procedurale care
pãrinþii acestora, relaþia dintre instanþele decurg implicit din art. 8 al Convenþiei201.
judecãtoreºti ºi autoritãþile administra- Conform jurisprudenþei instanþei europene,
tive de ocrotire socialã joacã un rol extrem procesul decizional asupra luãrii mãsurii
de important. Astfel, în aprecierea Curþii, plasamentului minorului trebuie sã fie
196 CEDO, cauza Bronda c. Italiei, precit.; CEDO, cauza Sommerfeld c. Germaniei, cererea nr. 31871/96,
hotãrârea din 8 iulie 2003, Recueil des arrêts et décisions 2003-VIII;
197 CEDO, cauza Amanalachioai c. României, precit.;
198 CEDO, cauza Couillard Maugery c. Franþei, precit.;
199 CEDO, cauza Scozzari ºi Giunta c. Italiei, precit.;
201 CEDO, cauza Hoppe c. Germaniei, cererea nr. 28422/95, hotãrârea din 5 decembrie 2002,
www.echr.coe.int;

echitabil ºi sã ofere pãrinþilor un rol care arãtat cã orice pãrinte poate revendica un
sã respecte interesele acestora202. În acest interes sã fie informat asupra naturii ºi
sens, garanþiile procedurale prevãzute de întinderii acuzaþiilor de abuz formulate de
art. 8 al Convenþiei se pot intersecta cu cele copilul sãu. Cu toate acestea, este posibil
prevãzute de art.6, care oferã dreptul la un ca divulgarea declaraþiilor unui copil sã-l
proces echitabil. Aceastã problemã a fost punã pe acesta în pericol ºi, în consecinþã,
însã rezolvatã tot pe cale jurisprudenþialã, un pãrinte nu poate avea un drept absolut
Curtea consacrând expres autonomia art. de a fi informat asupra declaraþiilor copilului
8 ca bazã pentru protecþia proceduralã a sãu.
drepturilor pãrinþilor203. Totodatã, aceastã Urmând un raþionament similar, Curtea
protecþie proceduralã se rãsfrânge atât acceptã cã dreptul pãrinþilor de a fi
asupra procedurilor administrative, cât ºi asociaþi procesului decizional de luare a
asupra celor judiciare. mãsurii plasamentului minorului nu este
Prin urmare, în spiritul respectãrii absolut, putând fi justificatã neparti-
drepturilor unui pãrinte conferite de art. 8 ciparea pãrinþilor atunci când mãsura de
din Convenþie, este esenþial pentru acesta protecþie este luatã într-o situaþie de
sã aibã acces la informaþiile pe baza urgenþã208. Pentru aceasta însã, trebuie
cãrora autoritãþile au luat mãsura de dovedit cã au existat circumstanþe perti-
protecþie a plasamentului minorului204. În nente care au justificat o separare a copilului
caz contrar pãrintele nu va putea participa de pãrinþii sãi fãrã niciun contact sau o
de o manierã efectivã la procesul decizional consultare prealabilã. Astfel, statul trebuie
sau sã prezinte de o manierã echitabilã ºi sã demonstreze cã autoritãþile competente
convenabilã argumentele care îi confirmã au efectuat o evaluare atentã a impactului
aptitudinea de a oferi copilului îngrijirea ºi mãsurii de îngrijire propuse asupra pãrinþilor
protecþia adecvate205. Conþinutul acestei ºi copilului, precum ºi a posibilelor alter-
obligaþii procedurale este trasat de Curte în native la îndepãrtarea copilului de familia
jurisprudenþa sa206, statuând cã nu ar trebui sa209.
sã incumbe numai pãrintelui obligaþia de a Protecþia proceduralã oferitã pãrinþilor se
solicita comunicarea probelor ce stau la cristalizeazã nu numai în dreptul acestora
baza deciziei de luare a mãsurii de de a fi informaþi, dar ºi în consultarea
plasament a unui minor. Obligaþia pozitivã acestora înainte de a se dispune mãsura
ce incumbã statelor contractante de a plasamentului, sã poatã fi reprezentaþi de
proteja interesele familiei impune ca aceste un avocat în faþa instanþelor judiciare, sã
elemente sã fie puse la dispoziþia pãrintelui poatã pune concluzii asupra luãrii acestei
vizat, chiar dacã el nu a solicitat acest mãsuri ºi sã prezinte argumente care le
lucru207. Tot în aceastã decizie de speþã confirmã aptitudinea de a oferi copilului
Curtea a tranºat problema dreptului îngrijirea ºi protecþia adecvate, sã le fie
pãrintelui de a fi informat asupra declaraþiilor comunicate probele noi apãrute pe
date de copilul sãu, suspectat de a fi victima parcursul desfãºurãrii procesului în faþa
unor abuzuri sexuale în familie. Curtea a instanþelor judiciare, sã fie efectuate
202 CEDO, cauza W., B., H. ºi R. c. Marii Britanii, precit.;

203 CEDO, cauza McMichael c. Marii Britanii, cererea nr. 16424/90, hotãrârea din 24 februarie 1995, Series
A 307-B;
204 CEDO, cauza Iordache c. României, cererea nr. 6817/02, hotãrârea nr. 14.10.2008, www.echr.coe.int;
206 CEDO, cauza T. P. ºi K. M. c. Marii Britanii, precit.;
207 CEDO, cauza T. P. ºi K. M. c. Marii Britanii, precit.;
209 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.;

expertize psihologice ºi sã fie audiaþi în fereascã copilul de pericol212.
vederea acordãrii dreptului de vizitã210. Cu toate acestea, deºi Convenþia de la
Totodatã, art. 8, din punct de vedere al Haga este explicitã cu privire la obligaþia de
garanþiilor procedurale, impune ºi o altã înapoiere a copilului ce revine autoritãþilor
obligaþie în sarcina statelor, ºi anume aceea statale, în cauza R.R. c. României 213
de a soluþiona cauzele cu celeritate, Curtea a subliniat în ce condiþii anume este
întrucât în relaþia unui pãrinte cu copilul sãu sau nu aplicabil art. 3 al acordului
trebuie manifestatã o diligenþã excepþionalã, sus-menþionat, apreciind cã o deplasare
având în vedere faptul cã trecerea timpului poate fi consideratã ilicitã atunci când
poate rezulta într-o soluþionare de facto a aceasta aduce atingere drepturilor
cauzei211. pãrinteºti privind încredinþarea copilului,
care conferã posibilitatea de a decide cu
Respectarea dreptului la viaþa de privire la îngrijirea acestuia, dar ºi la
familie în situaþii incidente Convenþiei de rezidenþa sa. Faþã de aceste aspecte,
la Haga Curtea a apreciat cã mutarea copilului în
O atenþie deosebitã o necesitã mãsurile S.U.A. împreunã cu mama sa nu poate fi
de protecþie conferite minorilor din prisma consideratã o deplasare ilicitã în absenþa
principiilor stabilite pe cale jurisprudenþialã consimþãmântului tatãlui, atâta vreme cât
de Curte care trebuie interpretate ºi în mamei i-a fost încredinþat copilul, iar tatãl
lumina Convenþiei de la Haga privind nu avea decât dreptul la vizitã, stabilind
aspectele civile ale rãpirii internaþionale de totodatã cã un astfel de drept nu poate da
copii. naºtere la obligaþii pozitive în sarcina
În acest sens, Curtea a statuat cã neîn- autoritãþilor naþionale pentru înapoierea
deplinirea obligaþiilor impuse de Convenþia copilului.
de la Haga este consideratã o încãlcare a În acelaºi sens este ºi cauza Deak c.
art. 8 din Convenþie, având în vedere cã art. României ºi Marii Britanii 214 , asupra
3, 7, 12 ºi 13 prevãd obligativitatea îna- legitimitãþii deplasãrii copilului în alt stat
poierii imediate a copiilor care au fost luaþi contractant decât cel de rezidenþã Curtea
sau reþinuþi într-un alt stat contractant în apreciind cã un pãrinte cu încredinþare unicã
mod nelegal. Astfel, luarea sau reþinerea a unui copil nu este împiedicat sã ia copilul
unui copil va fi consideratã nelegalã dacã în strãinãtate, având în vedere cã ºi auto-
încalcã drepturile pãrinteºti atribuite unei ritãþile naþionale au conchis cã deplasarea
persoane conform legii statului în care copilului nu a fost ilicitã astfel încât sã
copilul avea rezidenþa obiºnuitã imediat genereze obligaþia de înapoire anterior
înainte de luare sau reþinere, iar autoritãþile menþionatã.
statale trebuie sã coopereze pentru a Mai mult, atât timp cât autoritãþile naþio-
asigura înapoierea copilului, prin locali- nale depun eforturi ce pot fi considerate
zarea ºi reîncredinþarea acestuia pãrintelui adecvate ºi suficiente pentru a asigura
îndreptãþit. În acest scop, autoritãþile admi- exerciþiul drepturilor pãrinteºti care i-au
nistrative ºi judiciare din statele contractante fost recunoscute pãrintelui în cauzã, precum
trebuie sã acþioneze cu celeritate, chiar ºi dreptul la vizitã, atunci acestea nu ºi-au
din proprie iniþiativã, urmãrind totodatã sã încãlcat obligaþiile pozitive stabilite de art. 8
210 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 404-406;

211 CEDO, cauza Hoppe c. Germaniei, precit.;
212 CEDO, cauza Iglesias Gil ºi A.U.I. c. Spaniei, cererea nr.56673/00, hotãrârea din 29 aprilie 2003, Recueil
des arrets et decisions 2003-V;

213 CEDO, cauza R.R. c. României, cererea nr. 1188/05, hotãrârea din 10.11.2009, www.echr.coe.int;
214 Comis. EDO, cauza Deak c. României ºi Marii Britanii, cererea nr. 19055/05, decizia de inadmisibilitate
din 03.06.2008, www.echr.coe.int;

din Convenþie interpretat în lumina dispo- desprinde pe copil din mediul sãu familial
ziþiilor Convenþiei de la Haga215. definitiv218.
Deºi se referã la un set special de mãsuri
de protecþie a minorilor, Convenþia de la 5.Concluzii
Haga este subsumatã aceluiaºi principiu Ca ºi titulari ai dreptului la viaþa privatã
care strãbate din întreaga jurisprudenþã ºi de familie reglementat de art. 8 din
CEDO privind respectarea dreptului la viaþa Convenþie, minorii se bucurã de o serie de
de familie a minorilor, respectiv ”interesul mãsuri de protecþie implementate legislativ
superior al copilului”. Un exemplu de cãtre statele membre ca urmare a liniilor
elocvent în acest sens îl dã Curtea în cauza directoare trasate în acest sens pe cale
D.J. ºi A.K.R. c. României216, amintind cã jurisprudenþialã de cãtre Curte.
aceastã convenþie are ca scop primordial Astfel, în unele situaþii speciale creºterea
protejarea copiilor care sunt considerate ºi dezvoltarea minorilor alãturi de pãrinþii lor
primele victime ale deplasãrilor nelegale ºi nu mai este posibilã, impunându-se luarea
neîntoarcerii acestora în þara de rezidenþã, de cãtre autoritãþile publice a mãsurii
iar interesul superior al acestora presupune încredinþãrii unor instituþii de ocrotire
stabilirea unor proceduri care sã împiedice socialã.
crearea unor astfel de situaþii ilicite. Pentru situaþii în care sunt luate astfel de
Astfel, revine autoritãþilor naþionale obli- mãsuri, statul are obligaþia pozitivã de facilita
gaþia de a dispune mãsuri pozitive necesare reunirea familiei, luând toate mãsurile nece-
ºi adecvate în aplicarea art. 7 ºi art. 11 din sare pentru a menþine relaþiile personale,
Convenþia de la Haga ºi art. 8 din Convenþie, având în vedere scopul ultim al protecþiei
în vederea asigurãrii dreptului pãrintelui de oferite minorului, ºi anume, cel al reunirii
a fi alãturi de copilul sãu.217 cu familia sa, atunci când interesul supe-
În acest sens, interesul superior al rior al acestuia o impune.
copilului poate avea un dublu obiectiv: pe Totodatã, în situaþiile speciale ale
de o parte de a asigura dezvoltarea rãpirilor internaþionale de copii, autori-
acestuia într-un mediu sãnãtos, iar un tãþile publice au obligaþia de a coopera
pãrinte nu poate întreprinde nicio mãsurã pentru a asigura înapoierea copilului, prin
care sã îi prejudicieze sãnãtatea ºi localizarea ºi reîncredinþarea acestuia
dezvoltarea, iar pe de altã parte de a sigura pãrintelui îndreptãþit, astfel încât drepturile
pãstrarea legãturilor familiale, întrucât a pãrinteºti sã fie respectate, iar legãturile
rupe aceastã conexiune însemnã de-l familiale menþinute.
215CEDO, cauza R.R. c. României, precit.; Comisia EDO, cauza Deak c. României ºi Marii Britanii, precit.;
216CEDO, cauza D.J. ºi A.K.R. c. României, precit.;
217 CEDO, cauza Ignaccolo-Zenide c. României, precit.; CEDO, cauza Pini ºi Bertani, Manera ºi Atripaldi c.
României, precit.;
218 CEDO, cauza D.J. ºi A.K.R. c. României, precit.;

Dreptul la un proces echitabil ºi la prezumþia de nevinovãþie
(art. 6 CEDO): Încãlcarea Convenþiei prin condamnarea pentru
denunþare calomnioasã rezultatã „în mod necesar” dintr-o
soluþie de netrimitere în judecatã

articolului 226-10 din Codul penal francez,

în conformitate cu care, la momentul
respectiv, o soluþie de netrimitere în judecatã
dispusã pentru cã „realitatea faptei nu a fost
stabilitã” («déclarant que la réalité du fait
n’est pas établie») atrãgea în mod automat
concluzia cã acuzaþiile erau false.
Potrivit Curþii Europene, „reclamanta a
fost, astfel, confruntatã cu o prezumþie
dublã, care i-a redus semnificativ drepturile
În cauza Klouvi c. Franþei (hotãrârea din garantate de articolul 6 din Convenþie,
30 iunie 2011, nr. 30754/03), Curtea întrucât instanþa nu putea da aprecia asupra
Europeanã a Drepturilor Omului a statuat diverselor date aflate în posesia sa, ci
cã au fost încãlcate dreptul la un proces trebuia sã dea în mod automat relevanþã
echitabil ºi dreptul la prezumþia de prezumþiilor legale stabilite de art. 226-10
nevinovãþie (art. 6 par. 1 ºi art. 6 par. 2 din din Codul penal” ºi reclamanta “nu a avut,
astfel, nicio posibilitate de a prezenta dovezi
Convenþie) prin condamnarea unei per-
pe care sã le punã în dezbaterea contra-
soane pentru denunþare calomnioasã dupã
dictorie în faþa instanþei de judecatã pentru
ce plângerea sa pentru hãrþuire sexualã a
a stabili realitatea faptelor denunþate sau
fãcut obiectul unei soluþii de netrimitere în
lipsa de vinovãþie înainte de a se pronunþa
judecatã deoarece condamnarea a fost
soluþia” (par. 48).
pronunþatã „în mod automat”. Textul art. 226-10 din Codul penal francez
Reclamanta Agnes Klouvi a depus în anul a suferit modificãri înainte de pronunþarea
1994 o plângere pentru hãrþuire sexualã ºi hotãrârii CEDO (Legifrance, forma iniþialã ºi
viol împotriva fostului sãu superior ierarhic. forma actualã, care modificã sintagma
O soluþie de netrimitere în judecatã a fost « déclarant que la réalité du fait n’est pas
pronunþatã în lipsa unor probe suficiente, iar établie» în «déclarant que le fait n’a pas été
persoana acuzatã a formulat la rândul sãu commis»), iar judecãtorii europeni ºi-au
plângere pentru denunþare calomnioasã. fundamentat soluþia chiar pe opiniile
În motivarea soluþiei de condamnare a exprimate în faþa Curþii de Casaþie ºi a
reclamantei ºi de obligare la plata a peste Adunãrii Naþionale Franceze ºi care au fost
12.000 EUR cu titlu despãgubiri, instanþele sursa acestei evoluþii legislative (a se vedea
interne au invocat în special, dispoziþiile par. 49-53 ºi 20-21 din hotãrâre).

108 JurisClasor CEDO – August 2011
AUGUST 2011
JurisClasor CEDO – August 2011 109

Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - August 2011
Dreptul la un recurs efectiv şi termenul rezonabil în dreptul român ................................ 113

Scurte observaţii cu privire la dreptul de acces la instanţă după pronunţarea hotărârii

CEDO în cauza Georgel şi Georgeta Stoicescu împotriva României ............................ 131
Autor: Roxana Lăcătuşu
Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Imparţialitatea judecătorului cauzei ......... 137
Bilanţul procedurii CEDO de filtrare a plângerilor inadmisibile ....................................... 139

Soare şi alţii c. României ............................................................................................... 141

Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring the Structure of

ECHR Protection, Oxford University Press, 2006 .......................................................... 158
Autor: Mihai Şandru

Dreptul la un recurs efectiv ºi termenul rezonabil
în dreptul român

L‘absence d‘une procédure interne conçue à assurer un remède effectif contre le manque
de célérité des organes judiciaires dans le déroulement des procédures représente un
problème fondamental du droit roumain tenant compte de l‘article 13 de la Convention
Européenne des Droits des Hommes.
Au-delà de l‘évidente nécessité d‘une démarche législative, l‘arrêt Abramiuc c. Roumanie
représente un premier pas dans le procès d‘atténuation des inconvénients déterminés par le
manque de réglementation, sa principale conséquence étant l‘obligation de la juridiction
nationale, saisie avec une requête sur la tergiversation de l‘affaire, de constater l‘admissibilité
et de statuer sur le bien-fondé.
1. Aspecte introductive Pornind de la aceastã idee, prin prezenta

lucrare ne propunem sã realizãm o analizã
Convenþia Europeanã a Drepturilor a chestiunilor legate de aplicabilitatea
Omului reprezintã un tratat internaþional care dreptului la un recurs efectiv, consacrat de
are a fi aplicat în ordinea juridicã internã a art. 13 din Convenþia Europeanã a Drep-
statelor contractante. Stabilind faptul cã turilor Omului, în dreptul român, aple-
primul judecãtor al Convenþiei este
cându-ne în mod deosebit asupra proble-
judecãtorul naþional, Curtea Europeanã a
melor generate de absenþa unui remediu
Drepturilor Omului subliniazã cã rolul sãu
este de a interveni numai atunci când efectiv în dreptul intern în cazul lipsei de
persoanele nu obþin satisfacþie la nivel celeritate a organelor judiciare în desfã-
naþional, garantarea drepturilor consacrate ºurarea procedurilor.
de Convenþie, care presupune atât respec- În acest sens urmeazã sã facem referire
tarea lor de cãtre autoritãþile naþionale, cât în prima parte a lucrãrii la aplicarea corelatã
ºi înlãturarea eventualelor încãlcãri fiind o a art. 6 par. 1 ºi art. 13 din Convenþie, prin
sarcinã ce revine, în primul rând fiecãrui stat prisma jurisprudenþei Curþii, pentru a face
parte. ulterior o analizã a modului în care se
În atingerea acestui scop, prin con- prezintã problematica remediilor efective
sacrarea dreptului la un recurs efectiv, privind nerezonabilitatea duratei proce-
Convenþia creeazã o garanþie suplimentarã durilor judiciare în legislaþiile europene ºi a
de punere în valoare efectivã a drepturilor
situaþiei sistemului juridic român. Conti-
convenþionale, asigurându-se cã punerea în
nuând, vom recurge la prezentarea recentei
miºcare a mecanismului internaþional de
protecþie se face doar în situaþia în care hotãrâri pronunþate în cauza Abramiuc c.
sistemele naþionale ale statelor europene nu României pentru ca în ultima parte a lucrãrii
rãspund în mod corespunzãtor la încãlcãrile sã examinãm cele mai relevante probleme
drepturilor omului, fãrã a se încerca însã pe care neconformitatea sistemului juridic
transformarea instanþei de contencios român cu exigenþele Convenþiei în materia
european într-un substitut al cãilor interne denunþãrii lipsei de celeritate a duratei
de atac. procedurilor judiciare le ridicã.

2. Aplicarea corelatã a art. 6 par. 1 ºi apare ca evident faptul cã una dintre cele
a art. 13 din Convenþie ºi autonomia mai stringente probleme cu care statele
dreptului la un recurs efectiv europene se confruntã este legatã de durata
desfãºurãrii procedurilor judiciare, eficien-
Încrederea într-o justiþie independentã ºi tizarea actului de justiþie constituind o realã
imparþialã, eficace ºi credibilã se con- prioritate din perspectiva instanþei euro-
struieºte ca rãspuns al respectului pe care pene.219
zi de zi întregul mecanism judiciar împreunã Subliniind în repetate rânduri obligaþia
cu toate celelalte entitãþi angrenate în statelor semnatare ale Convenþiei de a
funcþionarea lui îl demonstreazã faþã de asigura faptul cã drepturile garantate de
fiecare dintre cei care compar în faþa sa ºi cãtre aceasta sunt concrete ºi efective, iar
faþã de fiecare dintre drepturile acestora. nu teoretice ºi iluzorii, Curtea Europeanã a
Dezideratul creãrii unei societãþi demo- Drepturilor Omului ridicã celeritatea
cratice, guvernate de principiul preeminenþei procedurilor judiciare la rangul de principiu,
dreptului poate fi atins nu doar prin remarcând de fiecare datã importanþa pe
prevenirea încãlcãrii drepturilor omului ºi prin care administrarea actului de justiþie fãrã
asigurarea sancþionãrii acestor încãlcãri, dar întârzieri de naturã a-i compromite eficienþa
ºi prin crearea unui complex de garanþii ºi ºi credibilitatea, o prezintã.
instrumente care sã asigure cã funcþiile În sensul garantãrii dreptului la un proces
reparatorie ºi sancþionatorie ale justiþiei sunt echitabil sub aspectul rezonabilitãþii proce-
exercitate într-un cadru de legalitate ºi durilor, Curtea Europeanã acþioneazã pe
operativitate, înlãturându-se astfel calea celor douã drepturi procedurale mai
posibilitatea producerii de noi vãtãmãri în sus menþionate, transformând astfel art. 6
însuºi demersul de a înfãptui actul de justiþie. par. 1 ºi art. 13 atât în resorturi juridice la
În vederea atingerii acestui scop, Con- care orice persoanã poate recurge în
venþia Europeanã a Drepturilor Omului vederea apãrãrii drepturilor sale cât ºi în
reglementeazã douã drepturi procedurale, veritabile instrumente de mãsurare a nive-
care se concretizeazã în garanþii cu privire lului de eficienþã a sistemelor judiciare ale
la punerea în valoare în faþa instanþelor statelor parte la Convenþie.
judiciare a drepturilor ce sunt recunoscute Astfel, învederând faptul cã rezona-
persoanelor. bilitatea duratei procedurilor judiciare nu
În acest context dispoziþiile prevãzute de poate fi apreciatã in abstracto, mecanic, ci
art. 6 ºi art. 13 din Convenþie, relative la trebuie realizatã în fiecare cauzã în parte,
dreptul la un proces echitabil ºi la dreptul la în funcþie de circumstanþele sale concrete,220
un recurs efectiv, dau expresie unei idei Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a
generale, potrivit cu care o protecþie eficace trasat pe tãrâmul art. 6 par. 1 din Convenþie
a drepturilor omului nu poate fi realizatã prin o serie de linii directoare, indicând astfel
simpla consacrare a unor drepturi substan- criteriile ce trebuie avute în vedere în
þiale, ci este necesar ca aceste drepturi sã aprecierea caracterului rezonabil al duratei
fie însoþite de garanþii fundamentale de ordin avute în vedere.
procedural, care sã asigure mecanismele În acest sens Curtea aratã cã este nece-
corespunzãtoare de punere în valoare. sar ca analiza termenului de desfãºurare a
Analizând sistemele judiciare ale statelor procedurilor judiciare sã se facã prin
membre, prin prisma jurisprudenþei Curþii, raportare la criteriile consacrate de jurispru-
219 A se vedea discursul Preºedintelui Curþii Europene a Drepturilor Omului, Luzius Wildhaber, la aniversarea
a 50 de ani de la apariþia Convenþiei Europene a Drepturilor Omului, http://www.ena.lu/

220 CEDO, cauza Bartenbach c. Austriei, hotãrâre din 20 martie 2008, cauza Tudorache c. României, hotãrâre
din 29 septembrie 2005

denþa sa, respectiv complexitatea cauzei în permitã înlãturarea eventualelor încãlcãri
fapt ºi în drept, comportamentul pãrþilor din aduse dispoziþiilor Convenþiei, efectivitatea
proces precum ºi comportamentul autori- acestuia constând în aceea cã abiliteazã
tãþilor statale competente, în special a instanþa naþionalã competentã sã exa-
autoritãþilor judecãtoreºti. Stabilind faptul cã mineze conþinutul plângerii întemeiate pe o
statul este responsabil pentru activitatea dispoziþie a Convenþiei ºi sã ofere o reparaþie
ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru adecvatã.223 Absenþa unui asemenea recurs
cea a organelor judiciare, instanþa euro- în dreptul intern constituie în opinia instanþei
peanã subliniazã faptul cã numai întârzierile europene o încãlcare a acestei obligaþii ºi
imputabile autoritãþilor judiciare competente deci a prevederilor Convenþiei.
pot conduce la o eventualã constatare a Consacrând expres caracterul subsidiar
depãºirii unui termen rezonabil în care al sistemului european de protecþie, art. 13
trebuie sã fie soluþionatã orice cauzã, din Convenþie enunþã explicit obligaþia
permiþând astfel sã se conchidã cã nu a fost statelor pãrþi de a apãra drepturile omului,
respectatã cerinþa prevãzutã de art. 6 par. în primul rând, în propria lor ordine juridicã,
1 din Convenþie.221 Aprecierea trebuie însã stabilind astfel în favoarea justiþiabililor o
sã ia în calcul „justul echilibru” ce trebuie garanþie suplimentarã de recunoaºtere
menþinut între exigenþa celeritãþii proce- efectivã a acestor drepturi.
durilor judecãtoreºti ºi principiul general al Deºi într-o primã etapã, Curtea a reflectat
unei bune administrãri a justiþiei, în egalã o abordare diferitã cu privire la corelaþia
mãsurã consacrat de art. 6.222 dintre dreptul la un recurs efectiv ºi dreptul
Având în vedere tocmai importanþa la a beneficia de soluþionarea cauzelor
majorã pe care o are conduita autoritãþilor într-un termen rezonabil, ulterior instanþa
implicate în desfãºurarea procedurilor judi- europeanã a ajuns la concluzia cã ºi în ceea
ciare ºi efectele produse de cãtre perioadele ce priveºte rezonabilitatea duratei de
de inactivitate a acestora asupra drepturilor desfãºurare a procedurilor judiciare, este
persoanelor, se impune concluzia necesitãþii necesar ca justiþiabilii sã poatã obþine la nivel
reglementãrii de cãtre autoritãþile naþionale naþional înlãturarea încãlcãrii acestui drept,
a unor remedii pentru depãºirea duratei înainte de a pune în miºcare mecanismul
rezonabile a procedurilor. internaþional de protecþie în faþa Curþii
Sub acest aspect, garantarea dreptului Europene.
la un recurs efectiv, potrivit cãruia orice Astfel, pornind de la concurenþa dreptului
persoanã, ale cãrei drepturi ºi libertãþi la un recurs efectiv cu alte drepturi de naturã
recunoscute de cãtre Convenþie au fost echivalentã, în special cu dreptul la un
încãlcate, are dreptul de a se adresa efectiv proces echitabil, judecãtorul european a
unei instanþe naþionale, chiar ºi atunci când manifestat iniþial tendinþa de a considera art.
încãlcarea s-ar datora unor persoane ce au 13 ca instituind o garanþie cu caracter
acþionat în exercitarea atribuþiilor lor oficiale, general, inaplicabilã în cazurile în care inter-
apare ca fundamentalã. vin garanþiile mai specifice ºi mai stricte
Art. 13 din Convenþie impune astfel prevãzute de art. 6, fiind vorba, cu precã-
statelor contractante o obligaþie pozitivã ce dere, de chestiunea duratei rezonabile a
are ca obiect reglementarea, în cadrul procedurilor, instituitã de paragraful 1 al
legislaþiei interne, a unui recurs care sã articolului.
221
CEDO, cauza Lavents c. Letoniei, hotãrâre din 28 februarie 2003.
222
CEDO, cauza Boddaert c. Belgiei, hotãrâre din 12 octombrie 1992, cauza C.P. ºi alþii c. Franþei, hotãrâre
din 1 august 2000.
223
CEDO, cauza Aydin c. Turciei, hotãrâre din 25 septembrie 1997, cauza Kaya c. Turciei, hotãrâre din 19
februarie 1998, cauza Z ºi alþii c. Regatului Unit, hotãrâre din 10 mai 2001.

Cu toate acestea, problema aplicãrii Revenind asupra acestei jurisprudenþe,
corelate a dreptului la un recurs efectiv ºi a hotãrârea datã în cauza Kudla c. Poloniei
dreptului la un proces echitabil, sub aspectul lãrgeºte semnificativ sfera de aplicare a art.
rezonabilitãþii termenului, a cunoscut o 13, judecãtorul european apreciind de la
importantã evoluþie în jurisprudenþa Curþii, acest moment cã art. 13 garanteazã un
marcatã de schimbarea de abordare a recurs efectiv în faþa unei instanþe naþionale,
instanþei de contencios european dupã permiþând invocarea unei nesocotiri a
momentul pronunþãrii hotãrârii în cauza obligaþiei impuse de art. 6 par. 1 de a audia
Kudla contra Poloniei, începând cu care cauzele într-un termen rezonabil, exigenþele
statele pãrþi sunt obligate sã punã la art. 13 fiind percepute ca o consolidare a
dispoziþia justiþiabililor o cale de recurs art. 6 par. 1, iar nu ca fiind absorbite de cãtre
eficientã pentru a valorifica plângerile obligaþia generalã de a nu supune justiþiabilii
privitoare la depãºirea duratei rezonabile a un or proceduri neobiºnuit de lungi. Statul
procedurii. semnatar are astfel obligaþia de a institui în
În cauza menþionatã reclamantul a sistemul sãu juridic intern o cale de recurs
susþinut cã nu a avut la îndemânã niciun specificã, permiþându-i justiþiabilului sã
recurs efectiv prin intermediul cãruia sã conteste durata procedurii, în caz contrar
poatã ridica în faþa unei instanþe naþionale constatându-se încãlcat art. 13 din
problema duratei excesive a procedurii, Convenþie.225
invocând astfel încãlcarea art. 13 din Revirimentul jurisprudenþei Curþii apare
Convenþie. Curtea a fost deci chematã sã astfel ºi ca un important semnal de alarmã
determine întinderea obligaþiei pe care art. asupra pericolului pe care îl reprezintã
13 din Convenþie o impune statelor „încetineala excesivã a justiþiei”226 în ordinea
contractante de a oferi justiþiabililor un recurs juridicã a statelor contractante ºi asupra
efectiv în faþa instanþelor naþionale, dacã necesitãþii creãrii unor remedii interne care
dreptul invocat este cel garantat de art. 6 sã confere justiþiabililor posibilitatea de a
par. 1 din Convenþie, respectiv soluþionarea denunþa vãtãmarea drepturilor lor ºi de a
cauzei într-un termen rezonabil. obþine repararea prejudiciilor cauzate ca
În numeroase cauze anterioare în care a urmare a acestor încãlcãri.
constatat încãlcarea art. 6 par. 1 din Con-
venþie, Curtea nu a considerat necesar, chiar 3. Remedii efective în legislaþia
dacã s-a invocat, sã se pronunþe asupra europeanã
încãlcãrii art. 13, apreciind cã art. 6 par. 1
instituia o lex specialis prin raportare la art. Hotãrârea datã de cãtre Curte în cauza
13, ale cãrui garanþii erau absorbite de cãtre Kudla c. Poloniei, dincolo de a recunoaºte
aceasta, astfel încât, o datã constatã pentru prima datã în mod ferm dreptul
încãlcarea art. 6 sub aspectul duratei persoanelor de a beneficia de o cale internã
rezonabile a procedurii, Curtea considera ca de atac în materia duratei rezonabile a
inutilã examinarea plângerii sub temeiul art. procedurilor, a atras atenþia statelor semna-
13, relativ la absenþa unui recurs efectiv în tare asupra obligaþiei corelative ce le revine,
dreptul intern care sã permitã denunþarea de a efectua toate demersurile necesare în
duratei excesive a procedurii.224 vederea creãrii în sistemele juridice
224 CEDO, cauza Vasilescu c. României, hotãrârea din 22 mai 1998; cauza Allan Jacobsson c. Suediei,
hotãrârea din 25 octombrie 1989; cauza Sporrong ºi Lonnroth c. Suediei, hotãrârea din 23 septembrie 1982;
cauza Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei, hotãrârea din 19 decembrie 1997;
225 CEDO, cauza Kudla c. Poloniei, hotãrârea din 26 octombrie 2000;
226 CEDO, cauza Ferrari c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie 1999; cauza Botazzi c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie
1999, cauza Di Mauro c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie 1999;

naþionale a unor cãi procedurale, concrete prejudiciului material ºi moral suferit ca
ºi efective pe care justiþiabilii sã le poatã urmare a prelungirii excesive a procedurilor.
utiliza în acest sens. Potrivit dispoziþiilor legii, hotãrârea
Având în vedere faptul cã încãlcarea art. pronunþatã de cãtre Curtea de Apel este
13 din Convenþie decurge în mod implicit executorie de drept ºi susceptibilã de recurs,
din simpla absenþã a unui remediu efectiv care se soluþioneazã de cãtre Curtea de
împotriva depãºirii duratei rezonabile a unei Casaþie. În vederea evitãrii apariþiei de noi
proceduri în dreptul intern al unui stat, cauze în faþa judecãtorilor europeni, legea
indiferent de constatarea unei încãlcãri a Pinto a încercat transpunerea tale quale a
dreptului de a beneficia de soluþionarea criteriilor stabilite de cãtre Curte în aprecie-
cauzei într-un termen rezonabil, statele rea duratei rezonabile a procedurilor, actul
membre au fost puse în faþa pericolului de normativ prevãzând faptul cã judecãtorul va
a se vedea condamnate în mod constant lua în considerare complexitatea cauzei,
de cãtre Curte pentru nerespectarea drep- comportamentul pãrþilor, al judecãtorului,
tului la un recurs efectiv. Pentru a preveni precum ºi comportamentul oricãrei alte
acest risc, multe din statele europene s-au autoritãþi implicate în procedurã. Deºi în
conformat noii abordãri a Curþii ºi au inter- primã fazã legislaþia italianã a fost apreciatã
venit la nivel legislativ în sensul prevederii de cãtre Curte ca reprezentând un remediu
unor sisteme de sancþionare ºi reparare a eficient ºi accesibil227, ulterior, constatând
încãlcãrii dreptului la un termen rezonabil al faptul cã potrivit jurisprudenþei Curþii de
procedurilor. Casaþie Italiene, stabilirea nerezonabilitãþii
Fãrã îndoialã, una dintre legislaþiile cel duratei procedurilor nu conferea în mod
mai îndelung discutate este cea introdusã necesar persoanelor prejudiciate dreptul la
de statul italian ca urmare a numeroaselor o reparaþie echitabilã, faþã de nerecu-
condamnãri pronunþate de Curte pe motivul noaºterea de cãtre aceastã instanþã a
inexistenþei unei cãi eficiente de contestare statutului de drept fundamental al dreptului
a duratei nerezonabile de soluþionare a la judecarea cauzei într-un termen rezonabil
procedurilor judiciare. Emisã ca urmare a ºi faþã de lipsa aplicãrii directe a Convenþiei
consacrãrii constituþionale a dreptului la o ºi a jurisprudenþei Curþii în materia satis-
duratã rezonabilã a procedurilor, prin legea facþiei echitabile, instanþa europeanã a ajuns
de revizuire a Constituþiei din 23 noiembrie la concluzia cã recursul în faþa Curþii de
1999, Legea nr. 89 din 24 martie 2001, Casaþie nu este unul efectiv ºi, în conse-
cunoscutã sub numele de Legea Pinto cinþã, epuizarea cãilor de recurs interne nu
(dupã iniþiatorul sãu, senatorul Michele este necesarã.228 Ca urmare a deciziilor
Pinto), recunoaºte dreptul oricãrei persoane instanþei europene, în anul 2004, Curtea de
care pretinde a fi victimã a încãlcãrii art. 6 Casaþie Italianã ºi-a modificat practica, în
par. 1 din Convenþie, în ceea ce priveºte sensul corelãrii jurisprudenþei sale în materia
desfãºurarea procedurii într-un termen acordãrii de daune cu aceea a Curþii.229
rezonabil, de a sesiza curtea de apel din Consacrând în art. 24 din Constituþie
raza teritorialã din care face parte instanþa dreptul oricãrei persoane de a fi judecatã în
în faþa cãreia se aflã cauza sa, fie în timpul cadrul unui proces public ºi având o duratã
desfãºurãrii acesteia, fie într-un termen de rezonabilã, sistemul juridic spaniol oferã
6 luni de la data încheierii sale ºi de a obþine, douã remedii diferite, dupã cum litigiul se
într-un termen de maxim 4 luni, repararea aflã încã pe rolul instanþei sau, dimpotrivã,
227 CEDO, cauza Brusco c. Italiei, decizie asupra admisibilitãþii din 6 septembrie 2001
228 CEDO, cauza Scordino c. Italiei, decizie asupra admisibilitãþii din 27 martie 2003 ºi hotãrâre din 29 iulie
2004
229 CEDO, cauza Di Sante c. Italiei, decizie asupra admisibilitãþii din 24 iunie 2004

procedura s-a finalizat. Astfel, în prima croat, care, prin modificãrile aduse la 15
situaþie orice parte poate solicita Tribunalului martie 2002 legii care reglementeazã
Constituþional, pe calea unui recurso activitatea Curþii Constituþionale, a prevãzut
d’amparo, atât constatarea încãlcãrii posibilitatea oricãrei persoane ca în timpul
dreptului constituþional de a fi judecat într-o soluþionãrii unui litigiu sã sesizeze instanþa
duratã de timp rezonabilã, precum ºi constituþionalã cu privire la durata excesivã
stabilirea de cãtre instanþa constituþionalã a a procedurii la care este parte ºi sã obþinã
unor mãsuri concrete ºi obligatorii pentru din partea acesteia atât repararea
instanþa de fond în vederea urgentãrii prejudiciului suferit, cât ºi stabilirea unui
procedurii. În cazul în care procedura s-a termen limitã pânã la care instanþa de fond
încheiat, remediul mai sus indicat devine trebuie sã se pronunþe asupra soluþiei din
inaccesibil, fiind însã pusã la dispoziþia respectiva cauzã. În acest sens Curtea
pãrþilor posibilitatea de a formula într-un Europeanã a Drepturilor Omului a apreciat
termen de un an o cerere cãtre Ministerul în repetate rânduri legislaþia croatã ca
Justiþiei, solicitând repararea prejudiciului asigurând un remediu efectiv împotriva
suferit ca urmare a disfuncþionalitãþilor încãlcãrilor aduse drepturilor garantate de
sistemului judiciar230, decizia Ministerului art. 6 par. 1, cu atât mai mult cu cât în urma
fiind supusã cãii de atac, pe calea conten- reformei legislative din anul 2002 s-a
ciosului administrativ recunoscut aplicabilitatea directã a
O soluþie similarã se regãseºte ºi în hotãrârilor Curþii în materia termenului
legislaþia Republicii Cehe, cu menþiunea cã rezonabil al procedurilor.232
procedura priveºte doar litigiile în curs, fãrã Sistemul juridic austriac a consacrat de
a exista posibilitatea sancþionãrii procedurile asemenea, începând cu anul 1999,
deja finalizate ºi fãrã posibilitatea de a obþine posibilitatea oricãrei persoane cãreia i s-a
daune morale. Reformele iniþiate de cãtre încãlcat dreptul la a beneficia de o judecatã
statul ceh vin ca urmare a constatãrii de într-un termen rezonabil, de a se adresa
cãtre instanþa de contencios european231 a Curþii Supreme în vederea stabilirii unui
faptului cã recursul în faþa Curþii Constitu- termen în care litigiul sã fie soluþionat. La
þionale nu este unul eficient, motiv pentru nivelul anului 2001, Curtea constata cã
care, prin amendamentele aduse Legii remediul prevãzut de legislaþia austriacã era
privind organizarea judecãtoreascã prin unul eficient 233 , noi dispoziþii în sensul
Legea nr. 192/2003, începând cu 1 iulie sporirii operativitãþii procedurilor judiciare
2004 a fost introdusã posibilitatea solicitãrii fiind introduse în anul 2004 în Codul de
stabilirii unui termen pentru finalizarea Procedurã Penalã, garantându-se astfel
procedurilor, de cãtre persoana nemulþumitã inculpaþilor dreptul la finalizarea judecãþii lor
de durata acestora. cu celeritate.
Competenþa instanþei de contencios La aceeaºi concluzie a ajuns Curtea
constituþional în materia dreptului la Europeanã a Drepturilor Omului ºi în cazul
judecarea cauzelor într-un termen rezonabil Slovaciei, care, prin modificãrile aduse
este consacratã ºi de cãtre sistemul juridic Constituþiei la data de 1 ianuarie 2002, a
230 CEDO, cauza Gonzalez Marin c. Spaniei, decizie asupra admisibilitãþii din 27 octombrie 1998 ºi cauza
Caldas Ramirez de Arellano c. Spaniei, decizie asupra admisibilitãþii din 28 ianuarie 2003.
231 CEDO, cauza Hartman c. Republicii Cehe, 10 iulie 2003.
232 CEDO, cauzele Rodos ºi alþii c. Croaþiei, hotãrâre din 07 noiembrie 2002, Slavicek c. Croaþiei, decizie de
admisibilitate din 04 iulie 2002, Nogolica c. Croaþiei, 05.09.2002, Plaftk ºi alþii c. Croaþiei, decizie de admisibilitate
din 03 octombrie 2002, Jeftic c. Croaþiei, 03.10.2002, Sahini c. Croaþiei, decizie de admisibilitate din 11 octombrie
2002.
233 CEDO, cauza Holzinger c. Austriei, hotãrâre din 30 ianuarie 2001.

consacrat dreptul Curþii Constituþionale de Mãsuri legislative în sensul accelerãrii
a dispune ca autoritãþile implicate în procedurilor judiciare ºi a sancþionãrii
soluþionarea cauzelor sã finalizeze cu termenelor nerezonabile de soluþionare se
maximã urgenþã procedurile introduse în regãsesc ºi în sistemul legislativ polonez,
faþa acestora ºi sã acorde despãgubiri unde, începând cu anul 2004, orice parte a
financiare adecvate pentru durata excesivã unui proces, nemulþumitã de durata exce-
de soluþionare.234 sivã a acestuia, poate sesiza instanþa
Deºi potrivit Legii Fundamentale germane superioarã celei care judecã cauza pe fond,
dreptul la soluþionarea cauzelor într-un aceasta având posibilitatea de a stabili
termen rezonabil este garantat, iar persoa- mãsuri concrete în vederea accelerãrii
nele vãtãmate au dreptul de a introduce procedurii, mãsuri cu caracter obligatoriu
plângeri în faþa Curþii Constituþionale Fede- pentru instanþa inferioarã. Totodatã este
rale, la nivelul anului 2005, constatând încãl- prevãzutã posibilitatea ca instanþa supe-
carea, aceastã instanþã dispunea doar de rioarã sã acorde pãrþii în cauzã despãgubiri
posibilitatea de a solicita instanþei de fond pentru prejudiciul suferit, al cãror cuantum
soluþionarea cu celeritate a procedurilor, dar este însã plafonat.
nu era competentã sã stabileascã termene Consacrarea pe cale legislativã a drep-
în sarcina instanþelor inferioare, sã dispunã tului justiþiabililor de a se plânge de durata
alte mãsuri de urgentare sau sã acorde excesivã a procedurilor judiciare nu este per
despãgubiri. În vederea remedierii acestor se suficientã pentru a impune concluzia
inconveniente, statul german a iniþiat la conformitãþii cu art. 13, astfel cum instanþa
sfârºitul aceluiaºi an un proiect de lege care europeanã a învederat în repetate rânduri,
prevedea, printre altele, obligaþia de intro- atunci când a apreciat remediile introduse
ducere a plângerilor chiar la instanþa în faþa de statele membre ca fiind lipsite de
cãreia se aflã cauza al cãrei termen este eficienþã. În mod similar, trebuie subliniat cã
contestat, sau, în cazul în care aceastã nici lipsa unei legislaþii speciale în materie,
instanþã refuzã sã accelereze procedura, la în sensul de lege scrisã, emisã de cãtre
instanþa ierarhic superioarã. Parlament, nu eliminã de plano posibilitatea
În Belgia, modificãrile aduse Codului de existenþei unui remediu juridic efectiv în
Procedurã Penalã la 30 iunie 2000 au dreptul naþional.
conferit instanþelor posibilitatea de a În acest sens meritã menþionat cazul
pronunþa hotãrâri de condamnare pe baza Ciprului, stat în care, printr-o decizie a
unei simple declaraþii de vinovãþie, fãrã instanþei supreme s-a decis aplicabilitatea
aplicarea subsecventã a unei pedepse sau directã a art. 13 din Convenþie, în dreptul
de a stabili pedepse sub minimul obligatoriu, intern, fiindu-le astfel recunoscut persoa-
în cazul în care procedurile penale s-au nelor dreptul de a formula o acþiune ulterior
prelungit în mod excesiv. finalizãrii unui litigiu, în vederea reparãrii
O abordare similarã poate fi regãsitã ºi prejudiciului material suferit ca urmare a
în cazul statului finlandez, al cãrui Cod de depãºirii termenului rezonabil de judecare
Procedurã Penalã prevede posibilitatea a cauzei în care au fost parte.
reducerii pedepsei de cãtre instanþã, în Rolul instanþei supreme în acest domeniu
ipoteza în care a curs un interval deosebit a fost decisiv ºi în cazul Portugaliei, care,
de lung de la data comiterii faptei, iar începând cu anul 1989 a cunoscut o
cuantumul normal al pedepsei ar produce jurisprudenþã constantã, în sensul admiterii
efecte nejustificat de vãtãmãtoare. unor acþiuni în rãspundere civilã delictualã,
234 CEDO, cauza Hody c. Slovaciei, decizie asupra admisibilitãþii din 06 mai 2003; Paska c. Slovaciei,
decizie asupra admisibilitãþii din 03 decembrie 2002; Andrasik ºi alþii c. Slovaciei, decizie asupra admisibilitãþii
din 22 octombrie 2002.

întemeiate pe depãºirea duratei rezonabile asigure cã orice persoanã care are o
a unor proceduri. Cu toate cã remediul în plângere credibilã privind încãlcarea
cauzã nu permite accelerarea procedurilor, drepturilor ºi libertãþilor sale garantate de
ci doar obþinerea unei satisfacþii materiale, cãtre Convenþie, are dreptul la un recurs
Curtea a apreciat cã dreptul intern portughez efectiv în faþa unei autoritãþi naþionale;(...)
cunoaºte un remediu cu un grad de Recomandã statelor membre:
certitudine suficient pentru a putea constitui I. sã se asigure, printr-o revizuire
un recurs efectiv în sensul art. 13 din constantã, în lumina jurisprudenþei Curþii, cã
Convenþie. existã recursuri interne pentru orice
Aplecându-se asupra problemei rezona- persoanã care reclamã într-o manierã
bilitãþii termenului de soluþionare a proce- credibilã, o încãlcare a Convenþiei, ºi cã
durilor judiciare, sub aspectul diferitelor aceste recursuri sunt efective, în mãsura în
remedii pe care statele membre aleg sã le care pot conduce la o decizie pe fondul
utilizeze în legislaþia internã, Comisia plângerii ºi la un remediu adecvat pentru
Europeanã pentru Eficienþa Justiþiei din fiecare încãlcare constatatã;
cadrul Consiliului Europei atrãgea atenþia la II. sã reexamineze, ca urmare a hotã-
nivelul anului 2004 asupra dezavantajelor rârilor Curþii care relevã deficienþe structurale
pe care însãºi existenþa soluþiilor alternative sau generale în dreptul sau practica statului,
o prezintã. În acest sens, într-un raport al eficienþa remediilor interne existente ºi, în
Comisiei se aratã faptul cã instrumentele mãsura în care este necesar, sã creeze
juridice care se limiteazã la o simplã remedii efective pentru a vita prezentarea
despãgubire pecuniarã nu sunt suficiente la Curte a cauzelor repetitive;
pentru a determina statele membre sã III. sã acorde o atenþie particularã în legã-
aducã modificãri la nivelul modului de turã cu punctele I ºi II de mai sus, existenþei
funcþionare a justiþiei, ci doar asigurã o recursurilor efective în caz de reclamaþie
reparaþie a posteriori în cazul constatãrii unei credibilã privind durata excesivã a
încãlcãri, stabilirea de soluþii pentru procedurilor jurisdicþionale;(...)”
eliminarea duratei excesive a procedurilor
nefiind în sine o prioritate. Continuând, se 4. Problema remediului efectiv în
aratã în acelaºi document faptul cã în sistemul juridic român
situaþia în care sistemul judiciar prezintã
disfuncþionalitãþi sub acest aspect, cea mai Potrivit art. 21 din Constituþia României,
eficientã cale de remediere este repre- orice persoanã se poate adresa justiþiei
zentatã de posibilitatea de a accelera pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi
procedurile, prevenindu-se astfel prelun- a intereselor sale legitime, pãrþile având
girea în mod nejustificat ºi nerezonabil a dreptul la un proces echitabil ºi la soluþio-
duratei acestora. narea cauzelor într-un termen rezonabil.
În acest context se impune a fi amintitã Introduse prin legea de revizuire a Con-
ºi Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului stituþiei nr. 429/2003,235 prevederile referi-
de Miniºtri cãtre statele membre privind toare la termenul rezonabil de soluþionare a
îmbunãtãþirea recursurilor interne (adoptatã cauzelor reprezintã o regulã preluatã în mod
de Comitetul de Miniºtri la data de 12 mai direct din Convenþia Europeanã a Drepturilor
2004, la cea de-a 114-a sesiune): ºi Libertãþilor Fundamentale ale Omului,
„Comitetul de Miniºtri, în conformitate cu care, astfel cum înºiºi autorii legii de revi-
art. 15 b din Statutul Consiliului Europei, zuire au învederat la acea vreme, s-a dorit
(...) subliniind cã, potrivit art. 13 din a reprezenta o garanþie a „faptului cã justiþia,
Convenþie, statele membre s-au angajat sã ca serviciu public, asigurã apãrarea dreptu-
235 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003.

rilor ºi libertãþilor cetãþenilor, cu eliminarea echitabil, desfãºurat într-un termen rezonabil
oricãror mijloace ºicanatorii ºi tãrãgãneli (...), a fost încãlcat, s-ar putea adresa justiþiei
mijloace prin care se încalcã drepturile pentru a obþine un remediu efectiv al
justiþiabilului ºi se compromite calitatea dreptului încãlcat, chiar în temeiul art. 13 din
actului de justiþie”.236 Convenþie, jurisprudenþa instanþelor de
Dispoziþii similare sunt prevãzute ºi în judecatã române demonstreazã cã în
Legea nr. 304/2004 privind organizarea realitate, cel puþin la acest moment, aceastã
judiciarã, care în art. 10 prevede faptul cã posibilitate este una cu puþine ºanse de
toate persoanele au dreptul la un proces reuºitã.
echitabil ºi la soluþionarea cauzelor într-un Se impune subliniat în primul rând faptul
termen rezonabil, de cãtre o instanþã cã jurisprudenþa creatã de cãtre instanþele
imparþialã ºi independentã, constituitã române cu privire la aºa numitele plângeri
potrivit legii. de tergiversare a cauzelor este departe de
Cu toate acestea, nici Codul de procedurã a fi una bogatã, ea privind doar cereri
penalã ºi nici Codul de procedurã civilã nu introduse pe rolul instanþelor în cursul proce-
conþin dispoziþii cu privire la dreptul persoa- durilor a cãror duratã de soluþionare este
nelor de a beneficia de un proces penal, denunþatã. În al doilea rând, plângerile de
respectiv civil, desfãºurat într-un termen tergiversare înregistrate pe rolul instanþelor
rezonabil, drepturile consacrate la nivel române privesc în special durata nerezo-
declarativ de legea fundamentalã ºi de nabilã de soluþionare a cauzelor penale, mai
Legea nr. 304/2004, fiind în esenþã lipsite precis termenul de finalizare a urmãririi
de substanþã. Subliniem cã un proiect penale 237 , fiind formulate ca regulã în
legislativ care prelua câte puþin din legislaþiile temeiul art. 275 - 278¹ C.pr.pen., referitoare
statelor europene a fost redactat în cursul la plângerile împotriva actelor ºi mãsurilor
anului 2003, însã acesta nu a fost finalizat. procurorului.
Prin urmare, absenþa unei proceduri În acest sens, douã dintre hotãrârile
interne, care sã vizeze asigurarea unui pronunþate de instanþele române apar, în
remediu efectiv în cazul lipsei de celeritate opinia noastrã, ca fiind relevante atât pentru
a organelor judiciare în desfãºurarea proce- evidenþierea abordãrii pe care instanþele
durilor constituie o problemã fundamentalã naþionale o au faþã de chestiunea cererilor
a dreptului român, deºi potrivit art. 13 din privind durata excesivã de soluþionare a
Convenþia Europeanã „orice persoanã, ale cauzelor, dar ºi pentru sublinierea realelor
cãrei drepturi ºi libertãþi recunoscute de cãtre probleme care apar în practica judecã-
Convenþie au fost încãlcate, are dreptul sã toreascã tocmai datoritã absenþei unei
se adreseze efectiv unei instanþe naþionale, reglementãri exprese în materie.
chiar ºi atunci când încãlcarea s-ar datora Astfel, într-o plângere formulatã în baza
unor persoane care au acþionat în exerci- art. 275 alin. 2 C.pr.pen., criticând tergiver-
tarea atribuþiilor lor oficiale”. sarea dosarului penal în care era parte,
Cu toate cã dispoziþiile Convenþiei ºi petenta a solicitat instanþei sã reþinã cauza
jurisprudenþa Curþii sunt obligatorii pentru spre soluþionare, iar cererea acesteia a fost
statele membre, astfel încât ºi în absenþa respinsã de cãtre instanþa de fond ca
unei reglementãri exprese în materie, o inadmisibilã, apreciindu-se de cãtre aceasta
persoanã al cãrei drept la un proces cã o astfel de cerere trebuie adresatã
236
M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan, Revizuirea Constituþiei României – Explicaþii ºi comentarii,
Ed. Rosetti, Bucureºti, 2003.
237
Cu privire la durata nerezonabilã a urmãririi penale, a se vedea hotãrârea CEDO din 4 august 2005
pronunþatã în cauza Stoianova si Nedelcu c. Romaniei, cererile conexate nr. 77.517/01 si 77.722/01, publicata
In M. Of., Partea I, nr. 562 din 16 august 2007.

procurorului, atâta timp cât cauza se aflã în cât mai ales mãsurile pe care ar putea sã le
curs de cercetare penalã.238 Menþinând dispunã în situaþia în care, într-adevãr, ar
soluþia instanþei de fond, instanþa de control constata o tergiversare a efectuãrii lucrãrilor
judiciar aratã de asemenea faptul cã, potrivit de urmãrire penalã. Astfel, în situaþia în care
prevederilor legale în vigoare, pânã la ne-am afla în prezenþa unei soluþii de
finalizarea cercetãrilor, instanþa de judecatã neîncepere a urmãririi penale, de scoatere
nu are competenþa de a verifica direct actele de sub urmãrire penalã, de încetare a
de cercetare penalã întocmite de cãtre urmãririi penale, de clasare, în ipoteza în
organele judiciare abilitate, aceastã care s-ar constata cã soluþia atacatã este
competenþã revenind exclusiv procurorului nelegalã sau netemeinicã, instanþele au
care supravegheazã cercetarea penalã. În posibilitatea conferitã de art. 278¹ C.pr.pen.
consecinþã, se aratã de cãtre aceeaºi de a cenzura soluþia primului procuror, pe
instanþã, plângerea adresatã instanþei de când, în speþa de faþã, în lipsa unei prevederi
judecatã prin care se invocã tergiversarea exprese, instanþa nu are posibilitatea de a
sau lipsa de obiectivitate a lucrãtorilor de dispune cu privire la actele procurorului.”240
poliþie este inadmisibilã.239 Este de remarcat totodatã faptul cã
Soluþia inadmisibilitãþii apare ºi într-o altã problemele semnalate în practica instanþelor
cauzã penalã, formulatã în baza art. 278¹ ca urmare a absenþei unei reglementãri
C.pr.pen. ºi având ca obiect lipsa de exprese privind durata de soluþionare a
celeritate a organelor de cercetare penalã, procedurilor sunt amplificate ºi de lipsa de
în care petentul, nemulþumit de stadiul certitudine a jurisprudenþei instanþelor
lucrãrilor efectuate, solicitã analizarea române. Astfel, într-o hotãrâre pronunþatã
plângerii sale de cãtre instanþa de judecatã, în cadrul aceleiaºi instanþe regãsim o soluþie
învederând totodatã acesteia faptul cã diametral opusã cu privire la admisibilitatea
plângerea sa este admisibilã faþã de plângerilor de tergiversare întemeiate pe art.
dispoziþiile art. 6 ºi 13 din Convenþia 13 din Convenþie.
Europeanã a Drepturilor Omului. Hotãrârea Sesizând instanþa cu o cerere având ca
instanþei prezintã o deosebitã importanþã obiect tergiversarea urmãririi penale,
faþã de faptul cã atrage atenþia asupra petenta învedereazã cã temeiul juridic al
problemelor reale cu care judecãtorul plângerii sale este art. 13 din Convenþia
învestit cu soluþionarea unei astfel de cauze Europeanã a Drepturilor Omului, faþã de
s-ar vedea confruntat în ipoteza aprecierii faptul cã nu existã nicio normã internã care
sale ca admisibilã. sã permitã soluþionarea tergiversãrii
Deºi petentul a susþinut cã plângerea sa cauzelor de cãtre organele statului ºi întrucât
ar fi admisibilã în raport de jurisprudenþa nu are la îndemânã decât o plângere
CEDO, invocând prevederile art. 6 ºi 13 din adresatã procurorului ierarhic superior, care
Convenþie, în sentinþa penalã pronunþatã nu este o instanþã independentã, în sensul
„instanþa apreciazã cã, în raport de celor apreciate de cãtre Curte. Analizând
dispoziþiile Codului de procedurã penalã, admisibilitatea unei astfel de plângeri,
instanþelor naþionale nu le este conferitã instanþa reþine în hotãrârea sa faptul cã o
posibilitatea de a soluþiona astfel de dispoziþie legalã expresã prin care sã se
plângeri, întrucât ar trebui reglementate, reglementeze posibilitatea petentului,
indicate, atât competenþele judecãtorului, nemulþumit de durata nerezonabilã a unei
238 Judecãtoria Slobozia, sent. pen. nr. 2129 din 8 noiembrie 2004, publicatã în Culegere de practicã judiciarã
a Curþii de Apel Bucureºti 2005, Ed. Universul Juridic, pag. 295-296.

239 Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a II-a Penalã, dec. pen. nr. 819 din 10 mai 2005, în Culegere de practicã
judiciarã a Curþii de Apel Bucureºti 2005, Ed. Universul Juridic, pag. 295-296
240 Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, Secþia Penalã, sent. pen. nr. 225 din 1 aprilie 2008, nepublicatã.

cauze de a se adresa instanþei cu o plângere 5. Apariþia hotãrârii în cauza Abramiuc
de tergiversare nu este conþinutã în Codul c. României
de procedurã penalã, în contextul actualei
legislaþii o astfel de plângere putând fi adre- Dacã pânã la momentul pronunþãrii
satã doar procurorului care supravegheazã hotãrârii în cauza Abramiuc c.
urmãrirea penalã, în condiþiile art. 275 din României,243 chestiunea lipsei unui remediu
acelaºi Cod. Cu atât mai puþin o asemenea efectiv în privinþa încãlcãrii dreptului la
plângere nu poate fi întemeiatã în drept pe soluþionarea cauzelor într-un termen rezo-
dispoziþiile art. 278¹ C.pr.pen., în condiþiile nabil reprezenta un subiect de controversã
în care obiect al unei asemenea proceduri pentru justiþia românã, generator de reale
este doar soluþia de netrimitere în judecatã frustrãri pentru justiþiabili, lipsiþi de orice
dispusã de cãtre procuror. În acest context posibilitate de a denunþa încãlcarea
însã, raportat la jurisprudenþa Curþii Euro- drepturilor lor în faþa instanþelor naþionale ºi
pene a Drepturilor Omului, aratã instanþa, de multiple semne de întrebare pentru
este necesar a fi subliniatã admisibilitatea magistraþi, o datã cu constatarea pentru
unei astfel de plângeri, în temeiul art. 13 din prima datã de cãtre Curtea Europeanã a
Convenþie, învederând totodatã cã, pânã la Drepturilor Omului a încãlcãrii art. 13 din
adoptarea de cãtre legiuitorul naþional a unei Convenþie pentru absenþa posibilitãþii
dispoziþii legale, instanþa învestitã cu o contestãrii nerezonabilitãþii termenelor de
plângere de tergiversare trebuie sã o desfãºurare a procedurilor judiciare, îºi
soluþioneze pe fond, în baza art. 13 din gãsesc rãspuns o serie de întrebãri, pentru
Convenþie. În continuare, se aratã cã în lipsa ca alte probleme, la fel de stringente sã fie
unei proceduri reglementate de lege, a puse instanþelor de judecatã.
soluþiilor pe care instanþa le poate pronunþa Faþã de relevanþa pe care cauza o
în aceste cazuri, instanþa va analiza plân- prezintã în contextul funcþionãrii sistemului
gerea petentei pe baza regulilor procesual judiciar român, apreciem cã o succintã
penale ºi având în vedere jurisprudenþa prezentare a acesteia se impune.
Curþii Europene în materie.241 În cauzã, reclamantul, care lucra în
Hotãrârea meritã menþionatã întrucât calitate de inginer chimist la o întreprindere
constituie un prim pas în demersul de a de stat, a fost recunoscut în anul 1984 ca
compensa numeroasele inconveniente autor al unei invenþii, în acest sens fiindu-i
generate de lipsa reglementãrii în materie eliberat un brevet de cãtre Oficiul Naþional
ºi de a da eficienþã dreptului consacrat de de Invenþii ºi Mãrci. Invenþia a fost utilizatã
art. 13 din Convenþie, cu atât mai mult cu în perioada 1984-1991 de cãtre întreprin-
cât soluþia instanþei de fond a fost menþinutã derea la care lucra reclamantul, iar ulterior
în cãile de atac, admisibilitatea unei astfel de cãtre S.C. Retrom S.A., societatea rezul-
de plângeri nefiind contestatã de cãtre tatã în urma reorganizãrii fostei întreprinderi
instanþa de control judiciar.242 socialiste, fãrã a i se plãti acestuia drepturile
Cu toate acestea, concluzia care reiese de autor. Ca urmare a acestui fapt, recla-
în mod evident de la o primã analizã a mantul a chemat în judecatã S.C. Retrom
ansamblului sistemului judiciar român este S.A. în vederea obligãrii acestei societãþi la
absenþa unui remediu real ºi efectiv la care plata drepturilor sale de autor, acþiunea fiind
justiþiabilii sã poatã recurge în situaþia în care admisã la data de 12 septembrie 1994 de
se vãd victime ale încãlcãrii drepturilor cãtre Tribunalul Iaºi, a cãrui hotãrâre a
prevãzute de însãºi legislaþia statului român. rãmas irevocabilã la data de 21 mai 1995,
241
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, Secþia Penalã, sent. pen. nr. 207 din 24 martie 2008, nepublicatã.
242
Tribunalul Bucureºti, Secþia a II-a Penalã, dec. pen. nr. 790/R din 20 iunie 2008, nepublicatã.
243 CEDO, cauza Abramiuc c. României, cererea nr. 37411/02, hotãrârea din 24 februarie 2009,
www.echr.coe.int.

reclamantul procedând ulterior la formularea plata drepturilor de autor, care a fost de
unei cereri de executare silitã. asemenea suspendat pe o perioadã de 5
Sesizat cu o contestaþie la executare la ani.
data de 19 decembrie 1996, Tribunalul Iaºi În ceea ce priveºte încãlcarea art. 13 din
a dispus suspendarea executãrii pânã la Convenþie, reclamantul a invocat lipsa unei
soluþionarea contestaþiei, apelul declarat de cãi de atac împotriva încheierii de
reclamant împotriva încheierii de suspendare a executãrii, precum ºi absenþa
suspendare fiind respins ca inadmisibil de unei acþiuni pentru a contesta durata
cãtre instanþa superioarã pe motiv cã excesivã a procedurii judiciare. Înlãturând
încheierea de suspendare nu poate fi argumentele Guvernului român în sensul cã
atacatã decât o datã cu fondul, în acelaºi reclamantul nemulþumit avea posibilitatea de
sens pronunþându-se la data de 30 a face o plângere la Consiliul Superior al
septembrie 1997 ºi Curtea Supremã de Magistraturii, Curtea a arãtat cã procedura
Justiþie, sesizatã cu soluþionarea recursului disciplinarã împotriva unui judecãtor poate
împotriva aceleiaºi încheieri de suspendare. avea efecte doar cu privire la situaþia
În 23 martie 1998, Tribunalul Iaºi a personalã a magistratului respectiv ºi nu
suspendat soluþionarea contestaþiei la poate fi calificatã drept o cale eficientã de
executare pânã la momentul soluþionãrii atac cu privire la prelungirea excesivã a unei
cererii de revizuire a sentinþei din 12 proceduri judiciare. Referitor la posibilitatea
septembrie 1994 ºi a acþiunii având ca obiect introducerii unei acþiuni în faþa instanþelor
anularea brevetului de invenþie, respingând de judecatã, indicatã de cãtre Guvern,
totodatã la data de 6 septembrie 1999 Curtea a învederat faptul cã din practica
cererea de repunere pe rol a cauzei, pe judiciarã prezentatã doar o singurã hotãrâre
motivul nefinalizãrii celor douã proceduri în se referã explicit la durata procedurii,
baza cãrora s-a dispus suspendarea. aceasta nefiind suficientã pentru a face
Contestaþia la executare a fost soluþionatã dovada existenþei unei jurisprudenþe interne
la data de 4 martie 2002, în sensul respin- care sã poatã fi apreciatã ca o cale efectivã
gerii acesteia, soluþia fiind însã modificatã de atac. Or, absenþa jurisprudenþei interne
de cãtre Curtea de Apel, motiv pentru care dovedeºte incertitudinea actualã a
reclamantul a formulat o nouã cerere de rezultatului unei asemenea cãi de atac.
executare silitã. Procedurile în faþa Astfel cum învederam anterior, ca urmare
instanþelor au continuat pânã la data de 7 a hotãrârii pronunþate de cãtre Curte în
iulie 2005, prin încheierea unei tranzacþii de cauza Abramiuc c. României se rãspunde
cãtre reclamant, societatea debitoare ºi un unei serii de întrebãri legate de
debitor al acesteia. admisibilitatea cererilor privind durata
Apreciind cu privire la conformitatea cu excesivã a procedurilor judiciare, dar se dã
art. 6 din Convenþie, Curtea a stabilit mai naºtere unor serioase probleme în ceea ce
întâi existenþa unei încãlcãri a art. 6 alin. 1 priveºte modul de gestionare a unor astfel
ºi a art. 1 din Protocolul 1 faþã de neexecu- de cauze de cãtre instanþele române pe
tarea hotãrârii judecãtoreºti din data de 12 viitor. Întrucât rezolvarea acestora poate fi
septembrie 1994 într-un termen rezonabil, obþinutã doar ca rezultat al unei reglementãri
hotãrârea fiind executatã dupã aproximativ exprese, în lipsa acþiunii legiuitorului român
11 ani, precum ºi încãlcarea art. 6 alin. 1 ºi pânã la momentul consacrãrii pe cale
din Convenþie prin nerespectarea termenului legislativã a remediilor efective necesare
rezonabil de soluþionare a contestaþiei la asigurãrii dreptului prevãzut de art. 6 par. 1
executare formulate de cãtre societatea din Convenþie, le revine în mod exclusiv
debitoare – procedura, deºi urgentã, fiind instanþelor de judecatã rolul de aprecia ºi
suspendatã mai mult de 3 ani ºi 8 luni ºi a stabili asupra procedurilor ºi modalitãþilor de
termenului de soluþionare a litigiului privind soluþionare a unor astfel de cereri.

6. Probleme ridicate de cauza a) Competenþa. În lipsa unei regle-
Abramiuc c. României în practica mentãri exprese privind procedura de
instanþelor soluþionare a unei cereri de acest tip, o primã
problemã este ridicatã de determinarea
Deºi posibilitatea oricãrei persoane de a instanþei competente sã se pronunþe asupra
se adresa justiþiei atunci când dreptul sãu rezonabilitãþii duratei de soluþionare a
la un proces echitabil desfãºurat într-un cauzei.
termen rezonabil a fost încãlcat este Din acest punct de vedere se impune mai
consacratã în mod expres atât de dispoziþiile întâi a se stabili dacã instanþa competentã
Legii fundamentale, cât ºi prin Legea nr. sã soluþioneze cauza ar trebui sã fie aceeaºi
304/2004 privind organizarea judiciarã, instanþã în cadrul cãreia funcþioneazã
hotãrârea pronunþatã de Curtea Europeanã completul învestit cu soluþionarea speþei a
a Drepturilor Omului în cauza Abramiuc c. cãrei duratã se contestã sau dacã, din
României scoate în primul rând în evidenþã contrã, competenþa de soluþionare ar trebui
inexistenþa unei legislaþii care sã dea sã fie atribuitã instanþei imediat superioare,
conþinut acestor prevederi, permiþând astfel asimilând scopul acestui tip de procedurã
justiþiabililor sã conteste în mod efectiv cu acela al unei cãi de atac ºi justificând
durata excesivã de soluþionare a cauzelor astfel rolul instanþei de control judiciar.
în care aceºtia sunt parte. Dincolo de evi- În opinia noastrã tranºarea acestei
denþierea necesitãþii unui demers legislativ chestiuni presupune mai întâi a face o
în acest sens, hotãrârea Abramiuc c. distincþie între procedurile a cãror duratã de
României reprezintã un prim pas în procesul soluþionare este contestatã, în sensul
demarcãrii în primul rând a procedurii de
de atenuare a inconvenientelor determinate
urmãrire penalã de faza de judecatã, în
de un astfel de gol de reglementare, în
cazul proceselor penale, iar în al doilea rând,
sensul creãrii în sarcina magistratului
prin deosebirea cererilor care privesc
naþional a obligaþiei de a analiza pe fond o
procesele în curs de soluþionare de acelea
astfel de cerere. În consecinþã, având în
care au ca obiect durata nerezonabilã de
vedere efectul obligatoriu al jurisprudenþei
soluþionare a unor cauze deja finalizate.
CEDO pentru instanþele naþionale, principala Astfel, în ceea ce priveºte instanþa
consecinþã a acestei hotãrâri trebuie vãzutã competentã sã aprecieze asupra temeiniciei
în obligaþia instanþei învestitã cu soluþio- unei cereri referitoare la tergiversarea
narea unei cereri privind tergiversarea urmãririi penale, apreciem cã aceasta ar
soluþionãrii cauzei de a constata admisi- trebui sã fie instanþa competentã sã
bilitatea acesteia ºi de a aprecia asupra soluþioneze cauza în fond, astfel cum se
temeiniciei sale. întâmplã în cazul soluþionãrii plângerilor
Pornind de la ideea admisibilitãþii unei îndreptate împotriva actelor procurorului,
asemenea cereri de contestare a duratei întemeiate pe art. 278¹ C.pr.pen. Soluþia se
excesive a procedurilor judiciare, formulate justificã pe necesitatea asigurãrii posibilitãþii
în temeiul art. 13 din Convenþie ºi a juris- ca orice persoanã nemulþumitã de lipsa de
prudenþei create în baza acestuia, se ridicã operativitate în efectuarea actelor ºi
în mod inevitabil o serie de semne de între- îndeplinirea mãsurilor dispuse în timpul
bare legate de competenþa de soluþionare urmãririi penale sã facã plângere împotriva
a acestora, de soluþiile pe care instanþele le acestora. Faþã de cãile procedurale oferite
pot pronunþa ºi, poate cel mai important de art. 275-278¹ din actualul Cod de
aspect, de rãspunderea pentru prejudiciile procedurã penalã cu privire la actele ºi
cauzate prin neasigurarea dreptului mãsurile de urmãrire penalã, considerãm cã
persoanelor la soluþionarea cauzelor lor o astfel de cerere trebuie sã fie de
într-un termen rezonabil. competenþa exclusivã a instanþelor de

judecatã, iar nu ºi a procurorului ierarhic acþiuni instanþei ierarhic superioare subzistã
superior, aceasta fiind singura cale eficientã ºi în aceastã ipotezã, cu menþiunea cã în
de a asigura petentului dreptul de a beneficia acest caz va fi vorba de instanþa ierarhic
de un proces echitabil, în sensul soluþionãrii superioarã celei în faþa cãreia hotãrârea a
cererii sale de cãtre o instanþã independentã rãmas definitivã sau irevocabilã.
ºi imparþialã, în condiþiile Convenþiei. Cu privire la competenþa de soluþionare
Cu privire la durata de soluþionare a a unor astfel de cereri care vizeazã
cauzelor aflate în faza judecãþii, apreciem asigurarea unui remediu efectiv contra lipsei
cã soluþia este diferitã, în sensul cã o bunã de celeritate a soluþionãrii cauzelor,
administrare a actului de justiþie ar putea fi apreciem cã o ultimã menþiune se impune,
asiguratã în acest caz doar de cãtre instan- în sensul necesitãþii judecãrii acestor cereri
þele ierarhic superioare celor care solu- de cãtre o instanþã specializatã.
þioneazã cauza. Având în vedere cã Astfel, având în vedere faptul cã exa-
tranºarea unei astfel de probleme implicã o minarea ºi evaluarea corectã a termenului
judecatã privind ansamblul chestiunilor de de soluþionare a unei proceduri judiciare,
fapt ºi de drept ale speþei a cãrei duratã se indiferent cã aceasta se aflã în faza de
contestã, precum ºi aprecieri privind mãsu- urmãrire penalã, în faza de judecatã sau cã
rile ce se impun a fi luate în vederea eficien- se are în vedere o procedurã finalizatã,
tizãrii cursului judecãþii, apariþia unui element presupune o cunoaºtere profundã a
de control judiciar în aceastã procedurã este modului de funcþionare a acesteia, a tuturor
evidentã ºi îndreptãþeºte, în opinia noastrã, aspectelor pe care le implicã, precum ºi a
atribuirea competenþei în favoarea instanþei ritmului ei normal de desfãºurare în
ierarhic superioare. Cererea ar urma sã fie contextul depunerii tuturor diligenþelor
adresatã acestei instanþe, indiferent dacã necesare de cãtre organele însãrcinate cu
obiectul ei priveºte o cauzã aflatã în primã soluþionarea ei, se impune concluzia cã o
instanþã sau dacã aceasta se aflã în cãile acþiune având acest obiect nu poate fi
de atac. adresatã decât unei instanþe care are în
O soluþie contrarã, în sensul stabilirii competenþã acelaºi tip de cauze. Prin
competenþei în favoarea unui complet diferit urmare, instanþele penale ar fi cele compe-
din instanþa în care funcþioneazã judecãtorul tente sã se pronunþe asupra rezonabilitãþii
învestit cu soluþionarea cauzei ar duce la termenului de desfãºurare a unui proces
apariþia unor situaþii inacceptabile, faþã de penal, iar instanþele civile ar aprecia asupra
faptul cã ar urma ca un judecãtor din cadrul derulãrii cauzelor civile.
aceleiaºi instanþe sã se pronunþe asupra Chestiunea meritã menþionatã, în opinia
rezonabilitãþii duratei procedurii într-o cauzã noastrã, faþã de faptul cã astfel de cereri
atribuitã unui alt coleg. O astfel de ipotezã privind caracterul nerezonabil de
pune serioase probleme sub aspectul desfãºurare a procedurilor judiciare pot avea
asigurãrii dreptului la un proces echitabil, ca obiect exclusiv reparaþii pecuniare pentru
fiind de naturã sã afecteze garanþia de prejudiciile suferite, ceea ce ar putea induce
imparþialitate a instanþei, având în vedere ideea caracterului preponderent civil al
faptul cã ne aflãm într-un domeniu în care acestora ºi prin urmare ar statua competenþa
aparenþele au un rol decisiv, iar încrederea instanþelor civile.
justiþiabililor într-o judecatã obiectivã ºi Chiar dacã in abstracto s-ar putea susþine
nepãrtinitoare este fundamentalã. ideea caracterului predominant civil al unei
În ceea ce priveºte cauzele în care s-a acþiuni în repararea prejudiciului suferit de
pronunþat deja o hotãrâre definitivã sau cãtre justiþiabili, o competenþã exclusivã a
irevocabilã, considerãm cã argumentele instanþelor civile în acest tip de cauze este
care pledeazã în favoarea atribuirii nejustificatã, din punctul nostru de vedere.
competenþei de soluþionare a unei astfel de Luãm în considerare faptul cã mãsurile ºi

sancþiunile pe care instanþele le pot dispune este cu atât mai bine atins cu cât repararea
ca urmare a constatãrii unei încãlcãri a vãtãmãrilor produse se situeazã mai
dreptului de a beneficia de judecarea cauzei aproape de momentul sãvârºirii faptei ilicite.
într-un termen rezonabil se impun ca efect c) Soluþii. Examinarea temeiniciei unei
al aprecierii ca întemeiate a susþinerilor acþiuni privind durata rezonabilã de
reclamantului, apreciere care, astfel cum am desfãºurare a procedurilor judiciare ridicã
indicat anterior, nu poate fi realizatã în mod în acest moment serioase probleme din
corect decât de cãtre o instanþã cu aceeaºi punct de vedere al soluþiilor pe care le pot
competenþã. Întrucât problema ar putea pronunþa instanþele în ipoteza în care se
prezenta relevanþã în mod deosebit în constatã caracterul fondat al unei astfel de
ipoteza solicitãrii de despãgubiri materiale cereri ºi se impune deci admiterea ei.
ºi/sau morale ca urmare a duratei nere- Pornind de la ideea cã aceste acþiuni pot
zonabile a unui proces penal, meritã subli- fi promovate atât în cursul procedurilor
niat cã, astfel cum se stabileºte obligaþia judiciare, cât ºi ulterior finalizãrii acestora
instanþei penale de a se pronunþa asupra prin pronunþarea unei hotãrâri definitive sau
laturii civile a procesului penal ºi de a stabili irevocabile, apreciem cã scopul acestora
modul de reparare a vãtãmãrilor suferite de trebuie vãzut atât în prevenirea continuãrii
cãtre pãrþile civile ca urmare a sãvârºirii unor vãtãmãrii dreptului de a beneficia de solu-
infracþiuni, tot astfel trebuie sã recunoaºtem þionarea într-un termen rezonabil a cauzei,
obligaþia acestora de a dispune asupra cât ºi în repararea încãlcãrilor aduse acestui
reparãrii daunelor provocate ca urmare a drept.
defectuoasei instrumentãri a unei cauze Din punct de vedere al soluþiilor pe care
penale. instanþa le poate pronunþa, credem cã este
b) Termen. O datã determinatã instanþa necesar a se face o distincþie între cererile
competentã sã se pronunþe asupra cererilor deduse judecãþii anterior soluþionãrii
privind durata nerezonabilã a procedurilor definitive a cauzelor a cãror duratã de
judiciare, ne punem întrebarea dacã intro- desfãºurare este contestatã ºi cele
ducerea acestora pe rolul instanþelor ar formulate ulterior acestui moment.
trebui sã fie limitatã în timp, dacã ar trebui Astfel, în ipoteza în care instanþa,
deci sã fie supuse termenelor de prescripþie sesizatã cu problema duratei excesive a
extinctivã, în cazul proceselor civile ºi unei cauze aflate în curs de soluþionare, fie
termenelor de decãdere în cazul proceselor ea civilã sau penalã, iar în acest ultim caz,
penale. indiferent cã ea se aflã în faza de urmãrire
În mod evident, problema nu se pune în penalã sau de judecatã, constatã existenþa
cazul acþiunilor care privesc speþe aflate în unor întârzieri nejustificate în activitatea
curs de soluþionare, fie în faþa organelor de organelor judiciare, considerãm cã trebuie
urmãrire penalã, fie pe rolul instanþelor sã i se recunoascã acesteia dreptul ºi obli-
judecãtoreºti, ci face referire directã la cazul gaþia de dispune mãsuri de urgentare a
duratei procedurilor finalizate, în care s-a procedurilor. În acest sens magistratul
pronunþat o hotãrâre definitivã sau irevo- trebuie sã aibã posibilitatea de a stabili un
cabilã. termen în care cauza urmeazã sã fie
Pentru aceastã din urmã ipotezã soluþionatã, indicând totodatã demersurile
apreciem cã stabilirea unui termen pentru ce urmeazã a fi efectuate în vederea
introducerea cererii apare ca necesarã ºi eficientizãrii procedurilor.
oportunã, atât faþã de faptul cã eficacitatea Legat de aceastã chestiune se pune însã
prevenirii ºi combaterii încãlcãrilor drepturilor problema temeiurilor în baza cãrora instanþa
justiþiabililor este strâns legatã de prompti- ar putea dispune mãsuri cu caracter
tudinea cu care se rãspunde acestora, cât obligatoriu pentru procurorul cauzei ºi ar
ºi având în vedere cã scopul acestei instituþii putea stabili un termen de soluþionare a

urmãririi penale. În timp ce în cazul fazei naturã a înlãtura încãlcarea deja produsã,
judecãþii dispoziþiile instanþei ierarhic ci urmãreºte în principal prevenirea
superioare se impun în mod firesc instanþei continuãrii încãlcãrii. O reparare integralã a
pe rolul cãreia se aflã cauza, obligativitatea prejudiciului cauzat nu s-ar putea face deci
acestora nefiind susceptibilã de critici, nu exclusiv prin mãsuri care produc efecte
aceeaºi este situaþia pentru cazul cererilor pentru viitor, ci presupune acoperirea tuturor
privind faza urmãririi penale, în privinþa daunelor suferite, orice persoanã fiind în
cãrora ar trebui sã admitem faptul cã s-ar acest caz în mod justificat îndreptãþitã sã
crea posibilitatea pentru instanþã de a obþinã despãgubiri pentru vãtãmarea
dispune mãsuri obligatorii pentru procurorul suferitã. Opinia contrarã ar duce la apariþia
cauzei, în ciuda inexistenþei unei legãturi unor situaþii de inegalitate între justiþiabili în
ierarhice sau a uneia justificate pe ideea funcþie de singurul criteriu al momentului de
unui control judiciar. introducere a cererii.
În cazul în care cererea privind nerespec- Acordarea de despãgubiri pecuniare
tarea rezonabilitãþii termenului este dedusã persoanei vãtãmate în drepturile sale pune
judecãþii ulterior soluþionãrii cauzei, la rândul sãu în discuþie o serie de aspecte
apreciem cã singurul remediu eficient în de ordin practic, aspecte pe care le vom trata
acest stadiu îl reprezintã asigurarea drep- în continuare.
tului la repararea prejudiciului suferit de cãtre d) Rãspunderea. În lipsa unui temei legal
reclamant ca urmare a încãlcãrii. special care sã reglementeze modul de
În legãturã cu acordarea de despãgubiri soluþionare a unei astfel de cereri, rãmâne
pentru prejudiciul suferit se pune problema ca instanþele sã se orienteze dupã principiile
în ce mãsurã o asemenea reparaþie poate fi prevãzute în materia rãspunderii civile
acordatã ºi în cazul cererilor introduse în delictuale, privitoare la existenþa faptei ilicite,
cursul derulãrii procedurilor contestate, a prejudiciului, a legãturii de cauzalitate ºi a
însoþind astfel mãsurile dispuse de cãtre vinovãþiei, cu anumite particularitãþi, dupã
instanþã în vederea urgentãrii soluþionãrii cum urmeazã sã învederãm.
cauzelor. La o primã analizã existã tentaþia În ceea ce priveºte fapta ilicitã cauzatoare
de a opina cã în aceastã situaþie modalitatea de prejudicii, apare ca evident cã aceasta
optimã de remediere a disfuncþionalitãþilor constã în încãlcarea dreptului persoanei de
constatate este reprezentatã de asigurarea a beneficia de soluþionarea cauzei sale
accelerãrii procedurilor, posibilitatea de într-un termen rezonabil. În vederea stabilirii
acordare a despãgubirilor în acest moment existenþei unei astfel de încãlcãri ºi în
nefiind justificatã, din moment ce se pune absenþa unei reglementãri a materiei, apre-
capãt încãlcãrii prin finalizarea cu celeritate ciem cã magistratul învestit cu soluþionarea
a cauzei. cererii trebuie sã utilizeze criteriile pe care
Din punctul nostru de vedere însã, însãºi Curtea le-a creat în jurisprudenþa sa
chestiunea trebuie nuanþatã. Astfel, se în vederea determinãrii caracterului
impune sã recunoaºtem faptul cã ºi în rezonabil al termenului.
situaþia cererilor introduse în cursul soluþio- În acest sens urmeazã a se avea în
nãrii cauzelor este necesar sã se constate vedere în primul rând faptul cã analiza
existenþa unei vãtãmãri decurgând din caracterului rezonabil al termenului se face
prelungirea excesivã a procedurilor desfã- in concreto, în raport de circumstanþele
ºurate în intervalul anterior introducerii speciale ale fiecãrei cauze, folosind însã
cererii de tergiversare. Soluþionarea criteriile reþinute de cãtre Curte, respectiv:
acesteia, în sensul stabilirii încãlcãrii rezo- natura cauzei, rezultând din importanþa pe
nabilitãþii termenului ºi urgentãrii finalizãrii care aceasta o prezintã pentru reclamant;
cauzei prin dispunerea de mãsuri adecvate complexitatea cauzei, care este atestatã de
de cãtre instanþa competentã, nu este de regulã de numãrul celor acuzaþi ºi al

martorilor, de volumul dosarului, de cadrul procesual al acþiunii formulate,
dificultãþile ce þin de administrarea probelor, indicând persoanele împotriva cãrora
de investigaþiile ce trebuie desfãºurate ºi de înþelege sã se îndrepte ºi bineînþeles fãcând
o eventualã dimensiune internaþionalã a dovada vinovãþiei fiecãreia dintre ele.
cauzei; comportamentul reclamantului, care Având în vedere dificultatea unui
trebuie sã facã dovada faptului cã a depus asemenea demers, din punctul nostru de
toate diligenþele necesare în vederea vedere soluþia este mai mult decât criticabilã,
derulãrii normale a procedurilor, precum ºi nu doar pentru cã ar crea o sarcinã
comportamentul autoritãþilor, sub acest disproporþionatã pentru persoana vãtãmatã,
aspect urmând a se verifica în principiu dacã care în încercarea de a obþine repararea
în cursul soluþionãrii cauzei au existat unei încãlcãri suferite s-ar vedea confruntatã
momente lungi de inacþiune din partea cu o nouã situaþie inechitabilã, ci mai ales
organelor judiciare. datoritã efectului în mod vãdit descurajator
Utilitatea criteriilor propuse de cãtre Curte pe care o astfel de procedurã l-ar avea
îºi gãseºte relevanþã nu doar în procesul asupra percepþiei publice.
de stabilire a rezonabilitãþii termenului de În aceste condiþii credem cã în primã fazã
soluþionare a cauzei, ci ºi în determinarea se impune stabilirea unei rãspunderi obiec-
culpei în producerea prejudiciilor rezultând tive a statului pentru prejudiciile cauzate
din durata excesivã a procedurii. justiþiabililor ca urmare a defectuoasei
Sub acest aspect însã, o serie de comen- organizãri ºi derulãri a procedurilor judiciare,
tarii premergãtoare trebuie fãcute. Astfel, întemeiatã pe ideea unei garanþii pe care
admiþând faptul cã procedurile judiciare statul este obligat sã o asigure pentru actele
presupun activitatea a numeroºi actori – pãgubitoare ale agenþilor sãi. Rãspunderea
instanþã, avocaþi, pãrþi, experþi, autoritãþi – obiectivã a statului în cazul tergiversãrii
fiecare cu rolul sãu ºi cu implicaþii asupra soluþionãrii cauzelor corespunde necesitãþii
modului de desfãºurare a procedurii ºi a de eficienþã pe care o astfel de instituþie o
duratei acesteia, trebuie sã recunoaºtem cere, fiind de asemenea în deplin acord cu
dificultãþile ce se pot ivi în determinarea regulile stabilite de Curtea Europeanã cu
elementului sau elementelor care în mod privire la rãspunderea statului pentru
concret au determinat întârzieri nejustificate prejudiciile cauzate particularilor. Mergând
în soluþionarea unei cauze ºi, în consecinþã, pe linia de raþionament a Curþii trebuie sã
dificultãþile ce apar la momentul determinãrii subliniem cã obligaþia de garanþie a statului
persoanelor cãrora aceste întârzieri le sunt subzistã indiferent de autoritatea sau
direct imputabile. Putem oare considera cã persoana de la care provine în mod concret
vinovãþia aparþine în parte fiecãruia dintre vãtãmarea. În acest sens va fi asimilat
cei care în mod concret au contribuit la „comportamentului ilicit” al statului orice
tergiversare sau ar fi întemeiat sã atribuim acþiune sau inacþiune a unei autoritãþi de
o culpã principalã magistratului care a stat, precum ºi faptele persoanelor care
instrumentat cauza, pornind de la ideea cã acþioneazã în altã calitate decât cea de
acesta este cel care conduce ºi controleazã organe ale statului, în privinþa acestora din
modul de desfãºurare a procedurilor care urmã funcþionând obligaþia pozitivã a statului
i-au fost supuse atenþiei? de a lua toate mãsurile necesare pentru a
Dacã am avea în vedere o aplicare fidelã asigura respectarea drepturilor persoanelor.
a principiilor rãspunderii civile delictuale, ar Similar instituþiei reparãrii pagubei mate-
urma sã constatãm cã rãspunsul la proble- riale sau a daunei morale în cazul
ma anterior enunþatã ar trebui sã fie oferit condamnãrilor pe nedrept sau al privãrii ori
în fiecare caz în parte de cãtre reclamantul, restrângerii de libertate în mod nelegal,
care, pretinzând repararea vãtãmãrilor considerãm cã reparaþia trebuie sã fie
suferite ar fi obligat sã stabileascã ab initio suportatã de cãtre Statul Român prin

Ministerul Finanþelor Publice, bineînþeles, cu soluþionãrii cauzelor nu trebuie negatã ab
recunoaºterea dreptului statului de a initio. Deosebirea fundamentalã trebuie
exercita acþiune în regres împotriva celui sau vãzutã însã în aceea cã, în timp ce acestea
celor ce în mod concret au provocat situaþia din urmã sunt prezumate ori de câte ori se
generatoare de prejudicii. constatã existenþa unei vãtãmãri a dreptului
În legãturã cu acoperirea prejudiciilor la un proces echitabil, în cazul prejudiciului
cauzate ca urmare a duratei excesive a material reclamantul va trebui sã facã
procedurilor judiciare, un ultim aspect ce dovada existenþei lui, a întinderii sale ºi mai
meritã supus atenþiei este legat de modul ales a faptului cã încãlcarea dreptului sãu a
lor de determinare. fost izvorul prejudiciului.
Faþã de absenþa reglementãrilor în Dacã în privinþa daunelor materiale
materie, credem cã este oportun a recurge cuantumul acestora va fi cu rigurozitate
încã o datã la soluþiile propuse de cãtre determinat ca urmare a probelor adminis-
Curte, având în vedere în acest caz trate în dovedirea lor, prejudiciul moral
principiile stabilite de cãtre instanþa suferit de cãtre persoana vãtãmatã nu
europeanã în jurisprudenþa creatã pe permite întotdeauna un calcul valoric exact,
tãrâmul art. 41 privitor la reparaþia echitabilã. urmând ca instanþele, dupã modelul Curþii,
Deºi Curtea aratã cã o satisfacþie sã facã o apreciere globalã, în echitate,
echitabilã trebuie sã acopere atât prejudiciul beneficiind sub acest aspect de o mai largã
material, constând în pierderi de ordin putere de apreciere în stabilirea întinderii lor.
patrimonial, generate direct sau chiar
indirect de încãlcarea constatatã, dar ºi pe 7. Concluzii
cel de ordin moral, ce presupune repararea
stãrilor de neliniºte, de disconfort ºi de Ineficienþa aplicabilitãþii directe a preve-
incertitudine ce rezultã din acea încãlcare, derilor convenþionale ºi a jurisprudenþei
în ceea ce priveºte despãgubirile acordate Curþii în materia dreptului la un recurs efectiv
pentru nerespectarea garanþiilor procesuale în absenþa unei reglementãri exprese a
instituite de art. 6 din Convenþie, abordarea cãilor procedurale de garantare a unui
Curþii este nuanþatã. remediu efectiv în cazul nerezonabilitãþii
În acest sens, stabilind cã vãtãmãrile duratei de soluþionare a procedurilor, rezultã
decurgând din depãºirea „termenului în mod evident din cele expuse anterior.
rezonabil” nu se preteazã decât la acordarea Faþã de acest fapt, apreciem cã aspectele
unei satisfacþii echitabile pentru repararea legate de acþiunile justiþiabililor în cazul
prejudiciului moral suferit, instanþa euro- prelungirii excesive a soluþionãrii cauzelor
peanã învedereazã cã natura intrinsecã a constituie o problemã fundamentalã a siste-
încãlcãrii acestui drept nu permite repunerea mului juridic român, necesitatea reglemen-
pãrþilor în situaþia anterioarã, prejudiciul tãrii cu maximã prioritate a procedurii de
material într-o asemenea situaþie fiind mai asigurare a unui remediu efectiv în cazul
greu de dovedit. lipsei de celeritate în desfãºurarea proce-
Cu toate acestea, considerãm cã durilor judiciare, constituind o exigenþã
existenþa unor eventuale prejudicii materiale obligatorie în vederea asigurãrii dreptului la
determinate de durata nerezonabilã a un proces echitabil.

Scurte observaþii cu privire la dreptul de acces la instanþã
dupã pronunþarea hotãrârii CEDO în cauza
Georgel ºi Georgeta Stoicescu împotriva României
Autor: Roxana Lãcãtuºu

Prin ho- La prima înfãþiºare în justiþie, judecãtoria

tãrârea pro- a constatat cã d-na Stoicescu nu a plãtit taxa
nunþatã la de timbru ºi a dispus ca aceasta sã plã-
data de 26 teascã suma de 6.145.000 ROL (250 EUR).
iulie 2011 în Aceastã sumã reprezenta venitul lunar al
c a u z a familiei Stoicescu pe patru luni. Reclamanta
Georgel ºi a plãtit numai 500.000 ROL (20 EUR),
Georgeta împrumutaþi de la diferite cunoºtinþe. La 6
Stoicescu c. martie 2001, instanþa a anulat acþiunea civilã
României pe motivul neplãþii integrale a taxei de
(cererea nr. 9718/03), Curtea Europeanã a timbru. Hotãrârea a fost atacatã cu apel de
Drepturilor Omului aduce în discuþie o serie cãtre reclamantã.
de principii în ceea ce priveºte dreptul de La 19 iunie 2001, Tribunalul Bucureºti a
acces la instanþã prevãzut de art. 6 par. 1 admis apelul formulat de reclamantã
din Convenþia Europeanã a Drepturilor împotriva hotãrârii din 6 martie 2001.
Omului, cu o relevanþã deosebitã în dreptul Tribunalul a considerat cã prima instanþã
intern, pe care o vom analiza în cele ce trebuia sã soluþioneze cauza în limitele taxei
urmeazã. judiciare plãtite ºi cã, în orice caz, partea
era scutitã, prin lege, de plata taxei pentru
1. Prezentarea pe scurt a situaþiei de acest tip de acþiune. Pe fondul cauzei,
fapt instanþa a apreciat cã ACA, un organism
public aflat în subordinea Primãriei
Dupã ce la data de 24 octombrie 2000 Municipiului Bucureºti, nu a luat toate
reclamantei Georgeta Stoicescu îi este mãsurile necesare pentru a evita punerea
periclitatã foarte grav starea de sãnãtate ca în pericol a vieþii a populaþiei ºi pentru a
urmare a unui atac al cânilor vagabonzi în proteja sãnãtatea ºi integritatea lor fizicã,
faþa casei sale din municipiul Bucureºti, în încãlcând, astfel, dispoziþiile Deciziei
urma cãruia a devenit invalidã, aceasta, Consiliului General al Municipiului Bucureºti
reprezentatã de soþul sãu, introduce la 10 nr. 38/1996. Potrivit acestei decizii, ACA
ianuarie 2001 acþiune pentru despãgubiri avea obligaþia de a captura, controla ºi
împotriva Primãriei Municipiului Bucureºti. steriliza toþi câinii fãrã stãpân în scopul de a
Acþiunea a fost introdusã împotriva preveni orice pericol cu privire la viaþa,
Primãriei Municipiului Bucureºti deoarece, sãnãtatea ºi integritatea fizicã a populaþiei.
în conformitate cu emblema de pe ºtampila Tribunalul a dispus obligarea Primãriei
utilizatã pe o scrisoare din partea Agenþiei Municipiului Bucureºti sã plãteascã
de Control al Animalelor (Administraþia reclamantei daune morale.
pentru Supravegherea Animalelor - ACA), La 17 decembrie 2001, Curtea de Apel
acesta din urmã era un organism sub Bucureºti a admis recursul ºi a respins
autoritatea Primãriei. acþiunea reclamantei pe motiv cã aceasta a

fost depusã împotriva unei pãrþi care nu zãtoare pentru pagube, obligaþia pozitivã a
avea calitate procesualã pasivã. Instanþa a statului pentru a facilita identificarea corectã
constatat cã ACA a fost creatã prin Decizia a persoanei rãspunzãtoare este cu atât mai
nr. 38/1996 a Consiliului General al Muni- importantã (a se vedea Plechanow c.
cipiului Bucureºti ºi cã, în consecinþã, Poloniei, 7 iulie 2009, nr. 22279/04, par.
împotriva acestei din urmã instituþii 109).
reclamanta ar fi trebuit sã introducã Curtea a notat în continuare în par. 73
acþiunea. cã, ºi dupã depãºirea parþialã a obstacolului
La 28 iunie 2002, reclamanta, repre- privind taxele judiciare, reclamanta nu a
zentatã de soþul ei, a depus o nouã acþiune obþinut o hotãrâre finalã care sã examineze
civilã, solicitând daune de 50.000.000 ROL fondul cererii sale civile, deoarece acþiunea
(2.000 EUR) de la ACA ºi Consiliul General a fost, în mod repetat, respinsã fãrã o
al Municipiului Bucureºti. examinare pe fond, pe motiv cã nu a reuºit
La 3 decembrie 2002, judecãtoria a sã identifice în mod corect autoritatea localã
respins acþiunea, considerând cã pârâtul însãrcinatã cu supravegherea câinilor fãrã
Consiliul General al Municipiului Bucureºti stãpân: în primul ciclu procesual Consiliul
nu avea calitate procesualã pasivã. În ceea General al Municipiului Bucureºti, nu ºi
ce priveºte pârâta ACA, instanþa a constatat Primãria Municipiului Bucureºti, iar în al
cã, la data de 31 octombrie 2001, Consiliul doilea ciclu procesual nu Consiliul General
General al Municipiului Bucureºti a adoptat al Municipiului Bucureºti sau ACA.
Decizia nr. 287/2001, prin care ACA a fost Curtea a observat cã faptul de a avea
închisã ºi competenþa de control a câinilor acces la cãile de atac interne doar pentru
fãrã stãpân a fost transferatã cãtre primãriile ca acþiunea sã fie respinsã ca urmare a
de sector. interpretãrii calitãþii procesuale pasive a unei
Printr-o hotãrâre irevocabilã din 13 martie autoritãþi pârâte, prin raportare la cea a unuia
2003, Curtea de Apel Bucureºti a respins dintre departamentele sale sau a organelor
recursul reclamantei ºi a menþinut sentinþa executive, poate ridica o problemã din
primei instanþe. perspectiva articolului 6 par. 1 din Con-
venþie. Gradul de acces oferit de legislaþia
2. Incapacitatea instanþelor de a sta- naþionalã ºi interpretarea acesteia de cãtre
bili concret calitatea procesualã pasivã instanþele naþionale trebuie sã fie, de
asemenea, suficiente pentru a asigura
Cauza Stoicescu c. României relevã o individului “dreptul la un tribunal”, având în
problemã generatoare atât de încãlcãri ale vedere principiul preeminenþei statului de
dreptului de acces la instanþã, cât ºi de drept într-o societate democraticã. Pentru
practicã unitarã. Se observã cã, deºi Curtea ca dreptul de acces sã fie eficient, o
de Apel din speþã a statuat, ca instanþã de persoanã trebuie sã aibã posibilitatea
recurs, cã era necesar a figura ca pârât evidentã, efectivã, de a contesta un act care
Consiliul General al Municipiului Bucureºti, îi încalcã drepturile sale (a se vedea, mutatis
la rejudecarea cauzei, prima instanþã a mutandis, Bellet c. Franþei, 4 decembrie
reapreciat aceastã statuare pe motiv cã între 1995, par. 36, ºi FE c. Franþei, 30 octombrie
timp (dar dupã pronunþarea deciziei instanþei 1998, par. 46 ºi 47).
de recurs), organizaþia direct responsabilã În practicã se observã cã, de cele mai
de cãinii fãrã stãpân, ACA, a fost desfiinþatã multe ori, problematica stabilirii calitãþii
din subordinea Consiliului General al procesuale pasive poate conduce la respin-
Municipiului Bucureºti ºi problematica a gerea unor acþiuni ori la practicã neunitarã.
trecut în administrarea primãriilor de sector. Astfel, stabilirea calitãþii procesuale pasive
Curtea a reþinut în par. 70 al deciziei cã în cazul acþiunilor având drept obiect
atunci când o entitate publicã este rãspun- uzucapiune în cadrul cãrora nu se identificã

o persoanã fizicã care ar fi avut proprietatea O altã practicã, minoritarã, contrazice
asupra imobilului ºi moºtenitorii acesteia ori calitatea procesualã pasivã a unitãþilor
în evidenþele primãriilor figureazã înregistrat administrativ teritoriale, cu opinia cã Statul,
statul ca posesor, prin consiliile locale (la prin Ministerul Finanþelor Publice, are
nivelul anilor 1940-1986). calitate procesualã pasivã în baza O.G. nr.
În aceste cauze, se înregistreazã o 14/2007 privind reglementarea modului ºi
practicã majoritarã care recunoaºte calitatea condiþiilor de valorificare a bunurilor intrate,
procesualã pasivã a unitãþilor administrativ potrivit legii, în proprietatea privatã a statului.
teritoriale. Aceastã recunoaºtere se În acest caz, se invocã art. 1 din ordonanþã
bazeazã pe dispoziþiile art. 36 din Legea nr. care prevede cã bunurile de orice fel intrate,
18/1991 care stabileºte cã terenurile aflate potrivit legii, în proprietatea privatã a statului
în proprietatea statului, situate în intravilanul se valorificã în condiþiile prezentei ordonanþe
localitãþilor ºi care sunt în administrarea de cãtre Ministerul Finanþelor Publice prin
primãriilor, la data prezentei legi, trec în organele de valorificare abilitate. Criticabilã
proprietatea comunelor, oraºelor sau a din punct de vedere al temeiului, opinia a
municipiilor, urmând regimul juridic al condus în practicã la respingerea unor
terenurilor prevãzute la art. 26 din aceeaºi acþiuni având ca obiect uzucapiune, instanþa
lege, care la rându-i prevede cã terenurile invocând din oficiu excepþia lipsei calitãþii
situate în intravilanul localitãþii, care au procesuale pasive, ori la trimiterea spre
aparþinut cooperatorilor sau altor persoane rejudecare a cauzelor.
care au decedat, în ambele cazuri fãrã Or, o astfel de practicã neunitarã, poate
moºtenitori, trec în proprietatea comunei, pune probleme similare concluziilor Curþii
oraºului sau a municipiului, dupã caz, ºi în Europene a Drepturilor Omului din cauza
administrarea primãriilor, pentru a fi vândute, Stoicescu c. României, câtã vreme
concesionate ori date în folosinþa celor care instanþele române nu vor ajunge la o sta-
solicitã sã îºi construiascã locuinþe ºi nu au tuare unitarã asupra calitãþii procesuale
teren, ori pentru amplasarea de obiective pasive în exemplul de practicã prezentat.
social-culturale sau cu caracter productiv, În unele cauze deduse judecãþii sale,
potrivit legii, ori pentru compensãrile prevã- Curtea Europeanã a reþinut existenta unui
zute la art. 24. drept protejat de Convenþie din situaþii de
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/ fapt, cu mare persistenþã în timp. Având a
1991, terenurile pot face obiectul dreptului se pronunþa cu privire la existenþa dreptului
de proprietate privatã sau al altor drepturi de proprietate asupra unor terenuri, instanþa
reale, având ca titulari persoane fizice sau europeanã a arãtat cã „ea acordã o deose-
juridice, ori pot aparþine domeniului public bitã importanþã dobândirii dreptului de pro-
sau domeniului privat, iar bunurile fãrã prietate prin uzucapiune, datoritã absenþei
stãpân intrã, potrivit art. 477 C.civ. coroborat (…) unor planuri cadastrale ºi imposibilitãþii
cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în înscrierii proprietãþii în registrele de pu-
domeniul privat al statului sau unitãþii admi- blicitate imobiliarã” (a se vedea, spre
nistrativ-teritoriale. exemplu, cauza Sfintele Mãnãstiri c. Greciei,
Legea fondului funciar stabileºte definiþia hotãrârea din 9 decembrie 1994).
fondului funciar al României în art. 1, ca fiind Dat fiind cã niciun alt proprietar nu a putut
alcãtuit din terenurile de orice fel indiferent fi identificat, reclamanþii s-ar afla în
de destinaþie, de titlul pe baza cãrora sunt imposibilitate de valorificare a drepturilor lor
deþinute sau de domeniul public ori privat rezultând dintr-o îndelungatã stãpânire a
din care fac parte. Acest articol asigurã unui teren din cauza lipsei unei activitãþi
aplicabilitatea generalã a legii fondului coerente a statului privind publicitatea
funciar privind situaþia juridicã a tuturor imobiliarã referitoare la înscrierea dreptului
terenurilor. de proprietate. Or, apãrarea efectivã a

dreptului de proprietate impune ºi adoptarea carea dreptului de acces la instanþã ca
unor mãsuri pozitive de protecþie, ce urmare a anulãrii unei cereri a reclamanþilor
semnificã existenþa unor obligaþii pozitive în (introdusã în anul 1998) pentru neplata taxei
sarcina autoritãþilor statale competente, de timbru, nefiind pãstrat un just echilibru
acolo unde existã o legãturã între mãsurile între, pe de o parte interesul statului de a
pe care un reclamant le-ar putea aºtepta în percepe cheltuieli de judecatã ºi pe de altã
mod legitim de la acestea, raportate la parte, interesul reclamanþilor de a li se
exercitarea prerogativelor conferite de evalua pretenþiile în acord cu posibilitãþile
stãpânirea unui bun. Aceasta ar fi însemnat lor de platã.
inclusiv obligaþia de a reglementa ºi Cauza este urmatã de alte condamnãri
implementa activitatea privind publicitatea similare: Iorga c. României (25 ianuarie
imobiliarã în aºa fel încât sã permitã 2007 – anularea apelului formulat în anul
instanþelor naþionale sã soluþioneze în mod 2000), Larco ºi alþii împotriva României
eficace ºi echitabil orice eventual litigiu (11 octombrie 2007 – acþiune în despãgubiri
referitor la un teren cu privire la care introdusã la 29 martie 2002), Beian nr. 2 c.
reclamanþii au cel puþin o speranþã legitimã României (7 februarie 2008 – acþiune în
de a obþine dreptul de proprietate cu privire pretenþii contra CEC introdusã la 25 aprilie
la un teren (speranþã legitimã decurgând 2001), S.C. Maroluy S.R.L. ºi Jacobs c.
dintr-o îndelungatã stãpânire, de care legea României (21 februarie 2008 – acþiune în
leagã producerea unor efecte juridice). pretenþii introdusã la 19 octombrie 1994,
Prin urmare, nu rãmâne decât ca instanþa impusã taxa de timbru în anul 2000), Nemeti
sã constate cã, atunci când reclamantul c. României (1 aprilie 2008 – acþiune în
dintr-o acþiune în constatarea dobândirii anulare titluri de proprietate introdusã în anul
dreptului de proprietate prin uzucapiune 2001), Iordache c. României (14 octombrie
depune diligenþe rezonabile pentru identifi- 2008 – acþiune program de vizitã introdusã
carea adevãratului proprietar ºi, cu toate de reclamant aflat în executarea pedepsei
acestea, nu reuºeºte sã-l identifice, intrã în cu închisoarea, fiind stabilitã taxa de timbru
aplicare prezumþia simplã cã bunul respectiv pentru apel formulat la 29 ianuarie 2000 ºi
nu a avut niciodatã un proprietar ºi, ca atare, anulat apelul pentru neplata acesteia),
unitatea administrativ-teritorialã în circum- Rusen c. României (8 ianuarie 2009 –
scripþia cãreia se aflã situat ar fi singura care acþiune în pretenþii introdusã în anul 2005),
ar putea invoca un drept asupra acestuia Ilic c. României (31 martie 2009 – anularea
(art. 1199 C.civ.). apelului ºi a recursului introduse în anii 2001,
Aceastã calitate procesualã pasivã 2002 pentru neplata taxei de timbru), Daniel
atribuitã în mod forþat statului, chiar atunci Ionel Constantin c. României (30 iunie
când acesta neagã prezumþia de proprietate 2009 – anulare acþiune în pretenþii pentru
ridicatã împotriva sa, are susþinere în neplata taxei de timbru, acþiune introdusã
dispoziþiile legale anterior citate.244 la 22 ianuarie 2002), Brezeanu c. României
(21 iulie 2009 – acþiune în pretenþii introdusã
3. Anularea acþiunii introduse de în februarie 2004), Adam c. României (3
reclamantã noiembrie 2009 – acþiune în pretenþii
introdusã la 29 aprilie 2004).
La 24 mai 2006 CEDO a pronunþat prima Observãm o jurisprudenþã constantã a
condamnare a statului român, în cauza instanþelor naþionale de anulare a acþiunilor
Weissman c. României245, pentru încãl- pentru neplata taxei de timbru, pânã la
244 A se vedea în acest sens, sentinþa civilã nr. 8146/06.11.2009 a Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureºti-
Secþia civilã, definitivã, nepublicatã.
245 Weissman ºi alþii c. României, cererea nr. 63945/2000, publicatã în M.Of. Partea I, nr. 588 din 27
august 2007.

nivelul perioadei 2004-2005. Aceasta a pronunþatã în anul 2001, iar cauza
survenit în lipsa unui cadru legal care sã Tolstoy-Miloslavsky a survenit în contextul
permitã instanþelor a aprecia asupra unei proceduri reglementate de dreptul
posibilitãþilor de platã ale reclamanþilor ºi de anglo-saxon privind obligarea petentului la
a stabili taxe de timbru în concordanþã cu plata unei cauþiuni, platã ce era lãsatã la
aceste posibilitãþi. Legea nr. 146/1997 nu a latitudinea instanþei care analiza
prevãzut în forma sa iniþialã posibilitatea fundamentul pretenþiilor sale. De asemenea,
scutirii, reducerii, eºalonãrii ori amânãrii plãþii în cauza Airey c. Irlandei, hotãrârea din 9
taxelor de timbru. octombrie 1979, adesea citatã relativ la
Sarcina de a dispune în ce priveºte dreptul de acces la instanþã prin prisma
scutirea de la plata taxelor de timbru condiþiilor stabilite de legislaþia naþionalã,
revenea organelor administrative financiare Curtea a analizat situaþia concretã a speþei,
– direcþiile generale ale finanþelor publice,
situaþie ce privea un obstacol de fapt care
ce se aflau în subordinea Ministerului
înfrângea Convenþia ºi care, potrivit
Finanþelor, decizia acestora fiind exclusã
jurisprudenþei Curþii, era egal cu un obstacol
controlului instanþelor.
juridic. Cauza se referea la imposibilitatea
În cauza Larco ºi alþii c. României
reclamantei de a beneficia de asistenþã
direcþia generalã a finanþelor din speþã, la
trimiterea solicitãrii reclamanþilor de scutire judiciarã gratuitã în materie civilã, în
de la plata taxelor de timbru, a arãtat, la legislaþia irlandezã nefiind prevãzutã, iar în
nivelul anului 2002, cã scutirile, reducerile, toate cererile de separaþie de corp (analizate
eºalonãrile ºi amânãrile de la achitarea în perioada 1972-1978) similare cu cererea
taxelor se realizeazã în condiþiile stabilite de reclamantei care se judecau la Înalta Curte
Ordin al ministrului finanþelor care nu exista a Irlandei, reclamanþii au fost asistaþi de
la acea datã, nefiind publicat un asemenea avocaþi. Cum asistenþa furnizatã de un
Ordin în Monitorul Oficial. Totuºi, Curtea a avocat ales, presupunea cheltuieli mari faþã
sancþionat refuzul instanþelor de analiza de situaþia materialã a reclamantei, aceasta
refuzul direcþiilor generale de scutire, nu a beneficiat de un drept de acces efectiv
reducere, eºalonare a plãþii taxelor de la aceastã instanþã pentru a solicita o
timbru. Curtea a amintit jurisprudenþa sa, separaþie de corp.
anume: Kreuz c. Poloniei, par. 60246 ºi Aºadar, din anul 2001, autoritãþile române
cauza Tolstoy-Miloslavsky c. Regatului au avut la dispoziþie o cauzã, relativ la o
Unit 247 . Însã, hotãrârea Kreuz a fost procedurã apropiatã de procedura civilã
246 În par. 60 din cauza Kreuz c. Poloniei, cererea nr. 28249/95, decizia din 19 iunie 2001, Curtea a reþinut:
„Toutefois, elle réitère que le montant des frais, apprécié à la lumière des circonstances particulières d’une
affaire donnée, y compris la solvabilité du requérant et la phase de la procédure à laquelle la restriction en
question est imposée, sont des facteurs à prendre en compte pour déterminer si l’intéressé a bénéficié de son
droit d’accès et si sa cause a été « (...) entendue par un tribunal »”
247 În cauza Tolstoy-Miloslavsky c. Regatului Unit, în decizia din 23 iunie 1995, Curtea a analizat plângerea
privind încãlcarea dreptului sãu de acces la instanþã prin impunerea de a plãti o cauþiune (garanþie) pentru
costurile adversarului sãu: par: 29: „(...) invoking Article 13 (art. 13) of the Convention (right to an effective
remedy) initially, but subsequently relying on Article 6 para. 1 (art. 6-1), the applicant further alleged that the
Court of Appeal’s order making his right to appeal conditional upon his paying £124,900 as security for Lord
Aldington’s costs gave rise to a breach of his right of access to court”; Curtea a analizat modalitatea în care
Curtea de Apel englezã a stabilit garanþia impusã reclamantului, statuând cã nu s-a încãlcat accesul la instanþã
prin fixarea unui cuantum al garanþiei la un cuantum foarte ridicat: par. 61: “Like the Government and the
Commission, the Court is unable to share the applicant’s view that the security for costs order impaired the very
essence of his right of access to court and was disproportionate for the purposes of Article 6”. Curtea a reþinut
cã respectiva garanþie nu era fixatã de Curtea de Apel decât dupã ce constata cã cererea petentului prezenta
temeiuri reale ºi substanþiale, temeiuri a cãror analizã revenea în sarcina instanþei naþionale. Or, în analiza
acestor temeiuri, CEDO nu a identificat o modalitate de aplicare a regulilor naþionale care sã fi fost arbitrarã.

românã, anume cauza Kreuz c. Poloniei posibilitatea unei aprecieri din partea
privind necesitatea analizei echilibrului dintre instanþelor referitor la posibilitãþile de platã
interesul unei persoane de a avea acces la privind taxele de timbru în raport cu
instanþã ºi interesul statului de a percepe solvabilitatea fiecãrui solicitant.
taxã pentru cheltuielile desfãºurate, cu Ulterior, prin O.U.G. nr. 51/2008248, a fost
precizarea criteriilor de analizat: cuantumul reglementat un cadru suficient pentru ana-
cheltuielilor apreciat în lumina circum- liza cererilor de scutire, reducere, eºalonare,
stanþelor particulare ale cauzei, inclusiv amânare a taxelor de timbru. A fost regle-
solvabilitatea reclamantului ºi faza proce- mentatã totodatã, pentru prima datã, asis-
durii în care restricþia este impusã. tenþa juridicã gratuitã prin avocat din oficiu
Abia prin art. 18 din Legea nr. 195/2004 în procedura civilã ºi posibilitatea scutirii de
de modificare a Legii nr. 146/1997 s-a platã a onorariului expertului care ar urma
reglementat cererea de reexaminare împo- sã fie suportat din fondurile alocate de Minis-
triva modului de stabilire a taxei de timbru. terul Justiþiei cãtre ordonatorii secundari/
Cadrul legal instituit în anul 2004 a oferit principali de credite.
248O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în M.Of. Partea I nr. 327/
25.04.2008.

Imparþialitatea judecãtorului cauzei

februarie 1993, par 27), cã este fundamental

ca într-o societate democraticã tribunalele
sã inspire încredere justiþiabililor, art. 6 par.
1 din Convenþie impunând ca fiecare
instanþã sã fie imparþialã (par. 35-38).
Imparþialitatea poate fi apreciatã sub
diverse aspecte, distingându-se un demers
subiectiv, ce tinde a determina ceea ce
judecãtorul gândeºte în forul sãu interior
într-o cauzã anume, ºi un demers obiectiv,
În hotãrârea CEDO pronunþatã în data de cu scopul de a cerceta dacã acesta a oferit
26 aprilie 2011 în cauza Steulet c. Elveþiei garanþii suficiente pentru a exclude orice
(cererea nr. 31351/06), Curtea s-a pronunþat îndoialã legitimã în privinþa sa (Piersack
cu privire la imparþialitatea unui judecãtor c. Belgiei, 1 octombrie 1982, par. 30, ºi
care a calificat în cadrul unei decizii Grieves c. Regatului Unit [MC], 16 decem-
jurisdicþionale drept „ºicanatoare” plângerea brie 2003, nr. 57067/00, par. 69).
penalã introdusã de o persoanã. Curtea a Graniþa dintre cele douã noþiuni nu este
statuat cã soluþia datã de acelaºi judecãtor însã ermeticã, din moment ce nu numai
într-un alt proces ce îl privea pe acelaºi conduita unui judecãtor poate, din punct de
reclamant nu poate fi consideratã, ipso vedere al unui observator exterior, sã atragã
facto, ca fiind afectatã de parþialitate. îndoieli obiectiv justificate cu privire la
Pentru a reþine cã art. 6 par. 1 din Con- imparþialitatea sa, ci poate fi vorba ºi despre
venþie nu a fost încãlcat, Curtea a constatat, convingerea sa personalã (Kyprianou
în primul rând, cã adjectivul „ºicanator” este c. Ciprului [MC], nr.. 73797/01, par. 119).
întâlnit atât în jurisprudenþa tribunalelor Analiza jurisprudenþei Curþii permite a se
elveþiene, cât ºi în doctrinã, ºi nu reprezintã distinge între douã tipuri de situaþii suscep-
un termen utilizat exclusiv cu scopul de a tibile a reprezenta o lipsã de imparþialitate a
evidenþia o judecatã de valoare depreciativã judecãtorului.
cu privire la personalitatea reclamantului, ci Primul, de ordin funcþional, priveºte cazu-
mai degrabã un concept juridic ce prezintã rile în care conduita personalã a judecã-
o semnificaþie tehnicã. torului nu este deloc discutabilã, ci – spre
În al doilea rând, în ceea ce priveºte exemplu – exercitarea de cãtre aceeaºi
participarea aceluiaºi judecãtor în procese persoanã a unor funcþii diferite în cadrul
diferite ale aceluiaºi reclamant, s-a reþinut procesului judiciar (Piersack, citatã anterior),
cã nu este de naturã a pune sub semnul suscitã dubii obiectiv justificate cu privire la
îndoielii imparþialitatea judecãþii, din moment imparþialitatea instanþei.
ce era vorba despre un proces total distinct, Al doilea tip de situaþii este de ordin
judecãtorul neavând a statua de mai multe personal, raportându-se la conduita
ori asupra aceloraºi chestiuni. judecãtorilor într-o cauzã anume. O astfel
Cu titlu de principiu, Curtea a amintit, cu de conduitã poate fi suficientã pentru a ridica
referire la cauza Padovani c. Italiei (26 unele temeri legitime ºi obiectiv justificate

(a se vedea cauza Buscemi c. Italiei, nr. se fi pronunþat deja în cadrul unui alt proces
29569/95, par. 67), dar ea poate ridica o privindu-l pe acelaºi reclamant nu poate
problemã în egalã mãsurã ºi în cadrul aduce, prin ea însãºi, atingere imparþialitãþii
demersului subiectiv (Lavents c. Letoniei, judecãtorului (a contrario, cauza Indra c.
28 noiembrie 2002, nr. 58442/00, par. Slovaciei, 1 februarie 2005, nr. 46845/99,
118-119). Din aceastã perspectivã, depinde par. 51-53). Alta este situaþia, însã, în cazul
de circumstanþele conduitei litigioase modul în care hotãrârile anterioare conþin referinþe
în care se recurge la testul obiectiv sau sau anticipãri cu privire la litigii ce urmeazã
subiectiv. a fi tranºate (Craxi III c. Italiei, decizie din
Curtea a subliniat în mai multe rânduri 14 iunie 2001, nr. 63226/00) sau dacã
cã imparþialitatea personalã a unui magistrat chestiunile abordate în cursul celei de-a
se prezumã pânã la proba contrarã doua proceduri sunt analoage celor cu
(Hauschildt c. Danemarcei, 24 mai 1989, privire la care judecãtorul s-a pronunþat
par. 47). anterior (Mancel ºi Branquart c. Franþei, 24
Simpla circumstanþã ca un magistrat sã iunie 2010, nr. 22349/06, par. 37).249
249A se vedea pe aceeaºi temã ºi cauzele Vernes c. France, nr. 30183/06; Dubus S.A. c. Franþei, nr. 5242/
04; Previti (nr .2) c. Italiei, nr. 45291/06; Chesne c. Franþei, nr. 29808/06; Mérigaud c. Franþei, nr. 32976/04.

Bilanþul procedurii CEDO de filtrare
a plângerilor inadmisibile

Una dintre prin- procedural corespunzãtor, respectiv dacã

cipalele provocãri sunt prezentate unui judecãtor unic pentru
cu care se con- o decizie promptã sau sunt trimise spre a
fruntã Curtea de la aºtepta o analizã din partea unui complet
Strasbourg este de trei judecãtori sau a Camerei, în
eficienta filtrare a conformitate cu politica de prioritate Curþii.
numãrului foarte Prin centralizarea resurselor ºi raþionalizarea
mare de plângeri metodelor de lucru se urmãreºte reducerea
inadmisibile cu timpului necesar pentru a rãspunde plân-
care este sesizatã în fiecare an. gerilor reclamanþilor ºi pentru a reduce
Potrivit unui comunicat de presã din întârzierile pentru cazurile ce aºteaptã
21.07.2011 (FR, EN), se estimeazã cã pânã examinarea.
la 90% din cererile înregistrate la grefa Curþii Potrivit comunicatului Curþii, dupã ºase
sunt declarate inadmisibile. De-a lungul luni este deja clar cã înfiinþarea Secþiei de
anilor, Curtea a raþionalizat în mod progresiv Filtrare a permis dezvoltarea ºi schimbul de
acest stadiu al procedurii sale, dar un impuls bune practici, care au contribuit la
remarcabil a fost dat acestui proces de accelerarea prelucrãrii administrative ºi
intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14 ºi legale a cererilor primite.
de înfiinþarea completurilor cu judecãtor Pânã la sfârºitul lunii iunie 2011, Secþia
unic. Acest lucru a însemnat cã un singur de Filtrare a înregistrat 21.859 de cereri noi.
judecãtor, asistat de un raportor fãrã atribuþii În aceeaºi perioadã, 11.369 de cereri
judiciare, ar putea declara inadmisibile împotriva a cinci state au fost tratate de un
cererile, anterior fiind necesari trei jude- singur judecãtor, ceea ce reprezintã o
cãtori. creºtere cu 42% comparativ cu anul 2010.
Cu scopul de a valorifica din ce în ce mai Secþia de Filtrare este în mãsurã de a
mult aceastã procedurã ºi încurajatã de selecta ºi înainta pe cãile procedurale potri-
lucrãrile Conferinþei Inter-Guvernamentale vite toate cererile primite. Pentru Ucraina si
de la Interlaken din februarie 2010 sã Polonia, toate cauzele identificate pentru a
inoveze în acest domeniu, Curtea a stabilit fi soluþionate de cãtre judecãtor unic sunt
o nouã Secþie de Filtrare pentru centra- tratate imediat. Pentru România, procentul
lizarea administrativã a cererilor primite de cauzelor deferite unui singur judecãtor ce
la cinci state cu cel mai mare numãr de sunt tratate imediat este mai mare de 90%.
plângeri: Rusia, Turcia, România, Ucraina Pentru Rusia ºi Turcia, Secþia de Filtrare
ºi Polonia. Acestea însumeazã mai mult de este aptã sã se ocupe de aproximativ 75%
jumãtate din cauzele pendinte în faþa Curþii. din cauzele de competenþa judecãtorului
Secþia de Filtrare a funcþionat de la unic.
începutul anului 2011. Funcþia sa principalã Modificãri suplimentare de organizare ºi
este sã efectueze o selecþie aprofundatã, de procedurã sunt prevãzute în a doua
precisã ºi imediatã a cauzelor pentru a se jumãtate a anului 2011 pentru a îmbunãtãþi
asigura cã toate cererile urmeazã un traseu ºi mai mult eficienþa.

Din toate aceste cifre rezultã cã numãrul faþã de rezultatul litigiului, ºi necunoaºterea
mare al cererilor adresate Curþii de la condiþiilor de admisibilitate a plângerii,
Strasbourg împotriva României denotã, pe efectul negativ fiind suportat de instanþa
lângã neîncrederea justiþiabililor în soluþiile europeanã, ce se vede nevoitã sã poarte
instanþelor interne ori simpla nemulþumire povara bunului sãu renume.

Cauza Soare ºi alþii împotriva României Hotãrârea Secþiei a III-a
din 22 februarie 2011 Cererea nr. 24329/02
Încãlcarea art. 2 sub aspect material, întrucât nu s-a demonstrat cã forþa potenþial letalã
utilizatã împotriva primului reclamant de cãtre poliþiºti a fost «absolut necesarã», strict
«proporþionalã» ºi cã a urmãrit unul din scopurile prevãzute de art. 2 par. 2.
Încãlcarea art. 2 din Convenþie, în dimensiunea sa proceduralã, având în vedere cã
autoritãþile române nu ºi-au îndeplinit obligaþia proceduralã privind efectuarea unei anchete
aprofundate ºi eficiente în privinþa primului reclamant.
Încãlcarea art. 13 din Convenþie coroborat cu art. 2 din Convenþie în privinþa primului
reclamant, întrucât acestuia i s-a refuzat o cale de atac eficientã în privinþa pretinselor rele
tratamente la care a fost supus de cãtre poliþie.
Încãlcarea art. 3 din Convenþie în privinþa celorlalþi doi reclamanþi, care au fost þinuþi la
secþia de poliþie, în vederea audierii în calitate de martori, pânã târziu în noapte, fãrã hranã
ºi fãrã apã.
1. Situaþia de fapt de peretele Spitalului Caritas ºi i-a aplicat o

loviturã cu pumnul în faþã ºi în cap înainte
1.1. Relele tratamente pretins aplicate de a-l izbi de mai multe ori de perete.
primului reclamant ºi consecinþele Durerea resimþitã la nivelul capului ºi a
acestora asupra sãnãtãþii sale spatelui l-a forþat pe primul reclamant sã stea
ghemuit de perete. În timp ce acesta din
a) Versiunea asupra faptelor furnizatã urmã era încã în aceastã poziþie, L.N.D. a
de primul reclamant, confirmatã de cãtre scos pistolul ºi l-a împuºcat în cap, primul
al doilea ºi al treilea reclamant reclamant cãzând la pãmânt.
La data de 19 mai 2000, în jurul orei 19, Potrivit susþinerilor celui de-al doilea ºi
primul reclamant ºi fratele sãu (V.S.) se al treilea reclamant, A.V. ºi D.B., martori
îndreptau spre Spitalul Caritas din Bucureºti, oculari ai acestor evenimente, autorul focului
intenþionând sã o viziteze pe mama lor, care de armã i-a spus unuia din colegii sãi cã l-a
fusese spitalizatã în acest loc. Singurul lor împuºcat pe primul reclamant, iar acesta l-a
bagaj era o pungã de plastic care conþinea întrebat «Ce ai fãcut? De ce ai tras?».
o sticlã de suc, de fructe ºi prãjituri. Ulterior, a doua reclamantã a încercat
Observându-l pe fostul lor cumnat S.C., sã-l imobilizeze pe L.N.D., însã acesta a
au încercat sã îl ajungã; de teamã cã va fi reuºit sã scape, ea observând cã poliþistul
agresat de aceºtia, S.C. a luat-o la fugã, nu a fost rãnit ºi cã hainele lui nu erau pãtate
strigând dupã ajutor. Primul reclamant ºi de sânge.
fratele sãu l-au urmãrit. Pentru a conserva urmele de la faþa
S.C. a trecut pe lângã o maºinã locului, a doua reclamantã a desenat cu
neinscripþionatã cu vreun însemn, de cretã pe sol poziþia corpului primului
culoare albastrã, în care se aflau trei poliþiºti reclamant ºi a înconjurat urma lãsatã de
îmbrãcaþi în civil (N.B., L.N.D. ºi C.M.). Date glonþ în zidul spitalului precum ºi urmele de
fiind strigãtele de ajutor ale lui S.C., aceºtia sânge ºi de materie cerebralã.
au coborât din maºinã. Al treilea reclamant, martor ocular la
Unul dintre ei l-a imobilizat pe V.S. ºi i-a incident, a reþinut parþial numãrul de
aplicat lovituri în regiunea capului. Primul înmatriculare de la maºina poliþiei.
reclamant a fost imobilizat la rândul sãu de În afarã de al doilea ºi al treilea
cãtre al doilea poliþist (L.N.D.), care l-a presat reclamant, patruzeci de oameni au asistat

la finalul incidentului; de asemenea, douã avertisment, însã ºi-a pierdut echilibrul, iar
echipe de televiziune au ajuns la faþa locului glonþul l-a atins pe primul reclamant la cap.
la puþin timp dupã incident; dupã consu- Poliþiºtii au confiscat cuþitele de la primul
marea conflictului, au sosit la locul faptei mai reclamant ºi de la fratele acestuia ºi le-au
multe echipaje de poliþie. depus în maºina lor. L.N.D ºi C.M. le-au
Primul reclamant ºi fratele sãu au fost condus pe persoanele în cauzã ºi pe S.C.
conduºi cu o maºinã de poliþie la Spitalul de la urgenþe. Acesta din urmã a fugit dupã ce
Urgenþã Floreasca. au sosit la spital.
Potrivit lui A.S., unchiul primului
reclamant, în momentul în care a dorit sã 1.2. Starea de sãnãtate a primului
afle informaþii cu privire la starea de sãnãtate reclamant ºi a poliþistului L.N.D.
a nepotului sãu, a observat cã uºa camerei
în care acesta a fost plasat era pãzitã de Primul reclamant a fost internat la urgenþã
mai mulþi poliþiºti înarmaþi ºi mascaþi. într-o comã profundã. El a fost diagnosticat
În timpul unei discuþii avute la spital, A.S. cu traumatism cranio-cerebral grav, provo-
a aflat numele poliþistului care l-a împuºcat cat de glonþ, o ranã cranio-duro-cere-
pe nepotul sãu ºi unitatea de poliþie unde bralã-temporo-parietalã stânga ºi parietal
lucra; el a reuºit sã vorbeascã cu acest superior ºi fracturã înfundatã fronto-parietal
poliþist la spital, aflând de la acesta cã a tras stânga.
focul de armã întrucât primul reclamant l-a A rezultat din fiºa medicalã întocmitã la
rãnit grav pe unul dintre colegii sãi, care de primirea sa în spital cã primul reclamant a
asemenea a fost spitalizat, în aceeaºi prezentat o plagã temporo-parietal stânga
unitate. de trei centimetri în diametru, din care
A.S. a întrebat la serviciul de urgenþã curgea sânge ºi þesut cerebral ºi o plagã
dacã un poliþist rãnit a fost internat sau tratat frontalã stânga de un centimetru în diametru
în aceeaºi zi cu nepotul sãu, rãspunsul fiind din care curgea sânge ºi þesut cerebral; de
negativ. asemenea, s-a consemnat cã acesta avea
b) Versiunea asupra evenimentelor un abdomen moale, ficat în limite normale
furnizatã de Guvern ºi rinichi nepalpabili.
Guvernul a prezentat versiunea eveni- Primul reclamant a suferit o operaþie în
mentelor potrivit situaþiei de fapt descrise în aceeaºi searã a internãrii sale. Examinarea
soluþia procurorului de netrimitere în tomograficã efectuatã la acel moment a
judecatã. relevat zone hemoragice ºi mai multe
La 19 mai 2000, o echipã de poliþiºti în fragmente osoase în substanþa cerebralã a
civil aparþinând serviciului de anchetã cu regiunii temporale stânga, unde se afla
privire la furturile de vehicule ale Poliþiei orificiul de intrare a proiectilului. Orificiul de
Municipiului Bucureºti, L.N.D., C.M. ºi N.B., ieºire a fost localizat în peretele superior
patrula cu maºina când a observat un tânãr parietal stânga, în apropiere de vertex.
(S.C.) care alerga, strigând dupã ajutor, O nouã examinare tomograficã efectuatã
urmãrit de alte douã persoane (primul la data de 22 mai 2000 a relevat mici aºchii
reclamant ºi V.S.), înarmate cu cuþite. de oase în zona vertex-ului.
Poliþiºtii au oprit maºina. N.B. ºi C.M. au La data de 11 iunie 2000, primul
pornit în urmãrirea lui S.C., în timp ce L.N.D. reclamant a fost operat pentru a doua
încerca sã îi opreascã pe primul reclamant oarã. La data de 3 august 2000, el a fost
ºi pe V.S., dupã ce le-a prezentat legitimaþia transferat la spitalul “D. Bagdasar”, dupã ce
de poliþist. Cei doi bãrbaþi au refuzat sã se a fost diagnosticat cu o semi-paralizie pe
opreascã, iar primul reclamant l-a lovit cu partea dreaptã a corpului ºi afazie. La data
cuþitul pe L.N.D. Acesta din urmã ºi-a scos de 1 septembrie 2000, el a pãrãsit spitalul,
arma cu intenþia de a trage un foc de pe jumãtate paralizat.

Agentul de poliþie L.N.D. a fost examinat, a) Versiunea reclamanþilor cu privire
de asemenea, la spitalul Floreasca, fiind la desfãºurarea interogatoriilor
diagnosticat cu rãni superficiale în regiunea i) Interogatoriul celui de-al treilea
epigastrului, cauzate de un obiect ascuþit. reclamant
Al treilea reclamant a fost audiat pentru
1.3. Ancheta penalã privind relele prima datã, în intervalul 00:00 - 02:00; el a
tratamente pretins a fi fost aplicate susþinut cã situaþia dramaticã la care a
primului reclamant ºi actele comise de asistat, timpul petrecut la poliþie ºi lipsa
acesta împotriva poliþiºtilor hranei ºi a apei l-au epuizat fizic ºi psihic.
El a fost întrerupt de mai multe ori din
1.3.1. Audierea martorilor relatare de cãtre bãrbatul în haine civile, care
Potrivit declaraþiei celui de-al treilea de fiecare datã l-a întrebat dacã era sigur
reclamant, agenþii de poliþie care au sosit la cã primul reclamant S.M. nu era înarmat cu
locul incidentului dupã consumarea acestuia un cuþit, ºi a afirmat “noi consemnãm cã el
au identificat persoanele prezente ºi le-au a avut un cuþit ºi nimic nu se va întâmpla cu
cerut sã-i însoþeascã la secþia de poliþie, tine. ”În momentul când al treilea reclamant
unde au ajuns în jurul orei 19:30. a întrebat despre motivul pentru care i s-a
Al doilea ºi al treilea reclamant, precum cerut sã spunã cã primul reclamant avea un
ºi A.S. ºi V.S. au fost audiaþi de cãtre poliþie, cuþit asupra lui, bãrbatul în civil l-a ameninþat
pentru prima datã la ora 21. Motivând cã cã va dezvãlui “þiganilor” cã a depus mãrturie
erau obosiþi, iar familiile lor nu ºtiau unde împotriva lor pentru ca ei sã-l linºeze. El a
se aflã, aceºtia au cerut permisiunea sã se fost întrebat dacã nu îi era teamã sã depunã
întoarcã acasã; agentul de poliþie care mãrturie împotriva unui poliþist care i-ar
efectua interogatoriul le-a interzis sã plece. putea provoca probleme mai târziu.
A.S. ºi V.S., care au fost plasaþi în acelaºi Dupã terminarea audierii, bãrbatul în civil
birou, nu au primit nici apã ºi nici alimente; i-a solicitat celui de-al treilea reclamant sã
ei au susþinut cã s-au simþit foarte rãu, au semneze declaraþia pe care el o scrisese;
fost tensionaþi, obosiþi ºi derutaþi de durata cel de-al treilea reclamant a încercat sã
cât au fost nevoiþi sã rãmânã în secþia de citeascã rapid declaraþia, dar nu a putut sã
poliþie. descifreze scrisul ºi a semnat în cele din
În jurul orei 22:25, un procuror militar, urmã declaraþia.
însoþit de trei poliþiºti, a efectuat cercetarea În jurul orei 02:00, a doua reclamantã a
la faþa locului faptei; el a gãsit într-un tufiº o intrat în biroul unde al treilea reclamant
pereche de papuci, o barã de protecþie a fusese audiat ºi a cerut permisiunea de a
unui autoturism marca Dacia ºi pete de merge acasã. Dorind sã ºtie de ce martorii
sânge pe sol. Au fost executate fotografii ºi au fost forþaþi sã rãmânã la dispoziþia poliþiei,
a fost filmat locul faptei. În procesul verbal ea a cerut agenþilor de poliþie sã îi prezinte
întocmit cu aceastã ocazie, procurorul a documentele care îi autorizau sã reþinã
menþionat cã L.N.D. a afirmat cã a fost martorii la secþia de poliþie în vederea
agresat de un þigan, al cãrui nume l-a aflat audierii. Din actele dosarului nu a rezultat
mai târziu. dacã aceasta a primit vreun rãspuns la
Familia primului reclamant a depus o protestul sãu.
plângere penalã la poliþie, în aceeaºi searã. Celui de-al treilea reclamant i s-a interzis
Dupã miezul nopþii, procurorul militar a sã iasã din secþia de poliþie înainte de
ajuns la secþia de poliþie, martorii fiind din audierea tuturor martorilor prezenþi.
nou chemaþi pentru a fi audiaþi. Fiecare ii) Interogatoriul lui V.S. (fratele primului
martor a fost interogat individual într-un birou reclamant)
în care s-a aflat procurorul militar în uniformã Audierea acestui martor a început în jurul
ºi un bãrbat în haine civile. orei 02:00; V.S. a fost întrerupt de mai multe

ori din relatarea evenimentelor de cãtre oboselii, ea a semnat-o. Dupã finalizarea
procurorul militar, care de fiecare datã l-a audierilor, în jurul orei 05:00, tuturor
întrebat dacã era sigur cã el ºi fratele sãu - martorilor li s-a permis sã plece acasã.
primul reclamant - nu aveau cuþite asupra
lor la momentul conflictului. V.S. a rãspuns 1.3.2. Ancheta efectuatã
negativ de fiecare datã. La data de 26 mai 2000, parchetul a
Dupã ce a scris declaraþia, procurorul i-a dispus efectuarea unei expertize balistice
cerut lui V.S. sã o semneze; deºi nu a putut asupra armei utilizate de L.N.D. La data de
sã o citeascã, el s-a conformat ºi a 29 mai 2000, Direcþia Generalã de Poliþie a
semnat-o. trimis un raport în care a arãtat cã arma a
iii) Audierea lui A.S. (unchiul primului fost folositã recent, dar cã, în absenþa
reclamant) fotografiilor orificiului de intrare ºi a celui de
A.S. a fost audiat în jurul orei ieºire a glonþului, distanþa, direcþia ºi unghiul
03:00. Procurorul militar l-a informat cã de tragere nu puteau fi determinate.
nepotul sãu, primul reclamant, a înjunghiat La data de 20 iunie 2000, procurorul
un agent de poliþie, care au ripostat ºi i-a militar a dispus efectuarea unei expertize
provocat o ranã superficialã la nivelul medico-legale cu privire la rãnile lui L.N.D.
scalpului; A.S. i-a rãspuns cã a aflat de la ºi a unei expertize tehnico-ºtiinþifice pentru
spital cã nepotul sãu a fost împuºcat de determinarea traiectoriei obiectului care le-a
cãtre un poliþist. cauzat.
Procurorul nu a consemnat declaraþia lui La data de 15 septembrie 2000, Institutul
A.S. ºi l-a informat pe acesta cã va fi audiat Naþional de Medicinã Legalã Bucureºti
ulterior de parchetul militar. Ulterior, A.S. s-a (I.N.M.L.) a întocmit un raport de expertizã
prezentat voluntar la procuror în vederea medico-legalã în care s-a precizat cã
audierii sale. Procurorul militar a refuzat sã poliþistul a prezentat douã leziuni la nivelul
îl audieze. abdomenului, care au fost produse cu un
iv) Audierea celei de-a doua reclamante obiect ascuþit (probabil o sabie, cuþit etc.) ºi
Ascultarea celei de-a doua reclamante a care puteau data din 19 mai 2000 ºi care
început în jurul orei 4 dimineaþa. Ea a fost nu i-au pus viaþa în pericol. S-a precizat cã
întreruptã de mai multe ori de cãtre nicio concluzie nu putea fi trasã în privinþa
procurorul militar din relatarea faptelor, care unei posibile auto-vãtãmãri.
de fiecare datã a întrebat-o dacã era sigurã La data de 31 octombrie 2000, I.N.M.L.
cã primul reclamant nu era înarmat cu un a întocmit raportul tehnico-ºtiinþific realizat
cuþit la momentul respectiv. Ea a rãspuns pentru stabilirea traiectoriei obiectului care
de fiecare datã negativ. Ea a obiectat în a provocat leziunile poliþistului; s-a con-
momentul în care procurorul a afirmat cã cluzionat cã forma ºi direcþia producerii
primul reclamant a rãnit un poliþist în abdo- leziunilor au fost în concordanþã cu ruperea
men cu un cuþit, spunând cã ea l-a imobilizat bluzei pe care poliþistul o purta, cã aceste
pe acel poliþist ºi nu a observat ca acesta leziuni puteau fi cauzate de cuþitul care a
sã fi prezentat vreo leziune. Reclamanta a fost confiscat, ºi, având în vedere ampla-
subliniat cã, dacã poliþistul ar fi fost rãnit, sarea lor ºi forma, leziunile ar fi putut fi pro-
sângele lui i-ar fi pãtat bluza albã pe care o vocate în timpul unui atac. Raportul a con-
purta, înfãþiºând aceastã bluzã procurorului. cluzionat cã probabilitatea de producere a
Procurorul militar a ameninþat-o, spu- rãnilor prin auto-vãtãmare era redusã.
nându-i cã ar putea avea probleme în cazul La data de 26 septembrie 2000, parchetul
în care ea depune mãrturie împotriva poliþiei a dispus efectuarea unui raport de expertizã
ºi i-a cerut sã semneze declaraþia pe care în vederea determinãrii modului în care a
el o scrisese. Deºi reclamanta nu a putut fost afectatã starea de sãnãtate a primului
citi declaraþia din cauza vederii slabe ºi a reclamant.

La data de 24 octombrie 2000, N.S., tatãl poziþia victimei astfel cum a fost filmatã dupã
primului reclamant, a adresat o scrisoare momentul împuºcãrii, deoarece persoanele
procurorului, în care a reiterat cererea sa [implicate în incident] s-au aflat în miºcare,
pentru efectuarea unei anchete asupra la acel moment. S-a stabilit cã glonþul a
poliþiºtilor, astfel încât ofiþerii de poliþie urmat o traiectorie de sus în jos ºi de la
vinovaþi sã fie pedepsiþi ºi a solicitat stânga la dreapta. Leziunile suferite de
repararea prejudiciului moral. În decembrie primul reclamant S.M. i-au cauzat o
2000, procurorul l-a citat pe tatãl primului invaliditate permanentã fizicã ºi psihicã,
reclamant pentru data de 14 decembrie punându-i viaþa în pericol”.
2000; citaþia a fost trimisã la vechea adresã, La data de 2 martie 2001, procurorul de
astfel cã tatãl primului reclamant nu a luat caz a întocmit un raport în care a menþionat
cunoºtinþã de ea, mai ales cã nu a fost cã a vizionat o casetã pusã la dispoziþie de
reexpediatã. cãtre un post privat de televiziune, în care
La data de 14 decembrie 2000, S.C., au fost înregistrate declaraþiile fãcute de
gardian la Spitalul Caritas, aproape de locul anumite persoane cu privire la evenimentele
unde faptele în cauzã au avut loc, a dat o din 19 mai 2000; a rezultat cã L.N.D. s-a
declaraþie la parchet; acesta a afirmat cã prezentat primului reclamant, dar a tras fãrã
dupã ce a auzit un foc de armã, în jurul orei avertisment. La data de 11 iulie 2001,
19:00, a ieºit în stradã ºi a vãzut mai multe L.N.D. a fost interogat de procuror,
persoane care se certau; a auzit când cineva confirmând declaraþiile fãcute în raportul sãu
a spus cã cel care a tras focul de armã a întocmit la data de 19 mai 2000.
fost un poliþist, iar un altul a menþionat cã La data de 24 iulie 2001, parchetul a
poliþistul a tras cu arma dupã ce a fost dispus o soluþie de netrimitere în judecatã
agresat. cu privire la L.N.D. sub aspectul comiterii
La data de 28 februarie 2001, I.N.M.L. a infracþiunii de tentativã de omor, întrucât a
înaintat parchetului raportul de expertizã acþionat în legitimã apãrare. De asemenea,
medico-legalã a primului reclamant, întocmit a dispus o soluþie de netrimitere în judecatã
de Dr. A.P. Acesta a arãtat cã, la momentul ºi faþã de primul reclamant ºi fratele acestuia
internãrii în regim de urgenþã la Spitalul sub aspectul comiterii infracþiunii de ultraj,
Floreasca, primul reclamant a prezentat o raportat la lipsa plângerii penale din partea
plagã temporal stânga cauzatã de un glonþ, victimei, care la acea vreme reprezenta o
din care curgeau sânge ºi þesuturi cerebrale, condiþie prevãzutã de lege pentru
cã aceastã ranã avea un diametru de trei declanºarea urmãririi penale. În aceeaºi zi,
centimetri ºi era înconjuratã de o zonã dispozitivul soluþiei de netrimitere în judecatã
necroticã, gãsindu-se la orificiul de intrare a a fost comunicat Parchetului Militar de pe
glonþului; s-a menþionat, de asemenea, cã lângã Curtea Supremã de Justiþie, precum
pacientul prezenta ºi o altã plagã de doi ºi primului reclamant ºi reprezentantului sãu,
centimetri în diametru în partea stângã a APADOR-CH. Nici reclamantul ºi nici
frunþii, prin care curgea þesut cerebral ºi APADOR-CH nu au fost informaþi cu privire
sânge ºi care reprezenta orificiul de ieºire a la motivele acestei decizii.
glonþului. La data de 14 septembrie 2001, Parchetul
Potrivit raportului, faptul cã orificiul de Militar de pe lângã Curtea Supremã de
ieºire era mai mic decât orificiul de intrare Justiþie a infirmat soluþiile de netrimitere în
putea fi explicat prin faptul cã focul de armã judecatã ºi a dispus trimiterea cauzei la
a fost tras din apropierea victimei, astfel cã Parchetul de pe lângã Tribunalul Militar
explozia gazelor a contribuit la formarea Bucureºti în vederea continuãrii cercetãrilor,
orificiului de intrare. Raportul conþinea constatându-se cã martorii nu au fost audiaþi
urmãtoarea concluzie: “Nu este posibilã de procurorul militar, ci de cãtre poliþiºti; s-a
formularea unei concluzii certe cu privire la stabilit ca ancheta sã fie finalizatã la data

de 15 octombrie 2001. La data de 10 înaintat la I.N.M.L. pentru avizarea raportului
octombrie 2001, primul reclamant a de expertizã. În aceeaºi zi, avocata a
contestat decizia din 24 iulie 2001 ºi a solicitat în scris parchetului o copie a
solicitat sã îi fie comunicatã o copie dosarului penal, arãtând cã reclamantul
completã a acesteia. El a reafirmat cã nu a dorea sã se adreseze Curþii. La data de 27
fost înarmat cu un cuþit în timpul martie 2002, parchetul militar i-a comunicat
evenimentelor din 19 mai 2000. La data de cã era imposibil sã-i trimitã o copie a
12 octombrie 2001, APADOR-CH a atacat dosarului, pe motiv cã ancheta penalã era
aceastã decizie ºi a cerut de asemenea în curs de desfãºurare, dar i-a adus la
eliberarea unei copii integrale a acesteia. cunoºtinþã cã putea consulta dosarul la
La data de 6 decembrie 2001, al doilea sediul parchetului.
ºi al treilea reclamant au fost audiaþi la La data de 15 mai 2002, Comisia de
parchet, ocazie cu care au precizat cã îºi Avizare ºi Control din cadrul I.N.M.L. a
menþin declaraþiile date la 19 mai 2000. A înaintat parchetului avizul cu privire la
doua reclamantã a menþionat cã atât ea, cât raportul de expertizã medico-legalã din 28
ºi al treilea reclamant au dorit sã depunã februarie 2001 întocmit de dr. A.P. Comisia
mãrturie în absenþa membrilor familiei a rectificat concluziile raportului, arãtând cã
primului reclamant, întrucât le era teamã. Ea glonþul care a cauzat rana primului
a explicat cã era membru al unui alt grup de reclamant a avut o traiectorie de jos în sus.
rromi - “Argintari” – în timp ce primul La data de 13 iunie 2003, în urma unei
reclamant aparþinea grupului «Spoitori». reforme legislative a statutului poliþistului,
La data de 10 decembrie 2001, primul cauza a fost trimisã la un parchet civil -
procuror al Parchetului de pe lângã Tribu- Parchetul de pe lângã Tribunalul Bucureºti.
nalul Militar Bucureºti a infirmat rezoluþia din La data de 17 iulie 2003, L.N.D. a dat o altã
24 iulie 2001 ºi a dispus redeschiderea declaraþie în care a precizat cã îºi menþine
urmãririi penale, arãtând ºi actele ce trebuia declaraþiile sale anterioare.
sã fie efectuate: solicitarea avizului Comisiei La data de 23 iulie 2003, Parchetul de
de Avizare ºi Control din cadrul I.N.M.L. pe lângã Tribunalul Bucureºti a dat o soluþie
pentru expertiza medico- legalã efectuatã de netrimitere în judecatã faþã de L.N.D. sub
în faza urmãririi penale, reaudierea aspectul comiterii infracþiunii de tentativã de
martorilor ºi a poliþiºtilor implicaþi, audierea omor, motivând cã acesta a acþionat în
altor martori, stabilirea provenienþei cuþitului legitimã apãrare, precum ºi o soluþie de
gãsit în maºina de poliþie ºi administrarea netrimitere în judecatã faþã de primul
oricãror alte mijloace de probã utile pentru reclamant ºi fratele sãu pentru infracþiunea
aflarea adevãrului. de ultraj întrucât cei doi nu au cunoscut cã
Deºi în aceeaºi zi parchetul a solicitat au fost urmãriþi de poliþiºti, fiind îmbrãcaþi în
avizul Comisiei de Avizare ºi Control din haine civile ºi coborând dintr-o maºinã care
cadrul I.N.M.L. pentru expertiza medico- nu avea însemnele poliþiei; s-a reþinut, de
legalã efectuatã în faza urmãririi penale, nu asemenea, cã pentru infracþiunea de lovire
a achitat taxa de expertizã decât la data de victima L.N.D. nu a formulat plângere
28 februarie 2002. penalã.
La data de 7 martie 2002, avocata
primului reclamant s-a deplasat la parchet 1.4. Plângerea penalã depusã de cãtre
ºi a solicitat comunicarea rezoluþiei din 24 al doilea ºi al treilea reclamant
iulie 2001, însã a fost refuzatã. Cu toate
acestea, ea a putut consulta aceastã La sfârºitul lunii iunie 2000, al doilea ºi al
rezoluþie la sediul parchetului, precum ºi alte treilea reclamant au contactat o organizaþie
documente care încã nu se aflau la dosarul localã non-guvernamentalã «Asociaþia
de urmãrire penalã întrucât dosarul fusese pentru Apãrarea Drepturilor Omului în

România - Comitetul Helsinki» (APADOR- 1.5. Avizul emis la data de 4 noiembrie
CH), cerându-i sã depunã o plângere în 2005 de cãtre directorul I.N.M.L.
numele lor împotriva poliþiei în care sã
denunþe relele tratamente la care au fost La data de 4 noiembrie 2005, ca rãspuns
supuºi în noaptea de 19/20 mai, pe care ei la o cerere a Agentului Guvernamental în
nu îndrãzneau sã o facã. faþa Curþii, profesorul Dan Dermengiu,
La data de 4 iulie 2000, APADOR-CH a directorul I.N.M.L., a emis un aviz cu privire
întocmit un raport, intitulat “Raport privind la rapoartele medicale aflate în dosarul de
cazul S.M. Bucureºti” ºi a solicitat urmãrire penalã în care s-a menþionat cã
Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de descrierea traiectoriei glonþului “de jos în
Justiþie declanºarea unei anchete cu privire sus” este corectã numai dacã este raportatã
la privarea de libertate din sediul secþiei de la axa ºi segmentele corpului uman. De
poliþie ºi tratamentul inuman ºi degradant exemplu, dacã persoana este în poziþie
suferit de cei doi reclamanþi cãrora nu li s-a anatomicã standard, adicã ortostaticã (în
dat apã ºi nici mâncare ºi au fost þinuþi într-o picioare), la momentul împuºcãrii, traiectoria
tensiune greu de suportat ca urmare a glonþului va fi “de jos în sus”, iar în cazul în
ameninþãrilor din partea autoritãþilor. De care persoana se aflã cu faþa la sol
asemenea, a fost solicitatã deschiderea unei traiectoria glonþului va fi “de sus în jos”.
anchete în raport de faptele în care primul Proiectilul a lovit craniul victimei în zona
reclamant a avut calitatea de victimã. temporalã stânga ºi a ieºit afarã prin zona
Parchetul a trimis aceste cereri Parchetului parietalã anterior stânga (în apropiere de
de pe lângã Tribunalul Militar Bucureºti. sutura coronalã ºi aproximativ la 1 cm de
În aceeaºi zi, APADOR-CH a trimis o linia medianã)”.
solicitare similarã Direcþiei Generale a
Poliþiei. La data de 10 iulie 2000, acesta a 2. Aprecierile Curþii
rãspuns cã cei doi reclamanþi s-au prezentat
ºi au rãmas în mod voluntar la secþia de 2.1. Cu privire la cererile formulate de
poliþie în noaptea de 19/20 mai 2000, iar în primul reclamant
ceea ce priveºte situaþia primului reclamant
doar parchetul militar era competent sã Primul reclamant s-a plâns, invocând
efectueze urmãrirea penalã, arãtând cã a încãlcarea art. 2 din Convenþie, cã poliþia a
deja a trimis raportul elaborat de cãtre fãcut uz excesiv de foc de armã împotriva
organizaþie acestei instituþii. sa, fapt care i-a pus viaþa în pericol ºi cã
La data de 15 mai 2001, APADOR-CH a autoritãþile naþionale nu au efectuat o
trimis la Parchetul de pe lângã Curtea investigaþie adecvatã ºi eficientã în aceastã
Supremã de Justiþie cererea privind privinþã.
furnizarea de informaþii în legãturã cu starea
anchetei, însã nu a primit rãspuns. 2.1.1. Asupra art. 2 din Convenþie
La data de 12 octombrie 2001, A. Cu privire la aplicabilitatea art. 2 din
APADOR-CH a trimis o cerere identicã Convenþie
Parchetului Militar de pe lângã Tribunalul Examinându-ºi din oficiu competenþa
Militar Bucureºti, care, de asemenea, a ratione materiae, Curtea a reamintit cã, în
rãmas fãrã rãspuns. cauzele asemãnãtoare în privinþa cãrora s-a
Printr-o scrisoare din data de 21 iulie 2005 pronunþat, a hotãrât cã art. 2 din Convenþie
adresatã Agentului Guvernamental în faþa se aplicã chiar ºi atunci când victima
Curþii Europene a Drepturilor Omului, supravieþuise, din moment ce forþa utilizatã
Parchetul de pe lângã Înalta Curte de împotriva acesteia fusese potenþial letalã,
Casaþie ºi Justiþie a comunicat cã s-a dat iar viaþa acesteia fusese salvatã din purã
curs sesizãrii celor doi reclamanþi privind întâmplare (Makaratzis c. Greciei, nr. 50385/
incidentul din 19 mai 2000. 99, par. 49-55).

În speþã, este evident cã reclamantul a descurajeze comiterea de infracþiuni contra
fost rãnit grav la cap cu o armã de foc cu persoanelor bazat pe un mecanism astfel
care s-a tras de la o distanþã micã ºi cã construit încât sã previnã, suprime ºi sã
acesta suferã în prezent de afazie, precum sancþioneze încãlcãrile.
ºi de o infirmitate fizicã ºi psihicã Astfel cum reiese din textul art. 2 din
permanentã. În aceste condiþii, Curtea a Convenþie, recurgerea din partea poliþiºtilor
considerat cã persoana în cauzã a fost la forþã care poate duce la moartea unei
victima unui comportament care, prin însãºi persoane poate fi justificatã în anumite
natura sa, a pus în pericol viaþa acestuia, circumstanþe, însã trebuie subliniat cã art. 2
chiar dacã, în cele din urmã, acesta a nu acordã undã verde în acest sens.
supravieþuit (Makaratzis, citatã anterior, Nerespectarea legii ºi existenþa arbitrariului
par. 55, Karagiannopoulos c. Greciei, în modul de acþiune a agenþilor statului sunt
nr. 27850/03, par. 39, 21 iunie 2007). incompatibile cu respectarea efectivã a
Prin urmare, art. 2 se aplicã în speþã. drepturilor omului. Operaþiunile poliþiei ºi ale
B. Pretinsa omisiune a autoritãþilor în celorlalte autoritãþi abilitate de legea
a respecta obligaþia lor de a proteja naþionalã trebuie sã fie bine reglementate
dreptul la viaþã al reclamantului în dreptul naþional, prin instituirea unui
i) Principiile generale sistem de garanþii adecvate ºi suficiente
Curtea a reamintit cã art. 2 al Convenþiei, contra arbitrariului ºi utilizãrii excesive a
care protejeazã dreptul la viaþã ºi forþei ºi chiar contra accidentelor evitabile
menþioneazã condiþiile în care poate fi (Makaratzis c. Greciei, 20 decembrie 2004,
justificatã uciderea unei persoane, se nr. 50385/99).
numãrã printre prevederile fundamentale ale Datã fiind importanþa art. 2 din Convenþie,
Convenþiei (Velikova c. Bulgariei, nr. 41488/ Curtea trebuie sã examineze în mod atent
98, par. 68) ºi nu suferã nicio dero- acuzaþiile de încãlcare a acestui articol,
gare. Alãturi de art. 3, el consacrã una dintre luând în considerare nu numai actele de
valorile fundamentale a unei societãþi agresiune în care agenþii statului au recurs
democratice; circumstanþele în care poate efectiv la forþã, ci ºi circumstanþele din care
fi privitã ca fiind justificatã provocarea morþii rezultã modul lor de pregãtire ºi controlul
unei persoane trebuie interpretate în mod statului asupra agenþilor sãi (McCann ºi alþii
restrictiv (Salman c. Turciei, nr. 21986/93, c. Marii Britanii). Curtea a reamintit cã
par. 97). Obiectul ºi scopul Convenþiei, poliþiºtii nu îºi pot exercita funcþia în absenþa
gândite ca instrument de protecþie a fiinþelor unei reglementãri a situaþiei când este
umane, prevãd, de asemenea, ca art. 2 sã pregãtitã o operaþiune sau când sunt
fie interpretat ºi aplicat astfel încât sã facã angrenaþi într-o urmãrire spontanã a unei
garanþiile sale practice ºi efective (McCann persoane considerate ca fiind periculoase:
ºi alþii c. Regatului Unit, 27 septembrie un cadru juridic ºi administrativ trebuie sã
1995). stabileascã acele condiþii limitate în care cei
În continuare, Curtea a reamintit cã art. 2 responsabili în aplicarea legii pot recurge la
prima tezã, care se numãrã printre articolele forþã ºi pot face uz de armã, þinând cont ºi
primordiale ale Convenþiei, obligã statul nu de normele internaþionale elaborate în
numai sã nu provoace „intenþionat” moartea materie (Hamiyet Kaplan ºi alþii c. Turciei,
unei persoane, ci ºi sã ia mãsurile necesare 13 septembrie 2005, nr. 36749/97, par. 49).
pentru a proteja viaþa persoanelor aflate sub De asemenea, trebuie reamintit cã, privit
jurisdicþia sa (Kýlýç c. Turciei, nr. 22492/93). în ansamblu, textul art. 2 par. 2 nu defineºte
Obligaþia statului în aceastã privinþã toate situaþiile în care este permisã
implicã în primul rând îndatorirea asigurãrii provocarea morþii unei persoane în mod
dreptului la viaþã prin instituirea unui cadru intenþionat, ci descrie acele împrejurãri în
juridic ºi administrativ adecvat menit sã care se poate recurge la forþã ºi în care se

poate produce moartea involuntarã a unei care sã reglementeze detaliat modul de
persoane. Folosirea termenului «absolut utilizare a armelor de foc în cadrul
necesar» implicã folosirea criteriului operaþiunilor desfãºurate de poliþie ºi nici nu
necesitãþii într-un mod mai strict ºi imperativ era prevãzutã modalitatea de pregãtire ºi
decât cel folosit în mod normal pentru a control a operaþiunilor poliþiei (mutatis
determina dacã acþiunea din partea statului mutandis, Hamiyet Kaplan ºi alþii).
a fost «necesarã într-o societate demo- Rezultã cã acest cadru juridic descris mai
craticã» potrivit par. 2 din art. 8-11 din sus nu poate fi acceptat ca fiind suficient
Convenþie. pentru a oferi un nivel de protecþie a vieþii
Recurgerea la forþã trebuie sã fie strict «conform legii».
proporþionalã cu realizarea scopurilor Curtea a luat act de faptul cã operaþiunea
enumerate de alineatele 2 a), b) ºi c) ale poliþiei în prezenta cauzã nu a fost una pro-
art. 2. Cadrul juridic naþional care stabileºte gramatã (a contrario, Rehbock c. Sloveniei,
operaþiunile de arestare a persoanelor nr. 29462/95, par.71-72 ºi Karagianno-
trebuie subordonat unei aprecieri minuþioase poulos), ci a fost o operaþiune spontanã,
în privinþa uzului de armã de foc ºi unei improvizatã, susceptibilã de consecinþe
evaluãri asupra naturii infracþiunii comise de imprevizibile în care poliþiºtii au acþionat fãrã
cãtre suspectul care este urmãrit ºi asupra o pregãtire adecvatã. Având în vedere
pericolului pe care acesta îl reprezintã dificultãþile întâlnite în misiunile poliþiei în
(Natchova ºi alþii c. Bulgariei, nr. 43577/98 societãþile contemporane, cu luarea în
ºi 43579/98, par. 96). considerare a imprevizibilitãþii comporta-
ii) Situaþia de fapt mentului uman ºi inevitabilitãþii opþiunilor -
Înainte de a examina dacã utilizarea forþei în termeni de prioritãþi ºi resurse - în opera-
împotriva reclamantului a fost justificatã în þiunile respective, este necesarã interpre-
ceea ce priveºte art. 2 par. 2 al Convenþiei, tarea obligaþiei pozitive ce incumbã autori-
Curtea a examinat mai întâi dacã legisla- tãþilor naþionale într-o manierã care sã nu le
þia românã în materia utilizãrii armelor de foc impunã o povarã insuportabilã (mutatis
în acest domeniu constituia un cadru juridic mutandis, Mahmut Kaya c. Turciei, nr.
ºi administrativ adecvat, din perspectiva art. 22535/93, par. 86). Aºadar, reacþiile spon-
2 par. 1. tane ale poliþiºtilor trebuie sã fie compatibile
a) Cu privire la cadrul juridic ºi admi- cu instrucþia primitã în procesul de pregãtire
nistrativ în materia intervenþiilor poliþiei.
Curtea a constatat cã la momentul Chiar admiþând cã agenþii de poliþie
sãvârºirii faptelor, în materia regimului implicaþi în incident nu au avut timpul
armelor de foc era în vigoare Legea nr. 17/ necesar pentru a aprecia toþi parametrii ºi
1996, completatã de Legea nr. 26/1994 cu sã-ºi organizeze minuþios intervenþia, Curtea
privire la organizarea ºi funcþionarea poliþiei. a considerat cã situaþia de fapt astfel cum a
În aceste legi erau enumerate mai multe degenerat a fost consecinþa faptului cã
situaþii care abilitau poliþiºtii sã facã uz de operaþiunile poliþiei la acea vreme nu au
arma de foc din dotare, fãrã a fi prevãzute beneficiat de o structurã adecvatã ce ar fi
condiþiile în care era antrenatã rãspunderea trebuit datã de cadrul legal ºi practica
acestora pentru consecinþele utilizãrii în mod internã.
abuziv. Legea acorda posibilitatea utilizãrii Absenþa unor reglementãri clare rezultã
armei de foc doar în caz de necesitate ºi din faptul cã un singur poliþist a încercat
absolutã ºi de imposibilitate în folosirea altor sã îi prindã pe primul reclamant ºi pe fratele
mijloace de constrângere sau imobilizare, lui care, potrivit declaraþiilor poliþiºtilor, erau
dupã formularea unei somaþii. Din înarmaþi cu cuþite, iar ceilalþi doi poliþiºti au
informaþiile furnizate de Guvern a rezultat încercat sã îl prindã pe cel care alerga ºi
cã în dreptul român nu exista nicio dispoziþie striga dupã ajutor ºi care nu era în mod vizibil

înarmat. Reacþia poliþistului a fost probabil În cazul în care evenimentele în cauzã
de a trage un foc de avertisment, însã doar sunt cunoscute în întregime, sau în mare
dupã ce a încercat sã-l imobilizeze pe primul mãsurã, exclusiv de cãtre autoritãþi, ca, de
reclamant care, potrivit susþinerilor exemplu, în cazul persoanelor aflate sub
poliþistului, era înarmat cu un cuþit; poliþistul controlul lor pe durata detenþiei sau în timpul
în cauzã a putut acþiona cu o mai mare unei operaþiuni a poliþiei, orice vãtãmare
autonomie decât colegii lui ºi sã aibã corporalã sau deces ce s-au produs în
iniþiative omise, situaþie care probabil nu ar aceastã perioadã dau naºtere unei
fi fost posibilã dacã ar fi fost supus unei suspiciuni puternice de fapt. În acest caz se
formãri ºi instrucþii adecvate (mutatis observã cã sarcina probei revine
mutandis, Makaratzis, par. 70). autoritãþilor, care trebuie sã furnizeze o
Urmãrirea penalã declanºatã în cauzã nu explicaþie satisfãcãtoare ºi convingãtoare
a cuprins nicio menþiune cu privire la privind modul de derulare a faptelor ºi sã
compatibilitatea comportamentului lui L.N.D furnizeze informaþii solide de naturã sã ducã
cu reglementarea legalã sau cu practica la respingerea acuzaþiilor reclamanþilor
internã. Mai mult decât atât, Guvernul nu a (Salman c. Turciei; Mansuroglu c. Turciei,
fãcut dovada cã o eventualã acþiune 26 februarie 2008, nr. 43443/98, par. 78).
disciplinarã ar fi avut loc faþã de poliþistul Rezultã deci cã atunci când agenþilor
respectiv. statului li se reproºeazã cã au utilizat forþa
Curtea a apreciat cã în ceea ce priveºte potenþial letalã asupra persoanelor care se
obligaþia pozitivã de a institui un cadru
aflau sub controlul lor, cu încãlcarea art. 2
legislativ ºi administrativ adecvat, impusã de
par. 2, revine Guvernului sarcina de a proba
art. 2 par. 1 din Convenþie, autoritãþile
cã forþa utilizatã nu a depãºit standardul de
române nu au fãcut tot ce se putea în mod
«absolut necesarã» ºi cã a fost în mod
rezonabil aºtepta de la ele pentru a oferi
«strict proporþionalã» cu unul din scopurile
cetãþenilor nivelul necesar de protecþie, în
utilizate de aceastã dispoziþie.
special în cazuri precum cel din prezenta
În speþã, primul reclamant, a susþinut cã
speþã, ºi pentru a evita riscurile concrete ºi
imediate ce pot rezulta, chiar în mod nu a fost înarmat ºi cã un agent de poliþie
excepþional, din operaþiunile poliþiei. l-a lovit înainte de a-l împuºca. Ceilalþi doi
b) Cu privire la responsabilitatea agenþilor reclamanþi care la vremea respectivã nici nu
statului, necesitatea ºi proporþionalitatea îl cunoºteau, ci doar au fost martori oculari
utilizãrii forþei în acest caz la incident, au confirmat aceste susþineri. În
Curtea a luat act cã se confruntã cu acest context, Curtea a apreciat cã
versiuni diferite asupra faptelor petrecute ºi reclamantul a fãcut tot ce era în puterea sa
cã acestea sunt strâns legate de responsa- pentru a-ºi susþine plângerea; el nu era þinut
bilitatea statului pentru evenimentele care ºi nici nu era în mãsurã sã ofere probe mai
aproape l-au costat viaþa pe reclamant. De tangibile ºi, dacã acestea existau, ele se
asemenea, Curtea a reamintit cã, în general, gãseau doar în posesia autoritãþilor
ea nu este þinutã de constatãrile instanþelor naþionale (mutatis mutandis, Mansuroglu).
ºi are libertatea sã facã propria sa evaluare Revenea, deci, Guvernului sarcina de a oferi
în funcþie de toate dovezile disponibile (a o explicaþie plauzibilã cu privire la modul de
se vedea Iambor c. României nr. 1, 24 iunie producere a leziunilor reclamantului,
2008, nr. 64536/01, par. 166). Pentru a cauzate de un glonþ tras de la micã distantã.
evalua probele, Curtea adoptã, în general, Guvernul a susþinut cã intenþia poliþistului
standardul probei “dincolo de orice îndoialã a fost, la momentul executãrii focului, de a
rezonabilã”. Cu toate acestea, astfel de trage un foc de avertizare, însã poliþistul a
probe ar putea rezulta dintr-un corp de indicii fost nevoit sã riposteze la atacul recla-
sau din prezumþii irefutabile suficient de mantului care l-a rãnit cu un cuþit ºi, deci, a
grave, precise ºi concordante. acþionat în legitimã apãrare.

Curtea a constatat cã varianta prezentatã momentul când au confiscat în condiþii
de Guvern se încadra în art. 2 par. 2 lit. a) ºi neadecvate cuþitul pretins a fi fost folosit de
b) din Convenþie. primul reclamant (fãrã a descrie detaliile
În ceea ce priveºte modul de desfãºurare cuþitului, fãrã a indica ora gãsirii acestui
a faptelor, Curtea a observat cã, potrivit obiect ºi fãrã a-l etanºa corespunzãtor),
Guvernului, reclamantul a fost împuºcat de fãcând astfel inutilã orice expertizã
poliþist, care însã a intenþionat sã execute dactiloscopicã; aceasta în condiþiile în care
un foc de avertisment; aceastã tezã implicã le revenea obligaþia de a lua toate mãsurile
un act involuntar din partea autorului necesare pentru a asigura corecta ridicare
împuºcãturii ºi nu se conciliazã cu rezoluþia a probelor de la locul faptei (Celniku c.
procurorului care la data de 23 iulie 2003 a Greciei, 5 iulie 2007, nr. 21449/04, par.
reþinut cã poliþistul a acþionat în legitimã 66-67). De altfel, inutilitatea administrãrii
apãrare, care prin definiþie presupune un act unei expertize dactiloscopice a figurat doar
voluntar de ripostã împotriva unui atac. în observaþiile Guvernului, nicio autoritate
În consecinþã, Curtea a luat act cã teza nepronunþându-se asupra acestui aspect.
potrivit cãreia reclamantul ºi fratele lui au Concluzia este cã autoritãþile nu au depus
fost înarmaþi cu cuþite în timpul incidentului diligenþe pentru a afla dacã primul reclamant
ºi cã l-au atacat pe poliþistul L.N.D. s-a a fost sau nu înarmat cu un cuþit ºi dacã l-a
fundamentat pe rapoartele cvasi-identice înjunghiat pe poliþistul L.N.D. Insuficienþa
întocmite de cei trei poliþiºti implicaþi în elementelor de fapt ºi de probã atrage
incident, pe care parchetul le-a acceptat fãrã
respingerea tezei Guvernului potrivit cãreia
rezerve precum ºi pe declaraþiile fostului
rana primului reclamant a fost provocatã de
cumnat al primului reclamant ºi ale
riposta poliþistului care a fost agresat cu un
gardianului de la Spitalul Caritas, care nu a
cuþit ºi care deci a acþionat în legitimã
fost martor ocular ºi s-a limitat la a repeta
apãrare. O concluzie contrarã ar permite
ceea ce a auzit cu privire la modul de
autoritãþilor sã beneficieze de propriile lor
derulare a conflictului.
eºecuri ºi sã le exonereze de consecinþele
Cu toate acestea, parchetul nu a explicat
motivele pentru care a îndepãrtat din altor acte potenþial fatale.
ansamblul probator declaraþiile celorlalþi doi Curtea a observat ºi alte omisiuni ºi
reclamanþi, care au fost martori oculari la contradicþii în urmãrirea penalã desfãºuratã
conflict, cu atât mai mult cu cât cea de-a de autoritãþile naþionale. In ceea ce priveºte
doua reclamantã a declarat cã a încercat mijlocul de probã administrat pentru
sã-l imobilizeze pe poliþistul L.N.D. ºi cã stabilirea traiectoriei glonþului tras de L.N.D.,
îmbrãcãmintea acestuia nu a fost pãtatã de Curtea a constatat cã raportul de expertizã
sânge. Curtea ºi-a exprimat surprinderea cã din 28 februarie 2001 întocmit de medicul
nu au fãcut obiectul preocupãrii parchetului legist A.P. a fost în contradicþie cu concluziile
examinarea contradicþiilor constatate între sale; or, pe acest raport s-a bazat prima
declaraþiile din dosar (mutatis mutandis, rezoluþie de neîncepere a urmãririi penale
Cobzaru c. României). din 24 iulie 2001. Abia un an mai târziu, la
Autoritãþile nu au considerat utilã data de 15 mai 2002, aceastã contradicþie
stabilirea provenienþei unicului cuþit gãsit în a fost rectificatã de cãtre Comisia de Avizare
maºina cu care s-au deplasat poliþiºtii, astfel ºi Control din cadrul I.N.M.L. De asemenea,
cã medicul legist nu s-a putut pronunþa s-a luat act cã L.N.D. a fost audiat abia la
asupra ipotezei autovãtãmãrii din partea data de 11 iulie 2001, adicã dupã 1 an ºi
poliþistului sau asupra obiectului ascuþit douã luni de la declanºarea urmãririi penale.
pretins a fi fost folosit de cãtre primul De altfel, prim-procurorul Parchetului
reclamant. Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial
Curtea a constatat lipsa de profesio- Bucureºti a infirmat prima rezoluþie de
nalism cu care au acþionat poliþiºtii la neîncepere a urmãririi penale, pe motiv cã

ancheta efectuatã era incompletã ºi cã ar fi presupuºii autori ai crimelor au fost agenþi
trebuit sã fie efectuatã personal de cãtre ai statului sau terþi (Tahsin Acar c. Turciei,
procuror, enumerând actele ºi mãsurile care nr. 26307/95). Ancheta trebuie sã fie
trebuiau efectuate în continuare. aprofundatã, imparþialã ºi minuþioasã (Cakici
De asemenea, nu a rezultat din actele c. Turciei, nr. 23657/94). Autoritãþile trebuie
dosarului comunicate de Guvern cã sã acþioneze din oficiu, din momentul în care
parchetul militar ºi civil ar fi administrat alte cazul a ajuns în atenþia lor; ele nu pot lãsa
mijloace de probã suplimentare decât cele la iniþiativa apropiaþilor victimei depunerea
indicate; ele s-au mulþumit sã solicite avizul unei plângeri pentru declanºarea anchetei
Comisiei de Avizare ºi Control din cadrul ori ca acestea sã îºi asume responsa-
I.N.M.L. ºi sã-l reaudieze pe L.N.D., dupã bilitatea unei anchete (mutatis mutandis,
care parchetul civil a dat o altã rezoluþie de Ilhan c. Turciei, nr. 22277/93, par. 63 ºi
neîncepere a urmãririi penale la data de 23 Finucane c. Marii Britanii, nr. 29178/95, par.
iulie 2003. Curtea ºi-a exprimat surprinderea 67).
cã nici parchetul militar ºi nici parchetul civil De asemenea, ancheta trebuie sã fie
nu au respectat ºi nu au efectuat actele ºi efectivã, în sensul cã trebuie sã conducã la
mãsurile indicate de ºeful parchetului militar identificarea ºi eventual pedepsirea celor
(Barbu Anghelescu c. României, 5 octom- responsabili (Ramsahai ºi alþii c. Spaniei,
brie 2004, nr. 46430/99, par. 68-69). nr. 52391/99, par. 324); aceastã obligaþie
Raportat la cele analizate mai sus, Curtea este una de mijloace, iar nu de rezultat.
a concluzionat în sensul cã, întrucât nu a Autoritãþilor le revine îndatorirea de a lua
demonstrat cã forþa potenþial letalã utilizatã mãsurile ce le sunt în mod rezonabil acce-
împotriva primului reclamant a fost «absolut sibile pentru a conserva ºi ridica probele de
necesarã», cã a fost strict «proporþionalã» la locul faptei (Tanrikulu, nr. 23763/94, par.
ºi cã a urmãrit unul din scopurile prevãzute 101-110 ºi Salman c. Turciei, nr. 21986/93,
de art. 2 par. 2, responsabilitatea statului par. 106).
este angajatã în prezenta speþã. Desigur, natura ºi amploarea anchetei
În consecinþã, Curtea a constatat cã a fost corespunzãtoare unui standard minim de
încãlcat art. 2 din Convenþie, în partea sa eficacitate depind de circumstanþele
materialã . particulare ale cauzei, care sunt apreciate
C. În ceea ce priveºte pretinsul în raport de ansamblul faptelor pertinente
caracter inadecvat al anchetei ºi de realitatea practicã a urmãririi penale;
i) Principii generale nu este posibilã reducerea varietãþii
Curtea a reamintit cã obligaþia de a situaþiilor care pot apãrea la o simplã listã
proteja dreptul la viaþã în conformitate cu de acte de investigaþie sau de alte criterii
art. 2, combinatã cu obligaþia generalã a simplificate (cauzele Tanrikulu; Kaya; Güleç
statelor ce le revine în conformitate cu c. Turciei, 27 iulie 1998 ºi Velikova, par. 80).
secþiunea 1 din Convenþie de a “recunoaºte Exigenþa celeritãþii ºi a unei diligenþe
tuturor persoanelor aflate sub jurisdicþia lor rezonabile este implicitã în acest context;
drepturile ºi libertãþile definite în (...) desigur, pot exista obstacole sau dificultãþi
Convenþie”, impune implicit necesitatea care împiedicã progresul în cadrul anchetei
efectuãrii unei anchete oficiale efective în anumite situaþii. Cu toate acestea, un
pentru situaþiile în care folosirea forþei a dus rãspuns rapid al autoritãþilor prin efectuarea
la moartea unei persoane (a se vedea unei anchete în privinþa recurgerii la forþa
mutatis mutandis, McCann ºi alþii ºi Kaya c. letalã poate fi în general consideratã ca
Turciei, 19 februarie 1998). O astfel de având un caracter esenþial pentru prezer-
anchetã ar trebui sã aibã loc în fiecare caz varea încrederii publicului cu privire la modul
în care a survenit moartea unei persoane în de respectare a principiului legalitãþii ºi
urma utilizãrii forþei, indiferent dacã pentru evitarea creãrii unei aparenþe de

complicitate ori toleranþã a actelor nelegale Curtea a reþinut cã independenþa procu-
(McKerr c. Marii Britani, nr. 28883/95, par. rorilor militari care au efectuat ancheta este
114). discutabilã, având în vedere legislaþia
Pentru aceste motive, publicul trebuie sã naþionalã în vigoare la momentul faptelor;
aibã un cuvânt de spus cu privire la anchetã de altfel, în mai multe cauze Curtea a
sau concluziile sale, astfel încât sã poatã fi constatat o încãlcare sub aspect procedural
pusã în discuþie, atât teoretic, cât ºi practic. a art. 3 din cauza lipsei de independenþã a
Nivelul controlului din partea publicului poate procurorilor militari care au efectuat
varia de la o situaþie la alta; cu toate acestea, urmãrirea penalã în cazul sesizãrilor cu
rudele victimei trebuie sã fie implicate în acuzaþii de rele tratamente comise de
procedurã de o manierã încât sã fie poliþiºti (Barbu Anghelescu, par. 67 ºi
asigurate interesele lor legitime (Güleç, par. Bursuc, par. 107). În aceste cauze, Curtea
82 ºi McKerr, par. 148). a reþinut cã, la momentul faptelor, agenþii
În consecinþã, Curtea a considerat cã, de poliþie erau ofiþeri militari activi, la fel ca
raportat la principiile expuse mai sus, forþa ºi procurorii militari, astfel încât au beneficiat
utilizatã de poliþie a pus în pericol viaþa de grade militare, cã se bucurau de toate
primului reclamant. privilegiile inerente funcþiilor lor, cã
ii) Situaþia de fapt concretã rãspundeau de încãlcarea disciplinei militare
Curtea a constatat cã o anchetã a fost ºi erau parte a structurii militare bazate pe
declanºatã în cauzã, iniþial urmãrirea penalã principiul subordonãrii ierarhice (Barbu
fiind efectuatã de Parchetul de pe lângã Anghelescu).
Tribunal Militar Teritorial Bucureºti, care a Curtea a reiterat constatãrile sale în
investigat atât acuzaþiile aduse lui L.N.D. aceste speþe ºi a precizat cã nu existã niciun
privind împuºcarea reclamantului, cât ºi motiv pentru a se îndepãrta de acestea (a
acuzaþia de ultraj adusã reclamantului. se vedea, de asemenea, Melinte c.
Normele de competenþã au fost modificate, României, 9 noiembrie 2006, nr. 43247/02,
astfel cã a fost încredinþatã continuarea par. 27).
anchetei parchetului civil. Acesta din urmã În plus, Curtea a notat cã, deºi cauza a
a dat o soluþie de netrimitere în judecatã fost declinatã în favoarea Parchetului de pe
pentru infracþiunea de tentativã de omor, lângã Tribunalul Bucureºti la data de 13
raportat la rana provocatã primului iunie 2003, aceastã instituþie s-a limitat la
reclamant de cãtre poliþistul L.ND., reþinând a-l audia pe poliþistul acuzat de rele
cã acesta a acþionat în legitimã apãrare. tratamente, pentru ca o lunã mai târziu sã
În ceea ce priveºte caracterul efectiv, dea o soluþie de netrimitere în judecatã.
Curtea a reamintit cã, pentru ca o anchetã Acest act efectuat de procurorul civil nu
declanºatã pentru lãmurirea unor acuzaþii poate fi considerat ca suficient, în opinia
de omor sau rele tratamente aduse agenþilor Curþii, pentru a rezolva problema lipsei de
statului sã poatã fi consideratã eficientã, independenþã a procurorilor militari care au
este necesar ca cei responsabili de efectu- adunat cele mai multe ºi mai importante
area urmãririi penale sã fie independenþi de probe în primele etape ale anchetei (a se
persoanele implicate în evenimente (a se vedea, mutatis mutandis, ºi Velcea ºi
vedea, de exemplu, Güleç c. Turciei, 27 iulie Mazãre c. României, 1 decembrie 2009, nr.
1998, par. 81-82; Öður c. Turciei, nr. 21954/ 64301/01, par. 112).
93, par. 91-92), în sensul asigurãrii unei În continuare, Curtea a observat cã lipsa
independenþe practice ºi absenþei oricãrei de independenþã a procurorilor militari a
conexiuni ierarhice sau instituþionale (a se rezultat din legãtura instituþionalã, care, în
vedea, de exemplu, Ergi c. Turciei, 28 iulie acest caz, constituie o lipsã de imparþialitate
1998, par. 83-84; Kelly ºi alþii c. Marii Britanii, în efectuarea urmãririi penale împotriva lui
4 mai 2001, nr. 30054/96, par. 114). L.N.D.

Curtea a luat act cã, în loc sã procedeze penalã obligaþia de a da curs oricãrei cereri
la audierea poliþiºtilor implicaþi în incidentul provenind de la apropiaþii victimei pe care
din 19 mai 2000, procurorul s-a limitat la a aceºtia ar putea-o formula în timpul anchetei
dispune ca aceºtia sã întocmeascã rapoarte (Ramsahai).
cu privire la modul de desfãºurare a În prezenta cauzã, Curtea a constatat cã
incidentului. Fãrã a nega utilitatea unor astfel decizia de netrimitere în judecatã din 24 iulie
de rapoarte, Curtea a constatat cã acestea 2001 nu a fost comunicatã reclamantului
nu puteau, din punct de vedere probator, integral, ci printr-o adresã i-a fost înaintat
sã înlocuiascã audierea poliþiºtilor; s-a acestuia doar dispozitivul rezoluþiei, care de
observat cã L.N.D. a fost audiat de procuror altfel nu i-a parvenit reclamantului. O cerere
abia la data de 11 iulie 2001, deci dupã un din partea reclamantului în vederea
an ºi douã luni de la declanºarea anchetei comunicãrii unei copii integrale a rezoluþiei
(a se vedea, dimpotrivã, pentru o perioadã a fost formulatã la data de 10 octombrie
de trei zile consideratã rezonabilã de cãtre 2001 de cãtre acesta, dar a rãmas fãrã
Curte, Kelly ºi alþii, par. 113). rãspuns. Avocatul reclamantului a formulat
În plus, Curtea a observat cã o cerere identicã, dar cererea sa a fost
desfãºurarea anchetei a fost tergiversatã în refuzatã, acesta putând consulta rezoluþia
mod evident. Astfel, expertiza medico-legalã respectivã, precum ºi întregul dosar, la
privitoare la reclamant a fost dispusã de sediul parchetului la data de 7 martie 2002.
cãtre procuror abia la data de 26 septembrie Lipsa unei motivãri adecvate în rezoluþia
2000, dupã mai mult de patru luni de la de netrimitere în judecatã într-un caz
declanºarea anchetei. Expertiza în cauzã a controversat este prin ea însãºi de naturã
fost întocmitã cinci luni mai târziu, la data sã afecteze încrederea publicului ºi riscã sã
de 28 februarie 2001, fiind avizatã de priveze victimele ºi familiile acestora de
Comisia de Avizare ºi Control din cadrul accesul la informaþii într-o problemã crucialã
I.N.M.L. la data de 15 mai 2002, adicã dupã pentru ei ºi sã le împiedice sã conteste în
un an ºi trei luni, în ciuda contradicþiilor mod efectiv rezoluþia respectivã (a se vedea,
evidente între observaþiile ºi concluziile de asemenea, Velcea ºi Mazãre, par. 114).
raportului de expertizã. La aceasta se Controlul public ºi accesul familiei în dosarul
adaugã ºi faptul cã dosarul de urmãrire de anchetã, care sunt obligatorii, au lipsit în
penalã a fost trimis la I.N.M.L., aspect care acest caz.
a provocat o întrerupere de câteva luni în Curtea a considerat cã elementele de mai
desfãºurarea anchetei. sus au fost suficiente pentru a concluziona
În sfârºit, în ceea ce priveºte asocierea cã procedura desfãºuratã cu privire la
reclamanþilor în cadrul procedurii, Curtea a incidentul din 19 mai 2000 nu a avut un
reamintit cã divulgarea sau publicarea caracter rapid ºi eficient.
rapoartelor poliþiei ºi a dovezilor poate pune În consecinþã, Curtea a reþinut cã
probleme dificile ºi pot crea prejudicii autoritãþile române nu ºi-au îndeplinit
persoanelor fizice sau investigaþiei. Aºadar, obligaþia proceduralã decurgând din art. 2
nu poate fi consideratã ca o cerinþã din Convenþie, fiind încãlcatã aceastã
automatã decurgând din art. 2 ca rudele unei prevedere.
victime sã poatã avea acces la anchetã pe
tot parcursul derulãrii acesteia. Accesul de 2.1.2. Alte pretinse încãlcãri
care trebuie sã beneficieze publicul sau Invocând încãlcarea art. 3 din Convenþie,
rudele victimei poate fi acordat în anumite primul reclamant a susþinut cã leziunile
stadii ale procedurii (a se vedea, printre grave, care i-au fost cauzate în timpul
altele, McKerr, par. 129). Curtea a imobilizãrii sale de cãtre poliþie - fiind lovit
menþionat, în continuare, cã art. 2 nu impune cu pumnii în cap ºi în faþã ºi izbit în mod
autoritãþilor care efectueazã urmãrirea repetat de zidul peretelui spitalului - ºi

împuºcãtura a cãrui victimã a fost, trebuie acordare de despãgubiri din perspectiva art.
calificate ca fiind torturã. În plus, repetând 13 din Convenþie, care prevede garanþii mai
argumentele în ceea ce priveºte art. 2 din largi decât cele rezultate din art. 6, în cazul
Convenþie, aceasta a susþinut cã aceste în care sunt invocate încãlcãri ale art. 2 ºi 3
acuzaþii aduse de el poliþiºtilor nu au fost (a se vedea, în ceea ce priveºte art. 2 din
investigate prompt, imparþial ºi eficient. Convenþie, Kaya c. Turciei ºi, cu referire la
Curtea a reþinut cã, având în vedere art. 3, Aydin c. Turciei, 25 septembrie 1997).
constatãrile sale în sensul încãlcãrii art. 2 În consecinþã, Curtea a analizat
din Convenþie, nu este necesarã exami- plângerea reclamantului în ceea ce priveºte
narea acestor susþineri ºi din perspectiva art. încãlcarea art. 13 din Convenþie.
3 din Convenþie . Curtea a reiterat cã art. 13 din Convenþie
Reclamantul a arãtat cã a fost încãlcat ºi garanteazã existenþa, la nivel naþional, a
art. 14 coroborat cu art. 2 ºi 3 din Convenþie, unui remediu pentru a asigura substanþa
susþinând cã punerea în pericol a vieþii sale, drepturilor ºi libertãþilor Convenþiei în orice
supunerea sa la rele tratamente ºi formã ar fi implementatã în ordinea juridicã
deficienþele anchetei au fost consecinþa internã. Aceastã dispoziþie impune deci
atitudinii discriminatorii din partea reglementarea unei cãi de atac în faþa unei
autoritãþilor faþã de persoanele de origine “autoritãþi naþionale competente” care sã
rromã. Curtea a constatat cã din elementele examineze orice cerere întemeiatã pe
dosarului nu a rezultat cã în actele suferite dispoziþiile Convenþiei, dar care sã ofere ºi
de reclamant a jucat vreun rol atitudinea o reparaþie adecvatã, chiar dacã statele
rasistã a poliþiºtilor, concluzia fiind cã nu a contractante se bucurã de o anume marjã
existat o încãlcare a art. 14 din Convenþie de apreciere în ceea ce priveºte modalitatea
coroborat cu art. 2 ºi 3. de a se conforma obligaþiilor impuse de
Curtea a respins ca nefondatã ºi cererea aceastã dispoziþie. Calea de atac la care art.
reclamantului privind încãlcarea art. 34 din 13 face referire trebuie sã fie “efectivã” atât
Convenþie. din punct de vedere al reglementãrii, cât ºi
În ceea ce priveºte încãlcãrile art. 5 par. al rezultatului practic. Totuºi, în anumite
1, 2, 4 ºi 5, privit singur ºi coroborat cu art. situaþii, Convenþia impune sã se asigure o
13 din Convenþie, invocate de cãtre cale de atac specialã. Aºadar, în cazuri de
reclamant, Curtea a respins aceste capete deces suspect sau de rele tratamente, datã
de cerere în conformitate cu art. 35 par. 3 ºi fiind importanþa fundamentalã a drepturilor
4 din Convenþie. protejate de art. 2 ºi 3, art. 13 cere, în afarã
de plata unei despãgubiri acolo unde este
2.1.3. Asupra art. 6 par. 1 ºi a art. 13 cazul, o cercetare profundã ºi efectivã
din Convenþie coroborate cu art. 2 ºi art. capabilã sã ducã la identificarea ºi
3 din Convenþie pedepsirea celor responsabili de acele fapte
Reclamantul a invocat ºi încãlcarea art. (Aydin c. Turciei; Cobzaru).
6 par. 1 ºi a art. 13 din Convenþie coroborate Curtea a reamintit cã a constatat
cu art. 2 ºi 3, arãtând cã absenþa unei încãlcarea art. 2 din Convenþie sub aspect
investigaþii efective asupra leziunilor sale material ºi procedural, urmând sã evalueze
cauzate de împuºcãturã ºi asupra acuzaþiilor dacã o acþiune civilã în despãgubiri
sale cã a fost supus unor rele tratamente îndreptatã împotriva autorului formulatã de
de poliþie l-a împiedicat sã sesizeze instanþa reclamant ar fi constituit un remediu eficient
cu o cerere de despãgubire. în sensul art. 13.
Curtea a reamintit cã întotdeauna a În cauza de faþã, autoritãþile aveau
apreciat cã este oportun sã examineze obligaþia de a efectua o cercetare eficientã
plângerea reclamantului vizând inexistenþa, a afirmaþiilor reclamantului îndreptate
ineficienta sau neregularitatea procedurii de împotriva ofiþerilor de poliþie. În speþã, însã,

nu s-a întreprins o cercetare penalã eficientã durata interogatoriului pânã la finalizarea
conform art. 13 din Convenþie, ale cãrui cãruia reclamanþii s-au aflat la dispoziþia
cerinþe sunt mai ample decât obligaþia de poliþiei, sentimentele de tensiune ºi
cercetare impusã de art. 3. Ca urmare, orice inferioritate pe care le-au trãit reclamanþii din
alte cãi de atac disponibile pentru reclamant cauza tratamentului la care au fost supuºi -
inclusiv o cerere de despãgubiri, au avut au impus concluzia în sensul cã reclamanþii
ºanse de succes limitate ºi ar putea fi au fost victimele unui tratament degradant.
considerate teoretice ºi iluzorii, ºi incapabile În concluzie, a fost încãlcat art. 3 din
sã ofere reparaþii reclamantului (Cobzaru, Convenþie.
Rupa ºi Carabulea c. României). Deºi
instanþele de judecatã civile au capacitatea 3. Satisfacþia echitabilã
de a face o apreciere independentã a
faptelor, în practicã greutatea pe care o are Curtea a dispus ca statul pârât sã achite,
ancheta penalã precedentã este atât de într-un interval de 3 luni de la data rãmânerii
importantã, încât chiar cele mai convin- definitive a hotãrârii: 90.000 EUR primului
gãtoare dovezi contrarii prezentate de un reclamant, cu titlu de daune materiale;
reclamant ar fi adesea respinse ºi o astfel 40.000 EUR primului reclamant cu titlu de
de cale de atac s-ar dovedi doar teoreticã. daune morale; 10.000 EUR pentru cel de-al
Astfel, Curtea a constatat cã recla- doilea ºi al treilea reclamant cu titlu de daune
mantului i s-a refuzat o cale de atac eficientã morale; 8.291 EUR pentru costuri ºi
în privinþa pretinselor rele tratamente la care cheltuieli.
a fost supus de cãtre poliþie, fiind încãlcat
art. 13 din Convenþie coroborat cu art. 2 ºi, 4. Autoritãþi potenþial responsabile
din aceste considerente, nu a considerat
necesarã ºi examinarea încãlcãrii art. 13 Responsabilitatea aparþine puterii
coroborat cu art. 3 din Convenþie. executive, pentru neinstruirea
corespunzãtoare a agenþilor de poliþie
2.2. Cu privire la plângerile formulate privind împrejurãrile în care se poate face
de al doilea ºi al treilea reclamant uz de armã, ceea ce a dus la punerea în
pericol a vieþii unei persoane. De asemenea,
2.2.1. Asupra art. 3 din Convenþie puterea executivã este responsabilã,
Reclamanþii au invocat încãlcarea art. 3 deoarece cei doi reclamanþi, care au fost
al Convenþiei, arãtând cã au suferit un chemaþi sã depunã mãrturie, au fost þinuþi
tratament degradant în timpul privãrii ilegale la secþia de poliþie pânã târziu în noapte,
de libertate din noaptea de 19/20 mai 2000. fãrã hranã ºi fãrã apã, tratament ce a atins
Curtea a luat act cã Guvernul nu a limite interzise de art. 3 din Convenþie.
contestat faptul cã reclamanþii au fost þinuþi Puterea legislativã este responsabilã,
la secþia de poliþie pânã târziu în noapte, având în vedere cã, în primul rând, nu a
fãrã hranã ºi fãrã apã. În plus, Guvernul nu asigurat decât cu întârziere un cadru legal
a prezentat Curþii niciun document cuprin- adecvat privind uzul de armã ori care sã
zând reglementarea statutului martorilor, în reformeze statutul cadrelor de poliþie, astfel
cazurile penale din care sã rezulte modul în încât sã garanteze independenþa funcþionalã
care aceºtia ar trebui trataþi atunci când sunt a procurorilor, precum ºi independenþa
chemaþi, la fel ca în prezenta cauzã, sã stea procurorilor care instrumenteazã eventua-
pentru mai multe ore la dispoziþie a organelor lele plângeri penale împotriva acestora. În
de anchetã. al doilea rând, deºi Curtea se pronunþase
Având în vedere cele de mai sus, în cauza Vasilescu împotriva României încã
circumstanþele particulare ale cauzei - din mai 1998, abia prin Legea nr. 281/2003

a fost legiferatã plângerea împotriva 5. Consecinþele hotãrârii
dispoziþiilor procurorului de neurmãrire sau
de netrimitere în judecatã, adresatã de Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor ºi muniþiilor a suferit modificãri
persoana interesatã judecãtorului.
importante, ultima fiind cea din 27 iulie 2011,
Ministerul Public este responsabil, prin Legea nr. 117/2011 publicatã în M.Of.
având în vedere cã, pe de o parte, nu a nr. 446/2011. În M.Of. nr. 426 din 17 iunie
realizat o anchetã rapidã ºi eficientã asupra 2011 a fost publicatã Legea nr. 122/2011
afirmaþiilor reclamantului cã a fost supus privind regimul armelor, dispozitivelor
unor rele tratamente din partea poliþiºtilor, militare ºi muniþiilor deþinute de M.Ap.N. ºi
de forþele armate strãine pe teritoriul
iar, pe de altã parte, deoarece decizia de României, ce cuprinde definiþii ale unor
netrimitere în judecatã din 24 iulie 2001 nu termeni specifici, reguli detaliate privind uzul
a fost comunicatã reclamantului integral ºi de armã, interdicþii de folosire a arma-
nici nu a fost motivatã în mod corespunzãtor. mentului, proceduri de control ºi sancþiuni.

Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring
the Structure of ECHR Protection, Oxford University Press,
2006
Autor: Mihai ªandru

Categorie: Recenzii
Scopul prin- Curþii în materia litigiilor referitoare la

cipal al lucrãrii societãþi comerciale în trei situaþii distincte
este analiza juris- (respectarea domiciliului; libertatea de
prudenþei ºi a expresie/libertatea comunicãrilor comer-
doctrinei Curþii ciale; prejudiciile morale acordate socie-
Europene a Drep- tãþilor comerciale); ultima parte (capitolul 6)
turilor Omului în este dedicatã discuþiilor, observaþiilor ºi
acþiunile intro- concluziilor.
duse de cãtre/ Obiectivele cercetãrii au fost: analiza
împotriva socie- raporturilor juridice comerciale ºi a
tãþilor comerciale. drepturilor ºi libertãþilor fundamentale,
Autorul250 se în- sintetizarea raporturilor dintre Convenþia
treabã dacã nu europeanã ºi drepturile corporatiste ºi
suntem în pre- analiza structurii Convenþiei Europene a
zenþa unui paradox: societãþile comerciale Drepturilor Omului aplicabilã societãþilor
sub protecþia drepturilor omului. Paradoxul comerciale.
principal provine din aceastã provocare: În „Introducere” autorul subliniazã cã pro-
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului tecþia societãþilor comerciale se realizeazã
(CEDO) are instrumente potrivite pentru a în dreptul internaþional sub diferite aspecte;
promova drepturile societãþilor comerciale? de exemplu, protecþia investiþiilor strãine
În ce condiþii pot utiliza societãþile comerciale realizatã prin Convenþia pentru reglemen-
calea de atac la CEDO? tarea diferendelor referitoare la investiþii între
Cartea are ºase capitole (239 pagini), dar state ºi resortisanþii altor state, protecþia
acestea se înscriu – tematic – în trei pãrþi: societãþilor din perspectiva drepturilor funda-
partea întâi care cuprinde primele douã mentale în faþa Curþii Europene de Justiþie
capitole, se evidenþiazã printr-o introducere (CJUE)251.
în subiect ºi descrierea fundamentelor
structurii Convenþiei Europene a Drepturilor În ultima secþiune a introducerii autorul
Omului, urmate de o analizã aprofundatã în analizeazã pe larg raportul dintre CEDO ºi
urmãtoarele capitole; în partea a doua (capi- societãþi, subliniind cã „este general admis
tolele 3, 4 ºi 5) sunt analizate rãspunsurile astãzi cã societãþile sunt o instituþie socialã
250 Marius Emberlad (n. 1970) este cadru didactic la Universitatea din Oslo (Norvegia), iar prezenta lucrare
este teza de doctorat susþinutã la Universitatea Oxford. Dintre studiile generale asupra problemei, amintim:
Véronique Allegaert, Le droit des sociétés et les libertés et droits fondamentaux, Presses universitaires
d’Aix-Marseille, 2005.
251 TPI, camera a treia, hotãrârea din 21 iunie 2006 în cauza T-47/02, Manfred Danzer ºi Hannelore Danzer/
Consiliu, traducere ºi comentariu Mihai Banu, în „Revista Românã de Drept Comunitar”, nr. 1/2007; a se vedea
ºi: Frédéric Sudre, Droit communautaire et liberté d’information au sens de la Convention européenne des
droits de l’homme, European Journal of International Law, 1991, nr. 2.

complexã cu participanþi diferiþi ºi, în p. 43), statul de drept ºi liberalismul euro-
consecinþã, cu obiective ºi interese diferite” pean (sunt realizate conexiunile cu dreptul
(p. 11); elementele precedente se reflectã Uniunii Europene precum ºi cu procesul
în responsabilitatea societãþii, dar ºi în integrãrii europene).
interesele asociaþilor/acþionarilor, a obliga- Autorul ridicã problema semnificaþiei
tarilor, creditorilor, furnizorilor sau consu- „«drepturilor omului ºi a libertãþilor funda-
matorilor, deºi esenþa societãþii comerciale mentale» în contextul CEDO?”. Astfel,
rãmâne obþinerea de profit. În context se autorul deceleazã, în primul rând, aspecte
aratã cã societãþile transnaþionale sunt de protecþie juridicã de naturã individualã
rareori implicate în procese la Strasbourg sau colectivã în Convenþie, pornind de la
deºi, în legãturã cu acestea, apar multe distincþiile doctrinare ºi interpretãrile
probleme privind protecþia internaþionalã a Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului
drepturilor omului. (adoptatã de cãtre O.N.U la 10 decembrie
Aºa cum s-a subliniat în doctrinã 252 1948) ºi Declaraþia Drepturilor Omului ºi
problema tratãrii societãþilor comerciale ca Cetãþeanului (1789), care consacrã
„fiinþe” trebuie sã nu fie distorsionatã (în libertatea de asociere. În mai multe cazuri,
privinþa protecþiei acordate de instanþele Curtea a subliniat cã reglementarea
naþionale sau internaþionale), având în Consiliului Europei se aplicã persoanelor
vedere trei posibile premise (ascendenþa fizice ºi nu persoanelor juridice (p. 53-54)
drepturilor omului în contemporaneitate; sau în anumite cazuri (cel mai cunoscut este
problemele ridicate de entitãþile natural- Church of Scientology of Paris c. Franþei,
non-umane (protecþia animalelor); ambigui- 1995) 253 s-a subliniat cã individualul
tatea în relaþia dintre subiectul de drept ºi primeazã în faþa unei organizãri juridice. În
fiinþele umane). al doilea rând se au în vedere aspectele
economice ale drepturilor civile ºi politice,
Partea întâi a lucrãrii are douã capitole: precizându-se cã, prin deciziile sale, Curtea,
„Societãþile ºi structura Convenþiei” (cap. 2) a evitat o actio popularis, fiind necesar ca
ºi „Punctul de vedere al Curþii referitor la cererea sã fie semnatã de o „victimã” (p.
personalitatea societãþilor” (cap. 3). 57).
Capitolul 2 se deschide prin enunþarea ºi Capitolul al treilea analizeazã opinia
analiza controversei britanice asupra protec- judecãtorilor Curþii privind personalitatea
þiei drepturilor omului în cazul societãþilor; juridicã a societãþii comerciale. Autorul
existã o serie de critici care au în vedere investigheazã cazurile în care existã iden-
personalitatea moralã a societãþilor ºi pro- titate între asociat/asociaþi ºi societate
tecþia „umanã” a acestora, dar se reamin- precum ºi una dintre cele mai importante
teºte cã primul litigiu care a implicat societãþi condiþii de admisibilitate a unei cereri,
a fost Sunday Times c. Marii Britanii (1980). respectiv petentul sã fie „victimã” în sensul
Autorul interpreteazã, din perspectiva care art. 34 din Convenþie. În decizia
dominã cartea, textul Convenþiei, precum ºi Sovtransavto c. Ucrainei254 (2003), Curtea
al lucrãrilor preparatorii. În analiza structurii a reþinut douã aspecte referitoare la asociaþi,
Convenþiei sunt evidenþiate valorile siste- ambele implicând protecþia acordatã de
mului, respectiv demnitatea individualã, Convenþie: dreptul de proprietate ºi
democraþia („protecþia proprietãþii private drepturile sociale (ale asociatului). În cauza
este esenþialã pentru societãþile comerciale”, Agrotexim ºi alþii c. Greciei255 (1994) Curtea
252 Anna Grear, Human rights – human bodies? Some reflections on corporate human rights distortion, the
legal subject, embodiment and human rights theory, „Law Critique”, 2006, 17: 171-199.
253 Cererea nr. 19509/92, soluþionatã la 9 ianuarie 1995, prin care cererea a fost declaratã inadmisibilã.
254 Cererea nr. 48553/99, soluþionatã la 2 octombrie 2003.
255 Cererea nr. 14807/89, soluþionatã la 18 mai 1994.

a subliniat cã acþionarii nu pot beneficia de inclusiv un comentariu asupra speþei
prevederile Convenþiei (nu sunt victime în Comingersoll SA c. Portugaliei (p. 130).
sensul art. 34) dacã litigiul priveºte în mod În concluziile la acest capitol (p. 134 ºi
direct societatea comercialã ºi nu implicã în urm.) se subliniazã rolul interpretãrii
mod direct drepturi ale acestora (p. 76). În teleologice care a fost aplicatã de cãtre
continuare, Curtea a statuat ºi cine poate Curte, pragmatismul („Convenþia garan-
reprezenta o societate la Strasbourg, teazã drepturi nu din punct de vedere
respectiv organele de conducere, în prin- teoretic si iluzoriu ci practic si efectiv” – Airey
cipiu, administratorii (p. 81). c. Irlandei, 1980), securizarea obiectivelor
ºi protecþia crescândã a societãþilor
În partea a doua, autorul puncteazã unele comerciale în sistemul CEDO.
dintre cele mai importante decizii în materie. Capitolul 5 este dedicat, în cea mai mare
Capitolul 4 („Rãspunsul Curþii la cazurile parte, capacitãþii Curþii de a interpreta
dificile”) analizeazã cu acribie deciziile Curþii teleologic, precum ºi „îngãduinþa” mani-
atât din perspectiva competenþei ratione festatã de Curte în interpretarea Convenþiei.
personae cât ºi ratione materiae.
O primã criticã se ridicã în privinþa aplicãrii
Ultima parte – dedicatã concluziilor –
în cazul societãþilor comerciale a art. 8 din
intitulatã „retrospectivã ºi perspectivã”
Convenþie (Orice persoanã are dreptul la
urmãreºte reconsiderarea rolului societãþilor
respectarea vieþii sale private ºi de familie,
în faþa Curþii Europene a Drepturilor Omului,
a domiciliului ºi a corespondenþei sale.) În
prin interpretarea teleologicã.
acest sens sunt analizate o serie de hotãrâri
în care sediul societãþii comerciale este
asimilat domiciliului256. The Human Rights of Companies este o
A doua criticã se referã la aplicarea, în carte care se adreseazã, deopotrivã,
raport cu societãþile comerciale, a dispo- practicienilor ºi doctrinarilor, studenþilor,
ziþiilor art. 10 alin. 1 (libertatea de ex- precum ºi celor cu studii aprofundate în
presie)257. Autorul comenteazã amplu o materia drepturilor omului ºi a societãþilor
decizie, Autronic AG c. Elveþiei (p. 129-130), comerciale259.
reþinând cã aceastã hotãrâre a marcat Volumul recenzat este important atât
semnificativ aplicarea art. 10 în cazul pentru practicienii cât ºi pentru teoreticienii
societãþilor. din România având în vedere ºi recenta
O ultimã analizã se referã la aplicarea art. condamnare a României în faþa instanþelor
50 (41), respectiv reparaþia echitabilã pentru de la Strasbourg, la solicitarea unei societãþi
prejudicii morale (non-pecuniare) 258 , comerciale260.
256 Maniffattura FL c. Italiei, 2000; News Verlag GmbH&Co KG c. Austriei, 2000; cauza Colas Est SA ºi alþii
c. Franþei este amplu comentatã la paginile 132-134.
257 1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie ºi
libertatea de a primi sau de a comunica informaþii ori idei fãrã amestecul autoritãþilor publice ºi fãrã a þine seama
de frontiere. Prezentul articol nu împiedicã statele sã supunã societãþile de radiodifuziune, de cinematografie
sau de televiziune unui regim de autorizare.
Bruggeman and Scheuten c. Germaniei, 1975.
258 Union Alimentaria Sanders SA c. Spaniei, 1989; VDSO und Gubi c. Austriei, 1994; Academy Trading Ltd
ºi alþii c. Greciei, 2001

259 Prezentarea cãrþii: http://www.oup.com/uk/catalogue/?ci=9780199289837
260 S.C. Ruxandra Trading S.R.L. c. României, cererea nr. 28333/02, hotãrârea din 12 iulie 2007.

septembr
septembrie 2011
embrie
JurisClasor CEDO
JurisClasor – Septembrie
CEDO – August 2011 161
162 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011
Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Septembrie 2011
Recursul în interesul legii reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură
civilă reprezintă o cale eficientă de unificare a practicii judiciare naţionale – cauza
Zelca şi alţii împotriva României .................................................................................... 165
Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispozițiile dreptului comun -

decizia de inadmisibilitate în cauza Gladkvist şi Bucur împotriva României .................. 168
Controversa aplicabilităţii art. 6 CEDO în materia contravenţiilor rutiere tranşată în

decizia de inadmisibilitate din cauza Ioan Pop împotriva României ............................... 171
Dreptul la viaţă privată (art. 8 CEDO): Refuzul nejustificat în mod corespunzător de a

recunoaşte tatălui biologic legături personale cu copilul său ......................................... 174
JurisClasor CEDO – Septembrie 2011 163

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329
din Codul de procedurã civilã reprezintã o cale eficientã de
unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Zelca ºi alþii
împotriva României

Categorie: Decizii de inadmisibilitate
Instanþa europeanã nu are rolul de a corija pretinsele erori de fapt sau de interpretare a
dreptului naþional, imputate instanþelor naþionale, cu excepþia situaþiei în care astfel de erori
duc la încãlcarea drepturilor protejate de Convenþie.
Analizând dacã sistemul juridic naþional prevede un mecanism intern apt sã regleze o
divergenþã de jurisprudenþã, Curtea admite cã procesul de unificare a practicii judiciare impune
o anumitã perioadã de timp, nefiind posibilã o remediere imediatã în acest sens.
Curtea a reþinut cã mecanismul intern prevãzut de articolul 329 C.pr.civ. drept cale de
unificare a practicii judiciare ºi-a dovedit eficienþa, având în vedere cã, într-o perioadã relativ
scurtã de timp, a pus capãt soluþiilor divergente pronunþate la nivelul þãrii în materia drepturilor
salariale cuvenite funcþionarilor publici.
Prin decizia de cererii lor, reclamanþii au precizat cã alte

inadmisibilitate pro- instanþe din þarã au admis cereri similare.
nunþatã la data de 6 Au indicat, în acest sens, hotãrâri pronunþate
septembrie 2011 în de Tribunalele Botoºani, Suceava ºi Caraº
cauza Zelca ºi alþii Severin.
împotriva Româ- Prin sentinþa pronunþatã la data de 14
niei (cererea nr. aprilie 2009, Tribunalul Constanþa a respins
65161/10, 415 re- cererea reclamanþilor, apreciind cã, deºi
clamanþi), Curtea textele legale prevãd acordarea celor douã
Europeanã a constat neîncãlcarea de cãtre sporuri, în absenþa unor criterii clare de
Statul român a dispoziþiilor articolului 6 par. cuantificare a lor, ele nu pot fi acordate în
1 din Convenþie, sub aspectul respectãrii fapt. S-a mai reþinut de cãtre instanþã cã o
principiului securitãþii raporturilor juridice prin eventualã admitere a acþiunii, în absenþa
prisma jurisprudenþei pretins divergente. unor criterii clare de calculare a cuantumului
Potrivit situaþiei de fapt reþinute de cãtre acestor sporuri, ar însemna pronunþarea
Curte pe baza informaþiilor prezentate de unei hotãrâri imposibil de pus în executare.
cãtre reclamanþi, la data de 19 noiembrie Pe de altã parte,o eventualã calculare a
2008, sindicatul din care aceºtia fãceau sumelor cuvenite, direct de cãtre instanþã,
parte a adresat în numele membrilor sãi o ar însemna o încãlcare a principiului
petiþie angajatorului, respectiv Direcþiei separaþiei puterilor în stat.
Generale de Finanþe Publice Constanþa, prin Recursul promovat împotriva acestei
care solicita plata în favoarea celor repre- hotãrâri a fost respins ca nefondat de cãtre
zentaþi a sporurilor prevãzute de articolul 31 Curtea de Apel Constanþa. Instanþa de
alineat 1 litera c ºi d din Legea nr. 188/1999. control judiciar a reþinut prin decizia sa din
Faþã de respingerea cererii de cãtre 27 ianuarie 2010 cã soluþia primei instanþe
angajator, reclamanþii au formulat o acþiune este legalã ºi temeinicã ºi în deplin acord
în justiþie având acelaºi obiect. În motivarea cu recursul în interesul legii pronunþat în

materie de cãtre Înalta Curte de Casaþie ºi În ceea ce priveºte jurisprudenþa Curþii
Justiþie (respectiv cel din data de 21 în materia principiului securitãþii raporturilor
septembrie 2009).261 juridice din perspectiva pretinsei jurispru-
Având în vedere aceastã situaþie de fapt, denþe divergente, reþinem cã în cauza
cei 415 reclamanþi s-au plâns în faþa Curþii ªtefãnicã ºi alþii împotriva României
Europene de încãlcarea de cãtre Statul (cererea nr. 38155/02) instanþa europeanã
român a dispoziþiilor articolului 6 par. 1 din a statuat cã „anumite divergenþe în inter-
Convenþie ºi a articolului 1 din Protocolul nr. pretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici
1 adiþional la Convenþie, din cauza unei pre- inerente ale oricãrui sistem judiciar care,
tinse divergenþe de jurisprudenþã existente asemenea celui din România, se bazeazã
la nivelul instanþelor interne în privinþa pe o reþea de instanþe de fond ºi de recurs
acordãrii celor douã sporuri prevãzute de competente în domeniul lor de jurisdicþie
Legea nr. 188/1999. teritorialã (a se vedea Zielinski ºi Pradal ºi
Prin decizia pronunþatã în cauzã la data Gonzalez ºi alþii împotriva Franþei [GC], nr.
de 6 septembrie 2011, Curtea Europeanã a 24846/94 ºi 34165/96 - 34173/96, par. 59)”.
reþinut în primul când cã, potrivit jurispru- Prin urmare, în opinia Curþii, însãºi exis-
denþei sale constante, instanþa europeanã tenþa unei jurisprudenþe divergente la nivel
nu are rolul de a corija pretinsele erori de intern nu este în sine contrarã Convenþiei,
fapt sau de interpretare a dreptului naþional, nefiind decât în anumite condiþii aptã sã
imputate instanþelor naþionale, cu excepþia lezeze principiul securitãþii juridice. Ceea ce
intereseazã este, pe de o parte, absenþa
situaþiei în care astfel de erori duc la încãl-
unui caracter „profund” ºi „persistent” al
carea drepturilor protejate de Convenþie.
acesteia ºi, pe de altã parte, existenþa la
Revine, în primul rând, instanþelor naþionale
nivel intern a unui mecanism apt sã reme-
rolul de a interpreta ºi aplica legislaþia
dieze interpretãrile divergente.
naþionalã.
Mai mult, Curtea a recunoscut cã apre-
Tot în acord cu jurisprudenþa sa, refe-
cierea faptelor unei cauze de cãtre o instanþã
rindu-se de aceastã datã la cauza Tudor
inferioarã ºi evaluarea fãcutã de aceasta cu
Tudor împotriva României (cererea nr.
privire la dovezile existente pot conduce la
21911/03), Curtea a reþinut cã existenþa unei rezultate diferite pentru pãrþi cu plângeri
profunde ºi persistente divergenþe de foarte asemãnãtoare. Aceastã realitate nu
jurisprudenþã la nivel naþional cu privire la încalcã, în sine, principiul certitudinii juridice.
interpretarea unei dispoziþii legale, poate fi În cauza Iordan ºi Iordanov împotriva
de naturã a priva reclamanþii de un proces Bulgariei (cererea nr. 23530/02), Curtea a
echitabil, în principal cu privire la respec- statuat cã pentru a analiza dacã într-o speþã
tarea principiului securitãþii raporturilor datã principiul securitãþii raporturilor juridice
juridice. În aceastã situaþie, Curtea anali- a fost sau nu respectat se impune o triplã
zeazã dacã sistemul juridic naþional prevede evaluare. Astfel, într-o primã fazã, Curtea
un mecanism intern apt sã regleze o astfel analizeazã dacã la nivel intern existã
de divergenþã. În acest context, referindu-se divergenþe „profunde” ºi „persistente” de
la principiile derivate din hotãrârea jurisprudenþã. Ulterior, instanþa europeanã
Schwarzkopf ºi Taussik împotriva Cehiei verificã dacã legislaþia internã prevede un
(cerere nr. 42162/02), Curtea admite, mecanism juridic apt sã remedieze astfel de
totodatã, cã procesul de unificare a practicii incoerenþe ºi, în final, dacã în speþa datã,
judiciare impune o anumitã perioadã de acel mecanism a funcþionat eficient.
timp, nefiind posibilã o remediere imediatã Aplecându-se asupra speþei deduse
în acest sens. judecãþii, Curtea a reþinut cã reclamanþii au
261
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009

beneficiat de garanþiile unui proces echitabil, unificare a practicii judiciare ºi-a dovedit
fiind parte la un proces þinut pe bazã de eficienþa, având în vedere cã, într-o perioadã
oralitate, publicitate ºi contradictorialitate, relativ scurtã de timp, a pus capãt soluþiilor
pãrþile fiind în mãsurã sã îºi expunã divergente pronunþate la nivelul þãrii în mate-
argumentele apreciate ca fiind pertinente ºi ria drepturilor salariale cuvenite funcþio-
concludente de pe poziþii de egalitate cu narilor publici.
partea adversã. Astfel, Curtea a decis cã plângerea
În ceea ce priveºte divergenþa de reclamanþilor întemeiatã pe dispoziþiile
jurisprudenþã invocatã, Curtea a reþinut cã, articolului 6 par. 1 din Convenþie nu este
începând cu anul 2008, instanþele naþionale admisibilã.
au pronunþat mai multe soluþii divergente. În ceea ce priveºte cererea reclamanþilor
Însã, la un an diferenþã, respectiv la data de sub aspectul pretinsei încãlcãri a dreptului
21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casaþie de proprietate, Curte a reiterat jurisprudenþa
ºi Justiþie a pronunþat un recurs în interesul sa expusã în cauza Pentia ºi Pentia
legii apt sã unifice practica naþionalã în împotriva României (cererea nr. 57539/
materie. Mai mult, soluþia adoptatã de 00), potrivit cãreia reclamanþii nu pot susþine
Instanþa Supremã era în acord cu soluþia cã sunt titularii unui „bun” în sensul Con-
pronunþatã în cauza reclamanþilor. venþiei, respectiv cã au o speranþã legitimã
Sub acest ultim aspect, Curtea Euro- în condiþiile absenþei unei baze suficient de
peanã a reþinut cã mecanismul intern prevã- clare a dreptului pretins la nivelul dreptului
zut de articolul 329 C.pr.civ. drept cale de intern.

Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispoziþiile
dreptului comun - decizia de inadmisibilitate în cauza
Gladkvist ºi Bucur împotriva României

Conform deciziei Curþii, aplicarea cu prioritate a dispoziþiilor Legii nr. 10/2001 nu încalcã
dreptul de acces la instanþã al reclamanþilor în mãsura în care hotãrârea este rezultatul unei
analize temeinice a circumstanþelor pertinente ale cauzei, ºi nu al unei aplicãri automate a
excepþiei de inadmisibilitate în temeiul legii speciale.
despãgubire, fãrã valoare precizatã, pentru

imobilul în litigiu.
Totodatã, în timp ce cererea lor era
analizatã în cadrul procedurii speciale, în
luna februarie 2002, reclamanþii au sesizat
instanþele judecãtoreºti cu o acþiune având
ca obiect constatarea nulitãþii deciziei de
naþionalizare, a vânzãrii bunului cãtre foºtii
chiriaºi ºi rectificarea cãrþii funciare.
Prin hotãrârea din 30 august 2002,
Curtea Europeanã a apreciat în cauza judecãtoria a stabilit cã statul dobândise în
Gladkvist ºi Bucur c. României (cererea mod legal proprietatea asupra bunului în
nr. 39789/03), referindu-se la aspectele litigiu ºi cã, în momentul vânzãrii bunului,
reþinute în cauza Faimblat c. României, cã, cumpãrãtorii erau de bunã-credinþã.
date fiind particularitãþile de fapt ale cererii Hotãrârea primei instanþe a analizat pe
þi modalitatea concretã în care instanþele fond cererea reclamanþilor, apreciind-o în
s-au raportat la cadrul legal general aplicabil, final ca nefondatã, soluþie menþinutã în cãile
prin respingerea acþiunii formulate de de atac.
reclamanþi în temeiul finelor de neprimire Astfel, Tribunalul Cluj a confirmat hotã-
interpretate ºi impuse de Legea 10/2001, rârea iniþialã motivând, în plus faþã de
nu s-a adus atingere dreptului reclamanþilor aspectele reþinute de prima instanþã, cã
de acces la instanþã, prevãzut de art.6 din reclamanþii nu puteau sesiza direct
CEDO. instanþele cu o acþiune de drept comun, ci
Rezumând situaþia de fapt reþinutã de cã erau obligaþi sã urmeze procedura
Curte, precizãm cã în luna iulie 2001, recla- prealabilã prevãzutã de Legea nr. 10/2001.
manþii au solicitat autoritãþilor administrative Astfel, Tribunalul a constatat cã pãrþile
locale, în virtutea Legii nr. 10/2001, acor- interesate prezentaserã o cerere în temeiul
darea de despãgubiri pentru apartamentul legii respective, dar cã se limitaserã la a
confiscat în temeiul Decretului nr. 223/1974, solicita o despãgubire corespunzãtoare
ca urmare a plecãrii lor strãinãtate. În con- valorii bunului, fãrã a reclama ºi restituirea
secinþã, dupã aproximativ 6 ani, la data de în naturã a imobilului. În consecinþã, instanþa
de 27 decembrie 2007, primãria Cluj a emis a apreciat cã aceºtia nu mai justificau un
o decizie privind acordarea dreptului la interes actual în obþinerea restituirii în naturã

prin anularea contractului de vânzare.262 De Totodatã, reclamanþii au invocat ºi o atingere
menþionat este ºi faptul cã prin întâmpinarea adusã dreptului lor la respectarea bunurilor
depusã la dosar, intimaþii au invocat în cauzã (art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Con-
excepþia inadmisibilitãþii acþiunii, în raport de venþie), prin faptul cã instanþele naþionale
conþinutul notificãrii ºi dispoziþiile legii le-au respins acþiunea în revendicare.
speciale. În esenþã, sub aspectul primei încãlcãri
Prin hotãrârea definitivã din 16 aprilie invocate, Curtea a statuat cã respingerea
2003, Curtea de Apel Cluj a confirmat hotã- cererii reclamanþilor de constatare a nulitãþii
rârea tribunalului, reluând aceeaºi motivare decretului de naþionalizare ºi a acþiunii în
ºi adugând cã legea specialã avea ca scop anularea contractului de vânzare a imobilului
instituirea unui climat de securitate juridicã cãtre terþi, deºi motivatã de instanþele
în cazul bunurilor preluate în mod abuziv de superioare prin prisma existenþei ºi nece-
cãtre stat între 1945 ºi 1989. Curtea de apel sitãþii parcurgerii legi speciale, se raporta la
a hotãrât, totodatã, cã respingerea acþiunii „circumstanþe exacte ºi þinea seama de
reclamanþilor nu contravenea dispoziþiilor consecinþele procedurii administrative
art. 6 din Convenþie, pãrþile interesate fiind prevãzute de legea specialã asupra acþiunii
sancþionate pentru lipsa de diligenþã la civile a reclamanþilor”.
solicitarea restituirii în naturã a bunului în Chiar dacã instanþa europeanã a precizat
litigiu. cã ar fi fost de dorit niºte argumente supli-
De reþinut este ºi faptul cã decizia din 27 mentare din partea instanþelor referitoare la
decembrie 2007 emisã de Primãria Cluj- stadiul ºi efectul procedurii prevãzute de
Napoca a fost contestatã în faþa instanþei legea specialã, în final a apreciat cã respin-
de cãtre reclamanþi, aceºtia solicitând gerea acþiunii reclamanþilor pe motivul lipsei
anularea acesteia ºi restituirea în naturã a lor de interes era rezultatul unei analize a
apartamentului. Prin hotãrârea din 9 mai instanþelor, atât asupra temeiniciei cererii de
2008, Tribunalul Cluj a respins acþiunea, pe chemare în judecatã, cât ºi asupra
motiv cã acþiunea lor de anulare a con- pretenþiilor formulate de aceºtia în temeiul
tractului de vânzare fiind respinsã, aceºtia legii speciale, iar nu al aplicãrii automate a
nu puteau obþine, în temeiul Legii nr. 10/ excepþiei de inadmisibilitate în baza Legii nr.
2001 ºi al Legii nr. 247/2005, decât o 10/2001 (a se vedea, a contrario, cauza
despãgubire. Hotãrârea a fost confirmatã Faimblat c. României, nr. 23066/02, par. 33).
prin decizia din 18 septembrie 2008 a Curþii Astfel, Curtea a remarcat cã instanþele
de Apel Cluj. naþionale, chiar dând prioritate procedurii
Reclamanþii s-au plâns în faþa Curþii, administrative demarate de reclamanþi, au
invocând art. 6 par. 1 din Convenþie, cã analizat acþiunea de drept comun introdusã
dreptul lor de acces la justiþie ar fi fost încãl- de aceºtia, tocmai din perspectiva
cat în urma respingerii acþiunii lor în reven- aplicabilitãþii ºi finalitãþii legii speciale, luând
dicare pe motiv cã ar fi trebuit sã urmeze în considerare chiar manifestarea de voinþã
procedura prevãzutã de Legea nr. 10/2001. iniþialã a pãrþilor.
262 Partea relevantã a deciziei respective apreciem cã este urmãtoarea: „(…) din cuprinsul acestei notificãri,
rezultã cã ea a fost adresatã doar Prefectului Judeþului Cluj ºi prin aceasta se solicitã doar acordarea unor
mãsuri reparatorii prin echivalent. Întrucât reclamanþii nu au formulat o notificare adresatã Primarului Municipiului
Cluj Napoca pentru ca acesta sã emitã o dispoziþie de restituire în naturã a imobilului, în temeiul art. 9 ºi 20 alin
3 din Legea nr. 10/2001, aceºtia nu-ºi justificã interesul în constatrea nulitã?ii absolute a contractului de
vânzare-cumpãrare încheiat între pârâþi, care este o condiþie prealabilã pentru restituirea în naturã a imobilului
în temeiul legii speciale (…) Prin urmare, acþiunea de drept comun fiind inadmisibilã, raportat la momentul
exercitãrii ei, respectiv sub imperiul legii speciale, iar raportat la dispoziþiile legii speciale nr. 10/2001, reclamanþii
nejustificând un interes, câtã vreme în temeiul ei nu au solicitat restituirea în naturã a imobilului, ei nu justificã
calitatea procesualã activã în exercitarea acþiunii de constatare a nulitãþii absolute, aceasta putând fi promovatã
de orice persoanã interesatã”.

Aplecarea atentã a instanþelor asupra În ceea ce priveºte cea de-a doua
particularitãþii cauzei deduse judecãþii, încãlcare invocatã de reclamanþi, având în
respectiv analiza corespondenþei dintre vedere jurisprudenþa din cauza Penþia ºi
legea specialã ºi cãile legale oferite de Penþia c. României (decizia din 23 martie
dreptul comun, fãrã o aplicare automatã a 2006, nr. 57539/00), precum ºi faptul cã
unui fine de neprimire, au condus Curtea la instanþele naþionale au ajuns la concluzia
concluzia cã dispoziþiile art. 6 CEDO nu au cã naþionalizarea bunului era conformã legii
fost încãlcate. ºi cã abia la 27 decembrie 2007, ulterior
Un alt argument care a condus Curtea la introducerii cererii în faþa Curþii, aceºtia au
respingerea prezentei cereri este ºi faptul obþinut dreptul la o despãgubire printr-o
cã, spre deosebire de precedentul judiciar
decizie administrativã, Curtea a admis
avut în vedere, în prezenta cauzã, prima
excepþia invocatã de Guvern, apreciind cã
instanþã sesizatã de reclamanþi, respectiv
pretenþiile reclamanþilor nu erau compatibile
Judecãtoria Cluj-Napoca, a analizat în fond
ratione materiae cu dispoziþiile Convenþiei,
cererea dedusã judecãþii, apreciind ca fiind
legale atât actul naþionalizãrii, cât ºi cel al în sensul art. 35 par. 3.
vânzãrii subsecvente a bunului cãtre foºtii S-a notat cã, în mãsura în care recla-
chiriaºi. Aceastã soluþie a fost menþinutã în manþii intenþioneazã sã se plângã de impo-
ambele cãi de atac, jurisdicþiile superioare sibilitatea recuperãrii efective a compen-
adãugând aprecierii fãcute de cãtre prima saþiei respective ori a restituirii în naturã a
instanþã ºi perspectiva aplicãrii legii speciale bunului lor, aceºtia se pot adresa Curþii cu
la cazul concret al reclamanþilor. o nouã cerere în acest sens.

Controversa aplicabilitãþii art. 6 CEDO în materia
contravenþiilor rutiere tranºatã în decizia de inadmisibilitate
din cauza Ioan Pop împotriva României

Amenda aplicatã în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 ºi suspendarea dreptului de a conduce

se includ în sfera acuzaþiei în materie penalã.
Scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum ºi caracterul general al normei de
incriminare, au fost cele douã elemente determinante care au permis Curþii sã aprecieze cã
în cauzã sunt aplicabile garanþiile specifice materiei penale.
Curtea nu înlãturã prezumþia de legalitate a procesului-verbal din procedura
contravenþionalã românã, ci impune echilibrul ce trebuie sã existe între prezumþia de
nevinovãþie specificã materiei ºi prezumþia de legalitate ºi validitate a procesului-verbal de
contravenþie.
În cauza neexistând indicii conform cãrora aceastã

Ioan Pop c. persoanã ar fi fost prezentã ºi la momentul
României sãvârºirii contravenþiei însãºi.
(cererea nr. În plângerea contravenþionalã formulatã,
40301/04, petentul a invocat faptul cã planºele foto
decizia de depuse la dosar de agentul constatator nu
inadmisibilitate sunt clare, numãrul maºinii neputându-se
din 28 iunie distinge, precum ºi faptul cã acestea nu au
2011), Curtea surprins autovehiculul condus de el, acesta
Europeanã a din urmã având montat la data eveni-
avut din nou mentelor un portbagaj, aspect ce nu reiese
ocazia de a analiza aplicabilitatea garanþiilor din poze. Reclamantul nu a solicitat audierea
specifice materiei penale, prevãzute de art. martorului asistent ºi nici administrarea
6 din Convenþie, în domeniul contraven- vreunei alte probe în sprijinul afirmaþiilor
þional, precum ºi modalitatea concretã în sale.
care instanþele naþionale au respectat Prima instanþã sesizatã a admis plân-
prezumþia de nevinovãþie a petentului. gerea contravenþionalã, apreciind cã din
Rezumând situaþia de fapt, amintim faptul planºele foto depuse la dosar de agentul
cã în aprilie 2004 reclamantul a fost sanc- constatator nu reiese sãvârºirea contra-
þionat contravenþional cu o amendã de venþiei, acestea confirmând prezenþa unei
2.000.000 ROL ºi suspendarea permisului singure maºini, fãrã a se putea observa
de conducere pe o perioadã de 90 de zile coloana oficialã. De menþionat este ºi faptul
pentru cã nu a oprit, conform semnalelor cã instanþa nu a citat din oficiu martorul
agentului de poliþie, la trecerea unei coloane asistent, iar pãrþile nu au solicitat audierea
oficiale. La momentul încheierii procesului- acestuia.
verbal, petentul a refuzat sã semneze, Ulterior, recursul promovat de intimatã a
indicând faptul cã s-ar fi conformat fost admis ºi plângerea contravenþionalã a
semnalelor ofiþerului de poliþie. Actul a fost fost respinsã ca nefondatã, instanþa de
încheiat în prezenþa unui martor asistent, control judiciar apreciind cã reclamantul nu

ºi-a dovedit apãrarea conform cãreia maºina vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie
sa era diferitã de cea din fotografii, întrucât 1984, par. 52; Jussila, citatã anterior,
ar fi avut montat la data faptelor un port- par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie
bagaj. Mai mult, Tribunalul Satu Mare a 2008, nr. 11529/02, par. 18).
reþinut cã planºele foto depuse la dosar de Astfel, Curtea a constatat cã recla-
organele de poliþie atestau sãvârºirea mantului i s-a aplicat o amendã ºi suspen-
contravenþiei, respectiv deplasarea autotu- darea permisului de conducere în baza unei
rismului petentului în timpul trecerii coloanei dispoziþii legale cu caracter general, adre-
oficiale. sate tuturor cetãþenilor în calitatea lor de
Reclamantul s-a plâns în faþa Curþii Euro- utilizatori ai drumurilor publice. Mai mult,
pene de inechitatea procedurii naþionale, în norma legalã incidentã prescrie un anumit
particular de faptul cã instanþele naþionale comportament ºi stabileºte o sancþiune în
ar fi inversat sarcina probei în defavoarea cazul încãlcãrii sale.
sa, solicitându-i sã îºi dovedeascã nevi- În esenþã, scopul pur punitiv al amenzii
novãþia. aplicabile, precum ºi caracterul general al
Guvernul nu a putut transmite Curþii copia normei de incriminare au fost cele douã
integralã a dosarului format în faþa instan- elemente determinante care au permis Curþii
þelor naþionale, dat fiind faptul cã la data sã aprecieze cã în cauzã sunt aplicabile
comunicãrii cauzei acesta fusese distrus, garanþiile specifice materiei penale,
expirând perioada legalã de pãstrare.
prevãzute de art. 6 din Convenþie.
Cu titlu preliminar, plecând de la criteriile
Potrivit raþionamentului Curþii, lipsa de
deja expuse în cauza Escoubet c. Belgiei
severitate sau absenþa unor consecinþe
(cererea nr. 26780/95, [MC], par. 32), Curtea
importante a sancþiunilor aplicabile, nu sunt
a statuat cã mãsura impusã de autoritãþi
suficiente pentru a deroba prezenta
reclamantului, respectiv aplicarea unei
contravenþie de caracterul sãu de acuzaþie
amenzi contravenþionale în cuantum de 200
RON ºi suspendarea permisului de con- cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par.
ducere pentru o perioadã de 90 de zile 54, ºi Huseyin Turan, par. 20).
pentru încãlcarea prevederilor art. 89 lit. f În cea de a doua parte a deciziei sale,
din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv necon- Curtea a analizat modalitatea concretã în
formarea la semnalele ofiþerului de poliþie la care instanþele naþionale au respectat
trecerea coloanei oficiale, se include în sfera garanþiile prevãzute de art. 6 din Convenþie,
„acuzaþiei în materie penalã” (a se vedea ºi aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului
Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie ce trebuie sã existe între prezumþia de
1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr. nevinovãþie specificã materiei ºi prezumþia
73053/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei, de legalitate ºi validitate a procesului-verbal
nr. 65022/01, par. 31) . de contravenþie, existentã în dreptul
Reþinând faptul cã legiuitorul român a ales naþional.
sã depenalizeze anumite fapte relative la Astfel, Curtea a apreciat cã invocarea de
circulaþia rutierã, Curtea a apreciat cã pentru cãtre instanþe a acestei din urmã prezumþii,
determinarea aplicabilitãþii în cauzã a cu consecinþa obligãrii reclamantului la
prevederilor art. 6 din Convenþie, în latura rãsturnarea sa, nu putea avea un caracter
sa penalã, esenþialã este analiza naturii neaºteptat pentru acesta, având în vedere
faptei imputate precum ºi a sancþiunii cores- dispoziþiile naþionale incidente în materia
punzãtoare, conform legislaþiei naþionale în contravenþionalã (Anghel, par. 58 ºi 59). 263
263 Este vorba despre dispoziþiile art. 129 alin. 1 din Codul de procedurã civilã („Partile au indatorirea ca, în
conditiile legii [...] sã-ºi probeze pretenþiile ºi apãrãrile”) ºi art. 1169 din Codul civil („Cel ce face o propunere
înaintea judecãtii trebuie sã o dovedeascã”).

Mai mult, s-a reiterat ºi faptul cã Convenþiei, rolul Curþii nu este de a decide
prezumþiile de fapt ºi de drept sunt comune dacã declaraþiile de martori au fost admise
tuturor sistemelor judiciare, Convenþia în mod corect ca probe, ci dacã întreaga
neinterzicându-le în principiu. Ceea ce procedurã, incluzând modul în care proba
Convenþia impune însã, din perspectiva a fost obþinutã, este echitabilã (a se vedea
paragrafului 2 al art. 6 din Convenþie, este Doorson c. Þãrilor de Jos, 26 martie 1996,
tocmai ca o anumitã proporþie între acestea par. 67; Van Mechelen ºi alþii c. Þãrilor de
ºi prezumþia de nevinovãþie instituitã în Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
favoarea acuzatului, sã fie respectatã, fiind Prin urmare, ceea ce apare ca fiind
necesar a se þine cont în analiza proporþio- esenþial din punctul de vedere al instanþei
nalitãþii, pe de o parte, de miza concretã a europene este faptul cã instanþele naþionale
procesului pentru individ ºi, pe de altã parte, i-au oferit petentului cadrul necesar pentru
de dreptul sãu la apãrare (a se veeda, a-ºi expune cauza în condiþii de egalitate
Salabiaku c. Franþei, 7 octombrie 1988, par. cu partea adversã, cãzând exclusiv în
28; Anghel, par. 60). sarcina pãrþii responsabilitatea modalitãþii
Aplicând acest raþionament în cauzã, efective în care a înþeles sã uzeze de
Curtea a constat cã implicaþiile concrete ale drepturile sale procedurale.
procedurii asupra reclamantului se rezumau Referitor la martorul asistent - care se
la obligativitatea achitãrii unei amenzi într-un pare cã nu a asistat la sãvârºirea contra-
cuantum redus, de aproximativ 50 Euro, fãrã venþiei, ci putea cel mult sã ofere informaþii
a exista posibilitatea de a fi înlocuitã cu o
pentru descrierea vehiculului -, Curtea a
sentinþã privativã de libertate în caz de
reþinut cã, în timp ce instanþele naþionale nu
neplatã (Anghel, par. 52). Totodatã, Curtea
au apreciat necesarã citarea acestuia, nici
a apreciat cã nu existã niciun indiciu cã
reclamantul nu a solicitat audierea acestuia
suspendarea dreptului de a conduce
sau a oricãrui alt martor, în sprijinul versiunii
autoturismul ar fi avut vreo consecinþã
sale.
deosebitã asupra petentului.
Prin urmare, Curtea a constat cã
În ceea ce priveºte dreptul sãu la
singurele probe pe baza cãrora instanþele
apãrare, analizând exclusiv datele cuprinse
în hotãrârile judecãtoreºti pronunþate, naþionale puteau pronunþa o hotãrâre erau
Curtea a observat cã instanþele i-au dat cele depuse de agentul constatator,
ocazia de a-ºi prezenta punctul de vedere, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul
în special în ce priveºte declaraþia privind procesului posibilitatea de a-ºi dovedi
faptul cã maºina sa este diferitã de cea din afirmaþiile, în special cele referitoare la lipsa
poze, de a depune la dosar memorii sau de de identitate dintre maºina condusã de el ºi
a solicita administrarea probelor pe care le cea din planºele foto.
aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea În acest context, simplul fapt cã proce-
a observat cã reclamantul s-a limitat la dura contravenþionalã urmatã de instanþele
expunerea unor motive de netemeinicie a naþionale era diferitã de cea prevãzutã de
procesului-verbal ºi afirmarea absenþei lege pentru infracþiuni, nu a fost de naturã
identitãþii dintre maºina sa ºi cea din de a-l plasa pe reclamant într-o situaþie
planºele foto, fãrã a solicita administrarea desavantajoasã faþã de autoritatea care a
vreunei probe în acest sens. formulat acuzaþia.
Curtea a reamintit cã admisibilitatea Astfel, Curtea a concluzionat cã, în pre-
probelor constituie în primul rând o zenta cauzã, autoritãþile naþionale ºi-au
chestiune reglementatã de dreptul intern ºi, exercitat competenþa de apreciere
ca regulã generalã, cade în competenþa pronunþând hotãrâri motivate, pe baza
instanþelor naþionale sã se pronunþe asupra dovezilor înfãþiºate de pãrþi, respectând
probelor pe care le administreazã. Potrivit garanþiile art. 6 din Convenþie.

Dreptul la viaþã privatã (art. 8 CEDO):
Refuzul nejustificat în mod corespunzãtor de a recunoaºte
tatãlui biologic legãturi personale cu copilul sãu

Refuzul instanþelor naþionale de a recunoaºte tatãlui biologic legãturi personale cu copilul

sãu, fãrã a analiza în concret dacã stabilirea acestora ar afecta interesul superior al minorului,
contravine dispoziþiilor art. 8 CEDO.
Stabilirea unor legãturi personale între pretinsul tatã biologic ºi copilul sãu, chiar în absenþa
unei istorii familiale în acest sens sau a unei paternitãþi legal recunoscute, þine de domeniul
vieþii private a reclamantului, fiind un aspect esenþial al identitãþii sale personale.
În analiza unei astfel de cereri, instanþele sunt obligate, din perspectiva garanþiilor articolului
8 din Convenþie, sã cerceteze dacã, în concret, faþã de circumstanþele faptice ale cauzei,
stabilirea unor astfel de legãturi personale, este în interesul minorului, interes care prevaleazã
întotdeauna faþã de cel al pãrintelui.
În cauza Astfel, reclamantul nu a apucat sã îºi

Schneider îm- vadã niciodatã fiul, acesta fiind crescut de
potriva Ger- mama sa ºi de soþul acesteia. Deºi aceºtia
maniei (cere- au recunoscut cã existã posibilitatea ca
rea nr. 17080/ reclamantul sã fie tatãl biologic al copilului,
07), Curtea Eu- nu au exclus nici posibilitatea ca soþul sã
ropeanã a pro- aibã aceastã calitate, având în vedere cã
nunþat la data soþii au avut relaþii intime în perioada
de 15 septem- concepþiei. În fine, soþii au apreciat cã este
brie 2011 o în interesul familiei lor sã nu efectueze
hotãrâre nedefinitivã de constatare a testele medicale pertinente pentru a afla
încãlcãrii art. 8 din Convenþie.264 Potrivit paternitatea copilului nãscut în luna martie
situaþiei de fapt reþinute de Curte, în urma 2004.
unei relaþii de scurtã duratã dintre reclamant Reclamantul, rãmas în Germania, la scurt
ºi o femeie cãsãtoritã, în luna iunie a anului timp dupã naºterea minorului, a solicitat
2003 aceasta a rãmas însãrcinatã. Atât în instanþelor naþionale sã îi recunoascã un
faþa instanþelor naþionale, cât ºi în faþa Curþii, drept de vizitã a acestuia, de douã ori pe
reclamantul a pretins cã este tatãl biologic lunã ºi dreptul de a fi informat cu privire la
al copilului ºi cã mama planifica sã se aspecte legate de creºterea ºi educarea sa.
despartã de soþul sãu ºi sã punã bazele unei În motivarea cererii sale, reclamantul a
familii împreunã cu el. arãtat cã este tatãl biologic al minorului ºi
În realitate însã, la scurt timp dupã ce a cã el împreunã cu mama acestuia au
rãmas însãrcinatã, mama s-a întors lângã intenþionat sã aibã un copil, el însoþind-o de
soþul sãu, pãrãsind teritoriul Germaniei ºi mai multe ori la consultaþiile medicale
mutându-se în Anglia. prenatale. În cadrul acestei acþiuni, mama
264 Hotãrârea Secþiei a V-a poate deveni definitivã în condiþiile art. 44 par. 2 din Convenþie.

copilului s-a apãrat, precizând cã nu a articolului 8 din Convenþie, nu se referã
intenþionat niciodatã sã se despartã de soþul exclusiv la o familie legitimã, ci se extinde
sãu ºi nici nu a planificat sã facã un copil ºi în privinþa relaþiilor de familiei de facto,
împreunã cu reclamantul, din punctul sãu existente între persoane care nu au oficia-
de vedere nefiind exclus ca soþul sãu sã fie lizat relaþia.265 Astfel, un copil nãscut într-o
chiar tatãl biologic al acestuia. familie de facto sau legitimã, este ipso iure
Instanþele naþionale germane au respins parte a acelei familii, prin simplul fapt al
cererea reclamantului, apreciind, chiar în naºterii.
ipoteza în care s-ar fi dovedit cã el este tatãl Cu toate acestea, a mai arãtat Curtea, o
biologic al copilului, cã nu se aflã în sfera simplã legãturã biologicã dintre un pãrinte
persoanelor prevãzute de lege pentru a ºi copil, fãrã nicio altã implicaþie legalã sau
avea legãturi personale cu minorul. În acest fapticã care sã indice existenþa unei relaþii
sens, instanþele au precizat cã reclamantului personale apropiate, este insuficientã pentru
nu i se pot aplica nici dispoziþiile articolului a atrage protecþia articolului 8 din
1684 din Codul civil german, întrucât el nu Convenþie.266 Evident, coabitarea este un
este tatãl legal al copilului, neinvestind prim indiciu în constatarea existenþei acestor
instanþele cu o acþiune în tãgada paternitãþii, legãturi personale, însã - în mod excepþional
ºi nici cele ale articolului 1685 Cod civil, - ºi alþi factori pot demonstra existenþa unei
având în vedere cã nu este o persoanã cu familii de facto.
care minorul a dezvoltat legãturi strânse, În cauza Pini ºi alþii împotriva
sociale sau familiale. Chiar de la momentul României267, Curtea a mai statuat cã ºi o
naºterii sale, copilul a locuit cu mama sa ºi viaþã de familie proiectatã, doritã, ar putea,
soþul sãu, reclamantul nevãzându-l în circumstanþe speciale, sã cadã sub
niciodatã. Instanþa de control judiciar a mai protecþia articolului 8 din Convenþie, mai ales
reþinut cã dreptul reclamantului, în calitate atunci când imposibilitatea stabilirii relaþiilor
de tatã biologic, nu poate prevala faþã de de familie nu se poate imputa reclamantului.
interesul protejãrii familiei. În acest context, Astfel, Curtea a extins protecþia oferitã de
orice ar clãtina încrederea copilului în familia articolul 8 CEDO ºi asupra potenþialelor
sa trebuie evitat. Din punctul de vedere al relaþii de familie care se pot dezvolta între
instanþelor, era preferabil ca minorul cã un copil nãscut în afara cãsãtoriei ºi pãrintele
creascã în familia în care s-a nãscut, fãrã sãu biologic. Factori relevanþi în determi-
sã cunoascã circumstanþele problematice narea existenþei reale a unor relaþii perso-
ale originii sale. nale între aceºtia sunt, pe de o parte, natura
Reclamantul s-a plâns în faþa Curþii relaþiei dintre pãrinþii biologici ºi, pe de alta,
Europene de faptul cã decizia instanþelor interesul vãdit ºi angajamentul pãrintelui
naþionale de a-i refuza dreptul de vizitã a biologic faþã de copil, atât înainte, cât ºi dupã
minorului sau de informare asupra creºterii naºterea acestuia.
ºi educaþiei sale, reprezintã o violare a Mai mult, garanþiile articolului 8 din
dispoziþiilor articolului 8 din Convenþie, Convenþie se aplicã nu numai sferei vieþii
respectiv o ingerinþã neadmisã în viaþa sa de familie ci ºi vieþii private. Conform
de familie ºi privatã. jurisprudenþei constante a Curþii, relaþiile
Analizând fondul cererii reclamantului, care nu se pot califica ca intrând în mod
Curtea a reiterat principul conform cãruia indubitabil în sfera vieþii de familie, se pot
noþiunea de „viaþã de familie” inclusã în textul regãsi în sfera mai largã a vieþii private. În
265 Keegan c. Iralndei, hotãrârea din 26 mai 1994; Lebbink c. Olandei, nr. 45582/99, ECHR 2004-IV;
Znamenskaya c. Rusiei, nr. 77785/01.
266 Kroon ºi alþii c. Olandei, hotãrârea din 27 octombrie 1994, Seria A nr. 297-C.
267 Cererile nr. 78028/01 ºi 78030/01.

contextul unor proceduri legate de stabilirea refuzat reclamantului dreptul de vizitã a
sau contestarea paternitãþii unui copil, minorului ºi obþinerea unor informaþii despre
Curtea a statuat cã determinarea relaþiei creºterea ºi educarea sa, în condiþiile
legale dintre un bãrbat ºi copilul sãu poate absenþei unei vieþi de familie bine definite
privi viaþa sa de „familie”, însã, în mãsura în sau mãcar proiectate ori a unei legãturi
care aceasta nu este bine conturatã, în mod biologice clar stabilite între aceºtia,
cert, clarificarea situaþiei priveºte viaþa sa reprezintã o ingerinþã în viaþa sa privatã.
„privatã” care înglobeazã ºi aspecte legate Examinând argumentele pentru care
de identitatea personalã268. instanþele naþionale au respins cererea
Revenind la circumstanþele speþei, Curtea reclamantului, Curtea a remarcat faptul cã
a apreciat cã deciziile instanþelor naþionale acestea nu s-au axat pe un element esenþial
germane nu au intervenit în contextul unei al cauzei: identificarea ºi evaluarea, în
vieþi de familie existente, reclamantul contextul faptic dat, a interesului superior al
neavând relaþii personale apropiate faþã de minorului.
minor ºi nici o paternitate cert stabilitã. Astfel, Curtea a remarcat faptul cã
Totodatã, Curtea a statuat cã reclamantul instanþele naþionale nu au fãcut decât sã
nu se regãseºte în mod evident nici în observe cã reclamantul, în calitate de pretins
situaþia unei „vieþi de familie proiectate”, tatã biologic, nu se încadra în nicio dispoziþie
având în vedere cã, deºi absenþa coabitãrii legalã care sã îi permitã sã aibã legãturi
cu fiul sãu nu îi poate fi imputabilã, interesul personale cu copilul a cãrui tatã se
reclamantului, atât înainte, cât ºi dupã pretindea. Potrivit instanþelor naþionale,
naºterea copilului, cu privire la constituirea acesta nu era nici tatãl legal al copilului,
unei familii a fost limitat. În fapt, din punctul nepromovând nicio acþiune în tãgada
de vedere al reclamantului, acesta a susþinut paternitãþii deja existente ºi nici nu
cã ºi-ar fi planificat sã aibã un copil împreunã dezvoltase o relaþie personalã cu minorul.
cu partenera sa, a însoþit-o pe aceasta la Or, Curtea Europeanã a remarcat cã
douã examinãri medicale, a fãcut o instanþele naþionale nu au fost nici un
declaraþie de recunoaºtere a paternitãþii moment preocupate sã examineze dacã un
înainte de naºterea copilului ºi a primit o eventual contact între reclamant ºi minor,
serie de fotografii ale acestuia dupã în circumstanþele particulare ale cauzei, ar
naºterea sa. Evident, procedurile civile fi fost sau nu în interesul copilului. Sub acest
demarate la nivel intern, la o scurtã perioadã aspect, este binecunoscutã jurisprudenþa
dupã naºterea minorului, sunt de naturã a Curþii conform cãreia interesul minorului
demonstra interesul reclamantului în prevaleazã asupra celui al pãrinþilor,
constituirea unor viitoare relaþii de familie. cercetarea conþinutului acestuia fiind vitalã
În mod cert, însã, având în vedere în orice cauzã care are ca obiect relaþia
jurisprudenþa Curþii indicatã anterior, dintre acesta ºi lumea exterioarã.269
stabilirea unui cadru legal pentru derularea Reþinerea argumentului potrivit cãruia
relaþiilor dintre reclamant ºi copilul al cãrui reclamantul nu a dezvoltat încã relaþii
tatã biologic se pretinde, pot fi incluse în personale cu copilul, precum ºi prezentarea
sfera vieþii sale private, reprezentând un acestei realitãþi ca un motiv de respingere a
important element al identitãþii sale acþiunii, fãrã însã a da importanþã motivelor
personale. pentru care o astfel de relaþie nu s-a stabilit
Prin urmare, Curtea a concluzionat cã încã, nu corespunde exigenþelor garanþiilor
deciziile instanþelor naþionale prin care i s-a prevãzute de articolul 8 din Convenþie ºi nu
268 Rasmussen c. Danemarcei, hotãrâre din 28 noiembrie 1984; Yldirim c. Austriei, decizie din 19 octombrie
1999; Backlund c. Finlandei, hotãrâre din 6 iulie 2010.
269 Sommerfeld c. Germaniei, [MC], cerere nr. 31871/1996, ECHR 2003-VIII.

reprezintã o analizã judicioasã din partea perspectiva faptului cã legislaþia româ-
instanþelor. Astfel, în opinia Curþii, jude- neascã în materie, respectiv dispoziþiile art.
cãtorul naþional nu a apreciat asupra faptului 14 din Legea nr. 272 din 2004 cu modificãrile
cã absenþa unor relaþii de familie între tatãl ulterioare ºi dispoziþiile pertinente ale
biologic ºi minor a intervenit tocmai din Codului familiei în vigoare, sunt similare
cauza atitudinii membrilor familiei legale a celor din legislaþia germanã, o cauzã
copilului care au împiedicat stabilirea româneascã în materie nefiind exclusã.
acestora. Reþinem în contextul acestei prezentãri
În concluzie, în absenþa unor motive ºi dispoziþiile articolelor 429 ºi urmãtoarele
temeinice care sã vizeze protejarea sau din Noul Cod civil, care permit ºi tatãlui
promovarea interesului superior al minorului, biologic sã formuleze o acþiune în tãgada
interzicerea unor legãturi personale între paternitãþii, aceste dispoziþii fiind rodul unei
acesta ºi tatãl sãu biologic, nu poate fi preocupãri a legiuitorului român pentru
justificatã prin prisma paragrafului 2 al extinderea mijloacelor de protecþie a sferei
articolului 8 din Convenþie. vieþii private ºi o adaptare a legii la realitãþile
societãþii contemporane.
Notã: În legislaþia româneascã actualã, conform
Într-o altã speþã împotriva Germaniei270 art. 14 din Legea nr. 272/2004: „Copilul are
în care s-a pus o problemã similarã cu cea dreptul de a menþine relaþii personale ºi
din cauza anterior rezumatã, Curtea a contacte directe cu pãrinþii, rudele, precum
apreciat faptul cã instanþele naþionale au ºi cu alte persoane faþã de care copilul a
motivat respingerea acþiunii reclamantului de dezvoltat legãturi de ataºament. Copilul
vizitare a minorului faþã de care pretindea a are dreptul de a-ºi cunoaºte rudele ºi de a
fi tatãl biologic, tocmai pe neadecvarea întreþine relaþii personale cu acestea,
acestui demers faþã de interesul concret al precum ºi cu alte persoane alãturi de care
minorului în cauzã. copilul s-a bucurat de viaþa de familie, în
Astfel, în speþa din 2008, instanþele mãsura în care acest lucru nu contravine
naþionale au constat, în urma unei proceduri interesului sãu superior. Pãrinþii sau un alt
echitabile în care reclamantul a avut ocazia reprezentant legal al copilului nu pot
de a participa activ în procesul decizional, împiedica relaþiile personale ale acestuia cu
cã prin vizitele sale sporadice la domiciliul bunicii, fraþii ºi surorile ori cu alte persoane
copilului faþã de care pretindea a fi tatãl alãturi de care copilul s-a bucurat de viaþa
biologic, reclamantul nu a stabilit suficiente de familie, decât în cazurile în care instanþa
relaþii personale cu minorul, în aºa fel încât decide în acest sens, apreciind cã existã
eventuala stabilire pe cale judecãtoreascã motive temeinice de naturã a primejdui
a unui program de vizitã a acestuia sã fie în dezvoltarea fizicã, psihicã, intelectualã
interesul minorului. În fapt, reclamantul în sau moralã a copilului.”
acea cauzã ºi-a manifestat interesul faþã de Prin urmare, legiuitorul român, în deplin
minor prin patru vizite la spital, cu ocazia acord cu jurisprudenþa CEDO în materie,
naºterii sale ºi imediat dupã acest moment, obligã instanþa naþionalã sã aibã drept reper
pe parcursul a trei luni, la domiciliul acestuia. esenþial al analizei sale dacã stabilirea unor
La un interval de doi ani, dupã naºterea relaþii între o persoanã din afara familiei ºi
copilului, reclamantul a mai efectuat câteva minor corespunde sau nu interesului
vizite la domiciliul acestuia, respectiv al superior al acestuia. Desigur, imperativul
mamei sale care locuia cu actualul sãu soþ. conservãrii celulei familiale legale se aflã ºi
Prezentarea acestei speþe recente din el în atenþia ambelor jurisdicþii, însã ceea
jurisprudenþa CEDO are relevanþã din ce Curtea Europeanã apreciazã cã trebuie
270 Hans Gerd Hulsmann c. Germaniei, decizie de inadmisibilitate din 18 martie 2008, cererea nr. 33375/03.

sã prevaleze este tocmai conþinutul concret personale nu poate fi imputatã recla-
al interesului minorului. mantului, fiind de cele mai multe ori rezultatul
Concluzionând, ceea ce jurisprudenþa atitudinii pãtimaºe a familiei legale a mino-
CEDO mai adaugã textului de lege, este rului, iar acesta a dat dovadã de un interes
îndemnul adresat instanþelor de a verifica real în privinþa stabilirii unei relaþii cu copilul
motivele concrete care au împiedicat nãscut în afara unui mariaj, instanþele ar
reclamantul sã dezvolte, pânã în momentul trebui sã analizeze fondul pretenþiei,
formulãrii acþiunii în justiþie, legãturi de respectiv dacã stabilirea în concret a acestor
ataºament cu minorul. În concret, în cazul relaþii personale este sau nu conformã
în care absenþa ab initio a acestor relaþii interesului minorului.

OCTOMBRIE 2011
OCTOMBRIE
JurisClasorCEDO
JurisClasor CEDO––Septembrie
Octombrie 2011 179
180 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011
Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Octombrie 2011
Regula unanimităţii în materia acţiunii în revendicare a unui bun aflat în coproprietate.

Jurisprudenţa CEDO şi reglementarea noului Cod civil ................................................. 183
Principiul publicităţii procesului civil ca garanţie a dreptului fundamental la un proces

echitabil – cauza AGVPS Bacău împotriva României .................................................... 187
Statistici recente privind situaţia României la CEDO. Prezentare selectivă a cauzelor

pendinte ......................................................................................................................... 190
Protocol de colaborare privind promovarea drepturilor omului ....................................... 194

Redacţia JurisClasor CEDO
JurisClasor CEDO – Octombrie 2011 181

Regula unanimitãþii în materia acþiunii în revendicare a unui
bun aflat în coproprietate. Jurisprudenþa CEDO
ºi reglementarea noului Cod civil

Regula unanimitãþii în materia acþiunii în revendicare a unui bun aflat în coproprietate nu

încalcã art. 6 alin. 1 din Convenþie decât în mãsura în care se dovedeºte a fi aplicatã automat,
strict ºi fãrã o analizã a circumstanþelor concrete ale cauzei.
Jurisprudenþa Curþii de la Strasbourg a determinat modificarea concepþiei în aceastã materie,
reglementându-se în mod expres situaþia coproprietarilor în noul Codul civil, intrat în vigoare
la 1 octombrie 2011, în sensul cã fiecare coproprietar poate sta singur în justiþie, indiferent
de calitatea procesualã, în orice acþiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acþiunii
în revendicare.
Anterior bunurilor indivize, unele instanþe au înlãturat

hotãrârii în totalitate aplicarea regulii unanimitãþii, în
CEDO pro- timp ce altele au aplicat fiecãrui litigiu
nunþate în criteriile stabilite de Curte în cauza Lupaº,
cauza Lu- ajungând astfel la soluþii diferite de la caz la
paº ºi alþii caz. Astfel, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie
c. României a stabilit în jurisprudenþa sa faptul cã
(cererile nr. instanþele învestite cu astfel de cereri nu
1434/02, trebuie sã înlãture de plano aplicarea regulii
35370/02 ºi 1385/03), practica instanþelor unanimitãþii, ci trebuie sã dispunã admi-
române era covârºitor majoritarã în sensul nistrarea probelor necesare stabilirii
respingerii acþiunilor în revendicarea unui împrejurãrii dacã reclamantul a fost în impo-
bun proprietate comunã pe cote-pãrþi dacã sibilitate sã identifice restul coproprietarilor
nu figurau ca reclamanþi toþi coproprietarii.271 imobilului ºi sã obþinã acceptul acestora de
În urma acestei hotãrâri în care Curtea a i se alãtura în acþiunea în revendicare,
Europeanã a statuat cã, prin raportare la numai o astfel de soluþionare fiind conformã
circumstanþele specifice cazului (existenþa interpretãrii nuanþate date de Curtea Euro-
unui numãr însemnat de succesori, precum peanã regulii unanimitãþii, care impune
ºi refuzul unora de a participa la judecatã), analizarea tuturor circumstanþelor cauzei272.
impunerea respectãrii regulii unanimitãþii În ceea ce priveºte jurisprudenþa CEDO,
reprezintã un obstacol insurmontabil pentru trebuie avute în vedere atât cauzele în care
orice tentativã viitoare de revendicare a s-a stabilit o încãlcare a dreptului la un
271 Pentru opinia contrarã, a se vedea D. Chiricã, Posibilitatea exercitãrii acþiunii în revendicare de cãtre un
singur coproprietar coindivizar, în Dreptul nr. 11/1998, p. 23-30; I. Lulã, Opinii privitoare la posibilitatea exercitãrii
acþiunii în revendicare de cãtre un singur coproprietar, în Dreptul, nr. 4/2002, p. 75 ºi urm. Autorii afirmã cã
acþiunea în revendicare trebuie consideratã ca un act de conservare a bunului la dispoziþia oricãruia dintre
coproprietari ºi care profitã tuturor.
272 Î.C.C.J., Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã, decizia nr. 4442 din 2 aprilie 2009, www.scj.ro, în G.
Boroi, M.M. Pivniceru, T.Vl. Rãdulescu, C.Al. Anghelescu, Drept civil. Drepturile reale principale. Note de curs,
jurisprudenþã relevantã, speþe, teste grilã, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2011, p. 53-55.

proces echitabil ca urmare a imposibilitãþii stabilit cã o parte dintre reclamanþi intro-
reclamantului de a avea acces efectiv la o duseserã o acþiune în revendicarea unui
instanþã, cât ºi acele situaþii în care cererile teren proprietate comunã împotriva unei
sunt declarate inadmisibile, cazuri în care societãþi comerciale care le ocupa terenul,
nu este vorba despre o imposibilitate însã cererea lor a fost respinsã în primã
absolutã a reclamantului de a-i identifica pe instanþã deoarece nu fusese introdusã de
restul coproprietarilor ºi nici de vreun refuz cãtre toþi coproprietarii. Pe lângã reclamanþii
neîndoielnic din partea acestora. din primã instanþã, introduc apel încã doi
Astfel, prin decizia de inadmisibilitate coproprietari, calea de atac fiind respinsã
pronunþatã în cauza Derscariu ºi alþii c. cu aceeaºi motivare. Recursul introdus de
României din 26 august 2008 (cererea nr. cãtre toþi coproprietarii care formulaserã
35788/03), Curtea a reþinut cã reclamanþii apel, în care au devenit intervenienþi
i-au chemat în judecatã pe ceilalþi copro- accesorii ºi restul coproprietarilor, a fost la
prietari ai imobilului, precum ºi pe cei doi rândul sãu respins, instanþa naþionalã
terþi, solicitând instanþei sã le lase subsolul stabilind cã regula unanimitãþii nu fusese
clãdirii în paºnicã ºi liniºtitã folosinþã. Prin respectatã la momentul formulãrii cererii, iar
decizia datã în recurs, Curtea de Apel a o astfel de soluþie nu ar fi dus la impo-
estimat cã acþiunea iniþialã este o acþiune sibilitatea recurenþilor ºi a intervenienþilor de
posesorie care urmeazã a fi respinsã din a intenta o nouã acþiune.
cauza neîndeplinirii condiþiilor cerute de Faþã de situaþia de fapt reþinutã, Curtea
cãtre lege. Mai mult, ea a statuat cã recla- a statuat cã, spre deosebire de situaþia de
manþii pot introduce împotriva celorlalþi fapt din cauza Lupaº, reclamanþii nu s-au
coproprietari o acþiune în partajarea folo- aflat în imposibilitatea de a-i identifica pe
sinþei subsolului, iar împotriva terþilor o restul coproprietarilor ºi de a obþine acordul
acþiune în revendicare, cu respectarea acestora pentru introducerea acþiunii în
regulii unanimitãþii. revendicare. De asemenea, regula unani-
În urma analizãrii unei eventuale aplicãri mitãþii se bucura la momentul introducerii
a regulii unanimitãþii în cazul de faþã, Curtea cererii reclamanþilor de o aplicare jurispru-
a observat faptul cã nu exista nicio dificultate denþialã constantã, iar instanþa naþionalã le
în identificarea celorlalþi coproprietari. În pusese în vedere consecinþa respingerii
ceea ce priveºte al doilea motiv care a stat acþiunii ca urmare a nerespectãrii acestei
la baza nerespectãrii art. 6 par. 1 în cauza reguli. Prin urmare, asemãnãtor situaþiei din
Lupaº ºi alþii, Curtea a constatat cã, în ciuda Derscariu, reclamanþii au fost în mãsurã sã
conflictului aparent dintre reclamanþi ºi evalueze soluþia posibil a fi datã acþiunii lor
ceilalþi coproprietari, nimic nu permite în revendicare prin aplicarea acestei reguli
stabilirea cu certitudine a unui refuz al (par. 21).
acestora din urmã de a se alãtura recla- Similar, în decizia de inadmisibilitate
manþilor în vederea introducerii unei acþiuni pronunþatã în cauza Comãnescu ºi alþii c.
în revendicare. României din 22 septembrie 2009 (cererea
În concluzie, Curtea a apreciat cã nr. 1916/05), Curtea a reþinut cã, în fapt,
circumstanþele speþei nu confirmã existenþa reclamanþilor le-a fost respinsã acþiunea în
unei imposibilitãþi a reclamanþilor de a-ºi revendicare atât în primã instanþã, cât ºi în
valorifica drepturile în cadrul unei acþiuni în cãile de atac deoarece cererea nu fusese
revendicare273. introdusã de cãtre toþi coproprietarii. Astfel,
În decizia de inadmisibilitate din 31 martie din actele depuse la dosar a rezultat cã unii
2009 pronunþatã în cauza Costea ºi alþii c. dintre reclamanþi aveau o sorã vitregã, care
României (cererea nr. 4113/04), Curtea a locuia în Germania. De asemenea,
273 G. Boroi et alii, op. cit., p. 53.

reclamanþii au învederat instanþelor Alineatul doi al aceluiaºi articol stabileºte în
naþionale cã au acordul acesteia pentru a ce mãsurã hotãrârile pronunþate în materia
formula o acþiune în revendicare, furnizând coproprietãþii au autoritate de lucru judecat,
ºi datele de contact ale acesteia, dar nu au reglementându-se cã hotãrârile judecã-
adus nicio dovadã în ceea ce priveºte toreºti pronunþate în folosul coproprietãþii
acordul menþionat ºi nici nu au probat faptul profitã tuturor coproprietarilor, în timp ce
cã sora lor vitregã ar fi renunþat la moºtenirea hotãrârile judecãtoreºti potrivnice unui
autorului comun, fostul proprietar al imo- coproprietar nu sunt opozabile celorlalþi
bilului revendicat. Prin urmare, Curtea a coproprietari. Rezultã cã orice hotãrâre prin
reþinut cã reclamanþii nu s-au aflat în care se recunoaºte un drept de copro-
imposibilitate de a identifica toþi coproprietarii prietate reclamantului are autoritate de lucru
ºi de a obþine acordul acestora, nejustificând judecat, putându-se prevala de efectul sãu
niciun interes legitim ce ar fi putut înlãtura restul persoanelor care ar pretinde existenþa
aplicarea regulii unanimitãþii în aceastã unei stãri de coproprietate asupra bunului
situaþie. aflat în stãpânirea pârâtului.
O situaþie de fapt asemãnãtoare a con- Aceastã soluþie legislativã pare excesivã
stituit ºi motivul de respingere ca inad- prin raportare la situaþia procesualã a
misibilã a cauzei Sobieschi c. României pârâtului (cel care se aflã în stãpânirea
din 2 martie 2010 (cererea nr. 29844/02), bunului la momentul introducerii cererii în
Curtea reiterând faptul cã reclamantul nu a revendicare), deoarece - pentru a dobândi
fãcut dovada unei imposibilitãþi absolute de autoritate de lucru judecat soluþia potrivit
a afla identitatea celuilalt coproprietar (o cãreia niciunul dintre cei care se pretind
coproprietari nu deþine o cotã-parte din bun
veriºoarã stabilitã în Columbia) ºi nici
- pârâtul urmeazã a se judeca, chiar ºi pe
dovada existenþei unui refuz al acestuia faþã
rând, cu toþi aceºtia.
de formularea acþiunii în revendicare.
O soluþie care pare a veni în sprijinul
În consecinþã, ori de câte ori Curtea a
pârâtului o constituie cea reglementatã de
constatat lipsa îndeplinirii condiþiilor statuate
art. 643 alin. 3 C.civ. conform cãruia, atunci
în cauza Lupaº prin raportare la situaþia de
când acþiunea nu este introdusã de toþi
fapt din cauza analizatã, a dispuns respin-
coproprietarii, pârâtul poate cere instanþei
gerea acesteia ca urmare a neepuizãrii de judecatã introducerea în cauzã a celorlalþi
cãilor de atac interne, reclamanþii având coproprietari în calitate de reclamanþi, în
posibilitatea de a introduce o nouã acþiune termenul ºi condiþiile prevãzute în Codul de
în revendicare cu respectarea regulii procedurã civilã pentru chemarea în
unanimitãþii. judecatã a altor persoane, însã aceastã
Cu toate acestea, trebuie avut în vedere posibilitate va trebui raportatã la circum-
faptul cã jurisprudenþa Curþii a determinat stanþele cauzei, pârâtul neputând cunoaºte
modificarea concepþiei în aceastã materie, întotdeauna identitatea celorlalte persoane
reþinându-se în mod expres în Codul civil, care ar putea pretinde, alãturi de reclamant,
intrat în vigoare la 1 octombrie 2011274, un drept de proprietate asupra bunului pe
situaþia coproprietarilor care au calitatea de care îl stãpâneºte.
reclamanþi. În ceea ce priveºte aplicarea acestor
Astfel, potrivit art. 643 alin. 1 C.civ., dispoziþii litigiilor înregistrate înainte de
fiecare coproprietar poate sta singur în intrarea în vigoare a Noului Cod civil, potrivit
justiþie, indiferent de calitatea procesualã, art. 63 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea
în orice acþiune privitoare la coproprietate, în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
inclusiv în cazul acþiunii în revendicare. civil, dispoziþiile art. 643 alin. 1 ºi 2 din Codul
274 Noul Cod civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Noul cod civil, republicatã în M. Of. nr. 505/
2011.

civil se aplicã ºi în cazurile în care hotãrârea C.civ. sunt de imediatã aplicare, înlã-
judecãtoreascã nu a rãmas definitivã pânã turându-se astfel regula unanimitãþii pentru
la data intrãrii în vigoare a Codului civil, iar litigiile în care hotãrârea judecãtoreascã nu
cele ale art. 643 alin. 3 se aplicã ºi în a rãmas definitivã pânã la 1 octombrie 2011,
situaþiile în care pricina nu a fost soluþionatã în timp ce posibilitatea pârâtului de a recurge
în primã instanþã pânã la data intrãrii în la chemarea în judecatã a altor persoane
vigoare a Codului civil. se aplicã în ipoteza în care cauza nu a fost
În consecinþã, normele privind calitatea soluþionatã în primã instanþã pânã la data
procesualã activã în cazul cererilor în menþionatã, o altfel de soluþie permiþând
revendicarea unui bun aflat în proprietate formularea de noi cereri în apel, interzisã
comunã pe cote-pãrþi existente în art. 643 de art. 294 alin. 1 teza I C.pr.civ.

Principiul publicitãþii procesului civil ca garanþie a dreptului
fundamental la un proces echitabil – cauza AGVPS Bacãu
împotriva României

Categorie: Hotãrâri importante
Absenþa publicitãþii ºedinþei de judecatã a cererii având ca obiect dizolvarea unei persoane
juridice, în lipsa unei dispoziþii legale în acest sens sau a unei justificãri pertinente, încalcã
dreptul pãrþilor la un proces echitabil.
Importanþa principiului publicitãþii ºedinþei de judecatã, ca garanþie a dreptului la un proces
echitabil, ºi multitudinea situaþiilor în care legea internã este neclarã ne-au determinat sã
readucem în discuþie aceastã hotãrâre, ce va fi avutã în vedere atunci când trebuie fãcutã
aplicarea normei generale de procedurã civilã prevãzute de art. 121 C.pr.civ.: „ªedinþele vor
fi publice, afarã de cazurile când legea dispune altfel”.
În esenþã, în permitã buna gestionare a vânãtorii. La

cauza anterior in- 29 iunie 2000, alte 27 de asociaþii au aderat
dicatã, Curtea Eu- la federaþia nou înfiinþatã. În statutul sãu,
ropeanã a constat federaþia îºi propunea, printre altele, sã
prin hotãrârea pro- reprezinte interesele asociaþiilor de vânã-
nunþatã la data de toare ºi pescuit membre pe plan naþional ºi
9 noiembrie 2010 internaþional. De asemenea, aceasta îºi
încãlcarea de cãtre propunea sã elibereze permise ºi autorizaþii
Statul român a dispoziþiilor art. 6 par. 1 din de vânãtoare ºi pescuit, în temeiul regle-
Convenþie, reþinând cã cererea de dizolvare mentãrilor adoptate de autoritãþile publice.
a persoanei juridice, federaþie de asociaþii La cererea federaþiei ºi dupã examinarea
ale vânãtorilor ºi pescarilor din România, a actelor constitutive, prin douã hotãrâri din
fost soluþionatã în cadrul unor ºedinþe þinute 20 iunie ºi 10 iulie 2000, Tribunalul Bacãu
în camera de consiliu, încãlcându-se astfel i-a acordat personalitate juridicã ºi a dispus
regula publicitãþii ºedinþelor de judecatã. înscrierea acesteia în registrul federaþiilor.
Fãrã nicio justificare pertinentã, instanþa Ulterior, la 11 septembrie 2001, Minis-
naþionalã a aplicat prin analogie o dispoziþie terul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor i-a
legalã proprie înfiinþãrii asociaþiei sau solicitat reclamantei sã facã dovada
modificãrii actului sãu constitutiv. activitãþii sale în domeniul vânãtorii, infor-
Rezumând hotãrârea în partea sa rele- mând-o cã, în caz contrar, va cere dizol-
vantã pentru expunerea de faþã, precizãm varea acesteia. De asemenea, ministerul i-a
cã reclamanta AGVPS Bacãu era o fede- solicitat reclamantei sã nu mai utilizeze
raþie, persoanã juridicã de drept privat, acelaºi nume ca AGVPS-Bucureºti pentru
formatã din mai multe asociaþii de vânãtoare a evita confuziile ºi pentru a nu cauza
ºi pescuit. Astfel, la 16 iunie 2000, patru prejudicii ordinii publice.
asociaþii de vânãtoare ºi pescuit au decis În absenþa unui rãspuns din partea
sã înfiinþeze federaþia AGVPS-Bacãu, reclamantei, la 8 august 2001, AGVPS-
deoarece, potrivit reclamantei, AGVPS- Bucureºti a solicitat instanþei radierea
Bucureºti a refuzat sã îºi aducã statutul în asociaþiei reclamante din registrul fede-
conformitate cu Legea nr. 103/1996 ºi sã raþiilor, pe motiv cã utiliza în mod abuziv

denumirea de „Asociaþia Generalã a Vâ- Legea nr. 103/1996. În plus, instanþa a
nãtorilor ºi Pescarilor Sportivi din România”, observat cã reclamanta eliberase autorizaþii
pe care reclamanta o avea din 1953. Prin ºi permise de vânãtoare, deºi numai
hotãrârea din 25 septembrie 2001, Tribu- persoanele juridice de utilitate publicã
nalul Bacãu a respins cererea, considerând beneficiau de acest drept în temeiul Legii
cã cele douã structuri fuseserã înfiinþate în nr. 103/1996. Constatând cã, prin hotãrârea
mod legal. În urma recursului formulat de pronunþatã la 26 februarie 2002 într-o
AGVPS-Bucureºti, prin hotãrârea din procedurã încã pendinte, Curtea de Apel
19 decembrie 2001, Curtea de Apel Bacãu Bacãu confirmase anularea acestor
a casat hotãrârea menþionatã anterior ºi a documente instanþa a concluzionat cã
retrimis dosarul la prima instanþã. activitatea reclamantei încãlcase dispoziþiile
Întreaga procedurã ulterioarã s-a derulat art. 14 din O.G. nr. 26/2000.
în camera de consiliu în prezenþa pãrþilor, Reclamanta a formulat recurs, reiterând
inclusiv a preºedintelui asociaþiei recla- opoziþia sa faþã de cererile de modificare a
mante. Pronunþarea hotãrârilor a avut loc obiectului acþiunii ºi de intervenþie voluntarã
în ºedinþã publicã. S-a mai reþinut cã la data a ministerului. Pe fond, pe lângã alte motive
de 13 martie 2002, AGVPS-Bucureºti a de nelegalitate a hotãrârii iniþiale, reclamanta
modificat obiectul acþiunii sale solicitând a denunþat ºi lipsa de publicitate a procedurii,
dizolvarea judiciarã a asociaþiei reclamante considerând cã decizia de examinare a
ºi lichidarea acesteia, pe motiv cã, în lipsa cauzei în camera de consiliu se datora unei
recunoaºterii statutului de utilitate publicã, erori de interpretare a Ordonanþei nr. 26/
2000. Prin încheierea din 18 noiembrie
dispoziþiile statutare ale reclamantei privind
2002, curtea de apel a statuat cã, având în
reprezentarea asociaþiilor de vânãtoare ºi
vedere cã pentru înregistrarea persoanelor
pescuit ºi acordarea de permise ºi autorizaþii
juridice O.G. nr. 26/2000 prevãzuse o
de vânãtoare ºi pescuit erau contrare Legii
procedurã în camera de consiliu, aceeaºi
nr. 103/1996. De asemenea, aceasta a
procedurã trebuie sã se aplice ºi în cazul
invocat faptul cã, la 25 mai 1999, Curtea de
dizolvãrii judiciare. Astfel, prin hotãrârea
Apel Braºov acordase personalitate juridicã
definitivã din 9 decembrie 2002, curtea de
unei noi AGVPS, dar cã, în urma recursului apel a respins recursul, confirmând temei-
formulat de AGVPS-Bucureºti, la 23 nicia hotãrârii pronunþate în primã instanþã.
februarie 2001 Curtea Supremã de Justiþie Faþã de aceastã situaþie de fapt, recla-
casase aceastã hotãrâre, refuzând astfel sã manta s-a plâns în faþa Curþii Europene de
recunoascã o altã AGVPS. încãlcarea dispoziþiilor articolului 6 par. 1 din
La data de 10 aprilie 2002, ministerul a Convenþie, având în vedere absenþa
formulat o cerere de intervenþie voluntarã caracterului public al ºedinþelor de judecatã.
pentru a se alãtura acþiunii introduse de În hotãrârea pronunþatã, Curtea a reiterat
AGVPS-Bucureºti. Acesta a invocat faptul cã prin respectarea publicitãþii procedurii
cã reclamanta nu îºi adusese statutul în organele judiciare protejeazã justiþiabilii
conformitate cu Legea nr. 103/1996 în împotriva unei justiþii secrete care scapã
termenul de trei luni acordat de art. 58 din controlului public. De asemenea, aceasta
O.G. nr. 26/2000, astfel cum i se solicitase constituie unul dintre mijloacele necesare
la 9 ianuarie 2002. pentru a pãstra încrederea în curþi ºi tribu-
Prin hotãrârea din 22 mai 2002, instanþa nale. Prin transparenþa pe care o conferã
a pronunþat dizolvarea ºi lichidarea recla- administrãrii justiþiei, aceasta contribuie la
mantei. Tribunalul a reþinut cã singura aso- realizarea scopului articolului 6 din Con-
ciaþie care a obþinut recunoaºterea privind venþie, respectiv respectarea procesului
utilitatea publicã era AGVPS- Bucureºti. Prin echitabil, a cãrui garantare se numãrã printre
urmare, s-a considerat cã statutul AGVPS- principiile fundamentale ale oricãrei societãþi
Bacãu era contrar dispoziþiilor art. 5 din democratice în sensul Convenþiei.

Aplecându-se asupra particularitãþilor cã reclamanta solicitase în mod explicit
speþei, Curtea a observat cã prin interpre- desfãºurarea unei ºedinþe publice (a se
tarea dispoziþiilor O.G. nr. 26/2000, instan- vedea, mutatis mutandis, Guisset c. Franþei,
þele interne au considerat cã examinarea nr. 33933/96, par. 74).
cererii de dizolvare a federaþiei reclamante S-a mai reþinut în cuprinsul hotãrârii cã
trebuia sã aibã loc în camera de consiliu. instanþele au asigurat prezenþa reprezen-
Or, ordonanþa respectivã ºi regulamentul tantului reclamantei cu ocazia dezbaterilor,
de punere în aplicare nu prevãd, în mod iar pronunþarea hotãrârilor a avut loc în
explicit, acest tip de procedurã decât pentru ºedinþã publicã. Totuºi, Curtea a observat
înscrierea persoanelor juridice în registrul cã miza litigiului era dizolvarea federaþiei
asociaþiilor, fundaþiilor ºi federaþiilor sau reclamante, formatã din mai multe zeci de
pentru modificarea menþiunilor din acest asociaþii ºi ai cãrei membri aveau interesul
registru. Prin urmare, pentru procedura de legitim de a asista la dezbateri. În aceastã
dizolvare judiciarã la cererea unui terþ, era ordine de idei, Curtea a distins cu claritate
necesar sã se facã referire la art. 121 un prejudiciu real adus reclamantei din
C.pr.civ., care consacrã publicitatea tuturor cauza lipsei ºedinþelor publice. Astfel,
procedurilor contencioase cu excepþia asociaþiile membre nu au putut fi informate
situaþiei în care legea prevede în mod cu privire la desfãºurarea dezbaterilor. Deºi
explicit contrariul sau atunci când motivele reclamanta i-a putut informa pe aceºtia cu
de ordin public sau interesul pãrþilor solicitã privire la desfãºurarea procedurii, Curtea a
desfãºurarea cu uºile închise. considerat cã aceastã opþiune nu înlocuieºte
În opinia Curþii, instanþele interne nu au posibilitatea realã a membrilor de a participa
oferit nicio explicaþie privind motivul pentru la ºedinþe ºi, cu siguranþã, nu poate contribui
care au preferat aplicarea prin analogie a la pãstrarea încrederii în sistemul juridic.
procedurii prevãzute prin O.G. nr. 26/2000 Reþinând particularitãþile speþei, Curtea a
pentru alte acþiuni, mai degrabã decât sã considerat cã federaþia reclamantã a suferit
urmeze Codul de procedurã civilã care un prejudiciu real ca urmare a lipsei
reprezintã dreptul comun în materie. Pe ºedinþelor publice ºi cã, hotãrând sã urmeze
lângã faptul cã absenþa publicitãþii procedurii o procedurã confidenþialã, instanþele interne
pare astfel a fi contrarã chiar normelor de i-au încãlcat acesteia dreptul la judecarea
procedurã internã, Curtea a mai observat cauzei sale în mod public.

Statistici recente privind situaþia României la CEDO.
Prezentare selectivã a cauzelor pendinte

2.384.936 EUR din totalul de 211,4 milioane.

La Grefa Curþii sunt angajaþi 36 de
români, din totalul de 640 de membri (juriºti,
personal administrativ ºi tehnic sau
translatori).
Conform unui comunicat al Curþii, din
Pentru anul 2011 bugetul Curþii se ridicã totalul de 155.500 de cereri aflate pe rolul
la peste 58,5 milioane de euro, fiind finanþat Curþii de la Strasbourg la data de
din contribuþia celor 47 de state ale 30.09.2011, 12.950 erau îndreptate împo-
Consiliului Europei, în funcþie de criterii triva României (aproximativ 8,3%). România
bazate pe populaþie ºi puterea de cumpãrare ocupã locul 3 în clasament, dupã Rusia
a banilor. Pentru anul 2011, contribuþia (43.050 de cereri – 27,7%) ºi Turcia (17.250
României la Consiliul Europei a fost de de cereri – 11,1%).
La data de 11.10.2011 numãrul cererilor

îndreptate împotriva României a crescut la
15.140, conform unei informãri recente.

Cereri în curs de soluþionare la data de 11.10.2011
Total 15140
Pendinte pe rolul unei formaþiuni de judecatã 12956
Cereri analizate în perioada 2008 2009 2010 2011
Cereri atribuite unui complet de judecatã 5220 5227 5950 4271
Cereri comunicate Guvernului 442 627 422 719
Cereri soluþionate: 4667 4298 3800 3071
- Declarate inadmisibile sau radiate de pe 0 0 2134 2802
rol (judecãtor unic)
- Declarate inadmisibile sau radiate de pe 4376 3947 1441 126 5442
rol (complet)
- Declarate inadmisibile sau radiate de pe 90 146 75 47
rol (Camerã)
- Soluþionate prin hotãrâre 201 205 150 96
Mãsuri provizorii: 9 7 2 10
- Admise 0 1 1 0
- Respinse (inclusiv ca inadmisibile) 9 6 1 10
Pe rolul unui judecãtor unic
Complet format din 3 judecãtori 924
Camerã (7 judecãtori) 6589
Marea Camerã (17 judecãtori) 1
Sunt incluse cererile pentru care formalitãþile finale nu au fost încã recepþionate
Majoritatea plângerilor au ca obiect În ceea ce priveºte modul de soluþionare,

pretinsa încãlcare a art. 1 din Protocolul nr. se remarcã faptul cã aproximativ 97% din
1 adiþional la Convenþie - dreptul la cereri sunt respinse ca inadmisibile ori
respectarea proprietãþii (38%), a art. 6 din sunt radiate de pe rol, fãrã pronunþarea
Convenþie – dreptul la un proces echitabil unei hotãrâri.
(30%) sau durata procedurii (7%) ori a art.
5- dreptul la libertate ºi siguranþã (6%).

Conform statisticilor, în cazurile în care pronunþat în 3% din cauzele soluþionate pe
s-a pronunþat o hotãrâre (pentru 3% din fond. Înþelegerile amiabile ºi radierile de pe
cererile adresate Curþii), majoritatea soluþiilor rol au fost în proporþie de 3%. Restul de 3%
au fost de constatare a încãlcãrii a cel puþin reprezintã revizuiri, hotãrâri privind
unui drept fundamental (91%), iar soluþii de satisfacþia echitabilã ori soluþii pe baza unor
neîncãlcare a dispoziþiilor Convenþiei s-au excepþii preliminare ºi de necompetenþã.
Concluziile anuale ale culegerii „Hotã- de platã în urma condamnãrilor ºi repartiþia

rârile CEDO în cauzele împotriva României. rãspunderii autoritãþilor interne, pe baza
Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial calculelor ºi argumentelor autorilor acestei
responsabile” cuprind analize asemã- lucrãri.
nãtoare, inclusiv cu privire la sumele totale

Dintre cererile comunicate pânã în Cauza Bretean ºi alþii c. României
prezent Guvernului ºi pentru care urmeazã priveºte acþiunile forþelor speciale împotriva
a se pronunþa o soluþie se remarcã urmã- reclamanþilor în timpul unei operaþiuni de
toarele: amploare ce viza Asociaþia “Miºcarea pentru
Cauza Naidin c. României (cerere co- Integrare Spiritualã în Absolut (MISA)”, din
care aceºtia fãceau parte (comunicare din
municatã Guvernului în septembrie 2010,
iunie 2010).
dupã o decizie din 31.08.2010) priveºte
Cauza Bucur ºi Toma c. României are
Imposibilitatea reclamantului de a se înscrie ca obiect plângerea unui agent al serviciilor
pe listele de rezervã pentru subprefecþi, de informaþii (SRI) condamnat penal pentru
dupã ce a fost cercetat din oficiu de Consiliul cã a comunicat cãtre mass-media înre-
Naþional pentru Studierea Arhivelor Secu- gistrãri audio conþinând conversaþii tele-
ritãþii (CNSAS) cu ocazia candidaturii la fonice ale unor politicieni ºi jurnaliºti (comu-
alegerile pentru Parlament. Curtea a notificat nicare din septembrie 2007).
Guvernului cererea cu privire la pretinsa Cauza Knecht c. României priveºte
încãlcare a art. 8 din Convenþie (dreptul la pierderea accesului reclamantei la embrionii
respectarea vieþii private ºi viaþa de familie), ridicaþi de la o clinicã ºi transferaþi la Institutul
de Medicinã Legalã în cadrul unor inves-
coroborat cu articolul 14 (interzicerea
tigaþii penale. Statutul legal ºi medical al
discriminãrii). embrionilor este incert, iar Curtea Euro-
Cauza Mihai Parascineti c. României peanã a pus în vedere Guvernului în baza
priveºte plasarea reclamantului într-o clinicã art. 39 din Regulament ca pe timpul judecãrii
de psihiatrie. A fost comunicatã Guvernului plângerii embrionii sã nu fie distruºi (comu-
în septembrie 2010). nicare din septembrie 2007).

Protocol de colaborare
privind promovarea drepturilor omului
Autor: Redacþia JurisClasor CEDO

În cadrul conferinþei „Cultura dreptului de legislaþia internã ºi internaþionalã

european: drept ºi politicã în Uniunea (copyright).
Europeanã” organizate la sediul Academiei Proiectul cuprinde douã secþiuni distincte,
Române la data de 12 octombrie 2011 respectiv o revistã online în care sunt
(detalii ºi foto Agerpress) a fost semnat un publicate articole de specialitate, hotãrâri
Protocol de colaborare între Agentul importante pronunþate de CEDO împotriva
Guvernamental pentru CEDO (Ministerul României, hotãrâri relevante pentru dreptul
Afacerilor Externe), Institutul de Cercetãri intern, pronunþate ºi împotriva altor state,
Juridice „Acad. Andrei Rãdulescu” al decizii de inadmisibilitate, noutãþi privind
Academiei Române – Centrul de Studii de drepturile omului, recenzii º.a.m.d., precum
Drept European, Editura Universitarã, ºi o bazã de date cu motor de cãutare în
Asociaþia Forumul Judecãtorilor din funcþie de diverse criterii.
România ºi Asociaþia Magistraþilor Europeni
Scopul bazei de date este reprezentat
pentru Drepturile Omului, având ca obiect
de publicarea online a jurisprudenþei Curþii
realizarea unor activitãþi comune de analizã
a evoluþiei jurisprudenþei instanþelor naþio- Europene a Drepturilor Omului în limba
nale, de cercetare a modului de aplicare în românã. În principal, vor fi introduse
dreptul intern a dispoziþiilor convenþiilor ºi a hotãrârile în cauzele împotriva României, iar
tratatelor internaþionale, respectiv a juris- pe mãsura dezvoltãrii proiectului, vor fi
prudenþei Curþii Europene a Drepturilor introduse ºi cauze împotriva altor state,
Omului, care sã contribuie la aplicarea traduse în limba românã.
unitarã a dispoziþiilor legale. Utilitatea practicã a clasorului de jurispru-
În general, activitãþile comune vor denþã online rezidã în faptul cã sunt tratate
consta în colaborarea în privinþa organizãrii toate hotãrârile de condamnare pronunþate
de dezbateri publice, seminarii, conferinþe, de Curtea europeanã în cauzele împotriva
mese rotunde, cursuri de perfecþionare sau României, astfel cum au fost tratate în
specializare, în realizarea de studii, analize, culegerile tipãrite de Editurã, inclusiv cele
sondaje de opinie, informãri publice ºi orice nepublicate în Monitorul Oficial al României
alte materiale privind domeniul drepturilor ºi cele pentru care nu s-a realizat o traducere
omului. neoficialã la care cei interesaþi sã poatã avea
Un punct concret acces. Baza de date conþine ºi hotãrâri
al colaborãrii este pronunþate în anul 2011, iar pe viitor
reprezentat de pro-
jurisprudenþa va fi actualizatã la câteva zile
iectul „JurisClasor
de la pronunþarea de noi hotãrâri de cãtre
CEDO” (Clasor de
jurisprudenþã CEDO Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
online) disponibil la adresa web Reprezentanþii entitãþilor semnatare au
www.hotararicedo.ro, ce reprezintã o insistat în alocuþiunile þinute în cadrul
iniþiativã a autorilor culegerii de jurisprudenþã conferinþei asupra importanþei diseminãrii de
„Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva informaþii juridice pertinente atât cãtre
României. Analizã, consecinþe, autoritãþi publicul specializat, cât ºi cãtre cel general,
potenþial responsabile”, iniþiativã pusã în pentru sensibilizarea opiniei publice ºi a
practicã de Editura Universitarã, care deþine autoritãþilor publice cu privire la importanþa
drepturile de autor asupra lucrãrii, protejate respectãrii ºi garantãrii drepturilor omului.

NOIEMBRIE 2011
Noiembrie 2011
JurisClasor CEDO – Octombrie 195
196 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011
Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Noiembrie 2011
Cauza Andrei Iulian Roşca împotriva României – Renunţarea inculpatului la cererea

de ascultare a unor martori şi înlăturarea motivată de către instanţă a depoziţiei unor
martori ce şi-au schimbat declaraţiile nu au încălcat dreptul la un proces echitabil ....... 199
Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fi informat asupra

acuzației în materie penală implică nu numai faptele materiale, ci şi calificarea
juridică ........................................................................................................................... 203
Jurisprudenţa CEDO privind stocarea datelor cu caracter personal. Evidențele poliției

judiciare și Sistemul Informatic Schengen (SIS) ............................................................ 206
JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011 197

Cauza Andrei Iulian Roºca împotriva României – Renunþarea
inculpatului la cererea de ascultare a unor martori ºi
înlãturarea motivatã de cãtre instanþã a depoziþiei unor martori
ce ºi-au schimbat declaraþiile nu au încãlcat dreptul la un
proces echitabil

Curtea a apreciat în hotãrârea din 3 mai 2011275 pronunþatã în cauza Andrei Iulian Roºca
împotriva României cã prin declaraþia fãcutã de cãtre reclamant, prin intermediul avocatului
sãu, în faþa jurisdicþiei competente, cã nu înþelege sã îºi menþinã cererea de audiere a celor
doi martori, acesta s-a expus în mod conºtient riscului unei condamnãri întemeiate pe
declaraþiile celor doi martori.
Curtea a observat, de asemenea, cã instanþele naþionale au înlãturat într-o manierã motivatã
declaraþiile prin care unii martori au revenit asupra depoziþiilor anterioare. Trebuie subliniat
cã nimic nu probeazã cã martorii au fost constrânºi de cãtre organele de cercetare penalã
pentru a da declaraþiile respective. În special, Curtea noteazã cã niciunul dintre martorii
respectivi nu a depus plângere penalã la parchet pentru utilizarea violenþelor, ameninþãrilor
sau a oricãror alte metode de constrângere în scopul strângerii probelor, infracþiunea fiind
prevãzutã de dispoziþiile interne.
Etapa urmãrii penale primite de cãtre reclamant pe telefonul

În data de 9 mobil, ºi, sub diferite pretexte, ar fi cerut
ianuarie 2002, interlocutorilor sã vinã de urgenþã la imobilul
mai multe echipe respectiv. La venirea acestora, ar fi fost
ale poliþiei s-au aduºi cu forþa la postul de poliþie, unde, sub
prezentat inopi- ameninþarea urmãririi penale pentru
nat la domiciliul consumul de droguri, ar fi fost obligaþi sã
reclamantului declare cã reclamantul le-ar fi vândut
pentru efectuarea droguri. Poliþiºtii ar fi dictat depoziþiile prin
unei percheziþii. care se admitea cã martorii îl cunoºteau pe
În urma acesteia, poliþia a descoperit într-un reclamant ca traficant ºi consumator de
ºifonier 37 de sãculeþe care conþineau droguri în cartier.
heroinã ºi 4.500.000 ROL. Conform Conform Guvernului, în timp ce poliþiºti
declaraþiilor reclamantului, cele 37 de percheziþionau domiciliul reclamantului,
sãculeþe gãsite de cãtre poliþie erau acesta a fost apelat pe telefonul mobil de
destinate pentru uzul sãu propriu. Poliþiºtii mai multe persoane care ar fi vorbit cu
ar mai fi rãmas la locuinþa reclamantului, un poliþiºtii ºi cu care s-au întâlnit ulterior.
imobil de mai mult etaje, ºi au fãcut zgomot, Aceste persoane ar fi indicat cã sunt
atrãgând diverºi curioºi din cartier. Totodatã, consumatori de droguri ºi cã s-au întâlnit cu
un ofiþer de poliþie ar fi rãspuns la apelurile reclamantul pentru a obþine droguri.
275 CEDO, Andrei Iulian Roºca c. României, nr. 37433/03 , hotãrârea din 3 mai 2011, cu cerere de trimitere
în faþa Marii Camere în curs.

Tot în aceeaºi zi, 9 ianuarie 2002, cã au fost constrânºi de organele de
organele de urmãrire penalã i-au audiat pe cercetare penalã sã dea anumite declaraþii.
reclamant, pe mama sa ºi pe alþi 9 martori. Avocatul reclamantului a declarat cã nu
În declaraþia sa din ziua respectivã, insistã în audierea celorlalþi martori, care,
reclamantul a precizat cã banii care au fost deºi legali citaþi de cãtre instanþã, nu s-au
descoperiþi de cãtre organele de poliþie au prezentat. Acesta a solicitat numai admi-
fost obþinuþi de cãtre reclamant prin nistrarea probei cu înscrisuri ºi martori
vânzarea neautorizatã de petarde în cursul pentru a demonstra buna reputaþie a
sãrbãtorilor de iarnã; a precizat, de ase- reclamantului în societate, cerere admisã de
menea, cã nu avea ocupaþie în perioada cãtre instanþã.
respectivã ºi cã era consumator de droguri, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant
dar nu se ocupa de trafic, dozele de heroinã pentru sãvârºirea infracþiunii de consum de
fiind destinate consumului propriu. droguri, precum ºi pentru infracþiunea de
Mama reclamantului a declarat cã nu trafic de droguri. Soluþia s-a fundamentat pe
cunoaºte dacã fiul sãu era consumator sau probele materiale, precum ºi pe declaraþiile
traficant de droguri. din timpul urmãririi penale, considerând cã
Martorul D.R. a indicat cã reclamantul i-a retractarea ulterioarã a acestor declaraþii de
vândut heroinã anterior; martorul a refuzat cãtre unii martori nu a fost justificatã.
sã fie confruntat cu reclamantul, dar l-a Reclamantul, solicitând achitarea pentru
identificat pe acesta de pe planºele foto. infracþiunea de trafic de droguri, a cerut Curþii
Chemat la parchet ºi pe data de 15 februarie de Apel audierea celor 5 martori ale cãror
2002, ºi-a menþinut declaraþiile date anterior. mãrturii au fost luate de cãtre organele de
Martorii N.J., C.M., S.M., T.M., F.G., G.A., cercetare penalã ºi care au servit la condam-
M.F. ºi S.I. au declarat cã au cumpãrat narea sa de cãtre Tribunalul Bucureºti, fãrã
droguri de la reclamant sau ºtiau cã acesta ca acesta din urmã sã-i audieze în mod
vindea droguri în cartier. Mai mulþi dintre direct pe cei 5 martori. Curtea de Apel i-a
martori, refuzând confruntarea cu recla- citat pe aceºtia ºi a refuzat audierea unui
mantul, l-au identificat pe reclamant din nou martor pentru a dovedi cã reclamantul
planºele foto. era numai consumator. C.M., N.J. ºi G.A.
Reclamantul, asistat de cãtre un avocat, au fost audiaþi, în prezenþa reclamantului ºi
a fost confruntat cu martorul S.I. La între- avocatului. Ei au negat cã ar fi cunoscut
barea cu privire la cine era furnizorul calitatea de traficant al reclamantului ºi au
martorului de droguri, S.I. a rãspuns cã îi retractat declaraþiile iniþiale. Doi dintre
dãdea bani reclamantului pentru a-i procura martori au susþinut cã poliþiºtii i-au bãtut
droguri. Reclamantul a negat. pentru obþinerea declaraþiilor, iar unul a spus
Pe baza tuturor acestor declaraþii, precum cã nu a scris el declaraþia, ci i-a fost datã
ºi a probelor materiale adunate cu prilejul doar pentru a semna. Martorii F.G. ºi M.F.
percheziþiei, parchetul l-a trimis pe reclamant nu s-au prezentat ºi au fost citaþi cu mandat
în judecatã pentru consum ºi trafic de de aducere. Nici la termenul urmãtor nu s-au
droguri. prezentat, iar avocatul reclamantului a
declarat cã nu insistã în audierea celor doi
Procedura în faþa instanþelor de martori, însã a solicitat ca doi noi martori sã
judecatã fie audiaþi de cãtre instanþã. Curtea de Apel
La Tribunalului Bucureþti au fost chemaþi a respins aceastã cerere ca nefiind
toºi cei 9 martori, dintre care s-au prezentat pertinentã, întrucât reclamantul nu a
doar patru. S.I., S.M., T.M. ºi D.R. au formulat-o în faþa tribunalului.
declarat cã îl cunoºteau pe reclamant ca Curtea de Apel a reþinut vinovãþia
fiind consumator de droguri, ºi nu traficant reclamantului ºi cu privire la acuzaþia de
de droguri. S.M., T.M. ºi D.R. au declarat trafic de droguri, având în vedere probele

materiale, dar ºi declaraþiile martorilor date contesta, la momentul în care au fost fãcute,
în faþa organelor de cercetare penalã. sau ulterior, utilizarea acestor declaraþii nu
Curtea de Apel a reþinut cã retractarea unor încalcã prin ea însãºi art. 6 par. 1 ºi 3 lit. d.
mãrturii nu a fost justificatã ºi cã depoziþiile Trebuie constatat cã în timpul urmãririi
acestora în faþa Tribunalului nu erau penale reclamantul nu a fost confruntat
pertinente, întrucât aceºtia nu au depus decât cu unul dintre cei 9 martori a cãror
plângeri penale împotriva organelor de mãrturie a fost folositã de cãtre tribunal
cercetare penalã. Totodatã, a reþinut cã la pentru a-ºi fundamenta acuzaþia. Pe de altã
dosar existã alte mãrturii, administrate în parte, acest martor, precum ºi alþi ºase au
timpul urmãririi penale, ºi despre care a fost audiaþi în ºedinþã publicã, în prezenþa
apreciat cã erau câºtigate cauzei. reclamantului ºi a avocatului, aceºtia având
Instanþa de recurs a confirmat decizia posibilitatea de a adresa întrebãri martorilor.
instanºelor inferioare cu privire la Simplul fapt cã martorii respectivi au revenit
declaraºiile martorilor. A mai adãugat cã asupra declaraþiilor date în timpul urmãririi
cele 37 de sãculeºe de heroinã gãsite la penale nu schimbã cu nimic faptul cã recla-
domiciliul reclamantului probeazã faptul cã mantul a avut posibilitatea corespunzãtoare
se ocupa cu traficul de droguri, iar având în ºi suficientã de a interoga sau de a cere
vedere cã reclamantul nu avea ocupaþie la avocatului sã interogheze martorii în timpul
momentul efectuãrii percheziþiei, banii gãsiþi dezbaterilor.
nu puteau proveni decât din traficul de Cu privire la cei doi martori care au fost
droguri. audiaþi în timpul urmãririi penale, dar nu au
fost audiaþi ºi în ºedinþã publicã, Curtea a
Aprecierile Curþii europene subliniat cã avocatul reclamantului a
Curtea de la Strasbourg a reiterat faptul renunþat în faþa Curþii de Apel la audierea
cã mijloacele de probã trebuie administrate, lor.
în principiu, în faþa acuzatului în ºedinþã Sub acest aspect, Curtea a reiterat cã art.
publicã, în vedere dezbaterii contradictorii. 6 par. 1 ºi 3 nu împiedicã o persoanã sã
Acest principiu suportã unele excepþii, dar renunþe dupã bunul sãu plac, de o manierã
care nu pot fi acceptate decât cu respec- tacitã sau expresã, la garanþiile consacrate
tarea dreptului la apãrare; ca regulã gene- de aceste texte, între care ºi dreptul de
ralã, paragrafele 1 ºi 3 lit. d ale art. 6 impun obþine ascultarea unui martor; în egalã
a se acorda acuzatului posibilitatea mãsurã, renunþarea trebuie sã fie, în orice
corespunzãtoare ºi suficientã de a contesta caz, neechivocã ºi sã nu atingã niciun
o mãrturie în acuzare ºi de a interoga interes public important.277
martorul, la momentul luãrii mãrturiei sau la În cauza de faþã, Curtea a apreciat cã prin
un moment ulterior.276 declaraþia fãcutã de cãtre reclamant, prin
În speþã, Curtea a observat cã sentinþa intermediul avocatului sãu, în faþa jurisdicþiei
de condamnare se fundamenteazã de o competente, cã nu înþelege sã îºi menþinã
manierã determinantã pe declaraþiile cererea de audiere a celor doi martori,
martorilor date în timpul urmãririi penale. reclamantul s-a expus în mod conºtient
Curtea a mai precizat cu alte ocazii cã, în riscului unei condamnãri întemeiate pe
anumite circumstanþe, poate fi necesar declaraþiile celor doi martori. De altfel, având
pentru autoritãþile judiciare sã utilizeze în vedere plenitudinea de jurisdicþie pe care
declaraþii din timpul instrucþiei preparatorii. o au instanþele de apel în materie penalã în
În cazul în care acuzatul a avut posibilitatea România, Curtea de Apel a fost pusã în
corespunzãtoare ºi suficientã de a le situaþia de a rejudeca dosarul sub toate
276 CEDO, Lüdi c. Elveþiei, nr. 12433/86, hotãrârea din data de 15 iunie 1992.
277 CEDO, Håkanssont ºi Sturesson c. Suediei, hotãrârea din 21 februarie 1990.

aspectele de fapt ºi de drept. Curtea a naþionalã a apreciat asupra admisibilitãþii
relevat cã declaraþiile celor doi martori erau unei probe.278
ataºate la dosarul cauzei de la prima Curtea a observat, de asemenea, cã
instanþã, astfel cã atât reclamantul, cât ºi instanþele naþionale au înlãturat într-o
avocatul acestuia aveau cunoºtinþã de ele. manierã motivatã declaraþiile prin care unii
Curtea deduce cã reclamantul, reprezentat martori au revenit asupra depoziþiilor
în faþa tribunalului de cãtre un avocat ales, anterioare. Trebuie subliniat cã nimic nu
era în mãsurã evalueze riscul care rezulta probeazã cã martorii au fost constrânºi de
din decizia de a renunþa la citarea ºi cãtre organele de cercetare penalã pentru a
audierea martorilor despre care s-a fãcut da declaraþiile respective. În special, Curtea
vorbire. a notat cã niciunul dintre martorii respectivi
Cu privire la decizia instanþelor de a nu a depus plângere penalã la parchet pentru
respinge cererea avocatului de a audia doi utilizarea violenþelor, ameninþãrilor sau a
martori suplimentari, Curtea nu a considerat oricãror alte metode de constrângere în
cã se gãseºte într-o situaþie excepþionalã în scopul strângerii probelor, infracþiunea fiind
care sã analizeze modul în care o instanþã prevãzutã de dispoziþiile interne.
278 CEDO, Bricmont c. Belgiei, hotãrârea din 7 iulie 1989.

Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fi
informat asupra acuzaþiei în materie penalã implicã nu numai
faptele materiale, ci ºi calificarea juridicã

Actul de acuzare joacã un rol determinat în cadrul urmãririi penale: având în vedere
semnificaþia sa, persoana vizatã este oficial informatã în scris de temeiul juridic ºi factual al
infracþiunilor care îi sunt imputate. Art. 6 par. 3 recunoaºte acuzatului dreptul de a fi informat
nu numai asupra cauzei acuzaþiei, adicã în privinþa faptelor materiale care îi sunt imputate ºi
pe care se fundamenteazã acuzaþia, ci ºi a calificãrii juridice care a fost datã acestor fapte
într-o manierã detaliatã.
Curtea nu trebuie sã aprecieze mijloacele pe care reclamantul le-ar fi folosit dacã ar fi avut
posibilitatea sã dezbatã schimbarea încadrãrii juridice. Ea remarcã simplul fapt cã este plauzibil
de susþinut cã aceste mijloace ar fi fost diferite celor folosite pentru contestarea încadrãrii
iniþiale.
În hotãrârea pronun- trimise de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat.

þatã în cauza Adrian În consecinþã, a decis sã schimbe înca-
Constantin c. Ro- drarea juridicã în infracþiunea prevãzutã de
mâniei279, s-a reþinut cã art. 249 C.pen. - neglijenþa în serviciu. În
prin rechizitoriul din 24 consecinþã, l-a condamnat pe reclamant la
aprilie 2000 al Parche- 1 an de închisoare cu suspendare ºi la plata
sumei de 15.000$ societãþii C. ºi a cheltuie-
tului de pe lângã Tribu-
lilor de judecatã de 4 milioane de lei.
nalul Brãila, recla-
Analizând dacã procedura a fost echita-
mantul a fost trimis în
bilã, Curtea a reamintit cã echitatea unei
judecatã pentru abuz în serviciu contra
proceduri se apreciazã luând în considerare
intereselor publice în formã calificatã. Era
ansamblul acesteia. Dispoziþiile paragrafului
acuzat cã ar fi transferat suma de 15.000$ 3 din art. 6 demonstreazã necesitatea de a
cãtre o societate canadianã în baza unui avea o grijã deosebitã în notificarea acu-
contract încheiat între societatea admi- zaþiei persoanei interesate. Actul de acuzare
nistratã de cãtre reclamant din România ºi joacã un rol determinant în cadrul urmãririi
societatea canadianã, fãrã ca acest contract penale: având în vedere semnificaþia sa,
sã fie definitiv. Tribunalul Brãila l-a achitat persoana vizatã este oficial informatã în
pe inculpat, soluþie menþinutã ºi în apel. scris de temeiul juridic ºi factual al
Curtea Supremã de Justiþie a casat infracþiunilor care îi sunt imputate. Art. 6 par.
hotãrârile anterioare, apreciind cã sumele 3 recunoaºte acuzatului dreptul de a fi
au fost într-adevãr transferate în mod ilegal. informat nu numai asupra cauzei, adicã a
În deliberãri, Curtea Supremã a apreciat cã faptelor materiale care îi sunt imputate ºi pe
nu a existat vinovãþie sub forma intenþiei din care se fundamenteazã acuzaþia, ci ºi a
partea reclamantului, cã acesta a fãcut calificãrii juridice care a fost datã acestor
numai o interpretare eronatã a documentelor fapte într-o manierã detaliatã.280
279 CEDO, Adrian Constantin c. României, nr. 21175/03, hotãrârea din 12 aprilie 2011.
280 CEDO, Pélissier ºi Sassi c. Franþei, nr. 25444/94, CEDH 1999-II.

Importanþa acestei dispoziþii trebuie sã fie inculpatului faptul cã are dreptul sã cearã
apreciatã mai ales împreunã cu un drept mai lãsarea la urmã a cauzei sau chiar sã cearã
general, acela al procesului echitabil care acordarea unui termen pentru a-ºi putea
este garantat de cãtre paragraful 1 al art. 6 pregãti apãrarea.
din Convenþie. În materie penalã, o În speþã, însã, numai dupã ce a intrat în
informare precisã ºi completã în privinþa deliberãri - deci dupã închiderea dezbaterilor
acuzaþiilor aduse împotriva inculpatului ºi, -, Curtea Supremã a procedat la schimbarea
prin urmare, calificarea juridicã pe care încadrãrii juridice. Astfel, este evident cã era
jurisdicþia ar putea sã o reþinã împotriva lui, mult prea târziu pentru exercitarea dreptului
este o condiþie esenþialã a unei proceduri la apãrare.
echitabile. Curtea a mai observat cã pentru
Dispoziþiile art. 6 par. 3 lit. a din Convenþie infracþiunea de abuz în serviciu contra
nu impun o formã particularã privind maniera intereselor publice în formã calificatã era
în care acuzatul trebuie sã fie notificat cu necesarã forma de vinovãþie a intenþiei. Or,
privire la natura ºi cauza acuzaþiei ce-i este pentru infracþiunea reþinutã ulterior, cea de
adusã. În concluzie, existã o legãturã între neglijenþã în serviciu, era suficientã culpa.
textele lit. a) ºi b) ale art. 6 par. 3 ºi dreptul Curtea a notat cã forma vinovãþiei cu care a
de a fi informat despre natura ºi cauza acþionat reclamantul nu a fost dezbãtutã
acuzaþiei, care trebuie privite în lumina niciodatã de pãrþile implicate; prin urmare,
dreptului acuzatului de a-ºi pregãti propria schimbarea încadrãrii juridice realizatã de
apãrare. cãtre Curtea Supremã de Justiþie poate fi
Cu privire la prima parte a plângerii perceputã ca fiind o surprizã pentru
reclamantului, Curtea a reamintit jurispru- reclamant.
denþa sa constatã în materia aprecierii Curtea a respins argumentul Guvernului
probelor ºi a aspectelor de fapt, statuând potrivit cãruia eventuala încãlcare a dreptului
cã acestea cad în competenþa jurisdicþiilor la apãrare a reclamantului a fost estompatã
interne, mai puþin în cazul în care erorile în pentru cã schimbarea încadrãrii juridice a
aprecierea probelor ºi a aspectelor de fapt vizat numai forma vinovãþiei. Curtea a mai
ar aduce atingere drepturilor ºi libertãþilor subliniat cã nu trebuie sã aprecieze
fundamentale garantate de Convenþie.281 În mijloacele pe care reclamantul le-ar fi folosit
speþã, Curtea a apreciat cã evaluarea datã dacã ar fi avut posibilitatea sã dezbatã
faptelor de cãtre instanþa supremã nu este schimbarea încadrãrii juridice. Ea a remarcat
de naturã a atrage o încãlcare a art. 6 par. simplul fapt cã este plauzibil de susþinut cã
1 al Convenþiei. aceste mijloace ar fi fost diferite celor folosite
Sub cel de-al doilea aspect al plângerii, pentru contestarea încadrãrii iniþiale.
Curtea nu a contestat dreptul pe care Curtea Curtea a respins ºi argumentul Guver-
Supremã de Justiþie îl avea în temeiul art. nului potrivit cãruia schimbarea încadrãrii
334 C.pr.pen., de a schimba încadrarea juridice realizatã de cãtre Curtea Supremã
juridicã cu care fusese sesizatã. Totuºi, de Justiþie ar fi profitat reclamantului, pe
trebuie observat cã acest drept era însoþit motiv cã pedeapsa prevãzutã pentru
de garanþii procedurale în favoarea incul- infracþiunea de neglijenþã în serviciu este
patului. Potrivit dreptului intern, tribunalul mai micã. Curtea a constatat cu privire la
care apreciazã cã încadrarea juridicã datã acest aspect cã numai ca efect al deciziei
faptelor prin actul de trimitere în judecatã Curþii Supreme reclamantul a fost condam-
trebuie sã fie schimbatã, trebuie sã invite nat pentru prima oarã.
pãrþile din proces sã-ºi prezinte observaþiile În concluzie, Curtea a constatat cã a fost
cu privire la acest subiect ºi sã indice adusã atingere dreptului reclamantul de a fi
281 CEDO, García Ruiz c. Spaniei, nr. 30544/96, CEDH 1999-I.

informat de o manierã detaliatã cu privire la Dupã pronunþarea hotãrârii rezumate mai
natura ºi cauza acuzaþiei ce-i era adusã, cât sus, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi-a
ºi o atingere a dreptului de a dispune de schimbat jurisprudenþa sa anterioarã,
timpul necesar pentru a-ºi pregãti apãrarea. statuând cã obligaþiile impuse de art. 334
C.pr.pen. se referã la obligaþia instanþei de
Notã: a pune în discuþia pãrþilor noua încadrare,
Art. 334 C.pr.pen. prevede obligaþia procurorul ºi pãrþile urmând sã-ºi expunã
instanþei sã punã în discuþie noua încadrare concluziile cu privire la necesitatea ºi
juridicã ºi sã atragã atenþia inculpatului cã temeiurile schimbãrii încadrãrii juridice,
are dreptul sã cearã lãsarea cauzei mai la însãºi instanþa fiind datoare sã atragã atenþia
urmã sau eventual amânarea judecãþii, asupra consecinþelor acestei schimbãri ºi sã
pentru a-ºi pregãti apãrarea. explice drepturile inculpatului, ºi anume de
Cu toate acestea, legiuitorul nu a
a cere lãsarea cauzei mai la urmã sau
prevãzut o sancþiune pentru nerespectarea
amânarea judecãþii, pentru a-ºi pregãti
obligaþiei de punere în discuþie a noii
apãrarea în raport cu noua încadrare. Nu
încadrãri, fiind în sarcina jurisprudenþei de
are relevanþã dacã schimbarea încadrãrii
a gãsi o sancþiune adecvatã acestei încãlcãri
juridice priveºte o infracþiune mai uºoarã sau
a dreptului la apãrare.
Instanþa supremã282, împreunã cu alte mai gravã, deoarece în ambele cazuri
instanþe283, s-au oprit la sancþiunea nulitãþii inculpaþii sunt privaþi de posibilitatea de a
relative, reþinând cã existã o vãtãmare în formula o apãrare în raport cu noua ei
drepturile procesuale ale inculpatului numai încadrare juridicã.285 Înalta Curte de Casaþie
atunci când noua încadrare agraveazã ºi Justiþie apreciazã cã dreptul inculpaþilor
rãspunderea penalã a inculpatului. Prin de a fi informaþi în detaliu cu privire la natura
urmare, s-a apreciat cã, atunci când ºi cauza acuzaþiilor ce le erau aduse ºi
schimbarea s-a fãcut din forma de dreptul lor de a beneficia de suficient timp
participaþie de autor în cea de complice, ºi de facilitãþile necesare pregãtirii apãrãrii
noua încadrare nu îi deschide noi cãi de lor au fost încãlcate, subzistând astfel în
apãrare ºi, ca atare, nu i-a putut cauza nicio cauzã nulitatea prevãzutã în art. 197 alin. 1
vãtãmare.284 ºi 4 C.pr.pen.
282Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia Penalã, decizia nr. 1778 din 14 martie 2005, www.scj.ro.
283 Tribunalul Bucureºti – Secþia I-a Penalã, decizia nr. 987/R/2004 în Culegere de practicã judiciarã în
materie penalã 2000-2004, p. 918 – 923.
284 Idem.
285 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia Penalã, decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011, www.scj.ro.

Jurisprudenþa CEDO privind stocarea datelor cu caracter
personal. Evidenþele poliþiei judiciare ºi Sistemul Informatic
Schengen (SIS)

Potrivit si- unele dintre aceste menþiuni au fost pãstrate

tuaþiei de fapt în baza de date, fiind ataºate dosarelor care
reþinute de au fost constituite de-a lungul timpului.
Curtea Euro- Autoritãþile au refuzat ºtergerea acestor date
peanã a Drep- din motive de prevenþie a viitoarelor infrac-
turilor Omului þiuni, menþionând cã cererea reclamantei de
în cauza radiere a menþiunilor putea fi reexaminatã
286, reclamanta, în urma
Khelili c. Elveþiei la expirarea termenului de încercare de 5
unui control al poliþiei efectuat în 1993, a ani.
fost descoperitã având asupra sa o carte Reclamanta s-a adresat ulterior instan-
de vizitã care conþinea urmãtorul text: þelor, care au respins cererile acesteia,
„Femeie frumoasã, rafinatã, în vârstã de 30 motivând cã este imposibil de a suprima
de ani, aºteaptã un prieten pentru a ieºi la aceastã menþiune care a fost alãturatã
un pahar de vin din când în când sau pentru diferitelor dosare de anchetã, având în
a ieºi în oraº. Telefon (…)”. vedere cã este chiar profesia reclamantei
Potrivit reclamantei, dupã acest control, care a generat acele anchete.
a fost înregistratã în evidenþele poliþiei din Curtea, amintind jurisprudenþa sa con-
Geneva ca fiind prostituatã. În noiembrie stantã în materie, a statuat cã stocarea de
1993, Autoritatea Federalã pentru strãini a cãtre o autoritate a datelor legate de viaþa
pronunþat împotriva sa o interdicþie de a privatã a unui individ poate constitui o inge-
rãmâne pe teritoriul Elveþiei. Aceasta a durat rinþã în sensul art. 8 CEDO287, indiferent
timp de 2 ani, pânã în 1995. Reclamanta a dacã datele sunt sau nu utilizate.288 Curtea
contestat întotdeauna cã s-ar fi prostituat. a apreciat cã stocarea datelor cu privire la
Pe 26 mai 2005, într-o altã cauzã, recla- profesia reclamantei constituie o ingerinþã
manta a fost condamnatã la o pedeapsã de în viaþa privatã a acesteia, întrucât este
20 de zile de închisoare, cu un termen de vorba de o informaþie cu caracter personal
încercare de 5 ani. Infracþiunile reþinute în raportatã la o persoanã determinatã sau
sarcina reclamantei au fost insulta ºi folo- determinabilã.
sirea abuzivã a unei instalaþii de comunicaþii. Ulterior, Curtea a analizat ingerinþa,
Deºi pe 15 iulie 2005, evidenþele constatând cã existã o bazã legalã pentru
privitoare la reclamantã au fost modificate, stocarea datelor respective, precum ºi un
profesia acesteia fiind schimbatã în cea de scop legitim, ordinea publicã ºi prevenirea
„croitoreasã”, iar menþiunile de „servicii de sãvârºirii infracþiunilor.
escorting” ºi „racolaj” au fost ºterse, Cu privire la analiza necesitãþii ingerinþei,
reclamanta a aflat la o datã ulterioarã cã Curtea a amintit principiile statuate în cauza
286 CEDO, Khelili c. Elveþiei, nr. 16188/07, hotãrârea din 18 octombrie 2011.
287 CEDO, Leander c. Suediei, nr. 9248/81, hotãrârea din 26 martie 1987.
288 CEDO, Amann c. Elveþiei, nr. 27798/95, hotãrârea din 16 februarie 2000.

S. ºi Marper c. Marii Britanii289, conform Curtea a observat cã reclamanta a fost
cãrora legislaþia internã trebuie sã prevadã înregistratã ca prostituatã numai în temeiul
garanþii efective pentru a împiedica utilizarea cãrþilor de vizitã gãsite de cãtre poliþie cu
datelor cu caracter personal care nu sunt ocazia controlului. Chiar instanþele naþionale
conforme cu exigenþele art. 8 din Convenþie. au constatat cã aceastã menþiune a fost în
Necesitatea unor asemenea garanþii este cu mod corect ºtearsã, întrucât reclamanta a
fost numai suspectatã de practicarea
atât mai pregnantã cu cât datele cu caracter
prostituþiei, nefiind niciodatã stabilit în mod
personal sunt suspuse unei administrãri
clar cã reclamanta ar fi sãvârºit aceastã
automate, în special atunci când sunt infracþiune. Curtea, deºi a admis în principiu
folosite în scopuri poliþieneºti. Dreptul intern cã o mãsurã de conservare a datelor legate
trebuie sã asigure cã astfel de date sunt de viaþa privatã pe motiv cã persoana poate
pertinente ºi neexcesive raportat la recidiva este proporþionalã, în speþã,
finalitatea pentru care au fost înregistrate, acuzaþia de prostituþie este consideratã vagã
ºi cã ele sunt conservate sub o formã care ºi generalã ºi nu este susþinutã de fapte
permite identificarea persoanei atât timp cât concrete.
este necesar pentru asigura finalitatea Curtea a considerat cã simplul fapt al
pentru care au fost înregistrate. condamnãrii reclamantei pentru insultã ºi
Interesul persoanelor implicate ºi a folosirea abuzivã a unei instalaþii de comu-
colectivitãþii în ansamblu de a proteja datele nicaþii nu creeazã o legãturã de cauzalitate
cu caracter personal, ºi în special datele pentru pãstrarea în continuare a menþiunii.
Curtea, deºi a declarat cã nu subesti-
legate de amprentele digitale ºi genetice,
meazã importanþa prevenirii eficace a crimi-
poate sã fie estompat de interesul legitim
nalitãþii, a acordat o importanþã deosebitã
care îl constituie prevenirea infracþiunilor. prezumþiei de nevinovãþie într-o societate
Totuºi, având în vedere caracterul intrinsec democraticã ºi nu ar putea accepta cã
privat al acestor informaþii, Curtea va trebui menþinerea informaþiei de „prostituatã” ca
sã facã un examen riguros al tuturor mãsu- profesie a reclamantei rãspunde unei nevoi
rilor luate de cãtre stat pentru a autoriza sociale imperioase, atâta timp cât recla-
conservarea ºi utilizarea unor astfel de date, manta nu a fost niciodatã condamnatã
fãrã consimþãmântul persoanei interesate. pentru practicarea prostituþiei.
Dupã aceastã analizã generalã a princi- Din cauza rezumatã mai sus, dar ºi din
piilor aplicabile în cauzã, Curtea a subliniat hotãrârea Marii Camere în cauza S. ºi
cã înregistrarea ca „prostituatã” a recla- Marper c. Marii Britanii, putem extrage
mantei în evidenþele poliþiei, în anul 1993, elementele pe care Curtea le analizeazã
ridicã o problemã serioasã, întrucât aceastã pentru a decide dacã existenþa unui anumit
registru de stocare a datelor cu caracter
menþiune a fost pãstratã pe o perioadã înde-
personal atrage o încãlcare a art. 8 din
lungatã de timp. Astfel, aceastã ingerinþã în
Convenþie.
dreptul protejat de art. 8 nu poate fi justificatã În primul rând, Curtea va determina dacã
decât de existenþa unor circumstanþe parti- informaþia stocatã aduce vreo atingere vieþii
culare ºi susþinute de argumente convin- private a individului. S-a statuat cã informaþii
gãtoare. cum ar fi cele legate de nume, sex, orientare
Având în vedere cã menþiunea privind sexualã, starea de sãnãtate, identitatea
profesia reclamantei poate vãtãma reputaþia etnicã, amprentele ºi profilul ADN intrã în
acesteia, Curtea a considerat cã aceasta cadrul noþiunii de „viaþã privatã” ºi, prin
avea interes de a cere suprimarea ei. urmare, sub protecþia art. 8 din Convenþie.
289 CEDO, S. ºi Marper c. Marii Britanii, cererile nr. 30562/04 ?i 30566/04, hotãrârea din 4 decembrie 2008
[MC].

Analiza proporþionalitãþii vizeazã în sunt înarmate; (h) dacã persoanele
special aspecte legate de durata de stocare respective sunt violente; (i) motivul pentru
a acestor date, temeiul care a dus la care s-a fãcut alertarea; (j) mãsurile care
înregistrarea acelor date (hotãrâre de trebuie adoptate. Aceste date sunt introduse
condamnare, anchetã a poliþiei finalizatã cu de cãtre una dintre pãrþile contractante la
o achitare etc.), caracterul automat de convenþie, iar rãspunderea pentru
procesare a datelor, persoanele sau corectitudinea datelor este purtatã de statul
autoritãþile care au acces la baza de date, care introduce datele. Mai mult, numai
precum ºi posibilitatea individului de a cere partea contractantã care a introdus datele
înlãturarea din baza de date a informaþiilor poate sã le modifice sau sã le ºteargã din
stocate. O atenþie deosebitã o acordã sistem.
Curtea prezumþiei de nevinovãþie, amintind Cu privire la modalitatea de pãstrare a
cã o asemenea înregistrare existentã dupã datelor, acestea sunt pãstrate numai atât
data achitãrii definitive poate exprima un timp cât este necesar pentru atingerea
dubiu asupra vinovãþiei persoanei scopului pentru care au fost furnizate.293
respective, ceea ce ar aduce o încãlcare a Statul care a introdus respectivele date este
art. 6 parag. 2 din Convenþie. obligat sã revizuiascã necesitatea stocãrii
Cu privire la durata de stocare a datelor, datelor cu caracter personal, însã fãrã
Curtea a considerat cã o perioadã de 30 de depãºirea termenului de 3 ani sau de 1 an,
ani de stocare a datelor reclamatului într-un în funcþie de datele introduse.
registru naþional al celor care au comis În ceea ce priveºte posibilitatea
persoanelor interesate de a cere ºtergerea
infracþiuni sexuale este conformã cu art. 8
datelor, art. 111 alin. 1 din Convenþia
din Convenþie, atâta timp cât reclamantul are
Schengen prevede cã orice persoanã poate
posibilitatea efectivã de a accede la o
introduce o acþiune în instanþele judecã-
procedurã judiciarã independentã care sã
toreºti sau la autoritatea competentã
analizeze justificarea stocãrii datelor, analizã
conform legislaþiei interne pentru corectarea,
care se realizeazã conform unor criterii
ºtergerea sau obþinerea de informaþii sau
precise.290
pentru obþinerea de compensaþii în legãturã
Schema care a fost creatã de Curte este cu o alertã care o priveºte.
observatã ºi prin reglementarea Sistemului În legãturã cu acest ultim aspect s-a
Informatic Schengen (SIS), care permite pronunþat Curtea Europeanã a Drepturilor
autoritãþilor sã aibã acces, printr-o procedurã Omului în cauza Dalea c. Franþei 294 .
de cãutare automatã, la alertãrile realizate Reclamantului, cetãþean român, i-a fost
în legãturã cu persoane ºi mãrfuri, în scopul interzisã intrarea în Germania pe motiv cã
controalelor la frontierã ºi al altor controale exista din partea Franþei o înregistrare în SIS
de poliþie ºi vamale.291 cu privire la refuzul de intrare pe teritoriul
Datele care pot fi stocate în SIS sunt292: Schengen. Înregistrarea a fost realizatã din
(a) numele ºi prenumele, orice alte nume motive de siguranþã publicã, reclamantul
de împrumut eventual înregistrate separat; având acces la o procedurã administrativã
(b) semne fizice particulare, obiective ºi care ºi ulterior la o instanþã administrativã, care
nu se schimbã;(c) iniþiala celui de-al doilea i-a respins solicitarea de ºtergere a
prenume; (d) data ºi locul naºterii; (e) sexul; informaþiei, fãrã însã a preciza motivul
(f) cetãþenia; (g) dacã persoanele respective concret pentru care a fost înregistrat.
290 CEDO, Bouchacourt c. Franþei, nr. 5335/06, hotãrârea din 17 decembrie 2009.
291 Art. 92 alin. 1 din Convenþia de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985.
292 Art. 94 alin. 3 din Convenþia de punere în aplicare a acordului Schengen.
293 Art. 112 din Convenþia de punere în aplicare a acordului Schengen.
294 CEDO, Dalea c. Franþei, nr. 965/07, decizia din data de 2 februarie 2010.

Curtea a reafirmat jurisprudenþa sa con- contencios nu au putut lua cunoºtinþã de
stantã conform cãreia deciziile privitoare la motivele concrete pentru care a fost creatã
intrarea strãinilor, sejurul acestora precum acea înregistrare, ne putem întreba unde
ºi expulzarea lor nu intrã sub noþiunea de sunt garanþiile împotriva arbitrariului
contestaþie asupra drepturilor sau obligaþiilor recunoscute de cãtre Curte când vine vorba
cu caracter civil ºi nici în spectrul acuzaþiei de mãsurile luate în vederea asigurãrii
penale. Prin urmare, Curtea nu a analizat siguranþei naþionale. În definitiv, deºi existã
procedura pe tãrâmul art. 6 par. 1, ci din o autoritate judiciarã independentã, nu
perspectiva proporþionalitãþii mãsurii cu art. existã în opinia noastrã o analizã asupra
8 din Convenþie. justificãrii înregistrãrii, pentru cã o asemenea
Curtea a ajuns la concluzia cã recla- analizã implicã tocmai cunoaºterea
mantul a beneficiat de un control al mãsurii motivelor concrete pentru care acea
în litigiu295, în primul rând la autoritatea
înregistrare a fost fãcutã.
administrativã ºi ulterior la instanþa de
În cauza citatã, Curtea a amintit cã statele
contencios administrativ, în cadrul unui
se bucurã de o importantã marjã de
recurs pentru exces de putere. Instanþa
apreciere în ceea ce priveºte mijloacele prin
europeanã a considerat cã, deºi recla-
care se asigurã garanþiile împotriva arbi-
mantului nu i s-a oferit posibilitatea de a
combate motivele concrete ale înregistrãrii trariului la care ar putea fi supusã o persoanã
lui în baza de date, a luat la cunoºtinþã de (a contrario, C.G. ºi alþii c. Bulgariei, 24
toate celelalte date care îl priveau ºi care aprilie 2008, nr. 1365/07, par. 45 ºi
erau înregistrate, precum ºi de autoritatea urmãtoarele), iar imposibilitatea recla-
care a solicitat înscrierea ori de faptul cã mantului de a avea acces personal la
aceastã înscriere se fundamenta pe motive integralitatea informaþiilor pe care le solicita
ce þineau de siguranþa naþionalã. nu ar putea, per se, sã dovedeascã faptul
Faþã de aceastã concluzie a Curþii de la cã ingerinþa nu era justificatã din perspectiva
Strasbourg, în condiþiile în care nici cerinþelor securitãþii naþionale (mutatis
autoritatea administrativã ºi nici instanþa de mutandis, Leander c. Suediei, par. 66).
295
A contrario, a se vedea cauza Rotaru c. României, nr. 28341/95, hotãrârea din 4 mai 2000, par. 60.

210 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011
DECEMBRIE 2011
JurisClasor CEDO – Decembrie 2011 211

Cuprins
Anul I (2011)
JurisClasor CEDO - Decembrie 2011
Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011

– Motivarea corespunzătoare a prelungirii sau menţinerii arestării preventive ............... 215
Obligaţia statului de a proteja dreptul la viaţă al persoanei aflate în custodia sa -

cauza Predică împotriva României ................................................................................ 218

Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitate
din 18 ianuarie 2011 – Motivarea corespunzãtoare a prelungirii
sau menþinerii arestãrii preventive

Chiar ºi în condiþiile care unele dintre deciziile care au menþinut arestarea preventivã a
reclamantului au repetat motivele deciziilor anterioare, Curtea a observat cã aceste decizii
au fost pronunþate într-un interval relativ scurt de timp, respectiv 6 luni. Nu poate fi considerat
cã motivarea iniþialã ar fi devenit lipsitã de relevanþã în aceastã perioadã de timp.
Cu privire la diligenþa manifestatã de cãtre autoritãþi, Curtea a observat cã ancheta a fost
de o complexitate considerabilã, având în vedere natura infracþiunilor, numãrul persoanelor
acuzate, procedura complexã de strângere a probelor ºi mãsurile speciale legate de
criminalitatea organizatã. Mai mult, ancheta a devenit din ce în ce mai complexã pe parcursul
ei, fiind necesare noi audieri, confruntãri între inculpaþi ºi adunarea de informaþii de la toate
societãþile private implicate în furnizarea de bunuri.
aduse ºi le-au fost luate declaraþii care au

fost consemnate. De asemenea, avocaþii
acestora au avut cuvântul, prezentând
fiecare argumentele apãrãrii, fiecare inculpat
având ulterior ultimul cuvânt.
Dupã analiza tuturor probelor ºi argu-
mentelor, Tribunalul a admis printr-o înche-
iere propunerea procurorului de arestare
preventivã. Motivele pentru care a fost
admisã propunerea au fost urmãtoarele:
În cadrul situaþiei de fapt296, Curtea a faptul cã pedeapsa prevãzutã de lege pentru
reþinut cã reclamantul, un fost director de
infracþiunile presupuse a fi sãvârºite era mai
vânzãri la o societate de furnizare a energiei
mare de 4 ani, inculpaþii au abuzat de funcþia
electrice cu capital de stat, a fost urmãrit
publicã în care fuseserã învestiþi, valoarea
penal împreunã cu alte 20 de persoane în
legãturã cu sãvârºirea de infracþiuni de mare a daunelor pecuniare ºi faptul cã
naturã economicã privind procedura de inculpaþii încercaserã sã contrafacã mijloace
achiziþii publice desfãºurate în mod nelegal. de probã. Sub acest ultim aspect, Tribunalul
În data de 8 aprilie 2005, acesta împreunã a reþinut cã, dupã începerea urmãririi penale,
cu alþi 4 acuzaþi au fost aduºi în faþa inculpaþii au încercat sã contrafacã minute
Tribunalului Timiº cu propunere de arestare ale întâlnirilor comisiei de evaluare a
preventivã. Procurorul a precizat cã recla- ofertelor de achiziþii publice. Curtea de Apel
mantul a încercat sã compromitã unele a menþinut decizia cu aceleaºi argumente.
probe, dupã demararea urmãririi penale Starea de arest preventiv a fost prelungitã
împotriva directorului general al societãþii. în mod succesiv pânã la data de 20 iulie
Toþi cei aduºi în faþa instanþei au fost 2005. În data de 8 august 2005, procurorul
informaþi cu privire la acuzaþiile care le erau a emis un rechizitoriu pe cuprinsul a 190 de
296 CEDO, Erimescu c. României, nr. 33762/05, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011.

pagini, bazat pe probele conþinute în 29 de interval relativ scurt de timp, respectiv 6 luni.
dosare, având fiecare în jur de 400 de Nu poate fi considerat cã motivarea iniþialã
pagini, care priveau urmãrirea penalã a 44 ar fi devenit lipsitã de relevanþã în aceastã
de persoane, angajaþi ai societãþii publice, perioadã de timp.
precum ºi ai altor 4 societãþi private, furnizori În continuare, Curtea s-a declarat mulþu-
de bunuri care se presupune cã au fost mitã de modul în care instanþele naþionale
cumpãrate cu nerespectarea legislaþiei au analizat necesitatea menþinerii arestãrii
achiziþiilor publice. preventive, acestea nu s-au folosit de
Arestarea preventivã a durat ºi dupã motivãri stereotipe.298 Deciziile menþionate
trimiterea în judecatã, pânã în data de 18 analizeazã în detaliu suspiciunile existente
octombrie 2005, când Curtea de Apel a faþã de fiecare inculpat cu privire la infracþiu-
casat încheierea de menþinere a stãrii de nile imputate, incluzând ºi încercãrile de a
arest din cauza unei neregularitãþi proce- compromite probele, precum ºi referiri la
durale. Reclamantul a fost eliberat în ziua probele pe care se bazeazã suspiciunile.
respectivã. Prin urmare, Curtea a considerat cã
În cauzã, detenþia provizorie a recla- motivele oferite pentru arestarea preventivã
mantului a durat din data de 7 aprilie pânã a reclamantului au fost relevante ºi sufi-
pe 8 octombrie 2005, prin urmare un total ciente.
de 6 luni ºi 11 zile. Având în vedere com- Cu privire la diligenþa manifestatã de cãtre
plexitatea cauzei, durata nu a pãrut la prima autoritãþi, Curtea a observat cã ancheta a
vedere excesivã.297 În orice caz, Curtea a fost de o complexitate considerabilã, având
verificat dacã instanþele naþionale au pre- în vedere natura infracþiunilor, numãrul
zentat motive relevante ºi suficiente pentru persoanelor acuzate, procedura complexã
justifica detenþia provizorie a reclamantului de strângere a probelor ºi mãsurile speciale
pentru întreaga perioadã. legate de criminalitatea organizatã. Mai mult,
Curtea a notat cã detenþia provizorie a ancheta a devenit din ce în ce mai complexã
reclamantului a fost dispusã de cãtre pe parcursul ei, fiind necesare noi audieri,
autoritãþile legal competente ºi în cadrul confruntãri între inculpaþi, adunarea de
intervalelor prescrise de lege, pentru informaþii de la toate societãþile private
urmãtoarele motive: (i) bãnuiala legitimã cã implicate în furnizarea de bunuri.
reclamantul a sãvârºit infracþiunile de care Aºadar, Curtea a ajuns la concluzia cã
a fost acuzat; (ii) reclamantul a încercat sã autoritãþile au acþionat cu diligenþa necesarã
compromitã probele, dupã începerea în instrumentarea dosarului. Astfel, rechizi-
urmãririi penale. Prin urmare, în lumina toriul a fost întocmit la 4 luni de la momentul
propriilor declaraþii ale reclamantului în faþa arestãrii preventive a reclamantului, iar dupã
organelor de urmãrire penalã, Curtea a ce a fost trimis în judecatã, audierile au avut
acceptat cã instanþele naþionale aveau loc la intervale rezonabile.
motive suficiente sã creadã cã exista un risc
real, ca, dacã era eliberat, reclamantul sã fi Notã:
încercat din nou sã compromitã probele sau Decizia rezumatã mai sus aduce în
sã influenþeze martorii. discuþie o problemã actualã din practica
Chiar ºi în condiþiile care unele dintre judiciarã românã, respectiv motivarea
deciziile care au menþinut arestarea preven- încheierilor de menþinere sau de prelungire
tivã a reclamantului au repetat motivele a arestãrii preventive ºi tiparul care se
deciziilor anterioare, Curtea a observat cã observã de la o încheiere la urmãtoarea. În
aceste decizii au fost pronunþate într-un acord cu opinia practicienilor 299 , ºi în
297 În sens contrar, a se vedea Tiron c. României, cererea nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009.
298 În sens contrar, a se vedea Calmanovici c. României, cererea nr. 42250/02, hotãrârea din 1 iulie 2008.
299 Cristina Rotaru, Jurisprudenþa CEDO ºi arestarea preventivã, în Curierul Judiciar nr. 9/2010.

dezacord cu opinia teoreticienilor300, con- alterare a mijloacelor de probã care poate
siderãm cã aceste repetiþii sunt inevitabile, naºte prezumþia cã, în ipoteza punerii în
din cauza timpului relativ scurt dintre libertate, inculpatul ar încerca din nou sã
încheieri precum ºi a obligaþiei de rezervã compromitã probele sau sã influenþeze
ce incumbã judecãtorului anterior sentinþei martorii.
pe fond. Cu privire la durata arestãrii preventive,
Din decizia Curþii de mai sus am putea cauza trebuie pusã în antitezã cu Tiron c.
extrage cã problema nu este reprezentatã României302 unde reclamantul a fost arestat
de repetarea în sine a motivãrilor, ci de a preventiv timp de 1 an, 5 luni ºi 3 sãptãmâni
analiza dacã ele cu adevãrat mai subzistã pentru infracþiuni fals, delapidare ºi evaziune
de la o menþinere la urmãtoarea, dacã mai fiscalã. Curtea a reproºat atunci cã in-
sunt relevante. Altfel spus, repetarea moti- stanþele naþionale nu au motivat în ce ma-
velor nu echivaleazã în mod necesar cu lipsa nierã, odatã cu trecerea timpului, recla-
unei motivãri în concret a prelungirii arestãrii
mantul ar mai constitui un pericol pentru
preventive, mai ales atunci când momentul
ordinea publicã sau pentru ancheta penalã.
dispunerii arestãrii preventive este relativ
Mai mult, Curtea a fost uimitã în mod
apropiat cu cel al prelungirii/menþinerii.
particular cã refuzul instanþelor naþionale de
Cauza de faþã se distinge de hotãrârile
a a-l elibera pe inculpat s-a întemeiat pe
pronunþate în cauzele Calmanovici c.
României ºi Jiga c. României301 întrucât motivarea cã acesta nu ar fi recunoscut
în cauzele respective jurisdicþiile interne s-au anumite fapte în timpul urmãrii penale.
mulþumit cu reluarea motivelor din Codul de Curtea a apreciat cã asemenea motive nu
procedurã penalã ºi cu adãugarea în mod numai cã nu pot justifica privarea de
generic a motivului care þinea de buna libertate, ci aduc atingere dreptului la tãcere
desfãºurare a anchetei penale. În hotãrârea ºi de a nu contribui la propria incriminare.
redatã mai sus instanþele naþionale au fãcut Aºadar, concluzia Curþii a fost cã instanþele
referiri concrete la funcþia inculpatului, naþionale nu au prezentat motive pertinente
prejudiciul mare generat de sãvârºirea ºi suficiente pentru a justifica necesitatea
infracþiunii, precum ºi la o încercare de menþinerii reclamantului în arest preventiv.
300 Radu Chiriþã, Notã la decizia Jiga c. României în Curierul Judiciar, nr. 4/ 2010.
301 CEDO, Jiga c. României, nr. 14352/04, hotãrârea din 16 martie 2010.
302 CEDO, Tiron c. României, nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009.

Obligaþia statului de a proteja dreptul la viaþã al persoanei
aflate în custodia sa - cauza Predicã împotriva României

Lipsa unei anchete efective ºi aprofundate capabile sã ducã la lãmurirea circumstanþelor

decesului unei persoane aflate în custodia statului, la identificarea ºi, dacã se impune, la
pedepsirea celor responsabili, încalcã prevederile articolului 2 (dreptul la viaþã) sub aspect
material ºi procedural ºi ale articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenþia Europeanã
a Drepturilor Omului.
În esenþã, Curtea a constatat încãlcarea de cãtre statul român a articolului 2, sub aspect
material ºi procedural, ºi a articolului 13 din Convenþie. Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre,
Curtea a apreciat cã nu poate fi consideratã ca fiind efectivã o anchetã care a durat ºapte
ani, procedura internã fiind încã pendinte, iar împrejurãrile decesului fiului reclamantului,
deþinut în penitenciar, nu au fost clarificate, persoanele responsabile nu au fost identificate ºi
autoritãþile nu au oferit un remediu cu privire la deces, fiind împiedicat accesul reclamantului
la instanþa civilã pentru a obþine eventuale despãgubiri.
Importanþa desfãºurãrii unei anchete efective în cazul decesului unei persoane aflate în
custodia statului rezidã din obligaþia statelor de a proteja dreptul la viaþã al persoanelor aflate
sub jurisdicþia lor prin stabilirea cadrului legal pentru a preveni, respectiv a sancþiona, comiterea
de infracþiuni contra vieþii. Organele de urmãrire penalã au obligaþia de a stabili din oficiu
faptele ºi împrejurãrile cauzei, precum ºi persoana fãptuitorului, potrivit principiilor statuate
în articolele 1 – 4, respectiv în articolele 200 ºi 202 din Codul de procedurã penalã.
Rezumând vreunei boli cronice sau acute la data

hotãrârea pro- încarcerãrii sau pe parcursul detenþiei.
nunþatã în În dimineaþa zilei de 1 octombrie 2003,
data de 7 ora 10:15, gardienii au fost anunþaþi de
iunie 2011 în colegii din camera de deþinere ai fiului recla-
cauza Pre- mantului despre faptul cã acesta începuse
dicã împo- brusc sã tremure ºi îºi pierduse cunoºtinþa.
triva Româ- Marian Predicã a fost dus imediat, ora 10:27,
303
niei , arãtãm cã plângerea a fost formulatã la cabinetul medical al penitenciarului, iar
de dl. Ion Predicã în numele fiului sãu, apoi la ora 10:40, la Penitenciarul - Spital
Marian Predicã, decedat la data de 5 octom- Bucureºti - Rahova. La ora 11:15, acesta a
brie 2003, în timp ce se afla în penitenciar. fost internat în stare de comã la Spitalul
Astfel, la data de 20 martie 2000, Marian Universitar de Urgenþã Bucureºti. La inter-
Predicã a fost arestat preventiv pentru nare, doctorii nu au identificat urme de trau-
sãvârºirea infracþiunii de furt calificat, iar la matism cranian sau vertebral. Fiul recla-
data de 11 septembrie 2003 a fost transferat mantului nu a mai ieºit din comã, iar la data
la Penitenciarul Rahova. Investigaþiile de 5 octombrie 2003, ora 13:30, a decedat.
medicale au concluzionat cã acesta era Certificatul constatator al morþii ºi raportul
clinic sãnãtos ºi nu prezenta simptomele de necropsie preliminar au stabilit cã
303 CEDO, cauza Predicã c. României, hotãrârea din data de 7 iunie 2011, cererea nr. 42344/07.

moartea lui Marian Predicã a fost violentã acestuia, care au declarat cã nu au existat
ºi s-a datorat hemoragiei, consecinþa unui incidente care sã necesite luarea unor
traumatism cranio–cerebral ºi facial, cu mãsuri de imobilizare ºi nici nu au observat
fractura oaselor nazale, echimoze ºi urme de violenþã pe faþa deþinutului. Doar
excoriaþii. Leziunile traumatice au putut fi unul dintre colegii de camerã ai lui Marian
produse cu una pânã la trei zile anterior datei Predicã a declarat cã a auzit cã acesta ar fi
internãrii în spital, prin lovire cu corp dur în fost bãtut de “mascaþi”.
regiunea facialã urmatã de cãdere ºi lovire Procurorul militar a dispus neînceperea
de plan dur. Între leziunile traumatice urmãririi penale faþã de gardienii de
cerebrale ºi deces existã o legãturã directã penitenciar ºi a dispus trimiterea cauzei la
de cauzalitate. Aceste concluzii au fost procurorul civil spre competentã soluþionare
confirmate de raportul medico-legal final, cu privire la colegii din camera de deþinere
menþionându-se în plus cã leziunile cere- ai fiului reclamantului. Rezoluþia a fost
brale necesitau tratament de specialitate confirmatã de procurorul ierarhic superior.
aplicat precoce. Tribunalul Bucureºti a admis plângerea
Din concluziile completãrii raportului împotriva rezoluþiei, formulatã de reclamant,
medico-legal, a rezultat cã Marian Predicã ºi a dispus trimiterea cauzei la procuror în
a prezentat la data decesului multiple leziuni vederea efectuãrii de cercetãri sub aspectul
traumatice, fracturã de oase nazalã cu infracþiunii prevãzute de articolul 174 C.pen.,
înfundare ºi hemoragie. Având în vedere considerând cercetarea penalã ca fiind
morfologia ºi topografia leziunilor trauma- incompletã. Sentinþa a fost menþinutã în
tice, s-a apreciat cã nu se poate exclude recurs.
producerea tuturor leziunilor în acelaºi În ceea ce priveºte cercetãrile privind
context, printr-un mecanism de cãdere ºi colegii din camera de deþinere ai fiului
lovire de plan dur, cu câteva zile anterior reclamantului, procurorul a dispus
datei decesului, posibil prin lovire de un pat neînceperea urmãririi penale. Rezoluþia a
metalic în cadrul unei crize comiþiale de fost infirmatã de procurorul ierarhic superior,
etiologie epilepticã, aºa cum a rezultat din iar cercetãrile au fost continuate. Au fost
datele de anchetã. Din documentaþia avutã audiaþi deþinuþii, colegi de camerã ai fiului
la dispoziþie nu au rezultat deficienþe în reclamantului, precum ºi alte persoane.
acordarea asistenþei medicale. Aceºtia au declarat cã Marian Predicã nu a
Comisia de Avizare ºi Control a INML fost supus violenþelor. O parte din cei audiaþi
Bucureºti a avizat raportul de autopsie, dar au arãtat cã fiul reclamantului a suferit o
nu a aprobat completarea la raport, fãrã a crizã de epilepsie în urma cãreia s-a lovit
oferi explicaþii. de patul metalic. Drept urmare, s-a dispus
Comisia Superioarã Medico - Legalã a neînceperea urmãririi penale, concluzio-
aprobat raportul de autopsie, precizând cã nându-se cã decesul a fost consecinþa unei
se exclude producerea leziunilor traumatice autoaccidentãri produse în condiþiile unei
numai prin cãdere în timpul unei crize crize comiþiale de etiologie epilepticã.
epileptice. Rezoluþia a fost menþinutã de procurorul
În vederea stabilirii circumstanþelor dece- ierarhic superior.
sului lui Marian Predicã, parchetul militar a Tribunalul Bucureºti a admis plângerea
efectuat acte premergãtoare cu privire la împotriva rezoluþiei formulatã de reclamant,
comiterea de infracþiuni de cãtre gardienii a desfiinþat rezoluþia ºi a dispus trimiterea
de penitenciar însãrcinaþi cu supravegherea cauzei la procuror în vederea completãrii
deþinuþilor. Au fost audiaþi gardienii care au probatoriului cu vizionarea înregistrãrilor
fost de serviciu în perioada deþinerii fiului video din incinta penitenciarului, audierea
reclamantului la Penitenciarul Rahova, altor persoane indicate în raportul Amnesty
precum ºi colegii din camera de deþinere ai International cu privire la decesul lui Marian

Predicã, precum ºi pentru identificarea altor responsabile, ceea ce presupune inexis-
documente medicale anterioare încarcerãrii tenþa unor legãturi ierarhice sau instituþio-
ºi din timpul perioadei de deþinere. Sentinþa nale ºi independenþã din punct de vedere
a fost menþinutã în recurs. practic (McKerr c. Marii Britanii308, par.
Procurorul a dispus începerea urmãririi 112; Paul ºi Audrey Edwards, par. 70);
penale in rem sub aspectul sãvârºirii • sã fie efectivã: sã fie aptã sã stabi-
infracþiunii prevãzute de articolul 183 C.pen. leascã cauzele morþii ºi sã conducã la
La momentul pronunþãrii hotãrârii Curþii, identificarea ºi pedepsirea persoanelor
urmãrirea penalã nu era finalizatã. responsabile, respectiv a agenþilor statului
Faþã de situaþia de fapt expusã, recla- responsabili, dacã este cazul. Efectivitatea
mantul s-a adresat Curþii invocând anchetei presupune ºi obligaþia autoritãþilor
încãlcarea de cãtre autoritãþile naþionale a judiciare de a conserva mijloacele de probã
drepturilor garantate prin articolul 2 ºi ºi de a administra toate probele care pot
articolul 13 din Convenþie. duce la aflarea adevãrului;
În hotãrârea pronunþatã, având în vedere • sã fie realizatã cu diligenþã ºi celeritate;
prevederile art. 2 din Convenþie, Curtea a
• ancheta ºi rezultatele ei sã poatã fi
reiterat principiile consacrate în juris-
supuse unui examen critic din partea socie-
prudenþa anterioarã, reamintind cã simplul
tãþii; este esenþialã implicarea victimelor sau
fapt cã o persoanã a decedat în condiþii
rudelor acestora, într-o manierã de naturã
suspecte în timp ce se afla în custodia
a le asigura apãrarea intereselor legitime
statului ridicã întrebãri asupra modului de
(Carabulea c. României, par. 131; McKerr,
îndeplinire de cãtre stat a obligaþiei de a
proteja dreptul la viaþã al persoanei (cauza par. 111-15).
Slimani c. Franþei304, par. 27). Mai mult, Totodatã, din perspectiva art. 13 din
când o persoanã este luatã în custodie Convenþie, Curtea a reamintit cã, în situaþia
având o stare bunã de sãnãtate, iar apoi în care se invocã încãlcarea unui drept
decedeazã, revine statului obligaþia sã ofere recunoscut de Convenþie, partea care se
o explicaþie plauzibilã asupra pretinde victimã trebuie sã aibã la dispoziþie
circumstanþelor de fapt (mutatis mutandis, un mecanism în vederea stabilirii respon-
Selmouni c. Franþei305, par. 87; Salman c. sabilitãþii agenþilor statului pentru încãlcarea
Turciei [MC], nr. 21986/93, par. 97) ºi sã respectivã. În cazul drepturilor protejate prin
aducã probe care sã combatã susþinerile art. 2 din Convenþie, pe lângã acordarea
victimei, îndeosebi când sunt bazate pe unor eventuale despãgubiri, este necesar a
rapoarte medicale (Abdülsamet Yaman c. se desfãºura o anchetã efectivã ºi apro-
Turciei306, par. 43). fundatã capabilã sã ducã la identificarea ºi,
De asemenea, Curtea a reþinut cã, pentru dacã se impune, la pedepsirea celor respon-
a fi consideratã ca fiind efectivã, o anchetã sabili de actele imputate (Süheyla Aydýn
penalã trebuie: c. Turciei, 24 mai 2005, nr. 25660/94, par.
• sã fie realizatã din oficiu (Paul ºi 208).
Audrey Edwards c. Marii Britanii[5], par. În cauza de faþã, în ceea ce priveºte
74; Tsintsabadze c. Georgiei307, par. 85); articolul 2 din Convenþie sub aspect material,
• sã fie realizatã de un organ indepen- Curtea a observat cã moartea fiului
dent faþã de autoritãþile acuzate cã ar fi reclamantului a fost violentã.
304 CEDO, cauza Slimani c. Franþei, 27 iulie 2007, nr. 57671/00, par. 27
305 CEDO, cauza Selmouni c. Franþei [MC], 28 iulie 1999, nr. 25803/94, par. 87.
306 CEDO, cauza Abdülsamet Yaman c. Turciei, 2 noiembrie 2004, nr. 32446/96, par. 43.
307 CEDO, cauza Tsintsabadze c. Georgiei, 15 februarie 2011, nr. 35403/06, par. 85.
308 CEDO, cauza McKerr c. Marii Britanii, 4 mai 2001, nr. 28883/95, par. 112.

În acest context, Curtea a apreciat cã parte a anchetei a fost efectuatã de
explicaþia oferitã de Guvern asupra cauzei procurorul militar.
decesului întemeiatã pe actele dosarului de În plus, Curtea a notat faptul cã recla-
urmãrire penalã, în sensul cã fiul mantul nu a fost implicat în desfãºurarea
reclamantului s-ar fi autoaccidentat în timpul cercetãrilor, nu a fost informat despre mersul
unei crize de epilepsie, nu este susþinutã anchetei ºi nu a fost întrebat dacã are probe
de actele medicale, care dovedeau starea de propus sau cereri de formulat.
sa bunã de sãnãtate. Curtea a analizat Curtea a constatat cã pânã în prezent
rapoartele medico-legale expuse mai sus, nicio persoanã nu a fost identificatã ca fiind
raportul Amnesty International cu privire la responsabilã pentru decesul fiului
decesul lui Marian Predicã, precum ºi reclamantului ºi nici nu au fost lãmurite
declaraþia deþinutului G.I. de la Penitenciarul împrejurãrile decesului, în ciuda actelor
Rahova, ataºatã la dosar de reclamant. medicale care atestã moartea sa violentã ºi
Deþinutul respectiv nu a fost audiat de a indicaþiilor instanþelor naþionale.
procuror. Referitor la articolul 13 din Convenþie,
Curtea a luat în considerare ºi faptul cã
Curtea a constatat cã autoritãþile statului
procedura internã este pendinte, iar dupã
erau responsabile pentru decesul fiului
mai bine de ºapte ani, autoritãþile au omis
reclamantului în timp ce se afla în custodia
sã ofere o explicaþie plauzibilã pentru
lor. Astfel, autoritãþile aveau obligaþia de a
decesul fiului reclamantului.
desfãºura o anchetã efectivã în privinþa
În ceea ce priveºte articolul 2 din
plângerilor depuse de reclamant.
Convenþie sub aspect procedural, Curtea a
subliniat faptul cã cercetarea penalã Vãzând modalitatea de efectuare a
efectuatã în cauzã a relevat deficienþe urmãririi penale, Curtea a concluzionat cã
serioase. autoritãþile nu ºi-au îndeplinit obligaþia de a
Curtea a observat faptul cã rezoluþiile conduce o anchetã efectivã cu privire la
procurorului de neîncepere a urmãririi decesul fiului reclamantului ºi nu a fost oferit
penale au fost desfiinþate de instanþele niciun remediu cu privire la decesul acestuia,
interne ºi s-a dispus continuarea cerce- fiind împiedicat accesul reclamantului la
tãrilor. Totuºi, hotãrârile instanþelor de instanþa civilã pentru a obþine eventuale
judecatã nu au fost respectate întocmai de despãgubiri.
cãtre organele de urmãrire penalã. În acest context, Curtea a decis cã art. 2
Mai mult, s-a reþinut cã o parte a din Convenþie, sub aspect material ºi
procedurii penale nu a satisfãcut cerinþa de procedural, ºi art. 13 din Convenþie au fost
independenþã ºi obiectivitate, întrucât o încãlcate.

Scopul proiectului JurisClasor CEDO (www.hotararicedo.ro)
Proiectul reprezintã o iniþiativã a autorilor culegerii de jurisprudenþã „Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva
României. Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile”, pusã în practicã de Editura Universitarã,
care deþine drepturile de autor asupra lucrãrii, protejate de legislaþia internã ºi internaþionalã (copyright).
Proiectul JurisClasor CEDO cuprinde douã secþiuni distincte, respectiv o revistã online (http://
www.hotararicedo.ro/index.php/revistajurisclasorcedo) în care sunt publicate articole de specialitate, hotãrâri
importante pronunþate de CEDO împotriva României, hotãrâri relevante pentru dreptul intern, pronunþate ºi
împotriva altor state, decizii de inadmisibilitate, noutãþi privind drepturile omului, recenzii º.a.m.d., precum ºi o
bazã de date (http://hotararicedo.ro/index. php/search) cu motor de cãutare în funcþie de diverse criterii.
Scopul bazei de date este reprezentat de publicarea online a jurisprudenþei Curþii Europene a Drepturilor
Omului în limba românã. În principal, vor fi introduse hotãrârile în cauzele împotriva României, iar pe mãsura
dezvoltãrii proiectului, vor fi introduse ºi cauze împotriva altor state, traduse în limba românã.
Conþinutul bazei de date
Iniþial, au fost introduse hotãrârile din perioada 1994-2010 în forma sintetizatã din culegerile „Hotãrârile
CEDO în cauzele împotriva României. Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile” (vol. I-VI),
publicate de Editura Universitarã, însoþite de forma publicatã în Monitorul Oficial al României ºi de forma
originalã, în limba englezã sau francezã.
Utilitatea practicã a clasorului de jurisprudenþã online rezidã în faptul cã sunt tratate toate hotãrârile de
condamnare pronunþate de Curtea europeanã în cauzele împotriva României, astfel cum au fost tratate în
culegerile tipãrite de Editurã, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României ºi cele pentru care nu s-
a realizat o traducere neoficialã la care cei interesaþi sã poatã avea acces. Baza de date conþine ºi hotãrârile
pronunþate în anul 2011, iar pe viitor jurisprudenþa va fi actualizatã la câteva zile de la pronunþarea de noi
hotãrâri de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Formatul hotãrârilor
Fiecare cauzã în care România a fost condamnatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a fost
analizatã ºi rezumatã, fiind indicate autoritãþile potenþial responsabile, cu observaþii în ceea ce priveºte modul
în care acestea sau conformat ºi au reacþionat concret, dupã pronunþarea hotãrârilor.
Rezumarea hotãrârilor ºi extragerea argumentelor relevante din motivarea Curþii, cu riscul asumat de a
afecta - câtuºi de puþin - acurateþea textului original, constituie totuºi un avantaj, deoarece este posibilã
parcurgerea în timp scurt a întregii jurisprudenþe CEDO ºi baza de date devine un instrument util oricãrui
teoretician sau practician al dreptului, deziderat cãruia îi serveºte ºi modul în care a fost conceput motorul de
cãutare.
Nu în ultimul rând, motivele expuse în analiza fiecãrei speþe privind autoritãþile potenþial responsabile,
deºi emanã de la autori, dar pe baza aprecierilor Curþii europene, constituie un punct de reper pentru activitatea
celor obligaþi, în virtutea funcþiei sau profesiei, sã respecte sau sã garanteze exerciþiul drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisã nici evoluþia dreptului intern, pozitivã sau negativã, autorii
indicând – acolo unde au fost identificate – consecinþele hotãrârii, care ar trebui sã foloseascã celor interesaþi
pentru a descoperi remediile interne actuale.
222 JurisClasor CEDO

Metodologia aleasã au plecat tocmai de la o analizã foarte atentã a situaþiei de fapt, a motivãrii fiecãrei
hotãrâri pronunþate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului pe fond, pentru a identifica mecanismul care a
condus în final la încãlcarea drepturilor fundamentale.
Abonament pentru cont profesional
Contul profesional asigurã accesul la toate opþiunile bazei de date ºi la toate hotãrârile existente în aceasta.
Avantajul constã în utilizarea motorului de cãutare ºi accesul imediat ºi complet la hotãrârile nou-introduse
în baza de date.
Dupã exemplul site-urilor dedicate exclusiv revistelor online, hotãrârile pot fi lecturate online, de pe orice
mijloace electronice care permit afiºarea paginilor în format html ºi logarea securizatã.
Abonaþii deþinãtori ai contului profesional vor beneficia de oferte promoþionale din partea Editurii Universitare,
precum reduceri substanþiale la achiziþionarea volumului urmãtor al culegerii de jurisprudenþã CEDO (sub
condiþia valabilitãþii abonamentului de tip anual la data lansãrii), dar ºi alte gratuitãþi sau reduceri la achiziþia de
cãrþi, potrivit promoþiilor ce vor fi comunicate la adresa de contact.
Contul profesional se poate înregistra accesând link-ul http://hotararicedo.ro/index.php/subscription
Contul profesional se adreseazã profesioniºtilor (magistraþi, avocaþi, consilieri juridici, mediatori, cadre
didactice, jurnaliºti etc.), persoanelor fizice autorizate, societãþilor comerciale sau oricãror persoane juridice
care în activitatea lor au contact cu jurisprudenþa CEDO ºi doresc sã se informeze în timp util sau sã
foloseascã resursele pentru identificarea hotãrârilor relevante.
Tip abonament anual – 100 de lei (TVA inclus)
Validarea contului profesional se face dupã confirmarea de cãtre bancã a plãþii abonamentului în contul
Editura Universitarã deschis la Banca Comercialã Româna
JurisClasor CEDO 223

SA - Sucursala Unic RO31RNCB0285004668690002
Pe ordinul de plata se va menþiona “Jurisclasor CEDO - cont profesional”.
Factura fiscalã va fi transmisã prin poºtã, la adresa indicatã în formular. Pentru informaþii suplimentare,
contactaþi
EDITURA UNIVERSITARÃ
Sediu social: Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti, cod poºtal 010045
J40/29211/1994, CUI RO 7726230
Secretariat: 0724 EDITOR
Tel: 021-315.32.47 Fax: 0372876458@vodafonefax.ro
021-319.67.27 Mail: comenzi@editurauniversitara.ro
0744 EDITOR redactia@editurauniversitara.ro
secretariat@editurauniversitara.ro
Proiect realizat de
ºi susþinut de
Institutul Naþional
al Magistraturii
Consiliul Superior al
Magistraturii - Inspecþia
Judiciarã

Editura Universitarã s-a impus pe piaþa de carte din România prin înalta þinutã academicã
a apariþiilor sale dedicate învãþãmântului, ºtiinþei, culturii în ansamblul sãu. Unul dintre principiile
activitãþii noastre a fost reprezentat, încã de la început, de orientarea permanentã cãtre
cadrele didactice, cãtre comunitatea oamenilor de ºtiinþã ce asigurã, prin efortul lor, creºterea
vizibilitãþii cercetãrii româneºti în þarã ºi în lume.
Rezultatele de excepþie la care au condus toate aceste preocupãri sunt demonstrate,
printre altele, de faptul cã editura noastrã se bucurã, deja de mulþi ani, de recunoaºterea
Consiliului Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.)
În acelaºi timp, deþinem ºi calitatea de membru al Asociaþiei Editorilor din România
(A.E.R.), cea mai prestigioasã organizaþie de profil naþionalã.
Amploarea ºi diversitatea ofertei noastre se reflectã atât în cele peste 300 de titluri
publicate anual, cât ºi în cele 34 colecþii corespunzãtoare unor domenii dintre cele mai diverse:
1. ECONOMIE
2. MANAGEMENT
3. MARKETING
4. FINANÞE / BUGET / MONEDÃ
5. CONTABILITATE
6. DREPT
7. MEDICINÃ
8. GEOGRAFIE
9. FILOSOFIE / ISTORIE / RELIGIE
10. PSIHOLOGIE
11. AGRICULTURÃ
12. LIMBI STRÃINE
13. ARTE / MEDIA
14. MATEMATICÃ / INFORMATICÃ / CHIMIE
15. VOLUME OMAGIALE
16. EUROATLASE
17. CARTE PREUNIVERSITARÃ
18. ªTIINÞE TEHNICE
19. COLECÞIA “CARTEA PENTRU ªCOALÃ”
20. COLECÞIA “TEZAUR BIBLIOGRAFIC ªCOLAR”
21. COLECÞIA “TIMP LIBER”
22. COLECÞIA “ADOLESCENÞA”
23. COLECÞIA “CÃRÞILE CRISTIANEI”

24. COLECÞIA “PAIANJEN”
25. COLECÞIA “MYSTERY”
26. COLECÞIA EUROLEXICON
27. PROCEEDINGS
28. REVISTA “JOURNAL OF TOURISM CHALLENGES AND TRENDS”
29. COLECÞIA STUDII DE DREPT EUROPEAN
30. COLECÞIA GHID JURIDIC PRACTIC
31. REVISTA “FORUMUL JUDECÃTORILOR”
32. REVISTA “MEDIEREA2
33. REVISTA “PROTECÞIA SOCIALÃ A COPILULUI”
34. REVISTA “GEOGRAFUL”
Activitatea noastrã nu se rezumã, însã, doar la procesul de editare propriu-zis. În fiecare

an organizãm lansãri de carte ºi concursuri cu premii, inclusiv în parteneriat cu alte societãþi,
ºi participãm, de asemenea, la târguri ºi expoziþii de specialitate atât în capitalã cât ºi în þarã:
• Bookfest (Bucureºti)
• Târgul Internaþional Gaudeamus (Bucureºti)
• Caravana Gaudeamus (Craiova, Cluj-Napoca, Sibiu, Timiºoara)
• Târgul Naþional de Carte Librex (Iaºi)
• Târgul Educaþiei (Bucureºti)
Pentru valoarea modului de prezentare ºi a activitãþilor desfãºurate cu ocazia acestor

manifestãri, editura a fost distinsã cu numeroase premii, cele mai recente dintre acestea
fiind:
• Premiul „Mihail Kogãlniceanu” pentru editarea cãrþii ºtiinþifice ºi de specialitate
(Târgul Naþional de Carte Librex, ediþia a XIV-a, Iaºi)
• Premiul „Victor Slãvescu” pentru lucrarea „Tratat de management comercial”,
coordonator Dumitru Patriche, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul Ceremoniei de
decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2007.
• Premiul „Dimitrie Gusti” pentru lucrarea „Industria publicitãþii. O abordare
organizaþionalã”, autor Cristina Leovaridis, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul
Ceremoniei de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2007.
• Premiul „Grigore Moisil” pentru lucrarea „Many-sorted languages”, autor Radu
Gramatovici, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul Ceremoniei de decernare a Premiilor
Academiei Române pentru anul 2007.
• Diplomã de Excelenþã - pentru calitatea deosebitã a activitãþilor (Târgul Educaþiei,
ediþia a XI-a, Universitatea din Bucureºti, 16-17 aprilie 2010)
Toate acestea – ºi încã multe altele – contribuie, credem noi, la interpretarea cât mai
fidelã a rolului pe care ni l-am asumat – acela de partener ºi de consilier al Dumneavoastrã,
cititorii sau colaboratorii noºtri.

OFERTÃ PROMOÞIONALÃ!
7 VOLUME la preþul de 250 lei!
Peste 3 mii de pagini de jurisprudenþã, analize, concluzii ºi date
statistice!
Cumpãraþi acum toate hotãrârile de condamnare a Statului Român
la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului într-o colecþie unicã
Primiþi CADOU
Volumul de concluzii ºi statistici în limba francezã
CADOU

-
sau

Revista JurisClasor CEDO Anul I - 2011

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista JurisClasor CEDO Anul I - 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JurisClasor CEDO

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE

Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã o The “JurisClasor CEDO” review is an

Editura Universitarã este recunoscutã de The University of Bucharest Publishing

Lucrãrile se trimit în format electronic pe The papers will be sent electronically by e-

JurisClasor CEDO - Iunie 2011

Interzicerea tratamentelor inumane şi degradante (art. 3 CEDO): Portul de lanţuri

Dreptul la avort (art. 3 şi 8 CEDO): Accesul la informaţii medicale şi efectivitatea

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Pronunţarea unei soluţii reprezentând

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Acţiuni judiciare blocate de

Dreptul la divorţ (art. 6, 8 şi 12 CEDO): Imposibilitatea unei persoane de a se

Raportul anual pentru 2010 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii

Maria Atanasiu şi alţii C. României .................................................................................. 31

JurisClasor CEDO - Iulie 2011

Acţiunea în evacuare întemeiată pe O.U.G. nr. 40/1999 din prisma jurisprudenţei

Probaţiunea în materia infracţiunilor de corupţie. Provocarea. Martorul

Măsurile de protecţie a minorilor din prisma jurisprudenţei Curții Europene a

JurisClasor CEDO - August 2011

Dreptul la un recurs efectiv şi termenul rezonabil în dreptul român ................................ 113

Scurte observaţii cu privire la dreptul de acces la instanţă după pronunţarea hotărârii

Bilanţul procedurii CEDO de filtrare a plângerilor inadmisibile ....................................... 139

Soare şi alţii c. României ............................................................................................... 141

Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring the Structure of

JurisClasor CEDO - Septembrie 2011

Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispozițiile dreptului comun -

Controversa aplicabilităţii art. 6 CEDO în materia contravenţiilor rutiere tranşată în

Dreptul la viaţă privată (art. 8 CEDO): Refuzul nejustificat în mod corespunzător de a

JurisClasor CEDO - Octombrie 2011

Regula unanimităţii în materia acţiunii în revendicare a unui bun aflat în

Statistici recente privind situaţia României la CEDO. Prezentare selectivă a cauzelor

Protocol de colaborare privind promovarea drepturilor omului ....................................... 194

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2011

Cauza Andrei Iulian Roşca împotriva României – Renunţarea inculpatului la cererea

Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fi informat asupra

Jurisprudenţa CEDO privind stocarea datelor cu caracter personal. Evidențele poliției

JurisClasor CEDO - Decembrie 2011

Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011

Obligaţia statului de a proteja dreptul la viaţă al persoanei aflate în custodia sa -

Interzicerea tratamentelor inumane şi degradante (art. 3 CEDO): Portul de lanţuri şi

Dreptul la avort (art. 3 şi 8 CEDO): Accesul la informaţii medicale şi efectivitatea

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Pronunţarea unei soluţii reprezentând

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Acţiuni judiciare blocate de imunitatea

Dreptul la divorţ (art. 6, 8 şi 12 CEDO): Imposibilitatea unei persoane de a se

Raportul anual pentru 2010 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii

Maria Atanasiu şi alţii C. României .................................................................................. 31

JurisClasor CEDO – Iunie 2011 19

Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ Militaru

arbitrar, un sentiment de inferioritate ºi de

JurisClasor CEDO – Iunie 2011 21

22 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ Militaru

1. Situaþia de fapt testele genetice, cât ºi în ce priveºte cererea

JurisClasor CEDO – Iunie 2011 23

24 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Autor: Lavinia Cîrciumaru

În cauza Legrand Însãºi Curtea europeanã pretinde o

JurisClasor CEDO – Iunie 2011 25

Autor: Lavinia Cîrciumaru

parlamentare». Mai mult, acestea vizau

26 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ Militaru